1.

Relaţia între yef şi ymax a unei mărimi sinusoidale yef = √ ∫ ştie că: sin2 cos * Deci ∫ √ ∫ +cos2 + = 1 si cos =∫ √ ∫ cos2

y  y m ax sin t

(30) Dar, din trigonometrie se - sin2 =∫ ∫ (31) incat sin2 = t sin(2*(2π/T)*T) = sin4π = 0 √ = √ /2 = 0,707A (33) = (1-

/2 si deci ∫

(32) deoarece sin0 = 0 si sin si devine yef = √ =√

Formula (33) furnizează relaţia dintre valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale şi valoarea sa maximă (amplitudinea A). Deci Uef = 0,707 Umax; Ief = 0,707 Imax.

2. Stabiliţi reprezentarea în complex asociată mărimii instantanee exprimată prin funcţia sinusoidală: i  I sint  
m ax

I = Ief(cosϕ+jsinϕ) iar Ief = Im / √ = (Im√ /2; Ex: i1= 40√ sin

; Mărimea sinusoidală

asociată mărimii complexe este I = 0 – 40j cu modulul |I| = 40 si argumentul ϕ = -π/2 este i = 40√ sin( π/2 ) = - 40√ cos

3. În figura de mai jos este prezentată schema unui circuit RLC paralel, alimentat sub o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U=180V şi pulsaţie = 400 rad/s. Să se calculeze: a) valoarea efectivă a curentului; b) puterea absorbită de către circuit; c) puterea reactivă; d) puterea aparentă. Se cunosc R = 30 Ω, L= 0,1 H, C=125 μF. a) valoarea efectivă a curentului se calculează din expresia legii lui Ohm I = U/Z unde Z=

1/

= 1/(0,1 * 400) = 1/40 = 0,025 Ω-1 = 25 * 10-3 Ω-1;

C (1/

= 125 * 10-6 * 400 Ω-1 = = (25 * 10-3 –

0,05 Ω-1 = 50 * 1 0-3 Ω-1 1/R2 = 1/900 = 0,001111(Ω-1)2 = 1,111 * 10-3(Ω-1)2; 50 * 10-3) Ω-1 = -25 * 10-3 Ω-1 √ 7,5A;

= 0,041665; I = 180 * 0,041665 =

În figura de mai jos. 2 * 200V = 400V b) Din definiţia factorului (coeficientului) de supratensiune. UC = I/ UR = 30 * 2V = 60V. a) Impedanţa echivalentă circuitului este: Z = √ √ UR = RI. Expresia generală a impedanţei unui circuit R L C paralel: Z = particularizează pentru cele două circuite astfel: a) C b) 1/ = 0. . I = U/Z. elementelor componente. C= 100 μF. 4. Se cunosc: R= 30 I = (100/50)A = 2A.16 H. L =0. UC = = 500 rad/s. SC = UC/U = 400/100 = 4. Zb = √ = .0 S L = UL/U = =√ = 50Ω. . P = (180)2/30 = 1080W. UL = L UL = 160 * 2V = 320V.25 = 24Ω 5. elementele respective de circuit fiind considerate ideale. condensatorului.32 H. . S = 180 × 7. = 30/1. Q = -810VAR. alimentat sub o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U= 100V şi pulsaţie valoarea efectivă a curentului. C = 10 μF. Za = √ √ se = √ =√ √ .b) Puterea absorbită în rezistorul R: P = U2/R. să se calculeze: a) b) valorile efective ale tensiunilor la bornele c) valorile factorilor (coeficienţilor) de supratensiune la bornele bobinei şi respectiv. Z= b) . c) Puterea reactivă: Q = U2 . rezultă: 320/100 = 3. sunt prezentate schemele a două circuite pentru care se cere să se calculeze impedanţele echivalente atunci când la bornele MN ale fiecăruia se aplică o tensiune sinusoidală cu pulsaţia de 250 rad/s. Ω. L= 0.2. Pentru circuitul RLC din figură. Se cunosc: R = 30Ω.5 VA = 1350 VA d) Puterea aparentă: S = UI. Zb = √ Za = √ = 24Ω .

= 2πv. Z2 = Numeric: Z1 = R1+j(L1 π = 6+j(0.1*100- 6+j(10-4) = 6+6j(Ω) = 6(1+j)(Ω) Z2 = R2+jL2 .1/ π H.5 rad/s. ar trebui să existe posibilitatea de variere (modificare a unora dintre parametrii L. U=100V. R3=2Ω. în acest caz. = 555. v0 = . T0 ≈ 0. Reţeaua este alimentată cu tensiune variabilă sinusoidală în timp (U.02/π) * 2πv = 2+j*0. v = 50HZ R1=6Ω. L2 = (0. Calculăm valorile impedanţelor complexe Z1. sistemul nu este la rezonanţă. .1/C1 ).01 sec 7. C. În condiţiile problemei anterioare se poate realiza condiţia de rezonanţă? Vom calcula reactanţele asociate bobinei şi condensatorului în condiţiile date în enunţul problemei: XL = L . condiţia de rezonanţă pentru o frecvenţă νrez=ν0 respectiv pentru o pulsaţie nemodificate. Să presupunem că generatorul care Pentru a se îndeplini condiţia de rezonanţă. . R2=2Ω. v0 = T0 = 1/C 0. Z1 = 6+j( π π π Z1 = R1 + j(XL1-XC1). Z3 = R3 . L 0 alimentează circuitul poate furniza frecvenţă variabilă. ).02*100 = 2+2j = 2(1+j)(Ω). C1 = (25/ π *10-4 F. XL≠ XC. . Z3 = R3j/(C3 ) = -j/C32π . s-ar putea îndeplini rez = 0. L1 = (0.02/π H. XL = 0.32*500Ω = 160Ω XC = 1/ . = (2πv0)2 = 1/LC. Z2 = 2+j*(0. XC = 1/(10*10-6*500)Ω = 200Ω. = 1/LC. folosind metoda transfigurării. C3 = (50/ π *10-4 F. Z2 şi Z3: R2 + jXL2. π√ Numeric: = 1/v0 = π√ 0 √ 0 √ π√ v0 ≈ 89 Hz. LC = . valorile pentru L şi C rămânând = 1/4π2LC.6.jXC3 . Vom calcula intensităţile curenţilor din laturile reţelei prezentate în figură. ).

în care elementele au fost înlocuite prin impedanţel asoc.(prima fig. Z1= Z2= 2 (Ω).Z3 = 2 π π 2-2j(Ω) = 2(1-j)(Ω). I1 = = U1 = I1Z1. I3 = U2/Z3. = Z1+Z23. Circuit RLC echivalent. I1 + I2 . = 2(4-3j)(A) U1 = 2(4-3j)6(1+j) = 12(7+j)(V) = Tensiunea U1 corespunzând porţiunii de circuit cuprinsă între punctele A şi M este: Tensiunea U2 corespunzând porţiunii de circuit cuprinsă între punctele M şi B e: U2 = U2 = 100-12(7+j) = 16-12j = 4(4-3j)(V) = = (A) = 1-7j(A).6j = 8 . E2= 48+64j (V). Z23 = Z2Z3/Z2+Z3. I3 = = Curenţii I2 şi I3 prin impedanţele Z2 şi Z3 conectate în paralel la aceeaşi tensiune U2 vor fi: I2 = U2/Z2.6j 8. I2 = = (A) = 7+j(A) Verificarea se face scriind prima teoremă Kirchhoff în nodul M: I1 = I2+ I3.) în care impedanţele Z2 complexe şi Z3sunt conectate în paralel şi pot fi înlocuite prin impedanţa complexă echivalentă Z23 (a doua fig.I3 = 0. Să se calculeze intensităţile curenţilor prin laturile reţelei prezentate în figura prin aplicarea teoremelor Kirchhoff şi prin metoda curenţilor ciclici. Între bornele A şi B impedanţa totală complexă este: ZAB ZAB= 6+6j+2 = 8+6j = 2(4+3j) (Ω) Curentul I1 care trece prin această impedanţă e: I1 = U/ZAB. + I3 Z3 = E1. Z23 = 2(Ω).). Circuit RLC cu impedanţe echiv. = 48+32j. sistemul devine: . Reţeaua dată se înlocuieşte cu reţeaua echivalentă următoare. 8 . Se cunosc: 48+32j (V). 2(4 3j) = 1 . Z3= 3+4j (Ω) În ochiul (1): I1 Z1 2 I1+(3+4j) I3 În nodul A: I1 + I2 = I3.7j + 7 + j. E1 = a) Prin aplicarea teoremelor Kirchhoff: În ochiul (2): I2 Z2 + I3 Z3 = E2 2 I2 +(3+4j) I3 = 48+64j Înlocuind valorile numerice date. U-U1.

.j2 Z3 = E1.j2. L = 0. conectat în serie. ochiul (2): j2 ( Z2 + Z3 ). Δ1= = = 32(1-7j) I1 = j1 = 6 .: (5+4j) j1 -(3+4j) j2 = 48+32j. I2 = Δ2/ Δ = = 32 – 224j = 32(1 – 7j) = = 6+8j(A). -(3+4j) j1+(5+4j) j2=-(48+64j) => Δ= 224-32j= 32(7-j).8j + 6 + 8j =12A 9.E2 Ordonând termenii şi făcând înlocuiri numerice se obţine sist. I2 = . diverse aparate. Scriind teorema a doua Kirchhoff pentru fiecare ochi (1) şi (2) se obţine: ochiul (1): j1 ( Z1 + Z3 ). Ansamblul este alimentat la o diferenţă de potenţial sinusoidală de valoare efectivă U = 100V şi de pulsaţie = 500rad/s. de rezistenţe.32H inductanţa echivalentă. I3 = I3 = 6 . = = 6-8j. de ec.8j (A). prin însăşi structura geometrică a reţelei. Un sistem electric conţine. Astfel: R = 30Ω rezistenţa echivalentă. = (5+4j)2 – (3+4j)2= 16(1+j).j2 = 6 8j (A). Δ1 = -224 + 32j = - = = = 6-8j(A).j1 Z3 = . I3 = 6-6j+6+8j = 12A b) Prin metoda curenţilor ciclici: Desenez din nou reţeaua dată indicând curenţii ciclici j1 şi j2 ai celor două ochiuri (1) şi (2) delimitate în mod natural. Nu trebuie confundată unitatea imaginară j (j2 = -1) cu curenţii ciclici j1 sau j2 din laturile reţelei. = = - – 2* = -2(3+4j)-2(3+4j+2) = -16(1+j). inductanţe şi capacităţi echivalente cunoscute.Δ= Δ1 = 32(7 – j) Δ2 = I1 = Δ1/ Δ = I3 = I1 + I2. C = 10μF capacitatea echivalentă. Δ2= j1 = Δ1/ Δ = j1 . Calculaţi: a) valoarea efectivă a .

a = c) diversele puteri dezvoltate înacest ansamblu.XC = √ b) tgϕ = = .(1/ = 50Ω. = = . Ze = +j* b) j* Ze = . activă este partea reală. |I| = I = 100/50 = 2A c) Expresia complex |Z| = √ = = √ = 0. . P. tgϕ = 40/30 = 4/3. a puterii aparente: P = 120W iar put.reactivă este partea imag.L. Z = R+jX. Calculaţi impedanţele echivalente circuitelor următoare. ϕ = arctg{4/3}.curentului.32*500 = 160Ω. conjugată a curentului este: I* = Puterea aparentă: S = U I* se explicitează S = S= +j* =120-160j(VA) = =j = + j* . Ze = Ze = ZLZR/ZL+ZR = .. |S| = √ = 200VA 10. a puterii aparente: Q = -160VAR Modulul puterii aparente: |S| = √ . Ze = ZCZR/ZC+ZR = = ( ) = = = - – j* . . în care se cunosc valorile R. Expresia în complex. X = XL . Put.C şi a) +j* . a) Împedanţa complexă asociată sistemului: curentului: I = U/Z = U/(R+jX) Modulul curentului: |I| = I = √ = 200Ω. Q.200) = -40Ω. = (160 . b) valoarea tangentei unghiului de defazaj dintre curent şi tensiune.

b) defazajul între Z3 = -2j (Ω) curent şi tensiunea u aplicată la bornele A şi B ale acestuia. u = 2√ cos( t − 45°)V. reactanţa asociată părţii imaginare fiind nulă. Z = 1 + j+ . unde u are expresia Z2 = 2 (Ω). ϕ = arctg0 = 0. Se cunosc: Z1 = 1 + j (Ω). calculaţi: a) intensitatea curentului.11. Pentru circuitul din figură. curentul şi tensiunea sunt în fază. Ief = Uef/Z = 2/2 = 1A . a) I = U/Z. Z = 1+ j – j+ 1 = 2(Ω) = 1 + j+ = 1+ j Impedanţa echivalentă acestui circuit se comportă ca o rezistenţă ohmică. Z = Z1+ Z2Z3/Z2+Z3. b) tgϕ = X/R = 0.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful