Curs12

Analiza circuitelor ramificate de c.a.

Generalităţi
După cum se știe circuitele de c.a., ca şi cele de c.c., sunt caracterizate prin:
- topologie (structura circuitului) respectiv numărul de ramuri, noduri și ochiuri
independente;
- mărimi electrice: tensiuni, curenţi, tensiuni electromotoare, curenții surselor de curent,
etc.
- parametri de circuit: rezistențe, inductanțe, capacități.
Analiza unui circuit în regim sinusoidal înseamnă determinarea curenţilor prin ramuri,
a tensiunilor la bornele ramurilor şi eventual a puterilor active şi reactive pe ramuri, dacă sunt
cunoscute: topologia circuitului, parametrii surselor de tensiune și de curent adică valorile
t.e.m., respectiv curenții surselor de curent şi impedanţele lor interne Z i precum și parametrii
ramurilor, adică rezistențele, inductanțele și capacitățile (sau impedanţele complexe Z ,
respectiv admitanţele Y ).

Așa cum am precizat anterior, legile și teoremele fundamentale ale circuitelor electrice
sunt valabile atât în regim staționar (de c.c.) cât și în regim de c.a. în valori instantanee –cele
care exprimă evoluția în timp a mărimilor sinusoidale reale, și în domeniul fazorial,
considerând fazorii (numere complexe) asociați mărimilor sinusoidale reale. De aceea analiza
unui circuit de c.a. este similară cu cea a unui circuit de c.c., dar cu mici deosebiri astfel că
sunt necesare precizări privind aspectele specifice. În principiu, toate legile şi teoremele
utilizate în analiza circuitelor de c.c. se utilizează și în analiza circuitelor de c.a. într-o formă
asemănătoare.

Legi şi teoreme specifice în c.a.

Legea lui Ohm
Se consideră o porţiune de circuit caracterizată, în caz general, de rezistența R,
inductanța L și capacitatea C, adică de impedanţa Z. Tensiunea la borne este u(t) iar curentul
prin porțiunea considerată este i(t). Așa cum am arătat anterior:

u(t)
t
di 1
A B u(t ) = Ri + L + ∫ idt
i(t) dt C 0
Z
( R, L, C )

U În domeniul fazorial (complex) porţiunea de

A B circuit se reprezintă prin impedanţa sa complexă Z, iar
I Z mărimile de circuit prin imaginile lor complexe U și I.
( R , L, C )
Circuite electrice de c.a. 2
Legea lui Ohm are forma complexă:

U = Z⋅ I .

U În caz general, când ramura conţine şi o sursă de

tensiune electromotoare, legea lui Ohm în domeniul
~ complex, devine:
I Z
E

U + E = Z ⋅I .

Teorema I a lui Kirchhoff. Este valabilă atât în valori instantanee, cât şi în domeniul
fazorial (complex):
n n

∑i
k =1
k =0 , fazorial ∑I
k =1
k =0 .

Într-un nod al unui circuit electric suma algebrică a curenților este nulă.

Teorema a II-a a lui Kirchhoff. Este valabilă atât în valori instantanee cât şi în
domeniul fazorial (complex):
Suma algebrică a tensiunilor de-a lungul unui ochi al unui circuit electric este nulă.
n n

∑ uk = 0
k =1
fazorial ∑U
k =1
k =0

sau
Într-un ochi al unui circuit suma algebrică a tensiunilor electromotoare este egală cu
suma căderilor de tensiune din ramurile ochiului considerat.

∑e = ∑u
j
j
i
i .respectiv ∑ E = ∑U
j
j
i
i

Observaţie: Comparând aceste relaţii cu relaţiile similare scrise în c.c. se poate

constata că în valori complexe legea lui Ohm şi teoremele lui Kirchhoff au aceeași formă ca
și în c.c.. În domeniul fazorial mărimile sinusoidale se substituie prin imaginile lor complexe
iar rezistenţele prin impedanţele complexe ale rezistoarelor, bobinelor, condensatoarelor.

Observație: Pe baza legii lui Ohm și a teoremelor lui Kirchhoff se poate arăta că toate
legile și teoremele circuitelor electrice de c.a. sunt valabile și în domeniul fazorial.
Gruparea în serie şi în derivaţie a impedanţelor.
În baza analogiei stabilite anterior între modul de scriere a teoremelor lui Kirchhoff în
complex pentru circuitele liniare de c.a. şi modul de scriere a aceloraşi teoreme pentru
circuitele liniare de c.c., se pot determina imediat expresiile impedanţelor echivalente ale
grupărilor uzuale.
Circuite electrice de c.a. 3

Gruparea în serie a impedanţelor

U1 U2 Un U
I
Z1 Z2 Zn I Ze

Impedanţa echivalentă a n impedanțe conectate în serie se poate calcula cu relaţia:

n
Ze = ∑Z
k =1
k .

fapt ce implică:
n n
Re = ∑ Rk ; Xe = ∑ Xk .
k =1 k =1

Modulele impedanţelor complexe satisfac relaţia:

n
Ze ≤ ∑ Zk .
k =1

Gruparea în paralel a impedanţelor

I1 Z1

I2 Z2 U
I
U
I Ze
In Zn

Gruparea în paralel a impedanțelor.

Impedanţa echivalentă a n impedanţe conectate în paralel se determină cu relația:

n
=∑
1 1
Z e k =1 Z k
iar admitanţa echivalentă corespunzătoare:
n
Y e = ∑Y k .
k =1

În acest caz, modulele admitanţelor complexe satisfac relaţia:

n

Ye ≤ ∑ Yk , .
k =1
Circuite electrice de c.a. 4

Teorema conservării puterilor în c.a.

Suma puterilor active furnizate de generatoarele dintr-un circuit de c.a.
este egală cu suma puterilor active disipate pe rezistoarele circuitului. Suma
puterilor reactive furnizate de generatoarele dintr-un circuit de c.a. este egală cu
suma algebrică a puterilor reactive ale bobinelor şi condensatoarelor.

∑ (P )
jk∈r
jk G = ∑ (P )
jk∈r
jk R . ∑ (Q )
jk∈r
jk G = ∑ (Q )
jk∈r
jk L ,C .

Metode de analiză a circuitelor liniare ramificate de c.a.

Pe baza analogiei stabilite între expresiile formale ale legii lui Ohm și teoremelor lui
Kirchhoff în regim sinusoidal şi expresiile aceloraşi legi şi teoreme valabile în cazul
circuitelor de c.c. rezultă posibilitatea preluării şi adaptării, sub forma simbolică (în domeniul
fazorial) a tuturor metodelor de analiză prezentate în partea I a cursului, care au la bază:
- Combinarea impedanțelor;
- Transformarea surselor;
- Principiul suprapunerii efectelor;
- Teoremele lui Thevenin și Norton, ș.a.,
la care se adaugă:
- Metoda tensiunilor nodale;
- Metoda curenților de ochi.
Analiza unui circuit de c.a. se face în următoarele etape:

1. Se transferă circuitul din domeniul timp în domeniul fazorial (complex). Pentru

aceasta:
- se menține structura circuitului;
- valorile instantanee ale semnalelor sinusoidale i(t), u(t), e(t), ș.a. se înlocuiesc
prin imaginile lor complexe I U E (fazori);
- parametrii elementelor pasive de circuit - rezistențele R, inductanțele L,
capacitățile C se înlocuiesc prin impedanțele complexe corespunzătoare, respectiv ZR = R,
1 1
ZL =jωL = jXL, ZC = = − jX C . După cum se știe = − j
jωC j
2. Se face analiza circuitului în domeniul fazorial printr-una dintre metodele enumerate
mai sus, fiind cunoscute valorile t.e.m., curenții surselor de curent şi impedanţele lor interne
precum și parametrii ramurilor circuitului adică rezistențele, inductanțele și capacitățile,
respectiv impedanţele lor complexe. În urma calculelor se obțin imaginile complexe ale
curenților prin ramuri și ale tensiunilor la bornele ramurilor I, U.
3. Se determină valorile instantanee i(t), u(t) ale curenţilor din circuit și ale tensiunilor
la bornele ramurilor prin trecerea inversă din domeniul fazorial în domeniul timp.
 Circuite electrice de c.a. 5

În continuare se prezintă un exemplu în care analiza se face prin aplicarea directă a

teoremelor lui Kirchhoff. Circuitul are r = 3 ramuri, n = 2 noduri şi o = 3 − 2 + 1 = 2 ochiuri
independente.
i1 L i2

e1 = 20 2 sin(100t ) , e2 = 10 2 sin(100t ) ; i3 e2

L = 0,1 H , C = 1 mF ; R1 R3 R2
R1 = 10 Ω ; R2 = 20 Ω ; R3 = 5 Ω ;

e1 C
Circuit în domeniul timp
1. Se trece circuitul din domeniul timp în
domeniul fazorial.

I1 ZL I2
E 1 = 20e j0 = 20 ,
E2
I3
E 2 = 10e j0 = 10 ,
ZR1 ZR3 ZR2
Z R1 = R1 = 10,
Z R 2 = R2 = 20,
Z R 3 = R3 = 5, E1 ZC
Z L = jωL = j100 ⋅ 0,1 = j10 , Circuit în domeniul fazorial
1 1
ZC = = −j = − j10 ,
jωC 100 ⋅ 0,001

2. Se face analiza circuitului în domeniul fazorial. Pentru aceasta în circuitul de mai sus
se aplică teorema I a lui Kirchhoff în (n - 1) = 1 noduri independente și teorema a II-a a lui
Kirchhoff în o = 2 ochiuri independente. Se obține un sistem de r = 3 ecuaţii:


I 1 + I 2 − I 3 = 0 I 1 + I 2 − I 3 = 0
 
 E 1 = Z R1 I 1 + Z L I 1 + Z R 3 I 3  E 1 = R1 I 1 + jωL I1 + R 3 I 3
E = Z I + Z I + Z I  j
 2 R2 2 C 2 R3 3  E 2 = R2 I 2 − I 2 + R3 I 3
 ωC

Înlocuind datele cunoscute, complexe I1, I2, I3 ale curenţilor:

I 1 = 0,97e -j28 ,
I 2 = 0,24e j52 ,

I 3 = 1,1e - j24 .
3. Se determină expresiile i1(t), i2(t) şi i3(t) ale curenţilor din circuit în domeniul timp prin
trecerea inversă din domeniul complex în domeniul timp:
Circuite electrice de c.a. 6
i1 (t ) = 2 ⋅ 0,97 sin(100t − 28 ) , = 1,37 sin(100t − 28 ) ,
i2 (t ) = 2 ⋅ 0,24 sin(100t + 52  ) = 0,33 sin(100t + 52  ) ,
i3 (t ) = 2 ⋅ 1,1 sin(100t − 24  ) = 1,55 sin(100t − 24  ) .

Metoda teoremelor lui Kirchhoff se aplică numai circuitelor cu o configuraţie relativ

simplă. În cazul circuitelor complexe este indicată utilizarea metodei tensiunilor nodale sau a
curenţilor de ochi, în funcție de structura circuitului, evident în domeniul fazorial (complex).
Pentru determinarea răspunsului pe o singură ramură se pot utiliza metoda teoremei lui
Thevenin, metoda teoremei lui Norton, metoda suprapunerii efectelor, ș.a.
Teorema suprapunerii efectelor
Teorema suprapunerii efectelor se utilizează în analiza circuitelor care conțin mai multe
surse de energie electrică și specifică faptul că fiecare sursă are o anumită contribuție în
tensiunea sau curentul din fiecare ramură a circuitului. În cazul circuitelor în care există
surse de tensiune cu frecvențe diferite, metoda suprapunerii efectelor este singura metodă
care se poate utiliza în domeniul fazorial.
Ca și în cazul circuitelor de c.c.:
Tensiunea la borne sau curentul printr-un element al unui circuit care conţine două sau mai
multe surse, este egal cu suma tensiunilor, respectiv a curenţilor produse de fiecare sursă
dacă ar acţiona separat.

Analiza unui circuit prin metoda suprapunerii efectelor, în domeniul fazorial implică
următoarele etape:
- Se păstrează o singură sursă independentă activă, iar celelalte se pasivizează (se sting). Se
calculează curenţii pe care-i produce în ramuri această sursă.
- Se repetă etapa pentru fiecare sursă din circuitul considerat.
- Se calculează curenţii din ramuri, efectuând suma algebrică a curenţilor determinaţi
separat de fiecare sursă.

Exemplu:
Să se determine tensiunea ux(t) din circuitul următor:
R1
e1 (t ) = 141sin(20πt )
i3
π
e2 (t ) = 70.5 sin(40πt + )
e1 L ux R2 2
1
R1 = 4Ω; R2 = 2Ω ; L =
20π
e2

Se observă că cele două surse din circuit au frecvențe, respectiv pulsații diferite. Din
această cauză singura metodă de rezolvare este prin suprapunerea efectelor. Astfel:
u x (t ) = u' x + u " x
în care u' x (t ) este datorată exclusiv sursei e1(t) iar u" x (t ) este datorată exclusiv sursei e2(t).
Circuite electrice de c.a. 7

1. Se trece circuitul din domeniul timp în domeniul fazorial.

ZR1

I3

E1 ZL Ux ZR2 E 1 = 100e j0 = 100 ,

E 2 = 50e jπ / 2 ,
E2 Z L = jωL ,

2. În continuare se aplică principiul suprapunerii efectelor, adică se consideră pe rând

activă câte o singură sursă și se dermină imaginile complexe corespunzătoare
U'x și U"x

Se consideră mai întâi activă doar sursa E1 de pulsație ω1= 20π, respectiv se stinge
sursa E2 și se determină U'x.
ZR1 E 1 = 100e j0 = 100 ,
I3 1
Z L = jω1 L = j 20π ⋅ = j
20π
E1 ZL ZR2
U'x Z R1 = R1 = 4, Z R 2 = R2 = 2
Se observă că bobina și rezistorul R2 sunt în paralel,
astfel că impedanța echivalentă a grupării este:
Z ⋅R 2j
ZP = L 2 =
R1 Z L + R2 2 + j

E1 Zp În urma acestei grupări rezultă un divizor de tensiune

format din R1 și Z P . Tensiunea necunoscută este
U'x tensiunea pe impedanța Z P .Ca urmare:
2j
Zp 2+ j 
U ' x = E1 ⋅ = 100 = 12 + 16 j = 20e j 53
Z p + R1 4+
2j
2+ j
Se consideră acum activă doar sursa E2 de pulsație ω2= 40π respectiv se stinge sursa
E1 și se dermină U"x.

ZR1
π
j
I3 E 2 = 50e 2
= 50 j
1
ZL Ux" ZR2 Z L = jω2 L = j 40π ⋅ =2j
20π
Z R1 = R1 = 4, Z R 2 = R2 = 2
E2
 Circuite electrice de c.a. 8
Se observă că bobina și rezistorul R1 sunt acum în paralel, astfel că impedanța echivalentă în
acest caz este:
RZ 8j 4j
ZP = 1 L = =
R1 + Z L 4 + 2 j 2 + j
În urma acestei grupări rezultă divizorul de tensiune format din R2 și Z P . Tensiunea
necunoscută este tensiunea pe impedanța Z P . Ca urmare:
4j
Zp 2+ j 2−3j 
U"x = E 2 ⋅ = 50 j = −100 = 27.7e j124
Z p + R2 2+
4j 13
2+ j
3. Printr-o transformare inversă se determină u' x (t ) și u" x (t ) , considerând pulsațiile
corespunzătoare ω1 respectiv ω2:
u' x (t ) = 2 ⋅ 20 sin(20πt + 53 )
u" x (t ) = 2 ⋅ 27.7 sin(40πt + 124 )
În final se determină tensiunea necunoscută:
u x (t ) = u' x + u " x = 2 ⋅ 20 sin(20πt + 53 ) + 2 ⋅ 27.7 sin(40πt + 124 )

Teorema lui Thévenin şi teorema lui Norton

Teorema lui Thévenin
Se consideră un circuit complex de c.a. și două borne A, B, ca în figura următoare.
Între aceste borne este conectată o impedanță Z fixă sau variabilă.

A A
i(t) Zth i(t)
ek
u(t) Z eth u(t) Z

Zk
B B
a. Circuit complex b. Circuit echivalent

Conform teoremei lui Thevenin, dacă se separă impedanța Z dintre bornele A şi B

restul circuitului se substituie printr-o sursă ideală de tensiune eth în serie cu o impedanță Zth.
Circuitul se transformă în acest caz într-un circuit simplu, neramificat care permite imediat
obţinerea valorii curentului prin impedanța Z, respectiv a tensiunii la bornele acesteia.
Astfel conform teoremei lui Thevenin:
Un circuit de c.a. complex poate fi echivalat între două borne cu o sursă ideală de
tensiune eth în serie cu o impedanță Zth.
Tensiunea eth este egală cu tensiunea la gol între bornele considerate eth = u AB 0 .
Impedanța complexă Zth este egală cu impedanța complexă echivalentă a circuitului
pasivizat între bornele considerate.

Exemplu: Să se determine curentul i(t) din circuitul următor:

Circuite electrice de c.a. 9

L a i(t)
R e(t ) = 70.5 sin(100t + 30  )
R = 10 Ω; C = 1mF ; L = 0.2 H
Z
e(t) C u(t)

b
Circuit în domeniul timp

1. Se trece circuitul din domeniul timp în domeniul fazorial:

ZL I
a

ZR E = 50e j 30
ZC Z Z R = R = 10 Ω;
E
U Z L = jωL = j100 ⋅ 0.2 = 20 j
1
b ZC = − j = −10 j;
Circuitul în domeniul fazorial ωC

2. Se determină circuitul echivalent Thévenin între bornele a-b.

Se înlătură impedanța Z.
Se determină Zth egală cu impedanța echivalentă a circuitului pasivizat între bornele
a-b, ca în figura următoare.
ZL
a −j
Z e = Z L II Z C + R = ( jωL II ) + R = 10 − 20 j =
ZR ωC
Ze=Zth 
ZC = 22.36e − j 63 = Z th

b
Circuit pentru determinarea Zth

Se determină tensiunea Eth egală cu tensiunea la gol între bornele a-b

Eth = Uab0. Circuitul corespunzător este ilustrat în figura următoare:

ZL I=0
a
Se observă că rezistența R este eliminată din
circuit fiind parcursă de curent zero. Rezultă un
ZC divizor de tensiune, astfel că:
E Uab0 Uab0 ZC − j / ωC
U ab 0 = E ⋅ = E⋅ =
ZC + ZL − j / ωC + jωL
b
Circuit pentru determinarea Eth = Uab0  − 10 j  
= 50e j 30 ⋅ = −50e j 30 = 50e j 210
a − 10 j + 20 j
Zth I

Z Circuitul echivalent Thevenin este cel din figura alăturată,

Eth
din care se determină simplu I:

b
Circuitul echivalent Thevenin
Circuite electrice de c.a. 10
E th
I=
Z th + Z

0
E th 50e j210
Dacă Z = 20j rezultă: I =
0
= = 5e j210
Z th + Z 10 - 20j + 20j

3. Se determină curentul i(t) printr-o transformare inversă, din domeniul fazorial în domeniul
timp:
0
I = 5e j210 ⇒ i (t ) = 2 ⋅ 5 sin(100t + 210 0 )

Teorema lui Norton

Se consideră un circuit complex de c.a. și două borne A, B, ca în figura de mai jos.
Între aceste borne este conectată o impedanță Z fixă sau variabilă.

A A
i(t) I
ek ZN
u(t) Z U Z
JN
Zk
B B
a. Circuit complex b. Circuit echivalent

Conform teoremei lui Norton, dacă se separă impedanța Z dintre bornele A şi B restul
circuitului se substituie printr-o sursă ideală de curent JN în paralel cu o impedanță ZN.
Circuitul se transformă în acest caz într-un circuit simplu care permite imediat obţinerea
valorii curentului prin impedanța Z, respectiv a tensiunii la bornele acesteia.
Astfel conform teoremei lui Norton:
Un circuit de c.a. complex poate fi echivalat între două borne cu o sursă ideală de
curent JN în paralel cu o impedanță Zth.
Curentul J este egal cu curentul de scurtcircuit între bornele considerate J N = J ABsc .
N
Impedanța complexă ZN este egală cu impedanța complexă echivalentă a circuitului
pasivizat între bornele considerate.

Exemplu
Să se determine curentul i0(t) din circuitul următor, caracterizat de:

L a i0(t)
R e(t ) = 70.5 sin(100t + 30  )
Z R = 10 Ω; C = 1mF ; L = 0.2 H
e(t) C u(t)

b
Circuit în domeniul timp
Circuite electrice de c.a. 11
1. Se trece circuitul din domeniul timp în domeniul fazorial:

ZL
a I0 E = 50e j 30
ZR Z R = R = 10 Ω;
ZC Z Z L = jωL = j100 ⋅ 0.2 = 20 j
E
U 1
ZC = = −10 j;
jωC
b
Circuitul în domeniul fazorial
2. Se determină circuitul echivalent Norton
între bornele a-b. Pentru aceasta:
Se înlătură impedanța Z.
Se determină ZN egală cu impedanța echivalentă a circuitului pasivizat între bornele a-b,
ca în figura următoare.
ZL
a −j
Z e = ( jωL II ) + R = 10 − 20 j =
ZR ωC
Ze=ZN 
ZC = 22.36e − j 63 = Z N

b
Circuit pentru determinarea ZN

Se determină JN Pentru aceasta se face ZL

I
scurtcircuit între bornele a şi b şi se determină curentul a
R
J N = I sc Circuitul corespunzător reprezintă un divizor
.
de curent, așa cum este ilustrat în figura alăturată. E
ZC Isc
Pentru a determina curentul Isc prin rezistorul R este
necesar să se determine mai întâi curentul total I. pentru b
Circuit pentru determinarea JN = Iabsc
aceasta se grupează rezistorul R și condensatorul care
sunt acum în paralel, astfel că impedanța echivalentă în acest caz este:
RZ c 100 j
Z P = R // Z c = =− = 5(1 − j )
I ZL R + Zc 10 − 10 j
I Zp in serie cu ZL formeaza impedanta Ze :
Z e = Z P + Z L = 5 − 5 j + 20 j = 5 + 15 j = 5(1 + 3 j )
ZP
E
Curentul total prin circuit este:
E 50e j 30 50e j 30
I= = = = 10e j − 41.56
Z e 5(1 + 3 j ) 5 10e j 71,56
Curentul de scurtcircuit Isc se calculează cu formula divizorului de curent:
ZC 10e j − 41.56 10 10e j 3.44
J N = I sc = I =−j =−j = 5e − j 86.56
R + ZC 10 − 10 j 2
Rezultă circuitul echivalent Norton, ca in figura de mai jos, care reprezintă un divizor de
Circuite electrice de c.a. 12

a
curent, din care se determină simplu curentul prin ramura de
I0
interes I0:
ZN
Z ZN
I0 = J N
JN ZN +Z
b

Dacă Z = 20j rezultă:

ZN 10 − 20 j
I0 = J N = 5e − j 86.56 = 5e − j 86.56 (1 − 2 j ) = 5e j ( −86.56 − 63.43) = 5e − j150
ZN +Z 10 − 20 j + 20 j
Se observă că s-a obținut același rezultat ca și în cazul utilizării teoremei lui Thevenin.