Conexiunile rezistoarelor

Este momentul să facem o remarcă , considerăm, importantă: cele

expuse mai sus referitor la teoremele Kirchhoff, la fel ca şi cele ce
vor urma în continuare, inclusiv legea lui Ohm despre care nu s-a
pomenit încă – toate acestea se expun cu un singur scop care poate
fi formulat ca „metode de rezolvare a circuitelor liniare de c.c.”.
Unele dintre aceste metode fiind mai simple (metodele transformă-
rilor echivalente), altele mai complicate. Din categoria transformă-
rilor echivalente simple fac parte şi conexiunile rezistoarelor.
Rezistenţa echivalentă a unui circuit dipolar, liniar şi pasiv este
raportul dintre tensiunea aplicată la borne şi intensitatea curentului
prin circuit (1.16). Relaţia de calcul deci este următoarea:

U
Re =
I

Fig. 1.16. Fig. 1.17.

a) Asocierea în serie
În figura 1.17 sunt prezentate două rezistoare R1 şi R2 legate în
serie. Din figură este evident că U = U1 + U2, unde U1 = R1 I, iar
U2 = R2 I şi atunci tensiunea U care este egală cu U = Re I poate fi
prezentată astfel:
U = U1 + U2 ; Re I = R1 I + R2 I,
de unde, simplificând cu I ( ≠ 0) se obţine

Re = R1 + R2 . (1.16)

1
 1 1 1
Dat fiind faptul că Re = , R1 = şi R2 = , se obţine
Ge G1 G2
1 1 1
= + , (1.17)
Ge G1 G2
sau
G1 G2
Ge = . (1.18)
G1 + G2
G
În caz că elementele sunt identice, atunci Re = 2R iar Ge = .
2

b) Asocierea în paralel
Să analizăm acum situaţia, când cele două rezistoare sunt conectate
în paralel. Rezistenţa echivalentă Re se determină, punându-se
condiţia ca pentru aceeaşi tensiune între borne curentul prin borne
în cele două variante (figura 1.18) să fie acelaşi; numai cu
respectarea acestei condiţii transformarea poate fi considerată echi-
valentă. Deci, curentul prin rezistenţa echivalentă este I = U / Re şi,
în conformitate cu prima teore-
mă Kirchhoff se poate scrie:
Σ  Ik = 0 sau I = I1 + I2 ,
unde
U U
I1 = , I2 = .
R1 R2 Fig. 1.18.
Înlocuind I1 şi I2 şi ţinând cont că I = U / Re , simplificând cu U (≠
0) vom obţine:
1 1 1
= + , (1.19)
Re R1 R2

2
sau
R1 R2
Re = . (1.20)
R1 + R2
Pentru conductanţa echivalentă în acest caz obţinem, evident:

Ge = G1 + G2 . (1.21)
Pentru elemente identice Ge =2 G, iar Re = R / 2.

Relaţiile de calcul al rezistenţelor echivalente pot fi generaţizate

pentru cazul în care sunt asociate în serie (figura 1.19) sau paralel
(figura 1.20) un număr n de rezistoare diferite. Utilizând teorema a
doua Kirchhoff, asemănător exerciţiilor de mai sus, obţinem:
Re = R1 + R2 + R3 +...+ Rn . (1.22)

Fig. 1.19. Asocierea a n rezistoare în serie.

Relaţia (1.22) poate fi scrisă şi sub alte forme:
n
Re = ∑Rk . (1.23)
k=1

sau
1 n 1
= ∑ . (1.24)
k=1
Ge Gk
În cazul elementelor identice Re = n R şi Ge = G / n .
Pentru aceleaşi elemente, legate în paralel prima teoremă Kirchhoff

3
 a
b
Fig. 1.20. Două variante de asociere a rezistenţelor în paralel.
se scrie:
I = I1 + I2 + I3 +...+ In , (1.25)
unde
U U
I = , Ik = , k = 1, 2, 3, ..., n
Re Rk
Dacă în relaţia (1.25) substituim curenţii şi împărţim cu U ambii
termeni, obţinem pentru asocierea în paralel a n rezistoare:

1 1 1 1
= + + ... + , (1.26)
Re R1 R2 Rn
sau mai compact
1 n 1
= ∑ . (1.27)
Re k +1 Rk
şi n
Ge = ∑Gk . (1.28)
k=1

În cazul rezistoarelor identice, Re = R / n iar Ge = n G .

La finalul acestui subparagraf am vrea să subliniem că conexiunile
rezistoarelor în serie sau paralel sunt o realitate, iar determinarea
4
rezistenţei echivalente a unui sector (părţi) de circuit ce conţine
aceste conexiuni se face nu de dragul „determinării”, ci pentru ca să
se ajuncă la schema simplificată şi echivalentă din figura 1.16 sau
figura 1.18, în care cele trei mărimi – I, U şi R sunt legate între ele
prin legea lui Ohm, care poate fi formulată astfel:
Într-un circuit închis curentul este direct proporţional cu t.e.m. şi
invers proporţional rezistenţei (echivalente) a circuitului.
Legea lui Ohm, conform definiţiei poate fi scrisă în felul următor:

E
I = , (1.29)
Re + Ri

unde I şi E sunt curentul şi tensiunea electromotoare în circuit, res-

pectiv; Re – rezistenţa părţii exterioare a circuitului (echivalentă);
Ri – rezistenţa internă a sursei de energie electrică.
Legea lui Ohm poate fi scrisă şi altfel:
E = I (Re + Ri) . (1.30)
În expresiile (1.29) şi (1.30) curentul se măsoară în amperi A,
t.e.m. în volţi V, iar rezistenţa – în ohmi Ω.
Rezistenţa totală a circuitului este: Re + Ri = E / I.
Legea lui Ohm este adevărată nu numai în raport cu circuitul în
ansamblu, ci şi cu fiecare segment (latură) a lui aparte. Dacă un seg-
met de circuit nu conţine sursă de energie, atunci sarcinile electrice
se deplasează prin acest segment din punctul cu un potenţial mai
înalt spre cel cu un potenţial mai jos; sursa de energie se consumă
pentru susţinerea acestei diferenţe de potenţial între punctul (nodul)
iniţial şi cel final al segmentului. Această diferenţă de potenţial se
numeşte tensiune aplicată pe segment (latură). Deci, legea lui Ohm
pentru un segment de circuir (fără sursă de energie) se poate scrie
ca I = U / R , fiind U tensiunea aplicată iar R – rezistenţa segmen-
tului. Poate fi formulată legea lui Ohm astfel:

5
Intensitatea curentului printr-o latură a circuitului este egală cu
tensiunea la bornele acestei laturi împărţită la rezistenţa acesteia.
Din această definiţie urmează că tensiunea (deseori se spune –
căderea de tensiune) la bornele laturii este egală cu produsul
intensităţii curentului şi rezistenţa ei: U = I R.
Pentru un circuit închis care conţine sursa de energie E cu rezistenţa
internă R i , cea echivalentă R şi curentul I , conform legii lui Ohm
se poate scrie:
E=IRi+IR=IRi +U,
unde I R = U – căderea de tensiune pe rezistenţa R , adică în
circuitul exterior sau, altfel spus – la bornele sursei de energie (a
generatorului); I R i este căderea de tensiune pe rezistenţa internă a
sursei de energie.
S-a tot vorbit mai sus de intensitatea curentului, de tensiune şi
căderea de tensiune; aceste mărimi ale circuitelor de c.c. (şi nu
numai) pot şi de cele mai multe ori – trebuie, să fie măsurate. Deci,
curentul în circuit se măsoară cu aparatul numit a m p e r m e t r u ,
tensiunea – cu v o l t m e t r u l . Pentru conectarea ampermetrului în
circuitul curentului se produce o ruptură, unde se şi conectează
(consecutiv) ampermetrul (v. figura 1.21). Astfel prin aparat va tre-
ce tot curentul măsurat.
Voltmetru arată căderea de tensi-
une pe un segment dat al circui-
tului. Dacă voltmetrul este cone-
ctat la începutul circuitului exte-
rior, adică la polul pozitiv al ge-
Fig. 1.21. Schema conectării neratorului (sursa de energie), el
ampermetrului şi voltmetrului. va arăta căderea de tensiune în
circuitul exterior, care va fi totodată şi tensiunea la bornele sursei.
Tensiunea la bornele sursei de energie (a generatorului) este egală
cu diferenţa dintre t.e.m. şi căderea de tensiune pe rezistenţa internă
a acestei surse, adică U = E – I R i .
Dacă rezistenţa circuitului exterior sursei se micşorează, discreşte şi
suma R i + R, ceea ce duce la creşterea curentului I. Aceasta va

6
majora căderea de tensiune în interiorul sursei de energie (I R i), dat
fiind R i = const. Prin urmare, cu micşorarea rezistenţei R a circuitu-
lui extern, tensiunea la bornele sursei de energie de asemenea scade.
Dacă aceste borne se interconectează cu un conductor rezistenţa
căruia este practic nulă, curentul în circuit va fi maximal şi egal cu
I = E / R i – cea mai mare valoare posibilă a curentului furnizat de
sursa dată de energie. Regimul de funcţionare cu rezistenţa circuitu-
lui exterior R  0 se numeşte s c u r t c i r c u i t .
Pentru sursele de energie cu rezistenţă internă mică, cum sunt gene-
ratoarele (maşinile electrice), acumulatoarele acidice acest regim
este foarte periculos – el poate distruge respectiva sursă. Scurtcir-
cuitul poate apărea ca rezultat al deteriorării izolaţiei conductoarelor
ce conectează sursa de energie cu consumatorul ei. Pentru a proteja
echipamentele electrotehnice de scurtcircuit se utilizează tot felul de
siguranţe şi dispozitive de protecţie.
Vom încheia acest subparagraf cu câteva exemple de rezolvare a
circuitelor de c.c. prin metoda transformărilor echivalente simple,
utilizând teoremele lui Kirchhoff şi legea lui Ohm.
Exemple.
Rezistoarele din figura alăturată au
valorile R1= 1 Ω , R2 = 2 Ω ,R3 = 6 Ω. Să
se calculeze rezistenţa echivalentă a
circuitului.
Schema prezintă o asociere mixtă: R1 şi
R2 în serie şi împreună – în paralel cu R3.
Rezistenţa echivalentă va fi:

(R1+R2) R3
Re = =2Ω.
R1+R2 +R3

Sunt date: R1= 4 Ω , R2 = 3 Ω şi

R3 = 6 Ω. Să se determine Re.

R2 R3
Re = R1 + = 6Ω.
R2 + R3

7
 3. Divizor de tensiune şi curent
a) Divizorul de tensiune
Acesta prezintă un circuit electric alcătuit din două rezistoare în
serie, pentru a obţine o tensiune mai mică decât tensiunea de la
bornele circuitului. Un astfel de circuit este reprezentat în figura
1.22. Prin divizor trece un curent egal cu

Fig. 1.22. Fig.1.23.

U
I= ,
R1+R2
iar tensiunea care prezintă interes, în cazul din figura 1.22 – U2 este

U
U2 = I R2 = R2 ,
R1+R2

sau într-o formă general acceptată

R2
U2 = U . (1.31)
R1+R2

Exemplu. Să se prezinte grafic un dispozitiv care să permită obţinerea unei

tensiuni, ajustabile între 0 şi o valoare maximă U.
În acest scop poate fi utilizat un reostat cu un singur sul de rezistenţă R , prevă-
zut cu un cursor mobil; simbolul grafic al dispozitivului este dat în figura 1.23.

8
Tensiunea dintre cursor şi borna 0, potenţialul căreea se presupune egal cu zero
va fi:
x
Ux = U ,
R
unde x este rezistenţa reostatului între cursor şi borna 0 (de masă); la deplasa-
rea cursorului de jos în sus, tensiunea Ux va creşte de la 0 la U. Aspectul unui
reostat practic, cu un singur sul este prezentat în figura 1.24.

Fig. 1.24. Reostat – dispozitiv cu rezistenţă variabilă:

1 – cursorul; 2 – contact imobil .

b) Divizorul de curent
Este un circuit format din două rezistoare în paralel, plasat într-o
latură a unui circuit electric, pentru a obţine prin unul dintre
elemente un curent mai mic decât curentul principal (I, figura 1.25).

Fig. 1.25. Schema unui divizor de curent.

Cele două elemente asociate în paralel dau o rezistenţă echivalentă
care se determină prin relaţia (1.20), iar tensiunea comună la
bornele lor este U = I Re .Curenţii prin fiecare element al divizo-
rului pot fi calculaţi astfel:
R2
I1 = I , (1.32)
R1 + R2

9
 R1
I2 = I . (1.33)
R1 + R2
Exemple.
Un galvanometru G cu rezistenţa proprie (in-
-3
ternă) de 9,9 Ω indică 1 mA (10 A ) pe divizi-
une. Scala aparatului posedă 50 div . Să se de-
termine rezistenţa şuntului (o rezistenţă conecta-
tă la bornele G) dacă se doreşte ca aparetul să
poată fi utilizat pentru a măsura curenţi de până
la 1 A (v. figura din dreapta).
Din formula divizorului de curent
Rs
Ig = I
Rg+ Rs
se deduce Rg:
Rg
Rs = ,
nA – 1
unde nA = I / Ig este raportul în care se demultiplică curentul prin galvano-
metru în prezenţa şuntului.
Deoarece Ig = 50  1∙ 10 ─ 3 = 5  10 ─ 2 A, rezultă raportul nA care este:
1 10 2
nA = = = 20 ,
─2
5  10 5
prin urmare rezistenţa şuntului va fi:

Rg 9, 9
Rs = = = 0,521 Ω .
nA – 1 20 – 1
Ce rezistenţă trebuie conectată în serie cu
un galvanometru cu Rg = 9,9 Ω pentru a
dispune de un voltmetru capabil să măs-
oare tensiuni până la 30 V ? (v. schema )
(la capătul scalei curentul este de 50 mA).
Atunci când acul aparatului deviază la capătul scalei, tensiunea la bornele
galvanometrului este egală cu: U = 50  10 ─ 3  9,9 = 0,495V. Ţinând cont de
formula divizorului de tensiune, pentru cazul dat se poate scrie:

10
 Rg
Ug = U ,
Rg + R ad
de unde se obţine rezistenţa adiţională căutată, R ad :
R ad = Rg (nV – 1),
unde nV = U / Ug este raportul de demultiplicare al divizorului de tensiune
format cu Rg şi R ad ; pentru nV = 30 / 0,495 = 60,61 rezultă
R ad = Rg (nV – 1) = 9,9  (60,61 – 1) = 590,1 Ω.
Rezistenţa voltmetrului ce măsoară tensiunea U poate fi calculată ca:
R V = Rg + R ad = 9,9 + 590,1 = 600 Ω,
sau , în conformitate cu legea lui Ohm

U 30
R V= = = 600 Ω –
─2
Ig 5∙ 10
acelaşi rezultat, ceea ce este firesc să fie.

11