1.1.

TEOREMELE (LEGILE) LUI KIRCHHOFF

1.2.1. Prima teoremă a lui Kirchhoff

Vom considera o suprafaţă închisă (Σ ) trasată astfel încât să închidă
un singur nod (figura 1.12) al unui circuit. Fie I1, I2 şi I3 – intensită-

Fig. 1.12.
Fig. 1.13.
ţile curenţilor prin conductoarele care se ramifică din nodul respec-
tiv. Pentru suprafaţa Σ în conformitate cu legea conservării sarcinii
se poate scrie:
IΣ = I1 + I2 – I3
şi
Δ qΣ = 0 ,
ceea ce semnifică că sarcina electrică existentă pe suprafeţele
conductoarelor parcurse de curent continuu este invariabilă în timp.
Înlocuind în enunţul legii IΣ = – Δ qΣ / Δ t , obţinem:

I1 + I2 – I3 = 0. (1.8)
Relaţia (1.8) exprimă prima teoremă (lege) a lui Kirchhoff
referitoare la nodul considerat, care, generalizată se enunţă astfel:
suma a l g e b r i c ă a intesităţilor curenţilor din laturile ce se
ramifică dintr-un nod al unui circuit de curent continuu este
nulă
N
Σ  Ik = 0 . (1.9)
K=1

1
Astfel, după convenţia adoptată în formularea legii conservării sar-
cinii, intensităţile curenţilor care pleacă din nod se iau cu semnul
plus (+), iar cele ale curenţilor ce vin în nod – cu semnul minus (─).
Exemplu. Din nodul (a) al unei reţele (circuit) de c.c. se ramifică patru
conductoare. Stiind că I1 =1 A , I2 = 2 A , I3 = 5 A , să se determine curentul I4.
Pentru I4 se alege un sens de referinţă arbitrar, ca în figura 1.13 şi, aplicând pri-
ma teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
I1 + I2 – I3 + I4 = 0 ,
de unde rezultă:
I4 = I3 – (I1 + I2) = 5 – 3 = 2 A.
Sensul curentului I4 coincide cu sensul de referinţă ales arbitrar; în caz contrar
ar fi trebuit schimbat.

1.2.2. A doua teoremă a lui Kirchhoff

Pentru a clarifica esenţa celei de-a două teoreme (lege) a lui
Kirchhoff se va considera o succesiune de laturi dintr-o reţea de
c.c., care formează un contur închis şi care, cum a fost specificat
mai sus poartă denumirea de ochi (buclă ce nu conţine laturi
interioare). Se admite de asemenea că sensurile de referinţă a
curenţilor din laturi coincid cu sensurile de referinţă ale tensiunilor
electromotoare (t.e.m.), precum este prezentat în figura 1.14. Bucla
închisă se va parcurge în direcţia acului ceasornicului (indicată cu o
săgeată). Considerând tensiunile de la bornele laturilor cu sensurile
de referinţă din figură, pot fi scrise următoarele ecuaţii pentru
aceste tensiuni (în conformitate cu teorema potenţialului electric
staţionar, [1] şi relaţia prezentată mai sus, U = Ri I ─ E ):

U1 + E1 = R1 I1
U2 + E2 = R2 I2
U3 + E3 = R3 I3 (1.10)
U4 + E4 = R4 I4

2
 Fig. 1.14.
Relaţiile de legătură între tensiunile la bornele laturilor şi potenţia-
lele bornelor se vor scrie astfel:

U1 = Va ─ Vb
U2 = Vc ─ Vb
U3 = Vc ─ Vd (1.11)
U4 = Vd ─ Va

Înmulţind cu (─1) relaţia U2 (sensul tensiunii este invers sensului

parcurgerii buclei închise) şi adunând parte cu parte, se obţine:

U1 ─ U2 + U3 + U4 = Va ─ Vb ─ Vc + Vb + Vc ─ Vd + Vd ─ Va = 0,
sau
U1 ─ U2 + U3 + U4 = 0 . (1.12)
Procedând în mod analog cu sistemul (1.10) şi ţinând cont de rezul-
tatul stabilit prin (1.12), se obţine:
E1 ─ E2 + E3 + E4 = R1 I1 ─ R2 I2 + R3 I3 + R4 I4 . (1.13)
Au fost obţinute astfel două ecuaţii – (1.12) şi (1.13) şi, deci două
formulări (diferite) pentru teorema a doua a lui Kirchhoff, care sunt
echivalente numai pentru circuitele cu elemente liniare de curent.
Pentru teorema a doua Kirchhoff sunt valabile două enunţuri:
– într-un ochi fără de surse t.e.m. suma algebrică a tensiunilor
la bornele laturilor ce-l alcătuiesc este nulă :
N
Σ  Uk = 0 . (1.14)
k=1

– într-o buclă închisă (ochi) suma algebrică a căderilor de

tensiune pe rezistoarele laturilor este egală cu suma algebrică a
t.e.m. ale surselor din laturile acesteia :

3
 N N
Σ  Ik R k = Σ  E k . (1.15)
k=1 k=1

Sumele de mai sus sunt algebrice, din cauza adoptării arbitrare a

sensului în care se parcurge ochiul; tensiunile la bornele laturilor
care au sens opus celui ales pe ochi intervin în suma (1.15) cu
semnul „─”. Regula rămâne aceeaşi şi pentru t.e.m. şi căderile de
tensiune pe rezistoarele din laturile ochiului dat.
Exemple pe teorema a doua a lui Kirchhoff:
Să se aplice teorema a doua Kirchhoff
pentru circuitul din figura alăturată.
Conform primului enunţ
U1 ─ U2 + U3 = 0,
iar după al doilea enunţ:
E1 ─ E2 + E3 = R1 I1 ─ R2 I2 + R3 I3.

Sunt date: U1 = 200 V, U2 = 50 V şi

U3 = 400 V. Se cere U4 (sensul arătat)
Conform primului enunţ
U1 + U2 ─ U3 ─ U4 = 0, de unde
U4 = (U1 + U2) ─ U3 = 250 ─ 400 =
= ─ 150 V.
În ochiul de circuit din figură sunt
date: R1 = 10 Ω , R2 = 20 Ω , R3=1Ω
şi curenţii I1 = 5 A , I2 = 1 A şi I3=
10 A . Să se determine t.e.m. E3 .
Pentru rezolvare se scrie teorema doi
Kirchhoff în forma enunţlui al doilea:
E3 = R1 I1 ─ R2 I2 + R3 I3 = 50 ─ 20
+ 10 = 40 V.