Lucrarea nr.

CIRCUITE LINIARE MONOFAZATE

ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

1. NOŢIUNI TEORETICE

1.1. Reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale

În analiza circuitelor electrice liniare în regim permanent sinusoidal se utilizează
reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale. Dacă toate mărimile ce intervin au
aceeaşi pulsaţie (frecvenţă) se poate utiliza reprezentarea în complex simplificat.
Prin reprezentarea în complex simplificat se asociază unei mărimi sinusoidale de
forma y(t )=√ 2 Y sin(ωt +γ ) , un vector fix în planul complex (+1, +j), numit fazor
complex simplificat, al cărui modul este egal cu valoarea efectivă Y şi care formează cu
axa reală un unghi egal cu faza iniţială  a mărimii sinusoidale (fig. L7.1),
jγ
y (t )=√ 2 Y sin (ωt+γ )⇔ Y =Ye +j

(axa ima-
ginară)
. (L7.1)

Trecerea de la imaginea în complex Y a mărimii

sinusoidale la funcţia original y(t) (funcţia de timp), se Y
realizează cu transformarea inversă pe baza relaţiei:
+1
{√ 2 e jωt⋅Y } 0 (axa reală)
y(t) = Im . (L7.2)
Prin această reprezentare, mărimile sinusoidale de Fig. L7.1.
timp, de aceeaşi frecvenţă (tensiuni, curenţi, etc.), se
reprezintă ca fazori ficşi în planul complex (independenţi +j
de timp), având modulul egal cu valoarea efectivă a
mărimii sinusoidale şi argumentul dat de faza iniţială.
Astfel, imaginile în complex simplificat ale tensiunii şi
curentului la bornele unui circuit dipolar în regim
permanent sinusoidal sunt: 0 +1
jα Fig. L7.2.
u(t )= √2 U sin(ωt +α )⇔ U=Ue
i(t )=√ 2 I sin(ωt +β )⇔ I=Ie jβ

u,i
u
2U
i
φ 0 t

Fig. L7.3.

-1-
 Aceşti fazori sunt reprezentaţi în figura L7.2, în care s-a notat cu  =  – 
unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent (unghiul de defazaj al circuitului), iar în
figura 7.3 sunt prezentate funcțiile de timp corespunzătoare.

Raportul dintre imaginile în complex ale tensiunii şi curentului la bornele unui

circuit dipolar reprezintă impedanţa complexă a circuitului
jα
U Ue U
Z= = = e jϕ = Ze jϕ
I Ie jβ I
, (L7.3)
iar mărimea inversă este admitanţa complexă
jβ
I Ie I 1
Y= = = e− jϕ =Ye − jϕ =
U Ue jα U Z
. (L7.4)
Se poate verifica uşor următoarea corespondenţă între operaţiile cu mărimi
sinusoidale şi operaţiile cu imaginile lor în complex:
– înmulţirii cu un scalar real  a mărimii sinusoidale îi corespunde multiplicarea
cu  a modulului fazorului complex
λy=√ 2 λY sin(ωt +γ)⇔ λ Y = λ Ye jγ
; (L7.5)
– sumării a două mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă îi corespunde sumarea
geometrică a fazorilor corespunzători
y 1 ( t )+ y 2 (t )⇔Y 1 + Y 2
; (L7.6)
– derivării în raport cu timpul a mărimii sinusoidale îi corespunde multiplicarea
cu j a imaginii în complex, respectiv multiplicarea cu  a modulului şi rotirea cu /2
în sens trigonometric a fazorului complex
π
dy π j( γ + )
=√ 2 ω sin ( ωt+ γ + )⇔ ω Ye 2
= jω Y
dt 2
; (L7.7)
– integrării în timp a mărimii sinusoidale îi corespunde împărţirea cu j a
imaginii în complex, respectiv împărţirea cu  a modulului şi rotirea cu –/2 (în sens
invers trigonometric) a fazorului complex:
π

∫ ydt = √ 2 Y sin( ωt + γ− π )⇔ Y e 2 = 1 Y
j( γ − )

ω 2 ω jω
. (L7.8)
Prin utilizarea reprezentării în complex, mărimile sinusoidale de aceeaşi
frecvenţă dintr-un circuit se reprezintă printr-o diagramă fazorială, pe baza căreia
analiza circuitului se simplifică mult faţă de cazul analizei prin metoda directă.

1.2. Circuitul liniar RLC serie în regim permanent sinusoidal

Circuitul cu elemente liniare ideale – rezistor, bobină şi condensator – conectate
în serie (fig. L7.4,a) sub tensiune sinusoidală la borne

-2-
 u(t )= √ 2 U sin(ωt +ϕ )⇔U =Ue jϕ
, (L7.9)
va fi parcurs de un curent sinusoidal de aceeaşi frecvenţă
j0
i(t )=√ 2 I sin ωt ⇔ I =Ie
, (L7.10)
considerat origine de fază (faza iniţială nulă).

R L C
i
uR uL uC
u

=0
a) b) c)

Fig. L7.4.

Valoarea efectivă I a curentului şi unghiul de defazaj  dintre tensiunea şi

curentul la bornele circuitului se determină utilizând reprezentarea în complex.
Ecuaţia de tensiuni a circuitului este
di 1
dt C ∫
u=u R +u L +uC =Ri+ L + idt
(L7.11)
şi având în vedere corespondenţa operaţiilor, în complex se scrie:
1
U=U R +U L +U C =R I + jωL I + I
jωC
. (L7.12)
Diagrama fazorială a tensiunilor (fig. L7.4,b) se construieşte luând ca referinţă
(origine de fază) un fazor arbitrar pentru curent I în raport cu care se trasează succesiv
fazorul tensiunii pe rezistor U R =R I în fază (coliniar) cu curentul, fazorul tensiunii la
π
bornele bobinei U L = jωL I , defazat înaintea curentului cu 2 şi fazorul tensiunii la
1
U C= I
bornele condensatorului jωC , defazat în urma curentului (în sens invers
π
trigonometric) cu  2 .
Din diagrama fazorială prezentată în figura L7.4,b) şi din ecuaţia circuitului
(L7.12), rezultă:

[
U=U R +U L +U C = R+ j ωL− ( 1
ωC)]
⋅I =Z⋅I
(L7.13)
unde

(
Z =R + j ωL−
1
ωC )
=R+ jX
(L7.14)

-3-
este impedanţa complexă a circuitului RLC serie, cu partea reală rezistenţa R şi partea
imaginară reactanţa echivalentă X =X L−X C , X L=ωL fiind reactanţa inductivă şi
1
XC=
ωC reactanţa capacitivă. .
Valoarea efectivă a curentului I şi unghiul de defazaj  al tensiunii faţă de curent
rezultă:
1
ωL−
U U X ωC
I =|I|=| |= , ϕ=arctg =arctg
Z √ R2 + X 2 R R . (L7.15)

Un regim particular de funcţionare a circuitului este regimul de rezonanţă care

apare în situaţia în care reactanţa echivalentă se anulează, adică când reactanţa inductivă
XL este egală cu reactanţa capacitivă XC, la o pulsaţie 0, respectiv frecvenţă f0, numite
de rezonanţă:
1 1 1
X L= X C ⇒ ω 0 L= ⇒ ω0 =2 πf 0 = ; f 0=
ω0 C √ LC 2 π √ LC
(L7.16)
Din aceste relaţii se constată că fenomenul de rezonanţă se poate obţine la
variaţia uneia dintre mărimile L, C sau f.
La rezonanţă se constată că tensiunile pe bobină şi pe condensator sunt egale în
valoare efectivă (în modul), dar în opoziţie de fază, astfel că se anulează reciproc, iar
tensiunea la bornele circuitului este egală cu tensiunea pe rezistor, fiind în fază cu
curentul,  = 0. Impedanţa circuitului are valoarea minimă, Z 0 = R şi curentul are
valoarea maximă I0 = Imax = U/R.
Din diagrama fazorială pentru rezonanţă, figura L7,4.c), rezultă că tensiunile pe
bobină şi pe condensator, egale, pot avea valori oricât de mari, uneori mai mari decât
tensiunea U aplicată la bornele circuitului (pot apare supratensiuni), de unde şi
denumirea de rezonanţă de tensiuni pentru rezonanţa circuitului serie.
Se defineşte factorul de calitate al circuitului ca fiind raportul dintre valorile
efective a tensiunii pe bobină sau pe condensator şi a tensiunii la bornele circuitului la
rezonanţă:

√
U L U C ω0 L 1 1 L
Qs = = = = =
U U R ω 0 CR R C . (L7.17)

1.3. Circuitul liniar RLC paralel în regim permanent sinusoidal

Se consideră circuitul cu elemente liniare ideale – rezistor, bobină şi condensator
– conectate în paralel (fig. L7.5,a) sub tensiune sinusoidală la borne
j0
u (t )=√ 2 U sin ωt ⇔U=Ue
, (L7.18)
considerată origine de fază. Curentul la bornele circuitului este de forma:
− jϕ
i (t )= √2 I sin ( ωt −ϕ ) ⇔ I=Ie
, (L7.19)
Ecuaţia de curenţi în mărimi instantanee este

-4-
 1 1 du
i=i R +i L+ iC = u + ∫ u dt +C
R L dt . (L7.20)

În complex ecuaţia circuitului se scrie

1
I =I R + I L + I C =G U + U + jωC U
jωL
, (L7.21)

în care: I R=G U este curentul prin rezistor, în fază cu tensiunea, G = 1/R fiind
1
I L= U
conductanţa rezistorului, jωL este curentul prin bobină, defazat în urma
tensiunii cu –2 (în sens invers trigonometric), I C = jωC U este curentul condensato-
rului defazat înaintea tensiunii cu 2.
Dacă ecuaţia (L7.21) se scrie sub forma

(
I =G U + j ωC −
1
ωL )
U =Y U
, (L7.22)
se pune în evidenţă admitanţa complexă a circuitului RLC paralel,
Y =G+ jB , (L7.23)
având partea reală egală cu conductanţa G şi partea imaginară egală cu susceptanţa
1
echivalentă a circuitului, B = BC – BL, BC = C – susceptanţa capacitivă, BL = ωL –
susceptanţa inductivă.
Din ecuaţia (L7.22) şi din diagrama fazorială a curenţilor prezentată în figura
L7.4,b), se determină valoarea efectivă I a curentului şi unghiul de defazaj  al
curentului faţă de tensiune:
B ωC−1 /ωL
I =|I|=|Y|⋅|U|=√ G 2 + B2⋅U ; ϕ=arctg =arctg .
G G
(L7.24)
Fenomenul de rezonanţă se produce la anularea susceptanţei echivalente a
circuitului, adică atunci când susceptanţa capacitivă BC este egală cu susceptanţa
inductivă BL, la o pulsaţie 0, respectiv frecvenţă f0 de rezonanţă, astfel:
1 1 1
B C =B L ⇒ ω 0 C= ⇒ω 0 =2 πf 0 = , f =
ωo L √ LC 0 2 π √ LC
(L7.25)

i
iR iL iC

u R L C
-
=0
a) b) c)
Fig. L7.5.

-5-
 Şi în acest caz, ca şi la circuitul RLC serie, rezonanţa se poate obţine la
modificarea uneia dintre mărimile L, C sau f . La rezonanţa circuitului RLC paralel,
curenţii prin bobină şi prin condensator au valori efective egale, dar sunt în opoziţie de
fază, admitanţa echivalentă a circuitului are valoarea minimă, egală cu conductanţa
rezistorului, Y = G, astfel încât curentul luat de circuit pe la borne are valoarea maximă,
egală cu curentul prin rezistor: I = Imax = IR = GU.
Din diagrama fazorială pentru regimul de rezonanţă prezentată în figura L7.4,c),
rezultă că, la rezonanţă, curenţii prin bobină şi condensator pot avea valori oricât de
mari, în anumite condiţii mai mari decât curentul luat de circuit pe la borne, de unde şi
denumirea de rezonanţă de curenţi pentru rezonanţa circuitului RLC paralel.
Factorul de calitate al circuitului se defineşte, în acest caz, ca raportul dintre
valoarea efectivă a curentului prin bobină sau prin condensator şi valoarea efectivă a
curentului absorbit de circuit pe la borne, la rezonanţă:

√
IL IC ω0 C 1 1 C
Q p= = = = =
I I G ω0 LG G L (L7.26)

2. PARTEA EXPERIMENTALĂ
2.1. Circuitul RLC serie
Se realizează montajul din figura L7.6.
ATR R L C
A
VR VL VC
220V V
~
Fig. L7.6.

Pentru diferite valori ale tensiunii aplicate circuitului de la autotransformatorul

reglabil ATR şi pentru diferite valori ale rezistenţei R a reostatului, inductivităţii L a
bobinei şi capacităţii C a condensatorului se iau datele care se trec în tabelul L7.1.
Se calculează valorile indicate în tabel şi se construiesc diagrame fazoriale la
scară pentru două sau trei cazuri, dintre care unul pentru rezonanţă. Se compară valorile
obţinute grafic cu cele determinate prin calcul, explicând eventualele neconcordanţe.
Tabelul L7.1.
Nr. U I UR UL UC Z = U/I R = UR/I XL = UL/I XC = UC/I ϕ=arctg( X /R )
crt. [V] [A] [V] [V] [V] [] [] [] []
1. 50 0,48 6 75 25
2. 100 0,8 10 125 42
3. 50 1.5 33 240 240

2.2. Circuitul RLC paralel

Se realizează montajul din figura L7.7. Pentru diferite valori ale curentului
obţinut prin reglarea autotransformatorului la care se înseriază rezistorul R i de valoare
mare şi pentru diferite valori ale parame- ATR Ri
trilor R, L şi C, se iau datele cu care se A
completează tabelul L7.2. AR AL AC
220V V
- 6 -~ R L C

Fig. L7.7.
 Se calculează valorile indicate în tabel şi se construiesc, la scară, diagra-mele
fazoriale pentru două sau trei cazuri, dintre care unul pentru rezonanţă.

Tabelul L7.2.
Nr. U I IR IL IC Y = I/U G = IR/U BL = IL/U BC = IC/U ϕ=arctg( B/G)
crt. [V] [A] [A] [A] [A] [S] [S] [S] [S]
1. 25 0.8 0.7 0.65 0.25
2. 50 1.2 1.1 0.9 0.4
3. 80 1.2 1.18 1.25 1.25
Se consemnează în referat concluziile deduse din studiul fenomenelor de
rezonanţă la circuitele liniare de tip RLC serie şi paralel.

-7-