Aplicatii ale integralei duble n mecanic

a si geometrie
1.

2.Masa si centrul de greutate ale unei pl

aci
Consideram ca ntrun plan sa ales reperul cartezian xOy si consideram n
acesta domenii simple despre care se stie ca sunt multimi carabile.
Definitia 4.10.1 Se numeste plac
a material
a n planul xOy ansamblul P
2
dintre un domeniu simplu D IR si functia real
a definit
a si continu
a pe
D. Multimea D se numeste configuratia pl
acii iar functia este denumita
densitatea de distributie a materiei n plac
a. Placa material
a se numeste
omogen
a daca este functia constant
a pe D si neomogen
a c
and densitatea
acesteia este variabila de la punct la punct.
Observatia 4.10.1 Dac
a placa P este omogen
a si are densitatea egal
a cu
constanta 0 , atunci masa M(P) a acesteia este produsul dintre densitatea
constanta 0 si aria domeniului D, deci
M(P) = 0 aria D.

(4.128)

Sa determinam masa unei placi materiale neomogene P = {D; }. Pentru

aceasta, sa efectuam o divizare a domeniului D si n fiecare parte componenta
Di a diviziunii alegem un punct de coordonate (i , i ). Masa fiecarei placi
componente Pi = {Di ; } poate fi aproximata cu masa placii omogene care
are configuratia Di si densitatea constanta egala cu (i , i ). Atunci, o valoare
aproximativa a masei ntregii placi poate fi
M(P)

n
X

(i , i ) aria Di .

(4.129)

i=1

Pentru a obtine masa exacta a placii materiale este necesar sa trecem la

limita, pentru norma divizarii lui D tinzand la zero, n suma integrala Riemann din (4.129). Deoarece este functie continua, iar D este un domeniu
simplu rezulta ca n locul lui (4.129) vom avea
ZZ

M(P) =

ZZ

(x, y)dxdy =

dm,

(4.130)

unde
dm = (x, y)dxdy

(4.131)

se numeste element de mas

a al placii.
Sa determinam coordonatele centrului de greutate a placii P. Pentru
aceasta, divizam iarasi domeniul D cu ajutorul divizarii care consta din
domeniile D1 , D2 , , Dn , alegem n fiecare domeniu component punctul
(i , i ) Di si notam:
= (1 , 2 , , n ); = (1 , 2 , , n ).
Considernd ca portiunea Di din placa este una omogena cu densitatea constanta si egala cu (i , i ), masa mi a acestei placi omogene va fi
mi = (i , i ) aria Di .

(4.132)

Gandind aproximativ, putem asimila placa P cu sistemul de puncte materiale

M1 , M2 , . . . , Mn
care au respectiv ponderile m1 , m2 , , mn . Atunci, putem scrie expresiile
bine cunoscute ale coordonatelor xG (; , ) si yG (; , ) ale centrului de

greutate al unui sistem de puncte materiale:

n
X

xG (; , ) =

n
X

i (i , i ) aria Di

i=1
n
X

; yG (; , ) =
(i , i ) aria Di

i (i , i ) aria Di

i=1
n
X

i=1

.
(i , i ) aria Di

i=1

(4.133)
Pentru a obtine valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate a placii
P, trebuie sa trecem la limita n relatiile (4.133) cand norma divizarii tinde
la zero. Numitorii expresiilor din membrul drept al egalitatilor (4.133) sunt
egali cu suma Riemann a functiei corespunzatoare divizarii si alegerii
(i , i ) Di a punctelor intermediare. Numaratorul primei expresii de mai
sus este suma integrala Riemann (x ; i , i ), iar cel de al doilea numarator
este (y ; i , i ). Deoarece functiile (x, y), x (x, y) si y (x, y) sunt continue, aceste expresii au limita pentru () 0 si aceste limite sunt integralele
duble ale functiilor de mai sus pe domeniul . Notand cu xG si yG valorile
exacte ale coordonatelor centrului de greutate al placii, avem:
xG = lim xG (; , ); yG = lim yG (; , ).
()0

()0

(4.134)

Dupa trecerea la limita si folosirea relatiilor (4.130), (4.131) si (4.134) deducem ca expresiile coordonatelor centrului de greutate G al placii P sunt
xG =

ZZ
ZZ
1
1
x dm; yG =
y dm.
M(P)
M(P)
D

(4.135)

Daca placa materiala este omogena, formulele pentru coordonatele centrului de greutate se simplifica si devin

xG

yG

ZZ

DZZ

x dxdy
=
dxdy

1 ZZ
x dxdy,
aria D
D

ZZ

D
ZZ
D

(4.136)
y dm
dxdy

1 ZZ
=
y dxdy.
aria D
D

Aplicatii ale integralei triple

Consideram acum unele probleme tipice care implica calculul unor integrale
triple.

1.Calculul volumelor
Daca o figura spatiala V are volum, valoarea integralei triple
ZZZ

dxdydz

(6.73)

se constata ca este volumul lui V. Intradevar, aceasta afirmatie rezulta fie

din proprietatile integralei triple fie analizand sumele integrale corespunzatoare unei diviziuni oarecare ocazie cu care se constata ca oricare din aceste
sume este egala cu volumul lui V si ca atare limita pentru norma diviziunii
tinzand la zero a unui sir de sume integrale corespunzatoare este volumul
lui V. Integrala tripla este mai convenabil de folosit decat integrala dubla,

cand se pune problema calcularii volumului unei figuri spatiale cubabile caci,
dupa cum se vede din (6.73), cu ajutorul ei se poate determina volumul
oricarei multimi cubabile, pe cand, cu integrala dubla se poate determina
doar volumul unui cilindroid.

2.Masa si centrul de greutate ale unui solid

In acelasi mod cum am introdus unele corpuri materiale putem introduce
si aici notiunea de solid. Prin solid se ntelege ansamblul dintre o multime masurabila Jordan V numita configuratia solidului si o functie reala,
cu valori pozitive, continua pe V, care se numeste densitatea de volum a
solidului.
Daca functia este constanta, solidul se numeste omogen. In cazul solidului omogen masa sa este data de produsul dintre valoarea constanta 0 a
densitatii si volumul lui V.
Produsul dintre valoarea densitatii ntrun punct M (x, y, z) V si elementul de volum al lui V se numeste element de mas
a si se noteaza cu dm.
Deci
dm = (x, y, z) dxdydz.
(6.74)
Procedand asemanator ca la firul material, placa materiala sau panza
materiala constatam ca masa solidului definit mai sus este data de egalitatea
ZZZ

masa V =

(x, y, z) dxdydz

(6.75)

sau de egalitatea
ZZZ

masa V =

dm.

(6.76)

Coordonatele xG , yG si zG ale centrului de greutate G al unui solid de

configuratie V si densitatea de volum sunt date de egalitatile
ZZZ
1
xG =
x dm,
masa V
V

ZZZ
1
yG =
y dm,
masa V
V

ZZZ
1
z dm.
zG =
masa V
V

(6.77)

Daca notam cu rG vectorul de pozitie a centrului de greutate si cu r vectorul

de pozitie al unui punct curent M (x, y, z) V, constatam ca relatiile (6.77)
se pot scrie n forma vectoriala
ZZZ
1
rG =
r dm.
masa V

(6.78)

In cazul solidului omogen expresiile coordonatelor centrului de greutate

sunt mai simple caci fractiile de mai sus se pot simplifica prin valoarea constanta 0 a densitatii. Avem
xG =

1 ZZZ
xdv,
vol V

yG =

1
zG =
vol V

1 ZZZ
ydv,
vol V
V

ZZZ

(6.79)

zdv,

unde dv = dxdydz este elementul de volum al lui V. Forma vectoriala a

acestor egalitatilor (6.79) este
rG =

1 ZZZ
r dv.
vol V

(6.80)

3.Momente de inertie ale unui solid

Momentele de inertie fata de axele Ox, Oy, Oz ale solidului de configuratie V si densitate de volum , se vor nota cu aceleasi simboluri ca la panze
materiale si sunt date de egalitatile:

Ix

Iy =

Iz

(y 2 + z 2 )(x, y, z) dv =

ZZZ

ZZZ

(z 2 + x2 )(x, y, z) dv =

ZZZ

ZZZ

(x2 + y 2 )(x, y, z) dv =

ZZZ

ZZZ

(y 2 + z 2 )dm;
(z 2 + x2 )dm;

(6.81)

(x2 + y 2 )dm.

Cand densitatea de volum este constanta si egala cu 0 > 0, formulele de

mai sus devin

Ix = 0

ZZZ

(y 2 + z 2 ) dv; Iy = 0

ZZZ

(z 2 + x2 ) dv;

Iz = 0

ZZZ

(x2 + y 2 ) dv.

Momentele de inertie ale solidului neomogen de configuratie V si densitate

de volum n raport cu planele de coordonate Oxy, Oyz, Ozx, notate corespunzator cu Ixy , Iyz si Izx , au expresiile date de integralele triple:

Ixy

Iyz =

Ixz

ZZZ

z dv =

ZZZ

ZZZ

x2 dv =

ZZZ

ZZZ

y 2 dv =

ZZZ

z 2 dm;
x2 dm;

(6.82)

y 2 dm.

Daca solidul este omogen cu densitatea constanta 0 , n locul formulelor

(6.82) avem
Ixy = 0

ZZZ

z 2 dv; Iyz = 0

ZZZ

x2 dv; Ixz = 0

ZZZ

y 2 dv.

In fine, momentul de inertie n raport cu originea reperului este

ZZZ

IO =

(x2 + y 2 + z 2 ) dm,

(6.83)

cand solidul este neomogen, iar n cazul ca ar fi omogen acelasi moment de

inertie al solidului va fi dat de expresia
IO = 0

ZZZ
V

(x2 + y 2 + z 2 ) dv.

4.Potentialul newtonian al unui solid

Potentialul newtonian sau gravitational al unui punct material de masa m
se defineste prin formula
m
U= ,
r
unde r este distanta de la punctul material pana la punctul din spatiu n care
se considera potentialul. In cazul unui solid de configuratie V si densitate de
volum , potentialul newtonian n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) va fi dat de formula:
(x, y, z) dxdydz

ZZZ

U (x0 , y0 , z0 ) =

(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2

5.Atractia exercitat
a de c
atre un solid
Se stie din fizica ca fiind date doua puncte materiale M1 si M2 de ponderi
m1 si m2 si vectori de pozitie r1 si respectiv r2 , marimea fortei de atractie
dintre cele doua puncte materiale este data de formula
F =

m1 m2
,
kr1 r2 k2

unde este o constanta, iar

kr1 r2 k =

(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 + (z1 z2 )2

este distanta euclidiana dintre punctele M1 (x1 , y1 , z1 ) si M2 (x2 , y2 , z2 ).

Forta F12 cu care punctul material M1 este atras de catre punctul material
M2 este data de formula
F12 =

m1 m2
(r1 r2 ).
kr1 r2 k3

Daca X12 , Y12 , Z12 sunt coordonatele fortei de atractie, expresiile acestora
sunt date de
X12 =

m1 m2
m1 m2
(x2 x1 ), Y12 =
(y2 y1 ),
3
kr1 r2 k
kr1 r2 k3
Z12 =

m1 m2
(z2 z1 ).
kr1 r2 k3

Sa consideram acum un punct material M0 (x0 , y0 , z0 ) de masa m si un

solid de configuratie V si densitate de volum . Avand la dispozitie cazul
particular prezentat mai sus si cunoscand mecanismul introducerii notiunii
de integrala tripla ajungem la concluzia ca forta F cu care M0 este atras de
catre solid este data de integrala tripla
F = m

ZZZ
V

(x, y, z)
(r r0 ) dxdydz,
kr r0 k3

unde
r = x i + y j + z k, r0 = x0 i + y0 j + z0 k,
iar kr r0 k este norma euclidiana a vectorului r r0
kr r0 k =

(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 .

Coordonatele Fx , Fy si Fz ale vectorului F sunt

Fx

= m

Fy = m

Fz

ZZZ

ZZZ
V

= m

ZZZ
V

(x, y, z)
(x x0 ) dxdydz,
kr r0 k3
(x, y, z)
(y y0 ) dxdydz,
kr r0 k3
(x, y, z)
(z z0 ) dxdydz.
kr r0 k3