Aplicații ale AO

Circuit sumator (sumator)

În cazul când la intrarea inversoare se aplică mai multe tensiuni, prin intermediul unor
rezistențe, la ieșire se obține un semnal în antifază, proporțional cu suma lor (figura 5).

Figura 5. Amplificator operațional inversor sumator

În schema din figura 5 se pot scrie relațiile următoare aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff
în jurul nodului A:
(I1+I2+I3+.....+In) + IR=I1(-)

unde I1(-) este curentul corespunzător intrării inversoare, cotată cu (-) a AO, și are valori neglijabile,
adică I1(-)≈0.
Ținând cont de teorema scurtcircuitului aparent se pot scrie relațiile următoare pentru curenții
din schema din figura 5:
𝑉0 𝑉𝑘
𝐼𝑅 = și 𝐼𝑘 =
𝑅 𝑅𝑘

Înlocuind aceste expresii în relația de mai sus, scrisă pentru teorema I a lui Kirchoff, se obține
relația ce descrie legea de funcționare a schemei din figura 5:
𝑛
𝑉𝑘 𝑉0
∑ =−
𝑅𝑘 𝑅
𝑘=1

Ca urmare, legea care descrie funcționarea sumatorului din figura 5, are următoarea formă:
𝑛
𝑉𝑘
𝑉𝑜 = −𝑅 ∑
𝑅𝑘
𝑘=1
(9)
În concluzie, ieșirea AO se comportă ca și cum fiecare intrare ar fi independentă de celelalte,
iar tensiunea de ieșire VO devine o sumă de rezultate determinate de fiecare intrare separat. Între ieșire
și fiecare intrare există un defazaj de π, ceea ce demonstrează faptul că sumatorul este un circuit
inversor.
 Circuitul se mai numește și sumator ponderat deoarece constanta de amplificare
corespunzătoare fiecărei intrări este diferită de celelalte, având în vedere că de obicei
R1≠R2≠R3≠.....≠Rn.
Presupunând, pentru simplificare R1=R2=R3=.....=Rn=R rezultă:

𝑉0 = − ∑𝑛𝑘=1 𝑉𝐾 (10)

Amplificator operațional în montaj integrator

Obținerea legii de funcționare. Pentru obținerea legii de tip integrală (I) se folosește schema
din figura 6, cu aplicare a semnalului de intrare U1 la borna inversoare, cu o rezistența R1 în circuitul
de intrare și capacitate C2 în circuitul de reacție.

Figura 6. Amplificator operațional integrator

Pentru curentul I1 prin rezistența R1 rezultă relația:

𝑈1 − 𝑈1− 𝑈1
𝐼1 = ≅
𝑅1 𝑅1
Se ține cont de teorema scurtcircuitului aparent, conform căreia tensiunile de pe cele două
intrări ale AO sunt aproximativ egale, adică 𝑈1+ = 𝑈1− = 0.
În mod similar, pentru curentul I2 prin capacitatea C2 se obține relația:

𝑑𝑈𝐶2
𝐼2 = 𝐶2
𝑑𝑡
unde tensiunea UC2 , de la bornele capacității C2 are expresia:

UC2=U1− - U2≈ - U2

Din ultimele două relații rezultă relația:

𝑑𝑈2
𝐼2 = −𝐶2
𝑑𝑡
 Știind că I1-I2=0, adică I1=I2, conform primei teoreme a lui Kirchhoff, la intrarea inversoare
a AO, rezultă:
𝑈1 𝑑𝑈2
= −𝐶2
𝑅1 𝑑𝑡
𝑑𝑈2 1
=− 𝑈
𝑑𝑡 𝑅1 𝐶1 1
Integrând această relație se obține:
1
𝑈2 ≅ − ∫ 𝑈1 𝑑𝑡
𝑅1 𝐶1
Această expresie arată că schema din figura 6 realizează o lege de tip integrală, tensiunea de
ieșire U2 fiind proporțională cu integrala tensiunii de intrare U1 . Notând R1C2 =Ti expresia se poate
rescrie astfel:

1
𝑈2 ≅ − ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 (11)
𝑇𝑖

Semnul minus al expresiei este determinat de aplicarea semnalului de intrare la borna

inversoare și demonstrează diferența de fază de π între U2 și U1.

Amplificator operațional în montaj derivativ

Obținerea legii de funcționare. Pentru obținerea legii de tip derivativ (D) se folosește
schema din figura 7, unde tensiunea de intrarea U1 se aplică pe borna de intrare inversoare a AO.
Capacitatea C1 este inclusă în circuitul de intrare, iar rezistorul R2 face parte din bucla de reacție.
Datorită schimbării pozițiilor rezistorului și capacității, în comparație cu schema din figura 6, în locul
unui efect de integrare se obține un efect de derivare.

Figura 7.Amplificator operațional în montaj derivativ

Menținând aproximațiile luate în considerare în subparagraful anterior, pentru amplificatorul

operațional rezultă relația:
𝑑𝑈1
𝐼1 ≅ 𝐶1
𝑑𝑡
 𝑈2
𝐼2 ≅ −
𝑅2
Se scrie prima teoremă a lui Kirchhoff pentru nodul de la intrarea inversoare a AO și se obține
relația 𝐼1 = 𝐼2 , în care se introduc expresiile curenților de mai sus, obținându-se:

𝑈2 𝑑𝑈1
− ≅ 𝐶1
𝑅2 𝑑𝑡

𝑑𝑈1
𝑈2 ≅ −𝑅2 𝐶1
𝑑𝑡
Se obține astfel o lege derivativă, semnalul de ieșire U2 fiind proporțional cu semnalul de
intrare. Făcând notația 𝑅2 𝐶1 = 𝑇𝐷 , rezultă:
𝑑𝑈1
𝑈2 ≅ −𝑇𝐷
𝑑𝑡
(12)

Amplificator operational proportional integrator (PI)

1. PI inversor

Figura 8. Amplificator proporțional integrator inversor

Conform teoremei scurtcircuitului aparent și pentru că intrarea neinversoare este legată la

masă, în cazul schemei din figura 8 rezultă următoarele:

𝑈1+ = 𝑈1_ ≅ 0

Ca urmare, se scrie teorema întâi a lui Kirchhoff în nodul A de la intrarea inversoare a AO și se obține:

I1-I2=0 și I1=I2

Pentru curenții I1 și I2 , prin rezistorul R1 și condensatorul C, se pot scrie expresiile de mai jos:
 𝑈1
𝐼1 ≅
𝑅1

𝑑𝑈𝐶
𝐼2 ≅ 𝐶
𝑑𝑡

De unde, se obține expresia pentru tensiunea UC:

1 1 𝑈1
𝑈𝐶 ≅ ∫ 𝐼2 𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡
𝐶 𝐶 𝑅1
Tensiunea pe bucla de reacție negativă, formată din condensatorul C și rezistorul R2 în serie,
este egală cu:
𝑈1_ − 𝑈2 = 𝑈𝐶 + 𝑅2 𝐼2

Astfel, la ieșira AO se obține tensiunea:

1 𝑈1 𝑅2
−𝑈2 ≅ ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 +
𝑅1 𝐶 𝑅1
1 𝑈1 𝑅2
𝑈2 ≅ −( ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 + )
𝑅1 𝐶 𝑅1

Dacă se face notația R1C =Ti, ultima expresie de mai sus se poate rescrie astfel:

1 𝑈1 𝑅2
𝑈2 ≅ − ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 −
𝑇𝑖 𝑅1
(13)
2. PI neinversor

Figura 9.Amplificator proporțional integrator neinversor

În acest caz tensiuea de intrare U1 se aplică pe itrarea neinversoare (+). Conform teoremei
scurtcircuitului aparent, pentru schema din figura 9 se poate scrie egalitatea:

𝑈1+ = 𝑈1_ ≅ 𝑈1
 În aceste condiții, curentul prin rezistorul R1 va fi egal cu:

𝑈1− 𝑈1
𝐼1 = ≅ = 𝐼2
𝑅1 𝑅1
Căderea de tensiune pe bucla de reacție negativă, formată din condensatorul C și rezistorul R2
în serie, este egală cu:
𝑈2 − 𝑈1− = 𝑈𝐶 + 𝑅2 𝐼2 = 𝑈2 − 𝑈1

Curentul prin condensatorul C se exprimă conform definiției cunoscută:

𝑑𝑈𝐶
𝐼2 ≅ 𝐶
𝑑𝑡

De unde, se obține expresia pentru tensiunea UC ținând cont de faptul că I1=I2:

1 1 𝑈1
𝑈𝐶 ≅ ∫ 𝐼2 𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡
𝐶 𝐶 𝑅1

Astfel, se obține legea de calcul a tensiunii de ieșire U2 în funcție de tensiunea de intrare U1:

1 𝑈1 𝑅2
𝑈2 − 𝑈1 ≅ ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 +
𝑅1 𝐶 𝑅1

Dacă se face notația R1C =Ti, ultima expresie de mai sus se poate rescrie astfel:

1 𝑈1 𝑅2
𝑈2 ≅ ∫ 𝑈1 𝑑𝑡 + + 𝑈1
𝑇𝑖 𝑅1
(14)
Amplificator operational proportional derivativ (PD)
1. PD inversor

Figura 10.Amplificator proporțional derivativ inversor

La intrarea schemei se vor lega în parallel rezistorul R1 și condensatorul C, iar căderea de

tensiune pe ele va fi UC, pentru care se poate scrie expresia:
 𝑈𝐶 = 𝑈1 − 𝑈1−

unde 𝑈1− este tensiunea din A și 𝑈1+ este cea din B.

Conform teoremei scurtcircuitului aparent, în cazul circuitului din figura 10, rezultă:

𝑈1+ = 𝑈1_ ≅ 0

Aplicând legea lui Ohm pentru R se obține:

𝑈𝐶 = 𝑈1 = 𝐼1 𝑅1
𝑈1
𝐼1 =
𝑅1

Tensiunea pe rezistorul R2 din bucla de reacție negativă este egală cu:

𝑈1− − 𝑈2 = 𝐼2 𝑅2 = −𝑈2
Din ultima expresie se obține:
𝑈2
𝐼2 = −
𝑅2

În nodul A se scrie teorema I a lui Kirchhoff: 𝐼1 + 𝐼𝐶 = 𝐼2

Se știe că prin C expresia de calcul a curentului este următoarea:

𝑑𝑈𝐶 𝑑𝑈1
𝐼𝐶 = 𝐶 =𝐶
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Se înlocuiesc expresiile de calcul ale curenților în teorema I a lui Kirchhoff si rezultă:

𝑈2 𝑈1 𝑑𝑈1
− = +𝐶
𝑅2 𝑅1 𝑑𝑡

Ca urmare, legea de variație a tensiunii de ieșire U2 în funcție de cea de intrare U1 va avea

forma de mai jos și este de tip derivativ:

𝑈1 𝑅2 𝑑𝑈1
𝑈2 = − − 𝐶𝑅2
𝑅1 𝑑𝑡
Cu notația 𝑇𝐷 = 𝐶𝑅2 legea se poate rescrie:
𝑈1 𝑅2 𝑑𝑈1
𝑈2 = − − 𝑇𝐷
𝑅1 𝑑𝑡
(15)

2. PD neinversor
Schema de bază corespunzătoare unui astfel de circuit este prezentată în figura 11, unde
tensiunea de intrare U este aplicată pe intrarea neinversoare (+) a AO.
 Figura 11.Amplificator operațional proporțional derivator neinversor

Conform teoremei scurtcircuitului aparent, în cazul circuitului din figura 11, rezultă:
𝑈1+ = 𝑈1_ = 𝑈1

𝑑𝑈1− 𝑑𝑈1
𝐼𝐶 = 𝐶 =𝐶
𝑑𝑡 𝑑𝑡

𝑈1− 𝑈1
𝐼1 = =
𝑅1 𝑅1

𝑈2 − 𝑈1− 𝑈2 − 𝑈1
𝐼2 = =
𝑅2 𝑅2

În nodul A se scrie teorema I a lui Kirchhoff: 𝐼1 + 𝐼𝐶 = 𝐼2

Se înlocuiesc expresiile de calcul ale curenților în teorema I a lui Kirchhoff si rezultă:

𝑈2 − 𝑈1 𝑈1 𝑑𝑈1
= +𝐶
𝑅2 𝑅1 𝑑𝑡

Ca urmare, legea de variație a tensiunii de ieșire U2 în funcție de cea de intrare U1 va avea

forma de mai jos și este de tip derivativ:

𝑈1 𝑅2 𝑑𝑈1
𝑈2 = + 𝐶𝑅2 + 𝑈1
𝑅1 𝑑𝑡

Cu notația 𝑇𝐷 = 𝐶𝑅2 legea se poate rescrie:

𝑈1 𝑅2 𝑑𝑈1
𝑈2 = + 𝑇𝐷 + 𝑈1
𝑅1 𝑑𝑡
(16)