CURS CCP 09

Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

1. Circuitul echivalent al rezistorului real

Comportamentul rezistorului real este influenţat de către o serie de elemente de circuit parazite, care
modelează diferite fenomene fizice, observate la nivelul structurii rezistorului. Astfel, oricare
rezistor real este caracterizat de prezenţa unui câmp magnetic, generat la nivelul terminalelor şi a
corpului rezistorului, la trecerea unui curent electric prin rezistorul respectiv. Influența acestui câmp
asupra comportamentului rezistorului este modelată prin intermediul unei inductanţe magnetice
parazite, notată LS, conectată în serie cu rezistenţa electrică R a rezistorului.
Totodată, la nivelul corpului rezistorului real se remarcă, chiar şi în absenţa trecerii unui
curent electric prin rezistorul respectiv, existenţa unei diferenţe de potenţial electric între cele 2
terminale ale acestuia, datorită stucturii rezistorului, în care apar regiuni de tipul material conductor
– izolator – material conductor, specifice structurii condensatoarelor. Din acest motiv, regiunile
respective generează capacități electrice parazite, care influențează comportamentul rezistorului
real. Acest fenomen fizic este modelat prin intermediul unei capacităţi parazite totale, notată CP,
conectată între terminalele rezistorului, în paralel cu rezistenţa electrică şi cu inductanţa parazită LS
ale rezistorului.
Considerând elementele parazite amintite, comportamentul rezistorului real poate fi analizat
pe baza circuitului său echivalent, prezentat în Figura 1.

Figura 1. Circuitul echivalent al rezistorului real

Valorile elementelor parazite depind de tipul rezistorului, rezistenţa electrică nominală RN şi

puterea electrică nominală PN, impactul elementelor parazite în comportamentul rezistorului real
fiind cu atât mai important cu cât valorile acestora sunt mai mari. Efectul elementelor parazite
asupra comportamentului rezistorului este cu atât mai evident, cu cât valoarea frecvenței la care
lucrează rezistorul real este mai mare.
În Tabelul 1 este indicat ordinul de mărime pentru valorile numerice maxime ale elementelor
parazite, pentru principalele tipuri de rezistoare.

Tabelul 1. Valorile numerice maxime pentru elementele parazite ale rezistoarelor

Tip rezistor LS CP
rezistoare cu peliculă de carbon < unităţi nH < sute fF
rezistoare cu peliculă metalică < zeci nH < zeci fF
rezistoare cu peliculă din oxizi metalici < sute nH < sute fF
rezistoare bobinate < zeci H < unităţi pF
rezistoare de volum (carbon compozit) < unităţi nH < sute fF
rezistoare SMD - < zeci fF
-15
fF = femtofarad (10 F)

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, se remarcă faptul că, dintre toate tipurile de rezistoare,
cele bobinate au valorile cele mai mari ale elementelor parazite, inductanţa parazită LS fiind de până
la zeci de H, iar capacitatea parazită CP ajungând până la valori de câţiva pF. Din acest motiv,
rezistoarele bobinate pot fi utilizate până la frecvenţe frecvențe de lucru mult mai mici (zeci de
kHz), în comparație cu frecvența de lucru specifică celorlalte tipuri de rezistoare.

1
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

2. Admitanţa electrică a rezistorului real

Analiza comportamentului rezistorului real în regim armonic permanent se poate realiza utilizând
relația admitanţei sale electrice, notată YR, determinată pe baza circuitului echivalent al rezistorului
real, prezentat în Figura 1, între cele două terminale ale acestuia. Admitanţa electrică YR a
rezistorului real este egală cu suma admitanţelor electrice ale celor două ramuri:

YR  YC  YS

unde YC reprezintă admitanţa electrică a capacităţii parazite CP,

1
YC  j  ,
XC

iar YS reprezintă admitanţa electrică a grupării serie, compusă din rezistenţa electrică R şi
inductanţa parazită LS,

1
YS  .
R  j XL

În relația de mai sus, s-a utilizat relația generală de calcul a unei impedanțe echivalente serie, care
este egală cu suma impedanțelor elementelor de circuit conectate în serie. Se reamintește faptul că
două elemente de circuit sunt conectate în serie dacă terminalele acestora sunt conectate împreună,
iar punctul respectiv de conexiune nu reprezintă un nod de circuit.

Rezultă că admitanţa electrică a rezistorului real este:

R  1 X L 
YR   j  
R 2  X L2  X C R2  X 2 
 L

admitanța electrică a rezistorului real

1
unde: X L  ω  LS XC 
ω  CP

Din relaţia de mai sus, se pot trage următoarele concluzii:

 modulul admitanţei electrice a rezistorului real depinde de frecvenţa (pulsaţia) la care acesta
lucrează şi de valorile elementelor parazite;
 defazajul (şi implicit, așa cum se va prezenta în continuare, comportamentul rezistorului
real) depinde atât de frecvenţa (pulsaţia) la care acesta lucrează, cât şi de relaţia în care se
află valoarea numerică a rezistenţei electrice a rezistorului real, în raport cu valorile
numerice ale elementelor parazite.

3. Fenomenul de autorezonanţă (selfresonance) al rezistorului real

Din expresia admitanței electrice a rezistorului real, se observă că valoarea acesteia depinde de
frecvența de lucru a rezistorului. Din acest motiv, este util să se analizeze modul în care admitanța
electrică a rezistorului variază în fucție de frecvența de lucru a rezistorului respectiv. În acest sens,
se observă că valoarea susceptanței echivalente a rezistorului real, reprezentată de expresia
matematică

2
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

1 X
 2 L 2,
XC R  X L

depinde de valoarea frecvenţei de lucru a rezistorului. Deoarece valoarea reactanţei XL creşte, iar
valoarea reactanței XC scade la creşterea frecvenţei de lucru a rezistorului, rezultă că, în anumite
condiții, care depind de valorile elementelor R, XL și XC, poate exista o valoare a frecvenţei de
lucru la care cei doi termeni implicaţi în expresia susceptanței echivalente devin egali, caz în care
valoarea susceptanței echivalente a rezistorului se anulează. La anularea valorii susceptanței
echivalente a rezistorului real, valoarea modulului admitanței electrice a acestuia devine minim, iar
defazajul introdus de către rezistor, între tensiunea electrică care cade pe terminalele sale și curentul
electric care trece prin acesta, se anulează.
Fenomenul caracterizat prin anularea susceptanței echivalente a rezistorului real se numeşte
autorezonanţă. La anularea susceptanței sale echivalente, se spune despre rezistorul real că intră în
autorezonanță, ceea ce are drept efect reducerea valorii admitanței electrice la valoarea minimă,
fenomen echivalent cu creșterea la valoarea maximă a impedanței sale electrice și totodată anularea
defazajului dintre tensiunea electrică și curentul electric ale rezistorului real.
Valoarea pulsaţiei de lucru, respectiv a frecvenţei de lucru a rezistorului, la care acesta intră în
autorezonanță se numeşte pulsaţie, respectiv frecvenţă de autorezonanţă şi se notează 0, respectiv
f0. Expresia de calcul a pulsaţiei/frecvenţei de rezonanţă se determină utilizând condiţia de mai jos,
care este valabilă numai la rezonanţă:

 
Im YR  0 sau Im Z R  0 
la autorezonanţă

YR  min  Z R  max
și
 R  00

În cazul defazajului s-a ținut cont că valoarea acestuia se determină cu relația

 Im(YR ) 
 R  arctg   , unde, la autorezonanță Im(Y )  0 .
 Re(YR )  R
 

Ţinând cont de relaţia admitanţei electrice a rezistorului real, atunci când acesta intră în
autorezonanță devine valabilă egalitatea de mai jos, care permite în continuare determinarea
expresiilor matematice ale pulsației de autorezonanță 0, respectiv a frecvenței de autorezonanță f0:

1 XL
 0
X C R  X L2
2

la autorezonanță

Pentru determinarea pulsaţiei de autorezonanţă 0, în condiţia de mai sus se introduc relaţiile de
calcul ale celor două reactanţe, valabile la autorezonanță:

3
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

1
X L  0  LS XC 
0  C P

Astfel, rezultă ecuaţia care permite determinarea expresiei matematice a pulsaţiei de autorezonanţă
este:

0  LS
0  C P 
R 2  0  LS 2

de unde, pulsaţia de autorezonanţă a rezistorului real este:

2
1  R 
ω0    
LS  C P  LS 
pulsaţia de autorezonanţă a rezistorului real

Valoarea frecvenţei de autorezonanţă, notată f0, se determină utilizând relaţia de legătură dintre
frecvenţă şi pulsaţie:
ω
f0  0
2π

de unde, relaţia de calcul a valorii frecvenţei de autorezonanţă este următoarea:

2
1 1  R 
f0     
2  π LS  CP  LS 
frecvenţa de autorezonanţă a rezistorului real

Ținând cont de valorile uzuale ale elementelor parazite pentru diferite tipuri de rezistoare, valoarea
frecvenței de autorezonanță este în jurul valorii de 10GHz pentru rezistoarele cu peliculă metalică și
din carbon, în jurul valorii de 1GHz pentru rezistoarele cu oxid metalic, respectiv de ordinul
sutelor de megaherți, pentru rezistoarele bobinate.
Pentru ca relațiile care definesc valorile pulsației, respectiv frecvenței de autorezonanță să
fie definite, expresiile de sub radical trebuie să fie pozitive. Respectarea acestei cerințe stabilește
condiția necesară ca un rezistor real să aibă autorezonanță și anume:

2
1  R 
   0
LS  CP  LS 

de unde rezultă condiția de autorezonanță:

LS
R
CP
condiția de autorezonanţă a rezistorului real

În cazul rezistoarelor bobinate, ținând cont de valorile uzuale ale elementelor parazite (LS de
ordinul µH, iar CP de ordinul pF), fenomenul de autorezonanță poate să apară la rezistoare a căror
rezistență electrică are valoarea cel mult de ordinul unităților de kΩ.

4
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

În cazul rezistoarelor peliculare, ținând cont de valorile uzuale ale elementelor parazite (LS de
ordinul nH, iar CP cel mult de ordinul sutelor de fF - femtofarad), fenomenul de autorezonanță
poate să apară la rezistoare a căror rezistență electrică are valoarea cel mult de ordinul sutelor de Ω.

4. Analiza comportamentului rezistorului real în diferite domenii de frecvență

În continuare, se prezintă analiza comportamentului rezistorului real în regim armonic permanent,
pentru frecvențe de lucru aflate în întreg domeniul de frecvență (0[Hz] ÷ [Hz]).
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent se analizează pe baza expresiei
matematice a admitanței electrice a rezistorului real, YR.
Analiza comportamentului rezistorului real în regim armonic permanent se va realiza pe 2
domenii de frecvență diferite și anume:
 domeniul frecvențelor joase, considerat domeniul frecvențelor de lucru a căror valoare este
mai mică decât 1[MHz]; în analiza comportamentului rezistorului real în acest domeniu de
frecvențe, se va considera că valoarea frecvenței tinde la 0[Hz];
 domeniul frecvențelor înalte, considerat domeniul frecvențelor de lucru a căror valoare este
mai mare decât 1[MHz]; în analiza comportamentului rezistorului real în acest domeniu de
frecvențe, se va considera că valoarea frecvenței tinde la ∞[Hz].

4.1. Comportamentul rezistorului real în domeniul frecvențelor joase

În domeniul frecvențelor joase, se consideră că frecvența de lucru a rezistorului tinde la 0[Hz]:

  0rad / s f  0Hz 
condiția de joasă frecvență

În acest caz, reactanțele electrice ale elementelor parazite ale rezistorului real devin:

X L  0 si X C  
în domeniul frecvențelor joase

Cu simplificările valabile în domeniul frecvențelor joase, valoarea admitanței rezistorului real

devine:

R  1 X L  R 1 0  1
YR   j     2  j   2  
2 2
R  XL  XC R  X  R  0
2 2 2
 R 0  R
2
 L

ZR  R
în domeniul frecvențelor joase

Pe baza rezultatului obținut mai sus, se constată că, în domeniul frecvențelor joase, atât efectul
inductanței parazite cât și cel al capacității parazite asupra comportamentului rezistorului se pot
neglija, iar comportamentul rezistorului real este de tip rezistiv, fiind descris de rezistența
electrică R. În Figura 3 se prezintă circuitul echivalent al rezistorului real, rezultat în domeniul
frecvențelor joase; după cum se observă, în acest domeniu de frecvență, din circuitul echivalent
inițial al rezistorului real rămâne doar rezistența electrică R.

Figura 3. Circuitul echivalent al rezistorului real în domeniul frecvențelor joase

5
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

4.2 Comportamentul rezistorului real în domeniul frecvențelor înalte

În domeniul frecvențelor înalte, se consideră că frecvența de lucru a rezistorului tinde la [Hz]:

  rad / s f  Hz 
condiția de înaltă frecvență

În acest caz, reactanțele electrice ale elementelor parazite ale rezistorului real devin:

X L   si X C  0
în domeniul frecvențelor joase

Deoarece comportamentul rezistorului real în domeniul frecvențelor înalte este afectat de către
fenomenul de autorezonanță, în continuare, analiza comportamentului rezistorului real se va analiza
în două cazuri diferite și anume:
 cazul a: rezistoare fără autorezonanță;
 cazul b: rezistoare cu autorezonanță.

Cazul a: rezistoare fără autorezonanță

Pentru aceste rezistoare, valoarea rezistenței electrice nu satisface condiția de autorezonanță. Din
acest motiv, din această categorie de rezistoare fac parte rezistoarele care au o rezistență electrică a
cărei valoare satisface condiția de mai jos:

LS
R
CP

În acest caz, ținând cont de valorile reactanțelor elementelor parazite în domeniul frecvențelor
înalte, valoarea admitanței rezistorului real devine:

R  1 X L  R 1  
YR   j     j      j  
2 2
R  XL  2 2  2 2 2 2
 XC R  X L  R   0 R  

1 1
ZR     j 0 ZR   j 0
YR j 
în domeniul frecvențelor înalte

Deoarece impedanța electrică a condensatorului în domeniul frecvențelor înalte are aceeași

exprimare

ZC   j  X C   j 0 ZC   j  0
f 
impedanța condensatorului în domeniul frecvențelor înalte

rezultă că, în domeniul frecvențelor înalte, rezistorul real are un comportament capacitiv. Astfel, în
domeniul frecvențelor înalte, influența capacității parazite CP devine dominantă, dictând astfel
comportamentul rezistorului real. Din acest motiv, în domeniul frecvențelor înalte, pe măsură ce
frecvența de lucru este tot mai mare, valoarea modulului impedanței electrice a rezistorului scade
până când se anulează.

6
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

În cadrul analizei comportamentului rezistorului real în domeniul frecvențelor înalte, este important
să se determine frecvența (pulsația) de lucru maximă, notată fS, respectiv S, până la care
comportamentul rezistorului se păstrează rezistiv. Se consideră că rezistorul se comportă rezistiv
până în jurul frecvențelor de lucru la care valoarea reactanței electrice a capacității parazite CP, care
se reduce odată cu creșterea frecvenței de lucru a rezistorului considerat, devine apropiată ca
valoare de valoarea rezistenței electrice R a rezistorului:

XC  R
condiția de determinare a frecvenței maxime de lucru fS

Condiția utilizată mai sus, pentru stabilirea expresiei de calcul a valorii frecvenței maxime de lucru
fS, se bazează pe observația că, atât timp cât valoarea reactanței electrice a capacității parazite CP
este mult mai mare decât R, XC >> R, condiție valabilă pentru frecvențe de lucru inferioare valorii
fS, curentul electric prin rezistor trece aproape în exclusivitate doar prin R, iar influența capacității
CP este neglijabilă.
Pe de altă parte, absența inductanței parazite LS din discuție, este argumentată de faptul că, la
rezistoarele care nu au autorezonanță, valoarea rezistenței electrice R este mult mai mare decât
valoarea reactanței electrice a inductanței parazite (XL << R). În acest caz, valoarea tensiunii
electrice pe rezistor cade aproape în exclusivitate pe R, iar influența inductanței LS este, de
asemenea, neglijabilă.

Relația de calcul a pulsației maxime de lucru S, respectiv a frecvenței maxime de lucru fS se
determină introducând în condiția de mai sus expresia valorii reactanței electrice a capacității
parazite X C  1   CP :

1
S 
R  CP
pulsația maximă de lucru S, până la care comportamentul rezistorului se menține rezistiv

1
fS 
2   R  CP
relația de calcul a frecvenței maxime de lucru fS, până la care comportamentul rezistorului se menține rezistiv

Din relația de mai sus se observă următoarele:

 valoarea capacității parazite CP impune frecvența de lucru până la care rezistorul se
comportă rezistiv;
 cu cât rezistorul are o valoare mai mare a rezistenței electrice, cu atât mai mică este valoarea
frecvenței de lucru maximă fS, până la care acesta se comportă rezistiv; din acest motiv, se
recomandă ca în domeniul frecvențelor mari să nu se utilizeze rezistoare cu rezistențe
electrice de valori mari.

În tabelul de mai jos se indică valorile aproximative ale frecvenței de lucru superioare fS, până la
care un rezistor de rezistență electrică R = 10[kΩ] își păstrează comportamentul rezistiv. Din
tabelul de mai jos, se observă faptul că cel mai bun comportament în frecvență îl au rezistoarele cu
peliculă metalică, care pot fi utilizate până la frecvențe de ordinul gigaherților. În cazul rezistoarelor
bobinate, valoarea obținută pentru frecvența maximă de lucru fS reprezintă o estimare optimistă,
deoarece comportamentul acestui tip de rezistoare este afectat și de către inductanțele parazite de
valori mult mai mari decât în cazul celorlalte tipuri de rezistoare. În realitate, în cazul rezistoarelor
bobinate, valoarea frecvenței maxime de lucru fS scade până la ordinul zecilor de kHz.

7
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

Tabel comparativ pentru valoarea maximă a frecvenței de lucru a unui rezistor real, până la care acesta se comportă
rezistiv.

Valoare tipică pentru Comportament

Tip rezistor fS
capacitatea parazită rezistor cu frecvența

Rezistor bobinat unități [pF] zeci [MHz] * 

Rezistor cu peliculă din carbon sute [fF] sute [MHz] 
Rezistor cu peliculă metalică zeci [fF] unități [GHz] 

* estimare optimistă a valorii fS

Cazul b: rezistoare cu autorezonanță

Pentru aceste rezistoare, valoarea rezistenței electrice satisface condiția de autorezonanță, indicată
mai jos:

LS
R
CP

În acest caz, comportamentul rezistorului real este afectat de prezența fenomenului de

autorezonanță. Comportamentul rezistorului real la frecvențe de lucru aflate în vecinătatea
frecvenței de autorezonanță f0 se poate stabili pe baza semnului defazajului introdus de către
rezistorul real, între tensiunea care cade pe el și curentul electric care trece prin el și care se poate
determina pe baza expresiei admitanței electrice YR, pe baza relației generale de calcul:

 Im YR 
 R   arctg  
 Re YR 
 

Astfel, defazajul introdus de către rezistorul real, între tensiunea care cade pe terminalele sale și
curentul electric care trece prin el este:

 1 XL 
  
 X C R  X L2
2

 R  arctg  
R
 
 R  X L2
2 
 

Deoarece funcția arctg este monotonă, semnul defazajului R este determinat de semnul
argumentului funcției respective. În cazul defazajului introdus de către rezistor, semnul defazajului
R introdus de către acesta, ținând cont de faptul că numitorul argumentului funcției de mai sus are
o valoare pozitivă, indiferent de frecvența de lucru, este stabilit de către semnul numărătorului

1 XL

X C R 2  X L2

Așa cum s-a menționat în secțiunea în care s-a prezentat fenomenul de autorezonanță, valorile celor
doi parametri implicați în diferența de mai sus variază cu frecvența de lucru. Se poate demostra că

8
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

graficele variațiilor valorilor celor doi termeni din diferența de mai sus, cu valoarea frecvenței de
lucru, sunt cele prezentate în Figura 4.

Figura 4. Variația cu frecvența de lucru a rezistorului a termenilor care stabilesc semnul defazajului R

Graficele variațiilor prezentate în Figura 4 permit determinarea semnului defazajului R introdus de

către rezistorul real, între tensiunea care cade pe terminalele sale și curentul electric care trece prin
el și implicit a comportamentului său în vecinătatea frecvenței de autorezonanță f0.

Tabelul 2: Semnul defazajului  al rezistorului real și comportamentul său în vecinătatea frecvenței de autorezonanță f0

f Defazaj Comportament

f < f0 R > 0 inductiv

f = f0 R = 0 rezistiv

f > f0 R < 0 capacitiv

Tipul comportamentului rezistorului real este stabilit în funcție de semnul defazajului R, prin
analogie cu semnul defazajului introdus de către componentele electronice pasive ideale, între
tensiunea electrică care cade pe terminalele componentei respective și curentul electric care trece
prin aceasta. În acest sens, se reamintesc următoarele:

 bobina ideală - defazaj pozitiv:  L  900

 rezistorul ideal - defazaj nul:  R  00
 condensatorul ideal - defazaj negativ: C  90 0

În Figura 5 se prezintă variația modului impedanței unui rezistor real, de rezistență electrică egală
cu 100[Ω], pentru cazul în care elementele sale parazite au astfel de valori încât rezistorul respectiv
nu prezintă fenomenul de autorezonanță ( R  LS C P ). În figura respectivă sunt indicate
domeniile de frecvență în care rezistorul real se comportă rezistiv, respectiv capacitiv.

În Figura 6 se prezintă variația modului impedanței unui rezistor real, de rezistență electrică egală
cu 100[Ω], pentru cazul în care elementele sale parazite au astfel de valori încât rezistorul respectiv

9
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

prezintă fenomenul de autorezonanță ( R  LS C P ). În figura respectivă sunt indicate domeniile

de frecvență în care rezistorul real se comportă rezistiv, inductiv, respectiv capacitiv.

Figura 5. Variația modulului impedanței rezistorului real cu frecvența de lucru: cazul rezistorului fără autorezonanță

Figura 6. Variația modulului impedanței rezistorului real cu frecvența de lucru: cazul rezistorului cu autorezonanță

5. Factorul de calitate al rezistorului

Deși există un domeniu de valori a frecvenței de lucru în care rezistorul real se comportă rezistiv,
deoarece, chiar și la aceste frecvențe de lucru, influența elementelor parazite este resimțită în
comportamentul rezistorului, comportamentul acestuia se abate într-o oarecare măsură de la
comportamentul unui rezistor ideal. În scopul estimării abaterii comportamentului rezistorului real
faţă de comportamentul rezistorului ideal, pentru domeniul de frecvențe care corespunde
comportamentului rezistiv al rezistorului, pentru acesta se defineşte parametrul denumit factor de
calitate, notat Q.
Expresia factorului de calitate Q al unei componente electronice oarecare se defineşte pe baza
impedanței (sau a admitanței) sale. Prin definiţie, factorului de calitate Q reprezintă raportul dintre
energia electrică absorbită de către componenta electronică din circuit şi energia electrică disipată
(pierdută) de către aceasta în circuit:

def energie _ electrica _ absorbită

Q 
energie _ electrica _ pierdută

10
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

Deoarece elementul de circuit responsabil pentru energia electrică stocată este reactanţa echivalentă,
determinată de către partea imaginară a impedanței (sau a admitanței) componentei electronice, iar
pentru pierderile de energie electrică este rezistenţa echivalentă, determinată de către partea reală a
impedanței (sau a admitanței) componentei electronice, rezultă că expresia matematică a factorului
de calitate Q este egală cu modulul raportului dintre partea imaginară şi partea reală a impedanţei,
respectiv a admitanţei considerate:

def ImZ  def ImY 

Q  sau Q 
ReZ  ReY 

Comportamentul unui rezistor real oarecare tinde cu atât mai mult la comportamentul unui rezistor
ideal, cu cât valoarea factorului de calitate Q este mai mică. În caz contrar, comportamentul
rezistorului considerat tinde la un comportament de tip reactiv (capacitiv sau inductiv).
Așadar, pentru un rezistor real, valoarea factorului de calitate Q indică cât de mult se abate
comportamentul acestuia față de comportamentul unui rezistor ideal. Astfel, cu cât valoarea
factorului de calitate Q este mai mică, cu atât mai mult comportamentul său se apropie de
comportamentul unui rezistor ideal. Se consideră că un rezistor cu un factor de calitate Q < 0,210-3
tinde spre comportamentul unui rezistor ideal.
În cazul rezistorului real, expresia factorului de calitate Q se determină pe baza expresiei
admitanței sale electrice:

1 X
 2 L 2
R  1 X L  XC R  X L
YR   j    Q
R 2  X L2  X C R2  X 2  R
 L
R 2  X L2

R X L2 X
Q   L
XC R  XC R

Ținând cont de valorile specifice elementelor parazite CP și LS, în domeniul frecvențelor de lucru în
care comportamentul rezistorului real este rezistiv, întotdeauna valoarea reactanței electrice a
capacității parazite CP este mult mai mare decât valoarea reactanței electrice a inductanței parazite
LS:

X C  X L
valabilă în domeniul frecvențelor de lucru în care
comportamentul rezistorului real este rezistiv

de unde, rezultă că

X L2
0
R  XC

de unde, rezultă că expresia matematică a factorului de calitate Q al rezistorului se poate simplifica

astfel:

11
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

R X
Q  L
XC R
expresia matematică a factorului de calitate al rezistorului real

Expresia matematică a factorului de calitate Q al rezistorului real poate fi în continuare

particularizată, în funcție de valoarea rezistenței electrice R a rezistorului, în raport cu valorile
reactanțelor electrice ale elementelor parazite XC, respectiv XL, în domeniul de frecvențe în care
rezistorul se comportă rezistiv.

a. Expresia factorului de calitate Q pentru rezistoare de rezistență electrică de valoare mică

Se consideră că rezistoarele care intră în această categorie au o rezistență electrică R care, în
domeniul frecvențelor de lucru specifice comportamentului rezistiv, satisfac condiția:

R  X C

În acest caz,

R
0
XC

iar expresia matematică a factorului de calitate Q pentru rezistoare a căror rezistență electrică R are
o valoare mică se poate simplifica astfel:

X L   LS
Q  
R R
expresia matematică a factorului de calitate al rezistoarelor de rezistență electrică mică

Deoarece, în general, rezistoarele care au valori mici ale rezistenței electrice au comportamentul
afectat de prezența fenomenului de autorezonanță, se poate considera că factorul de calitate definit
ca mai sus este specific acestei categorii de rezistoare. Legătura dintre expresia matematică a
factorului de calitate Q de mai sus și rezistoarele care manifestă fenomenul de autorezonanță nu
este întâmplătoare, deoarece acest tip de rezistoare sunt caracterizate de un comportament inductiv,
influențat de către inductanța parazită LS, la frecvențe de lucru mai mici decât cea de autorezonanță.

De exemplu, la un rezistor bobinat de rezistenţă nominală RN = 10[], care lucrează la o

frecvenţă de 100[kHz], deoarece inductanţa parazită a rezistorului considerat este de aproximativ
LS = 1[H], valoarea factorului de calitate este Q  6,28, ceea ce indică prezenţa unei componente
parazite mari, care afectează substanţial comportamentul rezistorului respectiv, la frecvenţa de lucru
considerată. Acest tip de comportament nu este surprinzător, deoarece un rezistor bobinat, aşa cum
este sugerat de însăşi denumirea sa, are structura similară cu a unei bobine şi din acest motiv, are şi
o inductanţă parazită a cărei influență în comportamentul rezistorului este semnificativă.
Un rezistor pelicular de rezistenţă nominală RN = 10[] are o inductanţă parazită de
aproximativ LS = 1[nH]. Dacă se consideră că rezistorul respectiv lucrează la aceeași frecvenţă de
100[kHz], valoarea factorului de calitate a acestuia este Q  6,2810-3. La acest tip de rezistor, se
remarcă faptul că influenţa elementelor parazite asupra comportamentului rezistorului este mult
diminuată, comportamentul rezistorului respectiv apropiindu-se şi în acest caz de comportamentul
unui rezistor ideal.

12
 CURS CCP 09
Comportamentul rezistorului real în regim armonic permanent

b. Factorul de calitate al rezistoarelor de rezistență electrică de valoare mare

Se consideră că rezistoarele care intră în această categorie au o rezistență electrică R care, în
domeniul frecvențelor de lucru specifice comportamentului rezistiv, satisfac condițiile:

X L  R si R  XC

În condiția de mai sus, operatorul “” semnifică faptul că, termenii implicați în relația în care este
utilizat operatorul respectiv, au valori a căror ordin de mărime este același.

În condițiile stabilite mai sus, rezultă că

XL
0
R

iar expresia matematică a factorului de calitate Q pentru rezistoare a căror rezistență electrică R are
o valoare mare se poate simplifica astfel:

R
Q    R  CP
XC
expresia matematică a factorului de calitate al rezistoarelor de rezistență electrică mare

Deoarece, în general, rezistoarele care au valori mari ale rezistenței electrice nu sunt caracterizate
de fenomenul de autorezonanță, se poate considera că factorul de calitate astfel definit este specific
rezistoarelor care nu sunt caracterizate de acest fenomen. Legătura dintre definiția factorului de
calitate Q de mai sus și rezistoarele care nu sunt caracterizate de fenomenul de autorezonanță nu
este întâmplătoare, deoarece acest tip de rezistoare sunt dominate de un comportament capacitiv la
frecvențe de lucru mari.
De exemplu, la un rezistor bobinat de rezistenţă nominală RN = 10[k], care lucrează la o
frecvenţă de 100[kHz], deoarece capacitatea parazită a rezistorului considerat este de aproximativ
CP = 5[pF], valoarea factorului de calitate este Q  31,410-3, ceea ce indică prezenţa unei
componente parazite semnificative, care afectează comportamentul rezistorului respectiv, la
frecvenţa de lucru considerată. Din acest motiv, nu se recomandă utilizarea rezistoarelor bobinate
decât până la frecvenţe de aproximativ 50[kHz], în scopul minimizării efectului elementelor
parazite.
Un rezistor pelicular, de rezistenţă nominală RN = 10[k], are o capacitatea parazită de
aproximativ CP = 0,5[pF]. Dacă se consideră că rezistorul respectiv lucrează la o frecvenţă de
100[kHz], valoarea factorului de calitate a acestuia este Q  3,1410-3. La acest tip de rezistor, la
frecvenţa de lucru considerată, influenţa elementelor parazite asupra comportamentului rezistorului
este mult diminuată față de un rezistor bobinat, comportamentul rezistorului pelicular apropiindu-se
de comportamentul unui rezistor ideal.

13