Circuite electrice simple

- Seminar 1-

Problema 1. Trei surse identice, de t.e.m. Ue și trei rezistențe R sunt legate ca în fig. 1.
Să se calculeze tensiunea la borne între două vârfuri oarecare ale triunghiului și să se facă bilanțul
puterilor.

Fig. 1

Soluție:
Teorema a II-a Kirchhoff aplicată pe ochiul de figură ne dă:
𝑼𝒆
𝟑𝑼𝒆 = 𝟑𝑹𝒊 𝒔𝒂𝒖 𝒊 =
𝑹
Pe de altă parte aplicând pentru una din laturi legea lui Ohm pentru un dipol activ lucrând ca
receptor, obținem:
𝑼𝒃 = 𝑼𝒆 − 𝑹𝒊
ceea ce se explică prin faptul că în lungul circuitului, repartiția t.e.m. este identică cu a
rezistențelor.
Din relația 𝑼𝒆 = 𝑹𝒊, prin multiplicarea cu 3i avem:
𝟑𝑼𝒆 ∗ 𝒊 = 𝟑𝑹 ∗ 𝒊𝟐
adică puterea debitată de surse este egală cu cea consumată în rezistențe.

1
Problema 2. Patru rezistențe, conectate două câte două în paralel și apoi în serie, sunt alimentate
de la o sursă de tensiune continuă (fig. 2); curentul care trece prin sistem este I = 20 A.

Se cere să se calculeze:
a) tensiunea la bornele de alimentare ale sistemului de rezistențe;
b) intensitatea curentului prin latura CD, a cărei rezistență este neglijabilă.

Fig. 2

Soluție:
a) Rezistențele R1 și R2 sunt conectate în paralel; de asemenea, rezistențele R3 și R4 sunt conectate
în paralel.
Fie RAC și RBC rezistențele echivalente între nodurile AC, respectiv BC (fig. 2):
𝑹𝟏 𝑹 𝟐 𝟐∗𝟑
𝑹𝑨𝑪 = = = 𝟏, 𝟐 𝜴;
𝑹𝟏 + 𝑹𝟐 𝟐 + 𝟑
𝑹𝟑 𝑹 𝟒 𝟔∗𝟒
𝑹𝑩𝑪 = = = 𝟐, 𝟒 𝜴.
𝑹𝟑 + 𝑹𝟒 𝟔 + 𝟒
Rezistența echivalentă R a sistemului format din aceste patru rezistențe – în raport cu bornele de
alimentare A – B – este:
𝑹 = 𝑹𝑨𝑪 + 𝑹𝑩𝑪 = 𝟏, 𝟐 + 𝟐, 𝟒 = 𝟑, 𝟔 𝜴.
Prin aplicarea legii lui Ohm laturii circuitului echivalent, formată din rezistența R, se obține
tensiunea la borne:
𝑼𝒃 = 𝑹𝑰 = 𝟑, 𝟔 ∗ 𝟐𝟎 = 𝟕𝟐 𝑽.

2
b) Fie Ix, intensitatea curentului prin latura CD și fie I1, I3 intensitățile curenților prin rezistențele
R1, respectiv R3. Se aleg sensurile pozitive ale curenților I1, Ix, I3 ca în figura 2.
Prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff nodulului C, se obține:
𝑰𝒙 = 𝑰𝟏 − 𝑰𝟑 .
Dacă UAC și UCB sunt tensiunile la bornele rezistențelor R1, respectiv R3, atunci:
𝑼𝑨𝑪
𝑰𝟏 = ,
𝑹𝟏
𝑼𝑪𝑩
𝑰𝟑 = .
𝑹𝟑
Dar:
𝑼𝑨𝑪 = 𝑹𝑨𝑪 ∗ 𝟏 ș𝒊 𝑼𝑩𝑪 = 𝑹𝑩𝑪 ∗ 𝟏.
𝑼𝑨𝑪 = 𝟏, 𝟐 ∗ 𝟐𝟎 = 𝟐𝟒 𝑽,
𝑼𝑩𝑪 = 𝟐, 𝟒 ∗ 𝟐𝟎 = 𝟒𝟖 𝑽.
Înlocuind în ecuațiile precedente mărimile cunoscute, se obține:
𝟐𝟒
𝑰𝟏 = = 𝟏𝟐 𝑨,
𝟐
𝟒𝟖
𝑰𝟑 = = 𝟖 𝑨.
𝟔
Din ecuația obținută prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff nodului C, se calculează
intensitatea curentului prin latura CD, de rezistență neglijabilă:
𝑰𝒙 = 𝟏𝟐 − 𝟖 = 𝟒 𝑨.
Fiindcă s-a considerat că rezistența conductorului CD este neglijabilă, nodurile C, D au același
potențial; este necesar să se cunoască intensitatea curentului care trece prin conductorul CD,
pentru a-l putea dimensiona.

3
Problema 3. Un circuit electric este format dintr-o sursă de tensiune electromotoare imprimată
Uei = 34V și de rezistență interioară Ri = 4 Ω, cum și dintr-o rezistență R, necunoscută, conectată
în serie cu un ampermetru la bornele sursei. În această situație, ampermetrul (a cărui rezistență
este mică) măsoară un curent de 3A. La bornele sursei se mai conectează o rezistență r,
necunoscută; în noua situație, ampermetrul măsoară un curent de 1,5A. Se cere să se calculeze
rezistențele R și r.
Soluție:
Fie rezistența r conectată prin întrerupătorul K la bornele sursei (fig. 3-a).

Fig. 3-a
Când întrerupătorul K este deschis, prin aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff pentru circuitul
electric format din sursă, rezistența R și ampermetrul A se obține:
𝑹𝑰𝟏 = 𝑹𝒊 𝑰𝟏 = 𝑼𝒆𝒊 ,
unde: I1 = 3A, Ri = 4Ω și Uei = 34V.
Deci:
𝟑𝟒 − 𝟑 ∗ 𝟒
𝑹= = 𝟕, 𝟑𝟑𝜴.
𝟑
Când întrerupătorul K este închis, atunci sistemul este cel reprezentat în figura 3-b.

Fig. 3-b

4
Fie I3 intensitatea curentului prin rezistența r. Alegem inițial, arbitrar, sensul pozitiv al curenților
prin fiecare latură.
Din prima teoremă a lui Kirchhoff, aplicată nodului B, se obține:
𝑰𝟐 + 𝑰𝟑 = 𝑰𝟏 .
Din teorema a II-a a lui Kirchhoff, aplicată celor două ochiuri în care rezistența r intervine ca
latură comună, se obține:
𝟏, 𝟓 + 𝑰𝟑 = 𝑰𝟏 ,
𝒓𝑰𝟑 + 𝟒𝑰𝟏 = 𝟑𝟒, (1)
𝟕, 𝟑𝟑 ∗ 𝟏, 𝟓 − 𝒓𝑰𝟑 = 𝟎.
Prin adunarea ecuației a doua la ecuația a treia, se obține:
𝟏𝟏 + 𝟒𝑰𝟏 = 𝟑𝟒,
de unde:
𝟑𝟒 − 𝟏𝟏
𝑰𝟏 = = 𝟓, 𝟕𝟓𝑨.
𝟒
Înlocuind pe I1 în prima ecuație din sistemul (1) precedent, se poate calcula I3:
𝑰𝟑 = 𝟓, 𝟕𝟓 − 𝟏, 𝟓 = 𝟒, 𝟐𝟓𝑨.
Cunoscând pe I3, din ultima ecuație a sistemului precedent se obține:
𝟕, 𝟑𝟑 ∗ 𝟏, 𝟓 − 𝟒, 𝟐𝟓 ∗ 𝒓 = 𝟎,
de unde:
𝒓 = 𝟐, 𝟓𝟗𝜴.

5
Problema 4. O pilă de tensiune electromotoare imprimată 𝑼𝒆 și de rezistență interioară 𝑹𝒊
alimentează un circuit electric format din rezistențele 𝑹𝟏 și 𝑹𝟐 conectate ca în figura 4-a.
Punctul B se poate deplasa astfel, încât partea din rezistența 𝑹𝟏 – conectată în paralel cu rezistența
𝑹𝟐 – variază liniar cu distanța AB.
Să se determine tensiunea la bornele rezistenței 𝑹𝟐 și intensitatea curentului dat de pilă, în
funcțiune de distanța AB = x.

Fig. 4-a Fig. 4-b

Soluție:
Fie Rx = kx rezistența conectată în paralel cu rezistența 𝑹𝟐 , unde k este o constantă, iar x = AB.
Pentru rezolvarea problemei se folosesc teoremele lui Kirchhoff. Se aleg inițial, arbitrar, sensurile
pozitive ale curenților prin circuit, ca în figura 4-b.
Prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff nodului B, se obține:
𝑰 = 𝑰𝟏 + 𝑰𝟐 .
Numărul ochiurilor independente ale circuitului este dat de teorema lui Euler:
𝒐 = 𝒍 − 𝒏 + 𝟏 = 𝟑 − 𝟐 + 𝟏 = 𝟐.
Fie ochiurile independente I și II; se aleg arbitrar sensurile pozitive de circulație de-a lungul
laturilor ochiurilor ca în figura 4-b.
Prin aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff celor două ochiuri, se obține:
𝑹𝒊 𝑰 + 𝑹𝒙 𝑰𝟏 + (𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 )𝑰 = 𝑼𝒆 ,
−𝑹𝒙 𝑰𝟏 + 𝑹𝟐 𝑰𝟐 = 𝟎.

6
Rezolvarea sistemului format din cele trei ecuații obținute se face, de exemplu, prin regula lui
Cramer; se determină curenții necunoscuți I și 𝑰𝟏 , astfel:
𝟎 −𝟏 −𝟏
| 𝑼𝒆 𝑹𝒙 𝟎|
𝟎 −𝑹𝒙 𝑹𝟐 𝑼𝒆 (𝑹𝟐 + 𝑹𝒙 )
𝟏= = ;
𝟏 −𝟏 −𝟏 (𝑹𝟏 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 )(𝑹𝟐 + 𝑹𝒙 ) + 𝑹𝟐 𝑹𝒙
|𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 𝑹𝒙 𝟎|
𝟎 −𝑹𝒙 𝑹𝟐
𝟏 𝟎 −𝟏
|𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 𝑼𝒆 𝟎|
𝟎 𝟎 𝑹𝟐 𝑼 𝒆 𝑹𝟐
𝑰𝟏 = = .
𝟏 −𝟏 −𝟏 (𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 )(𝑹𝟐 + 𝑹𝒙 ) + 𝑹𝟐 𝑹𝒙
|𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 𝑹𝒙 𝟎|
𝟎 −𝑹𝒙 𝑹𝟐
Din legea lui Ohm, aplicată rezistenței 𝑹𝒙 , se obține tensiunea la bornele rezistenței 𝑹𝒙 , respectiv
tensiunea la borne între A și B (deci tensiunea la bornele rezistenței 𝑹𝟐 ):
𝑼 𝟏 = 𝑰 𝟏 𝑹𝒙 .
Înlocuind pe 𝑰𝟏 , relația precedentă devine:
𝑼𝒆 𝑹𝟐 𝑹𝒙
𝑼𝟏 = .
(𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 − 𝑹𝒙 )(𝑹𝟐 + 𝑹𝒙 ) + 𝑹𝟐 𝑹𝒙
Ținând seamă că 𝑹𝒙 = kx, expresiile determinate pentru I și 𝑼𝟏 , devin:
𝑼𝒆 𝑹𝟐 𝒌𝒙
𝑼𝟏 = ;
−𝒌𝟐 𝒙𝟐 + 𝒌(𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 )𝒙 + 𝑹𝟐 (𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 )
𝑼𝒆 (𝑹𝟐 + 𝒌𝒙)
𝑰= .
−𝒌𝟐 𝒙𝟐 + 𝒌(𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 )𝒙 + 𝑹𝟐 (𝑹𝒊 + 𝑹𝟏 )
Reprezentarea grafică a funcțiunilor 𝑼𝟏 (x) și I(x) este dată de figura 4-c.

Fig. 4-c