Laborator 05.

Rezistorul

I. Noțiuni teoretice
Rezistorul reprezintă o componentă electronică pasivă, care se opune trecerii curentului electric. În
consecinţă, rezistorul limitează valoarea curentului electric care trece prin el, principalul său rol într-
un circuit electronic fiind acela de a controla valoarea curentului electric. Totodată, rezistorul
reprezintă o componentă electronică care consumă din energia electrică a circuitului în care este
utilizat, disipând-o ireversibil în căldură.
Simbolul electric al rezistorului este indicat în Figura 1, în care prin R s-a notat parametrul
fundamental al rezistorului, care caracterizează comportamentul acestuia la trecerea curentului
electric prin el, denumit rezistență electrică (electrical resistance), a cărei valoare numerică se
exprimă, în Sistemul Internaţional de Măsură (SI), în Ohmi ().

Figura 1. Simbolul electric al rezistorului.

În funcţie de tehnologia de realizare a rezistorului, există mai multe tipuri de rezistoare și anume:
• rezistoare bobinate (wirewound resistors): utilizate în special în aplicații care necesită
rezistoare de putere;
• rezistoare peliculare (film resistors); cele mai des utilizate rezistoare, care se împart în:
o rezistoare cu peliculă din carbon (carbon film resistor),
o rezistoare cu peliculă metalică (metal film resistor),
o rezistoare cu peliculă din oxid metalic (metal oxide resistor).
• rezistoare de volum, care se mai numesc rezistoare din carbon compozit (carbon composite
resistors): în prezent utilizate rar, datorită performanţelor inferioare; sunt utile în circuite care
lucrează cu impulsuri de tensiune, datorită capacităţilor parazite de valori mici;
• rezistoare în tehnologie SMD (Sourface Mounted Device resistors): rezistoare în miniatură,
utilizate la implementarea sistemelor electronice pe plăci de dimensiuni reduse

Datorită structurii sale, la nivelul unui rezistor real sunt observate anume fenomene fizice care
influențează în anumite condiții comportamentul acestuia. Astfel, oricare rezistor real este caracterizat
de prezenţa unui câmp magnetic, generat la nivelul terminalelor şi a corpului rezistorului, la trecerea
unui curent electric prin rezistorul respectiv. Acest fenomen este modelat prin intermediul unei
inductanţe magnetice parazite, notată LS, conectată în serie cu rezistenţa electrică R a rezistorului.
Totodată, la nivelul corpului rezistorului real se remarcă, chiar şi în absenţa trecerii unui curent
electric prin rezistorul respectiv, existenţa unei diferenţe de potenţial electric între cele 2 terminale
ale acestuia. Acest fenomen este modelat prin intermediul unei capacităţi parazite notată CP, conectată
între terminalele rezistorului.
Influența elementelor parazite asupra comportamentului rezistorului se poate analiza pe baza
unui circuit electronic, denumit circuitului echivalent al rezistorului real, care include între
terminalele rezistorului elementele parazite. Circuitul echivalent al rezistorului real este prezentat în
Figura 2.
Atunci când mărimile electrice ale rezistorului real sunt constante în timp, elementele parazite
nu influențează comportamentul său. Din acest motiv, se recomandă ca procedura de măsurare a
valorii rezistenței electrice R a unui rezistor, să fie realizată în regim de curent continuu. Regimul de
curent continuu reprezintă un regim de funcționare a unei componente electronice, în care toate
mărimile electrice sunt caracterizat de valori constante în timp.
Dacă mărimile electrice ale rezistorului variază în timp, atunci influența elementelor parazite în
comportamentul rezistorului este cu atât mai importantă, cu cât frecvența cu care variază aceste
mărimi, denumită frecvența de lucru a rezistorului, este mai mare. În aceste condiții, pentru analiza

1
 Laborator 05.
Rezistorul

modului în care elementele parazite influențează comportamentul rezistorului, se utilizează circuitul

echivalent al rezistorului real din Figura 2.a, care, în funcție de valoarea rezistenței electrice R, se
poate simplifica în circuitul serie prezentat în Figura 2.b, valabil pentru R mici, când influența
inductanței parazite LS devine importantă, iar a capacității parazite CP neglijabilă, respectiv în
circuitul paralel prezentat în Figura 2.c, valabil pentru R mari, când influența capacității parazite CP
devine importantă, iar a inductanței parazite LS neglijabilă.

Figura 2. Circuitul echivalent al rezistorului real și modul în care acesta se poate simplifica, în funcție de valoarea lui R.

Pe măsură ce valoarea frecvenței la care lucrează rezistorul crește, comportamentul acestuia se abate
tot mai mult față de comportamentul unui rezistor ideal. În scopul estimării „purității” rezistorului, în
sensul estimării abaterii comportamentului rezistorului real faţă de comportamentul rezistorului ideal,
se introduce parametrul denumit factor de calitate, notat Q, a cărui relație de calcul este, în funcție
de circuitul echivalent simplificat, una din următoarele:
ω  LS
Q=
R
factorul de calitate definit pentru circuitul echivalent SERIE al rezistorului (Figura 2.b)
Q = ω  R  CP
factorul de calitate definit pentru circuitul echivalent PARALEL al rezistorului (Figura 2.c)

Cu cât valoarea factorului de calitate Q este mai mică, cu atât mai pur este considerat rezistorul testat.
Se consideră că un rezistor cu un factor de calitate Q < 0.0002 se apropie de un rezistor ideal.

Comportamentul, precum și modul corect de utilizare a unui rezistor într-un circuit electronic, depind
de parametrii de funcționare ai acestuia, a căror valori numerice și mod de marcare pe corpul
rezistorului, sunt specificate în foaia de catalog (datasheet) a acestuia. În cazul în care, pentru un
rezistor conectat într-un circuit electronic, se ignoră informațiile furnizate de către parametrii săi de
catalog, atunci integritatea rezistorului respectiv, precum și a circuitului electronic în care acesta este
utilizat, sunt puse în pericol. Principalii parametri electrici ai rezistoarelor sunt următorii:
1. Rezistenţa nominală (nominal resistance), notată cu RN, reprezintă valoarea numerică a rezistenţei
electrice, care se doreşte a fi obţinută în procesul de fabricație al rezistorului. Valoarea rezistenţei
nominale este indicată la temperatura de lucru (ambient temperature) T0 = 200C a rezistorului și este
inscripţionată în mod obligatoriu pe corpul acestuia, fie prin intermediul codului culorilor, indicat în
Figura 3, fie prin intermediul caracterelor aflanumerice (cod literal).

2
 Laborator 05.
Rezistorul

Figura 3. Codul culorilor pentru exprimarea valorii rezistenţei nominale şi a toleranţei

3
 Laborator 05.
Rezistorul

Codul culorilor utilizează un număr de 4, 5 sau 6 benzi colorate, inscripționate pe corpul

rezistorului, prin intermediul cărora sunt exprimate valorilor numerice ale rezistenţei nominale RN şi
ale toleranţei , pentru variantele cu 4 şi 5 benzi, respectiv pentru exprimarea valorilor numerice ale
rezistenţei nominale RN, toleranţei rezistorului  și ale coeficientului de temperatură TCR, pentru
varianta cu 6 benzi.
Pentru exemplele considerate în Figura 3, valorile prametrilor indicați sunt:
• verde-albastru-portocaliu-argintiu: RN = 56[kΩ],  = 5%;
• gri-roșu-negru-negru-roșu: RN = 820[Ω],  = 2%;
• negru-roșu-violet-galben-roșu-maro: RN = 270[kΩ],  = 2%, TCR = 100[ppm/0C].

În cazul în care valoarea rezistenţei nominale RN este indicată prin caractere aflanumerice.
exprimarea acesteia respectă următoarele reguli:
• dacă una din literele k, sau M apare după valoarea numerică inscripționată pe corpul
rezistorului, atunci litera respectivă reprezintă unitatea de măsură în care este exprimată
valoarea rezistenţei nominale RN, conform convenției următoare:
o k = kiloohmi,
o M = megohmi;
• dacă una din literele k sau M apare în interiorul valorii numerice inscripționate pe corpul
rezistorului, atunci litera indică unitatea de măsură în care este exprimată valoarea rezistenţei
nominale RN conform convenției de mai sus, iar poziția literei în interiorul valorii numerice
indică poziția virgulei zecimale în valoarea respectivă;
• dacă după, sau în interiorul valorii numerice nu apare nicio literă, atunci valoarea rezistenţei
nominale RN este indicată direct în ohmi.
Exemple:
10k  RN = 10 [kΩ], 1M  RN = 1[MΩ],
3k9  RN = 3,9 [kΩ], 1M2  RN = 1,2[MΩ],
39  RN = 39 [Ω], 100  RN = 100[Ω].

2. Toleranţa (tolerance) rezistorului, notată prin litera , exprimă în procente (%) abaterea relativă
maximă a rezistenţei electrice a rezistorului, faţă de valoarea sa nominală RN. Din acest motiv,
valoarea rezistenței electrice a unui rezistor este în intervalul de valori (resistance range):

RREAL  Rmin , Rmax 

unde
Rmin = RN −   RN Rmax = RN +   RN

Valoarea toleranței rezistorului este exprimată la temperatura de 250C, iar valorile uzuale ale
acesteia sunt următoarele: 0,1%, 0,2%, 0,5%, 1%, 2%, 5%, 10%, 20%. În relaţia de
calcul indicată mai sus, valoarea numerică a toleranţei  este eprimată procentual, prin împărţirea
acesteia la 100. De exemplu, pentru un rezistor care are o toleranță  = 10%, în relația de calcul de
mai sus, valoarea parametrului  este 10/100=0,1.
Valoarea numerică a toleranţei  este inscripţionată pe corpul rezistorului, fie prin intermediul
codului culorilor, fie prin simboluri alfanumerice. În cazul în care sunt utilizate caractere
alfanumerice, atunci valoarea toleranței este indicată fie direct, cu ajutorul cifrelor, de exemplu 10%,
fie indirect, prin intermediul unui cod care utilizează litere, prezentat în Tabelul 1:

4
 Laborator 05.
Rezistorul

Tabelul 1. Codificarea valorii toleranței  cu ajutorul literelor

Litera  Exemplu R N, 
100
B 0.1%, 220 [], 0,1%
B
330
C 0.25%, 330 [], 0,25%
C
220
D 0.5%, 220 [], 0,5%
D
8k25
F 1% 8,25 [k], 1%
F
1k
G 2% 1 [k], 2%
G
3k9
H 2.5% 3,9 [k], 2,5%
H
1.2M
J 5% 1,2 [M], 5%
J
330k
K 10% 330 [k], 10%
K
560k
M 20% 560 [k], 20%
M

3. Puterea electrică nominală (Rated Power), notată prin PN, reprezintă valoarea maximă a puterii
electrice care se poate disipa pe un rezistor, fără ca acesta să se distrugă datorită efectelor creşterii
temperaturii în structura acestuia.
În foile de catalog, valoarea puterii electrice nominale a rezistorului este indicată la o anumită
temperatură la care lucrează acesta, denumită temperatură nominală (rated temperature), considerată
în general ca fiind egală cu 700C. Dacă temperatura de lucru a rezistorului depășește valoarea
temperaturii nominale, atunci valoarea puterii electrice maxime, care se poate disipa pe rezistor fără
ca acestă să se distrugă, scade sub valoarea puterii nominale PN. În foile de catalog ale rezistoarelor,
variația puterii electrice maxime, care se poate disipa pe un rezistor, în funcție de temperatura de
lucru a acestuia, este indicată prin intermediul unui grafic denumit Curba de disipație (Derating
Curve), în care, scăderea puterii electrice maxim admisibile pe rezistor este indicată în procente,
raportat la valoarea puterii electrice nominale PN, așa cum se exemplifică în Figura 4.

Figura 4. Curba de disipație a rezistorului (Derating Curve).

De exemplu, dacă se consideră că un rezistor a cărui curbă de disipație este conform celei indicate în
Figura 4, care are puterea nominală PN = 1[W] și lucrează la o temperatură de T = 1200C, atunci, la
temperatura respectivă de lucru, pe baza curbei de disipație, rezultă că puterea electrică maxim
admisibilă pe rezistorul considerat se reduce la 40% din valoarea puterii nominale PN. În consecință,
la temperatura T = 1200C, puterea electrică maximă pe care o poate disipa rezistorul considerat fără
a se distruge este Pmax = (40 100)  PN = 0,4  1W  = 0,4W . Totodată, pentru rezistorul considerat, se

5
 Laborator 05.
Rezistorul

remarcă faptul că puterea electrică maxim admisibilă este egală cu puterea electrică nominală PN =
1[W], în domeniul de temperaturi -550C ÷ +700C, deoarece numai în acest domeniu de valori curba
se păstrează pe nivelul constant de 100%.
Pentru rezistoarele uzuale, valorile tipice ale puterii electrice nominale PN sunt următoarele:
0,125[W], 0,25[W], 0,5[W], 1[W] ÷ 10[W] (cu pas de 1W), 12[W], 16[W], 20[W].
Valoarea puterii electrice nominale PN este indicată fie pe corpul rezistorului, metodă specifică
rezistoarelor bobinate, fie se deduce prin identificarea codului rezistorului (Part number) testat,
urmată de măsurarea dimensiunii corpului acestuia și în final, extragerea valorii PN din informațiile
furnizate în foaia de catalog a rezistorului astfel identificat, metodă specifică în special rezistoarelor
peliculare, dar și unor anumite tipuri de rezistoare bobinate.
Atunci când este specificată pe corpul rezistorului, valoarea puterii electrice nominale poate fi
indicată direct sau prin intermediul unui cod specificat de către producător în foile de catalog ale
rezistorului.

4. Tensiunea nominală (Rated Voltage), notată VN, reprezintă valoarea maximă a tensiunii continue,
sau valoarea maximă a valorii efective a tensiunii sinusoidale, care se poate aplica fără întrerupere
rezistorului, considerat că lucrează la temperatura nominală, fără ca în structura acestuia să aibă loc
transformări ireversibile. La unele rezistoare acest parametru este referit sub denumirea de Tensiune
maximă de lucru (Maximum Working Voltage). Tensiunea nominală permite determinarea valorii
critice a rezistenței electrice, care reprezintă valoarea minimă a rezistenței electrice care poate suporta
fără a se distruge o tensiune egală cu tensiunea nominală VN, atunci când puterea disipată pe aceasta
este egală cu puterea nominală PN:

Rcritic =
(VN )2
PN

În cazul în care rezistența nominală a rezistorului utilizat în circuit are o valoare mai mică decât
valoarea rezistenței critice Rcritic, atunci valoarea maximă a tensiunii electrice suportate de către
rezistorul considerat se determină din relația:

Vmax = PN  RN
pentru RN < Rcritic

De exemplu, pentru un rezistor cu parametrii PN = 0,25[W] și VN = 250[V], valoarea rezistenței critice

(V )2 250 2 V 2  = 250k . Dacă se intenționează să se utilizeze într-un circuit un
este Rcritic = N =  
PN 0,25  W 
rezistor cu parametrii indicați mai sus, de rezistență nominală RN = 1[kΩ], atunci, deoarece RN <
Rcritic, tensiunea maximă pe care o poate suporta acesta fără să se distrugă este mai mică decât VN și
se determină din relația Vmax = PN  RN . Rezultă că tensiunea maximă suportată de către rezistorul

 
considerat este: Vmax = 0,25W 104  = 2500V 2 = 50V  .

La rezistoarele de înaltă tensiune, valoarea tensiunii nominale este inscripţionată direct pe

corpul rezistorului. Pentru celelalte tipuri de rezistoare, valoarea acestui parametru se extrage din
foaia de catalog a rezistorului.

5. Coeficientul de temperatură al rezistorului (Temperature Coefficient of Resistance), specificat

în foile de catalog prin T.C.R, sau KT, sau K, indică modul în care variază valoarea rezistenţei

6
 Laborator 05.
Rezistorul

electrice, cu variația temperaturii de lucru a rezistorului. În foile de calalog ale rezistoarelor, valoarea
numerică a parametrului TCR este indicată în unități ppm/0C, ceea ce semnifică unități pe milion
raportat la grad Celsius și indică cu cât variază valoarea rezistenţei electrice a unei rezistențe electrice
egală cu 1[MΩ], la fiecare variaţie cu 1 grad Celsius a temperaturii de lucru a rezistorului.
Parametrul TCR este utilizat pentru estimarea valorii rezistenței electrice R a unui rezistor
care lucrează la o temperatură T, știind că valoarea rezistenței nominale RN este exprimată la
temperatura de lucru T0 = 200C, conform relației:

R = RN + RN  (T − T0 )  TCR  10−6

De exemplu, dacă se consideră un rezistor cu parametrul TCR = 100[ppm/0C] și rezistență nominală

RN = 10[kΩ], valoarea rezistenței electrice a rezistorului respectiv, la o temperatura de lucru T =
1000C va fi:
R = 10k + 10k  (100 − 20)  100  10−6 = 10k + 10k  8  10−3 = 10k + 80 = 10,08k

unde s-a ținut cont de faptul că 1k = 103  .

În general, valoarea acestui parametru se extrage din foaia de catalog, cu excepția cazului în care este
specificată direct pe corpul rezistorului, prin intermediul celei de a 6a benzi din codul culorilor.

Temperatura maximă de lucru (Temperature Rating) reprezintă temperatura maximă, la care poate
fi utilizat un rezistor, fără ca acesta să se distrugă. Valoarea acestui parametru este indicată în foile
de catalog, de obicei prin intermediul a două temperaturi de lucru și anume
• temperatura maximă la care rezistorul poate fi utilizat, în condițiile în care puterea electrică
disipată pe acesta este egală cu puterea nominală PN (când, se spune că rezistorul lucrează la
solicitare maximă),
• temperatura maximă la care rezistorul poate lucra, în condițiile în care puterea electrică
disipată pe acesta este mai mică decât puterea nominală PN (când, se spune că rezistorul
lucrează la solicitare redusă).
Astfel, temperatura maximă de lucru pentru un rezistor se poate specifica în termenii +700C / +1250C,
ceea ce înseamnă că valoarea maximă a temperaturii la care poate lucra rezistorul este de +700C, în
condiții de solicitare maximă, respectiv +1250C, în condiții de solicitare minimă. Uneori, această
informație este urmată de o ultimă valoara care reprezintă numărul de zile succesive în care rezistorul
a fost testat pentru stabilirea temperaturii maxime de lucru.

6. Factorul de zgomot (Noise Factor), notat cu litera F, reprezintă raportul măsurat dintre tensiunea
de zgomot introdusă de rezistor şi tensiunea continuă aplicată pe acesta. Tensiunea de zgomot a
rezistorului reprezintă o sursă de eroare introdusă de către rezistor peste informaţia utilă, reprezetată
de către tensiunea continuă aplicată pe rezistor. Deoarece tensiunea de zgomot perturbă informaţia
utilă, un rezistor este cu atât mai bun, cu cât tensiunea sa de zgmot şi implicit factorul de zgomot F,
au valori mai mici.
Valoarea numerică a factorului de zgomot F este exprimată în V/V sau în decibeli, prescurtat
dB, unde decibelul reprezintă o unitate de măsură exprimată într-o scară logaritmică. De exemplu,
factorul de zgomot F = 1V/V indică faptul că peste fiecare volt de informaţie utilă, rezistorul
introduce o tensiune de zgomot egală cu 1V.

7
 Laborator 05.
Rezistorul

Figura 5. Graficul variației factorului de zgomot cu valoarea rezistenței nominale.

Valoarea numerică a factorului de zgomot F creşte cu valoarea rezistenţei nominale RN. În unele foi
de catalog, variația valorii factorului de zgomot F, în funcție de valoarea rezistenței nominale RN este
furnizată grafic, așa cum se exemplifică în Figura 5. Astfel, dacă se consideră că graficul prezentat în
Figura 5 aparține unui rezistor cu rezistență nominală RN = 100[kΩ], atunci valoarea factorului său
de zgomot F este considerată ca aparținând domeniului aproximativ de valori 0,03[V/V] < F <
0,2[V/V].

II. Rezistorul bobinat (wirewound resistor)

Structura internă a rezistorului bobinat este prezentată în Figura 6. Elementul rezistiv, care
stabilește principalii parametri ai rezistorului, este realizat dintr-un fir de material conductor de
rezistivitate ridicată, înfășurat în jurul unui suport realizat dintr-un material izolator. În general, firul
conductor este realizat din aliaje metalice, dintre care cele mai des utilizate sunt Nichrom (Nichel-
Crom), respectiv Manganin (Cupru - Nichel - Mangan), sau din Constantan. Suportul izolator este
realizat din material ceramic, plastic sau sticlă. Această structură este învelită într-un strat de protecție,
realizat din material ceramic, la care, prin intermediul unor elemente de contact, se atașează
terminalele rezistorului.

Figura 6. Structura rezistorului bobinat.

Una dintre principalele caracteristici ale rezistorului bobinat este determinată de valoarea
mare a puterii nominale PN, superioară raport cu celelalte tipuri de rezistoare, care poate ajunge până
la sute de wați. Din acest motiv, rezistoarele bobinate sunt larg utilizate în circuitele electronice de
putere, caracterizare prin valori mari ale mărimilor electrice (tensiune, curent).
Structura rezistorului bobinat, prin faptul că utilizează un fir conductor spiralat, se aseamănă
cu a unei bobine, motiv pentru care elementele sale parazite au valori semnificative, comparativ cu
celelalte tipuri de rezistoare. Astfel, valoarea maximă a inductanței sale parazite are valori de ordinul
zecilor de microhenry, iar valoarea maximă a capacității sale parazite are valori de ordinul unităților
de picofarazi.
Valorile mari ale elementelor parazite determină o limitare severă a valorii frecvenței maxime
de lucru a rezistorului bobinat, sub care comportamentul acestuia tinde la comportamentul unui
8
 Laborator 05.
Rezistorul

rezistor ideal. Astfel, frecvența maximă până la care se poate utiliza un rezistor bobinat este
aproximativ de ordinul zecilor de kiloherți, peste această frecvență, comportamentul rezistorului
bobinat devenind inductiv.
Valoarea rezistenței electrice R a rezistorului bobinat este stabilită de către rezistivitatea  a
firului conductor, aria secțiunii A și lungimea l ale acestuia.

l
R=
A

Deoarece valoarea rezistenței electrice este direct proporțională cu lungimea firului conductor,
pentru acest tip de rezistoare nu se pot obține valori mari ale rezistenței electrice, o astfel de cerință
implicând utilizarea unor fire conductoare de lungime mare, care ar determina creșterea excesivă a
volumului rezistorului respectiv. Totodată, datorită acestei dependențe, rezistoarele bobinate sunt mai
voluminoase decât alte tipuri de rezistoare.
Pe de altă parte, deoarece valorile celor 3 elemente de care depinde valoarea rezistenței
electrice R se pot controla cu precizie în procesul tehnologic, rezistoarele bobinate sunt cele mai
precise dintre toate tipurile de rezistoare, fiind uneori utilizate ca rezistoare etalon. În plus,
rezistoarele bobinate sunt foarte stabile la variația temperaturii. Totodată, temperatura maximă de
lucru a acestor rezistoare este mare, de până la 3500C.

Figura 7. Exemple de marcare a valorilor parametrilor electrici pe corpul rezistoarelor bobinate.

Pe corpul rezistoarelor bobinate, valorile rezistenței nominale RN sunt marcate fie direct, fie
prin intermediul codului culorilor, valorile toleranței  sunt marcate fie prin caractere alfanumerice
(valoare numerică sau cod literal), fie prin intermediul codului culorilor, iar valorile puterii nominale
PN sunt marcate direct, atunci când pentru ceilalți parametri amintiți nu este utilizat codul culorilor.
Restul parametrilor se extrag din foaia de catalog. Valoarea factorului de zgomot F specific
rezistoarelor bobinate este mai mic decât 0,1V/V. În Figura 7 este exemplificat modul în care sunt
marcate valorile parametrilor electrici pe corpul rezistoarelor bobinate.

9
 Laborator 05.
Rezistorul

III. Rezistorul pelicular (film resistor)

Structura rezistorului pelicular este prezentată în Figura 8. Elementul rezistiv este realizat fie
din Carbon, caz în care rezistorul este cu peliculă din carbon (carbon film resistor), din diverse aliaje
metalice, cel mai utilizat fiind Nicrom-ul (nichel-crom), dar și tantalul sau nitrura de tantal (TaN2),
caz în care rezistorul este cu peliculă metalică (metal film resistor), sau dintr-o peliculă din oxid
metalic, caz în care rezistorul este un rezistor cu peliculă din oxid metalic (metal oxide resistor).
Pelicula rezistivă este împrăștiată peste un suport izolator, realizat din material ceramic și apoi tăiată
într-o formă elicoidală. Compoziția astfel obținută este învelită într-un strat de protecție, la care, prin
intermediul unor elemente de contact, se atașează terminalele rezistorului.

Figura 8. Structura rezistorului pelicular.

Valoarea rezistenței nominale a rezistorului este controlată din profilul elicoidal al

elementului rezistiv.
În cazul rezistoarelor cu peliculă metalică, grosimea peliculei rezistive controlează atât
precizia cât și stabilitatea cu temperatura ale rezistorului. Astfel, rezistoarele cu peliculă metalică
subțire (thin film resistor), caracterizate de o grosime a peliculei metalice de până la 0,1m, au o
precizie și stabilitate superioare față de precizia și stabilitatea rezistoarelor cu peliculă metalică groasă
(thick film resistor), uneori referite și sub denumirea de rezistoare cu glazură metaliză (glaze film
resistor), caracterizate de o grosime a peliculei metalice mai mare de 15m.
Valorile elementelor parazite specifice rezistoarelor peliculare sunt mai mici comparativ cu
cele specifice rezistoarelor bobinate, fiind de ordinul zecilor de nanohenry pentru inductanța parazită,
respectiv de ordinul sutelor de femtofarazi, pentru capacitatea parazită. Din acest motiv, rezistoarele
peliculare pot fi utilizate la frecvențe mai mari în raport cu frecvențele maxime de lucru ale
rezistoarelor bobinate.
Precizia și stabilitatea cu temperatura specifice rezistoarelor cu peliculă metalică, sau oxid
metalic sunt superioare, în raport cu cele din peliculă din carbon, datoriă faptului că dimensiunea
peliculei metalice este mai precis controlată în proesul tehnologic, decât dimensiunea peliculei din
carbon.
Valorile maxime ale puterii nominale specifice rezistoarelor peliculare sunt mai reduse în
comparație cu cele specifice rezistoarelor bobinate. Cele mai mari valori pentru puterea nominală
sunt obținute pentru rezistoarele cu peliculă din oxid metalic, valoarea maximă a puterii nominale
pentru aceste tipuri de rezistoare fiind de maxim 10[W], în timp ce, pentru rezistoarele cu peliculă
metalică și din carbon, valoarea maximă a puterii nominale este mai mică decât 2÷3[W].
În Figura 9 sunt prezentate câteva exemple de rezistoare peliculare. Valorile parametrilor
electrici sunt marcate pe corpul rezistoarelor peliculare prin intermediul codului culorilor, după
convețiile prezentate în secțiunea teoretică, sau, pentru rezistoarele mai vechi, direct. În acest ultim
caz, pe corpul rezistoarelor este marcată numai valoarea rezistenței nominale și a toleranței. Restul
parametrilor se extrag din foaia de catalog, după identificarea codului rezistorului, pe baza
dimensiunii acestuia. De regulă, rezistoarele cu peliculă din carbon se recunosc după corpul de
culoare crem și varianta pe 4 benzi a codului culorilor, iar rezistoarele cu peliculă metalică sau din
oxizi metalici se recunosc după corpul de culoare gri-albastru sau verde-albastru și varianta pe 5 sau
6 benzi a codului culorilor. Totodată, rezistoarele cu peliculă din oxizi metalici sunt mai voluminoase
decât celelalte tipuri de rezistoare peliculare.
10
 Laborator 05.
Rezistorul

Figura 9. Exemple de rezistoare peliculare.

În Tabelul 2, sunt indicate câteva repere pentru principalii parametri de catalog ai principalelor
tipuri de rezistoare.

Tabelul 2. Valorile parametrilor RN, , TCR pentru principalele tipuri de rezistoare

Tehnologie Domeniu valori Precizie Stabilitate Putere Avantaje
RN maximă min maximăTCRmin nominală PN
• putere nominală de
valoare mare,
• tensiune maximă
de lucru mare,
• temperatura de
zeci mΩ ÷ sute lucru mare,
Rezistor bobinat 0,005 1[ppm/0C] sute[W]
kΩ • precise,
• stabile cu
temperatura,
• domeniu extins de
valori pentru
rezistența nominală
• tensiuni maxime de
lucru mari,
Rezistor pelicular zeci Ω ÷ sute • putere nominală
5 250[ppm/0C]  2[W]
din Carbon MΩ mare,
• rezistență nominală
de valoare mare.
• comportament
foarte bun la
frecvențe mari de
lucru,
• precise,
Rezistor cu sute mΩ ÷ zeci
0,01 1[ppm/0C]  3[W] • stabile cu
peliculă metalică MΩ temperatura,
• domeniu extins de
valori pentru
valoarea rezistenței
nominale.
• putere nominală
mare,
• tensiune maximă
de lucru mare,
Rezistor cu oxid
sute Ω ÷ GΩ 0,5 50[ppm/0C]  10[W] • temperatură de
metalic lucru mare,
• precise,
• rezistență nominală
de valoare mare.

11
 Laborator 05.
Rezistorul

IV. Desfășurarea lucrării de laborator în Orcad

Setul de rezistoare testate în cadrul lucrării de laborator, prezentat și în figură, este următorul:
A. Rezistoare bobinate (producător Royal Ohm):
• R1: rezistor bobinat cu ciment;
• R2: rezistor bobinat cu ciment de rezistență electrică mare;
• R3: rezistor bobinat cu ciment de înaltă tensiune;
B. Rezistoare peliculare (producător Royal Ohm):
• R4: rezistor cu peliculă din carbon;
• R5: rezistor cu peliculă metalică subțire;
• R6: rezistor cu peliculă metalică groasă (glazură metalică);
• R7: rezistor cu peliculă din oxid metalic.

Pentru acestea se furnizează umătoarele informații:

Rezistor R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7

normal size
normal size small size
l 49mm 25mm 16mm 6,8mm 6,8mm 10mm 17,5mm

12
 Laborator 05.
Rezistorul

MOR03W
Cod PRW0
PRM05W KNPA2W CFR0W4 MF006 MGRFW2
(Part. No) AW

Codul Rosu Alb Galben Rosu Portocaliu

culorilor Violet Maro Violet Albastru Violet
Negru Galben Verde Negru Rosu
Auriu Auriu Negru Galben Negru
Violet Maro Rosu

1. Pentru rezistorul analizat, se extrag din foile de catalog corespunzătoare, codul rezistorului,
specificat sub denumirea Part. No și valorile parametrilor RN, , PN, VN, TCR, F, indicați în secțiunea
“Parametri de Catalog” din Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului; valorile astfel extrase se
completează în tabelul respectiv (valoare numerică și unitate de măsură); pentru parametrul VN se va
indica din foile de catalog valoarea parametrului Maximum Working Voltage.

În continuare, cu ajutorul programului Orcad, se determină valorile următorilor parametri ai

rezistoarelor din setul de testare:
• rezistență electrică R,
• factor de calitate Q,
• inductanță parazită LS sau capacitate parazită CP.
În acest scop, se parcurg următorii pași:
2. Se realizează schema echivalentă a rezistorului, serie sau paralel, în funcție de valorile furnizate în
laborator. Se aplică circuitului echivalent un semnal de test sinusoidal cu amplitudinea specificată în
datele de proiectare și frecvența de 25kHz. Se realizează o analiză tranzitorie pe 5 perioade de semnal.

3. Se vizualizează tensiunea respectiv curentul de pe circuitul echivalent și se determină amplitudinile

celor două mărimi, AV și AI și pe baza lor se determină valoarea absolută a impedanței electrice |𝒁|.Se
notează rezultatele în Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului, în celulele corespunzătoare.

4. Pentru determinarea mai usoară a defazajul în timp dintre cele două mărimi electrice, Δt, se
vizualizează pe același grafic tensiunea respectiv curentul multiplicat cu |𝑍| și se calculează defazajul
impedanței electrice, φ și pe baza acestuia factorul de calitate, Q. Se notează valorile rezultate în
Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului, în celulele corespunzătoare.

5. Se calculează din parametrii impedanței electrice, modul și fază, valoarea rezistenței electrice serie
RS și a reactantei electrice XS ale rezistorului testat; valorile astfel determinate se trec în Tabelul cu
Rezultate din cadrul referatului. Din valoarea reactanței se determină valoarea inductanței magnetice
1
sau a capacității electrice, în funcție de circuitul electric echivalent implementat, 𝑋 = 𝜔 ∙ 𝐿 = 𝜔∙𝐶

6. Se calculează din parametrii serie ai impedanței electrice, valoarea parametrilor paralel, rezistența
electrice paralelă RP și reactanța electrică XP ale rezistorului testat; valorile astfel determinate se trec
în Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului. Din valoarea reactanței se determină valoarea
inductanței magnetice sau a capacității electrice, în funcție de circuitul electric echivalent
1
implementat, 𝑋 = 𝜔 ∙ 𝐿 = 𝜔∙𝐶

7. Pe baza parametrilor RN și  identificați pentru rezistor, se determină valorile limită RMIN, RMAX
ale domeniului de valori în care se poate încadra valoarea reală a rezistenței electrice a rezistorului
testat; valorile astfel calculate se trec în Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului, în secțiunea
“Parametri calculați”.

13
 Laborator 05.
Rezistorul

8. Pe baza parametrilor RN și PN identificați pentru rezistor, se determină valoarea tensiunii maxime

Vmax; valoarea astfel calculată se trece în Tabelul cu Rezultate din cadrul referatului, în secțiunea
“Parametri calculați”, în celula VmaxCalculat.

9. Pe baza valorilor măsurate pentru rezistența electrică și elementul parazit corespunzător, să se

determine valoarea factorului de calitate Q la frecvența de 25kHz folosind formula de calcul
corespunzătoare din partea teoretică; valoarea astfel calculată se trece în Tabelul cu Rezultate din
cadrul referatului, în secțiunea “Parametri calculați”, în celula QCalculat.

14
 Laborator 05.
Rezistorul

Data
NUME GRUPA

Tabel 1. Valori furnizate pentru rezistor

Rezistorul RS/RP LS CP Ampl

analizat [Ω] [H] [F] [V]

Circuitul Orcad realizat

Forme de undă: tensiune și curent de pe circuitul echivalent +cursoare pentru determinarea parametrilor

Tabel 2. Rezultate

Parametri de catalog
RN

PN
VN
TCR
F
Parametri măsurați
AV
AI
‫׀‬Z‫׀‬
Δt
φ
Q
RS
XS
LS/ CS
RP
XP
LP/CP
Parametri calculați
RMIN,

15
 Laborator 05.
Rezistorul

RMAX
VmaxCalculat
QCalculat

16