2.

Aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff

Se poate de reamintit enunţul teoremei 2 a lui Kirchhoff sub prima
formă a acestuia: într-un circuit închis (ochi) fără t.e.m. suma
algebrică a căderilor de tensiune este nulă:

∑  Uk = 0 , (1.47)
kP

unde P este mulţimea de indici ale laturilor ce intră în componenţa

ochiului. Semnul „+” în suma de mai sus corespunde cazului când
sensul de referinţă al tensiunii laturii coincide cu direcţia în care se
parcurge ochiul; în caz contrar, semnul tensiunii este „–”.

Exemple.
1. Să se verifice teorema 2 Kirchhoff pentru ochiurile specificate pe diagrama
de tensiuni din figura din dreapta. Tensiunile pe diagramă sunt indicate în
volţi.
Pentru ochiurile (1), (2) şi (3) se pot scrie
următoarele ecuaţii cunform (1.47):
ochiul (1): 8 + 17 – 25 = 0;
(2): 15 + 10 – 25 = 0;
(3): 17 – 10 – 7 = 0.
Aşadar, pentru aplicarea celei de a doua
teoreme a lui Kirchhoff conform primului enunţ, nu este necesar să se figureze
circuitul electric în detaliu; este suficient să se prezinte numai nodurile şi laturi-
le cu sensul tensiunilor la borne (v. figura). Asemenea prezentare, ca şi în cazul
primei teoreme a lui Kirchhoff, poartă denumirea de diagramă orientată (de
tensiuni) sau graf orientat .
2. Este dat un circuit cu L = 6 laturi şi N = 4 noduri (v. figura adiacentă) se
cunosc trei tensiuni la borne. Să se determine tensiunile necunoscute şi să se
prezinte diagrama orientată de tensiuni.

1
 a b
Din figura a necunoscute sunt tensiunile U1, U2 şi U3. Din ochiul (1) rezultă:
U1+ 10 – 40 = 0; U1 = 30 V.
Din ochiul (2) obţinem:
U2 + 20 – 10 = 0; U2 = – 10 V.
Din ochiul (3) obţinem:
U3 – U2 – U1= 0; U3 = 20 V.
Diagrama orientată a tensiunilor este prezentată în figura b.
Dar câte ecuaţii (independente) pot fi scrise conform teoremei 2
Kirchhoff ? Numărul ecuaţiilor independente de tensiuni pe ochi
este egal cu numărul ochiurilor i n d e p e n d e n t e .
O c h i u l se consideră i n d e p e n d e n t în raport cu alte ochiuri
dacă nu este constituit din laturile acestora. O definiţie şi mai
simplă: ochiul este independent dacă conţine cel puţin o latură
nouă. Drept exemplu, în figura 1.35 ochiurile formate din laturile 1,
3, 6; 2, 4, 6 şi 3, 4, 5 sunt independente
fiindcă toate au câte o latură (cel puţin)
pe care nu o au celelalte. Ochiul însă
format din laturile 1, 2 şi 5 nu este inde-
pendent din simplu motiv că nu conţine
Fig. 1.35. nici o latură care nu ar aparţine celor trei
ochiuri. Aşadar, dacă numărul total de laturi ale unui circuit este L
iar numărul total de noduri – N, în conformitate cu teorema lui
Euler, numărul de ochiuri independente este:

M = L – (N – 1). (1.48)

2
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff într-un circuit cu L laturi
şi N noduri, se obţine un sistem de ecuaţii independente M = L – N
+1 de tensiuni pe ochiuri:
∑  Um = 0 , unde p = 1, 2, ..., M .
mP

În continuare vom demonstra utilizarea teoremei 2 Kirchhoff în cea

de-a doua formulare, enunţul căreea este: înte-un ochi indepen-
dent de circuit suma algebrică a t.e.m. este egală cu suma algebrică
a căderilor de tensiune. Să ne clarificăm, despre ce este vorba.
Foarte frecvent circuitele de c.c. sunt constituite doar numai din re-
zistoare şi surse de tensiune. După echivalarea elementelor reale de
circuit cu elemente ideale, o latură k a circuitului poate fi compusă
doar numai dintr-un rezistor ideal şi o sursă ideală de tensiune,
legate în serie. În aşa caz se poate scrie:

∑  Em = ∑  Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.49)
mP mP

Din relaţia (1.49) urmează că la aplicarea teoremei 2 Kirchhoff sub

această formă, ochiul de reţea se parcurge de două ori: o dată pentru
t.e.m. şi a doua – pentru căderile de tensiune pe rezistoare.
În privinţa semnelor „+, – ”: semnul unei t.e.m. este „+” dacă sensul
ei coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”; sensul
unei căderi de temsiune Im Rm este „+” dacă sensul curentului prin
rezistor coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”. Să
vedem toate acestea, cum se spune – „în lucru”.
Exemple.
1. Să se deducă ecuaţiile, satisfăcute de intensităţile curenţilor prin cele trei la-
turi ale circuitului de c.c.din figura 1.36.

3
 În circuit observăm două noduri N = 2 şi
trei laturi L = 3. Prin urmare, con-form
teoremei 1 Kirchhoff (sau mai laconic
Kirchhoff – 1) pot fi scrise N – 1 = 2 –
– 1 = 1 ecuaţii; conform Kirchhoff – 2 se
pot scrie M = L – N + 1 = 2 ecuaţii.
Fig. 1.36. Aceste ecuaţii sunt:

pentru nodul (a) I1 + I2 – I3 = 0;

pentru ochiul (1) E1– E2 = I1R1 – I2R2;
(2) E2+ E3 = I2R2+ I3R3.
Semnul termenilor în partea stângă şi dreaptă a ecuaţiilor scrise conform teore-
mei 2 Kirchhoff se determină aşa cum a fost menţionat în ultimul alineat.
Observaţie. Dacă circuitul liniar conţine şi surse de curent, atunci pentru ochi-
urile cu aceste surse se aplică forma generală a teoremei 2 Kirchhoff, în care se
înlocuiesc în funcţie de curenţi numai tensiunile la bornele rezistoarelor, iar
tensiunile la bornele surselor de curent se păstrează ca necunoscute (v. exem-
plul ce urmează).
2. Să se obţină ecuaţiile circuitului din figura 1.37 aplicând, unde-i posibil,
forma particulară a teoremei Kirchhoff-2.
În schema propusă N = 3, deci conform
Kirchhoff-1 pot fi scrise două ecuaţii:
(a) I1 = I3 + I4 + Ig ;
(b) I2 + I3 + I5 + Ig = 0;
În ecuaţiile de mai sus s-a înlocuit I6 cu
Ig, unde este curentul debitat de sursa
Fig. 1.37.

ideală de curent. Conform teoremei Kirchhoff-2 pot fi scrise 5 – 3 + 1= 3 ecua-

ţii şi anume:
(1) E1 = I1R1+ I4R4;
(2) 0 = I3R3 – I5R5 – I4R4;
(3) –E2 = I5R5 – I2R2 .
Ultima ecuaţie pentru ochiul (4) ce conţine sursa ideală de curent se poate scrie
pa baza formei generale Kirchhoff-2: (4) – I3R3 – Ug = 0.

4
 1.1.1. Rezolvarea circuitelor cu ajutorul
teoremelor lui Kirchhoff
Procesul de rezolvare a circuitelor electrice de c.c. şi obţinerea
valorilor numerice ale intensităţilor curenţilor şi tensiunilor cuprin-
de trei etape:
– stabilirea şi scrierea sistemului de ecuaţii al circuitului;
– soluţionarea sistemului de ecuaţii şi determinarea necunos-
cutelor (curenţi şi tensiuni);
– verificarea corectitudinii calculelor.
Prima etapă începe cu răspunsul la întrebarea: câte ecuaţii trebuie
de scris? Răspunsul este evident: exact atâtea ecuaţii, câte necunos-
cute sunt prezente. A doua întrebare firească: câte ecuaţii se scriu în
conformitate cu teorema întâi şi câte – cu teorema a doua a lui
Kirchhoff ? Răspunsul este: dacă circuitul liniar de c.c. conţine L la-
turi şi N noduri, atunci:
– conform teoremei 1 Kirchhoff se scriu N – 1 ecuaţii pentru
curenţii laturilor ce au acces la nodul n (n = 1, 2, ..., N – 1);
– conform teoremei 2 Kirchhoff se scriu L – ( N – 1)=M ecu-
aţii între cele L tensiuni la bornele laturilor.
Aşa dar, sistemul de ecuaţii este:

∑  Ik = 0 (a = 1, 2, ..., (N – 1)) (1.50)

kA

conform teoremei 1 Kirchhoff şi

∑  Em = ∑  Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.51)
mP mP

1
Ecuaţiile (1.50) şi (1.51) includ şi situaţiile particulare în care latura
m este alcătuită numai dintr-un rezistor (Em = 0 ) sau numai dintr-o
sursă t.e.m. (Rm = 0).
Dacă circuitul are şi surse de curent, atunci:
– sursa de curent determină curentul prin latura respectivă
(acesta nu mai este necunoscută), numărul necunoscutelor se reduce
cu o unitate la curenţi, dar adaugă o nouă necunoscută care este
tensiunea la bornele sursei de curent;
– numărul de ochiuri pe care se pote scrie a doua teoremă
Kirchhoff se reduce dar, pentru ochiurile rămase se poate aplica
teorema 2 Kirchhof în forma generală. Prin urmare, şi în acest caz
rezultă un sistem de L ecuaţii cu L necunoscute care sunt toate
tensiunele la bornele generatoarelor de curent şi toate intensităţile
curenţilor prin laturile care nu conţin surse de curent.
În continuare, vom urmări cele expuse mai sus prin analiza a două
circuite de c.c.
Exemple.
1. Să se determine intensităţile curenţilor debitaţi de cele două surse de t.e.m.
ale circuitului din figura 1.38, unde E1 = 19 V, E2 = 7 V, R1 = 2 Ω, R2 = 1 Ω,
R3 = 3 Ω.
Etapa 1.
În circuit sunt N = 2 noduri şi L = 3
laturi. Este clar că ecuaţii trebuie să se
stabilească: (N – 1) + L – (N – 1) = L;
în cazul de faţă : 2 – 1 + 3 – 2 + 1 = 3.
Conform teoremei 1 Kirchhoff : N – 1
Fig. 1.38. = 2 – 1 = 1ecuaţii;
conform teoremei 2 Kirchhoff : L – (N – 1) = 3 – 2 + 1= 2 ecuaţii. Astfel, se
obţin trei ecuaţii:
nodul (a) I1 + I2 = I3 ;
ochiul (1) E1 = I1R1+ I3R3;
E2 = I2R2 + I3R3.
Înlocuind cu valorile numerice se obţine sistemul de ecuaţii:
I1 + I2 = I3 ;
19 = 2I1 + 3I3 ;

2
 7 = I2 + 3I3 ;
Aici se încheie prima etapă, prin obţinerea unui sistem de trei
ecuaţii neconoscute – cei trei curenţi I1, I2 şi I3.
Etapa 2. Rezolvarea sistemului de ecuaţii şi determinarea necunoscutelor.
Folosind prima ecuaţie, înlocuim I3 în celelalte două:

19 = 2I1 + 3 (I1 + I2) = 5I1 + 3 I2 ;

7 = I2 + 3 (I1 + I2) = 3 I1 + 4 I2 .
S-a obţinut un sistem din două ecuaţii cu două necunoscute I1 şi I2 care pot fi
calculate, de exemplu prin metoda reducerii, sau utilizând determinanţii.
Astfel, I1 = 5 A şi I2 = – 2A.
Etapa 2 se încheie cu determinarea curentului I3, din prima ecuaţie de unde
rezultă:
I1 + I2 = 5 – 2 = 3 A = I3.

Având valorile cunoscute ale intensităţilor curenţilor se pot construi diagramele

orientate (grafurile) de curenţi (figura 1.39, a) şi tensiuni (figura 1.39, b).

Fig. 1.39. Diagramele orientate (grafurile) curenţilor (a) şi tensiunilor (b)

circuitului de curent continuu.
Totul este bine, dar... cum rămâne cu etapa 3 – verificarea? Răspuns la această
întrebare rămâne să se dea ulterior. Acum însă trebuie să fie clar un lucru, imp-
ortant: verificarea prin folosirea teoremelor Kirchhoff nu detectează eventuala
eroare de calcul! Este necesar deci un alt instrument.

Teorema conservării puterilor. Să considerăm ecuaţiile obţinute

prin aplicarea teoremei 1 Kirchhoff tuturor nodurilor unui circuit
electric. Înmulţind fiecare din aceste ecuaţii cu potenţialul nodului
respectiv şi sumând toate relaţiile astfel obţinute, rezultă:
3
 n

∑ Vj ∑ Ik = 0. (1.52)
j= 1 k (j)

Dat fiind faptul că în relaţia (1.52) în membrul stâng fiecare din

curenţi figurează de două ori (odată înmulţind potenţialul Vk(e) al
nodului din care iese curentul cu semnul „+”, şi odată Vk(i) al nodu-
lui în care intră curentul, cu semnul „–”), relaţia (1.52) poate fi res-
crisă sub forma:
l l

∑ Ik (Vk(e)– Vk ) = ∑ Uk Ik = 0,
(i)
(1.53)
k= 1 k= 1

deoarece diferenţa Vk(e)– Vk(i) este tocmai tensiunea Uk la bornele

laturii k. În conformitate cu acest rezultat, numit teoremma con-
servării puterilor suma puterilor schimbate pe la borne de
laturile unui circuit electric complet (închis) cu câmpul electromag-
netic al surselor t.e.m. este întotdeauna nulă.
Folosind relaţia U + E = I R pentru fiecare latură activă de curent
rezultatul (1.53) se mai poate pune sub forma:
l l

∑ Ik (Rk Ik – Ek) = ∑ Uk Ik = 0, (1.53)

k= 1 k= 1

sau
l l

∑ Rk I k = ∑ Ek Ik ,
2
(1.54)
k= 1 k= 1

corespunzând următorului enunţ al teoremei: suma puterilor

consumate prin efect electrocaloric ireversibil (Joule) în rezisten-
ţele unui circuit electric complet este egală cu suma algebrică a
puterilor cedate de sursele de energie electrică.
Verificarea egalităţii (1.54) pentru un circuit electric se numeşte
bilanţul puterilor circuitului respectiv.
Revenind la exemplul cu figura 1.38, poate fi efectuată verificarea,
adică
4
Etapa 3. Puterea dată de surse:
E1I1 – E2I2 = 19 ∙ 5 – 7 ∙ 2 = 95 – 14 = 81 W.
Puterea consumată în rezistoare:
2 2 2
R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 = 2 ∙ 25 + 1∙ 4 + 3 ∙ 9 = 81 W.
Aşadar,

∑ R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 =∑ E1I1 – E2I2 şi
2 2 2

81 W = 81 W.

În concluzie se poate afirma că verificarea calculelor se finalizează

cu bilanţul puterilor.
2. Să se efectueze analiza circuitului din figura 1.40; valorile t.e.m. ale surse-
lor de tensiune, a intensităţii curentului sursei de curent şi valorile rezisenţelor
sunt date direct în dreptul elementelor respective.
În acest exemplu se va executa doar
etapa 1 (aşa se pune problema).
Deoarece circuitul are L = 6 şi N = 4,
ecuaţii trebuie să se scrie 6: trei pentru
curenţi şi trei de tensiuni. Se obţine:
(a) I1 = I2+ I3 ;
(b) I4 = 0,25+ I3 ; Fig. 1.40.
(c) I4 + I5= 0,25.
Acestea sunt trei ecuaţii de curenţi scrise conform teoremei 1 Kirchhoff; urmă-
toarele trei ecuaţii – de tensiuni, se scriu conform teoremei 2 Kirchhoff:
(1) 9 = 10 I1 + 5 I2 ;
(2) – 6,5 = 5 I2 – 15 I4 – 20 I3;
(3) 0 = Ug – 15 I4.

5
Diagramele orientate (grafurile) de curenţi (a) şi tensiuni (b) sunt reprezentate
în figura de mai sus. Soluţiile respective sunt marcate pe figuri în amperi (A) şi
volţi (V ).
În multe cazuri concrete, circuitele liniare pot fi analizate direct,
construindu-se concomitent ambele diagrame. Să urmărim această
„tehnologie”.
Exemplu.Să se determine intensităţile curenţilorprin laturile circuitului rep-
rezentat în figura1.41,a. Valorile t.e.m.şi a rezistenţelor sunt notate pe schemă.

Fig. 1.41.
Circuitul are N = 3 şi L = 7. Nodul
(c) este conectat la masă, între nod-
urile (a) şi (c), respectiv (b) şi (c) sunt conectate cele două surse cu t.e.m. , de
12 V şi 6 V; deci potenţialele nodurilor (a) şi (b) faţă de masă sunt cunoscute:
Va = 12 V şi Vb = 6 V. diferenţa de potenţial între nodurile (a) şi (b) este egală
Va – Vb = 12 – 6 = 6 V (figura 1.41, b).
Cum se vede în schemă, rezistoarele de 3 kΩ şi 6 kΩ sunt conectate între nod-
ul (a) şi masă; intensităţile curenţilor prin aceste rezistoare sunt: 12 V / 3 kΩ =
4 mA şi 12 V / 6 kΩ = 2 mA. În mod asemănător se calculează curenţii prin
rezistorul de 1 kΩ legat între nodul (b) şi masă, precum şi prin rezistoarele de
2 kΩ şi 6 kΩ legate între nodurile (a) şi (b) (figura 1.41, c).
Este simplu de calculat curenţii debitaţi de sursele ideale de t.e.m., prin aplica-
rea teoremei 1 Kirchhoff pentru nodurile (a) şi (b) (figura 1.41, d). Diagrama
de tensiuni completă (figura 1.41, e) justifică valorile curenţilor obţinuţi în dia-
grama de curenţi.
Merită de subliniat că utilizarea teoremelor Kirchhoff în calculele
şi analiza circuitelor liniare de c.c. nu totdeauna este justificată. De
exemplu, în cazul circuitelor liniare cu o unică sursă de t.e.m., este
rezonabilă utilizarea aşa-numitei metode de transfigurări
simple. Vom exemplifica aceasta pe un caz concret. Presupunem

6
dat circuitul de c.c. liniar cu o singură sursă de energie, schema rep-
rezentată îm figura 1.42, a. Cum se vede, N = 2 şi L = 3 şi, conform

Fig. 1.42. Schema echivalentă a unui circuit

liniar de c.c.
celor expuse anterior ar trebui de stabilit sistemul de ecuaţii (în
cazul de faţă, 1 ecuaţie în curenţi 2 – 1 = 1 şi două ecuaţii în tensi-
uni L – N +1 = 3 – 2 + 1 = 2), de rezolvat sistemul de trei ecuaţii cu
trei necunoscute – curenţii I1, I2, şi I3 şi de finalizat cu verificarea
soluţiei. Toate acestea nu prezintă dificultăţi în acest caz, dar se
poate, totuşi de procedat şi mai simplu, apelând la metoda trans-
figurărilor simple. Cu unele elemente ale acestei metode ne-am
întâlnit deja, în cazul calculelor rezistenţei echivalente a două sau
mai multe rezistoare, conectate în serie sau paralel. Exerciţiul
efectuat în figura 1.42 poziţiile b, c şi d în literatura de limbă rusă
poartă denumirea de „свёртка – развёртака”, ceea ce în traducere
înseamnă înfăşurare – desfăşurare. Într-adevăr, de la poziţia a la
poziţia d are loc „înfăşurarea schemei”: rezistoarele R2 şi R4 sunt
conectate în serie, deci R24 = R2 + R4; rezistoarele R3 şi R24 sunt
conectate în paralel, deci R3 24 = R3  (R2 + R4)/ R3 + (R2 + R4), pozi-
ţia c (în urma acestei transfigurări nodul (a) s-a transformat din real
în eliminat); rezistoarele R1 şi R3 24 sunt conectate în serie, deci rezi-
stenţa echivalentă a circuitului va fi
7
 R3  (R2 + R4)
R1 3 24 = R1 + R3 24 = R1 + .
R3 + R2 + R4
E
Iar acum se poate calcula curentul primei laturi I1 = .
R1 3 24
Curenţii I2 şi I3 pot fi determinaţi dacă se cunoaşte tensiunea U(a b)
(aici, practic începe „desfăşurarea” schemei) care poate fi calculată
conform regulei divizorului de tensiune (§ 1.1.3):

R 3 24 U(a b)
U(a b) = E ; I3 = (legea lui Oh); I2 = I1 – I3 .
R1 + R 3 24 R3

Volumul de lucru se poate dovedi ceva mai mare, dar el este

elementar, ceea ce micşorează considerabil probabilitatea erorilor.
În continuare vom mai analiza un caz, demn de atenţie aparte.
Exemplu.
Să se determine căderea de tensioune la bornele rezistorului de 150 Ω şi inten-
sitatea curentului prin rezistorul de 300 Ω din circuitul de c.c. reprezentat în
figura 1.43, a.

a b
Fig. 1.43.
Circuitul dat poate fi echivalat cu cel din figura 1.43, b dacă se ţine cont că:
– rezistoarele de 100 Ω şi 200 Ω sunt în serie şi echivalente cu un rezistor
de 300 Ω;
– rezistoarele de 300 Ω şi 600 Ω sunt legate în paralel şi echivalente cu
un rezistor de 200 Ω;
– sursele de 200 V şi 55 V în serie, sunt echivalente cu una singură, cu
sensul celei de 200 V, de valoare 145 V.
Circuitul echivalent obţinut în urma acestor modificări este reprezentat în figu-
ra 1.43, b. Uşor de observat că schema a devenit mai simplă şi conţine cu o
8
latură mai puţin, fiind L = 3 iar N = 2. Nu vom intra de această dată în detaliile
de rezolvare a acestui nou circuit, ci vom prezenta soluţia din figura 1.44. Solu-

Fig. 1.44. Diagrame orientate şi soluţii (schema echivalentă, 1.43, b).

ţia obţinută pentru circuitul echivalent este suficientă pentru determinarea
mărimilor căutate. În figura dată mai sus sunt reprezentate diagramele
orientate (grafurile) de curenţi şi tensiuni ale circuitului dat (figura 1.43, a), de-
duse din diagramele circuitului echivalent (figura 1.43, b), în mod direct.
Acest exemplu este semnificativ prin faptul că în urma transfigură-
rilor echivalente a schemei din figura 1.43, a s-a obţinut schema
echivalentă din figura 1.43, b în care elementele pasive (rezistoare-
le) formează o stea. Cum se procedează mai departe? Vom vedea
în continuare.

9
 1.1.1. Metoda curenţilor de contur (Maxwell)

Rezolvarea circuitelor electrice prin metoda directă (a transfigură-

rilor simple) şi a teoremelor Kirchhoff ridică dificultatea rezolvării
unui sistem cu un număr mare de ecuaţii şi necunoscute ce
corespunde numărului de laturi. În condiţiile impuse de tehnica
actuală, când circuitele utilizate în practică devin tot mai complexe,
problema găsirii unor metode care ar reduce considerabil volumul
calculelor se impune imperios. Tendinţa firească în aceste condiţii
este, în primul rând aceea de a micşora efortul de calcul, prin
reducerea numărului de ecuaţii ce trebuie rezolvate. O asemenea
reducere se poate realiza utilizând în locul intensităţilor curenţilor
din laturi alte variabile (mărimi fictive sau de semnificaţie fizică
reală), care să satisfacă identic câte una din cele două teoreme ale
lui Kirchhoff.
Astfel, conform unei observaţii făcute de Maxwell, se poate
considera că fiecărei bucle (sau ochi) a unui sistem dat de bucle
fundamentale (sau independente) i se poate asocia un curent fictiv
c
I , numit curent ciclic sau curent de contur care să parcurgă în cir-
cuit închis bucla dată, aşa încât intensitatea curentului real din
orice latură a circuitului să fie suma algebrică a intensităţilor cu-
renţilor de contur ce trec prin această latură:
c
Ik = ∑  I p
. (k = 1, 2, ..., l ) (1.70)
p k

În baza acestei observaţii Maxwell a apărut un mecanism de calcul

al curenţilor prin laturile unui circuit închis, care se numeşte
metoda curenţilor de contur (prescurtat MCC). Această
metodă permite micşorarea numărului total de ecuaţii ce trebuie de
rezolvat; anterior a fost arătat că dacă circuitul conţine L laturi (tot
atâţea curenţi necunoscuţi) şi N noduri, conform teoremei 1 Kirch-
hoff se scriu N – 1 ecuaţii şi conform teoremei 2 – se scriu L – (N –

1
1). Aşa dar, la baza MCC se află noţiunea de curent de contur – o
mărime virtuală, de calcul, care „curge” doar prin propriul contur.
Să considerăm acum schema din
figura 1.54. Vom diviza-o în trei
conturi (sau ochiuri) adiacente şi
vom admite că în fiecare contur
circulă propriul său curent II , III şi
IIII. Sensul acestor curenţi este
acelaşi în cele trei conturi – în
direcţia acului ceasorniculai, aşa
cum este arătat în schemă. Se
observă totodată că curenţii de Fig 1.54. Schema unui circuit re-
lativ complex pentru calculul
contur coincid cu valorile curen- curenţilor prin MCC.
ţilor reali (aceştea sunt de aseme-
nea indicaţi în schemă) doar în laturile exterioare:
II = I1 , III = – I6, IIII = I3 . (1.71)
Curenţii laturilor adiacente sunt egali cu diferenţa curenţilor de
contur ai ochiurilor vechine. Aşa,
I2 = III – IIII , I4 = II – IIII , I5 = IIII – II . (1.72)
Prin urmare, cunoscând curenţii de contur pot fi uşor calculaţi
curenţii reali ai laturilor.
Pentru a calcula curenţii de contur în cazul schemei din figura 1.54
este suficient de alcătuit doar trei ecuaţii (după numărul de ochiuri
fundamentale), în conformitate cu teorema 2 Kirchhoff (relaţia
1.51):
pentru bucla (conturul) I:
(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4 ,
pentru conturul II:
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 ,
pentru conturul III:
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2 .

2
Ecuaţiile scrise alcătuiesc sistemul de ecuaţii
(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 (1.73)
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2

care permite determinarea curenţilor de contur II – IIII şi, ulterior –

a curenţilor reali din laturile circuitului, I1 – I6 .
Deseori MCC este folosit pentru a deduce posibilităţile altor metode
de calcul şi pentru analiza circuitelor la forma generală. În astfel de
cazuri se scriu ecuaţiile curenţilor de buclă la forma generalizată.
În acest scop rezistenţa sumară a conturului dat se notează cu index
dublu jos, care indică numărul conturului şi se numeşte r e z i s t e n -
ţ ă p r o p r i e a c o n t u r u l u i . Aşa, în schema analizată mai sus re-
zistenţele proprii ale celor 3 bucle sunt:
r11 = r1 + r10 + r4 + r5;
r22 = r2 + r4 + r6; (1.74)
r33 = r2 + r3 + r5.

R e z i s t e n ţ e l e c o m u n e a l e b u c l e l o r î n v e c i n a t e sunt
considerate ca coeficienţi pe lângă respectivii curenţi, notându-se cu
index dublu jos, care indică buclele între care sunt conectate; aşa,
r12 = r4 , r13 = r5 , r23 = r2 . (1.75)

Ţinând cont de (1.74) şi (1.75), sistemul de ecuaţii (1.73) se poate

scrie într-o formă generală astfel:
r11 II – r12 III – r13 IIII = EI ,
– r21 II + r22 III – r23 IIII = EII , (1.76)
– r31 II – r32 III + r33 IIII = EIII .

În aceste ecuaţii sunt notate:

EI = E1 + E4, EII = E2 – E4 şi EIII = E3 – E2 (1.77)

3
care se numesc t . e . m . d e c o n t u r şi prezintă suma algebrică a
t.e.m. ale laturilor conturului dat. Se ia cu semnul „+” t.e.m. sensul
căreea coincide cu sensul curentului de contur.
Ecuaţiile curenţilor de contur se rezolvă prin metoda determinanţi-
lor, sau utilizând forma matriceală de prezentare a ecuaţiilor.

Utilizarea determinanţilor şi a matricelor pentru

rezolvarea ecuaţiilor obţinute prin MCC.
Vom considera rezolvarea sistemului (1.76) cu ajutorul determinanţilor. Pentru
curentul Ik din latura k se poate scrie expresia:
Ik = Δk / Δ , (1.78)
unde Δ este d e t e r m i n a n t u l p r i n c i p a l al sistemului de ecuaţii :

r11 – r12 – r13

Δ = – r21 r22 – r23 . (1.79)
– r31 – r32 r33

Determinantul Δk se obţine din determinantul principal Δ prin înlocuirea

coloanei k cu coloana termenilor din dreapta ecuaţiilor sistemului (1.76). De
exemplu, pentru primul curent de contur II (k = 1)

E1 – r12 – r13
Δ1 = EII r22 – r23 . (1.80)
EIII – r32 r33

Prin urmare, calculul curentului de contur se reduce la alcătuirea a doi deterni-

nanţi care, de fapt pot fi scrişi fără ca în prealabil să se scrie sistemul de ecuaţii.
În acest scop, se înscriu iniţial rezistenţele proprii ale conturilor r11 , r22 , r33
etc., care se plasează pe diagonala principală (din colţul stâng sus spre colţul
drept jos) cu semnul „+”. Determinantul este simetric faţă de diagonala princi-
pală – rezistenţele comune negative din partea superioară a diagonalei sunt ref-
lecţia rezistenţelor comune negative din partea inferioară a diagonalei. Astfel,
calculând rezistenţele comune ale conturilor r12 , r13 , ... etc. pentru prima linie
şi rn1 , rn2 , ... pentru linia n , pot fi completate partea de sus şi cea de jos a

4
determinanturlui. Cunoscând Δ se determină Δk şi apoi se calculează valoarea
curentului Ik .
Se poate demonstra dependenţa curentului de contur de toate sursele t.e.m. EI ,
EII , EIII , ...etc., pentru ce determinantul Δk se descompune faţă de coloana k.
Vom descompune, de exemplu, determinantul Δ1 (1.80) faţă de prima coloană
(k = 1):
Δ1 = A11 EI + A21 EII + A31 EIII . (1.81)
Înlocuim această valoare a lui Δ1 în formula (1.78) pentru curentul II :

Δ1 A11 A21 A21

II = = EI + EII + EIII . (1.82)
Δ Δ Δ Δ
În mod analog se poate scrie expresia generală pentru curentul conturului k :
Δk A1k A2 k Ank
Ik = = EI + EII + ... + En (1.83)
Δ Δ Δ Δ
sau într-o formă mai compactă
n
Ik = ∑ (Ank /Δ) En . (1.84)
1

Primul index n se referă la numărul t.e.m. sau, ce-i tot aceeaşi – la numărul
conturului sau numărul liniei determinantului Δ . Al doilea index k este numă-
rul curentului determinat sau, ce-i tot aceeaşi numărul coloanei determinantului
Δ . Coeficienţii Ank prezintă complementele algebrice care sunt legate cu mi-
norii Mnk ai determinantului prin ecuaţiile
n+k
Ank = (– 1) Mnk . (1.85)
Minorul Mnk se obţine din determinantul Δ prin tăierea liniei n şi a coloanei k.
În cazul dat, pentru curentul conturului întâi II (k = 1) complementele algebri-
ce sunt egale:
r22 – r23
1+1
A11 = ( – 1 ) M11 = ,
– r32 r33

5
 – r12 – r13
A21 = (–1)2+1 M21= – ,
– r32 r33

– r12 – r13
A31 = ( – 1 )3+1 M31 = .
r22 – r23

Sistemul de ecuaţii (1.76) poate fi rezolvat şi cu ajutorul matricelor. La alcătui-

rea matricelur, ca şi în cazul determinanţilor sunt utilizaţi coeficienţii sistemu-
lui de ecuaţii. Sub forma matricială poate fi scris sistemul de ecuaţii (1.76):

r11 – r12 – r13 II EI

– r21 r22 – r23  III = EII (1.86)
– r31 – r32 r33 IIII EIII

sau sub forma unei singure ecuaţii matriciale

r I = E , (1.87)
unde r este matricea coeficienţilor pe lăngă curenţii necunoscuţi.
Soluţia ecuaţiei (1.87) în raport cu matricea I va fi:
–1
I = r E . (1.88)
–1
În (1.88) I este matricea-coloană a curenţilor necunoscuţi; r este
matricea inversă matricei coieficienţilor;
E – matricea-coloană a termenilor liberi ai ecuaţiei.
Din (1.88) urmează că pentru determinarea curenţilor necunoscuţi este necesar
de găsit matricea inversă matricei coeficienţilor şi de înmulţit această matrice
la matricea-coloană a termenilor liberi ai ecuaţiei.
Suluţionarea se petrece în felul următor:
1) se alcătuieşte determinantul Δ din elementele matricei (v. (1.79));
2) se alcătuieşte matricea inversă, pentru aceasta:
– fiecare termen al matricei coeficienţilor se înlocuieşte cu complementul
algebric cu aceiaşi indici inferiori (de jos) ca şi ai coeficienţilor înlocuiţi;
– matricea obţinută se transpune, înlocuindu-se reciproc coloanele şi liniile.

6
În urma acestor operaţii natricea inversă poate fi determinată ca:
A11 A12 A13
–1
r = 1/ Δ A21 A22 A23 . (1. 89)
A31 A32 A33
Transcriem soluţia (1.88) într-o formă mai desfăşurată, ţinând cont de (1.89):
II A11 A12 A13 EI
III = 1/ Δ A21 A22 A23 EII (1.90)
I III A31 A32 A33 EIII
Reamintim că produsul a două matrice A şi B se obţine în urma înmulţirii ele-
mentelor liniei matricei A la elementele coloanei matricei B şi însumării rezul-
tatelor înmulţirii; de exemplu:
a11 a12 b11 b12 a11b11+ a12b21 a11b12+ a12b22
A B = =
a21 a22 b21 b22 a21b11+ a22 b21 a21b12+ a22b22

Înmulţind cele două matrice din partea dreaptă a relaţiei (1.90), obţinem:

II A11 EI + A21 EII + A31 EIII

III = 1/ Δ A12 EI + A22 EII + A32 EIII (1.91)
I III A13 EI + A23 EII + A33 EIII

Matricele sunt egale atunci când sunt egale elementele lor respective. Prin
urmare,
1
II = ( A11 EI + A21 EII + A31 EIII ),
Δ
1
III = ( A12 EI + A22 EII + A32 EIII ), (1.92)
Δ
1
III = ( A13 EI + A23 EII + A33 EIII ).
Δ

Ecuaţia obţinută pentru curentul, de exemplu II este analogă ecuaţiei (1.82).

7
 1.1.1. Metoda potenţialelor nodurilor
Dacă două surse de energie sunt conectate în paralel (figura 1.55),
curentul comun prin consumator I este compus din două componen-
te ale curenţilor laturilor – I1 şi I2 . Prin urmare, tendinţa practică de
conectare în paralel a surselor este determinată de necesitatea majo-
rării curentului prin receptoarele de energie electrică. În circuitele
reale se conectează suplimentar surse de alimentare atunci, când
curentul prin receptoarele de energie poate depăşi curentul nomonal
al surselor aflate deja în funcţie. Să vedem deci, cum se realizează
calculul acestor circuite, care sunt metodele de calcul. Vom analiza
un caz mai general, când circuitul este alcătuit din laturi paralele
dintre care laturile de la 1 la m sunt active (conţin surse) iar resul,
de la m +1 şi până la n – pasive (figura 1.56). Sunt cunoscute t.e.m.

Fig. 1.55. Schema circuitului Fig. 1.56. Schema unui circuit cu laturi
cu două surse de energie active şi pasive conectate în paralel.
conectate în paralel.
şi sensul acestora, valorile rezistenţelor laturilor circuitului; să se
calculeze intensităţile curenţilor.
Calculele respective pot fi realizate eficace utilizând metoda
tensiunii între două nuduri sau mai simplu – metoda două nuduri
(MDN). În conformitate cu această metodă, se calculează mai întâi
tensiunea UAB între nodurile A şi B şi se notează cu o săgeată pe
schemă (figura 1.55). În acest caz potenţialul nodului A este mai
înalt decât al nodului B, de aceea curenţii laturilor pasive au sensul
de la A la B (figura 1.56). Curenţii laturilor active nu au deocamdată
direcţie identificată. Alegem sensul pozitiv al acestor curenţi de la
nodul B spre nodul A.
1
Se poate aplica legea lui Ohm pentru fiecare latură, astfel ca:

I1 = g1 (E1 – UAB),
I2 = g2 (– E2 – UAB),
................
Im = gm (Em – UAB), (1.93)
Im+1 = gm+1UAB ,
................
In = gnUAB .
În relaţiile (1.93) g prezintă mărimea inversă rezistenţei R, adică
conductanţa laturii. Conform teoremei 1 Kirchhoff pentru acest
circuit suma curenţilor laturilor pasive este egală cu suma curenţilor
laturilor active:
Im+1 + I m+2 + ...+ In = I1 + I2 + ...+ Im .
Înlocuim curenţii în această sumă cu valorile lor din relaţiile (1.93):
gm+1 UAB + gm+2 UAB + ...+ gn UAB =
= g1 (E1 – UAB) + g2 (– E2 – UAB) + ...+ gm (Em – UAB) .
Din această ecuaţie determinăm tensiunea UAB :

g1 E1 – g2 E2 + ...+ gm Em
UAB =
g1+ g2 + ...+ gn
sau într-o formă mai compactă
m

 ∑ Ek gk
k=1
UAB = . (1.94)
n

∑ gk
k=1

2
Din relaţia (1.94) urmează că tensiunea dintre două noduri a
circuitului paralel este egală cu suma algebrică a produselor con-
ductanţelor şi t.e.m. ale fiecărei laturi împărţită la suma conductan-
ţelor tuturor laturilor schemei. Produsul Ek gk se ia cu semnul „+”
atunci când sensul t.e.m. Ek este invers sensului condiţional ales
pozitiv al tensiunii UAB şi cu semnul „–”, atunci când aceste direcţii
coincid. Cunoscând tensiunea între cele două noduri, utilizând sis-
temul (1.93) se calculează curenţii prin laturile circuitului.

Exemplu. Să se calculeze curenţii în circuitul paralel din figura 1.55 prin

metoda MDN.
T.e.m. în laturile schemei sunt direcţionate spre nodul A , evident că UA > UB
şi tensiunea dintre noduri are sensul de la nodul A la nodul B, cum este arătat în
schemă. Valoarea acestei tensiuni poate fi calculată conform relaţiei (1.94):
g10 E1 + g20 E2
UAB = . (1.95)
g10+ g20 + g

Semnul tensiunii obţinute este pozitiv, ceea ce confirmă că sensul condiţional

pozitiv ales iniţial este corect. Presupunem că curenţii I1 şi I2 ai laturilor active
au sensul de la nodul B spre nodul A şi ambele surse funcţionează în regim de
generator. Valorile acestor curenţi put fi calculate astfel:
E1 – U E2 – U
I1 = şi I2 = . (1.96)
r10 r20
În (1.96) mărimile r10 şi r20 caracterizează rezistenţa internă a surselor t.e.m. E1
şi E2 respectiv.
Se vede clar că valoarea şi sensul curentului laturii active depinde
numai de raportul dintre propria t.e.m. şi tensiunea la bornele
exterioare ale circuitului. Dacă t.e.m. a sursei este > U , sursa func-
ţionează în regim de generator şi are un curent şi putere cu atât mai
mare, cu cât mai înaltă este tensiunea sa electromotoare. Reglând
valoarea t.e.m. a diferitor generatoare de c.c., se poate distribui
sarcina între ele. Dacă t.e.m. a sursei este < U, curentul acestei
laturi îşi schimbă direcţia şi sursa funcţionează ca consumator de
energie electrică; maşinile electrice în acest regim funcţionează ca
motoare, iar acumulatoarele se încarcă.
3
În cazul când t.e.m. a sursei unei laturi este egală cu U , curentul
acestei laturi este egal cu zero, sursa funcţionează în „mers în gol”;
latura poate fi deconectată sau conectată la circuit – aceasta nu
influenţează funcţionarea circuitului în ansamblu. În sfârşit, dacă
într-o latură paralelă a circuitului este conectată o sursă cu rezisten-
ţă internă nulă, această sursă va susţine neschimbat potenţialul bor-
nelor exterioare ale circuitului; tensiunea între cele două noduri va
fi egală cu t.e.m. a sursei. În acest caz pot fi calculaţi direct curenţii
prin laturile circuitului.
La finele acestui paragraf care se referă la metodele de calcul ale
circuitelor liniare de c.c. trebuie să constatăm că aici au fost prezen-
tate cea mai mare parte şi cel mai frecvent utilizate metode de
calcul, am spune – şi mai importante. Totuşi, nu toate: n-a fost
analizat p r i n c i p i u l s u p e r p o z i ţ i e i şi metoda respectivă de
calcul; p r i n c i p i u l r e c i p r o c i t ă ţ i i . Considerăm însă că acea-
sta nu este o scăpare gravă, iar „golul” – foarte simplu de recuperat.

4
1. Transfigurarea circuitelor în generatoare echivalente.
Metoda generatorului echivalent

În unele cazuri practice apare necesitatea studierii regimului de

funcţionare a unei laturi dintr-un circuit electric complex, în
dependenţă de modificarea rezistenţei acestei laturi. În acest caz nu
este necesar de efectuat calcule voluminoase ale circuitului în
ansamblu, dacă se utilizează metoda generatorului echivalent. În
conformitate cu această metodă, influenţa tuturor surselor circui-
tului asupra laturii în cauză poate fi înlocuită cu acţiunea unui
generator echivalent conectat în serie cu latura, cu t.e.m. Eec şi
rezistenţa internă rec (indicele „ec” însemnă „echivalent”).
Vom demonstra posibilitatea acestei transfigurări pentru determi-
narea curentului în latura cu un rezistor variabil r, din schema repre-
zentată în figura 1.47, a.

Fig. 1.47. Schemele circuitului pentru determinarea curentului unei

laturi după metoda generatorului echivalent.

1
Presupunem că sunt date E1, E2, E3 şi rezistoarele r1, r2, r3, r4, r5 ale
schemei. Pentru a stabili dependenţa curentului de rezistenţa r sepa-
răm latura, restul circuitului fiind inclus în dreptunghiul cu linie
punctată, indicând bornele a şi b prin care acesta este conectat cu
latura investigată (figura 1.47, b). Partea selectată a circuitului
având două borne, este un cuadripol activ A, litera A în interiorul
dreptunghiului indicând că influenţa surselor E1, E2 şi E3 asupra
laturii studiate nu este nulă.
Conectăm în latura cu pricina două surse de t.e.m. egale ca mărime
dar cu sens opus, E' şi E" (poziţia c, în aceeaşi figură); evident, cu-
rentul I în latură va fi acelaşi ca şi în poziţia b. Acest curent poate fi
interpretat ca suprapunerea curenţilor Ia provocat de E', E1, E2, E3
(schema poziţia d) şi Ib – sub acţiunea t.e.m. E" (schema poziţia e,
unde laturile circuitului nu conţin surse, deci dreptunghiul este
pasiv şi notat P).
Pentru ca curentul I al laturii cercetate să fie egal cu curentul Ib din
schema figura 1.47, e sursa E' se alege de aşa valoare ca curentul Ia
să fie egal cu zero. Această condiţie poate fi respectată, dacă t.e.m.
E' va fi egală cu tensiunea de mers în gol la bornele a şi b a circu-
itului: E' = Uabg ol .
Valoarea t.e.m. E' pentru aceste condiţii poate fi determinată şi pa
cale analitică; în acest caz, utilizând lagea lui Ohm pentru o latură
din circuit cu t.e.m. E' şi tensiunea Uab (schema 1.47, d):

Uab – E'
Ia = .
r
Din această ecuaţie se vede că pentru curentul Ia = 0 t.e.m. E' este
egală cu tensiunea de mers în gol Uabg ol la bornele a şi b ale
schemei. Prin urmare, pentru a determina curentul I al circuitului
iniţial este suficient de studiat numai schema din figura 1.47, e cu
sursa de t.e.m. E" = E' = Uabg ol . Acest circuit constă din elementul
rezistiv al laturii studiate r înseriat cu rezistenţa de intrare rin a
celeilalte părţi ale schemei (rin = rвх) faţă de bornele a şi b (schema
1.47, f ). Rezistenţa de intrare a părţii pasive a circuitului din figura

2
1.47, e poate fi calculată, ţinându-se cont de regula: generatoarele
de t.e.m. se scurtcircuitează, iar laturile cu generatoarele de curent
se rup. Astfel, rezistenţa de intrare faţă de bornele a şi b (schema
1.47, a) va fi:
r6 (r' + r4)
rin = ,
r6+ r' + r4

r1 r2 r3 + r1 r3 r5 + r2 r3 r5
unde r' = .
r1 r2 + r1 r3 + r1 r5 + r2 r3 + r2 r5

Influenţa t.e.m. E" asupra rezistenţei r din schema figura 1.47, f

poate fi prezentată ca influenţa generatorului echivalent de t.e.m.
Eechiv care este egală cu tensiunea de mers în gol la bornele a şi b la
care se conectează latura cercetată:
Eechiv = E" = Uabg ol .
Rezistenţa internă a generatorului echivalent este egală cu rezistenţa
de intrare a celeilalte părţi pasive ale schemei faţă de bornele a şi b,
la care se conectează latura menţionată:
rechiv = rin .
Cunoscând Eechiv şi rechiv ale generatorului echivalent (schema
1.47, f ) se poate calcula curentul prin latura studiată:

Eechiv
I = . (1.58)
r + rechiv

Această metodă de calcul a curentului printr-o latură a unui circuit

electric complex este numită metoda generatorului echivalent
sau metoda dipolului activ; prima dintre aceste denumiri este
legată cu efectul înfluenţei circuitului în ansamblu asupra laturii
studiate, drept influenţa unui generator echivalent. A doua denumire
este legată de faptul că, în raport cu latura în cauză restul circuitului
conectat cu latura prin bornele a şi b, este numit dipol.

3
Ceea ce pare curios şi important de subliniat este faptul că în
literatura de specialitate occidentală aceste metode poartă denumi-
rea de teoreme ale lui Helmholtz şi Thevenin. În literatura respec-
tivă sovietică (de limbă rusă) foarte puţini autori pomenesc numele
savanţilor menţionaţi.
Este clar din cele expuse mai sus că teorema Helmholtz –Thevenin
se referă la generatorul echivalent de tensiune. Judecând în mod
analog, poate fi introdus conceptul de generator echivalent de
curent ceea ce a şi fost făcut de un alt savant – Norton, prin teorema
care-i poartă numele. Generatorul echivalent de tensiune se poate de
transfigurat în generator echiva-
lent de curent (figura 1.48) şi în
aşa fel se obţine generatorul echi-
valent de curent al circuitului în
raport cu bornele A şi B. Se poate
enunţa deci următoarea teoremă
a generatorului echivalent de cu-
rent al unei reţele active: în raport
cu două borne A şi B orice circuit Fig. 1.48. Transfigurarea genera-
liniar activ de c.c.se poate transfi- torului echivalent de tensiune (a)
în generator echivalent
gura într-un generator echivalent de curent (b).
de curent având Ig = IscAB = UAB 0 / RAB0 şi conductanţa echivalentă
GAB0 = 1 / RAB0 .
Să considerăm generatorul echivalent de curent al unui circuit, care
debitează pe un receptor de conductanţă G = 1 / R . Calculăm
tensiunea UAB la bornele receptorului:

1
UAB = IAB R = IAB .
G
Folosind cunoscuta teoremă a divizorului de curent, obţinem IAB:

RAB 0 G
IAB = Isc AB = IscAB .
R + RAB 0 G + GAB 0
Înlocuind în expresia tensiunii, vom obţine pentru aceasta:
4
 Isc AB
UAB = . (1.59)
G + GAB 0

Relaţia (1.59) este exprimarea matematică a teoremei lui Norton,

care poate fi enunţată astfel: tensiunea la bornele unei laturi pasive
de conductanţă G conectate între bornele A şi B ale unei reţele
liniare active de c.c. este egală cu raportul dintre intensitatea cu-
rentului care se stabileşte la scurtcircuitarea bornelor şi suma
dintre conductanţa G a laturii şi conductanţa GAB 0 a reţelei pasi-
vizate faţă de bornele A , B.

5
 1.1.1. Teorema transferului maxim de putere

Pentru circuitul activ reprezentat în figura 1.49 tensiunea pe reziste-

nţa de sarcină rs , conform legii lui Ohm pentru un sector (latură)
pasiv de circuit, este egală : Uab = I rs . Anterior a fost arătat că
t.e.m. a unei surse de energie este : E = Uab+ r I, unde r este rezis-
tenţa internă a sursei. Înlocuind Uab se poate scrie:
E = Uab+ r I = r I + rs I . (1.60)
Exptresia (1.60) este ecuaţia ce reflectă starea echilibrului electric
într-un circuit simplu închis. Din această ecuaţie se poate obţine
legea lui Ohm pentru un circuit simplu închis cu generator
echivalent de t.e.m..E (figura 1.48, a):

E
I= . (1.61)
r + rs
Puterea circuitului extern este
2
rs E
2
Ps = rs I = . (1.62)
2
(r + rs)

Curentul în circuitul exterior al generatorului echivalent de curent

(schema de transfigurare paralelă, figura 1.48, b) poate fi calculat:

U rs I
I = Ig – = Ig – , (1.63)
r r
unde Ig (în figura 1.51 notat Ik) este curentul sumar al generatorului,
I – curentul debitat pe sarcină şi de unde
r
I = Ig .
( r + rs )

1
Fig. 1.49. Schema unui circuit Fig. 1.50. Regim de funcţionare a sursei de
închis de curent. energie: a – nedorit (mers în gol); b – inadmisibil
(scurtcircuit)

a b
Fig. 1.51. Scheme reale ale surselor de energie:
a – de tensiune (schema consecutivă); b – de curent
(schema paralelă de transfigurare).

Puterea dezvoltată în sarcină (figura 1.49) va fi egală:

2 2
rs I g r
2
Ps = rs I = . (1.64)
2
(r + rs)
Această putere este nulă în două cazuri: în regimul de mers în gol
(rs = ∞) şi cazul de scurtcircuit (rs = 0). Puterea debitată pe sarcină
este maximă atunci când relaţia rs/(r+rs)2 atinge valoarea maximală;
luând derivata de gradul întâi a acestei fracţii şi egalând-o cu zero,
vom afla condiţia de transmitere a puterii maxime de la sursă pe
sarcină:
2
 d r (r + rs) 2 – 2 r (r + rs)
= = 0
dt (r + rs) 2 (r + rs) 2

sau
(r + rs) 2 – 2 r (r + rs) = 0,

de unde se determină
rs = r. (1.65)

În cazul generatorului de t.e.m. E (schema consecutivă, figura 1.51,

a) puterea absorbită de sarcină (receptor) :
2
P=rI .
Conform legii lui Ohm (schema 1.49) :
E
I= ,
(r + rs)
puterea va fi
2 2
rs E E
P= = . (1.66)
2 2
(r + rs) r
+ √ rs
√ rs
T.e.m. fiind dată, puterea va fi maximă când numitorul va fi minim.
Pentru a găsi minimul numitorului, constatăm că produsul terme-
nilor este constant, adică:
r
∙ √ rs = r.
√ rs
Este cunoscut din matematică: dintre toate perechile de numere al
căror produs este constant, suma numerelor e minimă când ele sunt
egale; de exemplu, 116 = 2  8 = 4  4 → 4 + 4 < 2 + 8 < 1 + 16.
Prin urmare, deoarece produsul termenilor din paranteza de la

3
numitor (relaţia 1.66) este constant, suma lor va fi minimă când ei
sunt egali:
r
= √ rs → rs = r . (1.67)
√ rs
Am obţinut aceeaşi condiţie ca şi în cazul generatorului de curent,
relaţia (1.65).
În acest caz puterea maximă va fi:
E2
Pmax = . (1.68)
4r
Se ajunge astfel la enunţul teoremei transferului maxim de
putere: un generator transferă unui rezistor(sarcine) o putere
maximă E 2 / 4 r atunci când rezistenţa rezistorului este egală cu
rezistenţa internă a generatorului.
Puterea poate fi deci reprezentată ca funcţie de R (rs) observând că:
– pentru R = 0, puterea P = 0 (v. figura 1.52);
– R = Ri (r), puterea P = Pmax ;
– R = ∞, puterea P = 0.
Receptorul care satisface condiţia de transfer maxim de putere este
considerat adaptat sursei. Adaptarea receptoarelor este importantă
şi se utilizează pe larg în tehnica semnalelor (televiziune, radioteh-
nică etc.).
Prin urmare, puterea generatorului de energie se consumă, parţial
debitată pe sarcină, parţial irosită în interiorul său. Chiar şi în cazul
unui regim adaptat puterea pierdută în interiorul sursei de energie
este egală cu o jumătate din puterea totală, adică:
2 2
Δ P = r I = rs I = E I / 2 .
Se poate defini randamentul transferului de energie ca :
PΔt P
= = ,
Pg Δ t Pg

4
 2
unde P = rs E / (r + rs)2 este puterea debitată pe sarcină iar
2
Pg = E / (r + rs). Prin înlocuire se obţine:
rs 1
= = . (1.69)
r + rs 1 + r / rs
Din formula (1.69) se vede că în cazul mersului în gol când rs = ∞
randamentul este gol = 1; în caz de scurtcircuit, când rs = 0 randa-
mentul sc = 0. În regim adaptat (r = rs) ad = ½ = 0,5.

Fig. 1.52.
Fig. 1.53.
În figura 1.53 sunt reprezentate curbele P (Pg), Ps (P) şi  funcţie
de mărimea relativă a rezistenţei circuitului exterior, rs / r. Merită
de subliniat faptul că în condiţii practice regimul nominal al puterii
surselor rareori coincide cu regimul adaptat, fiindcă în acest caz
randamentul este ad = 0,5 (v. figura) iar curentul sursei prin sarcină
depăşeşte considerabil curentul nominal. Aceasta poate conduce la
o degajare substanţială de căldură în interiorul sursei.
Regimul adaptat poate fi acceptat în cazurile practice, atunci când
un randament mic nu este determinant. Dar dacă considerentele
economice sunt hotărâtoare, stunci rezistenţa internă a sursei trebuie
să fie mai mică decât rezistenţa circuitului exrerior (r < rs). Într-un
astfel de caz regimul nominal al sursei sete aproape de regimul de
mers în gol şi  ≈ 1.