C5.

Ecuaţiile de tensiuni şi diagramele fazoriale ale generatorului sincron cu poli înecaţi

Rezumat
Teme de curs:
1. Ecuaţiile de tensiuni şi diagramele fazoriale ale generatorului sincron cu poli înecaţi
- se desenează înfăşurarea unei faze şi receprorul aferent (fig. 1)
- se aplica TKII (relaţia 1); se explică termenii
- se scrie legea inducţiei electromagnetice (relaţia 2,5); se explică termenii
- se scrie expresia fluxului magnetic (relaţia 3,4); se explică termenii
- se scrie ecuaţia de tensiuni, în valoari momentane şi în complex (6,7)
- se reprezintă diagrama fazorială pentru sarcina activ inductivă (fig. 2)
- se reprezintă diagrama fazorială pentru sarcina activ capacitivă (fig. 3)
- se scrie ecuaţia de tensiuni simplificată;
- se reprezintă şi diagrama fazorială simplificată (fig. 8,9).

Note
1. Generatorul sincron cu poli înecaţi
Pentru a stabili ecuaţia de tensiuni se consideră o înfăşurare de fază şi consumatorul
acesteia. Se aplică teorema a II-a lui Kirchhoff pe conturul închis  care urmăreşte axa
conductorului înfăşurării şi linia tensiunii la borne. Considerând pentru tensiune şi curent
sensurile asociate după regula dipolului generator rezultă ecuaţia:

Fig.1. Infăşurarea unei faze şi receprorul aferent.

Ri + u = ue (1)

unde s-a notat:

R -rezistenţa înfăşurării de fază;
i -curentul care stracate înfăşurarea;
u -tensiunea la borne;
u e -suma t.e.m. induse în înfăşurare.
Pentru calculul t.e.m. induse se aplică legea inducţiei electromagnetice,
d
u e = − (2)
dt

1
  -fluxul total produs de curentul ce străbate înfăşurarea.
Se are în vedere că acest flux are următoarele componente:
 =  E + a +  (3)
 E -fluxul total inductor;
 a -fluxul total de reacţie al indusului;
  -fluxul total de dispersie.
Aceste fluxuri se calculează folosind următoarele relaţii:
 E = Nk B  E
 a = La i (4)
  = L i
N -numărul de spire pe fază a înfăşurării statorului;
k B -factorul de bobinaj;
 E -fluxul fascicular util;
La -inductivitatea corespunzătoare câmpului de reacţie;
L -inductivitatea corespunzătoare câmpului de dispersie.
Prin înlocuirea acestor expresii în relaţia (2) se obţine:
ue = ueE + uea + ue (5)
ueE -t.e.m. indusă de câmpul inductor;
u ea -t.e.m. indusă de câmpul de reactie;
ue -t.e.m. indusă de câmpul de dispersie.
In final rezultă ecuaţia de tensiuni în valori momentane sub următoarea formă:
u = ueE + uea + ue − Ri (6)
Pentru celelalte faze ecuaţia de tensiuni are aceeaşi formă, cu precizarea că mărimile
variabile în timp sunt defazate în timp cu 2 / 3 respectiv 4 / 3 .
În regim permanent sinusoidal, prin trecerea la scrierea în complex simplificat,
obţinem pentru ecuaţie următoarea formă:
U = U eE + U ea + U e − R I (7)
unde, pentru valorile efective ale t.e.m. induse avem relaţiile:
U eE = − j 2 fNK B  E
U ea = − jX a I (8)
U e = − jX  I
X a -reactanţa corespunzătoare câmuplui de reacţie;
X  -reactanţa corespunzătoare câmuplui de dispersie.
Având la bază ecuaţia (7) În figura 2 s-a construit diagrama fazorială a maşinii pentru
o sarcină activ inductivă, iar în figura 3 diagrama pentru sarcină activ capacitivă.

2
 Fig. 2. Diagrama fazorială pentru Fig. 3. Diagrama fazorială pentru.
sarcină activ inductivă sarcină activ capacitivă.

Ecuaţia de tensiuni şi diagrama fazorială transformată

Se are în vedere relaţia:
U ea + U e = − j ( X a + X  ) I (9)
X s = X a + X (10)
X s -reactanţa sincronă a maşinii.
Ca urmare,
U es = − jX s I (11)
şi ecuaţia de tensiuni se transformă astfel:
U = U eE + U es − R I (12)
Diagrama fazorială se reprezintă în figura 4 pentru sarcină activ inductivă.
Ecuaţia de tensiuni şi diagrama fazorială simplificată
In acest caz se neglijează căderea de tensiune pe rezistenţă fazei,
U = U eE + U es (13)
Diagrama fazorială corespunzătoare ecuaţiei 13 este prezentată în figura 5.

Fig.4. Diagrama fazorială Fig.5. Diagrama fazorială

transformată. simplificată.