1.

Relaţia între yef şi ymax a unei mărimi sinusoidale yef = √ ∫ ştie că: sin2 cos * Deci ∫ √ ∫ +cos2 + = 1 si cos =∫ √ ∫ cos2

y  y m ax sin t

(30) Dar, din trigonometrie se - sin2 =∫ ∫ (31) incat sin2 = t sin(2*(2π/T)*T) = sin4π = 0 √ = √ /2 = 0,707A (33) = (1-

/2 si deci ∫

(32) deoarece sin0 = 0 si sin si devine yef = √ =√

Formula (33) furnizează relaţia dintre valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale şi valoarea sa maximă (amplitudinea A). Deci Uef = 0,707 Umax; Ief = 0,707 Imax.

2. Stabiliţi reprezentarea în complex asociată mărimii instantanee exprimată prin funcţia sinusoidală: i  I sint  
m ax

I = Ief(cosϕ+jsinϕ) iar Ief = Im / √ = (Im√ /2; Ex: i1= 40√ sin

; Mărimea sinusoidală

asociată mărimii complexe este I = 0 – 40j cu modulul |I| = 40 si argumentul ϕ = -π/2 este i = 40√ sin( π/2 ) = - 40√ cos

3. În figura de mai jos este prezentată schema unui circuit RLC paralel, alimentat sub o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U=180V şi pulsaţie = 400 rad/s. Să se calculeze: a) valoarea efectivă a curentului; b) puterea absorbită de către circuit; c) puterea reactivă; d) puterea aparentă. Se cunosc R = 30 Ω, L= 0,1 H, C=125 μF. a) valoarea efectivă a curentului se calculează din expresia legii lui Ohm I = U/Z unde Z=

1/

= 1/(0,1 * 400) = 1/40 = 0,025 Ω-1 = 25 * 10-3 Ω-1;

C (1/

= 125 * 10-6 * 400 Ω-1 = = (25 * 10-3 –

0,05 Ω-1 = 50 * 1 0-3 Ω-1 1/R2 = 1/900 = 0,001111(Ω-1)2 = 1,111 * 10-3(Ω-1)2; 50 * 10-3) Ω-1 = -25 * 10-3 Ω-1 √ 7,5A;

= 0,041665; I = 180 * 0,041665 =

Expresia generală a impedanţei unui circuit R L C paralel: Z = particularizează pentru cele două circuite astfel: a) C b) 1/ = 0.2.0 S L = UL/U = =√ = 50Ω. C= 100 μF. .5 VA = 1350 VA d) Puterea aparentă: S = UI. P = (180)2/30 = 1080W.32 H. Zb = √ = . = 30/1. c) Puterea reactivă: Q = U2 . Se cunosc: R= 30 I = (100/50)A = 2A. C = 10 μF. UL = L UL = 160 * 2V = 320V. rezultă: 320/100 = 3. Pentru circuitul RLC din figură. elementelor componente. Za = √ √ se = √ =√ √ . S = 180 × 7.b) Puterea absorbită în rezistorul R: P = U2/R. UC = I/ UR = 30 * 2V = 60V. alimentat sub o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U= 100V şi pulsaţie valoarea efectivă a curentului. L= 0. 2 * 200V = 400V b) Din definiţia factorului (coeficientului) de supratensiune.16 H. a) Impedanţa echivalentă circuitului este: Z = √ √ UR = RI. Q = -810VAR. I = U/Z. Se cunosc: R = 30Ω. În figura de mai jos. L =0. elementele respective de circuit fiind considerate ideale. . Z= b) . Zb = √ Za = √ = 24Ω .25 = 24Ω 5. . condensatorului. să se calculeze: a) b) valorile efective ale tensiunilor la bornele c) valorile factorilor (coeficienţilor) de supratensiune la bornele bobinei şi respectiv. SC = UC/U = 400/100 = 4. UC = = 500 rad/s. 4. Ω. sunt prezentate schemele a două circuite pentru care se cere să se calculeze impedanţele echivalente atunci când la bornele MN ale fiecăruia se aplică o tensiune sinusoidală cu pulsaţia de 250 rad/s.

6. = (2πv0)2 = 1/LC. L1 = (0.5 rad/s. folosind metoda transfigurării.02/π H. T0 ≈ 0. Z2 = 2+j*(0. Z1 = 6+j( π π π Z1 = R1 + j(XL1-XC1). Z2 şi Z3: R2 + jXL2.01 sec 7. v = 50HZ R1=6Ω. R2=2Ω. Z3 = R3 . R3=2Ω. LC = .02*100 = 2+2j = 2(1+j)(Ω).1*100- 6+j(10-4) = 6+6j(Ω) = 6(1+j)(Ω) Z2 = R2+jL2 . Vom calcula intensităţile curenţilor din laturile reţelei prezentate în figură. . Z3 = R3j/(C3 ) = -j/C32π . π√ Numeric: = 1/v0 = π√ 0 √ 0 √ π√ v0 ≈ 89 Hz. = 1/LC. C. ). în acest caz. C3 = (50/ π *10-4 F. L2 = (0. condiţia de rezonanţă pentru o frecvenţă νrez=ν0 respectiv pentru o pulsaţie nemodificate. În condiţiile problemei anterioare se poate realiza condiţia de rezonanţă? Vom calcula reactanţele asociate bobinei şi condensatorului în condiţiile date în enunţul problemei: XL = L . sistemul nu este la rezonanţă.1/C1 ). v0 = . = 2πv. U=100V.jXC3 .32*500Ω = 160Ω XC = 1/ . Reţeaua este alimentată cu tensiune variabilă sinusoidală în timp (U.02/π) * 2πv = 2+j*0. Z2 = Numeric: Z1 = R1+j(L1 π = 6+j(0. Să presupunem că generatorul care Pentru a se îndeplini condiţia de rezonanţă. valorile pentru L şi C rămânând = 1/4π2LC. v0 = T0 = 1/C 0. XC = 1/(10*10-6*500)Ω = 200Ω. C1 = (25/ π *10-4 F. ar trebui să existe posibilitatea de variere (modificare a unora dintre parametrii L. ). . XL = 0. .1/ π H. L 0 alimentează circuitul poate furniza frecvenţă variabilă. Calculăm valorile impedanţelor complexe Z1. XL≠ XC. = 555. s-ar putea îndeplini rez = 0.

= 48+32j. Circuit RLC cu impedanţe echiv. Z23 = Z2Z3/Z2+Z3.(prima fig. Z1= Z2= 2 (Ω).6j 8. în care elementele au fost înlocuite prin impedanţel asoc. U-U1. 2(4 3j) = 1 .I3 = 0.7j + 7 + j. sistemul devine: . I3 = = Curenţii I2 şi I3 prin impedanţele Z2 şi Z3 conectate în paralel la aceeaşi tensiune U2 vor fi: I2 = U2/Z2.).Z3 = 2 π π 2-2j(Ω) = 2(1-j)(Ω).6j = 8 .) în care impedanţele Z2 complexe şi Z3sunt conectate în paralel şi pot fi înlocuite prin impedanţa complexă echivalentă Z23 (a doua fig. Între bornele A şi B impedanţa totală complexă este: ZAB ZAB= 6+6j+2 = 8+6j = 2(4+3j) (Ω) Curentul I1 care trece prin această impedanţă e: I1 = U/ZAB. E2= 48+64j (V). = 2(4-3j)(A) U1 = 2(4-3j)6(1+j) = 12(7+j)(V) = Tensiunea U1 corespunzând porţiunii de circuit cuprinsă între punctele A şi M este: Tensiunea U2 corespunzând porţiunii de circuit cuprinsă între punctele M şi B e: U2 = U2 = 100-12(7+j) = 16-12j = 4(4-3j)(V) = = (A) = 1-7j(A). E1 = a) Prin aplicarea teoremelor Kirchhoff: În ochiul (2): I2 Z2 + I3 Z3 = E2 2 I2 +(3+4j) I3 = 48+64j Înlocuind valorile numerice date. = Z1+Z23. I1 = = U1 = I1Z1. Z3= 3+4j (Ω) În ochiul (1): I1 Z1 2 I1+(3+4j) I3 În nodul A: I1 + I2 = I3. Să se calculeze intensităţile curenţilor prin laturile reţelei prezentate în figura prin aplicarea teoremelor Kirchhoff şi prin metoda curenţilor ciclici. I3 = U2/Z3. I2 = = (A) = 7+j(A) Verificarea se face scriind prima teoremă Kirchhoff în nodul M: I1 = I2+ I3. Circuit RLC echivalent. Z23 = 2(Ω). 8 . Reţeaua dată se înlocuieşte cu reţeaua echivalentă următoare. Se cunosc: 48+32j (V). + I3 Z3 = E1. I1 + I2 .

inductanţe şi capacităţi echivalente cunoscute. conectat în serie. L = 0. Δ1= = = 32(1-7j) I1 = j1 = 6 . . I2 = Δ2/ Δ = = 32 – 224j = 32(1 – 7j) = = 6+8j(A).32H inductanţa echivalentă. C = 10μF capacitatea echivalentă.j2 = 6 8j (A). Un sistem electric conţine.j2 Z3 = E1. de rezistenţe. -(3+4j) j1+(5+4j) j2=-(48+64j) => Δ= 224-32j= 32(7-j).8j (A).j2. Ansamblul este alimentat la o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U = 100V şi de pulsaţie = 500rad/s. I2 = . de ec.: (5+4j) j1 -(3+4j) j2 = 48+32j. I3 = 6-6j+6+8j = 12A b) Prin metoda curenţilor ciclici: Desenez din nou reţeaua dată indicând curenţii ciclici j1 şi j2 ai celor două ochiuri (1) şi (2) delimitate în mod natural. Δ2= j1 = Δ1/ Δ = j1 . Δ1 = -224 + 32j = - = = = 6-8j(A). = = - – 2* = -2(3+4j)-2(3+4j+2) = -16(1+j).E2 Ordonând termenii şi făcând înlocuiri numerice se obţine sist.j1 Z3 = . Nu trebuie confundată unitatea imaginară j (j2 = -1) cu curenţii ciclici j1 sau j2 din laturile reţelei. ochiul (2): j2 ( Z2 + Z3 ). = (5+4j)2 – (3+4j)2= 16(1+j).8j + 6 + 8j =12A 9. I3 = I3 = 6 . prin însăşi structura geometrică a reţelei. Calculaţi: a) valoarea efectivă a . Astfel: R = 30Ω rezistenţa echivalentă. diverse aparate. = = 6-8j. Scriind teorema a doua Kirchhoff pentru fiecare ochi (1) şi (2) se obţine: ochiul (1): j1 ( Z1 + Z3 ).Δ= Δ1 = 32(7 – j) Δ2 = I1 = Δ1/ Δ = I3 = I1 + I2.

a = c) diversele puteri dezvoltate înacest ansamblu. |I| = I = 100/50 = 2A c) Expresia complex |Z| = √ = = √ = 0. |S| = √ = 200VA 10. activă este partea reală. Calculaţi impedanţele echivalente circuitelor următoare. tgϕ = 40/30 = 4/3.200) = -40Ω.C şi a) +j* . .(1/ = 50Ω. a puterii aparente: P = 120W iar put. ϕ = arctg{4/3}.XC = √ b) tgϕ = = . a puterii aparente: Q = -160VAR Modulul puterii aparente: |S| = √ . = (160 . a) Împedanţa complexă asociată sistemului: curentului: I = U/Z = U/(R+jX) Modulul curentului: |I| = I = √ = 200Ω. = = . . Ze = ZCZR/ZC+ZR = = ( ) = = = - – j* .32*500 = 160Ω. Ze = Ze = ZLZR/ZL+ZR = . în care se cunosc valorile R.reactivă este partea imag.curentului. Put.. conjugată a curentului este: I* = Puterea aparentă: S = U I* se explicitează S = S= +j* =120-160j(VA) = =j = + j* . P. Expresia în complex. X = XL .L. Q. Ze = +j* b) j* Ze = . b) valoarea tangentei unghiului de defazaj dintre curent şi tensiune. Z = R+jX.

curentul şi tensiunea sunt în fază. Pentru circuitul din figură. a) I = U/Z. calculaţi: a) intensitatea curentului. unde u are expresia Z2 = 2 (Ω).11. Z = 1+ j – j+ 1 = 2(Ω) = 1 + j+ = 1+ j Impedanţa echivalentă acestui circuit se comportă ca o rezistenţă ohmică. Z = Z1+ Z2Z3/Z2+Z3. Se cunosc: Z1 = 1 + j (Ω). b) defazajul între Z3 = -2j (Ω) curent şi tensiunea u aplicată la bornele A şi B ale acestuia. ϕ = arctg0 = 0. Z = 1 + j+ . Ief = Uef/Z = 2/2 = 1A . reactanţa asociată părţii imaginare fiind nulă. u = 2√ cos( t − 45°)V. b) tgϕ = X/R = 0.