LABORATOR 1 ELECTRONICĂ

Rezistori și circuite simple cu rezistori. Realizarea circuitelor electronice cu

rezistori în Orcad Capture
Partea teoretică
Rezistorul
Rezistorul este un dipol pentru care impedanţa are un caracter în special rezistiv. Parametrul
principal al rezistoarelor este rezistenţa electrică, care este egală cu raportul dintre tensiunea electrică
aplicată rezistorului și intensitatea curentului electric care se stabilește prin conductor:

𝑈
𝑅= (Legea lui Ohm pe o porțiune de circuit)
𝐼

Rezistorul ideal are o comportare identică în curent continuu şi în curent alternativ; el se opune
trecerii curentului electric cu rezistenţa R. În regim armonic (sinusoidal), curentul şi tensiunea la
borne sunt în fază. Puterea medie absorbită de un rezistor ideal este dată de relaţia:

𝑈2 2
𝑃 =𝑈×𝐼 =𝑅×𝐼 = [𝑊]
𝑅

Puterea absorbită de rezistor este transformată integral în căldură, rezistorul ideal fiind un
element disipativ.

Câteva dintre simbolurile utilizate pentru reprezentarea grafică a rezistorilor în schemele

electrice sunt:

Fig.1. Tipuri de rezistori

Caracteristicile rezistorilor ficși

• Rezistenţa nominală Rn şi toleranţa acesteia t
Toleranţa t exprimă abaterea maximă admisibilă a valorii reale R faţă de valoarea nominală
Rn înscrisă pe corpul rezistorului:
|𝑅 − 𝑅𝑛 |
𝑡=± [%]
𝑅𝑛

1
 Valorile nominale ale rezistoarelor alcătuiesc serii în progresie geometrică în domeniile [1 …
10] , [10 … 100] , [100 … 1000]  etc. Aceste serii sunt diferite pentru fiecare valoare a toleranţei
(t) astfel încât să acopere toate valorile continue ale rezistenţelor reale.

Marcarea valorii nominale a rezistenţei și a toleranței pe corpul rezistorului se poate face "în
clar" sau utilizând codul culorilor. Utilizând codul culorilor, valoarea este marcată în ohmi şi prima
cifră din cod este banda sau punctul cel mai apropiat de unul dintre terminale, a patra bandă reprezintă
numărul de zerouri (× 10𝑑 ), iar ultima bandă reprezintă toleranța.

തതതതത × 10𝑑
𝑅𝑛 = 𝑎𝑏𝑐
𝑅 = 𝑅𝑛 ± 𝑡

Fig.2. Codul culorilor

• Puterea de disipație nominală Pn

Puterea de disipaţie nominală, exprimată în waţi [W], reprezintă puterea electrică maximă pe
care o poate dezvolta rezistorul în regim de funcţionare îndelungată, fără să-şi modifice
caracteristicile. Puterea de disipaţie nominală se marchează "în clar" pe corpul rezistoarelor. Pentru
rezistoarele peliculare nu se marchează, ci se recunoaşte după dimensiunile rezistorului. În schemele
electronice, puterea nominală a rezistoarelor este de obicei indicată cu ajutorul unor simboluri
convenţionale situate în interiorul rezistoarelor.

Fig.3. Puterea nominală marcată pe rezistor

2
 • Tensiunea nominală Un

Tensiunea nominală pentru un anumit tip de rezistor este definită ca tensiunea maximă care
se poate aplica la bornele rezistorului în regim de funcţionare îndelungată, fără modificarea
parametrilor acestuia.

Observații: Un rezistor real nu este o impedanţă pur rezistivă, în funcţie de structură şi tehnologia de
fabricaţie putând prezenta valori mai mari sau mai mici de componente capacitive şi inductive
(elemente parazite). În condiţii obişnuite, rezistorul ideal este o bună aproximaţie pentru rezistorul
real, dar în anumite situaţii deosebite (frecvenţe ridicate) elementele parazite nu mai pot fi neglijate.

Tipuri de rezistori
• THT (Through Hole Technology): rezistor fix (R constant), utilizat pentru a reduce fluxul de
curent electric într-un circuit

miez intern conductiv

terminale lungi și flexibile

carcasă de protecție, marcată cu

valorea rezistenței, în codul culorilor

Fig.4. Rezistor THT

• SMD (Surface Mounted Device): rezistor de dimensiuni mai mici, care se montează mai greu
și care nu mai folosește codul culorilor

Fig.5. Rezistor SMD

3
 2.3 Ω 22 x 103 = 22 kΩ

0.382 Ω 30 x 105 = 3 MΩ

Fig.6. Valori ale rezistorilor SMD

Partea practică
Utilizând Orcad Lite Edition pentru realizarea și simularea circuitelor electronice, se vor discuta
concepte de bază în electronica analogică. Se vor calcula, cu ajutorul mediului software, mărimile
analogice de interes, iar acolo unde este cazul, se vor vizuliza semnalele.

Noțiuni teoretice de reamintit:

1. Mărimi electrice: Tensiune, Potențial, Intensitate, Rezistență
2. Legea lui Ohm
3. Legile lui Kirchhoff: Legea Curenților, Legea Tensiunilor
4. Divizorul de tensiune și divizorul de curent

Pentru acest laborator, vom simula cele 3 circuite prezentate în laborator și vom afla PSF-ul
(punctul static de funcționare). PSF-ul unui circuit se referă la aflarea curenților și tensiunilor din
circuit, care au fost calculate și în timpul laboratorului.

În continuare, vor fi prezentate etapele necesare lucrului cu Orcad Capture.

Pentru fiecare circuit, aveți nevoie să creați câte un proiect (File→New→Project).

Referitor la valorile pentru rezistenţele pe care le veți folosi, fiecare student va avea valorile
sale:
• Pentru sursa de tensiune, tensiunea electrică U = 5V.
• Pentru rezistenţe, se va tine cont de numărul de litere al numelui și al prenumelui.

Exemplu:
Nume student: Popescu Ion
Număr litere nume: 7 → R1 = 7 kohmi
Număr litere prenume: 3 → R2 = 3 kohmi

Pentru R3, toți studenții vor folosi valoarea R3 = 10 kohmi.

4
 Selectați File, New și apoi Project și veți obține o fereastră corespunzătoare realizării unei
scheme ce urmează a fi simulată. În fereastra următoare este necesar să bifați opțiunea Analog or
Mixed A/D (această alegere permite simularea în model PSpice a circuitelor).

Apoi, în fereastra următoare se va alege opțiunea Create a blank project.

5
 Apoi, se poate vedea aria de lucru. Pentru a putea încărca componentele, din partea dreaptă se
apasă opțiunea Place part.

Dacă bibliotecile cu componente nu sunt încărcate, se apasă pe butonul Add Library și se

adaugă toate bibliotecile (CTRL+A și apoi butonul Deschidere), inclusiv cele din fișierul „pspice”.

6
`

Pentru cele trei circuite, aveți nevoie de rezistoare și de o sursă de tensiune. Pentru rezistoare,
se va apăsa R în fereastra din dreapta și se va folosi rezistorul R din analog, R/ANALOG; pentru
această componentă există model de simulare. Pentru sursa de tensiune, alegeți VDC din
SOURCE :VDC/SOURCE. Apoi se adaugă componentele, pentru fiecare schemă în parte.

7
ATENTIE: Pentru simulare este necesară amplasarea referinței (GROUND): se apasă butonul Place
Ground din bara din dreapta și se folosește 0/CAPSYM.

Util: Pentru rotirea unei componente, când aceasta este selectată, se apasă R. Pentru trasarea firelor,
aveți butonul Place wire, sau se poate apăsa W. Pentru modificarea valorii rezistențelor, se va da
dublu click pe valoarea existentă și se va înlocui cu valoarea stabilită în laborator. Pentru
modificarea valorii sursei de tensiune, se procedează similar.

În final, pentru primul circuit, veți obține ceva similar cu următoarea imagine:

Pentru simulare, din meniul PSpice se apasă New Simulation Profile și se dă un nume (de
exemplu același nume ca al proiectului). Din fereastra care se deschide, Simulation Settings, din
Analysis type, se alege Bias Point.

8
 Se apasă OK și apoi, din bara de sus, se apasă butoanele verzi notate cu V, I și W, pentru a
putea vedea pe circuit tensiunile electrice, curenții și puterile electrice și apoi se apasă butonul verde
Run Spice. Apoi, după rulare, se observă toate tensiunile, curenții și puterile.

9
 Similar cu primul circuit, se procedează și pentru următoarele două circuite (se creează un
nou proiect și se reiau pașii anteriori).

CIRCUIT 2

CIRCUIT 3

10