STUDIUL REZISTOARELOR ELECTRONICE

1. Obiectivele lucrării
Obiectivele acestei lucrări sunt:
• Identificarea tipului și cunoaşterea caracteristicilor materialelor utilizate în structura
rezistoarelor;
• Identificarea tipurilor constructive şi a structurii unor serii de rezistoare existente în
laborator;
• Verificarea toleranței pentru loturile de rezistoare peliculare din laborator.

2. Aspecte teoretice

Rezistoarele sunt componente pasive de circuit care includ o largă varietate de materiale și
procese de fabricație şi care au rol de limitare a curentului electric în circuitele electrice și
electronice. Fiecare material pentru rezistoare are proprietățile sale tipice și domeniul specific
de utilizare. Aliajele tipice folosite ca fire rezistive sunt:
• Aliaje de cupru
• Aliaje de argint
• Aliaje de nichel-crom
• Aliaje de fier-crom
• Aliaje de fier-crom-aluminiu.
Valoarea rezistenței unui fir rezistiv depinde de trei factori:
- rezistivitatea firului ρ,
- lungimea firului l,
- diametrul firului d.
Formula de calcul pentru rezistenţa firului rezistiv este următoarea:
l
R= (1)
A
unde:
ρ este rezistivitatea materialului firului rezistiv, în Ω∙m;
l este lungimea firului, în m;
A este aria secțiunii transversale a firului, în m2.
Pentru un fir rezistiv de formă circulară cu diametrul d, aria secțiunii transversale a firului se
calculează astfel:
d
2 (2)
A=
4

Principalele tipuri de rezistoare sunt prezentate în continuare.

2.1. Rezistoare bobinate

Rezistoarele bobinate sunt cele mai vechi tipuri de rezistoare care mai sunt încă în fabricaţie
şi a căror construcție variază foarte mult. Acestea sunt realizate prin înfășurarea unui fir
(element rezistiv), în jurul unui miez de material electroizolant. Materialul pentru firul
conductor este de mare rezistivitate, realizat în mod uzual din aliaj de nichel-crom (nicrom)
sau cupru-nichel-mangan (manganina).
Materialele pentru miezul rezistorului sunt ceramica, masele plastice sau sticla, iar pentru
protecţie exterioară se utilizează un strat de acoperire, de tip email sau ceramică (Fig.1)
Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

Fig.1. Structura unui rezistor bobinat

Rezistoarele bobinate sunt clasificate în două tipuri: rezistoare de precizie și rezistoare de

putere. Ele pot fi modificate pentru a fi utilizate ca senzori de curent și de temperatură sau ca
potențiometre. În Fig.2. sunt prezentate tipurile de rezistoare bobinate.

Rezistor de precizie Rezistor bobinat Potenţionetru bobinat

Aplicații: Aplicații:
- Atenuatoare de precizie AF, - De la 0,5 wați până la Un potențiometru este un
echipamente de calibrare. mai mult de 1000 wați; rezistor care are trei
Valori ale terminale.
Toleranța valorilor rezistenței: rezistențelor : Unul dintre acestea este
- 0,1%, sau mai mică. - de la 1Ω până la atașat la un contact mobil
10 kΩ. care determină variaţia
Coeficientul de temperatură a Coeficientul de rezistenței
rezistenței: temperatură a potenţiometrului.
- în jurul valorii de 5 ppm /°C. rezistenței:
- de la 75 până la
200 ppm /°C
Fig.2. Tipuri și caracteristici ale rezistoarelor bobinate

Rezistoarele bobinate au zgomot scăzut, sunt robuste și sunt stabile la variații de temperatură.
Valorile disponibile are puterii rezistoarelor bobinate sunt de la 0,1 kW până la 100 kW, cu
precizie cuprinsă între 1 % și 20 %.

2.2. Rezistoare cu peliculă de carbon

Rezistoare cu peliculă de carbon sunt rezistoare fixe (cu valori fixe) construite prin
dispunerea unei pelicule (film subţire) de carbon (cu rol de element rezistiv) pe un suport
ceramic (Fig.3).
Pentru a crește calea rezistivă se practică, de obicei, o tăietură în spirală în pelicula rezistivă,
ceea ce determină creşterea valorii rezistenței fiind, în acelaşi timp o modalitate de a controla
valoarea rezistenței. Valorile uzuale ale rezistenţei sunt de la 1Ω până la 10 MΩ.

2
Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

Fig.3. Construcția rezistorului pelicular

În tabelul de mai jos este indicată rezistivitatea electrică pentru materialul activ al rezistorului.
Tip material Resistivitate [Ω∙m]
grafit 4×10-6 – 11×10-6
carbon amorf 35×10-6 – 50×10-6
Precizia (acurateţea) rezistenței este îmbunătățită semnificativ în comparație cu cea a
rezistoarelor bobinate, dar, comparativ cu cea a rezistoarelor cu peliculă metalică, au
performanțe generale diminuate.

2.3. Rezistoare cu peliculă metalică

Rezistoarele cu peliculă metalică au un strat subțire de metal ca element rezistiv dispus pe
un corp de bază electroizolant, de obicei, de formă cilindrică. Ele sunt cele mai răspândite
tipuri de rezistoare axiale.

Fig.4. Structura unui resistor cu peliculă metalică

Elementul rezistiv este un strat subțire de metal, care este, de obicei, depus prin pulverizare
catodică (depunere în vid) pe un miez ceramic de înaltă puritate de fomă cilindrică. Metalul
depus este maturat artificial menținându-l pentru o perioadă lungă de timp la temperatură
scăzută. Această procedură are ca rezultat o mai mare acuratețe a valorii rezistorului.
Materialul rezistiv este de obicei aliaj nichel-crom (NiCr). Pentru aplicații speciale, se
folosesc metale şi aliaje din : staniu (Sn), stibiu (Sb), aur (Au), platina (Pt), nitrura de tantal
(TaN) etc.
Stabilitatea și rezistența sunt puternic dependente de grosimea peliculei de metal (de obicei,
de ordinul 50-250 nm).

3
Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

La ambele capete se plasează căpăcele metalice de care sunt lipite terminalele. Ulterior,
rezistența dorită este obținută prin tăierea unei fante în formă de spirală în stratul subțire de
metal, de obicei prin tehnica tăierii cu laser.
Rezistorul este acoperit cu mai multe straturi de acoperire, care sunt sinterizate în mod
individual. Materialul de acoperire pentru protecția împotriva umezelii și a solicitărilor
mecanice are rigiditatea dielectrică ridicată. Valoarea rezistenţei este marcată prin benzi
colorate, conform codului culorilor sau prin marcare cu text.
Rezistoarele cu peliculă metalică sunt disponibile la toleranțe de 0,1 ; 0,25 ; 0,5 ; 1 și 2%.
Coeficientul de temperatură al rezistenței este de obicei între 50 și 100 ppm / K.
Temperatura maximă de funcționare - Comparaţie
Materialul rezistiv Peliculă de carbon Peliculă metalică Oxid metalic
250°C-300°C/
Temperatură 200°C/390°C 450°C/840°C
480°C-570°C
Rezistoarele cu peliculă metalică au precizie ridicată şi sunt stabile la variaţii de temperatură.
Au zgomot redus și liniaritate bună, datorită valorilor mici ale coeficientului de variaţie cu
tensiunea.

2.4. Sortarea, marcarea și parametrii principali ai rezistoarelor

După fabricarea rezistoarelor electronice, acestea se sortează şi se marchează prin procedee
semiautomate sau automate.
- Rezistența nominală este marcată în clar, folosind codul culorilor sau numeric;
- Toleranța este marcată în clar, folosind codul culorilor sau numeric ;
De obicei, puterea nominală nu este marcată pe rezistor, valoarea fiind recunoscută după
dimensiunile rezistorului.
Principalii parametri ai rezistoarelor utilizați în componente electronice sunt descriși mai jos.
- Rezistența nominală Rn reprezintă valoarea marcată pe corpul rezistorului. Valoarea reală
R a rezistenței trebuie să fie încadrată în anumite limite, exprimate în conformitate cu
valoarea nominală.
- Toleranța t, împreună cu rezistența nominală Rn, este de obicei marcată pe rezistor.
Abaterea absolută de fabricație a rezistenţei de la valoarea ei nominală este:
R = R − Rn (3)

Abaterea relativă de fabricație a rezistenţei de la valoarea ei nominală este :

R
R% = 100 (4)
Rn
Toleranța t este definită ca abaterea relativă maximă admisă a rezistentei unui lot de
rezistoare fată de valoarea nominal (înscrisă pe corpul rezistorului):
R adm. max
t %= 100 (5)
Rn

Aceasta însemnă că oricare resistor fabricat cu toleranța t% trebuie să aibă valoarea

rezistenței în limitele:
R  Rn − t%  Rn , Rn + t%  Rn 
Valorile nominale ale rezistenței rezistoarelor sunt grupate în serii,
En (n = 6, 12, 24, 48, 96 și 192),
și corespund cu următoarele clase de toleranță:
20%, 10%, 5%, 2%, 1 %, 0,5%.
- Putere nominală disipată Pn reprezintă puterea maximă admisibilă disipată la
temperatura de 70°C, la o funcționare continuă, fără a afecta în mod ireversibil rezistorul
4
 Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

(în fişele de produs sunt prezentate valorile puterii nominale disipate).

- Tensiunea nominală Un corespunde tensiunii continue sau alternative de funcţionare și
este calculată folosind relația:
U n = Pn Rn (6)
- Tensiunea maximă Umax este un parametru caracteristic al rezistorului, indicat în fişa
tehnică, prin care se limitează valoarea maximă a tensiunii nominale definită cu relația
(1.8) pentru a se evita străpungerea electrică ce poate să se stabilească între terminale sau
între spirele elementului rezistiv.
- Coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura TCR reprezintă variația relativă a
rezistenței în raport cu variația temperaturii, definită prin relația:
1 d𝑅 𝑅2 −𝑅1 1
𝑇𝐶𝑅 = = [𝐾 ] (7)
𝑅 d𝑇 𝑅1(𝑇2 −𝑇1 )

unde R1 și R2 reprezintă valorile rezistenței rezistorului la temperatura T1, respectiv, T2 , măsurate în grade
Kelvin. De obicei, în cataloage se indică TCRppm dat de relaţia:
1 Δ𝑅 𝑝𝑝𝑚
𝑇𝐶𝑅𝑝𝑝𝑚 = 10−5 [ ] (8)
𝑅𝑛 ΔФ ℃

unde ΔR semnifică variaţia de rezistenţa faţă de valoarea nominală a rezistentei iar Δθ este
variaţia de temperatură în grade Celsius. Simbolul ppm semnifică ‘părţi per million’.

3. Determinări experimentale

3.1. Identificarea tipurilor de rezistoare

În laborator este disponibil un modul cu rezistoare peliculare MR1, care conţine 3 seturi de
rezistoare, iar fiecare set cuprinzând 10 rezistoare de acelaşi tip, aceeaşi rezistenţă nominală şi
presupuse a fi realizate în acelaşi lot de fabricaţie.
Fiecare grupă de lucru va proceda la identificarea rezistenței nominale și a toleranței utilizând
codul culorilor (Anexa 1). Datele se trec în Tabelul 1.

Tabel 1. Parametrii caracteristici rezistoarelor peliculare – Modulul MR1

Rezistența nominală, Rn [Ω] Toleranța, t [%]
Modul Set
Cifra sute Cifră zeci Cifră unități Multiplicare Culoare Valoare

SR1

MR1 SR2

SR3

5
Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

Ri
Fig.5.Schema de montaj generala

3.2. Verificarea încadrării seturilor de rezistoare în clasa de toleranță

Se măsoară cu un ohmetru valorile rezistențelor din cele 3 seturi de rezistoare SR1, SR2, SR3.
Se trec valorile obținute în Tabelul 2 (cate un tabel pentru fiecare set de rezistoare). Utilizand
relatiile (3)÷(5), se va determina toleranta si incadrarea valorii acesteia obtinute in clasa de
toleranta.

Tabelul 2. Date experimentale și prelucrări de date I (SR1, SR2, SR3)

Nr. Rn Ri R R % Toleranţa
crt.   [] [%] t [%]

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.
Clasa de toleranta obtinuta: .....

3.3. Verificarea prin metode statistice a încadrării seturilor de rezistoare în clasa de

toleranță

A. Principiul de verificare

Obiectivul determinărilor experimentale este de verificare pentru fiecare set de rezistoare

(N=10) dacă intervalul limitelor de toleranţă experimentală (Li, Ls) se află în interiorul
intervalului limitelor de toleranţă reglementată (Ti, Ts) - vezi Fig.6.
La fabricarea rezistoarelor, valoarea obţinută pentru rezistența rezistorului depinde de
calitatea procesului tehnologic.

6
 Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

Variabilitatea rezistenței indică modul de oscilaţie a rezistenței în jurul valorii medii Rmed,
definite cu relaţia:
1
𝑅𝑚𝑒𝑑 = 𝑁 ∑𝑁 𝑅𝑖 (9)
unde N este numărul de rezistoare din set, iar Ri este valoarea rezistenței fiecărui rezistor din
setul considerat.
Intervalul specific de toleranță reglementată STI reprezintă intervalul de variabilitate
admisibilă a rezistenţei, definit prin:
ITS = TS − TI (10)
unde TI este limita inferioară a toleranței standard, iar TS este limita superioară a toleranței,
limite definite cu relațiile:
TI = Rn − t % Rn (11)

TS = Rn + t % Rn (12)

Intervalul specific de toleranță obținut experimental ETI reprezintă intervalul de

variabilitate determinat experimental pentru un lot de rezistoare, definit prin:
ETS = LS − LI
unde, valorile pentru limitele inferioare LI și superioare LS ale rezistenţei setului de rezistoare
sunt obţinute (cu considerente statistice, pentru cazul unei distribuţii normale de probabilitate)
cu relaţiile:
LI =R −2.26s (13)
med

LS = Rmed + 2.26s (14)

unde parametrul s se obține din analiza statistică a setului de rezistoare din expresia dispersiei
medii pătratice a valorilor rezistentei:
(𝑅𝑖 −𝑅𝑚𝑒𝑑 )2
𝑠2 = ∑ (15)
𝑁−1

În Fig. 6. sunt reprezentate limitele de variație ale intervalelor de toleranță standard și a celor
obținute experimental.

Fig.6. Limitele de variație ale intervalelor de toleranță standard și experimentale

Setul de rezistoare utilizat se consideră că are clasa de toleranță t dacă intervalul limitelor de
toleranţă experimentală (LI, LS) se află în interiorul intervalului limitelor de toleranţă
reglementată (TI, TS).

Notă:
• Fig. 6. a) reprezintă cazul optim de variabilitate a fabricației, când limitele experimentale

7
Materiale electrotehnice. Îndrumar de laborator Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M.

LI și LS sunt dispuse simetric în intervalul de toleranță TI și TS și valoarea medie a

rezistențelor măsurate Rmed coincide cu valoarea nominală a lotului examinat Rn.
• Fig. 6. b) reprezintă cazul în care valoarea medie nu coincide cu valoarea nominală, ceea
ce corespunde cu o dispunere nesimetrică a valorilor măsurate. Acest caz arată ca procesul
de fabricație nu este în conformitate cu cerințele de proiectare a rezistoarelor.

B. Măsurători și prelucrări de date

Se trec valorile rezistențelor masurate corespunzatoare celor 3 seturi de rezistoare SR1, SR2,
SR3 în Tabelul 3.

Tabelul 3. Date experimentale și prelucrări de date II

Nr. Crt. Rn1=..... Rn2=..... Rn3=.....
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Prelucrări statistice
Rmed [Ω]
s [Ω]
TI [Ω]
TS [Ω]
LI [Ω]
LS [Ω]
Rezultat
(corespunde sau nu?)

Prelucrarea datelor se va face în Excel, utilizând relațiile (9)÷(15), iar datele obținute se trec
în Tabelul 3.

Anexe
Anexa 1. Codul culorilor pentru rezistoare electronice

Bibliografie
Călin M.D., Helerea E., Ghiţă C.B., Şerban M., Materiale electrotehnice. Îndrumar de
laborator, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, Romania, 2018, p. 139.
http://www.resistorguide.com