Rezistenţă Electrică, R, - Construcţie

S.I.4. Elemente de circuit ideale, liniare, în r.p.s.
Rezistorul ideal liniar în regim permanent sinusoidal

- Este caracterizat exclusiv de parametrul rezistenţă electrică, notat R [  ], invariabil în timp, prin care
întreaga energie se transformă în căldură prin efect Joule-Lenz.
- Construcţie: ex.:- un fir conductor din aliaj rezistiv (nichelină, constantan) pe un suport izolator (tip
reostat fix, sau reglabil); alte variante: - peliculă metalică sau chimică pe suport izolator.
Rezistenţa electrică se măsoară în Ohm-i, [  ]; relaţia de calcul pentru un conductor filiform este:
R   (l / s ) , (1)
unde: ρ - rezitivitatea materialului [  mm /m]; l şi s - lungimea [m] şi aria secţiunii conductorului [mm ].
2 2
Legea Joule-Lenz: Puterea transformată/disipată ireversibil în căldură prin efect electrocaloric într-un
conductor de rezistenţă R parcurs de curentul i este:
PJL =R i2 (2)
Fig. 1
La bornele rezistorului ideal de rezistenţă R (Fig.1)se aplică o tensiune sinusoidală cunoscută, u R , (1) şi
se cere a determina curentul, iR prin rezistor:
u R  u  U 2 sin( t   u ) (3)
iR  ?
1) Rezolvare cu valori instantanee: legea lui Ohm în circuitul cu rezistorul R, conduce la relaţia
curentului:
u u U
iR  R   2 sin( t   u ) . (4)
R R R
Prin identificare cu forma normală în sinus a curentului obţinut,
i R  I R 2 sin( ωt   i )
rezultă expresiile pentru valoarea efectivă IR, faza iniţială i ale curentului iR şi defazajul dintre tensiune
şi curent ,  care în acest caz este zero :
U
IR  , i = u ,  = u - i = 0 (5)
R
Variaţia în timp a celor două semnale uR şi iR (valorile instantanee) este redată în fig.1.b..
2) Rezolvare în R.C.S. cu valori efective complexe (v.e.c.) / fazori complexi polari (f.c.p.)

u R  U 2 sin(t   u )  U R  Ue j u


 iR  I R  Ie j i (6)
Relaţia cu valori instantanee (3) devine:

U R Ue j u
IR   (7)
R R
Prin identificare cu forma normală a f.p.c. curent, I R se obţin rezultate identice : modulul (valoarea
efectivă), IR şi argumentul (faza initială), i ale curentului, respectiv defazajul dintre tensiune şi curent, :
U
 IR  ,  i  u ,    u   i  0 (8)
R
Diagrama fazorială din fig.1c arată că I R este coliniar cu U .


Valoarea instantanee a curentului i căutat se obţine cu regula de trecere inversă, i  m 2e jt I : 
iR  (U / R) 2 sin( ωt   u )
(9)
Concluzii:
Dacă tensiunea aplicată unui rezistor ideal liniar este sinusoidală, curentul prin rezistor este de
asemenea sinusoidal şi este în fază cu tensiunea aplicată la borne.
Valoarea curentului este limitată de valoarea rezistenţei, R conform legii lui Ohm , care este valabilă în
c.a. sinusoidal, exprimată atât în valori instantanee cât şi în valori efective şi în v.e.c. conform relaţiilor:
u
i
R
U
IR  (10)
R
U
IR 
R
Curentul prin rezistor şi tensiunea la bornele rezistorului sunt în fază.

Bobina ideală liniară în regim permanent sinusoidal
- Este caracterizată doar de parametrul inductivitate proprie, notat L [H], de valoare constantă în timp.
- Este construită dintr-un număr N de spire conductoare (R = 0) care, parcurse de un curentul iL produc
un flux magnetic fascicular  , respectiv fluxul magnetic total,   N .
- Inductivitatea proprie, L se măsoară în Henry, [H], se defineşte şi se calculează cu formulele :

L   / i L  N / i L ,
L  N 2 (S Fe / l Fe ) unde:
φ-fluxul fascicular, μ-permeabilitatea miezului feromagnetic al bobinei (H/m); l Fe si S Fe - lungimea şi secţiunea circuitului magnetic al bobinei.
- La alimentarea bobinei ideale în c.a. are loc fenomenul de inducţie electromagnetică proprie care
constă în apariţia în spire a unei t.e.m. ce se opune variaţiei curentului şi are expresia:
d di
eL    L L (1)
dt dt
- Dacă se alimentează în c.c. o bobină ideală determină un scurtcircuit, regim distructiv prin stabilirea
unui curent inadmisibil de mare.
- Bobina ideală este un element conservativ de energie.Înmagazinează energie în câmpul său magnetic.
Fig. 2
La bonele bobinei ideale de inductivitate L (fig. 2.a) se aplică tensiunea uL cunoscută, de forma normală
în sinus (2) şi se va determina curentul stabilit prin bobină, iL folosind valori instantanee şi apoi v.e.c.
în complex simplificat (R.C.S.).
uL  U 2 sin( t   u ) (2)
iL  ?
1) Rezolvare cu valori instantanee.
Conform teoremei a II-a lui Kirchhof ( teorema de tensiuni ), aplicată circuitului cu bobină ideală, suma
tensiunii aplicate, uL şi a t.e.m. induse eL este egală cu căderea de tensiune pe rezistenţa circuitului, care
în acest caz este nulă ( R il =0 ):
u L  eL  0
diL , (3)
u L   eL  L
dt
din care se obţine intensitatea curentului, ţinând cont de forma cunoscută a tensiunii aplicate, u, (2):
1
L
iL  
u L dt .
(4)

1 U
iL  U 2 sin(t   u )dt  2 sin(t   u   / 2) .
L L (5)
Prin identificare cu forma normală în sinus a curentului necunoscut,

i L  I L 2 sin( t   i ) ,
se obţin: - valoarea efectivă, I L şi faza iniţială, i ale curentului şi de asemenea
- defazajul curentului faţă de tensiunea aplicată la bornele bobinei ideale,  = u - i: :
U (6)
IL  , i = u - /2 ,  = u - i = + /2; unde X L  L [  ]
XL
Mărimea
UL
X L   L  2f L , XL  (7)
IL
se numeşte reactanţă inductivă şi se măsoară, ca şi rezistenţa electrică, în Ohmi (). Este parametrul
specific bobinei pentru o valoare dată a frecvenţei de alimentare, f şi care determină limitarea curentului
atunci când se aplică o tensiune la borne .
Variaţia în timp a semnalelor uL şi iL ( în valori instantanee) caracteristică bobinei ideale este redată în
fig.1.b, iar fazorii lor polari (f.p.c.), corespunzători în planul complex, sunt redaţi în fig.1.c.
2) Rezolvare folosind v.e.c./ f.c.p., în complex simplificat (R.C.S.).

 u L  U sin( t   u )  U L  U e u ,
j


 iL  I L  I Le j  i . (8)
Aplicând corespondenţa operaţiilor în relaţia (4)

1 1 U U U j ( u   / 2 )
IL  ( ) U j  e ,
L j jX L XL XL
UL U j (  u   / 2)
IL   e (9)
jX L XL
U
 IL  , i = u - /2,  = u - i = + /2.
XL
 
Valoarea instantanee a curentului iL căutat se obţine conform regulii de trecere inversă, iL  m 2e jt I L .
U
iL  2 sin(t   u   / 2) . (10)
XL
Concluzii:
Aplicând la bornele unei bobine ideale liniare o tensiune sinusoidală, curentul prin bobină este
tot sinusoidal, dar defazat în urma tensiunii cu un unghi de /2 rad , iar amplitudinea sa este limitată
de reactanţa inductivă, X L  L .
Defazajul dintre tensiune şi curent la bornele unei bobine ideale liniare este  = u - i = +/2.
Semnul „+” indică defazajul în urmă, inductiv, al curentului faţă de tensiune.
Legea lui Ohm în valori efective, respectiv în valori efective complexe aplicată unei bobine
ideale în r.p.s. furnizează aşadar următorele relaţii:
U
IL 
XL
respectiv,
U
IL  .
jX L
(11)
Condensatorul ideal liniar în regim permanent sinusoidal
- Este caracterizat exclusiv prin parametrul capacitate, notat C [F], de valoare invariabilă
- Se opune variaţiei tensiunii aplicate la borne; este un element conservativ.
- Este construit din 2 armături („plăci”) conductoare (metalice ) între care se găseşte un material dielectric
(izolator).
- La aplicarea unei tensiuni uC la bornele condensatorului, pe fiecare armătură se acumulează cantităţi de
electricitate, de valori egale, q şi semne contrare.
Capacitatea unui condensator, C se măsoară în Farad, C  = F , se defineşte şi se calculează respectiv cu
relaţiile: C  q / uC ;
C   (S / d ) unde: (1)
 - permitivitatea materialului dielectric dintre armături; S şi d – suprafaţa armăturii şi distanţa dintre armături.
Fig.3
- La aplicarea unei tensiuni continue U la borne , după acumularea sarcinilor q  CuC pe cele 2 armături,
condensatorul reprezintă o întrerupere a circuitului electric, curentul prin dielectric fiind nul, iC  0 .
- La alimentarea cu o tensiune alternativă, în circuitul exterior condensatorului se produce un curent de

conducţie, iC determinat de variaţia sarcinii q acumulate pe armături ( conform legii de conservare a
sarcinii aplicată în interiorul unei suprafaţe închise,  care înconjoară complet o armătură a
condensatorului):
dq du
iC  în care, conform definiţiei capacităţii: q  CuC , deci iC  C C . (2)
dt dt
Conform principiului continuităţii curentului, curentul de conducţie prin conductoare este continuat de un
curent de deplasare egal, prin dielectricul condensatorului.
- Se consideră (Fig.3.a) un condensatorul ideal liniar de capacitate C având tensiunea la borne de formă
sinusoidală, cunoscută u C (1) şi se va determina curentul prin condensator, iC folosind valori instantanee
şi apoi folosind v.e.c în complex simplificat (R.C.S.):
uC  2 U C sin( t   u ) (3)
iC  ? .
1) Rezolvare cu folosirea valorilor instantanee.
Din relaţia (2), ţinând cont de expresia cunoscută a tensiunii sinusoidale aplicate, (1) rezultă expresia
valorii instantanee a curentului prin condensator, iC care este de asemenea sinusoidal:
duC
iC  C  2 CU C sin( t   u   / 2) . (4)
dt
Prin identificare cu forma normală, standard în sinus a curentului iC :
iC  2 I C sin( t   i ) ,
se obţin: - valoarea efectivă, I C şi - faza iniţială, i ale curentului iC precum şi
- defazajul dintre tensiunea la bornele condensatorului şi curentul prin condensator, =u-i:
UC 1
IC  , i = u + /2,  = u - i= - / 2, unde X C  [] (5)
XC C
Mărimea:
1 1 UC
XC   , XC  (6)
C 2f C IC
se numeşte reactanţă capacitivă şi se măsoară în Ohm-i [], ca şi rezistenţa şi reactanţa inductivă. Este
parametrul specific condensatorului pentru o valoare dată a frecvenţei de alimentare, f şi care determină
limitarea curentului atunci când se aplică o tensiune alternativă la borne .
Variaţia în timp a semnalelor uc şi ic ale condensatorului ideal este redată în fig.3 b , iar fazorii lor
polari (f.p.c.) , corespunzători în planul complex, sunt redaţi în fig.3. c.
2) Rezolvare folosind v.e.c./f.c.p. în complex simplificat (RCS)
Imaginile complexe simplificate corespunzătoare acestor semnale (fig. 3. c) au expresiile:


uC  U C U C e u ,
j
 j i
(7)
iC  I C  I C e .

Aplicând corespondenţa operaţiilor în complex simplificat din relaţia (4) se obţine v.e.c. a
curentului prin condensator:
U UC U
I C  C ( j ) U  j C   C e j (  u   / 2)
1 / C  jX C XC
UC U
IC   C e j (  u   / 2) (8)
 jX C XC
Prin identificare cu forma generală (7) se obţin aceleaşi valori pentru modulul şi argumentul
f.c.p. I C precum şi pentru defazajul dintre tensiune şi curent:
UC 1 UC
 IC  , i = u + /2,  = u - i= - /2; X C   []
XC C I C
Valoarea instantanee a curentului iC căutat se obţine conform regulii de trecere inversă,


iC  m 2e jt I C .  (9)
UC
iC  2 sin( t   u   / 2) (10)
XC
Prin urmare, aplicând unui condensator ideal liniar o tensiune sinusoidală, curentul prin
condensator este de asemenea sinusoidal şi este defazat înaintea tensiunii cu un unghi de /2 , iar
amplitudinea sa este limitată de reactanţa capacitivă, XC=1/ C
Defazajul dintre tensiune şi curent la bornele unui condensator ideal este  = u - i= - /2.;
Semnul „ - ” indică defazajul în avans, ( defazaj capacitiv), al curentului faţă de tensiune.
Legea lui Ohm în valori efective, respectiv Legea lui Ohm în valori efective complexe pentru un
condensator ideal se exprimă prin relaţiile:
 U
 I C 
XC


 U
respectiv (11)
I C  .
  jX C
Notă:
Analogia dintre reactanţe şi rezistenţe se reduce la proprietatea lor comună de a limita intensitatea
curentului prin circuitele de c.a., ele având dimensiuni identice ( aceeaşi unitate de măsură ,  ).
Reactanţele diferă calitativ în raport cu rezistenţele prin faptul că introduc un defazaj egal cu /2
între semnalele u şi i. Mai mult, din punct de vedere energetic (S.I.1), reactanţele şi rezistenţele se
deosebesc esenţial: în timp ce trecerea curentului printr-o rezistenţă este însoţită de transformarea
ireversibilă a energiei electromagnetice în căldură (element disipativ), reactanţele se caracterizează prin
înmagazinarea energiei în câmpurile electromagnetice ale acestora (elemente conservative):câmpul
magnetic la bobine, respectiv câmpul electrostatic la condensatoare.
Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal
S.I.5. Circuitul R, L, C serie în r.p.s. Impedanţa. Rezonanţa de tensiuni

Fie circuitul reprezentat în fig.1.a, obţinut prin conectarea în serie a
elementelor ideale liniare, rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C
şi alimentat cu tensiunea sinusoidală, u de la o sursă ideală de t.e.m.
Fig. 1.
Curentul i prin toate elementele înseriate ale circuitului este acelaşi şi se
consideră cunoscut, cu formă de undă sinusoidală, având următoarea expresie a
valorii instantanee:
i  2 I sin(t   ).
i
(1)
Presupunând cunoscute valorile parametrilor R, L, C şi curentul i, în cele
ce urmează se determină valorile instantanee ale tensiunii u la bornele
circuitului şi ale căderilor de tensiune uR, uL şi uC la bornele elementelor notate
prescurtat R, L, respectiv C. În acest scop se aplică legea conducţiei (legea lui
Ohm) generalizată (numită şi teorema lui Joubert) sau teorema a II-a a lui
Kirchhoff în circuitul dat şi se obţine relaţia:
u  u R  u L  uC (2)
în care, aşa cum s-a arătat anterior (Curs2) căderile de tensiune la bornele
elementelor de circiut au expresiile următoare:

u R  Ri  RI 2 sin(t   i ) ,
 di
u L  L  X L I 2 sin(t   i   / 2) , (3)
 dt
u  1 i d t  X I 2 sin(t     / 2).
 C C  C i
Substituind (3) în (2) rezultă pentru circuitul analizat o ecuaţie integro-

diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
di 1
u  Ri  L 
dt C  i dt , (4)
a cărei soluţie, dificil de obţinut direct (în valori instantanee), se poate
determina simplu prin aplicarea metodei de reprezentare simbolică în complex
simplificat (R.C.S.).
2. Circuite electrice liniare de curent alternativ
Rezolvare utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat (RCS)

Se adoptă fazorul polar complex – f.p.c. (valoarea efectivă comlplexă – v.e.c.) a
curentului i, mărime cunoscută, (rel.(1)) pe care o alegem ca referinţă, (origine
de fază), de forma următoare:
i  I  Ie j i (5)
Înlocuind (5) în (4) şi aplicând corespondenţa operaţiilor, ecuaţia integro-
diferenţială a circuitului se transformă într-o ecuaţie algebrică, în valori
efective complexe (v.e.c.) :
I  R  j ( X L  X C )I  Z I
1
U  R I  ( j ) L I 
 j  C (6)
U  ZI ,
în care (7)
j Z
Z  R  j ( X L  X C )  R  jX  Z e
se numeşte impedanţa complexă a circuitului R, L, C serie şi este caracterizată
prin modulul Z (numit simplu impedanţă, mărime măsurată în Ohmi) şi
argumentul Z (măsurat în rad):
Z  R 2  ( X  X ) 2  R 2  X 2 ; [ Z ]  
 L C
 XL  XC
 Z  arg Z  arctg ;  Z  [0;  π / 2] rad. (
 R 8
)
Impedanţa complexă Z a circuitului RLC serie
se reprezintă geometric în planul complex prin
afixul şi vectorul său de poziţie (fig.2). Partea reală
a impedanţei este rezistenţa circuitului, R, iar
partea imaginară este reactanţa totală a circuitului
Fig. 2 RLC serie, X = XL - XC , conform relaţiilor:
 R  Z cos  Z  0,
 (9)
 X  Z sin  Z  sau  0.
Pentru caracterizarea f.p.c. tensiune, U , se identifică expresia obţinută, (6) cu

forma normală a acestui fazor,
U  Z e j Z I e j  i  ZI e j ( Z   i ) , (10)
U  U e j u
obţinându-se relaţiile pentru modulul său, U şi argumentul său, u :
U = ZI - modulul fazorului U ( valoarea efectivă a tensiunii u),
u = i + Z - argumentul fazorului U (faza iniţială a tensiunii u)
şi se deduce:
   u   i   Z ,   0;  / 2 - defazajul dintre tensiune şi curent.
Relaţiile: U  Z I şi
U = ZI
constituie legea conducţiei (legea lui Ohm) scrisă cu valori efective
complexe, respectiv cu valori efective pentru un circuit dipol pasiv RLC serie
.
Valoarea instantanee a tensiunii, u se obţine din fazorul U, aplicând
regula trecerii inverse :
  
u  m 2e jt U  m 2e jt Ue j u   (11)
 U 2 sin( t   u )  ZI 2 sin( t   i   Z ).
• Fazorii căderilor de tensiune pe elementele înseriate, U R , U L , U C , în

funcţie de curent şi parametrii R, XL, XC rezultă din forma fazorială a ecuaţiei
de tensiuni, (2) a circuitului RLC serie,
U  U R U L U C . (12)
Termenii sumei sunt fazorii căderi de tensiune pe elementele înseriate, de
forma:
U  RI e j  i  RI ,
 R
U L  X L I e j (  i   / 2 )  jX L I ,
 j (  i   / 2)
(13)
U C  X C I e   jX C I ,
iar ecuaţia de tensiuni (12) este reprezentată fazorial în planul complex, prin
diagrama fazorială din fig.1.b. Pentru simplitate, de regulă, curentul i (comun
tuturor elementelor RLC înseriate) se adoptă ca mărime origine de fază (i = 0).
Evident, în acest caz, diagrama fazorială trasată în fig.1.b se roteşte în sens orar
cu unghiul i, iar u = , (ca în fig.3.a, .b, .c)
 Triunghiul OAB al v.e.c. ale tensiunilor (fig.1.b), permite scrierea

fazorului tensiunii la borne U cu ajutorul componentelor activă şi reactivă,
sub forma:
U  U a  U r  U a  jU r , (14)
în care:
Ua = UR = RI = U cos  , (15)
U r  U L  U C  ( X L  X C ) I  XI  U sin  (16)
constituie: - modulul componentei active (în fază cu curentul I ) , respectiv
- modulul componentei reactive (în cuadratură cu I ) ale tensiunii U .
Prin împărţirea laturilor -lui OAB (fig.1.b) cu I se obţine triunghiul
impedanţei complexe Z a circuitului RLC serie (fig. 2.).
• În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC, în circuitele RLC serie se

pot realiza următoarele trei situaţi
i:
a) XL > XC, respectiv  = u - i > 0; caracter preponderent inductiv,
b) XL < XC, respectiv  = u - i < 0; caracter preponderent capacitiv,
c) XL = XC, respectiv  = u - i = 0 ; rezonanţa tensiunilor (serie).
+j UL= jXL I +j
+j
UL= jXL I
0
UC = -jXC I
UL= jXL I
I
=Z X = XL- XC>0
U
>0 UC= -jXC0 I
UR = R I
UR= R I I +1 0 I +1 U= UR I +1
U =ZI 0
UC = -jXC I
a) XL > XC b) XL < XC c) XL0 = XC0

Circuit activ-inductiv, Circuitactiv-capacitiv, Circuit pur activ, =0 ( Z = 0)
> 0 ( = Z). <0 ( = Z). rezonanţa tensiunilor (serie).
Fig. 3 Diagrame fazoriale de tensiuni ale circuitului RLC serie.

 Rezonanţa tensiunilor ( Rezonanţa serie )

În cazul particular când reactanţele XL şi XC ale circuitului RLC sunt egale,
X L0  X C 0 (17)
în circuitul RLC se produce fenomenal de rezonanţă a tensiunilor (serie). În
practică, condiţia poate fi realizată reglând unul din parametrii L, C sau
frecvenţa de alimentare; pentru valori fixate ale parametrilor L şi C, valoarea
frecvenţei de rezonanţă, f0, are expresia dedusă din condiţia de rezonanţă:
1 1 (18)
L=const.,C=const.,   var . 0 L 
, 1 din care:
, 0  ; f0  .
0C LC 2 LC
Realizarea condiţiei de rezonanţă serie, X L0  X C 0 , are următoarele consecinţe:
1. Defazajul dintre tensiunea u şi curentul i prin circuit, la rezonanţă, este
egal cu zero, circuitul rezonant având caracter pur rezistiv (activ):
 L  1 / 0C (19)
0  arctg 0  0; cos0  1 .
R
2. Impedanţa Z a circuitului devine minimă, egală cu rezistenţa R, respectiv:
Z 0  R 2  ( X L 0  X C 0 ) 2  R = min. (20)
3. Valoarea efectivă a intensităţii I0 curentului prin circuit devine maximă, :
U U (21)
I0   = max..
Z0 R
4. Căderile de tensiune reactive ( pe bobină şi condensator) UL0 şi UC0 au
valorile efective egale, şi fiind în opoziţie de fază se anulează reciproc :
U L 0  X L 0 I 0  U C 0  X C 0 I 0 , şi U L0  U C 0  0 ( uL+uC = 0) (22)
5. Valoarea efectivă a căderii de tensiune pe rezistenţă, UR este egală cu
valoarea efectivă a tensiunii aplicate circuitului, U :
U R 0  RI 0  Z 0 I 0  U (23)
6. Pentru XL0 = XC0 > R, căderile de tensiune pe bobină şi condensator,
UL0 = UC0 sunt amplificate, devenind mai mari decât tensiunea aplicată, U ,
UL0 = UC0 > U ; la bornele bobinei şi condensatorului apar supratensiuni, de
unde şi denumirea de rezonanţă a tensiunilor.
Raportul dintre valorile efective ale tensiunilor reactive, UL0 = UC0 şi
tensiunea aplicată, U se numeşte factor de calitate al circuitului serie
rezonant şi este supraunitar în acest caz:
U L0 U C 0 X L0 X C 0 0 L L / C ZC
Q       , (24)
U U R R R R R
Mărimea Z C  L / C se numeşte impedanţă caracteristică a circuitului
RLC serie. Fenomenul de supratensiuni poate avea, în situaţii necontrolate,
efecte negative (de exemplu: străpungerea izolaţiilor) dar poate fi folosit şi în
mod util prin aplicaţii în tehnica măsurărilor electrice, în tehnica transmiterii
informaţiei la distanţă etc..
S.1.6. Circuitul R, L, C derivaţie în r.p.s.. Admitanţa. Rezonanţa de curenţi
Se consideră un circuit ( Fig.1.a) format prin conectarea în paralel a

elementelor ideale liniare rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C
şi având aplicată la borne tensiunea sinusoidală, u cunoscută, de forma :
u  U 2 sin(ω t   u ) . (1)
Fig. 1
Se consideră cunoscuţi parametrii R, L, C şi trebuie determinaţi curenţii
iR, iL, iC şi i. Teorema I-a a lui Kirchhoff aplicată în nodul M furnizează relaţia:
i  i R  iL  iC , (2)
în care , conform celor stabilite anterior, expresiile curenţilor funcţie de
tensiunea cunoscută, sunt:
 u U
i R   2 sin(ωt  γ u ),
 R R
 1 U
i L   u d t  2 sin(ωt  γ u  π / 2),
 L XL (2.1)
 du U
i C  C  2 sin(ωt  γ u  π / 2).
 d t X C
Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o

ecuaţie integro-diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
u 1 du
i   udt C . (3)
R L dt
Ca şi anterior, rezolvarea ecuaţiei (3) se poate efectua uşor prin utilizarea
simbolurilor (v.e.c. /f.p.c.) din reprezentarea în complex simplificat (RCS).
Rezolvare folosind reprezentarea simbolică în complex simplificat (RCS)
Se adoptă v.e.c. corespunzătoare tensiunii cunoscute u, (rel.(1)), de forma:

U  U e j u . (4)
Substituind (4) în ecuaţia integro-diferenţială (3) a circuitului şi aplicând
corespondenţa operaţiilor se obţine:
U U
I   jCU (5)
R jL
Se introduc următoarele notaţii şi definiţii: (6)
1
G - conductanţa rezistorului ideal, R ;
R
1
BL  - susceptanţa inductivă a bobinei ideale, L ;
XL
1
BC  - susceptanţa capacitivă a condensatorului ideal,C;
XC
B  BL  BC - susceptanţa rezultantă (totală) a circuitului .
Astfel, ecuaţia (5) devine:
I  G  j ( BL  BC )U  (G  jB)U  YU , (7)
unde:
Y  G  jB  Y e j Y (8)
se numeşte admitanţa complexă a circuitului RLC derivaţie.
Modulul şi argumentul admitanţei Y sunt date de relaţiile:
 Y  G 2  ( BL  BC ) 2  G 2  B 2 ,

  ( BL  BC )
 Y  arg( Y )  arctg ,  y    / 2...0... / 2. (9)
 G
Triunghiul admitanţei complexe Y a circuitului

RLC derivaţie (Fig. 2), furnizează relaţiile pentru
părţile reală şiimaginară:
G  Y cos  Y  0,
 (10)
 B  Y sin  Y  sau  0.
Fig. 2
Y – modulul admitanţei complexe, mărime numită admitanţa circuitului, precum

şi G, BC şi BL se măsoară în Siemens, 1S=1/  .
Se determină astfel v.e.c. a curentului necunoscut, I şi se identifică cu forma

sa normală pentru a evidenţia modulul şi argumentul obţinute:
I  Y e jY U e j  u  YU e j (Y  u )
I  I e j i din care:
I  YU - modulul curentului I (valoarea efectivă pentru i,)
 i   u  Y - argumentul curentului I ,faza iniţială pentru , iar
   u   i  Y ;   0;  / 2 - defazajul dintre U şi I . (11)
Relaţiile I  YU şi I  Y U exprimă legea conducţiei (Ohm) în valori efective,

respectiv în valori efective complexe, pentru un circuit R, L, C derivaţie.
Alicând regula trecerii inverse de la imagine la valoarea instantanee, rezultă:
  
i  m 2 e jt  I  m 2 e jt  I e j  i  
 m 2 e  (12)
jt
YU e j ( u Y )  YU 2 sin(t   u  Y )
Ecuaţia (5) a circuitului RLC derivaţie, exprimată în valori efective complexe,

este reprezentată în planul complex, în fig.1.b.respectiv:
I  IR  IC  IL , (13)
i R  I R  GU e j  u  GU ,
 j (   / 2 )
i L  I L  BLU e u   jBL U ,
(14)
i  I  B U e u j (    / 2 )
 jBC U ,
C C C
 Triunghiul OAB al fazorilor curenţi (Fig.1c), în care   0;   / 2 ,

permite evidenţierea componentelor activă şi reactivă ale curentului
I obţinute prin proiecţia f.p. a curentului I pe direcţia tensiunii şi pe direcţia
perpendiculară acesteia sub forma:
I  I a  I r  I a  jI r , (15)
I a  I R  GU  I cos  , (16)
I r  I L  I C  ( BL  BC )U  BU  I sin  (17)
unde: Ia - modulul componentei active (în fază cu tensiunea U ), iar:
Ir - modulul componentei reactive (în cuadratură cu U ) a curentului I .
Componenta activă Ia a curentului prin admitanţa Y reprezintă curentul care
parcurge conductanţa G a circuitului, iar componenta reactivă, Ir - corespunde
curentului care străbate susceptanţa totală, B (diferenţa curenţilor capacitiv
minus inductiv) din circuit.
 În funcţie de ponderea susceptanţelor BL şi BC, circuitele R, L, C derivaţie

pot înregistra una din următoarele trei situaţii posibile:
a) BL > BC, (X L < XC ) ,  > 0; caracter inductiv;
b) BL < BC, (X L > XC ) ,  < 0; caracter capacitiv;
c) BL 0  BC 0 , (X L0 = XC0 ),  = 0; Rezonanţa curenţilor (derivaţie) se
obţine în acest caz particular când susceptanţele BL şi BC ale circuitului R, L, C
derivaţie sunt egale.
Tensiunea u (comună elementelor R,L,C conectate în derivaţie) se adoptă ca

origine de fază (u = 0). Drept urmare, diagrama fazorială din fig.1b se roteşte,
în sens orar, cu unghiul u (iar i = - ), ca în fig.3.a, .b,.c
+j +j IC =jBC U +j IC =jBC0U
I L=-jBL U
IC =jBC U
YU
I=
0 I L=-jBL 0U
I R=GU
>0 U +1 I R=GU U +1 I=IR =GU U +1
-B
I =Y U
I L=-jBL U
a) BL > BC, (XL < XC) b) BL < BC , (XL > XC ) c) BL = BC, (XL = XC )
Circuit activ-inductiv, Circuit activ-capacitiv, Circuit pur activ, =0 (-Y =0)
>0; (= - Y) <0; ( = - Y) rezonanţa curenţilor(paralel)
Fig.3. Diagrame de curenţi ale circuitului RLC paralel.

 Ca şi în cazul rezonanţei de tensiuni, condiţia de rezonanţă poate fi

realizată prin reglarea inductanţei L, capacităţii C sau a frecvenţei f; valoarea
frecvenţei de rezonanţă, f0, rezultă a avea expresia:
1 1 1
L=const., C=const., 0  var . : 0 L  , din care: 0  ; f0  .
0C LC 2 LC
Consecinţe ale rezonanţei curenţilor în circuitul RLC derivaţie:
1. Defazajul  dintre tensiunea u aplicată circuitului şi curentul i, în
momentul reonanţei, este zero:
( BL0  BC 0 ) (18)
 0  Y  arctg  0; cos 0  1.
G
2. Admitanţa circuitului, Y0 este minimă, egală cu conductanţa sa, G:
Y0  G 2  ( BL  BC ) 2  G = min. (19)
0 0
3. Intensitatea curentului absorbit de circuit de la sursă devine minimă:

I 0  Y0U  GU = min . (20)
În situaţia particulară în care conductanţa circuitului RLC derivaţie este
neglijabilă (G  0  R   ), la rezonanţă curentul absorbit este zero I 0  0 .
Circuitul se comportă în acest caz ca un filtru de frecvenţă, “blochează”
1
frecvenţa f 0  . şi se numeşte “circuit dop”:
2 LC
1 (21)
Y0  G  0 ; Z 0  ; I 0  GU  0 .
Y0
4. Curenţii iL şi iC au valori efective egale şi fiind în opoziţie de fază, se
anulează reciproc:
I L  BL U  BC U  I C , I L 0  I C 0  0 (22)
0 0 0 0
5. Valoarea efectivă a curentului prin rezistor, IR devine devine egală cu

valoarea efectivă a curentului total absorbit de circuit, I :
I R  GU  Y0 U  I . (23)
0
6. Factorul de calitate al circuitului RLC paralel rezonant se defineşte ca

raportul valorilor efective ale curenţilor reactivi, I L0  I C0 şi curentul absorbit,
I 0 şi reprezintă factorul de amplificare a curenţilor la rezonanţa de curenţi:
IL IC BL BC (24)
Q 0
 0
 0
 0
,
I0 I0 G G
Atunci când factorul de calitate este supraunitar, Q >1, (la îndeplinirea
condiţiei BL0 = BC0 > G ) valorile efective ale curenţilor IL0 şi IC0 prin bobină,
respectiv condensator, sunt mai mari decât curentul I0 absorbit de la sursă,
IL0 = IC0 > I0 , producându-se o amplificare a curenţilor reactivi
(fenomenul de supracurenţi) în raport cu curentul absorbit de la sursă.
Rezonanţa de curenţi, ca şi cea de tensiuni, are numeroase aplicaţii în

tehnica măsurării parametrilor RLC, în tehnica transmiterii informaţiilor şi în
mod deosebit în compensarea factorului de putere etc.
S.I.7. a) Relaţii de echivalenţă între Z şi Y
Două circuite sunt echivalente dacă aplicând aceeaşi tensiune la bornele

lor, se absoarbe acelaşi curent de la sursă. Curentul absorbit se poate exprima cu
ajutorul impedanţăei Z sau al admitanţei Y :
U
I , I Y U
Z
Pentru ca două circuite cu elemente ideale , unul serie de impedanţă Z şi altul
paralel de admitanţă Y să fie echivalente, între cele două mărimi trebuie să
existe relaţia:
1
Z . (1)
Y
Întrucât Z = R + jX iar Y = G - jB, ţinând cont de (1), între parametrii R
şi X, respectiv G şi B, rezultă următoarele relaţii de echivalenţă.
Dacă se cunoaşte impedanţa complexă a unui circuit atunci admitanţa sa
complexă se obţine cu relaţiile:
1 R R X X
Z = R + jX,  Y   G  jB  G  2  2 ; B 2  2 (2)
Z R X 2
Z R X 2
Z
şi respectiv invers: dacă se cunoaşte admitanţa se poate deduce impedanţa
complexă a circuitului, după cum urmează:
1 G G B B
Y = G – jB,  Z   R  jX  R   2 ; X  2 (3)
Y G B
2 2
Y G B
2 2
Y
Din (2) şi (3) se constată că numai impedanţa complexă Z şi admitanţa
complexă Y sunt mărimi inverse una alteia . Rezistenţa şi conductanţa,
respectiv reactanţa şi susceptanţa sunt mărimi inverse numai în cazul particular
al circuitului cu un singur element de circuit ideal.
De asemenea, trebuie reţinut că impedanţa complexă Z şi admitanţa

complexă Y nu constituie o reprezentare simbolică a raportului valorilor
instantanee ale tensiunii şi curentului, respectiv curentului şi tensiunii la borne
deoarece, în general, acest raport este o funcţie de timp.
Z şi Y sunt parametri complexi care intervin în ecuaţiile circuitelor ca
operatori de înmulţire.
Relaţiile (2. şi (3) permit scrierea parametrilor R şi X, respectiv G şi B ai
elementelor reale de circuit pentru orice schemă echivalentă serie, sau
derivaţie adoptată şi transfigurarea echivalentă între aceste scheme.
Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal
S.I.8. Puteri în circuite electrice de c.a. monofazat, în r.p.s.:

puterea instantanee, p;
puterea activă, P; puterea reactivă, Q; puterea aparentă, S;
puterea aparentă complexă, S
Fie un dipol receptor, liniar, pasiv, de impedanţă coplexă Z (Fig.1.a cu regula de

asociere a semnelor u şi i la receptoare), alimentat cu tensiunea u şi parcurs de curentul i,
mărimi sinusoidale variabile în timp, cunoscute, de forma:
u  U 2 sin t ,
 (1)
i  I 2 sin(t   ).
Puterea instantanee este puterea schimbată la un moment dat de receptorul Z cu
sursa şi are expresia:
p(t )  u(t )i(t ) (2)
Ţinând cont de relaţia de definiţie (2) şi de transformările trigonometrice uzuale :
sin  sin   (1 / 2)[cos(   )  cos(   )]
cos(   )  cos  cos   sin  sin 
În r.p.s. , p poate fi scrisă sub una din formele:
 I. p  2 UI sin t sin(t  ) 
  UI cos   UI cos (2t  ) 
 (3)
  P  pf


 II. p  UI cos   UI ( cos 2t cos   sin 2t sin ) 

  UI cos  (1  cos 2t )  UI sin  sin 2t 

  P (1  cos 2t )  Q sin 2t 
  p p  po ,

în care se evidenţiază următoarele componente:
P  UI cos  - putere activă, (4)

Q  UI sin  - putere reactivă
p f   UI cos (2t  ) - putere instantanee fluctuantă,
p p  P (1  cos 2t ) - putere instantanee de pulsaţie, (5)
p0  Q sin 2t - putere instantanee de oscilaţie, (6)

Fig. 1
Atât din relaţiile (3), cât şi din graficul p = f(t), trasat în fig.1.b, rezultă că puterea
instantanee , p este o mărime variabilă în timp, periodică, de pulsaţie dublă, 2, faţă
de mărimile u şi i şi care poate lua valori atât pozitive cât şi negative. Nu este o
mărime sinusoidal variabilă în timp.
 Conform relaţiei I din (3), p este privită ca având o componentă constantă,
P  UI cos  - puterea activă şi o componentă sinusoidală de pulsaţie dublă 2,
p f  UI cos(2t   ) - puterea fluctuantă.
 Conform relaţiei II din (3), p este privită ca fiind formată din două componente
periodice, de pulsaţie dublă 2, una pulsatorie pp şi una alternativă, oscilantă, p0 , cu
ajutorul cărora se definesc puterile activă, P şi reactivă, Q în cele ce urmează.
 Faptul că, în cazul general, puterea instantanee, p poate lua valori atât pozitive
cât şi negative, arată că p nu ciculă în sens unic ci este transferată bidirecţional, atât de
la sursă spre receptor (corespunzător valorilor p > 0), cât şi invers în anumite intervale
de timp (atunci când p < 0). Transferul de putere este însă dominant/preponderent de la
sursă spre receptor, ceea ce se reflectă în componenta constantă (valoarea medie), a
puterii instantanee care este pozitivă ( P  0 ). (Fig.1.b).
Transferul ireversibil al puterii de la sursă la receptor este reflectat de puterea
instantanee de pulsaţie, p p  UI cos (1  cos 2t ) care, pentru circuitele în regim de
receptor (la care defazajul  are valori în intervalul ( / 2;0]  [0; / 2) , deci cos>0)
este permanent pozitivă, pp  0.
Puterea activă, P caracterizează cantitativ transferul ireversibil de putere de la sursă

la receptor; se defineşte drept valoarea medie a puterii instantanee p, egală cu
valoarea medie a puterii de pulsaţie, pp, calculate pe o perioadă şi, în S.I., se măsoară
în Watt, respectiv:
T T
P   p dt   p p dt  UI cos
1
T 0
1
T 0
 W  (7)
Puterea activă se poate exprima şi în formele:
P  U a I  UI a  RI 2  GU 2 . (8)
P 0 pentru circuite receptoare:      / 2,   / 2 ,cos   0;

P = P max = UI =S pentru   0 ( cos  =1 ) - circuit pur activ sau rezonant ;
P = P min = 0 pentru   ( / 2) ( cos  = 0 ) - circuit pur reactiv.
P este puterea electrică utilă care poate fi scoasă din sistem pentru a fi
transformată în alte forme folositoare de energie: calorică, luminoasă, mecanică. Puterea
activă absorbită de la sursă, de către receptorul de impedanţă Z  R  jX este egală cu
puterea consumată/disipată caloric prin efect Joule-Lenz în rezistenţa sa, R. In motoare
electrice P se transformă în putere mecanică. Dacă din rezolvare rezultă P  0 dipolul
analizat cedează putere pe la bornele sale către circuitul exterior .
Puterea reactivă, Q. Procesul oscilant al puterii între sursă şi receptor, este caracterizat
de puterea instantanee de oscilaţie, p0  UI sin  sin 2t (care are atât valori pozitive
cât şi negative). Întrucât valoarea medie a acestei puteri este egală cu zero, pentru
aprecierea cantitativă a procesului oscilant (transferul reversibil, neamortizat, de
putere între sursă şi receptor) se utilizează amplitudinea puterii de oscilaţie, numită
putere reactivă, Q , măsurată în S.I. în VAr (Volt-Amper reactiv) şi definită prin relaţia:
Q  max.p o t   UI sin   VAr  (9)
Q se poate exprima şi sub formele:

Q  U r I  UI r  XI 2  BU 2  (10)
,
 Q L  QC
unde, X  ( X L  X C ); B  ( BL  BC ) . (11)
Q  0 pentru   0 , circuit inductiv , Q - este absorbit de receptor;
Q  0 pentru   0 , circuit capacitiv, Q - cedat de circuitul receptor spre sursă.
Q= Qmax =  UI pentru   ( / 2) , ( sin  =  1 ):bobină , resp. condensator ideale;
Q= Qmin = 0 pentru   0 , ( sin  = 0) : circuit activ (pur rezistiv sau rezonant).
Deşi pentru cele două puteri P şi Q rezultă dimensiuni identice, întrucât ele au
semnificaţii fizice diferite, unitatea de măsură a puterii reactive, în S.I., se numeşte
voltamper reactiv (VAr).
Puterea aparentă. În afara puterilor P şi Q, în circuitele de c.a. se defineşte puterea

aparentă S, prin relaţia:
S  UI  ZI 2  YU 2  VA  (12)
Unitatea de măsură a puterii aparente, în SI, este voltamperul (VA).

Raportul puterilor activă şi aparentă, egal în acest caz cu cos ,
P
K P=  cos se numeşte factor de putere .
S
Pentru un circuit dat, caracterizat prin tensiunea U şi curentul I, puterea aparentă S este
egală cu valoarea maximă a puterii active din circuitul respectiv (la cos  = 1).
Expresiile (7), (9) şi (12) sugerează posibilitatea reprezentării celor trei puteri P, Q şi S,
sub forma unui triunghi dreptunghic (Fig.1.c), numit triunghiul puterilor. Acesta poate
fi obţinut fie din triunghiul tensiunilor, prin multiplicarea tuturor laturilor cu I,
respectiv din triunghiul curenţilor prin multiplicarea tuturor laturilor cu U, fie din
triunghiul impedanţei, respectiv triunghiul admitanţei, prin multiplicarea laturilor lor
cu I2, respectiv U2. Din triunghiul puterilor rezultă relaţiile:
S  P2  Q2 ; P  S cos  ; Q  S sin  ; Q  P tg .

(13)
Pentru semnele puterilor active şi reactive se adoptă convenţia:
a) ramuri receptoare: P, Q > 0 - puteri absorbite; P, Q < 0 - puteri cedate;
b) ramuri generatoare: P, Q > 0 - puteri cedate; P, Q < 0 - puteri absorbite.
Putere aparentă complexă se defineşte prin relaţia:

S U I* , (14)
unde: U este valoarea efectivă complexă a tensiunii u, iar
I* - valoarea efectivă complexă conjugată a curentului i.
Dacă: U  Ue j  u , I  Ie j  i iar I *  Ie  j  i , înlocuind în (14), rezultă:

S  Ue j u Ie  j i  UIe j  UI cos   jUI sin   P  jQ . (15)
Prin urmare, puterea aparentă complexă S are
- modulul egal cu puterea aparentă, S  P 2  Q 2 [VA],

Q
- argumentul,  S  arg S  arctg
P
- partea reală egală cu puterea activă, P [W] şi
- partea imaginară egală cu puterea reactivă , Q [Var].
Observaţie: Puterea S nu reprezintă imaginea în complex a puterii instantanee p

(deoarece produsul a două mărimi sinusoidale nu este în general o mărime sinusoidală).
Circuite de curent alternativ trifazat
S.I.9a. Caracterizare generală a circuitelor trifazate de curent alternativ in r.p.s.

b.Conexiunea stea a circuitelor trifazate (notaţii:Y-stea,Y0 -stea cu nul accesibil)
a. Caracterizare generală a circuitelor trifazate de c.a. in r.p.s.
În prezent energia electrică este aproape în exclusivitate produsă, transportată şi

distribuită la consumatori în sisteme trifazate de curent alternativ sinusoidal, de frecvenţă
industrială de 50Hz. Utilizarea circuitelor trifazate prezintă o serie de avantaje în raport
cu cele monofazate, precum următoarele:
1) cantitea de material, costul liniilor de transport şi pierderile de energie pe

reţea în exploatare sunt mai mici prin reducerea numărului de conductoare de la 6
( pentru trei circuite monofazate ) la 3conductoare de linie plus conductorul de nul , de
secţiune mai mică, în cazul sistemelor trifazate.
De la 6 la 3+1 (RST+N) conductoare = 50% economie material
2) funcţionarea motoarelor sincrone şi asincrone trifazate ( consumatori

importanţi de energie electrică)se bazează pe producea câmpul magnetic învârtitor
realizat cu ajutorul sistemelor trifazate de curenţi .
3) în condiţii egale (aceeaşi putere, frecvenţă, tensiune etc.) generatoarele,

motoarele şi transformatoarele trifazate sunt mai uşoare, mai ieftine şi au un randament
superior maşinilor şi transformatoarelor monofazate; Generatoarele din centrale electrice
sunt GENERATOARE SINCRONE TRIFAZATE.
4) există posibilitatea cuplării la o reţea trifazată atât a consumatorilor de

energie electrică trifazaţi cât şi monofazaţi;
5) se obţin în sistemul trifazat două tensiuni diferite ca valoare şi fază,

tensiunea de fază, uf şi tensiunea de linie, ul relaţia între valorile efective fiind:
Ul  3 U f .
1. Un sistem trifazat de circuite electrice este un ansamblul de trei circuite

electrice în care acţionează trei t.e.m. sinusoidale de aceeaşi frecvenţă, dar defazate una
faţă de alta, de regulă egal, cu 2/3 rad.
Cele trei circuite care alcătuiesc un sistem trifazat poartă denumirea de circuite de fază
sau simplu, faze.
În circuitele trifazate se stabilesc sisteme trifazate de mărimi (tensiuni, curenţi,

fluxuri etc.) care sunt formate din trei semnale sinusoidale, de aceeaşi frecvenţă dar
având faze iniţiale diferite şi se pot scrie( în valori instantanee şi în RCS ) de forma:
m 1  M 1 2 sin( t   1 )  M 1  M 1e j1 ,
 j
m 2  M 2 2 sin( t   2 )  M 2  M 2 e 2 , (1)
m  M 2 sin( t   )  M  M e j 3 .
 3 3 3 3 3
2. Sistemul trifazat de mărimi este simetric dacă cele trei semnale care-l
compun au aceeaşi amplitudine (valoare efectivă) şi sunt defazate între ele simetric, cu
acelaşi unghi, egal cu 2/3 radiani. Prin urmare sistemul trifazat de semnale (1) este
simetric dacă:
M1 = M2 = M3, iar
1 - 2 = 2 - 3 = 3 - 1 = 2/3. (2)
Dacă nu este satisfăcută una sau ambele condiţii precizate mai sus, sistemul trifazat de
mărimi este nesimetric.
3.- Un receptor trifazat este alcătuit din trei impedanţe complexe de forma:
Z 1  Z1e j Z 1 , Z 2  Z 2e j Z 2 , Z 3  Z 3e j Z 3
şi este alimentat cu un sistem trifazat de t.e.m.
4.- Receptorul trifazat este echilibrat dacă este format din trei impedanţe
complexe identice, îndeplinind condiţiile:
Z1  Z 2  Z 3  Z1 = Z2 = Z3 = Z şi  Z1   Z 2   Z 3 . (3)
Un astfel de receptor trifazat echilibrat este contituit de exemplu de înfăşurările unui

motor asincron trifazat etc. Dacă cele trei impedanţe nu sunt identice se spune că
receptorul trifazat este dezechilibrat.
5.- Regimul de funcţionare al circuitelor trifazate este simetric dacă toate

semnalele (t.e.m., curenţi, tensiuni, fluxuri) formează sisteme trifazate simetrice de
mărimi. In caz contrar, regimul circuitelor respective este nesimetric.
Regimul simetric de funcţionare este posibil numai în situaţia particulară în care

receptorul trifazat este echilibrat şi sistemul trifazat al t.e.m. de alimentare este simetric
Expresiile a trei t.e.m. care formează un sistem trifazat simetric şi v.e.c. asociate
în complex simplificat sunt de forma:
 E  Ee j 0 ,
e A  E 2 sin t ,  A 2
  j (4)
e B  E 2 sin(t  2  / 3) ,   E B  Ee 3 ,
e  E 2 sin(t  4  / 3) .  j
4
 C  E  Ee 3
 C
Variaţia în timp a t.e.m. care compun sistemul trifazat simetric de semnale (4)
este prezentată în fig. 1, iar f.c.p. asociaţi în planul coplex fig.2.
Atât din fig.1, cât şi din fig. 2, se observă că suma valorilor instantanee (imaginilor
complexe sau fazorilor) ale mărimilor care compun un sistem trifazat simetric este
egală cu zero, respectiv:
e A  eB  eC  0 , E A  E B  E C  0 . (5)
Fig. 1
Fig. 2
Dacă se utilizează operatorul de rotaţie:

2
j 1 3
ae 3  j , (6)
2 2
sistemele trifazate simetrice, direct, respectiv invers, de t.e.m. pot fi exprimate sub
formele mai simple:
 E A  Ee j 0  E ,  E 'A  Ee j 0  E ,
 2  2
 j
3  a 2 E , respectiv:  E '  Ee 3  a E ,
j
 B
E  Ee  B
 
4  j
4 (7)
 E C  Ee 3  a E ,  E 'C  Ee 3  a 2 E .
 
Operatorul complex a satisface relaţiile:
1 a  a 2  0 , a*  a 2 , ( a 2 )*  a , a3k  1 , unde k = 1, 2, ...,n. (8)
Conexiunile circuitelor trifazate - Generalităţi
Fie un generator trifazat care produce sistemul trifazat de t.e.m. E A , E B , E C

şi un receptor trifazat caracterizat prin impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 .
Transportul energiei electrice de la generator la receptor se poate efectua
utilizând şase conductoare (Fig.3); circuitul trifazat astfel obţinut, conţinând trei circuite
monofazate independente, se numeşte neconectat şi este neeconomic. Reducerea
numărului conductoarelor liniei de transport, de la şase la trei, R,S,T (sau patru,
R,S,T+N : 3 conductoare de linie (fază de transport), R,S,T plus un conductor de nul, N
de secţiune mai mică), este posibilă prin conectarea circuitelor trifazate în stea sau
triunghi.
Fig. 3
Înfăşurările generatoarelor (transformatoarelor), respectiv impedanţele

receptoarelor pot fi conectate atât în stea, cât şi în triunghi, conexiunea receptorului
(modul de legare a celor trei impedanţe) fiind independentă de conexiunea generatorului
(modul de legare a celor trei înfăşurări de fază).
Conexiunile circuitelor trifazate sunt caracterizate prin două categorii de
mărimi, de fază şi de linie, definite astfel:
- tensiunea de fază (uf) se defineşte
- la bornele unei înfăşurări a generatorului/transformatorului, sau
- la bornele unei impedanţe a receptorului, sau
- între un conductor de fază şi conductorul de nul ale reţelei de transport;
- curentul de fază (if) parcurge
- o înfăşurare de fază a generatorului/transformatorului,
- sau o impedanţă de fază a receptorului;
- tensiunea de linie (ul), denumită şi tensiune compusă, se măsoară
- între două borne de acces ale generatorului sau
- ale receptorului, sau,
- între două conductoare de fază ale reţelei trifazate de transport;
- curentul de linie (il) este curentul care parcurge conductoarele de fază, R,S,T, ale
reţelei trifazate de transport, dintre generator/transformator şi receptor.
S.I.9 b. Conexiunea în stea ( notaţii:Y- stea, Y0 - stea cu nul accesibil )
Înfăşurările unui generator (transformator) trifazat se conectează în stea (Fig. 1)

legând sfârşiturile lor X,Y,Z într-un punct comun, numit neutrul generatorului (O), iar
începuturile înfăşurărilor, A,B,C - la cele 3 conductoare ale reţelei de transport, R, S, T
(de impedanţe Z l1 , Z l 2 , Z l 3 ), spre receptor. În mod similar, se conectează în stea şi
impedanţele Z 1 , Z 2 , Z 3 ale unui receptor trifazat, punctul comun constituind neutrul
receptorului (O'). Conductorul de legătură între punctele neutre O, O' se numeşte
conductor de nul (neutru), având impedanţa Z 0 şi fiind parcurs de curentul de nul, I 0 .
Fig. 1
Utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat, se folosesc următoarele notaţii:
- tensiunile de fază - la bornele generatorului : U fA , U fB , U fC ,
- la bornele receptorului : U f 1, U f 2 , U f 3 , iar
- pe reţea : U R ,U S ,U T ;
- tensiunile de linie - la generator : U lAB , U lBC , U lCA ,
- la receptor : U l12 , U l 23 , U l 31 , iar
- pe reţea : U RS ,U ST ,U TR .
- curenţii de fază - ai generatorului : I fA , I fB , I fC ,
- ai receptorului : I f 1 , I f 2 , I f 3 , iar
- curenţii de linie : I l1 , I l 2 , I l 3 .
- curentul de nul : I0
- impedanţele conductoarelor de linie ale reţelei : Z l1 , Z l 2 , Z l 3 .
- impedanţa conductorului de nul al reţelei : Z0
1. Indiferent de regimul simetric sau nesimetric al circuitului receptor

trifazat, între mărimile sale de fază şi de linie există următoarele relaţii.
- Curenţii de fază I f 1 , I f 2 , I f 3 coincid cu curenţii de linie I l1 , I l 2 , I l 3 ,
întrucât punctele A, B, C, 1, 2 şi 3 reprezintă continuităţi, nefiind noduri de ramificaţie
în circuitul considerat:
I f1  I l1 , I f2  I l 2 , I f3  I l 3 ; (1)
-Tensiunile de linie şi cele de fază la receptor sunt legate prin relaţii ce rezultă
prin aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff circuitelor 12O'1, 23O'2, respectiv 31O'3:
U  U  U ,
 l12 f1 f2
(2)
U l 23  U f 2  U f 3 ,

 U l 31  U f 3  U f 1 .
2. În regim simetric (receptorul este echilibrat, având impedanţele identice:
Z 1  Z 2  Z 3 = Z f , Z1 = Z2 = Z3 , Z1 = Z2 = Z3 şi este alimentat cu un sistem
trifazat simetric de tensiuni de fază, U fA , U fB , U fC ), mărimile de fază şi de linie
(tensiuni şi curenţi) formează sisteme simetrice, cu valori efective egale şi se pot scrie
relaţiile:
U f1  U f 2  U f 3  U f , I f1  I f 2  I f 3  I f ,
U l12  U l 23  U l 31  U l , I l1  I l 2  I l 3  I l . (3)
- Între valorile efective ale curenţilor de linie şi de fază există relaţia evidentă:
I lY  I fY . (4)
- Relaţia între valorile efective ale tensiunilor de linie şi de fază se obţine
imediat din diagrama fazorială (Fig.2) corespunzătoare ecuaţiilor de tensiuni (2); pentru
regim simetric, rezultă relaţia geometrică, ON  2OM cos(  / 6)  3 OM , care,
ţinând cont de (3), devine:
U lY  3 U fY . (5)
Prin urmare, la conexiunea în stea a
circuitelor trifazate, în regim simetric,
valoarea efectivă a tensiunii de linie este de
3 ori mai mare decât valoarea efectivă a
tensiunii de fază, iar curentul de linie este egal
cu cel de fază.
În regim simetric, conductorul de nul
poate lipsi deoarece, aplicând teorema I-a a lui
Kirchhoff în nodul O', rezultă că suma
curenţilor este nulă:
I f1  I f 2  I f 3  I0  0 (6)
Dacă regimul este nesimetric, din

cauza receptoarelor dezechilibrate, valoarea
Fig. 2 curentului de nul este semnificativă:
I0  0. (7)
In acest caz transportul energiei electrice se realizează prin patru conductoare: trei
conductoare de fază/linie, R,S,T (dimensionate în funcţie de valorile efective ale
curenţilor de linie) şi un conductor de nul, N (dimensionat îpentru valoarea efectivă a
curentului I0, mai mică decât cea a curentului de linie).
Tensiunea nominală a unei reţele trifazate, prin definiţie, este tensiunea sa de

linie şi are valori standardizate. Pentru alimentarea cu joasă tensiune (JT) aceste valori
sunt de 220V, 380V şi 660V. Aşadar cele două valori de tensiune disponibile la o reţea
trifazată, Ul/Uf, vor fi: 220V/127V, 380V/220V, respectiv 660V/380V.
S.I.9 a. Caracterizare generală a circuitelor trifazate de curent alternativ in r.p.s.

b. Conexiunea în stea ( notaţii:Y- stea, Y0 - stea cu nul accesibil )
a. Caracterizare generală a circuitelor trifazate de curent alternativ in r.p.s.
În prezent energia electrică este aproape în exclusivitate produsă, transportată şi

distribuită la consumatori în sisteme de curent alternativ sinusoidal trifazat, de frecvenţă
industrială de 50Hz. Utilizarea circuitelor trifazate prezintă o serie de avantaje în raport
cu cele monofazate, şi anume:
1) costul mai mic al liniilor de transport trifazate (economie de material conductor

la investiţia iniţială şi reducerea pierderilor de energie pe reţeaua electrică în exploatare
faţă de transportul aceleiaşi puteri în regim monofazat);
2) cu ajutorul unui sistem trifazat de curenţi se poate produce câmpul magnetic

învârtitor care stă la baza funcţionării motoarelor sincrone şi asincrone trifazate
(principalii consumatori de energie electrică);
3) în condiţii egale (aceeaşi putere, frecvenţă, tensiune etc.) generatoarele,

motoarele şi transformatoarele trifazate sunt mai uşoare, mai ieftine şi au un randament
superior maşinilor şi transformatoarelor monofazate;
4) există posibilitatea cuplării la o reţea trifazată atât a consumatorilor de energie

electrică trifazaţi cât şi monofazaţi;
5) în sistemul trifazat se obţin două tensiuni diferite ca valoare şi fază, uf, ul .

- Un sistem trifazat de circuite electrice reprezintă ansamblul de trei circuite

electrice în care acţionează trei t.e.m. sinusoidale, de aceeaşi frecvenţă, dar defazate una
faţă de alta, de regulă, cu 2/3 rad. ( sau T/3=1/3f sec). Cele trei circuite care alcătuiesc
un sistem trifazat poartă denumirea de circuite de fază sau simplu, faze.
- În circuitele trifazate se stabilesc sisteme trifazate de semnale (tensiuni,

curenţi, fluxuri etc.) care sunt formate din trei semnale sinusoidale, de aceeaşi frecvenţă,
dar având faze iniţiale diferite şi se pot scrie de forma:
m1  M1 2 sin( t  1 )  M1  M1e j1 ,
 j
m 2  M 2 2 sin( t   2 )  M 2  M 2 e 2 , (1)
m  M 2 sin( t   )  M  M e j3 .
 3 3 3 3 3
Sistemul trifazat (1) poate fi: - direct dacă cei trei fazori asociaţi, rotiţi în sens
trigonometric direct, se succed în ordinea indicilor M 1 , M 2 , M 3 , sau - invers, în caz
contrar (dacă succesiunea fazorilor este: M 1 , M 3 , M 2 ), sau - homopolar - dacă cele
trei semnale sunt simfazice (1 = 2 = 3).
- Sistemul trifazat de semnale este simetric dacă cele trei mărimi care-l compun
au aceeaşi amplitudine (valoare efectivă) şi sunt defazate între ele simetric, cu acelaşi
unghi, de 2/3 rad.. Prin urmare sistemul trifazat de semnale (1) este simetric dacă:
M1 = M2 = M3, iar
1 - 2 = 2 - 3 = 3 - 1 = 2/3. (2)
Dacă nu este satisfăcută una sau ambele condiţii precizate mai sus, sistemul trifazat de
mărimi este nesimetric.
- Un receptor trifazat este alcătuit din trei impedanţe şi este alimentat cu un

sistem trifazat de t.e.m. Impedanţele receptorului trifazat se scriu în complex de forma:
Z 1  Z1e j1 , Z 2  Z 2e j 2 , Z 3  Z3e j3
- Receptorul trifazat este echilibrat dacă este format din trei impedanţe complexe
identice, îndeplinind condiţiile:
Z1  Z 2  Z 3  Z1 = Z2 = Z3 = Z şi  Z1   Z 2   Z 3 . (3)
Un astfel de receptor trifazat echilibrat este contituit de exemplu de înfăşurările unui

motor asincron trifazat etc. Dacă cele trei impedanţe nu sunt identice se spune că
receptorul trifazat este dezechilibrat.
Un sistem trifazat simetric de t.e.m. aplicat unui receptor trifazat echilibrat

produce un sistem trifazat simetric de curenţi, iar la bornele sursei (sau receptorului) se
obţine un sistem trifazat simetric de tensiuni. Dacă cel putin una din cele două condiţii -
sistem trifazat simetric de t.e.m., respectiv receptor echilibrat - nu este îndeplinită se
obţine sisteme nesimetrice de curenţi, tensiuni.
- Regimul de funcţionare al circuitelor trifazate este simetric dacă toate

semnalele (t.e.m., curenţi, tensiuni, fluxuri) formează sisteme trifazate simetrice de
mărimi. In caz contrar, regimul circuitelor respective este nesimetric. Regimul simetric
de funcţionare este posibil numai în situaţia particulară în care receptorul trifazat este
echilibrat şi sistemul trifazat al t.e.m. de alimentare este simetric .
S-a convenit ca proprietatea de a fi echilibrat să fie atribuită numai mărimilor
invariabile în timp (impedanţele receptoarelor trifazate), iar proprietatea de simetrie -
numai mărimilor variabile în timp (semnale trifazate)
Expresiile a trei t.e.m. induse, care formează un sistem trifazat simetric şi v.e.c. asociate
în complex simplificat (RCS) sunt:
 E  Ee j 0 ,
e A  E 2 sin t ,  A 2
  j (4)
 B
e  E 2 sin( t  2  / 3) ,   B
E  Ee 3 ,
e  E 2 sin(t  4  / 3) .  j
4
 C  E  Ee 3
 C
Variaţia în timp a t.e.m. care compun sistemul trifazat simetric de semnale (4)
este prezentată în fig. 1, iar f.c.p. asociaţi în planul coplex fig.2. S-a considerat t.e.m. e1
ca origine de fază,  1  0 . Atât din fig.1, cât şi din fig. 2, se observă că suma valorilor
instantanee (imaginilor complexe sau fazorilor) ale mărimilor care compun un sistem
trifazat simetric este egală cu zero, respectiv:
e A  eB  eC  0 , E A  E B  E C  0 . (5)
Fig. 1
Fig. 2
Dacă se utilizează operatorul de rotaţie:
2
j 1 3
a  1e 3   j , (6)
2 2
sistemele trifazate simetrice, direct, respectiv invers, de t.e.m. pot fi exprimate sub
formele mai simple:
 E A  Ee j 0  E ,  E 'A  Ee j 0  E ,
 2  2
 j  j
 E B  Ee  a E , respectiv:  E 'B  Ee 3  a E ,
3 2
 
4  j
4 (7)
 E C  Ee 3  a E ,  E 'C  Ee 3  a 2 E .
 
Operatorul complex a satisface relaţiile:
1 a  a 2  0 , a*  a 2 , ( a 2 )*  a , a3k  1 , unde k = 1, 2, ...,n. (8)
Conexiunile circuitelor trifazate - Generalităţi
Fie un generator trifazat care produce sistemul trifazat de t.e.m. E A , E B , E C şi

un receptor trifazat caracterizat prin impedanţele complexe Z 1 , Z 2 , Z 3 .
Transportul energiei electrice de la generator la receptor se poate efectua utilizând
şase conductoare (Fig.3); circuitul trifazat astfel obţinut, similar cu trei circuite
monofazate independente, se numeşte neconectat şi este neeconomic. Reducerea
numărului conductoarelor liniei de transport, de la şase la trei, R,S,T (sau patru,
R,S,T+N : 3 conductoare de fază/linie de transport, R,S,T plus un conductor de nul, N
de secţiune mai mică), este posibilă prin conectarea circuitelor trifazate în stea sau
triunghi.
Fig. 3
Înfăşurările generatoarelor (transformatoarelor), respectiv impedanţele

receptoarelor pot fi conectate atât în stea, cât şi în triunghi, conexiunea receptorului
(modul de legare a celor trei impedanţe) fiind independentă de conexiunea generatorului
(modul de legare a celor trei înfăşurări de fază).
Conexiunile circuitelor trifazate sunt caracterizate prin două categorii de mărimi,
de fază şi de linie, definite astfel:
- tensiunea de fază (uf) constituie
- tensiunea la bornele unei înfăşurări a generatorului/transformatorului, sau
- la bornele unei impedanţe a receptorului, sau
- între un conductor de fază şi conductorul de nul ale reţelei trifazate;
- curentul de fază (if) reprezintă
- curentul care parcurge o înfăşurare de fază a generatorului/transformatorului,sau
- sau o impedanţă de fază a receptorului;
- tensiunea de linie (ul), denumită şi tensiune compusă, constituie
- tensiunea între două borne de acces ale generatorului sau
- ale receptorului, sau,
- între două conductoare de fază ale reţelei trifazate de transport;
- curentul de linie (il) este curentul care parcurge conductoarele de fază, R,S,T, ale
reţelei trifazate de transport, dintre generator/transformator şi receptor.
S.I.10 .b. Conexiunea în triunghi (notaţii , sau D)
Înfăşurările unui generator (transformator) trifazat se conectează în triunghi

legând succesiv sfârşitul unei înfăşurări cu începutul înfăşurării următoare (Fig. 1), iar
cele trei puncte de acces, astfel obţinute sunt conectate la conductoarele reţelei de
transport, R,S,T. Impedanţele unui receptor trifazat. se conectează în triunghi în mod
similar.
Conectarea în triunghi a înfăşurărilor unui generator (transformator) trifazat, este
echivalentă cu înserierea a trei surse de t.e.m., EAB, EBC, ECA şi este posibilă numai în
cazul sistemelor trifazate de t.e.m. simetrice la care suma valorilor instantanee este zero:
E AB  E BC  E CA = 0 şi I fA  I fB  I fC = 0.
În practică, generatoarele trifazate nu se conectează în triunghi. Inversarea (din eroare)

a sensului uneia din cele trei t.e.m. conduce la apariţia unui curent de egalizare prin
înfăşurările generatorului, de intensitate mare (chiar la funcţionarea lui în gol), care îl
poate deteriora.
Fig. 1
În fig.1 se utilizează aceleaşi notaţii, în complex simplificat, ca şi în cazul conexiunii
stea:
- tensiunile de fază la bornele generatorului - U fA , U fB , U fC ,
la bornele receptorului - U f 1, U f 2 , U f 3 ,
pe reţea - U R ,U S ,U T ;
- tensiunile de linie la generator - U lAB , U lBC , U lCA ,
la receptor - U l12 , U l 23 , U l 31 ,
pe reţea - U RS ,U ST ,U TR .
- curenţii de fază - ai generatorului - I fA , I fB , I fC ,
- ai receptorului - I f 1 , I f 2 , I f 3 ,
- curenţii de linie - cu I l1 , I l 2 , I l 3 .
1 Relaţiile între mărimile de linie şi de fază (valori instantanee) ale receptorului

(respectiv ale generatorului) în conexiune triunghi, indiferent de regimul de funcţionare
(simetric sau nesimetric) rezultă din schema circuitului electric, după cum urmează.
- Între tensiunile de linie şi de fază există relaţii de identitate, evidente prin modul
de definire a acestora:
U f1  U l12 , U f2  U l23 , U f3  U l31 (1)
- Relaţiile dintre curenţii de linie şi de fază la conexiunea în triunghi rezultă prin
aplicarea teoremei I a lui Kirchhoff în nodurile receptorului trifazat, 1,2,3 (respectiv ale
generatorului, A,B,C) :
 I  I I ,
 l1 f1 f3
 I l2  I f 2  I f 1 , (2)

 I l 3  I f 3  I f 2 ,
2. În regim simetric (receptorul este echilibrat, având imedanţele identice:

Z 12  Z 23  Z 31 = Z f şi este alimentat cu un sistem trifazat simetric de tensiuni de
fază) mărimile de fază şi de linie (tensiuni şi curenţi) formează sisteme simetrice, cu
valori efective egale şi se pot scrie relaţiile:
U f1  U f 2  U f 3  U f , I f1  I f 2  I f 3  I f ,
U l12  U l 23  U l 31  U l , I l1  I l 2  I l 3  I l . (3)
Relaţia între valorile efective ale

curenţilor de linie şi de fază pentru regim
simetric se obţine imediat din diagrama
fazorială (Fig.2) corespunzătoare ecuaţiilor de
curenţi (2); rezultă relaţia geometrică,
ON  2OM cos  / 6  3 OM , care, ţinând cont
de (3), devine:
I l  3 I f  . (4)
Între tensiunile de linie şi de fază la

conexiunea triunghi există relaţia evidentă:
Fig. 2
U l  U f . (5)
Prin urmare, la conexiunea în triunghi a circuitelor trifazate, în regim simetric,
tensiunea de linie coincide cu tensiunea de fază, iar valoarea efectivă a curentului de
linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a curentului de fază.
Utilizarea conexiunii triunghi este posibilă numai pentru circuitele trifazate în

regim simetric, la care I f1  I f 2  I f 3 = 0 (6)
În regim nesimetric curentul rezultant I0 este nenul şi - deoarece nu există conductor de
nul, de întoarcere - acesta se stabileşte şi circulă în circuitul închis (triunghi) al fazelor,
producând pierderi suplimentare.
Notă: Orice receptor trifazat conectat în stea se poate substitui printr-un receptor
echivalent conectat în triunghi şi invers, utilizând teorema transfigurării. În cazul
receptoarelor trifazate echilibrate între impedanţele lor de fază există relaţia:
1
Z fY  Z f
3
Puteri în circuite de curent alternativ trifazat
S.I.11. Puteri ale circuitelor trifazate în r.p.s.
Puterea instantanee, p(3) schimbată la un moment dat între un receptor trifazat şi sursa de
energie electrică care îl alimentează cu un sistem trifazat de tensiuni
(reţeaua de distribuţie, transformatorul sau generatorul ) este, prin definiţie, egală cu
suma puterilor instantanee de fază
p(3)  u f 1i f 1  u f 2i f 2  u f 3i f 3 (1)
Ca şi în circuitele monofazate, în sistemele trifazate puterea instantanee, p(3) rezultă a fi
suma a doi termeni: puterea activă trifazată, P(3), termen constant şi puterea fluctuantă
trifazată, pF(3) variabilă în timp
În regim simetric de funcţionare, valorile instantanee ale tensiunilor, respectiv
curenţilor de fază, pot fi considerate de forma:
u f 1  U f 2 sin t ,  i f 1  I f 2 sin(t  ),

 
 u f 2  U f 2 sin(t  2  / 3), i f 2  I f 2 sin(t    2  / 3), , (2)
 u  U 2 sin(t  4  / 3), i  I 2 sin(t    4  / 3),
 f3 f  f3 f
în care  este defazajul dintre tensiunea şi curentul unei faze a receptorului, acelaşi
pentru toate fazele,   u1  i1  0  () . În regim simetric de funcţionare puterea
fluctuantă trifazată, pF(3) este nulă (ceea ce constituie un avantaj) şi, prin urmare,
puterea instantanee trifazată, p(3) este egală cu puterea activă trifazată, P(3) aşa cum
arată expresiile (3), (4) obţinute prin înlocuirea (2) în (1) :
p( 3 )  P(3)  pF (3) 
 3U f I f cos   U f I f cos( 2t  )  cos( 2t    4 / 3)  cos( 2t    8 / 3)] 
(3)
 P(3)  3U f I f cos ,
p F (3)   U f I f cos( 2t  )  cos( 2t    4 / 3) cos( 2t    8 / 3)  0. (4)
Puterea activă, P(3) absorbită de un receptor trifazat, prin definiţie, este

valoarea medie a puterii instantanee trifazate (1) şi este egală cu suma puterilor active pe
cele trei faze; în regim simetric rezultă a fi egală cu de trei ori puterea activă de fază :
T
1
P(3) 
T p
0
( 3) dt  Pf 1  Pf 2  Pf 3 , W (5)
P(3)  3 U f I f cos   3Pf (regim simetric)
Puterea reactivă, Q(3) vehiculată de un receptor trifazat, se defineşte ca fiind

suma puterilor reactive de fază, iar în regim simetric rezultă a fi de trei ori puterea
reactivă de fază şi are expresia:
Q(3)  Q f 1  Q f 2  Q f 3 , Var (6)
Q(3)  3U f I f sin   3Q f (regim simetric)
în (4) şi (5) Pf = Uf If cos, respectiv Qf  3U f I f sin  sunt puterea activă, respectiv
puterea reactivă pe o fază a circuitului in regim simetric de funcţionare.
Puteri în circuite de curent alternativ trifazat
Puterea aparentă aferentă unui consumator trifazat, S(3) este definită prin
relaţia de mai jos, similară circuitelor monofazate
S (3)  P(23)  Q(23) , VA (7)
În regim nesimetric de funcţionare a circuitelor trifazate, expresiile puterilor

trifazate P(3), Q(3) şi S(3) se calculează conform definiţiilor de mai sus, pe baza valorilor
instantanee ale tensiunilor şi curenţilor. Notând cu 1, 2, 3 defazajele dintre tensiunile
şi curenţii de fază corespunzători, se obţin următoarele expresii:
P(3)  Pf 1  Pf 2  Pf 3 
(8)
 U f 1 I f 1 cos 1  U f 2 I f 2 cos  2  U f 3 I f 3 cos  3
Q ( 3)  Q f 1  Q f 2  Q f 3 
(9)
 U f 1 I f 1 sin 1  U f 2 I f 2 sin  2  U f 3 I f 3 sin  3
S (3)  P(3) 2  Q(3) 2  S f 1  S f 2  S f 3 .

(10)
În regim simetric puterea aparentă trifazată, S(3) rezută a fi de trei ori puterea
aparentă de fază:
S (3)  P(23)  Q(23)  3U f I f  3S f
Ţinând cont de relaţiile între mărimile de linie şi de fază corespunzătoare

conexiunilor trifazate Y şi D, puterile P(3), Q(3) şi S(3) pot fi exprimate, independent de
tipul conexiunii circuitului trifazat – Y sau D - în funcţie de mărimile de linie:
P(3)  3 U 1 I 1 cos ,
Q(3)  3 U 1 I 1 sin , (11)
S ( 3)  3 U 1 I 1 .
Prin analogie cu circuitele monofazate, în cazul circuitelor trifazate se defineşte

puterea aparentă complexă trifazată, S(3), pentru orice regim de funcţionare (simetric
sau nesimetric) având expresia de definiţie, modulul şi argumentul de forma:
S (3)  S f 1  S f 2  S f 3  U f 1 I f 1  U f 2 I f 2  U f 3 I f 3  P(3)  jQ(3) , (12)

* * *
- modulul S ( 3) : S (3)  P(23)  Q(23) şi

Q(3)
- argumentul S ( 3) :  S( 3)  arg S (3)  arctg .
P(3)
Transformatoare electrice
S.II.14. Principiul de construcţie şi funcţionare al transformatorului monofazat.

Rolul transformatorului electric
Transformatorul electric este un aparat static care funcţionează în curent

alternativ pe baza fenomenului de inducţie electromagnetică; el realizează
- un transfer de putere între două circuite izolate electric dar cuplate magnetic,
- modificând în proporţii inverse parametrii curent, i şi tensiune, u ai puterii
electrice transferate, p = ui şi
- păstrând neschimbată frecvenţa, f a semalelor.
Se utilizează cu scopul de a adapta valoarea tensiunii de alimentare

disponibile la valoarea necesară consumatorului sau de a izola cu rol de
protecţie, celor două circuite. Transformatoarele speciale îndeplinesc şi alte
funcţii specifice în alimentarea receptorului conectat în secundar. Puterea
instalată a transformatoarelor de forţă din reţeaua energetică este de 4-5 ori mai
mare decât puterea instalată a consumatorilor ceeace arată importanţa lor
tehnică şi economică.
Constructiv, în principiu, un transformator se compune din două

înfăşurări (din material conductor) cuplate magnetic, plasate pe un miez
feromagnetic comun, dar izolate electric (galvanic) între ele şi faţă de miezul
feromagnetic. In Fig.1 sunt reprezentate simboluri folosite pentru un
transformator de reţea, monofazat (a.şi b.) , respectiv trifazat , în reprezentare
monofilară (c.)
Fig. 1.
Miezul feromagnetic formeză o cale magneto-conductoare închisă, de
permeabilitate magnetică ridicată, un ghidaj concentrator al liniilor de câmp,
având rolul de a realiza un cuplaj magnetic strâns între cele două bobine.
Înfăşurarea primară, având N1 spire, este înfăşurarea care primeşte
energie de la o sursă de alimentare de c.a. sinusoidal ( generatorul , reţeaua de
distribuţie) şi funcţionează în regim de receptor.
Înfăşurarea secundară, cu N2 spire, este înfăşurarea care cedează energie
receptorului de impedanţă Z , conectat la bornele sale (de ieşire) şi funcţionează
în regim de generator.
Mărimile din primar se notează cu indicele 1, iar cele din secundar cu 2.
Dacă tensiunea din secundar este mai mică decât cea din primar
transformatorul se numeşte coborâtor de tensiune, iar în caz contrar – ridicător
de tensiune. Infăşurarea care suportă tensiune mai mare se numeşte de înaltă
tensiune şi bornele sunt notate cu majuscule, (de ex. AX), iar cea care suportă
tensiune mai mică – de joasa tensiune , având bornele notate cu litere mici (ax).
PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL TRANSFORMATORULUI

Un transformator se poate considera ideal dacă sunt admisibile
următoarele ipoteze simplificatoare:
1.R1=0, R2=0; - rezistenţele de fază ale primarului şi secundarului sunt nule;
2.  d 1  0,  d 2  0 - fluxurile de dispersie, primar şi secundar, sunt nule;
3.  Fe    i10  0 - permeabilitatea magnetică, respectiv reactanţa
primarului este atât de mare încât curentul de magnetizare
este neglijabil;
4.  Fe  const.  i10  sinusoidal ; - permeabilitatea magnetică este constantă,
miezul feromagnetic este liniar, nesaturat şi curentul de
magnetizare este sinusoidal, nedistorsionat;
5. pFe = pH + pF = 0;- pierderile active în fier (prin histerezis şi curenţi turbionari)
sunt nule.
Se prezintă principiul de funcţionare al transformatorului la gol şi în sarcină,
Fig.1, admiţând ipotezele transformatorului ideal de mai sus.
TRAFO IDEAL 
i1
u1 * N1
e1
i2
* N2
e2 u2 Z
Fig.2
Funcţionarea transformatorului la gol are loc atunci când

- la bornele înfăşurării primare se aplică o tensiune alternativă sinusoidală, u1 şi
- circuitul secundar este deschis (i2 = 0, Z =  ).
Transformatorul se comportă faţă de reţeaua de alimentare ca o bobină cu
miez feromagnetic. Înfăşurarea primară transformatorului este parcursă de
- curentul primar de mers în gol, i10, sinusoidal, de valoare redusă, (neglijabilă
în raport cu valoarea nominală a curentului primar, i10<<i1n) care determină
- solenaţia primară de funcţionare în gol:
10  N1i10 , (1)
Solenaţia 10 creează şi întreţine în miezul transformatorului
- fluxul magnetic fascicular util  , care înlănţuie ambele înfăşurări ale
transformatorului şi este sinusoidal variabil în timp, pp. de forma:
t    m sin  t . (2)
Acesta, induce tensiunile electromotoare ( t.e.m.), e1 şi e2, în cele două înfăşurări
prin fenomenul de inducţie electromagnetică statică (transformatorică):
- e1 prin fenomenul de inducţie proprie (autoinducţie) în primar, respectiv
- e2 prin fenomenul de inducţie mutuală în secundar.
În ipoteza că înfăşurarea primară este o bobină ideală (cu căderi de

tensiune nule pe reactanţa primară de dispersie - corespunzătoare fluxului de
dispersie nul,  d1  0 - şi pe rezistenţanulă a înfăşurării primare, R1=0 ),
conform teoremei a II-a Kirchhoff (teorema tensiunilor) aplicată cu regula
de asociere a semnelor de la receptoare, t.e.m. e1 indusă de fluxul util,  în
înfăşurarea primară echilibrează tensiunea aplicată transformatorului, u1. In
acelaşi timp, din legea inducţiei electromagnetice, se poate exprima valoarea
instantanee a t.e.m., e1, ceea ce conduce la relaţiile:
u1   e1
d (3)
e1   N1  E1m sin t   / 2 .
dt
Analog, în înfăşurarea secundară, se aplică TK-II cu regula de asociere
a semnelor de la generatoare şi, pentru t.e.m. e2 indusă care coincide cu
tensiunea la bornele secundarului la gol, u20, se scriu relaţiile:
e2  u20
(4)
d
e2   N 2  E 2 m sin t   / 2 .
dt
Valorile efective ale t.e.m. induse, e1 şi e2 sunt:
E1  4,44 N1 f  m  U 1 respectiv, (5)
E 2  4,44 N 2 f  m  U 20 . (6)
T.e.m. e1 şi e2 induse de fluxul  în înfăşurările primară, respectiv secundară

- au aceeaşi pulsaţie  (frecvenţă, f ),   2 f , cea a tensiunii de
alimentare, u1,
- sunt în fază, ambele fiind defazate cu  / 2 în urma fluxului inductor  şi
- au valorile (instantanee, respectiv efective) proporţionale cu numerele
de spire ale înfăşurărilor, N1, N2 care definesc raportul de transformare.
Se numeşte raport de transformare raportul dintre t.e.m. primară şi

secundară, egal cu raportul numerelor de spire din primar şi secundar şi care este
practic egal cu raportul între valorea efectivă a tensiunii aplicate înfăşurării
primare, U1 şi a tensiunii obţinută la bornele înfăşurării secundare la
funcţionarea în gol, U20 :
e1 E N U
k  1  1  1 (7)
e2 E2 N 2 U 20
In cazul: k>1,U20 < U1, transformatorul este coborâtor de tensiune, I=IT, II=JT,
iar
în cazul: k<1, U20 > U1, transformatorul este ridicător de tensiune, I=JT, II=IT.
Funcţionarea transformatorului în sarcină se realizează atunci când

circuitul secundar este închis prin conectarea la borne a unui receptor de
impedanţă Z (întrerupătorul K fiind închis). T.e.m. e2 generează în circuitul
secundar închis
- curentul secundar (de sarcină), i2  0 , respectiv solenaţia secundară,

 2  N 2 i2 ;
- Curentul primar în sacină creşte corespunzător, i1 > i10 , determinînd
solenaţia primară, 1  N1i1 ;
- Tensiunea secundară în sacină, la bornele receptorului de impedanţă Z ia o
valoare diferită de mersul în gol, u2  u20
Aplicând legea circuitului magnetic conturului închis () al unei linii de câmp,
se obţine
- solenaţia instantanee rezultantă la funcţionarea în sarcină, reprezentând
suma :
  N1i1  N 2 i 2 (8)
care creează în miezul feromagnetic fluxul magnetic fascicular util rezultant,  .
- Solenaţia primară (de excitaţie), 1=N1i1 determină câmpul magnetic de

excitaţie.
- Solenaţia secundară (de reacţie), 2 = N2i2 - câmpul magnetic de reacţie, care
are caracter antagonist.
- Solenaţia rezultantă, θ , la un TR ideal, se menţine egală cu solenaţia primară
de mers în gol θ10 , ( care este de valoare redusă, neglijabilă, 10 << 1n ) şi
corespunzător, fluxul util rezultant se menţine aproximativ constant de la gol la
plină sacină.
N1i1  N 2i2    10  0
- In consecinţă între curenţii primar şi secundar în sarcină se stabileşte un raport
egal cu inversul raportului de transformare:
i1 N 1
 2 
i2 N1 k
- Se transferă astfel o putere receptorului, p2=u2i2, care ideal este egală cu

puterea absorbită, p1=u1i1 :
u
p2=u2i2 = 1  k i1 = u1i1 = p1
k
p2 = p1
CONCLUZIE: ROLUL UNUI TRANSFORMATOR IDEAL
Transformatorul idealizat conform ipotezelor iniţiale îndeplineşte aşadar

următoarele roluri:
1. Realizează un transfer integral de putere electrică instantanee între
sursă şi receptor: absorbe de la sursa de alimentare, prin circuitul primar, puterea
instantanee p1=u1i1 şi cedează în circiuitul secundar, către receptor o putere
instantanee egală, p2=u2i2 ; egalitatea este de asemenea valabilă pentru puterile
aparentă, S activă, P şi reactivă, Q:
p1 = p2 ( u1i1  u2i2 ) ,
S1= S2 ( U 1 I1  U 2 I 2 );
P1= P2 ( U 1 I 1 cos 1  U 2 I 2 cos  2 ) ; (9)
Q1= Q2 ( U 1 I 1 sin 1  U 2 I 2 sin  2 ).
2. Schimbă valoarea u1 a tensiunii primare, de alimentare, în valoarea u2

convenabilă receptorului conectat la bornele secundare, raportul celor două
tensiuni fiind egal cu raportul numerelor de spire ( raportul de transformare, k
=N1 / N2 ):
u1 / u2 = k
U 2  (1 / k ) U1 (10)
3. Schimbă valoarea i1 a curentului primar absorbit de la reţea în curentul i2

furnizat sarcinii din circuitul secundar, raportul celor doi curenţi fiind egal cu
inversul raportului numerelor de spire (inversul raportului de transformare, k
=N1 / N2 ):
i1 / i2  1 / k
I2 = k I1 (11)
4. Introduce în circuitul sursei de alimentare a primarului o impedanţă

echivalentă, numită impedanţă secundară raportată la primar, notată Z 2' , care
este egală cu impedanţa de sarcină Z2 înmulţită cu pătratul raportului de
transformare :
Z 2'  k 2 Z 2 . (12)
IMPORTANŢA TEHNICĂ ŞI ECONOMICĂ A TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE
Prin intermediul transformatoarelor se pot cupla între ele reţele electrice
cu tensiuni nominale diferite şi se pot alimenta receptoarele construite pentru o
tensiune nominală diferită de tensiunea reţelei de alimentare.
Transformatoarele de mare putere prezintă un interes deosebit în
transportul la distanţă al energiei electrice, care este cu atât mai economic cu cât
tensiunea liniei de transport este mai ridicată. Dacă puterea activă ce trebuie
transportată este P = UIcos, creşterea de la U la nU a tensiunii liniei, permite
micşorarea de la I la I/n a intensităţii curentului de linie, întrucât:
I
(nU )( ) cos   UI cos   P .
n (13)
2
Micşorarea de n ori a intensităţii curentului permite micşorarea de n ori a
secţiunii conductoarelor liniei, ceea ce determină o importantă economie de
material conductor şi o construcţie mai uşoară a liniei, fără a rezulta o creştere
a pierderilor prin efect Joule pe linia de transport (din cauza creşterii de la R la
n2R a rezistenţei conductoarelor liniei), deoarece:
I2
p  RI 2  n 2 R 2 . (14)
n
Din considerente de izolaţie, securitate şi preţ de cost, generatoarele au
tensiunea de lucru 3-6-10 kV (max. 21kV), iar motoarele electrice şi instalaţiile
de utilizare sunt alimentate cu tensiuni mai mici de 6kV. Din acest motiv, lângă
generator se montează un transformator T1 ridicător de tensiune (U1l > Ug), iar la
locul de consum un transformator T2 coborâtor (U < U2l) (Fig. 3).
Fig. 3
Func]ionarea în gol a transformatorului monofazat.
S.II.15 Funcţionarea în gol a transformatorului monofazat.

Ecuaţii, diagrama fazorială şi schema echivalentă în mărimi neraportate
Schema de principiu a unui transformator electric (real) funcţionând în

gol se prezintă în Fig.1., în ipotezele :
R1≠0 ,  d 1 ≠0, pFe≠0 , μ Fe  limitat. şi  Fe  const .
TRAFO REAL LA GOL


i10
u1 e1 * N1
e d1 R1
d1 i2 =0
* N2
e2 u20
Fig.1
Un transformator electric funcţionează în gol dacă circuitul primar primar

este alimentat cu tensiunea sinusoidală u1 iar circuitul secundar este deschis
(impedanţa echivalentă a sarcinii Z = , întrerupătorul K este deschis) curentul
secundar fiind nul, i2 = 0.
Înfăşurarea primară este parcursă de curentul primar de funcţionare în gol,
i10, (mult mai mic decât curentul primar absorbit la sarcină nominală, i10<< i1n,
I10=(5-6)%I1n) şi transformatorul (înfăşurarea primară a transformatorului) se
comportă ca o bobină cu miez feromagnetic.
Solenaţia primară de mers în gol, 0=N1i10 produce fluxurile fasciculare
util,  şi de dispersie primară,  d 1 :
0=N1i10 → 
→  d1
Fluxul fascicular util,  , respectiv fluxul total util,   N 1 generează
t.e.m. e1 în înfăşurarea primară, prin fenomen de inducţie electromagnetică
proprie, iar în înfăşurarea secundară t.e.m. e2 prin fenomen de inducţie
electromagnetică mutuală:
 : I → e1 = - N1d  /dt
II → e2 = - N2 d  /dt
Fluxul de dispersie primar,  d 1 respectiv fluxul de dispersie total,

 d1  N 1 d1 care poate fi scris cu ajutorul inductivităţii de scăpări, L d 1 ,
 d1  Ld1 i10 induce în înfăşurarea primară t.e.m. de dispersie ed1:
di10
 d1 : I → ed 1   Ld 1
dt
Ecuaţia de tensiuni a circuitului primar, pentru funcţionarea în gol a

transformatorului, scrisă conform teoremei a II-a a lui Kirchhoff pentru regimul
de receptor este de forma:
di10
u1   e1  R1i10  Ld 1 ,
dt (1)
în care:
u1 este tensiunea sinusoidală aplicată circuitului primar,
e1 = - N1d  /dt - t.e.m. indusă în înfăşurarea primară de fluxul util  ,
R1 - rezistenţa înfăşurării primare, iar
Ld1 - inductivitatea de dispersie a înfăşurării primare.
În valori efective complexe, această ecuaţie se scrie sub forma:
U 1  E1  R1 I 10  jLd1 I 10 , sau (2)
U 1   E 1  ( R1  jX d 1 ) I 10
în care:
Z1 = R1 + jXd1 reprezintă impedanţa înfăşurării primare , iar
Xd1 = Ld1 - reactanţa primară de dispersie.
Termenul  E 1 poate fi privit/interpretat ca o cădere de tensiune pe o
impedanţă Zm – care se numeşte impedanţă de magnetizare a
transformatorului:
 E 1  Z m I 10 , (3)
și ecuația de tensiuni primare devine:
U 1  E1  Z1 I 10  Z m I 10  Z1 I 10 (4)
Pentru circuitul secundar, funcţionând în regim de generator se poate

scrie următoarea ecuaţie de tensiuni:
e2  u20 sau în v.e.c. E 2  U 20 . (5)
Ecuaţiei de tensiuni a primarului, (4) i se poate asocia schema

echivalentă din fig.2 şi diagrama fazorială reprezentată în fig.3.
Impedanţa de magnetizare Zm poate fi reprezentată printr-o schemă
echivalentă serie (ca in fig.2., Zm=Rm+jXm ) sau derivaţie.
Diagrama fazorială , Fig.3, se trasează considerînd cunoscute mărimile :

N1, N 2 , R1, X d1, I10 , U 20  E2 ,  Fe  unghiul de pierderi in fier , iar origine de faza
se considera fluxul fascicular util,  . Se determină pe cale grafică tensiunea de
alimentare, U 1 desenând ecuația fazorială de tensiuni statorice.
Fig. 2
Fig. 3: E2=U20
Funcţionarea în sarcină a transformatorului monofazat
S.II.16. Funcţionarea în sarcină a transformatorului monofazat.

Ecuaţiile, diagrama fazorială şi schema echivalentă în mărimi neraportate.
Ecuaţiile de funcţionare în sarcină a transformatorului monofazat
Un transformator electric funcţionează în sarcină (Fig.1), dacă înfăşurarea

primară este alimentată cu o tensiune alternativă sinusoidală u1, iar la bornele
înfăşurării secundare este conectat un consumator de impedanţă Z parcurs de
un curent secundar de sarcină, i2  0 . Funcţionarea în sarcină constituie regimul
normal de funcţionare al transformatorului.
Schema de principiu a unui transformator electric (real) funcţionând în
sacină se prezintă în Fig.1 în ipotezele:
 
Fe aer
1 i1
* N1
R1≠0, R2≠0; u1 e1
e d1 R1
 d 1 ≠0,  d2 ≠0; d1 i2 2
1
μ Fe  limitat. (i10  0) ; e2 * N2
R2 u2 Z
 Fe  const . (i10  sin (t)) ; ed2
d2
pFe≠0; 2
Fig. 1 (întrerupătorul K închis)
Funcţionarea în sacină:  u1  sin . ; i 2  0, i1  i10 , u 2  u 20 (1)

Solenaţia totală,  =N1i1+N2i2 , (2)
produsă de cele două înfăşurări dă naştere unui câmp magnetic rezultant,

obţinut prin suprapunearea câmpului magnetic de excitaţie, creat de solenaţia
primară N1i1 şi a celui de reacţie, creat de solenaţia secundară N2i2.
Întrucât permeabilitatea magnetică a miezului este mult mai mare decât cea a
aerului, marea majoritate a liniilor câmpului magnetic rezultant se închid prin
miez înlănţuind ambele înfăşurări şi alcătuind fluxul fascicular util, 
Un număr redus de linii de câmp se închid parţial prin miez şi în cea mai mare
parte prin medii neferomagnetice (prin aer), înlănţuind doar înfăşurarea primară,
alcătuind astfel fluxul fascicular de dispersie primar  d1 , sau înlănţuind numai
înfăşurarea secundară, constituind fluxul fascicular de dispersie secundar  d 2
Func]ionarea în sarcin\ a transformatorului monofazat
Fluxurile totale utile, primar, respectiv secundar sunt:

1  N1,
 (3)
 2  N 2 .
Fluxurile totale de dispersie primar, respectiv secundar,  d1 şi  d 2 pot fi
exprimate în funcţie de inductivităţile de dispersie ale celor două înfăşurări,
Ld1 şi Ld2, care sunt constante, întrucât aceste fluxuri se închid majoritar prin
aer, mediu neferomagnetic, liniar (de permeabilitate magnetică constantă):
  d 1  Ld 1i1 ,
 (4)
 d 2  Ld 2 i 2 ,
Legea inducţiei electromagnetice aplicată pe contururile 1, respectiv 2,
ale celor două circuite, primar (I), respectiv, secundar (II), furnizează expresiile
pentru t.e.m. induse de aceste fluxuri totale, variabile cu frecvenţa de alimentare:
 d di
 I. 1  e1   N1 ;  d 1  ed 1   Ld 1 1 ,
dt dt
 d di
(5)
II .  2  e2   N 2 ;  2 d  ed 2   Ld 2 2
 dt dt
Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff (legea conducţiei) celor două
circuite:
- cu regula de asociere a sensurilor de la receptoare pentru primar,
respectiv,
- regula de asociere a sensurilor de la generatoare pentru secundar,
se obţin ecuaţiile de tensiuni ale transformatorului la funcţionarea în sacină
scrise în valori instantanee de forma:
 di1
 u1  e1  R1i1  Ld 1 dt ,
 di
e 2  u2  R2 i 2  Ld 2 2 . (6)
 dt
în care R1 şi R2 reprezintă rezistenţele ohmice ale înfăşurărilor
transformatorului.
În sistemul (6) tensiunea u2 la bornele secundarului reprezintă, în acelaşi

timp, tensiunea de alimentare a receptorului de rezistenţă R, inductivitate L şi
capacitate C şi depinde de curentul i2 absorbit de acesta, respectiv:
di 1
u 2  Ri 2  L 2 
dt C 
i 2 dt . (7)
Ecuaţia de solenaţii a transformatorului se obține ținând cont că, în mod

normal, suma solențiilor în sarcină, N1i1  N 2i2 este aproximativ egală cu
solenția primară la mersul în gol , N1i10 (*Obs.) și rezultă de forma :
N1i1  N 2 i2  N1i10 . (8)
Relaţiile (6), (7) şi (8) constituie ecuaţiile transformatorului, scrise în valori

instantanee.
În mărimi complexe (RCS), ecuaţiile transformatorului monofazat la

funcţionarea în sarcină devin:
U   E  R I  jX I ,
 1 1 1 1 d1 1
 E 2  U 2  R2 I 2  jX d 2 I 2 , unde: U 2   R  jX  I 2 ,
N I  N I  N I , (10)
 1 1 2 2 1 10
în care:
Xd1 = Ld1 şi Xd2 = Ld2 reprezintă reactanţele de dispersie ale înfăşurărilor
primară și secundară, iar X = L - 1/C - reactanţa receptorului.
Schema electrică echivalentă cu circuitele I şi II izolate !!!

Diagrama fazorială a transformatorului în mărimi neraportate
(U 2 , I 2 , 2 ), ( N1, N 2 , R1, R2 , X d1, X d 2 ), ( I10 ,  Fe ),  (U1, I1, 1 )

Diagrama fazorială a transformatorului, corespunzătoare sistemului de
ecuaţii (11), este reprezentată în fig. 2. Pentru construcţia diagramei fazoriale se
consideră cunoscute următoarele mărimi: tensiunea secundară u2, curentul
secundar i2, defazajul 2 (dintre u2 şi i2), precum şi parametrii transformatorului:
rezistenţele R1, R2 şi reactanţele de dispersie Xd1, Xd2 ale înfăşurărilor, raportul
de transformare k = N1/N2, curentul de mers în gol i10 şi unghiul de pierderi în
fier, 
Se urmăreşte determinarea: tensiunii primare u1, a curentului primar i1 şi a
defazajului 1 dintre aceste semnale.
Fig. 2
Se reprezintă fazorul U 2 al tensiunii secundare ca origine de fază şi apoi,

defazat cu 2 în raport cu acesta, fazorul I 2 al curentului secundar, respectiv,
fazorul N 2 I 2 al solenaţiei secundare. Pentru o sarcină inductivă, fazorul I 2
este defazat în urmă faţă de U 2 (Fig. 4.9, a), iar pentru o sarcină capacitivă -
în avans (Fig. 4.9, b).
Folosind ecuaţia de tensiuni a secundarului, se determină fazorul E 2 al
t.e.m. induse de fluxul util în înfăşurarea secundară. Coliniar cu acest fazor se
reprezintă fazorul E 1 al t.e.m. induse în înfăşurarea primară. Defazat cu /2 `n
avans faţă de fazorii E 1 şi E 2 se reprezintă fazorul  al fluxului magnetic util.
Modulul acestui fazor rezultă din (4.5).
În avans cu unghiul , corespunzător pierderilor din miezul
transformatorului, se reprezintă fazorul solenaţiei N 1 I 10 la mersul în gol şi apoi,
din ecuaţia de solenaţii, se determină fazorul solenaţiei primare N 1 I 1 , respectiv,
al curentului primar I 1 .
Fazorul U 1 al tensiunii primare se determină din ecuaţia de tensiuni a
primarului.
Căderile de tensiune pe rezistenţele şi reactanţele de dispersie ale
înfăşurărilor sunt mici în raport cu tensiunea U1. Astfel, R1I1 şi R2I2 reprezintă
sub 1% din U1, iar Xd1I1 şi Xd2I2 - (3 - 5)% din U1. Pentru claritate, în fig. 4.9,
aceste mărimi sunt reprezentate la scară mărită.
Din analiza diagramei fazoriale a transformatorului (presupus de putere)

se pot face următoarele observaţii:
1) curentul I10, de funcţionare în gol, fiind foarte mic în raport cu curentul

I1n, primar nominal, fazorii solenaţiei primare şi secundare pot fi consideraţi
practic în opoziţie de fază; rezultă că solenaţia secundară exercită un efect
demagnetizant asupra miezului transformatorului;
2) pentru un defazaj inductiv 2 = const, (Fig. 4.9, a), la creşterea

curentului secundar de la zero până la o anumită valoare I2, tensiunea la bornele
secundarului scade (U2 < E2 = U20) datorită creşterii căderii de tensiune pe
impedanţa înfăşurării secundare, în timp ce, pentru anumite valori ale
defazajului capacitiv 2 = const., (Fig. 4.9, b), la variaţia între aceleaşi limite ale
curentului secundar, tensiunea la bornele secundarului poate creşte (U2 > E2 =
U20);
3) pentru aceeaşi valoare a curentului secundar I2 = ct., la creşterea

defazajului inductiv 2 , tensiunea secundară U2 scade, în timp ce la creşterea,
între anumite limite, a defazajului capacitiv 2 se remarcă o creştere a tensiunii
secundare U2.
Prin urmare, din diagrama fazorială a transformatorului în sarcină,

rezultă că variaţia de tensiune din secundarul transformatorului de la valoarea
E2 = U20 la U2, depinde atât de valoarea curentului I2 de sarcină cât şi de
valoarea şi caracterul defazajului 2 dintre tensiunea secundară şi curentul
secundar.
(*) Observaţie:
Dacă în ecuaţia de tensiuni a primarului se neglijează căderile de tensiune
R1i1 şi Ld1(di1/dt) pe rezistenţa, respectiv pe reactanţa de dispersie a înfăşurării
primare, din (7), sau (10), rezultă:
U1  E1  4,44 f N1m . (12)
Relaţia (12) arată că amplitudinea a fluxului magnetic util, m depinde doar de

valoarea efectivă a tensiunii aplicate, U1 şi nu este practic influenţată de valorile
curenţilor de sarcină i1 şi i2.
Așadar, dacă U1 = const., atunci m = const., indiferent de regimul de
funcţionare al transformatorului în sarcină sau în gol.
Într-adevăr, la funcţionarea în sarcină fluxul util este produs de solenaţia

totală, rezultantă:
  N1i1  N2i2  Rmt  , (13)
iar la funcționarea în gol, aproximativ acelasi flux este produs de solenația de
mers în gol,
0  N1i10  Rm0 t  , iar (t)  0(t) (14)
ceea ce conduce la concluzia că solenațiile în cele două cazuri sunt egale:

N1i1  N 2 i2  N1i10
Rm reprezintă reluctanţa circuitului magnetic al transformatorului, iar (t), 0(t)

valoarea instantanee a fluxului util.
(!!în fig.2 b-sensul corect al defazajului  2 este invers: de la N2I2 la U2 )

SIII.18.Principiul de construcţie şi funcţionare al motorului asincron trifazat
(MAT)
Maşina asincronă (numită şi maşină de inducţie) este o maşină de c.a., simplu

energizată, a cărei funcţionare are la bază crearea unui câmp magnetic învârtitor,
fenomenul de inducţie electromagnetică şi cel de producere a forţei electromagnetice.
Turaţia rotorului maşinii asincrone, n este diferită de turaţia câmpului magnetic
învârtitor, n1 din întrefier şi variază în funcţie de sarcină (cuplul rezistent la arbore, Mrez ,
în funcţionarea ca motor). Viteza relativă dintre câmpul magnetic învârtitor şi rotor este
caracterizată de mărimea numită alunecare, s.
Se construieşte atât ca maşină rotativă cât şi liniară, iar din punct de vedere al
numărului de faze poate fi:
- trifazată,
- bifazată cu condensator în faza auxiliară şi alimentare monofazată, sau
- monofazată cu poli scindaţi (cu spiră în scurtcircuit).
Ne referim în continuare la construcţia clasică (rotativă, cilindrică, cu rotor inerior),
trifazată.
Maşina asincronă este utilizată cu precădere în regim de motor; este motorul
cel mai utilizat în acţionările electrice uzuale, de viteză constantă, datorită construcţiei
simple, preţului de cost scăzut, siguranţei/fiabilităţii în exploatare, randamentului ridicat,
exploatării simple. Se fabrică în game foarte largi de puteri, tensiuni, turaţii, execuţii
constructive, mod de ventilaţie.
Alte regimuri de funcţionare ale maşinii asincrone sunt cel de:
- frână contra-câmp,
- generator cuplat la reţea, sau generator autonom cu condensator conectat la
bornele statorice şi
- convertizor de frecvenţă
Elemente constructive. Mărimi nominale
Părţile principale ale unei maşini asincrone trifazate, MAT, clasice, rotative,
cilindică, sunt statorul şi rotorul (Fig.1, Fig.2); fiecare conţine ca părţi active un miez
feromagnetic cilindric (confecţionat din tole de oţel electrotehnic izolate între ele, pentru
limitarea curenţilor turbionari) şi circuite electrice din materiale conductoare.
Fig.1
Fig.2
Miezul statoric ( Fig.1-3, Fig.2-2) este fixat în interiorul unei carcase de fontă
sau aluminiu (Fig.1-4, Fig.2-1) şi are forma unui cilindru gol, cu crestături
longitudinale, uniform distribuite la interior (Fig.1-5). În crestăturile statorice este
dispusă o înfăşurare trifazată (Fig.1-1, Fig.2-7), (într-un strat sau două straturi de
regulă, cu pas scurtat), formată din trei bobine având axele decalate una în raport cu alta
cu un unghi de 2/3 rad.el. Circuitul trifazat statoric poate fi conectat în stea sau în
triunghi şi constitue un consumator echilibrat, capetele înfăşurării fiind scoase la
placa de borne a maşinii.
Rotorul, are forma cilindrică, miezul său feromagnetic (Fig.2-3) fiind fixat,
direct sau prin intermediul unui butuc, pe arborele maşinii (Fig.1-7, Fig.2-4, Fig.3-3)
suspendat la rândul său pe două lagăre, (Fig.2-11), montate în scuturile frontale (Fig.1-
8, Fig.2-10). Miezul rotoric este prevăzut spre exterior cu crestături longitudinale
uniform distribuite, în care se introduce înfăşurarea indusă bobinată, Fig.1-8, Fig.3-1
în cazul rotorului bobinat sau barele rotorului în colivie, Fig.2-2, Fig.4-1. In Fig.1
reperele 5,6 reprezintă - inelele şi periile în cazul MAT cu rotor bobinat, iar 9 un
ventilator montat pe arbore pentru răcire.
Indiferent de tipul constructiv al maşinii asincrone trifazate, întrefierul este
constant şi are valori cuprinse între (0,3 - 0,35)mm la cele de puteri mici şi între (1 -
1,5) mm la cele de puteri mari.
Se deosebesc două tipuri de MAT, funcţie de varianta constructivă a rotorului:
a) MAT cu rotorul bobinat (cu inele şi perii), (Fig.3a,b,c), care au plasată în

crestăturile rotorice o înfăşurare trifazată, 1, executată din conductoare izolate, analog cu
înfăşurarea statorică, având acelaşi număr de poli p ca şi aceasta. Capetele înfăşurării
rotorice (legată totdeauna în stea) sunt conectate la trei inele de contact metalice, 2,
fixate pe arborele 3, izolate între ele şi faţă de arbore; pe fiecare inel calcă o perie fixă
din grafit metalizat, de la care sunt scoase legături la placa de borne a maşinii. Schema
electrică şi semnul convenţional ale MAT cu rotorul bobinat sunt prezentate în fig.3.b,
respectiv c; bornele înfăşurării rotorului se conectează, prin sistemul inele de contact-
perii, la reostatul de pornire Rp (vezi §”Pornirea MAT” ).
Fig.3!
b) MAT cu rotorul în scurtcircuit, (Fig.4), la care în crestăturile rotorice, 4 se

introduc bare neizolate de cupru sau aluminiu, 1 scurtcircuitate la capete de două inele
din acelaşi material, 2. Înfăşurarea rotorică din bare de aluminiu se obţine prin turnare;
odată cu barele din crestături şi inelele de scurtcircuitare se toarnă şi aripioarele de
răcire, 3 prinse de părţile frontale ale inelelor. Ansamblul format de bare şi de inele
prezintă forma unei colivii numită şi colivie de veveriţă - fig. 4.b. După forma crestăturii,
rotorul maşinii asincrone în scurtcircuit poate fi: cu colivie simplă, dublă şi cu bare
înalte (Fig.4, c, d, respectiv e). Forma crestăturilor şi barelor circuitului rotoric
influenţează caracteristicile de pornire ale motorului. Schema electrică şi semnul
convenţional ale motorului cu rotorul în scurtcircuit sunt cele din fig.4, f, sau g.
Fig.4
Pe plăcuţa indicatoare sunt notate datele nominale ale MAT:

- puterea utilă, Pn (kW), care este puterea mecanică utilă la arbore,
- tensiunea de linie , U1 (V),
- schema de conexiune a înfăşurării statorice : stea (Y) sau triunghi (),
- curentul de linie absorbit de circuitul statoric, I1 (A),
- frecvenţa tensiunii de alimentare, f1 (Hz),
- turaţia, n (rot/min),
- factorul de putere, cos şi randamentul,  (%).
Menţiunea ”Y/  380V/220V” arată că tensiunea nominală de fază a MAT este

Ufn=220V. Alimentarea se poate realiza de la reţeaua trifazată uzuală cu tensiunea de
linie (nominală) U1=380V ( Uf=220V) atunci când conexiunea este în Y, iar pentru a
utiliza conexiunea  este necesară o reţea trifazată de alimentare, cu tensiunea de linie
(nominală) de U1=220V ( Uf=127V ) .
2. Principiul de funcţionare al motorului asincron trifazat (MAT)
Se consideră o maşină asincronă trifazată, cu rotorul bobinat, trifazat având

secţiunea transversală prezentată în figura 5. Pentru a realiza funcţionarea maşinii
asincrone trifazate în regim de motor, înfăşurarea trifazată statorică este alimentată
cu un sistem trifazat de tensiuni, iar înfăşurarea rotorică este în circuit închis (în
scurtcircuit sau închisă prin intermediul unui reostat trifazat).
Înfăşurarea trifazată statorică (distribuită uniform în crestături, cu fazele
decalate cu 2/3 rad., conectată în stea sau în triunghi, constituind un receptor trifazat
echilibrat), alimentată fiind cu un sistem trifazat simetric de tensiuni va fi parcursă de
un sistem trifazat simetric de curenţi – de pulsaţie egală cu pulsaţia tensiunii de
alimentare, 1=2  f1 - care creează un câmp magnetic învârtitor trifazat circular,
B având o variaţie spaţio-temporală de forma:
B(, t )  Bmax cos( 1t  p)

de amplitudine constantă şi care se roteşte în întrefier cu viteza unghiulară 1 , numită
viteza unghiulară de sincronism:
 2f1 2n1 60 f1
1  1   [rad / sec], unde n1  [rot / min] . (5.1)
p p 60 p
n1 se numeşte turaţie de sincronism , p reprezintă numărul de perechi de poli ai
maşinii, acelaşi pentru înfăşurările statorică, respectiv rotorică, iar f1 - frecvenţa tensiunii
de alimentare.
Câmpul magnetic învârtitor intersectează în mişcarea sa (baleiază)
conductoarele înfăşurării rotorice şi induce în acestea (prin fenomenul de inducţie
electromagnetică dinamică), t.e.m. ,
lc
ec   (v  B ) d l
0
care determină un sistem trifazat simetric de curenţi rotorici, înfăşurarea rotorică fiind
în circuit închis. Prin interacţiunea dintre curenţii din înfăşurarea rotorică şi câmpul
magnetic învârtitor statoric se dezvoltă forţe electromagnetice, fc asupra
conductoarelor rotorice,
lc
f c   i (d l  B ) ,
0
respectiv un cuplul electromagnetic activ rezultant care antrenează rotorul în sensul
câmpului învârtitor statoric.
Turaţia rotorului creşte până la o valoare n foarte apropiată de turaţia de
sincronism, n1, totdeauna însă mai mică decât aceasta, n < n1. Dacă rotorul motorului
asincron s-ar roti cu turaţia de sincronism, el s-ar găsi într-o pozitie relativă fixă faţă de
câmpul învârtitor statoric, iar t.e.m. induse, curenţii din circuitul rotoric şi cuplul
electromagnetic s-ar anula.
Fig.5
Se defineşte ca mărime caracteristică pentru maşina asincronă, alunecarea, prin
raportul dintre viteza relativă a rotorului faţă de câmpul rotitor şi viteza de sincronism,
care se poate exprima în procente. :
n1  n
s 100 % (5.2)
n1
Pentru turaţii n ale rotorului cuprinse între n (0... n1) respectiv alunecări
s(0... 1) maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic în sensul câmpului învârtitor,
funcţionând în regim de motor care este regimul cel mai frecvent utilizat al maşinii
asincrone. Se disting următoarele situaţii de funţionare:
P: s = 1, n = 0 - reprezintă momentul pornirii, iar

S: s = 0, n = n1, - regimul de sincronism
N: s = sn, n = nn , - regimul nominal de funcţionare al MAT.
Uzual, sN = (1- 6)% cel mult 10%, aşadar nN = (99-94)% cel puţin 90% din n1.
Conform relaţiei
n1=60f1/p (rpm),
pentru frecvenţa industrială de 50Hz, valorile posibile pentru viteza de sincronism sunt:
n1=3000rpm(p=1);1500 rpm (p=2); 1000rpm (p=3); 750 rpm (p=4); 600rpm(p=4); etc;
iar nN corespunzătoare va avea valori inferioare, apropiate (2900 rpm, 1450 rpm, etc) şi
numărul de perechi de poli ai MAT, p se poate deduce imediat.
Câmpul magnetic învârtitor statoric va avea faţă de rotor viteza relativă
nrel = n1 - n = sn1
În consecinţă, t.e.m. induse şi sistemul trifazat simetric de curenţi rotorici vor avea
frecvenţa f2 (determinată de viteza de baleiere a conductoarelor si de numărul de perechi
de poli ai câmpului statoric inductor):
f2 = p n2 = p s n1 = s f1.
Sistemul de curenţi rotorici va da naştere unui câmp magnetic rotoric ce se

învârti faţă de rotor cu o viteză n2 (determinată de frecvenţa curenţilor şi numărul
de perechi de poli din înfăşurarea rotorică, conform relatiei stabilite pentru orice
câmp rotitor) ! numărul de perechi de poli este acelaşi în stator şi rotor, p ! :
n2= f2 / p, respectiv n2 = sf1 /p = sn1 = nrel
iar faţă de stator cu viteza n1, rezultată prin sumarea vitezei câmpului rotoric faţă de
rotor, n2 cu viteza mecanică a rotorului faţă de stator, n conform relaţiei:
n2 + n = sn1 + n = nrel + n = n1 - n + n = n1
Aşadar, în întrefierul maşinii asincrone va exista în permanenţă un câmp rezultant ce se

roteşte cu viteza de sincronism n1, obţinut prin sumarea câmpurilor create de cele două
înfăşurări, a statorului şi a rotorului.
Dacă se consideră fluxul corespunzător câmpului magnetic rezultant, în cele

două înfăşurări se vor induce tensiuni electromotoare a căror valoare efectivă este:
E1  4,44  N 1  k W 1  f 1   m ,
E 2 ( s )  4,44  N 2  kW 2  f 2   m .
E 2 ( s )  4,44  N 2  kW 2  sf 1   m  s E 2
Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea rotorică aflată în mişcare se mai

numeşte şi tensiune secundară de alunecare, E2(s) iar când rotorul este în repaus,
tensiunea se numeşte tensiune secundară transformatorică, E2 prin analogie cu
transformatorul clasic:
Se defineşte raportul de transformare a tensiunilor (ca la transformatoare) ca

raportul dintre cele două tensiuni electromotoare când rotorul este în repaus:
E1 4,44 ⋅ Kw1 ⋅ N1 ⋅ f1 ⋅ Φ Kw1 ⋅ N1
= = .
E2 4,44 ⋅ Kw2 ⋅N2 ⋅ f1 ⋅ Φ Kw2 ⋅ N2
unile de ali
B(, t )  Bmax cos( 1t  p) ,
Fig. 5. Explicaţie la principiul

de funcţionare.
Raportarea rotorului la stator. Ecua]ii. Schema echivalentă.Diagrama
fazorială
S.III.20. Raportarea rotorului la stator. Ecua]iile de funcţionare ale MAT

în mărimi raportate. Schema electrică echivalentă şi diagrama fazorială.
Expresia curentului rotoric raportat
a). Raportarea circiutului de fază rotoric la stator. Ecuaţiile de funcţionare
ale MAT in mărimi raportate
Se raportează parametrii circuitului de fază rotoric la stator

- pentru a putea realiza o analiză cantitativă a fenomenelor din MAT
ne-influenţată de deosebirea de parametri (m, N, kw) dintre bobinajele
statoric (primar) şi rotoric (secundar) precum şi
- pentru a putea adopta o schemă echivalentă cu circuitele de fază
statoric şi rotoric conectate electric; se procedează la fel ca la
transformatoare.
Rotorul raportat este un rotor fictiv (de calcul) care are acelaşi număr
de faze, număr de spire şi coeficient de înfăşurare ca și statorul, m2  m1 , N 2'  N 1 ,
k w' 2  k w1 şi care este echivalent energetic cu cel real, prin conservarea
mărimilor secundare de fază: solenaţie, putere activă, reactivă şi de asemenea putere
aparentă, defazaje.
Mărimile şi parametrii rotorici (secundari) raportaţi se notează cu indicele prim
şi sunt astfel calculaţi încât procesul energetic în mașină să rămână neschimbat, același
ca și în mașina reală .
Raportarea la stator a tensiunilor şi fluxurilor se face prin înmulţirea
N k
acestora cu coeficientul k U  1 w1 , a curenţilor prin împărţirea la
N 2 k w2
m1
coeficientul k I  k U , iar a rezistentenţelor, reactanţelor şi impedanţelor
m2
m1 2
prin înmulţirea cu coeficientul k R2  kU
m2
1. T.e..m. indusă de fază rotorică, raportată la stator , E 2 este :
'
E 2  kU E 2
'
şi se obţine de asemeni relaţia (1)
E '2  E1 ,
'
2. Curentul rotoric raportat la stator, I 2 se obține cu relația :
1 m 1
I2  I2  2 I2 ;
'
kI m1 kU (2)
Ecuaţia de solenaţii, în mărimi raportate, devine o ecuaţie de curenţi:
I 1  I '2  I 10 , (3)
/
care este o rela]ie pur geometrică, deoarece curen]ii I1 [i I 2 au frecven]e
diferite, respectiv f1 [i f2=sf1.
3. Rezistenţa de fază şi reactanţa de dispersie pe fază rotorice raportate,
R , X d' 2 :
'
2
fazorială.
m1 2
R2'  k R2 R2  kU R2 , respectiv (4)
m2
m1 2
X d' 2  k R2 X d 2  kU X d 2
m2
Ecua]ia de tensiuni a rotorului raportat la stator se obţine înmul]ind

ecua]ia în mărimi neraportate cu kU [i ]inând cont de relaţiile (1), (2) [i (4):
R2' 1 s ' '

E '2  E1  (
 jX d' 2 ) I '2  ( R2'  jX d' 2 ) I '2  R2 I 2 . (5)
s s
Sistemul ecuaţiilor de funcţionare a MAT, în mărimi raportate este
aşadar:
U 1   E 1  ( R1  jX d 1) ) I 1 , ( f1 )

 ' 1 s ' '
E 2  E 1  ( R2  jX d 2 ) I 2  (6)
' ' '
R2 I 2 , ( f1 )
 s
I 1  I 2  I 10 .

'
b) Schema echivalentă în T şi diagrama fazorială a ma[inii asincrone

trifazate
Circuitele de fază, cuplate magnetic - statoric şi rotoric - ale maşinii
asincrone, , se înlocuiesc printr-o schemă electrică echivalentă in „T”, analogă
celei de la transformator.
Impedan]a complexă rotorică (secundară) pe fază, raportată la stator
(primar) este:
R2' 1 s '
Z   jX d' 2  R2'  jX d' 2  R2  Z 2(1)  R2' ( s ) ,
' '
2 (7)
s s
în care: Z 2(1)  R2'  jX d' 2 este impedan]a fazei rotorice la n = 0 (s = 1), iar
'
1 s '
R2' ( s )  R2 - rezistența de "sarcină" a maşinii asincrone.
s
Această rezistenţă corespunde transformării energiei electrice absorbite din re]ea
în energie mecanică la arbore: R2' ( s )  0 - regim de motor, sau invers,
R2' ( s )  0 - regim de generator sau frână contra-câmp.
Impedanţa de magnetizare, ca şi la transformator, este introdusă prin relaţia:

E
Z m   1  Rm  jX m , (8)
I 10
unde Rm este o rezistență fictivă corespunzătoare pierderilor active în fier, iar
Xm- reactanţa de magnetizare, (reactanţa statorică utilă).
fazorială
Curentul de mers în gol este dat de relaţia:

I 10  E1 / Z m . (9)
Schema echivalent în T (Fig. 1) a maşinii asincrone cu rotorul raportat

la stator rezultă pe baza sistemului de ecua]ii scrise în mărimi raportate, (6).
Fig. 1
(Z’ notează R’2(s))

c) Diagrama fazorială a motorului asincron trifazat
Ecuațiile de funcționare (6) ale motorului asincron trifazat pot fi
rezolvate şi pe cale grafică, cu ajutorul diagramei fazoriale.
În fig. 2 este prezentată diagrama fazorială corespunzătoare sistemului
de ecuații (6), în care s-a considerat origine de fază fluxul util . T.e.m.
E 1  E '2 sunt defazate cu /2 în urma fluxului util (rel.()); cu Fe se notează
unghiul de pierderi în fier, ca și în cazul transformatorului.
Diagrama se construieşte pentru o valoare dată a alunecării, s.

Se conosc: , R1, R’2, Xd1, X’d2, p, N1, N2, ke, ki,Fe(Xm, Rm, I10),fact.de
scară mI,mU.
Se determină: I1 , U1 , φ1,  2 , 1 etc.
fazorială.
Fig. 2 X2  Xd2, X1  Xd1
d) Expresia curentului secundar raportat la primar
Impedanţa complexă echivalentă Z e , corespunzătoare unei faze a maşinii

asincrone care reprezintă impedanţa complexă opusă curentului primar I 1 , este realizată
prin înserierea impedanței primare Z 1 cu impedanțele de magnetizare Z m și secundară
Z '2  Z '2(1)  Z ' , conectate în paralel şi se obţine de forma:
U1 1 Z 1 Z '2  Z 1 Z m  Z '2 Z m
 Z1    Ze (10)
I1 
1 1 Z '2  Z m
Z m Z '2
şi este impedanța complexă a schemei echivalente în T din fig.1.
Schema echivalentă din fig.1 permite calculul curentului secundar

raportat la primar, respectiv:
E1 U1  Z1I1 U1  Z1 
I2 
'
  1   , (11)
Z 2  Z e 
' ' '
Z2 Z2
sau:
fazorială
U1 U1
I '2    , (12)
 Z  Z  c Z '
Z1  Z '2 1  1 
1 1 2
 Zm 
Z1 R1  jX d 1
în care: c 1  1  1 , (13)
Zm R m  jX m
reprezintă un coeficient complex care, prin neglijarea pierderilor în fier (Rm 

0) și a rezistenței înfășurării primare (R1  0), devine un număr real, de valoare
puțin diferită de unitate:
c1  1  X d1 / X m  1,04 1,08 .
Valoarea efectivă a curentului I 2' are astfel expresia:
U1
I 2'  . (14)
2
 
 R1  c1

R 2'
s

  X d 1  c1 X d' 2

2
 
Bilan]ul puterilor active.Ccuplul electromagnetic al MAT
S.III.21. Bilanţul puterilor active în MAT. Expresia cuplului

electromagnetic. Caracteriticile M(s) şi n(M). Formula lui Kloss.
a) Bilanţul puterilor active în motorul asincron trifazat.
Bilanţul puterilor active în motorul asincron se poate deduce folosind

proiecţia ecuaţiilor de tensiuni şi curenţi din diagrama fazorială, pe direcţia
fazorilor I 1 , I 2 şi respectiv  E1 .
Puterea electrică activă absorbită de motor de la reţea, P1 este :
P1  m1U1I1 cos 1 (1)
După ce se acoperă pierderile Joule-Lenz în înfăşurarea statorică, p J 1 puterea
rămasă este transferată câmpului magnetic, cantitate ce corespunde termenului,
notat Pc mag .
Puterea transferată câmpului magnetic, Pc mag se compune din puterea
corespunzătoare piederilor în fier, p Fe şi un termen preponderent, constituind
puterea electromagnetică, Pem transmisă rotorului prin întrefier.
Piederiler în fier p Fe au loc în miezurile feromagnetice statoric şi
rotoric, p Fe  p Fe1  p Fe 2 şi sunt determinate de două fenomene disipative,
(histerezisul magnetic şi efectul Joule-Lenz al curenţilor turbionari-Foucault),
dependente de valoarea frecvenţei de variaţie a câmpului şi de valoarea inducţiei
magnetice. Pierderile în fier în miezul rotorului se neglijează în regim normal de
funcţionare, p Fe 2  0 deoarece frecvenţa de magnetizare aici este foarte mică,
f2=sf1, (sn=0,01-0,06; f1 =50Hz, f2=(0,5-3)Hz ), pFe 2  0 (2)

Se pot scrie următoarele relaţii de bilanţ energetic activ:
P1  p J1  Pc mag  p J1  ( pFe 1  Pem ) , unde (3)
p J1  m1 R1 I12
.
Pc mag  pFe1  Pem
pFe1  k H f1 B α  k F f12 B 2
Puterea electromagnetică, Pem este puterea transmisă prin intermediul

fluxului magnetic util rotitor, prin întrefier, din stator către rotor şi este egală,
conform relaţiei (4) cu produsul între cuplul electromagnetic M şi viteza
unghiulară a rotorului, 1 ; la nivelul rotorului, din puterea electromagnetică se
acoperă pierderile electrocalorice Joule-Lenz în înfăşurarea secundară, pJ2, iar
cantitatea rămasă, preponderentă, se transformă în puterea mecanică, Pmec, ca
rezultat al conversiei energetice electromecanice:
Pem  M   1  M  2  n1 , (4)
Pem  p J 2  Pmec (5)
Pierderile Joule-Lenz în înfăşurarea rotorică, pJ2 au expresia:

pJ 2  m1R2' I 2' 2  m2 R2 I 22 (6)
Puterea mecanică Pmec produsă la arborele motorului asincron se exprimă
prin produsul dintre cuplul electromagnetic şi viteza de rotaţie a rotorului,
Bilan]ul puterilor active. Cuplul electromagnetic al MAT
conform relaţiei (7) şi rezultă de asemeni din (5), prin scădeai pierderilor Joule-
Lenz în înfăşurarea rotorică, pJ2 din puterea electromagnetică Pem,:
Pmec  M   M  2  n (7)
Pmec  Pem  p J 2 . (8)

Puterea mecanică utilă P2, furnizată la arbore, rezultă după scăderea din
puterea mecanică totală, Pmec a pierderilor mecanice pmec (pierderi prin frecări
în lagăre, prin ventilaţie, prin frecarea rotorului cu aerul şi a periilor pe inele,
pierderi dependente de turaţia rotorului) şi a pierderilor suplimentare ps
(produse de acţiunea fluxurilor de dispersie în piesele auxiliare, de influenţa
armonicilor superioare din curba solenaţiei etc.):
P2  Pmec  pmec  p supl . (
9
)
În fig. 1 este reprezentat bilanţul energetic al motorului asincron (diagrama
Sankey). Relaţiile de mai jos, sintetizează mărimile şi relaţiile din bilanţul puterilor
active implicate în conversia electromecanică a energiei la funcţionarea MAT .
Fig. 1 !! PM=notează puterea electromagnetică, ( în text notată Pem)

P1  m1U1I1 cos 1 (10)
P1  p J1  Pc mag  p J1  p Fe  Pem Pc mag  p Fe  Pem
p J1  m1 R1 I 12
p Fe  p Fe1  p Fe2  p Fe1 ;
p Fe1  k H f 1 B α  k F f 12 B 2
p Fe 2  0 ( f2=sf1, sn=0,01-0,06; f1 =50Hz, f2=(0,5-3)Hz ),
Pem  p J 2  Pmec
Pem  M  1  M  2n1
p J 2  m1 R2' I 2' 2  m2 R2 I 22
Pmec  Pem  p j 2
Pmec  M   M  2n
Pmec  p mec  supl  P2 ;
Pmec  P0  P2  M 0   M 2 
P0  ( p mec  supl )  M 0 
P2  M 2    M 2  2n
(M  M 0  M 2 )
Din relaţia de bilanţ:

Pmec  Pem  p j 2 rezultă expresiile :
p j2 R2
Pem   m1 I 2 2 (11)
s s
1  s ' '2 1 s
Pmec  m1 R2 I 2  m2 R2 I 22 (12)
s s
ceea ce arată că :
R2
- puterea electromagnetică este egală cu puterea disipată pe rezistenţa
, iar
s
1 s
- puterea mecanică este egală cu puterea disipată pe rezistenţa R2 din
s
schema echivalentă în T, a motorului asincron trifazat.
b) Expresia cuplului electromagnetic al MAT

Din expresia de mai sus a Pem: ,
Pem  Pmec  p J 2
(13)
ţinând cont de relaţia între mărimile mecanice,
Pem  M   1  M  2  n1
Pmec  M    M  2  n
p J 2  m1 R 2' I 2' 2
şi explicitând valoarea efectivă a curentului I 2' , rezultă în final următoarea
expresie a cuplului electromagnetic dezvoltat de MAT:
R2
m1 p U12 s
M (s)  . (14)
2k E2 f1  R  2
   Xd2
2
 s 
2
 
 
Expresia (14) permite studiul influenţei diverşilor parametri asupra
cuplului dezvoltat de maşina asincronă.
Caracteristica mecanică a unui motor este, prin definiţie, curba de

variaţie a turaţiei n în funcţie de cuplul dezvoltat, n = f(M), când tensiunea de
alimentare şi frecvenţa acesteia sunt constante. Deoarece între turaţia n şi
alunecare există relaţia n = 60 f1(1 - s) /p, caracteristica mecanică a maşinii
asincrone se poate exprima, într-un nou sistem de coordonate, prin curba M =
f(s). La trasarea caracteristicii mecanice se consideră constante toate mărimile
care intervin în relaţia (14), cu excepţia alunecării (m1, p, R1, R2' , X1, X 2' , c1 sunt
parametri constructivi fixaţi, ai maşinii).
Se pot pune în evidenţă anumite puncte particulare pe caracteristica M =

f(s) şi anume:
1) la s = 1 (n = 0), în momentul pornirii, motorul dezvoltă cuplul de

pornire, Mp:
m1 p U 12 R2
Mp 
2k E2 f1 R2   X 
2
d2
2 (Mp)
Dacă acest cuplu este suficient, rotorul accelerează şi turaţia sa creşte până
ce cuplul motor M devine egal cu valoarea cuplului rezistent la arbore Mr , la
alunecarea nominală sn şi turaţia n.
2) având în vedere că pentru s=0, M=0, iar pentru s   , M  0 rezultă că
există un punct de maximum al curbei M=f(s), numit punct critic, notat K.
Există o valoare a alunecării sk , numită alunecare critică, deci o turaţie nk,

pentru care cuplul M atinge valoarea maximă, critică, Mk. Pentru determinarea
alunecării sk, corespunzătoare cuplului maxim, se anulează derivata funcţiei
M(s):
dM
 0 , din a cărei rezolvare rezultă: (15)
ds
La maşinile normale-convenţionale, la care rezistenţa înfăşurării
statorului, R1, reprezintă cel mult 20% din valoarea sumei (Xd1 + c1 X d' 2 ), aceasta
poate fi neglijată ( R1  0 ) şi pentru alunecarea critică, sk se obține expresia:
R2
sk   . (16)
Xd2
Valoarea cuplului maxim (critic), Mk rezultă din (14), dacă se
înlocuieşte alunecarea s cu valoarea sa critică (16), respectiv:
m1 p U 12 1
Mk     . (18)
2k E f1 2 X d 2
2
Din relaţiile s k şi M k rezultă următoarele:

- Cuplul maxim, Mk este proporţional cu pătratul tensiunii de alimentare,
la frecvenţă constantă şi parametri daţi ai maşinii. Valoarea cuplului maxim nu
depinde de rezistenţa circuitului rotoric R2' ; în valoare absolută, cuplul maxim
obţinut pentru sk < 0 este mai mare decât cel obţinut pentru sk > 0.
- Cuplul maxim se obţine la o alunecare cu atât mai mare cu cât este mai
mare rezistenţa circuitului rotoric R/2, când reactanţele de dispersie sunt
constante; valoarea alunecării critice nu depinde de tensiunea de alimentare.
- La o frecvenţă dată, cuplul critic este practic invers proporţional cu
suma reactanţelor de dispersie.
Se defineşte capacitatea de suprasarcină a motorului asincron prin
raportul dintre cuplul maxim (de răsturnare) şi cuplul nominal:
  Mk / Mn . (19)
Fig.2
c) Caracteristica mecanică MAT este funcţia n = f(M)
Fig.3.
În fig.2 şi fig.3 se prezintă curbele M = f(s), respectiv n = f(M), pentru
alunecări cuprinse între - şi +.
d) Relaţia lui Kloss

Caracteristica M(s) a motorului asincron poate fi dedusă din datele de
catalog ale motorului, cu ajutorul relaţiei lui Kloss. In catalog sunt
indicate cuplul nominal Mn, alunecarea corespunzătoare sn și capacitatea de
suprasarcină  ( se pot calcula așadar cuplul critic Mk și alunecarea critică, sk ).
Pentru deducerea relaţiei lui Kloss se face raportul dintre cuplul electromagnetic
M (14), în care R1  0 şi cuplul critic Mk (18), cu considerarea alunecării critice
sk (16):
R2'
 
(20)
2c1 X 1  c1 X 2
'
M s 2 2 Mk
  , de unde rezultă: M 
 R2' 
2 s sk s s
Mk
 c1 
  X 1  c1 X 2'  2
sk

s sk
 k
s
 s 
Pentru alunecări mici, corespunzătoare sarcinii 2 Mk

nominale (s << sk), se poate considera în (20) la M  s, (21)
sk
numitor, numai termenul sk/s:
relaţie ce arată că, în domeniul s  (0; sk), cuplul variază practic direct
proporţional cu alunecarea.
Pentru alunecări superioare celei critice, s >> sk, 2 M k sk
M (22)
relaţia (20) evine: s
şi indică faptul că în acest domeniu caracteristica M = f(s) are formă

hiperbolică.
Din relaţia lui Kloss (20) se poate deduce expresia alunecării critice în
funcţie de capacitatea de suprasarcină  (19), înlocuind M = Mn şi s = sn,
respectiv:
 
s k  s n    2  1  .
  (23)
. Maşina asincronă
S.III.23 a) Pornirea MAT: Probleme generale. Metode de pornire

b) Pornirea MAT cu rotorul bobinat
a) Pornirea motorului asincron trifazat reprezintă procesul de conectare

a înfăşurării statorului la reţeaua trifazată de alimentare de tensiune şi
frecvenţă nominale, Un, fn şi creşterea turaţiei rotorului până la valoarea de
regim staţionar- stabilizat; valoarea vitezei este cea nominală, nn atunci când
cuplul rezistent la arbore (sarcina motorului) este de valoare nominală,
Mr=Mn.
Principalii parametri care definesc procesul pornirii sunt:

- valoarea cuplului dezvoltat, Mp şi a curentului absorbit, Ip în momentul
pornirii ,
- variaţia în timp a cuplului şi curentului pe durata pornirii, Mp(t), Ip(t),
- durata procesului de pornire, tp,
- pierderile de putere/energie în înfăşurări, p , încălzirea lor,  .
Cuplul de pornire, Mp reprezintă cuplul pe care îl dezvoltă motorul aflat cu

rotorul în repaus, dacă este alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn
atunci când curentul a atins valoarea staţionară de scurtcircuit. Valoarea cuplului de
pornire, Mp rezultă din particularizarea expresiei generale a cuplului, (forma
simplificată, considerând I10=0, m1=m2) pentru, s=1 (n = 0) :
R2
m p U12 s ,
M  12
2k E f1  R 
2
 2
 s
  Xd2
   2
 
2
pentru s=1 (n = 0)  M p  m1 p U1 R2 . (1)
2kE
2
 
f1 R2 2  X d 2 2
Pentru a porni, motorul trebuie să dezvolte un cuplu mai mare decât cel
rezistent, creat de maşina de lucru, Mp>Mr. Aşa cum se constată din
caracteristica mecanică naturală (Fig. ), motoarele asincrone au un cuplu de
pornire relativ mic (Mp << Mk). Valoarea cuplului de pornire, Mp depinde
puternic de rezistenţa circuitului rotoric R2, crescând odată cu aceasta (până la o
anumită valoare R2Mk, atunci când se atinge Mp = Mk).
Pornirea motoarelor asincrone triafazate
Curentul de pornire (curentul de scurtcircuit), I1p este valoarea curentului

absorbit de circuitul statoric în regim staţionar, cu rotorul în repaus, statorul fiind
alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn; acest curent nu trebuie să
depăşească anumite limite, impuse de puterea reţelei.
La motoarele asincrone, curentul de pornire, (curentul absorbit din reţea în
momentul pornirii) are valori de 5-8 ori mai mari decât curentul nominal,
I1p = (5 - 8)I1n ;
Aceste valori rezultă din relaţia curentului I 2 (curentul de fază, secundar
raportat la primar) la pornire, pentru s=1 (n = 0), în ipoteza neglijării curentului de
mers în gol, I10 = 0 ( I 1   I 2 respectiv c1 =1) si m1=m2 (k I =k E):
U1
I2 
2
 R2 
k E2 
 s   
  X d2
2
 
Dacă: I1  (1 / k I )I 2 atunci :
(2)
1 U1 U
I1 p  I1s 1  I 2 p s 1   '1  (5...8) I1n .
kE k E2 R   X 
2
2
d2
2 ZK
Prin urmare, la pornirea unui motor asincron trifazat, trebuie rezolvate

satisfăcător două probleme, aparent contradictorii:
- creşterea cuplului Mp şi
- reducerea, la valori admisibile, a curentului I1p.
Metodele de pornire a MAT se aplica în funcţie de forma constructivă şi

condiţiile de exploatare:
1. Pornirea MATcu rotorul bobinat
2. Pornirea MAT cu rotorul în scurtcircuit
2.1. Pornirea directă
2.2. Pornirea MAT cu tensiune redusă a MATcu rot. in ScC de
constr normala (colivie simpla)
a). Pornirea stea-triunghi ,Y-D
b). Pornirea cu autotransformator, ATR
2.3 Pornirea MATcu rotorul în scurtcircuit cu pornire ameliorată
a) MAT cu colivie dublă
b) MATcu colivie cu bare înalte
3. Se poate stabili o comparaţie între caracteristicile de pornire ale MAT

de diverse onstrucţii.
Metode de pornire a motoarelor asincrone trifazate
1. Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat : cu reostat de pornire în

circuitul rotoric rotoricconectat
2.Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit
2.2. Pornirea cu tensiune redusă
a) Pornirea stea-triunghi
b) Pornirea cu autotransformator
2.3. Motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit cu pornire ameliorată prin construcţie
a) Motorul asincron cu colivie

dubl\
b) Motorul asincron cu bare înalte
S.III.23. b) Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat
La motoarele asincrone trifazate (MAT)cu rotorul bobinat şi inele, spre

deosebire de cele cu rotorul în scurtcircuit, se pot soluţiona relativ simplu
ambele probleme menţionate mai sus, asigurându-se un cuplu de pornire mare,
la un curent de pornire relativ mic., limitat la cca. Ip=(1,5-2)In
Limitarea curentului de pornire se obţine, în cazul MAT cu rotor bobinat,
mărind rezistenţa circuitului lor secundar (rotoric), prin înserierea cu fazele
rotorului a unui reostat trifazat de pornire Rp , (Fig. 1);
U1
I1 p ( R p ) 
k E2 R 2  Rp   X 
2
d2
2
se obţine, totodată, creşterea cuplului de pornire, Mp. Valoarea cuplului

maxim Mk se menţine neschimbată, obţinându-se însă la valori crescute ale
alunecării:
R2
m p U12 s
,
M  1
2 f1  R 2
 2
 s

 X

 
d2
2
 
m1 p U12 R2  R p
pentru s=1 (n = 0) M p (Rp )  .
2 
2 f1 R  R 2  X
p d2    2
Valoarea cuplului maxim (critic), Mk rezultă din (14), dacă se înlocuieşte

alunecarea s cu valoarea sa critică (16), respectiv:
m1 p U12 1
Mk  
2ke f1 X d 2
.
  (18)
La maşinile normale-convenţionale, la care rezistenţa înfăşurării statorului, R1,

reprezintă cel mult 20% din valoarea sumei (Xd1 + c1 X d' 2 ), aceasta poate fi
neglijată ( R1  0 ) şi pentru alunecarea critică, sk se obține expresia:
R2  R p
sk   . (16)
X d2
. În fig.1a. şi b. sunt date caracteristicile M = f(s) şi I = f(s), trasate pentru diferite

valori ale rezistenţei suplimentare conectate în circuitul rotoric al motorului în
timpul pornirii
Fig. 5.15
Fig. 5.14
Fig.1 Fig. 2
În momentul pornirii (întrerupătorul K se închide), rezistenţa suplimentară

Rp este maximă; pe măsură ce turaţia motorului creşte, rezistenţa Rp se reduce
treptat până la valoarea zero. Scurtcircuitarea treptelor RI,..., RIV ale reostatului de
pornire (închiderea contactelor K1,..., K4) se poate realiza cu ajutorul contactoarelor
electromagnetice comandate cu relee de timp sau de curent. Valorile treptelor
reostatului de pornire se aleg astfel încât cuplul şi curentul să varieze între două
limite impuse: maximă Mpmax, Ipmax şi minimă Mpmin, Ipmin (Mpmax se ia ceva mai
mic decât cuplul critic Mk, iar Mpmin mai mare decât cel nominal Mn; de
obicei, Mpmax = (1,5 - 2)Mn, iar Mpmin = (1,1 - 1,3)Mn.
La pornire (s = 1), cuplul atinge valoarea Mpmax, iar curentul absorbit - Ipmax
(limitat, de obicei, la 2In), Fig.2.a; pe măsura accelerării rotorului, cuplul dezvoltat
şi curentul absorbit scad şi în mometul în care ating valorile Mpmin şi Ipmin se
scurtcircuitează prima treaptă a reostatului de pornire (se închid contactele K1),
aleasă astfel încât, după scurtcircuitare, cuplul şi curentul să revină la valorile lor
maxime; se repetă operaţia şi cu treptele II, III, IV; când motorul ajunge să
funcţioneze pe caracteristica sa naturală (curbele a, Fig.2.a. și Fig.2.b.), la

parametrii nominali, Mn, sn, procesul pornirii se consideră încheiat.
Reostatul de pornire Rp, executat din metal, răcit cu ulei sau aer, se
dimensionează pentru funcţionarea în regim de scurtă durată.
Observaţie:
Pentru reducerea pierderilor prin frecarea periilor pe inele şi a consumului de
perii şi pentru micşorarea rezistenţei circuitului rotoric în timpul funcţionării,
motoarele asincrone cu rotorul bobinat au uneori dispozitive de scurtcircuitare a
inelelor şi de ridicare a periilor după pornire
Maşina asincronă
S.III.23 a) Pornirea MAT: Probleme generale. Metode de pornire

b) Pornirea MAT cu rotorul bobinat
a) Pornirea motorului asincron trifazat reprezintă procesul de conectare

a înfăşurării statorului la reţeaua trifazată de alimentare de tensiune şi
frecvenţă nominale, Un, fn şi creşterea turaţiei rotorului până la valoarea de
regim staţionar- stabilizat; valoarea vitezei este cea nominală, nn atunci când
cuplul rezistent la arbore (sarcina motorului) este de valoare nominală,
Mr=Mn.
Principalii parametri care definesc procesul pornirii sunt:

- valoarea cuplului dezvoltat, Mp şi a curentului absorbit, Ip în momentul
pornirii ,
- variaţia în timp a cuplului şi curentului pe durata pornirii, Mp(t), Ip(t),
- durata procesului de pornire, tp,
- pierderile de putere/energie în înfăşurări, p , încălzirea lor,  .
Cuplul de pornire, Mp reprezintă cuplul pe care îl dezvoltă motorul aflat cu

rotorul în repaus, dacă este alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn
atunci când curentul a atins valoarea staţionară de scurtcircuit. Valoarea cuplului de
pornire, Mp rezultă din particularizarea expresiei generale a cuplului, (forma
simplificata, considerând I10=0, m1=m2) pentru, s=1 (n = 0) :
R2
m p U12 s ,
M  12
2k E f1  R 
2
 2
 s
  Xd2
   2
 
2
pentru s=1 (n = 0)  M p  m1 p U1 R2 . (1)
2kE
2
 
f1 R2 2  X d 2 2
Pentru a porni, motorul trebuie să dezvolte un cuplu mai mare decât cel
rezistent, creat de maşina de lucru, Mp>Mr. Aşa cum se constată din
caracteristica mecanică naturală (Fig. ), motoarele asincrone au un cuplu de
pornire relativ mic (Mp << Mk). Valoarea cuplului de pornire, Mp depinde
puternic de rezistenţa circuitului rotoric R2, crescând odată cu aceasta (până la o
anumită valoare R2Mk, atunci când se atinge Mp = Mk).
Curentul de pornire (curentul de scurtcircuit), I1p este valoarea curentului

absorbit de circuitul statoric în regim staţionar, cu rotorul în repaus, statorul fiind
alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn; acest curent nu trebuie să
depăşească anumite limite, impuse de puterea reţelei.
La motoarele asincrone, curentul de pornire, (curentul absorbit din reţea în
momentul pornirii) are valori de 5-8 ori mai mari decât curentul nominal,
I1p = (5 - 8)I1n ;
Aceste valori rezultă din relaţia curentului I 2 (curentul de fază, secundar
raportat la primar) la pornire, pentru s=1 (n = 0), în ipoteza neglijării curentului de
mers în gol, I10 = 0 ( I 1   I 2 respectiv c1 =1) si m1=m2 (k I =k E):
U1
I2 
2
 R2 
kE 
 s  
  Xd2

2
 
Dacă: I1  (1 / k I )I 2 atunci :
(2)
1 U1 U
I1 p  I1s 1  I 2 p s 1   '1  (5...8) I1n .
kE k E2 R   X 
2
2
d2
2 ZK
Prin urmare, la pornirea unui motor asincron trifazat, trebuie rezolvate

satisfăcător două probleme, aparent contradictorii:
- creşterea cuplului Mp şi
- reducerea, la valori admisibile, a curentului I1p.
Metodele de pornire a MAT se aplica în funcţie de forma constructivă şi

condiţiile de exploatare:
1. Pornirea MATcu rotorul bobinat
2. Pornirea MAT cu rotorul în scurtcircuit
2.2. Pornirea MAT cu tensiune redusă a MATcu rot. in ScC de
constr normala (colivie simpla)
a). Pornirea stea-triunghi ,Y-D
b). Pornirea cu autotransformator, ATR
2.3 Pornirea MATcu rotorul în scurtcircuit cu pornire ameliorată
a) MAT cu colivie dublă
b) MATcu colivie cu bare înalte
3. Se poate stabili o comparaţie între caracteristicile de pornire ale MAT

de diverse onstrucţii.
Maşina asincronă
.III.24. b) Pornirea MAT cu rotorul în scurtcircuit de construcţie normală
La MAT cu rotorul în scurtcircuit în simplă colivie nu este posibilă

creşterea/modificarea valorii rezistenţei circuitului rotoric. Drept urmare, la aceste
motoare, creşterea cuplului de pornire nu mai este posibilă. Pentru limitarea
curentului de pornire se utilizează o serie de metode de pornire care au la bază
reducerea tensiunii de alimentare U1 . Curentul de pornire scade, dar scade şi
cuplul de pornire, fiind proporţional cu păratul tensiunii de alimentare.
1 Pornirea directă
Acest procedeu este posibil a fi aplicat doar în cazul motoarelor de putere

nominală, Pn relativ mică în raport cu puterea instalată a reţelei, timpul de pornire
fiind redus (câteva secunde).
Pentru pornirea directă a MAT cu rotorul în scurtcircuit, înfăşurarea statorului,
conectată în stea sau în triunghi (Fig.1) se cuplează (manual sau automat) la reţeaua
trifazată de alientare
Principalele dezavantaje ale pornirii directe sunt:
a) curentul de pornire este relativ mare, fiind limitat

numai de impedanţa de scurtcircuit a motorului ( ); valoarea
ridicată a acestui curent determină căderi de tensiune mari
în reţeaua de alimentare, perturbând funcţionarea celorlalţi
consumatori;
b) şocurile de curent din momentul pornirii solicită
termic înfăşurările motorului şi determină căderi de
tensiune suplimentare în reţeaua de alimentare;
c) eforturile electrodinamice din circuitele
motorului sunt mari, fiind proporţionale cu pătratul valorii
Fig. 1 curentului de pornire;
d) cuplul de pornire este relativ mic;
Pentru micşorarea curentului de pornire, la motoarele asincrone cu rotorul

în scurtcircuit, se reduce tensiunea lor de alimentare; procedeul se aplică în cazul
motoarelor care pornesc în gol sau cu sarcini reduse, deoarece cuplul de pornire
(1) scade mult, reducându-se proporţional cu pătratul tensiunii aplicate.
2.a). Pornirea stea-triunghi
Metoda se aplică motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, a căror

înfăşurare statorică este prevăzută a funcţiona în mod normal în triunghi; toate
cele şase capete ale înfăşurării statorice, A-X, B-Y, C-Z trebuie să fie accesibile la
placa de borne.
Schema de principiu este dată în fig. 2.a, unde K este un comutator special,
numit comutator stea-tringhi. In momentul pornirii, înfăşurarea statorică se
conectează în stea, comutatorul K fiind pe poziţia (Y). Sub acţiunea cuplului
electromagnetic dezvoltat la arbore, turaţia motorului creşte, iar când atinge o
valoare apropiată de cea nominală, comutatorul se trece în poziţia (), motorul
rămânând să funcţioneze cu înfăşurarea statorică conectată în triunghi.
Dacă
Ul reprezintă tensiunea de linie a reţelei,
UfmY şi Ufm - tensiunea de fază a motorului la conectarea înfăşurării statorice
în stea, respectiv în triunghi,
IfY, If - curentul de fază al motorului în cele două conexiuni, respectiv
IpY, Ip- curentul de linie (de pornire) absorbt de la reţea, corespunzător
celor două conexiuni,
Zk=
între aceste mărimi există relaţiile:
U fmY Ul
I pY  I fmY   , (1)
Zk 3Zk
U f m Ul
I p  3I fm   3  3 . (2)
Zk Zk
Raportul curenţilor absorbiţi în cazul pornirii în stea, respectiv în triunghi, este:
I py 1
 . (3)
I p 3
Deci reducerea tensiunii de fază de alimentare a motorului în raportul
U fmY / U fm  1 / 3 determină reducerea curentului de trei ori, la pornirea în
stea faţă de pornirea directă în triunghi. Principalul dezavantaj al acestei metode
constă în faptul că valoarea cuplului de pornire scade tot de trei ori:
U 
2
M pY 1
   .
fY
(4)
M p U  3
 f 
Curbele de variaţie ale curenţilor şi cuplurilor la pornirea stea-triunghi sedau în
fig.2.b.
Maşina asincronă
b.
a.
Fig.2
2.b). Pornirea cu autotransformator

Autotransformatoarele se folosesc la pornirea motoarelor asincrone de mare
putere şi înaltă tensiune (6kV, 10kV), cu rotorul în scurtcircuit. Prizele
autotransformatorului, coborâtor de tensiune, se aleg astfel încât să se obţină o
valoare prestabilită a curentului şi cuplului de pornire. Schema de principiu a
pornirii motorului asincron trifazat printr-
un autotransformator AT este prezentată în
fig.3.K1,K2, K3 sunt trei întrerupătoare de
putere.
Pornirea se desfăşoară în trei etape:
a) Se închide întrerupătorul K1 care
realizează conexiunea stea a
autotransformatorului formând punctul său
de nul; apoi se închide K2 care conectează
primarul AT la reţea (tensiunea primară de
fază a AT, U1 este astfel tensiunea de fază a
reţelei trifazate); motorul este alimentat cu
tensiunea secundară scăzută, de la bornele
Fig.3 secundarului AT, având valoarea de fază,
U2.
b) Se deschide întrerupătorul K1,
porţiunile superioare ale înfăşurărilor AT rămânând conectate în serie cu fazele
statorului şi comportându-se ca nişte reactanţe; tensiunea de alimentare a motorului
este mai mare decât U2, dar mai mică decât tensiunea U1 a reţelei, datorită
căderilor de tensiune ce au loc pe aceste reactanţe înseriate.
c) Se închide întrerupătorul K3, de şuntare a AT, motorul fiind astfel
alimentat direct de la tensiunea reţelei, U1; deschiderea întrerupătorului K1 trebuie
efectuată înaintea închiderii celui de şuntare K3, pentru a evita scurtcircuitarea AT.
Fie k A  U 1 / U 2  I 2 / I 1 , raportul de transformare al AT şi se presupune că

înfăşurarea statorică este conectată în Y.
În cazul pornirii MAT prin AT, între curentul de pornire, absorbit de la
reţea de primarul AT, IpAT şi cel care circulă prin fazele înfăşurării rotorului, If m AT
există relaţia:
I2 I f m AT
I pAT  I 1   . (5)
kA kA
Ţinând cont că tensiunea de fază la bornele motorului, U f m AT este tensiunea
secundară de fază, U 2 curentul de fază statoric la alimentarea prin AT, I f m AT are
expresia:
U1 U f m AT U1
U f m AT  U 2  , I f m AT   (6)
kA Zk k AZk
Curentul absorbit de la reţea la pornirea cu AT devine:
U1
I pAT  .
k A2 Z k (8)
În cazul pornirii directe a MAT prin cuplare la reţea, curentul de pornire
Ipdir este:
U1
I pdir  .
Zk (7)
Rezultă că valoarea curentului la pornirea cu autotransformator se reduce de
k A2 ori, faţă de cel absorbit la pornirea directă:
I p AT 1
 . (8)
I p dir k A2
Cuplul de pornire scade de asemenea cu pătratul raportului de
transformare al AT, ceea ce constituie un dezavantaj și metoda se aplică la porniri
relativ ușoare la care cuplul rezistent necesar la pornire este mai mic decât MpAT :
2
M pAT  U f m AT  1
    2 .
 (9)
M pdir  U1  kA

Rezistenţă Electrică, R, - Construcţie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezistenţă Electrică, R, - Construcţie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.I.4. Elemente de circuit ideale, liniare, în r.p.s.

Rezistorul ideal liniar în regim permanent sinusoidal

Relaţia cu valori instantanee (3) devine:

Diagrama fazorială din fig.1c arată că I R este coliniar cu U .

Curentul prin rezistor şi tensiunea la bornele rezistorului sunt în fază.

- Inductivitatea proprie, L se măsoară în Henry, [H], se defineşte şi se calculează cu formulele :

Prin identificare cu forma normală în sinus a curentului necunoscut,

2) Rezolvare folosind v.e.c./ f.c.p., în complex simplificat (R.C.S.).

Aplicând corespondenţa operaţiilor în relaţia (4)

- La alimentarea cu o tensiune alternativă, în circuitul exterior condensatorului se produce un curent de

2) Rezolvare folosind v.e.c./f.c.p. în complex simplificat (RCS)

Imaginile complexe simplificate corespunzătoare acestor semnale (fig. 3. c) au expresiile:

Valoarea instantanee a curentului iC căutat se obţine conform regulii de trecere inversă,

S.I.5. Circuitul R, L, C serie în r.p.s. Impedanţa. Rezonanţa de tensiuni

Substituind (3) în (2) rezultă pentru circuitul analizat o ecuaţie integro-

Rezolvare utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat (RCS)

Pentru caracterizarea f.p.c. tensiune, U , se identifică expresia obţinută, (6) cu

• Fazorii căderilor de tensiune pe elementele înseriate, U R , U L , U C , în

 Triunghiul OAB al v.e.c. ale tensiunilor (fig.1.b), permite scrierea

• În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC, în circuitele RLC serie se

a) XL > XC b) XL < XC c) XL0 = XC0

Fig. 3 Diagrame fazoriale de tensiuni ale circuitului RLC serie.

 Rezonanţa tensiunilor ( Rezonanţa serie )

S.1.6. Circuitul R, L, C derivaţie în r.p.s.. Admitanţa. Rezonanţa de curenţi

Se consideră un circuit ( Fig.1.a) format prin conectarea în paralel a

Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o

Rezolvare folosind reprezentarea simbolică în complex simplificat (RCS)

Se adoptă v.e.c. corespunzătoare tensiunii cunoscute u, (rel.(1)), de forma:

Triunghiul admitanţei complexe Y a circuitului

Y – modulul admitanţei complexe, mărime numită admitanţa circuitului, precum

Se determină astfel v.e.c. a curentului necunoscut, I şi se identifică cu forma

Relaţiile I  YU şi I  Y U exprimă legea conducţiei (Ohm) în valori efective,

Ecuaţia (5) a circuitului RLC derivaţie, exprimată în valori efective complexe,

 Triunghiul OAB al fazorilor curenţi (Fig.1c), în care   0;   / 2 ,

 În funcţie de ponderea susceptanţelor BL şi BC, circuitele R, L, C derivaţie

Tensiunea u (comună elementelor R,L,C conectate în derivaţie) se adoptă ca

Fig.3. Diagrame de curenţi ale circuitului RLC paralel.

 Ca şi în cazul rezonanţei de tensiuni, condiţia de rezonanţă poate fi

3. Intensitatea curentului absorbit de circuit de la sursă devine minimă:

5. Valoarea efectivă a curentului prin rezistor, IR devine devine egală cu

6. Factorul de calitate al circuitului RLC paralel rezonant se defineşte ca

Rezonanţa de curenţi, ca şi cea de tensiuni, are numeroase aplicaţii în

S.I.7. a) Relaţii de echivalenţă între Z şi Y

Două circuite sunt echivalente dacă aplicând aceeaşi tensiune la bornele

De asemenea, trebuie reţinut că impedanţa complexă Z şi admitanţa

S.I.8. Puteri în circuite electrice de c.a. monofazat, în r.p.s.:

Fie un dipol receptor, liniar, pasiv, de impedanţă coplexă Z (Fig.1.a cu regula de

P  UI cos  - putere activă, (4)

p p  P (1  cos 2t ) - putere instantanee de pulsaţie, (5)

p0  Q sin 2t - putere instantanee de oscilaţie, (6)

Puterea activă, P caracterizează cantitativ transferul ireversibil de putere de la sursă

Puterea activă se poate exprima şi în formele:

P 0 pentru circuite receptoare:      / 2,   / 2 ,cos   0;

Q  max.p o t   UI sin   VAr  (9)

Q se poate exprima şi sub formele:

Puterea aparentă. În afara puterilor P şi Q, în circuitele de c.a. se defineşte puterea

Unitatea de măsură a puterii aparente, în SI, este voltamperul (VA).

S  P2  Q2 ; P  S cos  ; Q  S sin  ; Q  P tg .

Putere aparentă complexă se defineşte prin relaţia:

Dacă: U  Ue j  u , I  Ie j  i iar I *  Ie  j  i , înlocuind în (14), rezultă:

Prin urmare, puterea aparentă complexă S are

- modulul egal cu puterea aparentă, S  P 2  Q 2 [VA],

Observaţie: Puterea S nu reprezintă imaginea în complex a puterii instantanee p