Curs7

Operaţii matematice în reprezentarea simbolică a mărimilor

sinusoidale

În continuare se determină modul în care se transformă operațiile

matematice în cadrul acestei metode sau care sunt imaginile complexe ale
mărimilor obţinute prin înmulţirea cu un scalar, derivarea, integrarea şi
adunarea mărimilor sinusoidale.
De exemplu să considerăm un circuit care conține un rezistor, o
bobină și un condensator conectate în serie, alimentat de la o sursă cu
tensiunea electromotoare e(t):
π
e(t ) = 141sin(628t + )
6
Conform teoremei a II-a a lui Kirchhoff:
t
di 1
e(t ) = u R (t ) + u L (t ) + uC (t ) = Ri (t ) + L + ∫ i (t )dt
dt C 0
Se pune problema de a determina curentul i(t) cunoscând valorile R,
L, C. În primă etapă este necesar să se treacă ecuația de mai sus din
domeniul timp în domeniul complex (operațional). Mărimile reale
sinusoidale, din domeniul timp, respectiv , e(t), i(t) se înlocuiesc cu
imaginile lor complexe E, I dar este necesară și transformarea operațiilor
matematice implicate, respectiv adunarea derivarea, integrarea.
Astfel:
Se consideră un semnal sinusoidal oarecare y(t) şi imaginea sa
complexă:
y (t ) = 2 Y sin(ωt + γ ) ↔ Y = Ye jγ .

1. Înmulţirea cu un scalar
Se consideră înmulțirea acestui semnal cu o constantă k.
ky (t ) = k 2 Y sin(ωt + γ )
Se observă că acest semnal are valoarea efectivă kY și aceeași fază inițială
γ. Ca urmare rezultă imaginea complexă a semnalului ky(t):
2 Partea a II-a

ky (t ) = k 2 Y sin(ωt + γ ) ↔ k Y = kYe jγ

+j
Operaţia de înmulţire cu un scalar a
kY unei mărimi sinusoidale se transformă,
în domeniul fazorial, în înmulţirea cu
Y
acel scalar a imaginii sale complexe. În
γ +1 planul complex, operaţia este
0 echivalentă cu multiplicarea modulului
Înmulțirea cu un scalar Y prin numărul k. Diagrama fazorială a
mărimilor y(t) și ky(t) este redată în
figura alăturată.

2. Derivarea în raport cu timpul

Se consideră un semnal sinusoidal oarecare y(t) şi imaginea sa
complexă:
y (t ) = 2 Y sin(ωt + γ ) ↔ Y = Ye jγ
Prin derivarea în timp a mărimii y(t) se obţine:
dy π
= 2 ωY cos(ωt + γ ) = 2 ωY sin(ωt + γ + ) .
dt 2
π
Semnalul derivat are valoarea efectivă ωY și faza inițială γ + . Ca
2
urmare imaginea complexă a mărimii derivate dy/dt este:
π π
j( γ + ) j
jγ
ωYe 2
= ωYe e 2
= jωYe jγ = jωY .
π
j
S-a ţinut cont de faptul că e reprezintă forma exponențială a
2

numărului complex j. Numărul j poate fi scris sub formă algebrică

j = 0 +1j care pune în evidență partea reală egală cu 0 și partea imaginară
egală cu 1.
Rezultă că operația de derivare în timp a unui semnal sinusoidal
y(t) se transformă, în domeniul fazorial, în operația de înmulţire cu
valoarea jω a imaginii sale complexe Y.
Circuite electrice de c.a. 3

dy
↔ jωY .
dt

+j În planul complex operația

de derivare în timp este echivalentă
Y cu rotirea imaginii complexe Y cu
π/2 π/2 în sens direct trigonometric şi
jωY înmulţirea modulului Y cu factorul
+1
0 ω, ca în figura alăturată.
Operația de derivare

3. Integrarea în timp
Se consideră un semnal sinusoidal oarecare y(t) şi imaginea sa
complexă:
y (t ) = 2 Y sin(ωt + γ ) ↔ Y = Ye jγ
Efectuând integrarea în timp a mărimii y(t) se obţine:
t Y Y π
∫0 y (t )dt = − 2 ω cos(ωt + γ ) = 2 ω sin(ωt + γ − 2 ) .
π
Semnalul integrat are valoarea efectivă Y/ω și faza inițială γ − .
2
Astfel imaginea complexă a mărimii integrate este:
π π
Y j ( γ − 2 ) Y jγ − j 2 Y j γ Y
e = e e = e = .
ω ω jω jω
S-a ţinut cont de faptul că numărul complex 1/j poate fi scris în
forma algebrică, respectiv exponenţială în modul următor:
π
1 −j
= − j = 0 − 1⋅ j = e 2 .
j
Rezultă că operația de integrare în timp a unui semnal sinusoidal y(t) se
transformă, în domeniul fazorial, în operația de împărțire prin factorul
imaginar jω a imaginii sale complexe Y.
4 Partea a II-a

t Y
∫0 y (t )dt ↔ jω .

+j În planul complex operația

de integrare în timp este
echivalentă cu rotirea imaginii
Y
complexe Y cu π/2 în sens invers
−π/2 +1 trigonometric şi împărţirea
0
Y modulului Y prin ω, ca în figura
jω alăturată.
Operația de integrare

4. Adunarea şi scăderea
Să considerăm două semnale sinusoidale y1(t) şi y2(t) și imaginile
lor complexe Y1 şi Y2. Semnalului y(t)=y1(t) ±y2(t) îi corespunde o imagine
complexă egală cu suma imaginilor complexe Y1 şi Y2 ale semnalelor y1(t)
şi y2(t):
y (t ) = y1 (t ) + y2 (t ) ↔ Y = Y1 + Y2 . (3.15)
Este recomandat ca operaţia de
+j
adunare sau scădere să fie realizată
b1+ b2
utilizând forma algebrică a numerelor
b1 complexe sau utilizând regulile
Y1 Y
cunoscute de operaţii cu vectori ca în
b2
Y2 +1 figura alăturată. Astfel vom considera
0 a1 a2 a1+ a2 imaginile complexe ale mărimilor
Adunarea mărimilor sinusoidale în forma algebrică:
sinusoidale Y 1 = a1 + jb1 ; Y 2 = a 2 + jb2 ,
respectiv:
Y = a + jb , în care:
a = a1 + a2 = { Y }, b = b1 + b2 = {Y } .
Circuite electrice de c.a. 5

Exemplu: Să considerăm din nou exemplul de mai sus, respectiv

ecuația din domeniul timp:
t
di 1
e(t ) = u R (t ) + u L (t ) + uC (t ) = Ri (t ) + L + ∫ i (t )dt
dt C 0
π
e(t ) = 141sin(628t + )
6
e(t) se transformă în numărul complex E:
π
e(t ) = 141sin(628t + ) ↔ E = 100e jπ / 6
6
În urma transformării operațiilor de adunare, derivare, integrare,
ecuația diferențială se transformă, în domeniul fazorial, în ecuația
algebrică:
1
E = R I + jωL I + I
jωC
Aceasta permite determinarea simplă a imaginii complexe I din care
rezultă i(t) printr-o transformare inversă, din domeniul complex (fazorial)
în domeniul timp.
În concluzie metoda simbolică de reprezentare a mărimilor
sinusoidale asociază mărimilor sinusoidale reale din domeniul timp
numere complexe (fazori) din domeniul fazorial, care este un domeniu
operațional (de lucru).
Unei ecuații (sistem) din domeniul real, timp, care descrie
funcționarea unui circuit îi corespunde prin metoda simbolică o ecuație
algebrică în domeniul complex, în modul următor:
- Semnalele reale sinusoidale, din domeniul timp, tensiuni, curenți
u(t), i(t) se înlocuiesc cu imaginile lor complexe U, I.
- Derivatele în timp ale semnalelor sinusoidale du(t)/dt se înlocuiesc
cu imaginile lor complexe jωU, jωI.
- Integralele în timp ∫ udt, ∫ idt , se înlocuiesc cu imaginile complexe
U I
, .
jω jω
6 Partea a II-a

Circuite elementare de c.a.

Parametrii circuitelor de c.a.
Impedanţa. Impedanţa complexă.
În circuitele electrice, trecerea curentului este însoţită de degajare
de căldură prin efect Joule, fenomen caracteristic în principal
rezistoarelor, de generare de câmp magnetic, fenomen caracteristic în
principal bobinelor şi de generare de câmp electric, fenomen caracteristic
în principal condensatoarelor. Astfel elementele pasive ale circuitelor
electrice sunt, în general, rezistoarele, bobinele şi condensatoarele
caracterizate de parametrii rezistență electrică R, inductanță L, respectiv
capacitate electrică C.
În circuitele de c.c., adică în regim staţionar mărimile electrice sunt
invariabile în timp, nu se produce fenomenul de inducție electromagnetică
și, ca urmare efectul inductanței asupra intensității curentului este nul.
Intensitatea curentului este influențată doar de rezistența firului din care
sunt confecționate bobinele, care fiind foarte mică, practic se neglijează și
de asemenea prezența bobinelor.
În ceea ce privește condensatoarele, curentul continuu nu poate
trece prin dielectricul (izolatorul) dintre armăturile acestora, astfel că în
circuitele de c.c. nu pot exista condensatoare.
În concluzie, intensitatea curentului continuu depinde numai de
parametrul rezistență iar rezistoarele constituie singurele elemente pasive
în aceste circuite.
În circuitele de c.a. atunci când curentul variabil parcurge o bobină,
creează câmp magnetic variabil în timp care, conform legii inducţiei
electromagnetice, induce în bobină o tensiune electromotoare egală și de
sens opus tensiunii la borne:
di
u = −e = L ,
dt
în care L reprezintă inductanța bobinei. Pe această cale intensitatea
curentului depinde de parametrul inductanță, iar bobina constituie unul
dintre elementele pasive ale circuitelor de c.a.
Pe armăturile unui condensator se acumulează sarcini electrice, care
Circuite electrice de c.a. 7

determină apariția unui câmp electric. Dacă un condensator se

alimentează cu tensiune variabilă cantitatea de sarcină de pe armături este,
de asemenea variabilă, fenomen echivalent cu un curent electric,
dq du
i= =C
dt dt
Intensitatea acestui curent depinde de capacitatea C a
condensatorului. Astfel și condensatorul reprezintă unul dintre elementele
circuitelor de c.a.
În concluzie intensitatea curentului alternativ depinde de parametrii
rezistență, inductanță și capacitate electrică iar elementele pasive din
aceste circuite sunt rezistoarele, bobinele și condensatoarele. Aceşti
parametri sunt liniari, dacă valorile lor nu depind de valorile semnalelor
(tensiuni, curenţi) din circuit și neliniari în caz contrar.
În caz general, pentru a caracteriza un element oarecare de circuit, o
porțiune de circuit sau un circuit întreg se utilizează noțiunea de
impedanță, spre deosebire de circuitele de c.c. în care se utilizează
rezistența. Circuitele de c.a. sunt caracterizate de impedanțe, circuitele de
c.c., de rezistențe.

i u (t ) i (t )
Z,ϕ
u intrare iesire
Z (excitatie) portiune (raspuns )
de circuit
a. b.
Impedanţa unei porţiuni de circuit:

Să considerăm o ramură pasivă oarecare dintr-un circuit de c.a. cu

tensiunea la borne:

u (t ) = 2 U sin(ωt + γ u )

şi străbătută, în cazul cel mai general, de un curent alternativ de forma:

i (t ) = 2 I sin(ωt + γ i ) .
8 Partea a II-a

Ramura de circuit este complet caracterizată de impedanța ramurii

Z și de defazajul φ dintre tensiunea la borne și curentul prin ramură.
Se defineşte drept impedanţă a ramurii raportul dintre valorile
efective ale tensiunii şi curentului:
U
Z= .
I
Unitatea de măsură a impedanței este ohmul [Ώ].
Impedanța unui element sau circuit arată modul în care elementul
U
sau circuitul respectiv se opune trecerii curentului: I = . Ea exprimă
Z
inerția la mișcare a electronilor în bobine și condensatoare.
De obicei între tensiunea și curentul ramurii de circuit apare şi un
defazaj:
ϕ = γu − γi .
Atât impedanţa cât şi defazajul dintre tensiune şi curent sunt
parametri care caracterizează o porţiune de circuit, un element de circuit,
sau un circuit întreg. Prin intermediul lor, dacă la borne se aplică o
tensiune u cunoscută, curentul i care rezultă este determinat în mod unic.
Dacă se împarte valoarea efectivă a curentului la cea a tensiunii se
obţine o mărime inversă impedanței, numită admitanţă. Unitatea de
măsură pentru admitanță se numește siemens [S]:
I 1
Y= = .
U Z
Impedanţa complexă
În analiza circuitelor de c.a. se utilizează o mărime de calcul numită
impedanţa complexă a unei ramuri sau circuit Z, care se defineşte ca fiind
raportul dintre imaginile complexe ale tensiunii la bornele ramurii
(circuitului) şi curentul prin ramură (circuit):
U Ue jγ u U j ( γ u − γ i )
Z = = jγ i = e = Ze jϕ .
I Ie I
Z = Ze jϕ
Circuite electrice de c.a. 9

Se observă că modulul impedanţei complexe a unei ramuri (circuit)

este egal cu impedanţa ramurii respective, iar argumentul impedanţei
complexe este acelaşi cu defazajul dintre tensiunea la bornele ramurii
(circuitului) şi curentul prin ramură (circuit).
Fiind un număr complex, Z poate fi scrisă şi sub forma algebrică:
Z= {Z }+ j {Z } = R + jX .
Z = R + jX
în care R se numeşte rezistenţa ramurii (circuitului) iar X se numeşte
reactanţa ramurii (circuitului). Atât rezistenţa cât şi reactanţa se măsoară
în ohmi [Ώ]. Numărul complex Z poate fi scris și în forma trigonometrică:
Z = Z (cos ϕ + j sin ϕ) = R + jX
De aici se pot determina expresiile rezistenței și reactanței unui circuit
caracterizat de impedanța Z:
R = Z cos ϕ , X = Z sin ϕ
Observaţie: Impedanţa complexă nu reprezintă imaginea complexă
a vreunei mărimi electrice. Ea este doar o mărime de calcul matematic
rezultată din raportul imaginilor complexe a două semnale sinusoidale.

Admitanța complexă
Reprezintă mărimea inversă impedanței complexe:
1 I
Y = =
Z U
Fiind un număr complex, admitanța complexă ca și impedanța
complexă poate fi scrisă şi sub forma algebrică:
Y = {Y }+ j {Y } = G + jB .
Y = G + jB
G este partea reală a admitanței și se numește conductanță.
B este partea imaginară a admitanței și se numește susceptanță.
Unitatea de măsură pentru conductanță și susceptanță se numește
Siemens S.
Pentru a determina expresiile conductanței și susceptanței se
prelucrează expresia admitanței complexe:
10 Partea a II-a

1 1 R − jX R X
Y= = ⋅ = 2 −j 2
Z R + jX R − jX R + X 2
R + X2
Se obține:
R X
G= 2 ;
B=− 2 .
R +X
2
R +X2