Sunteți pe pagina 1din 623

ISTORIA ROMANILOR

www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN C. GIURESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

ISTORIA
ROMANILOR
DIN CELE MAI VECHI TIMPURI
PANA LA MOARTEA LUI
ALEXANDRU CEL BUN (1432)
Cu 151 de figuri In text ti 7 hArti afarA din text

EDITIA A CINCE.A REVAZUTA I ADAOGITA.

BUCURE*TI
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA I ARTA
39, Bulcvardul Lascar Catargi, 39
1946

www.dacoromanica.ro
PREFATA LA EDITIA A CINCEA.

A cincea editie, 'in decurs de zece ani, a unei lucreiri de sintezei


asupra Istoriei Romeinilor este cea mai bunii dovadd de interesul
din ce in ce mat mare pe care publicul cult Il acordei trecutului nostru.
Este totdeodatei fi dovada di factura acestei cri, in care am incercat
sil prezint rezultatele ultime ftiinlif ice intr'o formei &it mai putin
tehnicei, accesibilei deci ci nespecialiftilor, corespunde dorintei gene-
rale. Aceastei facturei constat de altfel cei se impune, in ultimul timp,
f i in celelalte teiri.
Editia de f (get' cuprinde o serie de informatii nouei provenind
din cercetcirile intreprinse sau din studiile apeirute intre tiinp ;
une/e, in legetturli ca istoria anticli, mi-au fost semnalate de co-
legul C. Daicoviciu, multumesc.
Multumesc de asemenea cititorilor niel pentru pretuirea areitatet

CONSTANTIN C. GIURESCU

www.dacoromanica.ro
PREFATA. LA EDITIA !MAI

e Sine ira et studio *


(Tacit, Anale).

Volumul de fatei este inceputul unei lucreiri care va imbreitiya


intreaga istorie a popnrului romlinesc, din cele mai vechi timpuri
plat' la Inlet' ptuirea Romeiniei Mari. Lucrarea va avea trei volume.
Cel de lata duce pove,stirea panel la moartea lui Alexandra cel Bun
(1432). Cel de al doilea va cuprinde intervalul dintre 1432 ci 1714;
el se va incheia deci ca domnia lui Constantin Breincoveanu. V olumul
al treilea va privi sfdrfitul istoriei moderne f i istoria contemporand
pcinei la tratatele dela Neuilly, Saint-Germain en Laye, Trianon $i
Svres.
Am cdutat set' infelifez desvoltarea istoricei a intregului popor
rornAnesc, de pretutindeni. Am avut in vedere, prin urrnare, nu
numai pe Romdnii din sta'nga Duneirii, din vechea Dacie, dar si
pe aceia din dreapta ei, din Pen. insula Balcanicei. Evident, central
de greutate cade asupra celor dintdi fi anunze asupra celor cari au
reufit sii alciltuiased formatiuni politice, sei aibei o vieaV. de stat.
Fiindcd statul este Iniflocul cel rnai perfect din ceite cunoafte onze-
nirea spre a asigura desvoltarea liberd a unui popor. Am dat deci
atontia cuvenitil istoriei politice. Am socotit insii cei o atentie egalei
se cuvine fi istoriei sociale, economice i culturale.
Nu cred cii desvoltarea viefii unui popor ca gi a umaniteitii
de altfel se poate explica pornindu-se numai dela fapte de ordin
material sau economic, afa cunz afirma partizanii materialisnzului
istoric. Nu impeirtdosc bad nici teza cealaltd care pretinde sei explice
total numai prin idei, care sustine primatul absolut al spiritului.

www.dacoromanica.ro
VIII PREFATI

Pentru a intelege desvoltarea afa de complexa a umaniteitii, deci


fi a fragmentului de umanitate care este un popor, trebue sei finem
seamei de ambii factori, spirit fi materie. Ei coexista in orifice
moment istoric ; ceea ce se modified este numai intensitatea lor.
Nu voi inftifa deci in aceastei Istorie a Romeinilor un punct de
vedere exclusiv, o tez', ci voi cauta sti dan fiecarui factor importanta
fi locul pe care il are in vieata poporului nostru. Intr'un anumit
moment, au predominat factorii materiali, intr.' altul, cei spirituali ;
expunerea ce urmeazei ii va situa pe fiecare in consecinki.
Va exista in schimb o preocupare constantei : aceea a adev-
rului istoric. E cea dint& fi cea mai insemnatei obligatie a celor
ce slujesc disciplinei noastre. Nicio altei preocupare nu trebue sei
intunece acest scop al istoricului: aflarea adeveirului. 1' iindca numai
adeveirul dureaza, ca unul ce intrei in ordinea naturald fi perma-
nentet a lucrurilor. Intr.' adevar, in istorie, eroarea e aproape inevi-
tabila : din lipsa materialului documentar, din prezentarea imper-
fecta a celui cunoscut, din greutatea geisirii tuturor izvoarelor fi
studiilor fi mai ales a tuturor cauzelor, deseori nebeinuite, care stau
la baza actiunilor omenefti. Dar tocmai fiinda adevarul este atat
de greu de aflat in toatei intregimea lui, se impune istoricului cea
mai riguroasei nepartinire. El trebue sti judece dupiz' vechea fi vefnica
formula a lui Tacit : farei urei fi lard peirtinire . Sleibiciunile sau
patimile personale, cu atat mai putin capriciile, n'au ce cauta im
descrierea oanienilor fi a faptelor lor. Diformarea realiteitii din
pasiune nu e justificatei nici ma' car atunci ceind e fa'cutil ca artii.
Fiindcei talentul nu poate scuza minciuna, dupa cum frumusetea
nu poate scuza prostitutia. lar stilul nu inlocuefte niciodata adevei-
rul, dupei cum, vefrnintele cele mai impodobite nu pot inlocui sari&
tatea corpului ce se ascunde sub ele. Istoria, aceastei ultimei jude-
catoare pe peimant, trebue sei aibei o singurii lege : dreptate fatei de
toti, inclusiv dufmanii. Ce-am ziee de un magistrat care, in loc sei.
asculte liniftit peirtile, sei cumpeineascei ca grijei argumentele fi sa
dea hotrirea in cunoftinta de cauzei fi dupei dreptate, ar interveni
personal in proces, transformandu-se in avocat, cautnd sii riizbune
nepleiceri proprii fi eland sentinta dupd simpatii sau resentimente?
Ce valoare ar mai avea o atare send*" ? Ce valoare ar avea o sen-
tinta similara a unui istoric? i 'i ce sentiment poate inspira lumiil
acel istorie, daca nu al ridiculului sau al mili, veizeind disproportia

www.dacoromanica.ro
P REFATA IX

intre uriaya desfdsurare a faptelor natiunii sau onzenirii ci micile


lui socoteli personale 1 Prin armare, metoda nu trebue s fie decal
una : deplind smerenie in fara adevdrului si addnc respect lard de
idealurile intregii omeniri, care nu poate tinea seamd de patimile
trecaloare ale povestitorului ce poartd concleiu7 ca istoric, dar care,
in, locul faptelor reale, vede necontenit in vdrful penitei imaginea
halucinantd a propriei sale figuri.
Voiu spune prin armare adevdrul, areitand i pdrtile luminoase
fi pe cele intunecoase ale trecutului nostru. Voiu areita ce datorelm
altora si. ce ne datoresc altii, nouli. Nu inteleg patriotismul ca o forma
de exaltare proprie de denigrare a tuturor celorlalti. De altfel,
trecutul neamului nostru are ateitea peirti luminoase, cuprinde ateitea
elemente pozitive, Irict simpla expunere a faptelor constitue cea
mai bund recomandare. Suntem unul din cele mai vechi popoare
ale Europei i cel m,ai vechi din sud-estul european. Striimoyii
.noftri, Dacii sau Gerii, locuiau acest 'Ameba ca optsprezece veacuri
'Main& de Christos. Istoria nu le cunoayte altd patrie deceit aceea
In cart triliesc ci astai urmasii lor. Noi suntem, de aici , in timp
ce tori. vecinii noytri au venit mult mai tdrziu in tdrile pe care le
ocupd acuma. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Getii au. fost
un popor de elit6 al antichit4i, pomenit ca laude chiar dela
inceput de cdtre pdrintele istoriei Herodot. Religia dac5. a fost
intotcleauna un prilej de admirarie pentru scriitorii lumii greco-
xomane ; vitejia i dispretul de moarte al Dacilor, de ase menea.
Suntem apoi cel mai vechi popor cretin din sud-estul european.
Tort: vecinii nostri, dar absolut toti, au lost creftinafi malt in arma
noastrd. Suntem, in sfa'ryit, singu. rul popor in aceastd parte a Euro.
pe care a izbutit s aibil o vieat politicA fr Intrerupere, dela
intemeierea statului panel astzi. Bulgarii, Sdrbii, Ungurii, chiar
Polonii au discontinuitdri in vieata lor de stat, unele chiar de o
jumeitate de mileniu, noi inset' nu. Judece oricine prin armare dacei.
!get' de aceste fapte, cea mai-bund recomandare a poporului nostru
nu e chiar prezentarea lor, lard vreo alta' preocupare.
Socotesc cei asteizi rnai mult deceit oriceind, tiinta nu treinte
rameind inchisei in turnul ei de fildes. Mai ales cdnd e vorba de tre-
cutul neamului. Am cdutat deci s prezint rezultatele cerceteirilor
mele infr'o formd accesibild cdtor mai rnu4i, in once caz tuturor
aoelora .cari posedd un minimum de culturd general& Am evitat

www.dacoromanica.ro
X PREFATX

discutille prea tehnice ca fi terminotogia speciald. Am suprimat


trimiterile la note In jowl paginei, inlocuindu-le printr'o bibliografie
criticil la sfci rfitul 1 iecdrui capitol. Ea cuprinde lucreirile mai impor-
tante de care m'am folosit. Mentionarea lor nu inseamnd laud cil
mi-am insufit intotdeauna fi concluziile respective. Dimpotrivd
intr'o sumei de probleme ale trecutului nostru, solutille pe care le
prezint astdzi diferii sinztitor iar uneori radical de ace lea ale inain-
tafilor. Af fi nedrept 'Ind dacd n'ac exprima acestor inaintafi adanca
mea recunoftintei pentru toatd manca ce au depus in luminarea
trecutului nostru. Rini ea, lucrarea de lap n'ar fi lost cu putintii.
Sd-mi fie ingeiduit, prin armare, sti amintesc, dintre cei cari au
trecut dincolo de hotarele vietii, mai ales numele lui Bogdan Petri-
ceicu Hasdeu, al lui Alexandru Xenopol, al lui Ion Bogdan, al
lui Dimitrie Onciul, al lui Vasile Pdrvan fi al pdrintelui mea
Constantin Giurescu.
Plecand dela acelafi gind de a face cdt mai accesibilil ftiinta
marelui public fi de a-i da o notd cdt mat concretd, am addogat tex-
tului o serie de figuri, reprezenteind personaliteitile mai de seamd
ale trecutului nostru, apoi monumentele fi unele documente istorice
mai importante. Multe din ele sunt infdtifate pentru intdia datei
publicului romeinesc. Cd'teva, precum cazanul hunic, agrafa fi cerceii
dela Cofoveni, sunt inedite. 0 serie de clifee fi fotografii mi-au lost
puse la dispozitie in mod gratios de urmeitoarele institutiuni fi per-
soane : Serviciul Presei din Ministerul de Afaceri Strine (f ig.
1-4, 10, 16, 17, 29, 42, 49-51, 54, 63, 66, 69, 70, 72, 75, 79-
83, 85, 86, 104-107, 114, 115, 117, 132, 133) ; Muzeul Natio-
nal de Antichitti (fig. 37, 38, 57-60, 62, 64, 68, 84, 97); Muzeul
Municipiului Bucureti (fig. 6-9, 11, 12, 35, 36, 67, 71, 92);
Comisia Monumentelor Istorice (fig. 108, 112, 113, 118-120,
122-127, 134, 136) ; Muzeul Militar (fig. 48, 55, 56, 109-111) ;
Muzeul Regional Oltean (fig. 78, 95); Muzeul National din Buda-
pesta (fig. 87-91, 98, 99, 101, 102) ; profesor universitar Scarlat
Lambrino (fig. 19, 20, 27, 61) ; profesor C. Moisil, directorul ge-
neral al Arhivelor Statului (fig. 30-34, 52, 53, 94, 96, 100, 103,
116, 121, 131) ; V. Canarache (f 1g. 21-25, 65) Fii I. Nestor, doctor
In litere (fig. 14, 18). Rog pe conduc'dtorii institutiaor amintite,
pe colaboratorii acestora - fi nu poi sti nu pomenesc nuntele d-lor
Virgil ,DrlIghiceanuf Rada Vulpe, Dina V. Rosetti, C. Nico-

www.dacoromanica.ro
P RE F AT A. XI

la escu-Plopfor, Andrei Veress, Victor Breitulescu f i Anton Velcu


precum f i toate persoanele de mai sus sec primeasa inca' data deo-
sebitele mele multumiri.
Pentru o mai bunii intelegere a faptelor istorice f i o mai u,soard
urmarire a lor in spatiu, am acle'cogat lucreirii apte hgrti. Ele se
refer'd la fazele principale ale desvoltarii neamului ncstru. La alcd-
tuirea heirtilor 2 fi 4 mi-au servit ca punct de plecare heirtile din
Getica lui Vasile Pez'rvan. Pentru harta 3, am pornit dela harta
te insotefte articolul lui Rada Vulpe, Activitatea arheologia in
Dobrogea in cei 50 de ani de stapAnire rornneasa, publicat in
volumul comemorativ 1878-1928. Dobrogea. Cincizeci de ani de
viat rornaneasca.
Inchei aceste rdnduri multumind calduros d-lui Al. Rosetti,
directoral u Fundaganii pentru literaturd fi arta , din initiativa
diruia fi ca al anai permanent concurs, lucrarea de fatil apare
In Colegia Enciclopedica a Fundatiei.
CONSTANTIN C. GIURESCU
Bucuregti, 1 Mai 1935.

www.dacoromanica.ro
ABRE VIATIUNI
An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. = Analele Academiei Romne. Memoriile
Sectiunii Istorice, Seria 2.
Anuar. Com. Mon. 1st. Seq. p. Trans. = Anuarul Comisiunii Monumentelor
Istorice. Sectia pentru Transilvania.
Anuar. 1st. Cluj = Anuarul Institutului de Istorie Nationala Cluj.
Anuar. St. Clas. Cluj = Anuarul Institutului de Studii Clasice al Univer-
siatii din Cluj.
Archiv Siebenbarg. Landesk. = Archiv des Vereins fiir Siebenbiirgische
Landeskunde.
Archiv f. si. Phil. = Archiv fiir slavische Philologie.
Archivum = Archivum Europae Centro-Orientalis.
Arhiva = Arhiva din Iai.
Arh. Bas. = Arhivele Basarabiei.
Arh. Olt. = Arhivele
Arta fi Arh. = Arta qi Arheologia.
Bul. Com. 1st. = Buletinul Comisiei Istorice a Rominiei.
Bull. Sect. Hist. Acad. Roum. = Acadmie Roumaine. Bulletin de la Section,
Historique.
Bul. Soc. Numism. Buletinul Societ64ii Numismatice.
Bul. Soc. Geogr. = Buletinul Societatii Regale RomAne de Geografie.
Cercet. Isl. = Cerceari Istorice.
Cony. Lit. = Convorbiri Literare.
Dacorom. Dacoromania.
Denkschriften. Phil.-hist. Cl. Denkschrif ten der kaiserlichen Akademie der
Wissenschaften in Wien. Philosophisch-historische Classe.
Ephem. Dacorom. = Ephemeris Dacoromana.
Jahresb. Leipzig = Jahresbericht des Instituts fiir rumnische Sprache zu
Leipzig.
143BeCTIISI = 143BeCTI*1 Ha licropmecgoro apywecrao.
ICorrespondenzblatt = Korrespondenzblatt des Vereins fiir Siebenbiirgische
Landeskunde.
Mem. Secy. 1st. Acad. Rom. = Academia RomAnA. Memoriile Sectiunii Isto-
rice. Seria 3.

www.dacoromanica.ro
X1V ABBEVIATILNI

PM:14st. Zeit. = Prhistorische Zeitschrift.


Rey. Arch. = Revue Archologique.
Rev. Cat. = Revista CatolicA.
Rev. d. Et. Lat. = Revue des Etudes Latines.
Rep. d. Et. Si. = Revue des Etudes Slaves.
Rev. Fund. Reg. = Revista Fundatiilor Regale.
Rev. Geogr. Rom. = Revista Geograficti RomnI.
Rep. Hist. = Revue Historique.
Rev. Hist. Sud-Est = Revue Historique du Sud-Est Europen.
Rev. Balk. = Revue Internationale des Etudes Balkaniques.
Rev. 1st. = Revista IstoricA.
Rev. 1st. Rom. = Revista IstoricA RominA.
Rev. 1st. Ark. Fil. Revista pentru istorie, arheologie i filologie.
Rev. Soc. Bis. Chigindu = Revista SocietAtii Istorico-Arheologice Bisericestii
din ChisinAu.
Sitzungsberichte. Phil. Hist. Cl. Sitzungsberichte der kaiserlichen Akademie
der Wissenschaften, Wien. Philosophisch-historische Classe,
Studii Acad. Rom. Academia RominA. Studii i CercetAri.
Ung. Jahrb. = Ungarische Jahrbiicher.
Zeitschrift f. rcm. Phil. = Zeitschrift fiir romanische Philologie.

www.dacoromanica.ro
OPERE DE SINTEZA. PRIVIND INTREAGA ISTORIE A ROMANI:1,0R
SAU 0 PARTE INSEMNATA A EI (EMILIE ULTIIIIE)
1. B. P. HASDEU, Istoria critica a Romanilor, vol. III, Bucuresti, 1875,
XII + 315 i VI + 76 p. in 4; 2. EUDOXIUS FREIHERR VON HURMUZAKI,
Fragmente zur Geschichte der Rundinen, vol. IV, Bucuresti, 1878-1886,
in 8; 3. A. D. XENOPOL, Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, vol.
III, Paris, 1896, XXXV + 488 si 611 p. in 8; 4. D. ONauL, Din istoria
Romaniei, Bucuresti, 1906, 105 p. in 8; 5. Dr. AUGUSTIN BUNEA, Incercare
de Istoria Rontaniei pawl la 1382, Bucuresti, 1912, Il + 227 p. in 8'; 6. N.
IORGA, Istoria poporului romanesc, traducere din limba germana de Otilia
Teodoru-Ionescu, vol. IIV, Bucuresti, 1922-1928, in 8; 7. A. D. XENOPOL,
Istoria Romanilor din Dacia Traiand, ed. III-a, vol. IXIV, Bucuresti
<1925-1930>, in 8; 8. N. IORGA., Istoria Romanilor gi a civilisafiei lor, tradu-
cere din limba franceza de Al. Lascarov-Moldovanu, Bucuresti, 1930, 303 p.
in 8'; 9. N. IonoA, La place des Roumains dans l'histoire universelle, IIII,
Bucuresti, 1935-1936, in 8; 10. R. W. SETON-WATSON, Histoire des Rou-
mains de l'pogue romaine l'achivement de l'unit, Paris, 1937, VIII+ 665 p.
in 8; 11. N. IORGA, letona Romanilor, IX, Bucuresti, 1936-1939, in 8';
12. LA.DISLAUS GALDI UND LADISLAUS MAKKAI, Geschichte der Rumdnen,
Budapest, 1942, 488 p. in 8, (lucrare doininata de ideile preconcepute
ale istoriografiei maghiarel.

www.dacoromanica.ro
,

j911
PAMANTUL ROMANESC
calen rclatelfitor *.
(Grigore Ureche),

Insemntatea mediului fizic in istorie, Vieata unui popor e


legat, Intre altele, de p5mantul pe care 11 locuiete, Amaral
acestui pamnt, infatifarea i bogatia lui au o deosebit Insem-
n5tate. Unii istorici, cum e de pild englezul Buckle, dau chiar
o importan t hothltoare mediului fizic In explicarea istoriei
omenirii. Fr a Imprti aceast prere, deoarece noi socotim
e firea poporului precum i personaliteitile sale reprezentative sunt
tot aa. de 1nsemnate pentru explicarea vietii lui, nu putem s nu
recunoatem rolul pe care 11 joac pmntul unei tri In istoria
poporului care-1 locuete. Acest rol e cu a-tat mai 1nsemnat cu cat
ne suim In timp. In vremea veche, omul e aproape robul pmu-
tului. Pe msur Ins ce spore0e civilizatia, pe msurrt ce se
Inmullesc mijloacele tehnice cu ajutorul arora se poate supune
sau modifica mediul fizic, Insematatea acestuia scade. Ea nu va
dispilrea fusel' niciodatd. De aceea este Intotdeauna nevoie, Inainte
de a Incepe povestirea vieii unui popor, s cunoatem locurile
pe care a trilit el.
Pmantul romnese. Istoria poporului nostru s'a desflurat
pe o arie foarte 1ntins. Stramoii Daci sau Ge-ti au ajuns, In vremea
lor de expansiune maxim, spre miazzi prin muntii Balcani,
trecand dincolo de ei, spre Rhodope i Valea Maritei, ha chiar
i In Asia Mica, spre miaznoapte Ong la mlatinele Pripetului,
Vistula inferioar i Oderul mijlociu, spre apus pn la cadrila-
terul boem i ramificatiile rasritene ale ,Alpilor, spre rsrit
dincolo de Bug, spre cataractele Niprului. Mai tdrziu popu-
latia romania din rsgritul Europei, populatie ai cArei
2

www.dacoromanica.ro
2 PABIA.NTuL RoAtANEsc

suntem noi RomAnii, s'a intins de asemenea mult peste hotarele


Daciei Traiane, atAt spre apus cAt i spre miazzi. In veacul al
XIII-lea, intAlneai plugari i pAstori romAni din Pind i pAn in
Moravia si de pe tArmurile Adriaticei pAnA in Podolia. In sfArsit,
chiar astAzi, poporul nostru traeste i dincolo de hotarele statului
nostru, i anume pe tArmul drept al Durarii, In Valea Timocului,
in Macedonia, In cAmpia Tisei i dincolo de Prut.
Miezul MBA al acestui hatins teritoriu, centrul din care a radiat
poporul nostru in toate directiile a fost tinutul din jurul tettii
carpatice. Aci a stAp'Anit Buerebista i Decebal, aci a fost
capitala Daciei Traiane, aci eau inchegat voevodatele
cnezatele cele mai insemnate din care au iesit apoi TArile RomA-
nesti, aci au trait si au luptat Basarabii, Musatinii i Corvinestii,
aci In sfArsit poporul nostru a ajuns s realizeze statul national.
De acest pmAnt trebuie asa dar sa vorbim. SA' cautAm a ne da
seama de afezarea lui pe continentul european, de infeitiorea
structura lui precum si de bogd tiile pe care le cuprinde.
Asezarea. Dad,. Europa s'ar termina spre rsrit la muntii
Urali, asa cum s'a spus si s'a Buis mult vreme, atunci pmAntul
romAnesc ar fi agezat In sud-estul continentului. De fapt insa,
dup' cum au arAtat ultimele cercetAri stiintifice, Europa ni se
terminA la Urali, ci mult mai spre apus, i anume la istmul ponto-
baltic, adicA la linia care uneste Marea Neagr Cu Marea Bahia,
pleand dela gura Nistrului i rAspunzAnd la vArsarea Vistulei.
CA' aici este hotarul dintre cele doug continente, o dovedesc cer-
cetArile privind geologia, clima, fauna si flora acestei regiuni
care este o regiune de tranzitie. La rAsrit de Nistru, In imensa
stepA ruseasc, straturile pmAntului aunt a sezate paralel, ca foile
unei cArti; ele formeaza un sloiu enorm care a rmas nemiscat
din era primar. La apus de Nistru bleep frmAntrile scoartei:
ridicri de munti i dealuri, eruptiuni vulcanice, o Narietate de
forme. Marea stepA ruso-siberian la noi se isprAveste, in Bugeac
In Brgan.
Din punct de vedere climatic, la rsArit de Nistru gsim regimu I
continental excesiv. PAmAntul romAnesc formeazA, sub acest raport,
trecerea spre regimul continental moderat al centrului Europei.
La noi e limita oriental a fagului i a vilei de vie; tot la noi apare
colilia, planta de stepa prin excelent.

www.dacoromanica.ro
BOGXTIA 3

Aa dar nu in sud-estul Europei, ci la marginea de rsdrit a ei


esteafezat plimatul romdnesc; e un fapt de cea mai mare
Insemnatate pentru istoria poporului nostru.
Infatiarea pamantului romanesc este una din cele mai ar-
monioase, de o rara simetrie i unitate. In mijlocul lui se
ridic podiul Ardealului, nu prea Inalt (c. 500 m.), destul
de prielnic pentru a fi locuit. El e lnconjurat din toate
partile de munti care-i alcatuiesc o uria5 cununa. Imaginea
(u corona montium ) apartine celor vechi cari au fost impre-
sionati de aceasta fericita dispozitie. Muntii, de o Inaltime
potrivita (Moldoveanul: 2550 m, Ceahlaul: 1907 m., Vladeasa:
1847 m.), ingaduind aa dar traiul omenesc papa aproape de
varfuri, se continua prin dealuri care, In unele locuri, ocupa
o zona mai larga, de pilda. In Oltenia, In altele mai stramta,
ca In rasritul Munteniei sau In Tara Criurilor. Dealurile
se ispravesc la randul lor prin campii Intinse la marginea
carora sunt cele trei mari cursuri de apa. In ele se varsa
multimea de rauri care strabat radial pamntul romanesc,
izvorand din Ardeal sau din muntii care-1 Inconjoara. Peimeintul
nostru se poate asemeina cu o cetate anticd sau medieval& Ardealul
cununa lui de munti Inchipuie fortareata propriu zisa, dealurne
de prin prejur, Intariturile Inaintate, iar marile fluvii aaturile
de apa care Inconjura cetatea. Imaginea se impune dela sine.
Nu-i de mirare, aa dar, ca Invatatii germani i francezi au
Intrebuintat termenul de citadeld sau bastion pentru Ardea 1
( Bollwerk , be stion ).
Bogatia. In afara de unitate i simetrie, o alta caracteristica
a pamantului romanesc este bogiltia. Rare aunt locurile, nu numai
In Europa, dar pe Intreg pamantul, care sa cuprinda atatea bogatii.
Cea mai mare este, fara ndoial, plima'ntul negru, minunat pentru.
agricultura, (land, cu putina munca, recolte lmbelugate. Fdnetele
din luncile raurilor, de pe dealuri 0 dela munte nutresc turme
bogate de oi i vite mari. MIN Dunarii, Delta, lacurile de IfingA
tarmul mrii i raurile mari pot sa dea atata pete bleat sa se
hraneasca nu numai lumea dela noi, dar sa trimitem 0 peste
hotare. Pe dealuri, acuma In urma 0 la es, In unele locuri, livezile
de pomi mai ales pruni i viile se in lant. Padurile de brad,
lag 0 stejar acopera Inca o bung.' parte a %aril. Iar in adancul

www.dacoromanica.ro
4 PAMANTUL ROMA.NESC

pamantului e tot asa de multa bogatie ca i in fata lui. Sarea


pardoseste o mare parte din regiunea deluroasa si pe alocurea
formeaza munti intregi. Carbunele de tot soiul, dela, turbil
pana la antracit se afla si el in mari cantitali. Aurul i argintul
se scot de mai bine de trei mii de ani din Muntii Apuseni; fierul
gaseste si el in unele locuri din Banat si Ardeal. SA adaogam
apoi pacura i iteiul, a carui exploatare intensa dateaza e
adevarat de curand, dar care era cunoscut Inca din vremea
Romanilor (pacura vine din picula), izvoarele minerale si ter-
male precum i gazul metan si ne vom da seama de nesfarsita
bogatie a pmantului nostru, care cuprinde tot ce e trebuincios
vietii omenesti.
PanAntul romfinesc in epoca istorica. Marturii scrise despre
pamantul pe care-I locuim azi n'avem decal de vreo 2500 de ani.
In acest rastimp, infatisarea lui nu s'a schimbat in liniile sale gene-
rale. In ce priveste muntii i cursul raurilor mari, cuin e Dunarea,
Nistru, Tisa, ele au ramas tot asa cum erau i in vremea lui Herodot.
Parerea care a fost exprimata de curand, inteo opera de sin-
tea asupra istoriei Romanilor, cum ca Dunarea s'ar fi varsat in
mare altadata prin valea Cara-su (CernavodaMedgidia--Con-
stamp.) este o gresala, dupa cum au dovedit-o cercetarile
tifice. Trebue pomenita in schimb marirea Deltei care creste
astazi in dreptul varsarii bratului Chiliei cu vreo 70 metri pe an.
Valcovul era odinioara chiar langa mare ; azi e la o distanta de
13 kilometri.
De asemenea, s'a schimbat infatisarea coastei dobrogene in
regiunea marilor lacuri dela miazazi de Delta. Unde sunt azi
Razelmul i Sinoe, odinioara bateau valurile marii Cetatea greco-
romana Histria era zidita pe o insula aproape de tam. Aluviunile
aduse de Dunare s'au depus insa treptat de a lungul coastei
dela o vreme, au inchis o parte a marii care s'a transformat apoi
In lacurile sau limanurile de azi. S'au schimbat de asemenea cursu-
rile unor rauri mai mici. Asa, bunaoara, Barladul se varsa, pe
vremea lui stefan cel Mare, de a dreptul in Dunare cunoaste
si azi vechiul sau curs si avem si documente care arata acest fapt
pe nand acum el se vars in Siret. Insusi cursul Siretului a fost
modificat, in partea sa inferioara (judeOle Putna i Ramnic) prin
fenomene. naturale dar si prin lucrarile poruncite de' stefan eel

www.dacoromanica.ro
PDIANTUL 1103IANESC IN EPOCA. ISTORIP 6

Mare. SchimbAri de acestea de albii se petrec de altfel si sub ochii


nostri. Jiul i Oltul si-au mutat gura In acelasi Bens, cel dintai
Cu 12 kilometri, cel de al doilea cu 3 kilometri, spre vest. Nu va
mai trece mult si Putna, in loe sa se verse in Siret la miazazi de
satul CAlieni, unde e azi confluenta ei, se va vArsa la miazanoapte,
Cu vreo 5 kilometri mai sus. In acest din urmA punct, distanta
dintre cele douA rauri a ajuns numai de vreo 80 de metri si e merelt
micsoratA, prin dAramarea malurilor, and vin apele mari.
Unele schimbari s'au produs i In ce priveste flora si fauna.
Sub raportul vegetatiei, infAtisarea de azi a pAmantului se deo-
sebeste de cea existentA acum o mie de ani si chiar de aceea din
vremea Fanariotilor. Mai ales In ultimul secol, prefacerile au fost
mari.
In primul rand, prtdurile s'au trtiat pe un cap. Acolo unde odi-
nioara erau codrii vestiti, azi e loe de arAturA. Stie toata lumea,
din auzite, dintr'o vorba de tristA reputatie, de codrul VlAsiei. El
se intindea pe o suprafata considerabil, intre Ploesti i Bucuresti.
Azi au mai ramas numai petece de pAdure i, ici i colo, in mijlocul
campului, cate un stejar singuratec, martor al vestitului codru de
odinioarA. Tot asa s'au tAiat uriasele paduri ale Teleormanului:
insusi numele, de origine turca veche, adicA pecenegA sau cumanA,
inseamna padure nebun sau mare . (Cf. Deliormanul, cu acelasi
inttles, din Dobrogea de miazazi). Si tot age pretutindeni, lie tot
intinsul pmantului romanesc, padurile au fost lazuite spre a se
face locuri de arAtura. Mai ales in partea campului si a podgoriei
s'a petrecut aceast prefacere. .Nici muntele MBA nu a scApat
cu totul, fiind desbrAcat si in multe locuri hoteste de minu.
nata lui podoabA.
Fanetele s'au imputinat si ele. Odinioara, suprafete enorme erau
lasate pentru pasunat i faneatA, unele pazite cu strasnicie chiar,
cum erau braniftele domnefti i mnstire,ti. NenumArate turme de
oi, cirezi de vite albe i herghelii 1i &eau aci hrana. OdatA cu
intinderea locurilor de artura rezultand i dintr'un proces
natural de inmultire a populatiei dar si din dorinta de castig mai
mare fanetele s'au Imputinat si ele. Pe la sfarsitul veaculli al
XIX-lea, erau multe sate mai aunt i astAzi care n'aveau
un petec de isla z m'Acar. Se incearcA sa" se remedieze- acum, In
unele locuri, aceasta stare de lucruri prin tultivarea plantelor

www.dacoromanica.ro
PAMANTUL ROMA.NE Sc

furajere, in special a lucernei i, din ce In ce mai mult In timpul


din urma, a ierbei de Sudan care e pe cale sa adaoge o nota noun
infatiarii. Baraganului.
Dar daca padurile i fanetele s'au imputinat, au crescut in
schimb foarte mult locurile de aratura. In afara de ce se catiga
prin Jazuire i prin spargerea fanetei, regiuni intregi de stepa,
ca Buceagul, Baraganul i Burnazul au fost prefacute, In cursuI
veacului al XIX-lea, in lanuri imense, cu recolte foarte bogate,
In anii cu ploaie suficienta.
Tot sub raportul vegetatiei, trebuie sa insemnamintroducerea,
acum vreo trei sute de ani a unei cereale de origine americana,
cereala care a prins grozav i constituie astazi o nota caracteristica
a peisajului agricol romanesc. E vorba de porumb sau pdpu.yoi. Din
vremea Dacilor i Romanilor i Oita pe la Inceputul veacului al
XVIII-lea, stramoii notri au cunoscut, pe langa 'Aim, mamaliga
de mei. De atunci incoace, locul meiului l-a luat porumbul care acum
intrece In ce privete suprafata cultivata insui graml. De ori-
gine americana sunt .1 tutunul, cartoful f i fasolea, In locul careia
inaintaii notri cultivau o pdstaioasa asemanatoare. Numele latin
al acestei pa'staioase, faseolus, a trecut apoi asupra noii plante
aduse de peste ocean.
Vom adaoga un cuvnt i despre vita de vie. Pretuita dupa
cuviinta i uneori chiar mai mult, de &Are inaintai, ea ajunsese,
In timpul celor doua milenii de and tim sigur ca se cultiva pe
dealurile noastre, la o selectie natural. Podgoriile vestite aveau
fiecare soiul lor de poama anume: Cotnarii aveau grasa fi feteasca,
Nicoretii creicana sau beibasca, Odobetii, galbena, Dragaanii,
crampofia. Ajunsesem la o specializare a vinurilor i, ca o conse-
cinta a acestui fapt, la un export insemnat. Dupa filoxera, replan-
tarea s'a facut fara socoteala, ala ca astazi, dei aporte canti-
tativ, vinurile romaneti nu mai au vechile caracteristice. Soiurile
s'au amestecat. Azi, In podgoria romaneasca una din cele
clintAi bogatii ale tarii e o mixtura neinchipuita.
In ce privete fauna, treb.ue sa insemnam doua fapte: disparilia
anor soiuri de animale seilbatece fi degenerarea altora, domestice.
Amandoua faptele sunt In legatura cu Imputinarea padurilor i
fttnetelor. Printre animalele disparute, pomenim in locul intai
139iirull i zimbrul. Aceste podoabe ale padurilor Moldovei s'au stins:

www.dacoromanica.ro
PAMINTUL ROMANESC IN EPOCA ISTORICA. 7

primul, in veacul al XVI-lea, cel de al doilea in veacul al XVIII-lea.


Pe vremea lui Dimitrie Ca,ntemir, zimbrul se mai intalnea Inca,
In fundul codrilor. Cat au pretuit stramo0i acest vanat domnesc
se vede 0 din aceea ca au pus drept sterna a Moldovei capul de
bour, alcatuind 0 o intreag poveste in legatura cu desalecatul
lui Drago.
Castorul sau brebul a disprut 0 el. I-a rmas insa numele
legat de unele locuri i aq,ezari, ca de pilda satele Brebu din Buzau,
Prahova, Dambovita, Cara, Severin, Maramure, acesta din urma
amintit pe timpul lui Bogdan Descalecatorul, apoi Valea Brebului,
Brebii pomenill in Moldova: unul in Vaslui, pe timpul lui Alexandru
cel Bun, altul, in Neamt, pe timpul lui tefan cel Mare, satul
Brebi, in Salaj, etc. Niel magarul salbatec sau colunul nu mai
exista azi in padurile noastre. Doar ateva, numiri precum Co-
lunul, poiana in judetul Dolj, Coluni, loe in judetul Buzau, Colun,
sat in Fagara, Coloneata in Ia0 i Vaslui i Colunita in Buzau,
ii mai pastreaza amintirea. Alte soiuri de animale salbatece, cum
e capra neagrd i cerbul, i un soi de pete din apele de munte,
lostr4a, s'au rarit cu totul 0 de nu se vor lua masuri de erutare,
vor disparea 0 ele in curand.
Degenerarea unor animale domestice este o constatare trista,
dar adevarata. Call i boii no0ri mai ales cei moldovene0i
erau o fal a tarii. Strainii Ii pretuiau pe drept cuvant. Dimitrie
Cantemir reproduce chiar un proverb turcesc care spune ca 4 nimic
nu-i mai frumos cleat un tanar persan pe un cal moldovean .
doar Turcii cunoteau caii arabi In ce prive0e vitele albe
frumo0i boi moldovene0i Cu 'coarnele largi ele erau foarte
cautate pentru carnea lor dar 0 pentru ieftinatatea lor de
multe ce erau de negutatorii straini, mai ales nemli i poloni.
oile erau de soi ales. RM. a crede ceca ce ne spune Dimitrie
Cantemir despre oile din tinutul Sorocai, care aveau afirma
el o coasta in plus, sau despre cele salbatece care p4teau
mergand indarat itineau grumazul 1,eapan, un lucru e Ina sigur:
pentru aprovizionarea curtii Sultanului 0 a Constantinopolului
erau preferate, din pricina gustului lor deosebit, oile de munte
moldovene0i, carora Turcii le ziceau chivirgic .
Mama padurilor a avut urmari atat in ce prive0e clima cat
asupra regimului apelor. Umiditatea a scazut, uscaciunea aerului

www.dacoromanica.ro
8 PAMANTOL ROMANESC

a devenit mai pronuntatt. Pe de altil parte, raurile au OpAtat un


caracter torential tot mai accentuat. Ne mai fiind padurea care
s'o opreasca, apa de ploaie se scurge repede pe coastele dealurilor
0 muntilor, c'rand totdeodata 0 pgmntul vegetal cu ea. Rezul-
tatul: salbatecirea unor pIrti insemnate din regiunile strablute
de rAuri, o pagub5 imens6 pentru agricultur 0, in genere, pentru
economia trii. Pddurea, tdiatd tetra' socoteald, se reizbund.
Influenta pamantului asupra istoriei noastre. Prin aezarea,
infatiprea 0 boggtia lui, pamAntul romanesc a inrAurit mult
asupra istoriei noastre. Vom incerca A' ar5tam 0 urmArile bune 0
pe cele rele.
Arzarea la marginea din spre rh's6rit a Europei, a fost un fapt
hotgritor. Mai bine de o mie de ani, png la intemeierea Princi-
patelor, am stat 4 In calea rAutatilor cum spunea aa de sugestiv
Grigore Ureche, In cales adick" a navAlitorilor barbari, al diror
drum spre sudul civilizat 0 cald trecea pe la noi. i chiar:dup
intemeierea Principatelor, tot In noi au izbit de atatea ori Turcii
0 Tatarii, lnainte de a se duce mai departe.
Al doilea fapt hotrator este ea' pe la noi trece 0 chiar
se termina una din marile &Ai internationale: Dungrea. Pe
acest drum WA' pulbere au umblat din timpuri stavechi
oamenii, fie cobortmd din centrul Europei spre Mare, fie
urcAnd spre izvoare. Cine stdpiinefte Dundrea in basinul ei inferior
fi mai ales gurile ei, acela paca un rol fi are o rdspundere nu numai
in istoria locald, dar fi in cea continentall Nrti Intregi din trecutul
nostru, veacul al XV-lea 0 veacul al XIX-lea mai ales, capT
adevaratul lor inteles numai privite in leg6turh cu problema Du-
n4rii. Arzarea noastr la Dungrea de jos e al doilea fapt insemnat,
Cu largi repercursiuni istorice, de care va trebui s5 tinem seam6.
Imprejurarea ca am stat mai tot timpul in calea navlitorilor
a avut consecinte insemnate 0 a lasat urme adanci in gospodAria
0 In sufletul nostru. In timp ce altii, la adApost, sau In once caz,
mal feriti, c15.deau catedrale rninunate 0 palate impuratoare,
noi ridicam din I:Arne i din pamAnt, pe locul celor arse sau d'grA-
mate, alte biserici modeste 0 alte bordeie. Era zadarnic 85 con-
strue0i in mare 0 sZi faci planuri pe termen lung: a doua zi putea
sa vie iaragi prapadul. Carul cu doug o4ti, gata oricand sa por-
neasca pe aile bejeniei, ramane un simbol elocvent i. dureros al

www.dacoromanica.ro
INFLUENTA PLMANTIILUI ASUPRA ISTORIEI NOASTRE 9

imprejurarilor In care traiau stramosii. Din acest indelung rastimp


de nesiguranta, pe care nu l-a putut sterge ultimul secol de relativa
liniste si continuitate, vine, se vede, acea tendinta spre provizorat,
acea greutate de a construi pe termen lung, care se observa Inca
din pacate In societatea noastra. Poate tot de aci si precari-
tatea la foarte multi a simtului de economie si prevedere,
Cu corespondentul sOu firesc: dorinta de a trai intens clipa prezenta,
nestiind maine ce-o sa fie.
Infdlifarea pamantului romnesc, asa de unitara, a avut o
consecinta naturala sub raportul etnic: poporul care a locuit
acest pamnt, a fost de asemenea un popor unitar. Cine locueste
centrul pamantului romanesc, podisul Ardealului, acela In chip
fires va locui si tinuturile mai joase dimprejurul podisului. Asa
a fost In vremea Getilor sau Dacilor, asa este si azi. De aceea, la
noi nu exista deosebirile de dialect, cum se constata In Franta,
de pilda, sau in Germania. Un Maramuresean se Intelege numai-
deck cu un Dobrogean si un Orheian cu un ganatean.
Carpatii, in privinta aceasta, n'au lost o piedea. Mai tut:Ai
nu sunt prea greu de trecut. In multe locuri se afla pasuri sau chiar
vai prin care-si fac loe apele de pe 'un versant pe celalalt. Astfel
e valea Jiului, a Oltului, a Buzaului, a Trotusului, a Bistritei.
lar In muntii Apuseni, valea Muresului, a Somesului. Apoi, ei
okra In multe locuri In cuprinsul lor, asa zisele depresiuni sub-
carpatice, cum e, de pilda, Lovistea, Vrancea, Campulungul
moldovenesc, adevarate centre de populatie deasa care fac lega-
tura Intre cele dourt versanturi ale muntelui.
Se poate spune, pe drept cu'vant, ca istoria noastra e strans
legata de Carpati. Din timpul Dador si pang astazi, ei au format
axa neamului. Scriitorii cei vechi spun despre Daci ca se in lipiti
de munti (a Daci inhaerent montibus ). In cursul evului mediu
padurile, Valle s'i depresiunile Carpatilor au oferit un minunat loe
de adapost.
Intemeierea statelor romanesti e In legatura Cu muntele ;
numele chiar al uneia din tali e Muntenia, iar acela al locuitorilor
ei, Munteni. Multe lupte Insemnate, dintre care aceea, hotdritoare,
dela Posada (1330), Intre Basarab Intemeetorul si Carol Robert,
precum si luptele pentru Intregirea neamului s'au dat In munti.
Carpatii au fost elementul polarizator al Romdnilor.

www.dacoromanica.ro
lo PAMANTUL ROMANESC

Trebuie BA' relevant Ina' i un aspect negativ al lor. Tot Carpatii


sunt una din pricinile pentru care neamul nostru a stat atata
vreme despartit in trei organizatii politice deosebite: Muntenia.,
Moldova, Ardealul. S presupunem un singur moment ca muntii
in loe s strilbatcl pmantul romanese, i-ar fi dat ocol, pe la apus
sau la rasarit, cuprinand inlduntrul lor intreg neamul. Evident,
alta ar fi fost istoria noastra politic. Aa cum Bunt aqezali In*
Cu forma 1 directia pe care o au, ei au contribuit in chip esential
la despartirea noastra politica. Un stat s'a format dealungul
Carpatilor meridionali: Muntenia ;- un altul dealungul celor orien-
rali: Moldova; In sfarit, a treia organizatie politica' s'a inchegat
Inguntrul arcului carpatic: Ardealul. Caracteristic e faptul ca
hotarul dintre Muntenia r}i. Moldova a fost statornicit, atunci cand
cele doua state i-au atins limitele naturale, tocmai la curbura
Carpatilor, adica in punctul unde directia muntilor se modifica.
Tot la acest capitol al influentelor inftgigrii pamantului asupra
istoriei noastre, trebuie sa pomenim rolul important pe care l-a
jucat peidurea.
0 mare parte din trecutul nostru, mai ales In epoca intunecata
a navalirilor barbare, s'a desfaurat la adapostul padurii. Vorba
.cunoscuta Codru-i frate cu Romanul , exprima, din punct de
vedere istoric, o puternica realitate. Muntele, ca loc de adapost,
a fost important mai ales prin pklurile sale. De altfel, aa cum
am aralat mai inainte, aceste paduri se Intindeau pe suprafete
enorme i In regiunea dealurilor 0. a campiei. Vlaca, al card nume,
dat de Slavi, inseamna Tara Vlahilor , adica a Romanilor, era
acoperita de codri uriai, din cari au ramas pan astazi unele
petece. E caracteristic ca Slavii au dat aceasta denumire tocmai
unei regiuni de ces: dovada ca aci era o populaVe romaneasca
deasa.
Numele unor judete de campie fti deal arata prezenIa padurilor
intinse: Teleorman (p6dure nebuna' sau mare), Ilfov (arini),
Dambovita (dela AMC% = stejar). Intre judeOle Arge .1 Muscel,
a existat in secolele XV i XVI un judet care se numea Piiduref.
Codrul era aa de intins incat putea cineva s coboare dela munte
Oa la Dundie i chiar Oda' la Marea Neagra, mergand numai
prin pduri. E interesant de relevat un fapt petrecut in anul 75
inainte de Christos. Generalul roman Caius Scribonius Curio

www.dacoromanica.ro
INFLUENTA PXNANTULUI ASUPRA ISTORIEI NOASTRE 11

'pause pe Dardani, un neam iliric din Peninsula Balcanica i voia


ea atace apoi pe Daci. A venit prin urmare pana la hotarele Daciei,
dar, data ajuns aci, s'a inspaimantat de intunecimea codrilor
nepatruni i s'a intors indarat. Istoricul latin spune: Dacia
tenus venit, sed tenebras saltuum expavit . Ce grozave trebuie
sa fi fost acele paduri ca sa faca pe un general biruitor roman sa
dea Indrat
Preferinta pe care au aratat-o stramoii pentru padure, e nu
se poate mai naturala: padurea okr mai intai adiipost sigur,
era nevoie in vremurile acelea. Ea hreinefte apoi prin fructele,
buretii sau ciupercile r}i vanatul sau i prin agricultura care se
poate face In poieni sau In curaturi. Ea favorizeaza lupta de apeirare
permite atacul brusc. Atatea din marile noastre btlii s'au dat
la adapostul padurii .1 cu ajutorul ei. Nu-i de mirare deci
Romanul a indragit padurea, ea' multe din poeziile sale populare
evocand frunza codrului, c suntem singurii, dintre toate
meamurile Europei sud-estice, care intrebuintam frunza (de fag
sau de par salbatec) ca instrument muzical.
Al treilea element important In structura pamantului romanesc
i care a influentat mult istoria noastra, este Dunclrea. Lunca
Dunarii, cum de altfel i luncile celorlalte mari cursuri de apa
Siretul, Prutul, Oltul, Tisa, Mureul ofera posibilitati maxime
pentru traiul omului. Inteadevar, ea unete avantajele aratate
-mai sus ale padurii cu acelea ale apei adica: mijloc lesnicios
de comunicatie i hrana abundenta i variata. Nu e de mirare
daca in toate timpurile .ala cum ne arara cercetarile
arheologice lunca Dunarii a fost locuita. Getii se intindeau
pe ambele maluri ale fluviului; noi Romanii, la fel, dela formarea
noastra ca neam i pang astazi. Se poate spune pe drept cuveint
Dunclrea e fluvial nostru nagonal.
Bogiapamantului romanesc, admimbla sa inzestrare cu tot
ce e necesar vietii omeneti, a facia ca el s'a fie necontenit locuit,
din cele dintii timpuri ale preistoriei, din paleolitic, i pana
astazi. Un asemenea, pamant care-ti d, cu putina munch', hrana
imbelugata i variata, care cuprinde in adancurile lui sare i aur,
spre a nu mai aminti celelalte bogatii, un asemenea pamant nu
se p'rasete. De aceea Bunt naivi sau de rea credinta cei care-i
Inchipuie ca la o porunca a imparatului din Roma departata,

www.dacoromanica.ro
12 PAMANTUL ROMANE SC

ranli daco-romani 0-au parasit ogoarele, casele 0 tot rostul lor


ca sa se duca peste Dunare, In gracia pietroas5 a Moesiei. Aveau_
acag tot ce le trebuia; au Minas deci pe loo i au platit birurile
altui sfpAn: barbarului german, slay sau asiatic, barbar care
n'avea de altfel interesul sa-0 ucida supu0i, fiindea aceasta
insemna sa-0 ucida izvorul de venit, sa-0 distruga singur averea.
Bogdria pdmantului romdnesc este o chezdfie a continuittil striimo-
filor nocIri in Dacia Traianii.
Varietatea acestei bogatii a facut pe de alta parte ca poporuI
nostru sa aibe multe Indeletniciri. Cea mai Insemnata a fost i e
astazi agricultura: am fost i suntem, Inainte de toate, un popor
de plugari: aceasta e legea i Invatatura cea mare pe care ne-o
pamAntul nostru. Peistoria are 0 mai ales a avut 0 ea, cand pap-
nile i Mnetele erau milk mai Intinse, o deosebita Insemnatate.
In afara de aceasta, suntem i podgoreni la deal, pescan i la Dunare
0 In baltile ei, i minen i In Muntii Apuseni. Numai cordbieri pe
mare n'am fost In chip obinuit; e drept ca i coasta m5rii, mai
toata dreapt5, fag golfuri i adaposturi, nu ne-a indemnat prea
mult sa ne apucam de aceasta Indeletnicire.

BIBLIOGRAFIE
PerLtru intreg pAmAntul romitnese: 1. G. VM.sAN, Mediul fizic extern gi
capitalul biologic national, Cluj, 1928, 26 p. in 8 (Extras din Buletinul eugenic
f i biopolitic, nr. 1-2, 1928); 2. S. MEHEDINTI, Le pays et le peuple roumain.
Considrationi de gographie physique et de gographie humaine, ed. 2, Bucu-
reti, 1930, 136 p. in 8; 3. EL DE MA.RTONNE, Europe centrale, Suisse, Au-
triche, Hongrie, Tchco-slovaquie, Pologne, Roumanie, Paris, 1931, p. 699
810, in colectia P. VIDAL DE LA BLACHE ET L. GALLois, Gographie univer-
selle, t. IV, 2; 4. S. MEHEDINTI, Romania, ed. 11, Bucure0i, 1932, 356 p.
in 8; 5. JACQUES ANGEL, Les frontires roumaines. Gographie politique, In
Rev. Hist. Sud-Est, XI (1934), p. 26-63; 6. VINTILA. MIHAILESCU, Romania.
Geograjiefizic, Bucureqti, 1936, 279 p.in 8'; 7. S. MEHEDINTI, Der Zusammen-
hang der rumanischen Landschaft mit dem rumanischen Volke, Jena i Leipzig,
1936, 29 p. in 8; 8. I. SIMIONESCU, Tara noastra. Oameni. Locuri. Lucruri,
Bueureti, 1937, 513 p. in 8.
Pentrn pArti ale plimAntului rominese : 9. G. VALSAN, Campia romeind,
Contribqiuni de geografie fizicd, Bueureti, 1915, 260 p. in 8 (Extras din
Bul. Soc. geogr., XXXVI (1915); 10. DR. G. ANTIPA, Dundrea gi problemele
ei gtiintifice, economice gi politice, Bucure0i, 1921, XVI 4- 191 p. in 8;

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 13

11. C. BRATESCU, Delta Dunarii. Geneza gi evoluga sa morfologied gi crono-


logic& In Bul. Soc. Geogr., XLI (1922), p. 3-39; 12. V. MIEXILEsEu,
si Mostistea. Evoluga geograficcl a cloud regiuni din Cdmpia rorruind, In Bul.
Soc. Geogr., XLIII (1924), p. 1-200; 13. G. VALsAN, Carpatii En Romdnia
azi, In Cony. Lit., LVI (1924), p. 499-520; 14. G. NTILSAN, Dundrea de jos
in viala poporului romdn, Bueureti, 1927, 18 p. in 40 (Extras din Graiul Romd-
nesc, I, nr. 10) ; 15. C. BEATEscu, Pcimntul Dobrogei, in 1878-1928. Dobrogea
Cincizeci de ani de viard romdneascd. Publicage tipiritd cu prilejul semicen-
.tenarului reanexdrii Dobrogei, Bucureti, 1928, p. 3-65; 16. S. MEHEDINTI,
Cadrul antropogeografic. Observdri relative la Ardeal, In Transilvania, Banatul,
Crisana, Maramuresul, 1918-1928, t. I, Bueureti, 1929, p. 587-602.
17. S. MEHEDINTI, Ce este Transilvania? In Reo. Ist. Rom. X (1940), p. 1-79;
-18. S. MEHEDINTI, Siebenbargen der Kern des rumdnischen Bodens und Volkes
In Siebenbiirgen, Bucureti, 1943, p. 3-18.
Geogralle istorici: 19. DR. EUGEN BOTEZAT, Bourul i zimbrul, in An.
Acad. Rom., Mem. Seq. s. 2, t. XXXVI (1913-1914), p. 17-40;
20. N. IORGA, Anciennet de la culture du mars en Roumanie, in Bull. Sect.
Rist. Acad. Roum., IX (1921), p. 185-191; 21. IORGU IORDAN, Rumanische
Toponomastik, IIII, Bonn i Leipzig, 1924-1926, III + 298 p. in 8';
22. S. MEHEDINTI, Dacia Pontiac' gi Dacia Carpaticd, In Bul. Soc. Geogr.
XLVII (1928), p. 5-18 (i. extras); 23. N. I. ANTONOVICI, Probleme hidro-
raf ice En basinul inferior al Siretului, Bucureti, 1929, 8 p. in 8 (Extras din
Revistd Geograficci, I, 2 (1929); 24. S. MEHEDINTI, Coordonate etnograf ice.
Civilizaga f i cultura, In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., XI (1930), p. 51-155;
25. DR. Gil. I. NASTASE, Peuce . Contributii la cunoasterea
omeneasai a deltei Dunn- rii In antichitate, in Bul. Soc. Geogr., LI (1932),
p. 8-47; 26. CONSTANTIN C. GIURESCU, In legeiturd cu A Istoria Ronutnilor
Bucureti, 1936, 57 p. in 8'; 27. IORGU IORDAN, Colunul, Coluni, etc., In
Buletinul Institutului de filologie romdnd Alexandru Philippide ,. III (1936),
p. 165-166; 28. NICULAE I. ANTONOVICI, Codrii f i numele de Prut f i Arges,
continuitatea Romdnilor din sud-estuLCarpafilor, in Bul. Soc. Geogr., LVI
(1937), p. 272-288; 29. P. COTET, Mutaren gurii Oltului, Bucureti, f. a.,
8 p. in 8 (Extras din Reo. Geogr. Rom., II, 1939); 30. AL. BORZA, Co-
dintre flora Romdniei si poporul romdn. O sintezd etnobotan , Ti-
inioara, 1943, 31 p. in 8.

www.dacoromanica.ro
EPOCA PREISTORICA
Poate chiar la 3000, tn once caz la
1800 fnainte de Christos, Dacii locuiau.
faro dintre Tisa, Dundre si Nistru.

Imp&Vigo epocei preistorice. Istoria Incepe cu prima stire


scrisii. Tot ce este Inainte de aceasta formeaza domeniul preistoriei.
Fa ta de epoca istorica, numarand numai cateva milenii, preistoria
cuprinde asa dar un interval de timp mult mai mare. Cat de mare
anume, nu se poate spune exact. Se crede Ina' ea vreo 125.000
de ani. Acest lung interval se Imparte In 4 epoci, unele din ele-
avand, la randu-le, mai multe subdiviziuni. Prima epoca i cea
mai lunga (vreo 115.000 de ani) se numete paleoliticul sau epoca
pietrei cioplite. E vremea cand omul Incepe sa faca arme si unelte
de piatra cioplita. Paleoliticul se imparte In trei subdiviziuni: in-
ferior, mijlociu i superior. Partea finala a ultimei subdiviziuni
(vreo 2.000 de ani), facand trecerea spre epoca urmatoare se nu-
mete mezolitic sau epoca de mijloc a pietrii. Urmeaza a doua
epoca preistorica anume neoliticul sau epoca pietrii lustruite. Ea
tine vreo 8.000 de ani pana pe la anul 1800 (dupa altii 1900 sau
chiar 2000) Inainte de Christos cand Incepe epoca a treia sau
a bronzului, numita asa fiindca acuma omul descopere meste-
ugul de a turna bronzul si de a face arme si unelte din el. (In
ultima mie de ani a epocii neolitice 3000-2000 a. Chr. el cu-
notea deja intrebuintarea aramei, e perioada numita eneoliticul).
Epoca bronzului are patru perioade sau subdiviziuni i tine
pang la anul 1000 lnainte de Christos. Ultima epoch' preistorica
este aceea a fierului, cand oamenii descopera mestesugul de a topi
fierul si de a-1 lucra. Aceasta epocii tine ODA la Inceputul erei
crestine i se imparte In dou perioade: Hallstatt 0 La T Me,.
numite astfel dupii localitatile In care s'au facut descoperirile
caracterizand fiecare din cele doua perioade.

www.dacoromanica.ro
16 EPOCA PREISTORICA

Diviziunile de mai sus se refera la continentul european in


genere. Pentru Dacia, intervin unele modificari in ce privete
ultimele perioade. Astfel epoca bronzului incepe la poi pe la 1800,
dureaza rasa' pAna pe la 700 inainte de Christos. Aa dar, tine
ceva mai mult ca in alte parti. De asemenea epoca fierului se so-
cotete pana pe la anul 50 al erei noastre, Cu cateva decenii inainte
de domnia lui Decebal.
Trebuie sa observam un lucru, ca. epoca ultima a preistoriei
(epoca fierului) coincide in uncle regiuni cu inceputul istoriei.
Aceasta din cauza ca primele tiri serse nu bleep in acelai timp
peste tot. De aceea s'a luat obiceiul ca epoca aceasta intermediara,
care face trecerea dela preistorie la istorie i privitor la care ti-
rile scrise sunt putine i rgslete, A se numeasca protoistorie.
Prima tire scrisei asupra pamantului romanesc i a locuitorilor
sai se datorete lui Herodot, u parintele istoriei cum ii spuneau
cei vechi, .1 se refera la, un fapt petrecut in anul 514 inainte de
Christos. E vorba anume de expeditia lui Darius, regele Perilor,
care, in acel an, a trecut cu armata sa uriaa prin Dobrogea ca sa
faca razboi Scitilor dela nordul Mari Negre. Cu acest prilej
pomenete Herodot de Geti, stramoii notri, cari au indraznit
sa se opuie lui Darius.
Aa dar la 514 ar trebui A inceapg istoria tinuturilor noastre.
Deoarece MA tirile pe care le avem dela aceasta data i pana
pe la 50 dupa Christos sunt fasle-te i putine, zisul interval alc'-
tuiete protoistoria Daciei.
Statiuni preistorice in Dacia. Ce tim noi astazi despre pre-
istoria Daciei i care aunt mijloacele noastre de informatie ? Istoria
se folosete de documente scrise: preistoria de urmele pe care
le-a lasat traiul omenesc, adica de arme, unelte, obiecte de podoaba,
de cult, funerare i altele. Cea mai mare parte a acestor urme
sunt ingropate in pamant, acoperite de praful i nisipul care s'a
aezat peste ele timp de mii de ani, uneori i de cenua incendiilor
sau de daramaturile aezarilor pustiite. Prin sapaturi arheologice,
invgtatii le dau la iveala, le reconstitue and ele s'au pgstrat
numai in cioburi sau fragmente, le comenteag i lamuresc vieata
oamenilor de pe aceste locuri. Concluziile aunt, evident, de ca-
racter general; detalii i precizari, de cele mai multe ori nu se
pot da, fiindca lipsete temeiul.

www.dacoromanica.ro
STATIUNI PREISTORICE IN DACIA 17

Astfel de sapaturi arheologice privind preistoria Daciei s'au


facut si inainte de razboiul pentru intregirea neamului; s'au
facut insa mai ales dupa razboi, rand ele au luat un avant deo-
sebit, in urma impulsului dat de Vasile Parvan. Suntem totui
abia la inceput: numarul statiunilor sapate este foarte redus
far de ceea ce ramane de facut pe viitor. Va mai trece multa

Fig. 1. Silexuri paleolitice (bucliti de cremene cioplite) eisite la Cizla-Nedjimova, pe


Nistru. Serveau ca arme qi unelte. (Muzeul National, Bucurezti).

vreme pana sa se poat4 ridica o hartii nu completa, dar cuprin-


eand macar esentialul, a asezarilor preistorice de pe pamantul
romtmesc. Pang acum s'au facut sapaturi ili descoperiri in urma-
toarele localitati (dau numai pe cele mai importante si le grupez
pe provincii):
Moldova. . ipinti i Cuciurul Mare (jud. Cernauti); Cdfla-Ned-
jimova tli DiriMani (jud. Hotin); Cuconefti (jud, Balti); Concefti
(jud. Dorohoi); Petreni (jud. Soroca); Cucuteni (jud. Iasi); Ripiceni
(jud. Botoani); Fr mufica, lzvoare 0 Calu (jud. Neamt) Poiana
3

www.dacoromanica.ro
18 EPOCA PREISTORICX

0 Corni (jud. Tecuei); Fedele.yeni (jud. Roman); Ruginoasa 0


Boureni (jud. Baia); Ruginevi 0 Domnefti (jud. Putna); Boro-
dina (jud. Cetatea-Alba).
Muntenia. Bontefti (jud. Ramnicul-Sarat); Scortaru(jud. Braila);
Creisani 0 Botan (jud. Ialomita); Monteoru 0 Aldeni (jud. Buzau);
Drajna, Tinosul, Ploeqti 0 Predeal (jud. Prahova); Sultana,
Piscul Coconi, Mil-
neistirea, catesitrele
pe valea Mostistei
(judettil Ilfov); PM-
gura-Chiselet, Tar-
tiifefti, Ceiscioarele,
Gumelnita, Tel, Sna-
gov, Bucurefti, Bu-
cureftii Noi, Vidra,
JilavaqiGlina-Beilei-
ceanca (toate In jud.
Ilfov); Beileinoaia,
Petra Raref, Tan-.
giru 0 Oinac (jud,
Vlasca); Zimnicea
0 Turna Meigurele
(jud. Teleorman);
Bogati 0 Gemenea
(jud. Darnbovita);
Fig. 2. Vas de plimilnt dela Cucuteni, Impodobit cu de- Stoenefti 0 Jidova
senuri In doll& colori; cafeniu litchis si clirilmisiu, pe fond
(jud. Muscel).
gAlbuiu-ros. (Ceramic& pictata). InAltimea 37 cm. Circa 2000
Oltenia. Roie.,sti
1800 Inainte de Christos. (Museul National, Bucuresti)
(judetul Valcea);
Baia de Fier (jud. Gorj); Celeiu (jud. Romanati); Acleincata de
Jos, Cotofeni, Maglavit, &limp (cate si patru in jud. Dolj) ;
Gelrla Mare, Gruja, Orevita, Poroina, Turnu-Severin, Grildetul
0 Ostrovul Corbului (toate in jud. Mehedinti) ; Veidastra (jud.
Romanati).
Dobrogea. Hagi-Ghiol (jud. Tulcea); Hamangia, Topalu .;; i
Cernavoda (jud. Constanta); Atmageaua nacireascei (jud. Durostor).
Transilvania. Ariufd, Dobolii de Jos si Tufalliu (jud. Trei-
Scaune) ; Apahida (jud, Cluj); Blaj 0 Bija (jud. Tarnava-Mica) ;

www.dacoromanica.ro
STATIUNI PREISTORICE IN DACIA 19

Alba-Julia (jud. Alba); Tarda 0 Sangiorgiu-Traseau (jud. Turda);


Oraftie, Deva, Turdaf, Costegi, Gradiftea Muncelului 0 Cioclovina
(jud. Hunedoara); Sighipara 0 Beia (jud. Tttrnava-Mare); Targu-
Muref, Susenii, Gornefti 0 Lechinfa de Muref (jud. Mure); Fi-
zeful-Gherlei (jud. Some); Arcatia (jud. NAsaud); Guperita i
Cayo4 (jud. Sibiu); Codlea 0 Cristian (jud. Brasov).

Fig. 3. Vase de prtmint dela Cucuteni. Cele doult dela margini au desenuri In doul si tea
colori: alb, rosu-c5rAmiziu si negru; circa 2500-2000 Inainte de Christos. Cei dela:irlijloc (13
cm fraltinte) are desenuri cafenii pe fond cfirKmiziu deschis. Circa_ 2000-1800 Inainte
de Christos. (Muzeul National Bucuresti).

Banatul. Beba-Veche, Titnifoara, Firiteaz, Denta 0 Deta (jud.


Timi-Torontal); Baile Herculane (jud. Severin); Moldova-Veche
(jud. Cara).
Tara Criurilor. Oradea, Diosig, Sannicolaul Roman ci Ofor-
heiu (jud. Bihor); Otlaca 0 Pecica (jud. Arad) ; Sala-Mare
jud. Satu-Mare).
Maramure. Boinefti, Budefti 0 Sarasau (jud. Maramure).
%
Dintre toate provinciile romAneti, cea mai intens cercetatit
sub raportul preistoriei este Ardealul; iar cea mai putin, Moldova
dintre Prut si Nistru.
se
www.dacoromanica.ro
V) EPOCA PREISTORICA

Preistoria Daciei. Ce se poate afirma in momentul de fat: pe


temeiul sap6turilor si descoperirilor facute, cu privire la preistoria
p4mantu1ui romAnesc ?
In primul rAnd, c acest pgmant a fost locuit inca din paleo
litic. S'a crezut la inceput c.' n'ar exista urme omenesti din acea
vreme in Dacia. Numeroasele descoperiri din ultimele dou de-

Fig. 4. Vase de plinant dela Cucuteni Impodobite cu desenuri (ceramic pictatA).


La mijloc, un idol de plintint cu incizii vrtInd si imite tatuajul. Circa 2500-1800
Malato de Christos. (Muzeul National, Bucuresti).

cenii, in Moldova (vezi fig. 1), in Ardeal, in cmpia munteanfi,


In Oltenia si in Dobrogea au aratat ing contrariul ;- este foarte
probabil ca se vor gasi asemenea urme si in alte pArti; putem
afirma in once caz de pe acum c5 intreg pAmlintul romAnesc a fost
locuit lila din epoca paleolitic6 i anume din paleoliticul mijlociu.
De altfel se putea presupune acest lucru din capul locului, date
fiind posibilit4ile optime de trai pe care le oferii pilmintul nostru.

www.dacoromanica.ro
PREISTORIA DACIEI 21

Pentru neolitic, descoperirile preistorice arat6 o civilizatie


rernarcabilii pe tot intinsul ptimAntului romttnesc. Aspectele mai
importante ale acestei civilizatii poarta numele localigtilor In
care s'au Mcut descoperirile caracteristice. Se cunosc astfel, In
momentul de fa, urm'Atoarele aspecte sau tipuri ale civilizatiei
neolitice: 1. Tipul T urda 4 , corespunzand tipului \Tin& de pe
teritoriul jugoslav. 2.
Tipul Cucuteni 0 Ari-
ufd sau, cum i se mai
spune, civilizatia ce-
ramicei pictate nu-
mit astfel dup admi-
rabilele exemplare de
ceramia pictata des-
coperite In localit'Atile
amintite (vezi fig. 2
4). In aceast civili-
zatie s'ar putea cu-
prinde i ceramica pic-
tat din partea de
apus a teritoriului ro-
mfinesc, gasita tot la
Turda i in diferite
locuri din judiftele
Alba, TArnava-Mare i
Sibiiu. 3. Tipul Boian
A, caracterizat adicli
prin descoperirile M- Fig. 5. Vas de pAmint are, de tipul sau aspectul Bolan
cute in cel mai vechi A. Inipodobit cu ornamente excizate formAnd desonuri
caracteristice in tomb de carlige mcandrice. In5.11intea
strat de civilizatie 80 cm. GlIsit la Vidra In 1932. Circa 2500-2300 Inainte
din aceast5 localitate. de Chriatos. (Muzeul blunicipiului Bucuresti).

Exemplare admirabile
de ceramic5 din faza Boian A s'au descoperit i la V idr a (vezi
fig. 5-6). Aria acestui tip in tara noastr este climpia 'nun-
teanil. 4. Tipul V ddastra cu ceramica sa specificg, avlind desenuri
excizate i vopsite in alb qi rou (vezi fig. 10, I). 5. Tipul sau
aspectul Gumelnita, unul din cele mai bine cunoscute i studiate
(vezi fig. 10, II qi fig. 7 i 9). 6. Tipul Coto! eni. 7. Tipul Glina

www.dacoromanica.ro
22 EPOCA PRE STO RICA

II, determinat prin urmare de descoperirile %cute in cel de al


treilea strat de civilizalie din aceasta localitate. 8. Tipul Decia-
Murefului, numit astfel dupa descoperirile din cimitirul preistoric
de acolo.
Caracteristica pentru civilizatia neolitica de pe pamantul
nostru este ceramica pictatii din eneolitic, adica vasele de Omani;
ars de forme si marimi variabile impodobite cu desenuri co-
lorate, de o deosebita frumusete. Vasele mari, lnalte de aproape
un metru, care s'au gasit la Fedeleseni, In Moldova, constituie
un stralucit specimen al acestei ceramice pictate. Ele sunt Im-

Fig. 6. Vase gi capac de vas de pAintint ars, de tipul sau aspectul Boian A. Impodobite cu o,
namente excizate si lncrustate cu alb. Gisite la Vidra In 1933 si 1934. Circa 2500-2300 inainte
de Christos (ituzeul Muncipiulu Bucuresti).

podobite cu desenuri lineare alcatuind meandre i spirale. Vasele


eneolitice se pot Imparti In doua categorii: Unele mai vechi, In
trei colori, cum sunt acelea dela Ariusd, dela Ruginoasa, dela
Cucuteni (grupa A), dela Fedeleseni i Frumusica ; altele mai
noi, numai In doll& colori, de pilda cele dela Cucuteni (grupa B)
i dela Petreni. In ultimul timp, s'au descoperit exemplare remar-
cabile de ceramica pictata cu grafit la Gume1n4a, langa Olten4a,
la Vidra, langa Bucuresti si la Cernavoda i Atmageaua nth.-
reasca, In Dobrogea. Aceasta ceramicd grafitata este contem-
porana cu cea pictata din Moldova (vezi fig. 8).
Ceea ce trebuie subliniat este anitatea civilizatiei eneolitice
in tot sud-estul european, pe o arie care, cuprinzand In Intre-
gime pamantul romaneso, se intinde din pusta ungara pang in

www.dacoromanica.ro
PREISTORA DAUM 23

Ucraina, In regiunea Chievului, si din Carpa0i Nordici pan la


Marea Egee. Aceasta unitate se,yAdeste, pe de o parte, In orna-

. ,,
...,, , _n.,.iir...,,:"!._,-_".- '
.7, 6, .i. , ,
'' e ,k 1.*.:- .:--'7'.1 - :-..*-;-:' -.5'
,..-:--..i.

'

..
3. A 4

4
.Or

Fig. 7. Capac de vas antropomorf, In form& de cap de idol, pictat


en alb oi roou. Lfitimea 13 cm. Wait la Vidra In 1932. Circa 2200-2100
Inainte de Christos. Vezi i fig. 9. (Muteul Municipiului Bucureoti).

mentarea geometricei a ceramicei motivele esentiale fiind spirala


si meandrul pe de alta parte, in bogatia i felul de tratare a

.4;
'14)%1L15

. rie A
- -
. '

Fig. 8. Vase de lut pictate Cu gralit, de tip Gumelnita, faze mijlocie. Gasite la Vidra
In 1933. Circa 2200 Inainte de Christos. (Muzeul Municipiului Bucureoti).

plasticei antropomorte adica a statuetelor sau figurinelor de


lut cele mai multe, uneori si de os reprezentand, dui:4 toate
probabilitatile, marea divinitate femenina, creatoarea lumei.

www.dacoromanica.ro
24 EPOCA PREISTORICA

. S:
1 TV 'il
*1^
t,-
0'
t.e461,4
_
. , c*
't

3 t
' -o o

4.5

r -
.
-
",-44.1000:ri"
e<

- , ,
r1, 7
:

- Z,
"
,
_
a,.

I. -,' ., . p

't 3rt,
_

.11'" 77.;
ir
4,; -
'
"

Fig. 9. Vas antropomorf, cunoscut sub numele de s Zeita dela Vieira e, tipul Gumelnitia.
InAltimea 43 cm. Pe piept, s reiits avea un pandantiv de sur, In form de cerc (reprod.
In dreapta). Gasa la Vidra In 1934. (Muceul Municipiului Bucurc0i).

www.dacoromanica.ro
PREISTORIA DACIEI 25,

Carui neam apartin creatorii acestei civilizatii eneolitice ? Un


raspuns sigur e greu de dat, in stadiul actual al cercetarilor ; nu
pare lush' lipsita de temei ipoteza care atribue aceasta civili-
zatie Tracilor, intelegAndu-se denumirea de Traci in sens larg,
adic5 inglobAnd i ramura nordica Dacii sou Getii gi pe cea
sudich Tracii propriu zii. Inv5tatul german Carl Schuchardt-
caracterizeaza civilizatia eneolitica a cera micei pictate drept
superioara (hochstehend) gi o atribue hotarit Tracilor, consi-
derand-o ca o epoca stralucita a neamului acestuia, epoca de
care Grecii homerici i mai aduceau aminte numai din legend

Fig. 10. Vase de ',Arnim' are, aparlinAnd tipurilor VAdastra (I) 0 Gumelnita (II).
Pot sta co cinste allituri de vasele artistilor In ceramicli din zilele noastre.
Circa 2000 Inainte de Christos. (Muzeul National, Bucuresti).

cu mirare. Pe de alta parte, invtatul antropolog francez, Eug.


Pittard, afirma intr'un studiu recent ea' nimio nu ne impiedeca
sh' presupunem c locuitorii cari au inaltat colibele funerare ale
Moldovei in epoca pietrii lustruite stint aceia cari mai thrziu au
prima dela istoricii vechi numele de Daci sau Geti . In sfhrgit,
dintre invatatii nogtri, d-1 Andriegescu impartagegte aceeagi pkere.
Prin urmare, potrivit acestor trei invatati, creatorii remarcabilei
civilizatii eneolitice de pe painfintul roman.esc ar fi chiar stramogii
nogtri, Dacii. Fa-V de aceasta opinie exist ling o alta, sustinuta
gi ea de invati cari cred, dimpotriva, ca locuitorii cari au dat
nagtere remarcabilei civi1izaii eneolitice sunt altii cleat creatorii
bronzului. Potrivit acestei ultime opinii, ar fi avut loc in
regiunile noastre suprapuneri de popoare, In urma unor lupte
catastrofale, noii veniti distrugfind civi1izaia predecesorilor. Aga

www.dacoromanica.ro
26 EPOCA PREISTORICA

-s'ar fi intalmplat ca oamenii bronzului cari au distrus civilizatia

_AM.4%".;',1.'244:1?,'
3.

,
'V
LL,
af-
4

p
411:

Fig. 11. Fragmente de ceramici, de tip Bucuresti. GAsite la Lacul Tei In-1929-30.
Circa 1600-1400 1nainte de Christos. Ornamental se gAsesc i azi In arta Dowel%
popularlS: ouI incondeiate, crestAturi In lemn, scoarte. (Museul Municipiului Bucureati).

anterioara eneolitica ; asa au p4it apoi acestia, la randul lor,

www.dacoromanica.ro
PEEISTORIA DACIEI 27

din partea oamenilor epocei de fier, cari au venit, unii din regiunea
M1,0

JI

Fig. 12. Urn& funeraril de lut, eivilizatia tip Ducuresti, din faze mailtilrzie: circa
1600-1400 tnainte de Christ.. Gaga la Meal Te iM 1930. Inaltimeat 44 cm.
(ilmen! Municipiului Bucuresti).

_ .

jierf -V0111-1;;-

Fig. 13. Vas de pAmint de tip Bucuresti, din faze mai Units: circa 1400-1300 tuainte de
Christ.. Glisit la 'acid Tei In 1830. (Muzeul Municipiului Bucuregti).

Alpilor, coborAnd spre sud-est i sud, altii din estul asiatic spre

www.dacoromanica.ro
28 EPOCA PREISTORICA.

Rusia de miazazi. Dacii ar fi, in conceptia acestor invatati, toc-


mai populatia peste care au navalit oamenii epocei de fier.
once caz, chiar rti in aceasta ultima ipoteza, tot se admite ca.
Dacii sau Gelii au locuit in tinuturile noastre de pe la anul 1800
inainte de Christos. Pentru
imprejurarile de mai tarziu,
din epoca istorica, care in-
cepe, repetam, in anul 514
inainte de Christos, aceasta
insearrma ca gi cum ar fi
fost autohtoni. Lor li se dato-
rete in once caz remarcabila
civilizatie a bronzului din
regiunile noastre sau, cum
li se mai spune, din regiu-
1
nile carpato-danubiene. Lu-
crarea acestui metal ajunge
la forme de o deosebita
finete. S'au descoperit securi,
arme i podoabe, foarte bine
pastrate, care impresioneaza
prin eleganta i desavari-
Fig. 14. VArfuri de lance, topoare si un frag-
rea executiei (vezi fig. 14
ment de sabio, toate de broils. Toporul din mijloc i 17). In ce privete cera-
cu tiligul riisucit, a servit, probabil, ea sceptru.
Ghsite la Drajna de jos. Circa 1100-1000 Inainte mica din epoca de bronz,
de Christos. (Museul Nalional, Bucure0i). trebue s'o relevarn pe aceia.
de tipul Bucurefti, gasita
mai ales la lacul Tei i la Bucuretii Noi (vezi fig. 11, 12 i 13).

BIBLIOGRAFIE
Preistorie europeanii: 1. Reallexikon der Vorgeschichte unter Mitwirkung
zahlreicher Fachgelehrter, herausgegeben on MAX EBERT, Berlin, 1924-1932,
15 vol. in 8"; 2. J 0 SEP II DCRELETrE, Manuel d'archologie prhistorique
reltique et gallo-romaine, ed. 2, Paris, 1924-1927, 4 vol. in 8*; 3. V. GORDON
CHILDE, The Danube in Prehistory, Oxford, 1929, XX -I- 479 p. in 8'; 4. L.
CAPITAN, La prhistoire, dition revue et augment& par Michel Faguet,
Paris, 1932, 223 p. in 8'; 5. MILES BURKITT i V. GORDON CHILDE,. A

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 29

.chronological Table of Prehistory, 22 p. i un tablou sincronistic (extras din


4ntiquity, Iunie 1932); 6. CARL SCHUCEIARDT, Alteuropa. Kulturen. Rassen.
Vlker, ed. 3, Berlin i Leipzig, 1935, XI + 355 p. in 8.
Preistarla Daclel: I. Informatie generala. 7. ION NESTOR, Der Stand der
Vorgeschichtsforschung in Rumeinien, Sonderabdruck aus dem 22. Bericht der
iiimisch-germanischen Kommission, 1933, 170 p. in 8';
Paleolitic i mezolitic. 8. L'Aard: H. BREUIL, Stations palolitiques en
Transylvanie, in Bulletin de la Socit des Sciences de Cluj, Roumanie, 2, 2-e
partie, 1925, p. 193-217, in 4'; 9. N. N. MORO$AN, Contributiuni la cunoa-
sterea paleoliticului din Moldova de Nord (Malurile Prutului), in Mem. Sed.
4tiint. Acad. Rotn., seria 3, t. IV (1926-1927), p. 343-350; 10. N. N.
MORO$AN, Noi contributiuni preistorice asupra Basarabiei de Nord, ibid.,
t. VI (1929), p. 1-17; 11. I. ANDRIESESCU, Des survivances palolithiques
.dans le milieu nolitique de la Dacie, In Bull. Sect. Hist. Acad. ROUM., XV
(1929), p. 1-8; 12. M. ROSKA, I. Nota preliminara asupra cercetarilor paleo-
litice facute In Ardeal En cursul anului 1928; II. Paleoliticul Ardealului.
Privire generala, Bucureti, 1931, p. '79-126 (Extras din Anuarul Inst. Geol.
al Romaniei, XIV); 13. M. ROSKA, Recherches palolitiques en Transylvanie
en 1927, In Dacia, Bucure0i, 1933, p. 8-23; 14. N. N. MOROSAN,
_La plus jolie pointe en feuille de laurier solutrenne de la Roumanie. Son im-
portance archologique et gologique, Le Mans, 1934, 8 p. in 8 (Extras din
Bulletin de la Socit Prhistorique Frangaise, no. 10, 1934); 15. ETIENNE
PATHE, Souvenirs de voyage en Roumanie, Notes de prehistoire, Bull, de la
.Socit prhistorique francaise, 1934. 16. MARIUS MOGA, Peleoliticul inferior
In Transilvania, Cluj, 1937, 21 p. in 8 (Extras din Anuar. Com. Mon. ht.
Sect. p. Trans., IV (1932-1936); 17. C. NICOLAESCU - PLOP$OR, Le patio-
lithique en Roumanie, in Da,cia, VVI (1935-1936), p. 41-107; 18. D.
BERCIU, Repertoriu arheologic de statiuni i dcscopertri preistorice En Ro-
Jnzinia. Paleoliticul si Mesoliticul, Bucureti, 1941, 16 p. in 8.
Neolitic i eneolitic. 19. IOAN ANDRIESESCU, Contributie la Dacia
inainte de Romani, Ia.0, 1912, 124 p. in 8; 211'. GORDON V. CHILDE, Schipenitz,
late neolitic station with painted pottery in Bukowina, in Journal of the
Royal anthropological Institute, LIII (1923), p. 263-288; 21. Fn. LASZLO,
_Les types de vases peints d'Ariufd (Eread), In Dacia, I (1921), p. 1-27; 22. VL.
DUMITRESCU, Fouilles de Gumelnita, In Dacia, II (1925), p. 29-103; 23. L.
CIKALENKO, tudes sur l'volution de la cramique nolitique peinte ukrai-
nienne, I. Petreny en Bessarabie, in Obzor Praehistoricky, VVI (1926-1927),
Praha, 1927, p. 21 i urm.; 24. H. REINERTH, Siebenbiirgen als nordisches
Kulturland der jangeren Steinzeit, in Mannus VII, Ergnzungsband, 1929, p.
198 iurm.; 25. ECATERINA DUN-kREANU-VULPE, Sull'origine e l'evoluzione
.scuri di rame carpato-danubiene, in Ephem. Dacorom., IV (1930, p. 181-211;
26. VLADIMIR DUMITRESCU, La cronologia della ceramica dipintadell'Europa
,Orientale, in Ephent. Dacorom., IV (1930), p. 257-308); 27. C. S. NIcoLAEscu-
PLoiloa, L'art rupestre carpatho-balcanique, In L'Anthropologie, XLI (1931),
p. 123 urm.; 28. VL. DUMITRESCU, Ceramica pictata eneolitica din sud-

www.dacoromanica.ro
30 EPOCA PREISTORICA.

estul Europei, In Bul. Com. Mon. 1st., XXIV (1931), p. 70-77; 29. HER-
MA.NN SCHROLLER, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbrgens, Berlin, 1932,
VIII -1- 79 p. in 80; 30. HUBERT SCHMIDT, Cucuteni, in der oberen Moldau,
Rumeinien, die befestigte Siedlung mit bemalter Keramik von der Steinkupferzeit
bis in die vollentevickelte Bronzezeit, Berlin si Leipzig, 1932, 131 p. in 40;.
31. CESLAV AMBROJEVICI, L'poque nolithique de la Bessarabie du Nord-
Ouest, In Dacia, IIIIV (1933), p. 24-45; 32. VL. DUMITRESCU, La plastique-
antropomorphe en argile de la civilisation nolithique balcano-danubienne de-
type Gurnelnita, In Jahrbuch far priihistorische und ethnographische Kunst,
1932-1933, p. 49-72; 33. HORTENSIA DUMITRESCU, La station prhistorique-
de Ruginoasa, In Dacia, IIIIV (1927-1932), p. 56-87; 34. V. CHRISTESCU,
Les stations prhistoriques de Vadastra, In Dacia, IIIIV (1927-1932),
p. 167-225; 35. EMIL COLIU, 0 noted descoperire En domeniul ceramicei pictate-
din Moldova de jos, In Milcovia, IV (1933), p. 33-46; 36. VL. DUMITRESCU,
L'unit de la civilisation carpatho-balcanique a l'poque nolithique, Atena,
1936, 6 p. in 8'; 37. RADu VULPE, Civilisation prcucutenienne rcemment
dcouverte a lzvoare, en Moldavie, in Eurasia septentrionalis antique, XI (1937),
p. 134-146; 38. VLADIMIR DUMITRESCU, The painted decoration of the-
pottery from the eneolithie station near Atmageaua Melrose& 1937, 14 p. in 8
(extras din Annals of Archaeology and Anthropology, XXIV, 1937); 39. I.BER-
ou, Prime consideratiuni asupra neoliticului din valea Duna rii inferioare In.
legaturd cu descoperirile din judetul Via-pa, In Buletinul Muzeului judetului.
Vlagca 4 Teohari Antonescu , II (1937), p. 31-105; 40. VASILE PARvAN,
Dacia. Civilizatille stravechi din regiunile carpato-danubiene, Bucuresti, 1937,
218 p. in 8'; 41. PR. C. MATASA, Frumugica (sub tipar).
IV. Epoca bronzului. 42. I. ANDRIEPSCU, Asupra epocei de bronz In Ro-
mania. I. Un depou de bronz la Sinaia; II. Obiecte de bronz dela Predeal, Bucu-
resti, 1916, 18 p. in 4'; 43. I. ANDRIE*ESCU, Nouvelles contributions sur l'clge
de bronze en Roumanie. Le &pot de bronzes de Drajna de Jos et l'pe de Bu-
cium, in Dacia, II (1925), p. 345-384; 44. ECATERINA DUNAREANU-VULPE,
Considrations sur certaines formes caraetrisant l'age du bronze de l'Europe
sud-orientale, Paris, 1930, 60 p. in 8'; 45. R. VULPE, Piroboridava. C onside-
ratiuni arheologice f i istorice asupra eetatuii dela Poiana, In Moldova de Jos,
Bucuresti, 1931, 34 p. in 8'; 46. RADU ET ECATERINA VULPE, Les fouilles de
Poiana, In Dacia, IIIIV (1927-1932), p. 253-351; 47. I. TITUS HOW, 0
statiune preistorica, in Familia, Oradea, Nr. din Decemvrie 1935; 48. DINU
V. RosErn, Din preistoria Bucuregtilor. I. Civilizatia tip Bucuregti. Die
Bukarester Kultur, Bucuresti, 1936, 30 p. in 4'; 49. VLADIMIR DUMITRESCU,
L'art prhistorique en Roumanie, Bucuresti, 1937, 34 p. in 8.

www.dacoromanica.ro
TRACI'. DACII SAU GETII
GO aunt cei mai viteji i cei mat'
cinstiti dintre Traci 0.
(Herodot).

Inainte de a arata ce s'a petrecut in intervalul dintre anii 1800


i 514 Inainte de Christos, interval in care au trait circa 40 de
generatii de Daci, s cautam, anticipand asupra capitolului spe-
cial in care ne vom ocupa de cultura rii civilizatia Dacilor, a da
cateva lamuriri preliminare asupra acestui popor. Cine erau Dacii
carui grup etnic apartineau ? In primul rand, o observatie.
Multa vreme s'a seria i s'a vorbit despre Daci fi Geti. Astazi
Inca, In miele manuale colare, intalnim aceasta enumerare, ca
i cum ar fi vorba de doua popoare deosebite. In realitate, trebue
spus Dacii sau Geii, deoarece sunt unul fi acelafi popor, cu doua
denumiri Ina, date fiecare de unul dintre vecini. Grecii le spuneau
de preferinta Geg, MI% Ins ca s i,gnoreze denumirea cealalta
Daci sau Dai. Romanii Intrebuintau dimpotriva numele de Daci
In mod obifInuit. E acelai fenomen care s'a petrecut mai tarziu
cu noi Romanii. Strainii ne spuneau Valahi sau Moldovalahi,
noi ne numeem 'ma Romani. Aceasta nu Inseamna c eram cloud
popoare. De altfel sinonimismul acesta se intalnete In multe di-
rectii, nu numai la popoare, dar i In institutii, arta, literatura, etc.,
Inca el e un fenomen obinuit.
Tracii. Dacii sau Getii fac parte din marele grup etnic al Tracilor
constitue, dupa parerea noastra, cea mai Insemnata ramura a lui,
avand o civilizatie, o cultura i o istorie politica pe care n'a egalat-o
nicio alta ramura. Se poate apune c Dacii sau Getii reprezinta
elita numerosului neam al Tracilor. Cu privire la muyimea acestor

www.dacoromanica.ro
22 TRACII. DACII EAU GETII

Traci, Herodot ne dA o marturie de cea mai mare importantA:


a Neamul trace spune el in cartea a patra este, dupa acela
al Indienilor, cel mai mare dintre toate. Dac5 ar avea un singur
domnitor i ar fi uniti tare dAnii, ar fi de neinvins i, dupa cum
,cred eu, cu mult mai puternici cleat toate popoarele... Obiceiuri
au aceleai toti, afara de GeV i de Travsi i de cal cari locuesc
mai sus de Crestonei*.
Inteadevar, Tracii se intindeau pe o suprafatA enorma, dela
Marea Egee qi din vestul Asiei Mici ODA in mlatinele
dela cadrilaterul Boemiei pAna spre Bug. Iar dacA
socotim i pe Cimmerieni tot ca Traci, dui:4 cum pare probabil,
atunci limita estica a lor trebue intins pAna dincolo de Marea de
_Azov, suprafata locuit de Traci inglobAnd, in cazul acesta, i tot
tarmul de miagnoapte al Marii Negre.
Ei erau Impartiti Insa inteo sumedenie de neamuri sau triburi
.care se dumAneau intre ele. Din cauza aceasta, nici nu se puteau
.apara cum trebue i au fost supuF,Ii de diferiti cuceritori.
Printre neamurile mai insemnate ale Tracilor trebue sa citm
pe Odrizi, locuind la sud de Balcani, in regiunea cuprins hare
frmul Marii Negre i fluviul Hebrus (azi Maritza). Ei au ajuns
la un moment dat, in secolul al V-lea, sub regele lor Sitalkes,
L intemeieze un stat puternic cu o armatA numeroas5, ajutAnd
.-chiar pe Atenieni in razboaele lor. Un alt neam insemnat tracio au
fost Bessii, cari locuiau basinul superior al fluviulii Hebrus, cuprins
intre muntii Balcani i Rhodope i aveau ca centru mai important
Bessapara. 0 parte dintre aceti Bessi au locuit mai tArziu
brogea. Ii Intalnim aci, in satele din jurul cetatii Histria i a
castrului dela Ulmetum, in unele inscriptii din veacul al II-lea.
Tot in Dobrogea, in partea de miazazi a ei, intre Callatis (Man-
_galia) i Odessos (Varna), au locuiti Crobyzii, un alt neam tracic.
.Moesii erau aezati intre Dunare i muntii Balcani, mai ales in
jumatatea vestica a acestei regiuni. Dela ei luat numele fi
tinutul care a fost numit, pAna tArziu, Moesia.
Cei mai insemnati Irma dintre toate neamurile tracice au fost
Dacii sau Gqii. Impartiti inteun mare numar de triburi, ei lo-
.cuiau tinutul cuprins intre Tisa, Dunare, Marea Neagra i Nistru,
trecAnd in unele 01.0 i peste aceste hotare. Astfel la sudul
narei, ei se intindeau Ora la muntii Balcani, mai ales in partea

www.dacoromanica.ro
NA.VALIREA SCITILOR 33

de est, din spre mare. Spre rasarit, treceau Nistrul, inaintand


pan spre Bug, iar spre apus, ajunsesera Oda' la Dui-area panonica.
Tracii se invecinau cu urmatoarele popoare: spre r5srit,
dincolo de Cimmerieni adica, Scitii; acetia erau de neam iranian,
avandu-i deci originea in podiul Iranului (Persia de altadata);
spre miazanoapte, Germanii i In partea de nord-est,
spre apus, Germanii i Ce4ii, iar in Panonia, Ilirii ; la sud de Dunare,
de asemenea Juni. Acetia din urma prezentau unele asemanari cu
Tracii, formau totui, aa cum s'a aratat in ultimul timp, un popor
deosebit, vorbind i o limba deosebita. Ei ocupau jurnatatea de a,pus
a Peninsulei Balcanice, dela rani Margus, afluent al Dunarii (azi
Morava), spre Adriatica. In spre miaz5zi, veeini erau Grecii.
Nu trebue s ne inchipuim ins o linie de demarcatie precisd
Intre Traci i aceste diferite popoare. Nici astazi nu exista ase-
menea limite etnice hotarite, regiunide de granita prezentand
peste tot interferente de populatie. Cu atat mai mult in vremea
aceea. Unele neamuri germanice sau ilirice, de pilda, intrau in
masa tracia, dupa cum, de asemenea, unele neamuri tracice
formau adevarate insule sau prelungiri In mijlocul populatiilor
vecine.
Navalirea Seiior. Acesta era aspectul etnic al sud-estului
european, cand incep, pe la anul 1.000 inainte de Christos, mari
micari de populatie din spre rasarit. Scitii venind din spre Marea
Caspica, lmping spre vest pe Cimmerieni cari, neputand sau ne-
wand s5 le reziste 1i ucisesera, ne spune Herodot, pe efii cari
voiau sa-i mane in lupt5 sunt nevoiti la randul lor s se de-
plaseze in aceeai directie.
Dacia a cunoscut deci pe la inceputul primului mileniu inainte
de Christos, o invaziune cimmeriana, careia i-a urmat indata
invaziunea scitica. Vasile Parvan, in lucrarea sa Getica, a incercat
sa stabileasca chiar principalele directii ale acestei invaziuni.
Potrivit parerii lui, un prim val scitic a patruns prin nordul Mol-
dovei, Bucovina, Go.litia, Ora spre Silezia i Brandenburg, o
ramur5 trecand Ina Carpatii nordici spre a intra in Ungaria.
A doua cale de invazie a fost prin Moldova de mijloc .1 de sud
spre Ardeal, unde descoperirile Monte arata prezenta lor mai ales
intre Mure i Olt. A treia cale a fost prin campia munteanil,
Oltenia, Banat i, apoi, trecand Dunarea i Saya, spre Marea
4

www.dacoromanica.ro
34 TRACI'. DACII $AU GETII

Adriatica. In sfarit, a patra directie de migratie a fost pe malul


drept al Dunarii, prin Dobrogea, spre Tracia, liana la Marea de
Marmara. Aceste directii nu sunt Insa cleat ipoteze. Certi-
tudini nu vom avea deceit atunci cand se vor fi flout sapaturi
amanuatite pe Intreaga suprafata pe care credem ca au strabatut-o
Scitii. Ori pe unde ar fi venit lug, un lucru e sigur: ea ei au exer-
citat o dominatie- politic& asupra tinutului din stanga Dunarii
care qi apare la Herodot sub numele de Scitia. Sub raportul etnic,
ei n'au ocupat decal, anumite regiuni, s'au aezat deci sub forma
de insule In mijlocul populatiei dace care i-a absorbit pana la
urma. Un asemenea neam scitic se crede ca au fost Agatirfii, In
regiunea Tarnavelor. Herodot povestete despre ei ca sunt oameni
gingai, poarta podoabe de aur i. practica poligamia, avand soliile
In comun * ca sa fie frati tare diinii rli A nu existe... invidie kii
ura *. Legile le aveau sub forma de versuri, pe care le recitan
cantand. Alti Invatati nu socotesc trig pe Agatiri ca fiind Sciti
la origine, ci tot un neam tracic.
Despre Sigini, cari locuiau pare-se In Oltenia, In Banat
o indicatde ar fi numele iranian al raului Apo rli In spre vest,
peste Saya, spre Adriatic5, se crede ea erau tot Sciti. Alte neamuri
scitice In Dacia au fost Sargatii, pe cursul mijlociu al Siretului,
Paleii, pe cursul inferior al lui, Sacii la rasarit de Durostorum
i spre miazanoapte de Apulum, Napeii In Meagan. Toate aceste
neamuri au disparut Ina' In scurta vreme In mijlocul populatiei
dacice, care le era mult superioara numericete. Numele localitatii
Sacidava, spre sud-est de Apulum, nume a &Arai prima parte e
scitica, iar cea de a doua specific daca, constitue un elocvent
exenaplu de asimilare. Sacidava este oraul Sacilor iranieni da-
c izati.
Numai In tinutul dintre Dunare i Mare, la Dobrogea de azi,
se pare ca Scilii au avut aezari mai durabile, lasand urme In
toponimie kii formand chiar unele mici stRulete cu cate un 4 rege*
In frunte. Astfel era, In secolul III, statul din regiunea oraului
grec Callatis (Mangalia de a zi). Cunoatem i. namele a ase re-
giori de acetia, anume Kanites, Sariakes, Tanusa, Aelis, Acrosas
i Charaspes; ni s'au pastrat i. monete de ale lor, de bronz i. de
argint (vezi fig. 15 i 16). Nici aici Irish' Scitii n'au putut disloca
populatia getica, ci dimpotriva, au sfarit prin a se topi In mijlocul

www.dacoromanica.ro
.7sTAVALIREA SCITILOR 35

ei. La inceputul veacului intai dupa Christos, Ovidiu, vorbind


de locul exilului su, spune: Iata'n a Getilor tara's. Ei bine,
sa mor printre dansii 1 . Iar in alta parte: 4 Coasta aceasta macar
antre Geti si'ntre Greci e'mpartita. Insa de Getii rebeli pare
ea tine Hui mult i . Amintirea Scitilor o pastreaza in tara dintre
Dunare si Mare doar cateva numiri topice, ca (A)sampeus i Ca-
labeus, doug paraiase, langa Histria, apoi Zaldapa, avezare lAnga
Durostorum, precum si numele generic de Scythia Minor pe care
incepe sa-1 poarte,
tarziu de tot, in timpul
imperiului roman, Do-
brogea. Cu mult mai
mula dreptate i s'ar i
fi putut apune, sub
raportul etnic, Dacia
Podia
Scitii au prezentat,
asa dar, in tinuturile
noastre, un element po-
litic, dominator, fara
sa poata asimila insa
pe supusi. Navalirea Fig. 15. Monete de ale regilor sciti din Dobrogea. L Pe
lor n'a fost lipsita de avers: capetele alAturate ale Dioscurilor; pe revers: dolt&
urmari sub raportul capeta de cai si inscriptia PAMIR AKPOE (regale
demografic si, poate, Acrosas) si ANA PI. II. Pe avers: Hercule cu Nana leu-
lui; pe revers: mliciuca si tolba de sageti a lui Hercule si
nici sub acela al civi- inscriptia PAEIAE RANI (regele Kanites). Colectia
lizatiei. Inteadevar, se Canarache, Bucuresti.
stie c5 Scitii au adus
Cu anvil un mestesug propriu de a lucra fierul si in general me-
talele (vezi fig. 17-20). Influentat-au ei oare in directia aceasta
pe localnici si cat de puternica a fost aceasta influenta ? Sunt
intrebari la care nu se poate Inca raspunde, dupa cum nu se poate
raspunde nici la intrebarea daca au influentat pe Daci in ce pri-
veste arta. Se stie numai atilt ca Scitii au adus cu ei o arta pro-
prie, cu adanci influente dela Grecii din nordul Ma'rii Negre si
dela Arienii si Mongolii din Asia. S'au gash in mormintele sci-
tice din sudul Rusiei remarcabile specimene de arta scitica, mai
ales vase de asir si de argint, frumos cizelate, cu reprezentari de
4

www.dacoromanica.ro
36 TRACII. DACII SAU GETII

,oameni i animale. i muzeele noastre cuprind diteva produse re-


prezentative
r ale artei sciti-
ce. Pomenim,
in primul
rand, coi/al de
aur Osit la
Poiana (jud.
Prabova), ac-
tualmente la
Muzeul Nati-
onal de Anti-
chi-CA.i din Bu-
cureti (vezi
fig. 21). Vin
apoi podcabele
de harnaF a-
ment, de ar-
gint,i capetele,
de taur, de ar-
gint aurit, al-
&Wind, toate
la un loc, te-
zaurul dela
Craiova (vezi
fig. 18-19).
Un rhyton a-
died' un vas de
Mat, in form6
de corn, din
argint aurit, a
fost g6sit in
satul Poroina
Fig. 10.
1
Monetele regaiur seiti din Dobrogetti 1-9 Kant...,
Tanusa; 2 Charasp.; 2-4 Aerosas; 5-10 Sarin's.. Ace:31e
dinjudetul
monete MIRA monad orarlor greceti de pe Virmul milrii: Tomi, Mehedinti.
Callatis, Dionysopolig. Scuola' inainte de Christos. Cat despre va-
sele de argint
Fi de aur dela Hagighiol (jud. Tuleea), ele pot proveni dela Seiti,

www.dacoromanica.ro
EXPANSIUNEA DACILOR 37

dar si deis rudele de mai tarzin ale acestora, dela Sarmati (vezi
fig. 22). In ultimul timp s'a exprimat insa si nu fara temeiu
parerea ca unele din obiectele zise #scitice ar putea proveni
si dela autohtonii daco-geti.
Expansiunea Dacilor Intre 900 si 500 fnainte de Christos. In ce
priveste consecinta demografica pe care a avut-o navalirea Scitilor
asupra neamurilor dacice, aceasta a fost Inteadevar insemnatii.
Impinse de valul care venea din spre rasarit, nevoind poate sA se
pupa cuceritorilor, o parte din aceste neamuri pornesc spre nord,

Fig. 17. Casanul acitic trait la Scortaru (BrAila). Inilltimea 64 cm.


Diametrul cel mare al gurii 70,5 cm. Circa 500 inanite de Christ..
(Muzeul National, Bueureati).

spre vest si spre sud. Are loc un fel de roire a neamurilor dacice,
o expansiune a lor in directiile aratate; urmele acestei expansiuni
se constata mai ales pe harta Vacua de Ptolemeu, Invata.tul
geograf egiptean, care a Intrebuintat, pentru alcatuirea ei, izvoare
mai vechi, din secolele anterioare.

www.dacoromanica.ro
.88 TRACII. nAcir SAC GETII

Pe aceasta harta constatam la nord de Carpati, anume In


regiunea Vistulei de mijloc, un neam al Coistobocilor transmontani,
corespunzind Coistobocilor de dincoace de Carpati. Acestia eran
Dad: faptul se tie In mod sigur. Mai spre apus de Vistula si anume
In apropiere de rail' Warthe, afluentul Oderului, harta lui Pto-
lemeu ne arata localitatea Setidava, Cu nume specific dac, prin
termina0a bine cunoscuta -dam. Chiar pe Oder, spre sud de con-
fluenta Warthei, gasim localitated Sasudata, In realitate Sasudava,

Fig. 18. Aplica sau podoabe scitice de argint, frumos executate, care me puneau la cApes-
trele, frAiele, hamurile cailor lor. Fac parte din tezaurul gisit ling& Craiova. Circa 000-500
Initiate de Christos. (Aluzeul National, Bucurmti).

asa dar tot dacia. Numele Coistobocilor transmontani si a celor


doua localitati, terminate In -dava, Bunt urme ale expansiunii
spre miazdnoapte a Dacilor cari atinseserd, dupa cum se vede,
cursul mijlociu al Vistulei si al Oderului.
In spre apus, Ptolemeu aseaza, la izvoarele Vistulei, neamul
Arsietae, sigur dacio, In legatura cu care stau localittile Arsenion
:1.i Arsekvia din Silezia ceha. Spre sud-est de Arsieti, si mergand
pana In Carpatii besikzi, sunt pomenite trei neamuri dacice:
Sabocii (cf. Coistobocii), Biessi, al caror nume aminteste pe Bessii

www.dacoromanica.ro
E X PAN SIU NEA DACILOR 39

tracici .1 Piengitae sau, aa cum emendeaza, credem, cu dreptate,


Parvan, Piegetae. La sud de Arsieti i anume la sud-est de oralul
Brno (Briinn) aeaza Ptolemeu localitatea Singone; radacina aces-
tui nume amintete dacicul Singidava. In aceeaqi regiune aunt
pomenite i neamurile Razatae 0 Racatriae, amandoua dacice,
precum Eli raul Marus care evoca imediat pe dacicul Mari. (Mu-
requl). In dreptul Budapestei actuale, aeaza Ptolemeu localitatea

Fig. 19. Ap1ic5 acitica de argint; face parte din teraurul Omit Magi, Craiova. Circa 600-500
Inainte de Christ. (duzeul National, Bucureeti).

Carpis (cf. Carpii, puternicul neam dacic din Moldova de jos


Eli Carpianii, de aceeali origine, in Carpatii nordici, la sud de
Saboci fli Piegeti).
Limita spre vest a expansiunii dacice in aceasta regiune, pe
harta lui Ptolemeu, o formeaza raul mai sus amintit Marus (azi
March); concludent este faptul ea .1 Cezar fi Strabo qi Plinius
fixeaza granita de vest a Dacilor in aceemi regiune, ultimul amin-
tind chiar numele raului.

www.dacoromanica.ro
40 TRAC/I. DACII SAU GETI/

La sud de Duniirea panonic i ca afluent al ei intalnim


Aravon, al carui nume nu poate
fi despartit de Rayon, numele
pe care-1 ,da Ptolemeu Jiului.
Tracice sunt apoi numele
Hertovalus i Gerulata, dela
sudul Dunarii panonice. Mai
departe, tracice par a [fi atat
numele localitatilor Sala 0 Curta,
ambele spre vest de lacul Bala-
ton, cat i numele neamului Co-
laetiani. Sigur getica e denumirea
Saldae, pe raul Saya.
Langa Adriatica Intalnim o
serie intreag de localitati cu nume
dacic. Ptolemeu amintete In re-
giunea locuita de neamul Scirtones
(cf. Skirtos, dac din Tomi I), o
localitate Thermidava, avand aa
dar terminatiunea specific dac.
Spre nord-vest, Tabula Peutin-
geriana araza. loca1itile Ber-
sumno, Adzizio i Asamo, care
reproduc aproape aidoma pe
Berzobis i Azizis din Banat, i
pe Asamus, afluentul de pe tar-
mul drept al Dunarii (azi Osma).
Continuand cercetarea, mai
spre est, 'Mtn raurile Axios
Strymon, gasim pomenita de
Livius pentru secolul al II-lea
inainte de Christos localitatea
Desudava, cu terminatia specific
daca. Vechiul nume al Philipopo-
lului de azi a fost Pulpucleva iar
Adrianopolului i se spunea Us-
Fig. 20. Viirt de baldachin de bronz, cudava. Cercetarea atenta a topo-
apartinind Scitilor. Circa 600-500 tnainte
de Christos. (3luzeul National, Bucuresti). nimiei i a izvoarelor istorice ne

www.dacoromanica.ro
E X PA N SIUNEA DACILOR 41

duce la concluzia c expansiunea geticA a urmat valea rtmlui Oescus


pentru a trece apoi pe aceea a Hebrului (Marila de azi), pe care

Fig. 21. Coati' de aur dele Poiana (Prahova); 775 gram aur de 20 carate. Circa 500 inaiute de
Chrio.os. (11tu7.cul National, IlucurcIti).

www.dacoromanica.ro
.42 TRACII. DACII SAD GETII

sunt situate cele douii oraqe cu nume atAt de caracteristice. In


inaintarea lor, Dacii au ajuns apoi ptin'd la 1,4rmurile Egeei, ba

i,41=1

,

.
..At
A

". , .'

ru

p.'
01.;_f

Fig. 22. Vas de argint din tezaurul Ada Hagigliiol (Dobrogea).


(Muzeul National, Bueuresti).

au trecut i dincolo, peste Marea de Marmara, In Asia Mid.


Inteadevar, grisim ad, In Bithinia, chiar pe Ormul mrii, o lo-
.calitate Dakiviza al]drei nume amintete pe Dacii imighni acolo.

www.dacoromanica.ro
PRIMELE $TIRI ASUPRA DACILOR 43

In rezumat: Izvoarele vechi istorice i geografice, In special


harta lui Ptolemew, arata In chip neindoelnic o mare expansiune
a Dacilor sau Getilor. Punctele extreme ale acestei expansiuni
sunt: spre nord, Vistula si Oderul de rnijloc ; spre vest, raurile
Marus i Aravon, afluentii Dunarii panonice ; spre sud-vest,
Adriatica ; spre sud, Egeea itarmul asiatic al Marii de Marmara
(vezi harta 2). Aceasta miscare a avut loe Intre anii 900 si 500
Inainte de Cluistos ; pe vremea lui Herodot, ea se Incheiase de
mult. Ea este o dovada a puternicei vitalitati a neamului dacic
care, paralel cu aceasta expansiune, izbutea In acelasi timp sa
asimileze pe cuceritorii Sciti.
In legatura cu acesti cuceritori, avem prima Ore istorica asupra
.Getilor. Ea se datoreste lui Herodot din Halicarnas si se refer&
la un fapt petrecut In anul 514 Inainte de Cluistos. Darius, marele
rege al Pe4ilor, de care asculta tot Orientul apropiat vrand sal
pedepseasca pe Sciti, cari-i turburau tinuturile dinspre miazanoapte
imparatiei sale, porni In acel an cu o armat uriasa Impotriva
lor. Se apune ca erau vreo 800.000 de soldati cifra fantastica
pentru vremea aceea ; flota nurrara 600 de corbii. Darius pasi
peste Bosfor pe un pod de vase si Inainta dealungul Ormului
Mrii Negre pentru a trece apoi prin Dobrogea peste Dunare,
In Scitia. In drumul sau, diferitele neamuri tracice, Inspaimantate
-de numarul urias al ostasilor lui Darius, i se Inchinasera de indatrt,
MIA lupta. Getii Ins n'au vrut. lath' ce ne povesteste Herodot:
Inainte de a sosi la Istru (Durare), primul popor pe care 11 supuse
Darius au fost Getii cari se cred nemuritori. Caci Tracii cari gal:a-
men partile Salmidesului i cari locuiesc mai sus de cetatile Apol-
Ionia i Mesemvria, si se numesc Scirmiazi i Nipsei, se predasera
lui Darius fara nicio lupta ; lar Geii, hottirindu-se la o rezistenbi
f urcl sup u.yi indatei, cu toate c sunt cei mai viteji
.cei mai cinstiti dintre Traci. Prima stire istorica despre stramosii
nostri este, In acelasi timp, i una din cele mai frumoase i com-
petente rectmoasteri a Insusirilor lor. Adaogam ca expeditia lui
Darius n'a dus la rezultatul dorit, deoarece armata sa n'a putut
urmari i distruge pe Sciti cari se retrageau In stepele din nordul
Marii Negre, si a trebuit s se intoarca dridarat. In legaturil cu
-dominatia scitica, avem si cele dintai stiri asupra pamantului
locuit de noi astazi, Ele se datoresc tot lui Herodot care a vizitat,

www.dacoromanica.ro
44 TRACII. DACII SAU GETII

In dlatoriile sale, intreg tarmul de apus al Mgrii Negre, plin6


Crimeia, si care vi-a luat informatiile dela negustorii greci din
Olbia i Tyras (azi Cetatea In conceplia lui Herodot, Scitia
cuprinde tot nordul Krii Negre, inclusiv tinuturile noastre. Ea_
incepe ne spune istoricul grec de acolo de unde coasta for-
mead un golf . Identificarea acestui golf nu e sigud. Unii
propus golful Burgas ; noi am inclina mai de grab4 pentru golful
dela sud de capul Caliacra, In care se aflil astAzi porturile Cavarna_
Balcic, sau chiar pentru golful de odinioar5., la miadzi de delt,.
pe care aluviunile DunArii l-au transformat in limanurile Razehn
Sinoe. Herodot continua apoi: In aceast parte de loe se van&
In mare Istrul ... Dela Istru In sus, in directia interiorului conti-
nentului, (aceasta inseamnil: dela apus spre rasrit!), Scitia e
mArginita intAi de Agatirfi, pe urm5. de Neuri, pe urmd de Andro-
fagi i in fine de Melanchleni. In ce priveste durile care stabat,
Scitia, mai intki vine Istrul care are cinci guri, apoi Tyras,
Hipanis, Geros i Tanais... Istrul, cel mai mare din toate apele
pe care le-am vilzut, curge totdeauna la acelasi nivel, atat vara.
iarna. El este primul dintre raurile Scitiei care curge dela_
apus i ajunge la o astfel de marime, fiindca se yard.' i alte duri
inteinsul. Murile care Il mgresc sunt urmlitoarele: mai inti
sunt cinci cari curg prin Ora Scitiei: Porata pe care Grecii 11
numesc Piretos (lItew i altul Tiarantos i Araros i Naparis
Ordessos. Primul rAu mentionat este mare si curgAnd in partea.
uneste apele sale cu ale Istrului, iar cel de al doilea
mentionat, Tiarantos, curge mai spre apus si este mai mic; dt.
despre Araros, Naparis i Ordessos, ele curgAnd intre aceste
dou rauri, se varsa in Istru. Aceste ruri, cu adevArat scitice,
contribuiesc la cresterea Istrului ... Pe de alt parte, raid
Maris curgAnd din prtile Agartisilor, uneste apele sale cu ale
Istrului .
Identificarea unora dintre fluviile si ',Aurae pomenite de He-
rodot in acest important pasagiu este usoara. Astfel Istrul e
Duntirea, Tyras e Nistrul, Hipanis e Bugul, Geros e Niprul
Tanais e Donul. Apoi Piretos e Prutul. Mai departe 'ma lucrurile
se complid. Pentru Tiarantos i ceilalti patru afluenti s'au propus
o serie intreaga de identifidri. Alai probabile par acestea: Tiarantos
ar fi Oltul. Araros, Naparis i Ordessos care curg intre Piretos

www.dacoromanica.ro
EAUDILE DACTEI 45

Tiarantos, ar fi respectiv Siretul, Ialomita i Argeul. Vasile


Parvan a propus chiar emendarea numirii de Ordessos, transmisa
greit lui Herodot sau diformat in manuscrisele operii acestuia,
in Argessos, ala cum ar fi sunat inteadevar numele rului in
gura localnicilor. Daci. In ce privete pe Maris, el ar fi Murepl.
Afirma%ia lui Herodot cum ca acest ru se vars in Istru, pe and

Fig. 23.- 0 parte din cidul cetii Histria, construit din blocuri mari de piatra. In fund, lacul
Since, odinioara golf de mare. (CH'cut Profesor Lambrino, Bitcurevti).

in realitate el igi unegte apele cu Tisa, s'a explicat in sensul ca


informatorii lui Herodot au considerat Tisa inferioara, dela con-
-fluen%a ei cu Murepl in jos, ca o continuare a acestuia din urmii,
iar Tisa superioadi ca un afluent al lui.
Istoricul grec ne mai da i alte qtiri asupra pamantului scitic.
Relevam duna din ele: una privitoare la canepa care crete In
aceast tara i la indernanarea Tracilor de acolo deci a Da-

www.dacoromanica.ro
46 TRACII. DACII SAU GETII

cilor de ali tese din ea imbraciimintea; cea de a doua, inteo


forma mult exagerata, despre multimea albilielor. a In tara aceasta
spune Herodot cregte canepa care seamana foarte mult Cu.
inul, e Ina mult mai groasa i mai mare ca el. Crete i singura
qi semanata, i dintr'insa ii fac haine Tracii, foarte asemana-
toare cu cele 'acute din in, aa ea' cine nu cunoate canepa cir
deamnuntul, nici nu poate deosebi daca-s de cnepa ori de in ;

:;

Fig. 24. Poarta cetlitii Histria. SA se observe urmele 'Agate In piatra ce pava strada de rotilA
cArutelor care au trecut sute de ani prin aceastA poartA. (Cliseul Museului National, Bucuresti).

iar cine n'a vrizut canepa vreodata, are sa creada ca-s de in .


Cat despre albine, ele aunt fop de multe pe A".rmul stang al Dunarii,
incat Impiedeca chiar ttli pe oameni sa treaca fluviul. Evident, o
naivitate, care Ina ne arata ca Inca din vremea aceea, Dacia
a fost tara mierii.
Scitii Bunt cel dintai popor despre care tim ca a avut legaturi
cu Dacii sau Getii ti ea a exercitat o influenta asupra lor. Dupii
ei vin Grecii.

www.dacoromanica.ro
A$EZARILE GRECESTI 4%.

Fig. 25. Monete grecesti din Tyras.


I. Pe avers: Hercule; pe revers: un taur si numele orasului TYPA.
II. Pe avers: Dionysos; pe revers: un cap de cal si nurnele orasului TYPA.
(Colectia Canarache, Bucuresti).

Fig. 26. Monete ale orasului Tomi. I. Pe avers: capul lui Zeus; pe revers: tntr'o
ghirlandli de frunze de stejar o acvilA, inscriptia TOMI si numele SEMI al
magistratului orasului sub care s'a bAtut moneta. II. Pe avers: capul lui Hermes,
reul negotului; pe revers: caduceul, numele orasului TO-MI i numele emo al
magistratului. (Colectia Canarache, Bucuresti).

Fig. 27. Monete ale orasului Galatia. I. Pe avers: Caput reitei Demeter Cu 2 spice
de grill; pe revers: Dioscurii In galop si inscriptia KAAAATIANQN. IL Pe
avers: Dionysos cu cununA de spice de grin; pe revers: un trepied, inscriptia orasului:
SAAAATIANDN 9i numele magistratului EHLIA. (Col. Canarache,Bucuresti).

Fig. 28. Monet ale orasului Dionysopolis. I. Pe avers: Zeita Demeter; pe revers:
bite ghirlandll de spice de grim, numele AIONY C0170AIT 17N . IL Pe
avers: Dionysos; pe revers: Intr'o ghirlandA de vita, mAciuca lui Hercule !litre 2 stele si
numele magistratului TIMH. De desubt numele orasului: tlION Y.
(Colectia Canarache, Bucuresti).

www.dacoromanica.ro
48 TRACIT. DACII S kU GETII

Aezlirre greceti pe tfirmul de apus al Mirii Negre. Influenta


lor asupra Dador. In secolul al VII-lea Inainte de Christos, Grecii
<le pe coastele Asiei Mici si din Grecia propriu zisa incep o mare
%-41y

"
c1:'. a "j1

,",' ...,,,,,,,,, 41,0.,,,i


7 , ,
et,\ .0
, , .. . .,
. ' ' I'-' ;--'
, II -', 7

... .

, ,, *44. ' .. L * ,
,
. A

.. .... 0.' ..
.' - ".: , ' ....: q '''''.4.: 'o' '''''''. ' :: ' '% ;:egi ::
' 4,
..
7
.
vt
n . rf... ";
t " ' :2' -7. ,

"

1, N
' , . ..,7,, h
' , '
' ..

. e' a '.. ' .


.a ,..../

..,.... 1 'A*

:.
.

.
n

.;
":1,

,ot
.
e ....:,,,, i3, :,,
,

'.- ''
,;; ...,,,,',,,: ,
.. .

-
, ^,... V'; ; I'
.';:-.', i '.,:, .
''', ..-V".7 - ''' '
t = ,' e
..,--; = , : .,, i :1 '
,.. .
. 1, ' +0,' . 7-7r

-. r
.
,,,i ,:i .,4'
"7
; ..-.
..
"..*' '
,,
..
..,,, '',,, r '. I ' .,. ..t.:

.
e '70 `/'

,.s.int 1

. ""^-^--

Fig. 29. Statuete de painant ara, gtisite la Histria, reprozentAnd pe Arrodita, zeita
iubirei, tiannd un porumbiel la piept. De remarcat surfisul chipului din stimga.
Secolul VI Inainte de Christos. (Muten' National, Bucuresti).

actiune de emigrare. Fie cA nu mai aveau loe la ei acas, din pricina


lnmultirii populatiei, fie din dorinta de castig mai mare, grupuri
Intregi de populatie vin si se aseazA pe tiirmurile MAni Negre,

www.dacoromanica.ro
A$EZARILE GRECE$T1 49

Intemeind o serie de ()rase care erau i cetdti i antrepozite

. ,

\ rrk
Wt"
Fig. 30. Monete dace de argint, Wisite in judetul Bistrita-NAsIlud. Imitll staterii
macedoneni ai lui Filip. (Colectia Dan Romalo, Bucuresti).

Fig. 31. Monet dace de argint, din Muntenia, imitrInd drahmele lui Alexandru cal
Mare. Tezaurul dela Comana, jud. Vlasca. (Colec),ia Academiei Romine: cliseul C. Moisil).

,
Fig. 32. Monete dace de argint din Muntenia. Glsite In tezaurul deis Comana, jud.
Vlasca. (Colectia Academiei Romano; cliseul C. Moisil).

,

WS'
A' I
." .r6 ,

Fig. 33. Monete dace de argint din Oltenia. I. Din tezanrul dela Aninoasa, jud. Gorj;
II. Din tezanrul deis Dobresti, incl. Dolj. (Colectia Acadenliei Romine; cliseul C. Moisil).

acelasi timp. Pe coasta de apus a Mgrii Negre, ele se tin lant. La


5

www.dacoromanica.ro
50 TRACII. DACII SAU GETII

varsarea Bugului (pe atunci Hipanis), Ionienii ridie crap' Olbia ;


la gura Nistrului, pe trmul dinspre apus al limanului, ei inalt
cetatea Tyras. Pe o insul a mrii aproape de Arm, acolo unde
astzi e malul apusean al lacu-
lui Sinoe, se intemeiaz5, in anul
656 inainte de Christos, Histria
(vezi fig. 23-24). Mai spre
miazzi, pe locul actualei Con-
stanta, aceiasi Ionieni fundeaz.
Toni. Dorienilor li se datoreste
Fig. 34. Monetli daca de argint din Mol-
dova. Tesaurul dele Hui. (Colectia Acade- orasul Callati.g, cel cu ziduri
miei Romano; cliseul C. Moisil). puternice intemeiat, pare-se,
secolul al VI-lea inainte de
In
Christos. Astzi pe ruinele Calatidei se inalt Mangalia. Mai
spre miazzi, dincolo de capul Caliacra, care in greceste inseamn
capul sau stnca cea bunk' , deoarece golful dindrtul lui ofer
un admirabil adpost corbillor, oricat de grozav ar bate cri-
vlul, in acest loe ferit s'au intemeiat doif orme grecesti: Bizone
(actualul port al Cavarnei) care pe urm a fost distrus ins de
un cutremur, i Crunoi numit mai trziu Dionysopolis (Balcic).
Urmau apoi Cranea (Ecrene), Odessos (Vara), si alte ateva
orase incA pand la Byzant, care este tot o colonie greacrt, bite-
meiat in secolul al saptelea inainte de Christos. Dela o vreme,
colonistii-negustori greci
au patruns chiar i in
.
luntrul pmntului getic
i anume pe calea asa de
lesnicioas a Dunrii. Ur-
cnd cu coraiile lor flu-
viul, ei au intemeiat ast-
fel o statiune sau un an- Fig. 35. Moneta dad( de argint din Tran-
trepozit la Barbosi, o alta silvania. Gasita la Cugir, jud. Huniedoara.
la Axiopolis, lnga Cer- (Colectia Academiei Romnne; cliseul C. Moisil).

navoda.
In toate aceste colonii, Grecii au cont nuat vieata in aceleasi
forme de civilizatie ca i in metropolele din care plecaser. Ocu-
patia lor esentiala era comertml cu populatia din hinterlandul
oraselor respective (vezi fig. 25-28). Cumprau dela Geti, de

www.dacoromanica.ro
A$EZAR1LE GRECE$T1 51

pilda, gram, miere i ceara, piel i blanuri, pete i sclavi. Histria,


Iiind mai aproape de gurile Dunarii unde morunul, nisetrul ci
.11

,
- 7,11444.

tri
-
, r
1
re.

ret
+.4.4

Fig. :a - Monett+ dace de argint, eisite la Celeiu, jud. Romannti; MIRA tetradrahma din
Thassos: originalul grecesc, In coltul din stanga, jos, provIne din altlnarte.
(Cliseul Societfitii Numismatice Roma.; indicat de C. Moisil).

celelalte soiuri de ganoizi se prind In cantitati ap de mari, hi


Meuse o apecialitate din negotul de pete. In ce privete graul,
Herodot ne apune chiar ca Scitii plugari_ 11 cultiva, nu pentru
5*

www.dacoromanica.ro
62 TRACII. DACII SALT GETII

iirana lor, ci spre a-1 vinde. La Atena, sclavii vanduti de Geti sau
baci unii din ei apartinand chiar acestui neam erau kip de
numeroi, !neat numele de Daos adica Dacul ajunsese nume spe-
cific. In piesele sale, Menandru numete pe sclavi mai intotdeauna
Daos sau Geta. In general, aa dar, Grecii cumparau dela autohtoni
materii prime, cu alte cuvinte marf multa cu bani putini. Vin-
deau In schimb produse fabricate ca, de pilda, obiecte de podoaba,
ceramica (vezi fig. 29), untdelemn i. vin grecesc, tesaturi

I II
Fg. 37. Imitatli. dace de vase grecetti aise deliene. I. Wisitli In 1931 la Fundeni,
linga Bucuretti. Diametrul 12,5 cm. 0 alta asentiinittoare, tot la Fundeni, era 'AIM
vu monete dace. II. GUM la Snagov, In 1933. Ambele, din seeolul intAi 1nainte de
Christos (Muzeul Municipiului Bueuretti).

fine, Intr'un cuvant produse i marfa de lux. Ocupan loo putin,


costau lima bani multi. Cam ceea ce se intampla i In zilele noastre,
cu importul q.i. exportul Romaniei. S'au gash In plin teritoriu dacic,
la Crasani, la Poiana i chiar in muntii Fagarmului, la Stoe-
neti, amfore mari greceti din Thassos, din Rhodos i din Cnidos,
care servisera probabil la transportul vinului fill al untdelemnului.
S'au gash de asemenea cioburi sau fragmente de ceramica fina,
resturi din vasele frumoase, cu desenuri negre pe fond rou, care
au facut vestitA aceasta arta greaca pretutindeni.
Cateodata, coloniile de pe tarmul Marii Negre, In loc sa faca
negot, trebuiau ia faca razboi. In cele mai multe cazuri, trebuiaa_

www.dacoromanica.ro
ASEZARILE GRECESTI 63

sa se apere imoptriva acelorasi populatii din hinterland si a con-


ducatorilor lor, cari voiau s puna mAna pe bogAtiile din launtrul
zidurilor. Spre a, fi feriti de asemenea atacuri, orasele incheiau
adesea o intelegere cu regele dac sau scit care, in schimbul unei
anumite sume, le garanta linistea.
Prin negotul pe care-1 faceau, aceste orase grecesti au ajuns la
o deosebit bogAtie si Inflorire. Ne-o dovedesc monumentele, in-
scriptiile si celelalte urme ale vietii lor de odinioara. Marea NeagrA

1'

I II
Fig. 38. I. Fragment de vas dac irnitat dupl vasele grecesti sise deliene. Impodobit
Cu reproducen i de mollete dace imitlind staterii lui Filip. II. Doul reproduceni
mirite. Gisit la Snagov In 1933. Secolul tutti; Infante de Christos
(Muzeul )Zunicipinlui Bucuresti).

fusese propice celor dintili colonisti, de aceea au si botezat-o


Pontul Euxin, adica primitoare de straini; Scitii Ii spusesera
axshaina ceea ce InseinneazO e albastru 1nchis o.
Relatiile acestea economice si politice dintre Grecii asezarilor
maritime si dungrene si locuitorii pgmfintului nostru, relatii care
au durat sute de ani, credem ca n'au putut rAmOne Mil nicio
urmare asupra celor din urmil. In ce priveste pe Sciti, influenta
greceasca e evidenta: ea se manifesta In arta, in podoabele si vasele
de metal pe care le-au fAcut acestia. In jurul coloniilor de pe tOrmul
nordic al Mara Negre, Herodot ne apune ca Scilii ajunseser
un fel de jumatate greci (mixhelenes). Nu se putea deci ca atea-
mosii nostri sa nu fi luat si ei unele elemente de civilizatie dela
acesti reprezentanti ai lumii mediteraniene. CAt de multe anume,

www.dacoromanica.ro
54 TRACII. DACII SAU GETII

se va putea preciza Insg,numai dup ce se vor face sapturi i cer-


cetri mai amnuntite. Deocamdat, influenta greac se vadeste
In imitarea banilor macedoneni (staterii lui Filip: vezi fig. 30, 31,
34 II) si a celor din Thassos (tetradrahnzele: vezi fig. 36), precum
si In ceramiccl (vezi fig. 37 i 38).

DIEM GRAFIE
Traeii: 1. W. TOMASCHEK, Die alten Thraker. Eine ethnologische Unter-
suchung, In Sitzungsberichte phil.-hist. Cl., t. 128, 130, 131, Viena, 18934,
303 p. in 8'; 2. GAWRIL I. KAZAROW, Beitrdge zur Kulturgeschichte der Thraker,
Sarajevo, 1916, 125 p. in 8; 3. G. G. MATEESCU, 11Tomi traci nel territorio
scito-sarmatico, In Ephem. Dacorom., 11 (1924), p.223-238; 4. G. G. MATEESCU,
Granita de apu,s a Tracilor (Contributiuni toponomastice ep igraf ice), in Anuar.
1st. Cluj, III (1926), p. 377-492; 5. GAWRIL I. KAZAROW, Thrace, in Cam-
bridge Ancient History, vol. VIII, Cambridge, 1930, p. 534-560 si 781-786.
Daeil 81111 Getll: 6. I. ANDRIE*ESCU, Piscul Crtisani. Descoperirile arheo-
logice din vara anului .1923, In Mem. Seg. 1st. Acad. Rom., seria 3, t. III,
p. 1-111; 7. V. PARVAN, Getica. O protoistorie a Daciei, in Mem. Sect. Ist.
Acad. Rom., seria 3, t. III, p. 113-851; 8. R. VuLPE, Piroboridava. La station
protohistorique et daco-romaine de Poiana dans la Moldavie infrieure, Paris,
1932, 40 p. in 8.
MOL: 9. ELLis H. MINNS, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913, 720 p.
in 4'; 10. M. SuTzU, Contributiunea nunzismaticei la istoria anticd a Roma' niei
transdundrene, in An. Acad. Rom. Mem. Seg. Ist., t. XXXVIII (1915-1916),
p. 523-531; 11. MAX EBERT, S iidrussland im Altertum, Bonn si Leipzig, 1921,
n 8'; 12. M. ROSTOVTZEFF, Iranians and Greeks in south Russia, Oxford,
1922, XVI + 260 p. in 4"; 13. V. PARVAN, Consideratii asupra unor nume
de rduri daco-scitice, In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., seria 3, t. I, p. 1-31;
CARL PATSCH, Die Viilkerschaft der Agathyrsen, In Akademie der W issen-
schaften in Wien, Philosophisch-historische Clcisse, 1925, nr. XII a, p. 69-77;
H. SCHMIDT, Skytischer Pferdegeschirrschmuck aus einem Silberdepot
unbekannter Herkunft. Ein Beitrag zur eurasischen Tierornamentik, In Prd-
hist. Zeit., XVIII (1927), p. 1-90; 16. K. MALKINA, Zu dem skytischen
Pferdegeschirrschmuck aus Craiova, In Prdhist. Zeit., XIX (1928), p.152-185;
17. C. MOISIL, Introducere In numismatica Dobrogei, in 1878-1928 Dobrogea,
Bucuresti, 1928, p. 145-175; 18. AL. RosErri, Resturi de limbd scito-sar-
matd, Iasi, 1930, 16 p. in 8; 19. 0V. DENSUSIANU, Sciticul'E&tparaEog, In
Grai fi Suflet, IV (1930), p. 146-147; 20. M. ROSTOVTZEFF, The Bosporan
Kingdom, In Cambridge Ancient History, vol. VIII, Cambridge, 1930, p.
561-589; 21. M. ROSTOVTZEFF, Skythien und der Bosforus, Bd. I. Kritische
Vbersicht der schriftlichen und archeologischen Quellen, Berlin, 1931, XI +651

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 65

p. in 4`3; 22. A. MEILLET ET E. BENVENISTI, Grammaire du vieux perse, Paris


1931, in 8; 23. V. CANARACHE, Regii sciii f i regatele lor dintre Istru qi Pontul
Euxin. In lumina monetelor , In Bul. Soc. Numism., 1932-1933, p.
60-83; 24. MARIO ATTILIO LEVI, La spedizione scitica di Dario, In Rivista
di Filologia e d'Istruzione Classica, N. S., vol. XI (1933), p.58-70; (indicat
de C. Daicoviciu) ; 25. FLORICA MOISIL, Doud monete scite inedite, In Cronica
numismaticti gi arheologicd, XII (1936), p. 175-177; 26. T. GHERASIMOV,
Aelis, un roi scythe en Dobroudja, In Studia historico-philologica Serdicensia,
Sofia 1(1938), p. 212-216. .
Grecii: 27.V. PAuvAN, La pntration hellnique et lzellnistique dans la
valle du Danube (D'aprs les dernires dcouvertes archologiques), In Bull.
Sect. Hist. Acad. Roum., X (1923), p. 23-47; 28. G. Gum, Histoire Grecque,
t. I. Des origines aux guerres mdiques, Paris, 1925, XIX + 635 p. in 8.

www.dacoromanica.ro
ISTORIA POLITICA A DACILOR
Regele Buerebista.... cal dintdi Id
eel mai mare dintre regii din Tracia
si stilpdnitor al tuturor tinuturilor de
dincolo pi de dincoace de Dundre".
(Inscriptia greaca a lui Acor-
nion din Dionysopolis).

Istoria politica a Duilor. Expeditia lui Alexandru Machedon.


Pe baza stirilor actuale nu putem serie istoria politica' a Dacilor
in mod continua, Oa la Decebal. Sunt epoci intregi pentru care
ne lipsesc documentele. Cand si cand, o descoperire importanta,
cum e aceea dela Histria a profesorului Lambrino, privitoare la
regele dac Remaxos din preajma anului 200 inainte de Christos,
vine A implineasca unele goluri. Pentru celelalte, trebuie sa
asteptam rezultatele viitoarelor sapaturi.
Prima stire de istorie politica este aceea a lui Herodot, relativa
la rezistenta pe care au pus-o Getii lui Darius. A doua ne-o da
Tucidide, aratand cum regele Sitalkes al Odrizilor avea sub stapa-
nirea lui, in a doua jumatate a secolului al V-lea, pe Tracii din
Peninsula Balcanica, dela miazzi de Haemus pang la Pontul
Euxin Eli la Helespont (Marea de Marmara), apoi pe Getii dela
miazanoapte de Haemus (muntele Balcan) precum si tinuturile
locuite de dincoace de Istru, in apropierea pontului Euxin: 4 Getii
spune Tucidide si celelalte popoare din aceste tinuturi aunt
vecini cu Scitii, au aceleasi arme si aceleasi obiceiuri; toti trag
cu arcul de pe cai .
Importanta este povestirea contemporanului si martorului
ocular Ptolemeu al lui Lagos, pastrata insa numai in doua izvoare
tarzii: Strabo si Arrian, asupra expeditiei pe care a facut-o Ale-
xandru cel Mare impotriva Getilor, pe malul stang al Dunarii,

www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU CEL MARE CONTRA GETILOR 57

in anul 335 inainte de Clnistos. Regele Macedoniei venise impo-


triva Tribalillor, un neam tracio dela nord de Balcani, in dreptul
Olteniei, pentrucA aflase ca vor s se rascoale. Triballi s'au retras
In fata lui Alexandru i o parte s'au refugiat inteo insul a Dunarii..
Armata macedoneana ii urmarete i, Cu acest prilej, Alexandru
face i o scurta incursiune impotriva Getilor pe tarmul sttmg,
In Oltenia, dupa cat se pare. Trecerea falangei i a cavaleriei
macedonene a avut loo noaptea, Cu bArci de ale localnicilor facute
din trunchiuri de copac scobite (monoxile). e Caci era foarte mare
belpg de astfel de bArci ne spune Arrian intru cat riveranii
Istrului se foloseau de ele pentru pescuitul in fluviu precum
cand merg unii la altii in sus pe Dui:tare i, nu mai putin, foarte
adesea, pentru pr5daciuni . Pe malul getic erau lanuri inalte de-
La ziva continua izvorul nostru Alexandru a luat-o
prin seinanaturi, poruncind pedestrimii s inainteze care tinu-
turile nelucrate, culcnd graul Cu sulitele aplecate; iar calaretii
urmau indata prin partea de lanuri pe unde inaintase falanga;.
apoi, cand au ieit din semanturi, Alexandru lua In persoan5
comanda cavaleriei aezate la aripa dreapta, iar comanda falangei
oranduite in careu o dadu lui Nicanor. Geii, cari adunaBera o-
armata de vreo 4000 de calreti i mai bine de 10.000 de pedestrai,
nu au rezistat insa nici macar primului atac al calarimii pen-
truca nu se ateptasera' de fel la indrazneala lui Alexandru care,.
Mx% s5 faca pod peste al:4, trecuse ala de upr, lute singurg
noapte, peste Istru, cel mai mare dintre toate raurile, iara de alta
parte i incheietura falangei era inspaintanatoare i atacul cava-
leriei irezistibil. De aceea, dintru intai, ei fugira catre oralul lor-
care era ca la o parasang5. (circa 6 km!) de Istru; and lima vazura
pe Alexandru aducand in grab6 falanga la atac dealungul ma-
lului, pentru ca nu cumva pedestraii s poata fi inconjurati de
Getii cari ar fi intins o curs5 iar pe calareti inaintand de front,
Getii parasira din nou oraul lor, care era eau intarit, luand cu
ei cAlari atatia copii i atatea femei, cate au putut duce caii, i se
indreptara spre tinuturile pustii, cat mai departe de fluviu. Ale-
xandru ia oraul Getilor i toga prada pe care acetia o lasasera
indarat ; da apoi prada lui Meleagru i Filip, sa o duca spre cas5,
iar el, dupa ce &drama din temelii oraqul, inchina jertfe pe maluli
Istrului lui Zeus mantuitorul, lui Heracles i Istrului Insui, ca

www.dacoromanica.ro
b8 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

nu i-a fost protivnic la trecere, i aduce Inapoi, la grosul oastei,


In aceeaqi zi, pe toti cei cu cari plecase, sgng.toi qi teferi .
Intors pe malul drept, Alexandru primete soli dela diferitele
neamuri libere de Traci, locuind pe malurile Dungrii i chiar dela
regele Triballilor, impotriva eruia pornise expeditia. Dup' care,
pleac4 mai departe, Impotriva altor neamuri tracice din vestul qi
sud-vestul Peninsulei Balcanice.
MArturia lui Ptolemeu are o deosebit important" i ne per-
mite A' tragem o serie de concluziuni cu privire la situatia Ge-
tilor In vremea aceea. Trmul Dunrii apare ca foarte populat,
de vreme ce s'a putut trece trite singurei noapte, o armat6 Intreag6
cu brcile localnicilor. Getii an bogtii: Alexandru ridica o prad
insemnata, dup6 cucerirea numai a unui singly oraf. Populatia
acestui ora era In num4r apreciabil, din moment ce patru mii
de alareti nu pot lua pe caii lor deck, o parte din femeile i copiii
care-I locuiau. In sfArit, Intinsele lanuri de grail ne arat cti
agricultura era In vremea aceea ca i mai tArziu, pe timpul lui
Decebal, una din lndeletnicirile de c6petenie ale Getilor.
Expeditia lui Alexandru nu este dectit Inceputul unui ir de
conflicte dintre Macedoneni i Geti. In anul 327-6 lnainte de
Christos, generalul Zopyrion, care fusese numit guvernatorul
Traciei pontice, face o expeditie In stnga Dunarii ce se termina
catastrofal: armata e sfArmata de Geti, iar el Insui ucis.. Teatrul
operatiunilor pare a fi fost Moldova sudica sau Bugeacul. Nu
cunoatem numele conduatorului Getilor, nici alte detalii In
legatura cu lupta.
Dromihetes, primal rege Insemnat al Getilor. Mai bine suntem
informatd asupra conflictului de lunga duratd dintre Lisimah,
urmaul lui Alexandru cel Mare In Tracia, i marele rege al Ge-
tilor, Dromihetes. Caci, de fapt, Dromihetes este cel dintai mo-
narh Insemnat al Getilor, pe c are-1 cunoate istoria i poate fi
pus pe acelai plan cu marele Buerebista i eroicul Decebal. Sunt
cele trei figuri reprezentative din istoria strAmoilor notri.
Conflictul dintre Lisimah i Dromihetes a izbucnit se pare
pe de o parte din cauza pretentiilor celui dintai de a se Intinde
asupra tarmului stang al Dunarii, pe de alt parte, fiindca re-
gele get revendica cetatile de pe malul dobrogean, cet'ali care
,dominau campia munteana. Au fost mai multe lupte, toate ne-

www.dacoromanica.ro
DROMIHETES, PRIMUL REGE INSEMNAT AL GETILOR 69

fericite pentru regele macedonean. Inteuna din ele, intamplata


probabil prin anul 300 inainte de Christos, a cazut prizonier
insui fiul lui Lisimah, tanarul Agatocles. Regele get s'a purtat
insa foarte bine cu el o anticipare a celor ce aveau sa se Intample
opt ani mai tarziu Cu insugi tatal prizonierului ha 1-a trimis
chiar, dupa catva timp, indarat la Lisimah, cu daruri, in nadejdea
spune istoricul grec Diodor din Sicilia de a capita lnapoi
prin omenia asta pmantul pe tare i-1 rapise Lisimah . Regele
macedonean voia insa cu totdinadinsul sg-i intinda stapanirea
la nordul Dunarii. De aceea, dupa ce-i rotunjise regatul prin
cuceriri In Asia, el pregatete o armata importanta cifra de
100.000 de oameni a istoricului grec Polyainos e totui, se pare,
exagerata i pornete, in anul 292 inainte de Cluistos, impotriva
lui Dromihetes. Provizii nu-qi luase destule, crezand ca va gasi
la (Inman. Armata macedoneang trece Dunarea ci inainteaza in
interiorul %rii, unde incepe Ina in curand a suferi de foame ci de
sete. Getii aa cum vom face i noi mai tarziu arsesera, se
vede, totul In calea navalitorilor. Situatia armatei lui Lisimah
.devine critica; el insui e sfatuit de prieteni s fuga, dar refuza.
In cele din urma, Getii Ii inconjura qi-i iau pe toti prizonieri.
Dromihetes s'a purtat i de data aceasta foarte frumos cu cei
prini. Pe Lisimah Il intampina ne spune izvorul grec cu
mare respect, 11 numete tatei i-1 conduce, impreuna cu familia sa,
in oraul numit Helis. Aci, Getii cer sgomotos uciderea regelui
Macedonenilor. Dromihetes le spune lnsa ea' e mai bine A-1 lase
In vieata, fiindca astfel le va da,. din recunoqtinta, cetatile care
au fost mai inainte ale lor ; iar pe de alta parte, daca piere Lisimah,
se va ridica un alt rege in locul lui ei va veni, de sigur, cu mai multa
Bank impotriva lor. In fata acestor argumente, Getii cedeaza. Se
face apoi un mare banchet. Macedonenilor li se servegte deosebit.
Intr'o Bala mare, avand pe jos covorul regal luat ca prada de
eizboiu dela Lisimah, se wag o masa de argint, cu vase ei cupe
tot de argint ; mancarile sunt din cele mai bune. Getii, in
schimb, stau alaturi pe paie, la nite mese de lemn; 'Tanana man-
cari simple putine legume ei carne din vase de lemn ei beau
pahare de lemn sau de corn de vita. In toiul ospatului, Dromi-
hetes umple cel mai mare dintre cornurile de baut, gi se adreseaza
lui Lisimah, pe care-1 numete Inca ()data tag, intrebandu-1:

www.dacoromanica.ro
60 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

ce mash' i se pare mai regeasca, a Macedonenilor sau a Getilor ?


A Macedonenilor, firete, raspunde Lisimah. Daca e aa, de ea
ti-ai lasat toate ale tale, atat de stralucite, ca sa vii In sracia.
noastra? A recunoscut atunci Lisimah greeala facuta, a fagaduit
ca pe viitor va fi prieten i aliat qi ea nu va uita binele de acuma.
al lui Dromihetes. lar acesta a primit cu dragoste fagaduiala
Nlacedoneanului, gi-a luat Indarat cetatile pe care i le rapisera
oamenii lui Lfsimah fl.i 1-a eliberat pe regele Macedoniei cu cinste.
Un istoric qi arheolog grec, Pausanias, afirma ea Lisimah i-ar
fi dat lui Dromihetes 0 pe fiica sa de sotie.
Cetatile despre care se spune ea Getii le-au luat Indarat mr
par a fi fost pe larmul sang al Dunarii, unde nu tim ca Macedo-
nenii A fi stpanit vreodata, ci mai de graba pe cel drept al ei.
Ar fi vorba anume, In cazul acesta, de cetatile de pe malul dobro-
gean, care dominan cmpia munteana, cum eran, de pilda, Capi-
dava, Carsium, Genucla. Pe acestea le-a capatat Dromihetes Indrat-
Inaintarea armatei macedonene pare A fi avut loe prin Ba-
ragan; setea de care 1ncepusera sa sufere soldatii, aci se poate ex-
plica, pe cand In sudul Moldovei dintre Prut i Nistru, unde sunt
lacuri multe i mari, cu apa dulce, e nenaturala. Hells, oragul In
care Dromihetes a dus pe Lisimah ci pe ceilalti prizonieri, trebuie
sa fi fost undeva, prin partea de rasarit a Munteniei. Unde anume,
nu se poate preciza.
Navalirea Celtilor. Epocei de glorie i. de putere a lui Dromi-
hetes, li urmeaza Insa, In istoria politica a Dacilor, o epoca de
scadere ci turburare. Este epoca navalirii Celtilor cari Incepusera
Inca mai dinainte micarea lor spre rasarit gi miazazi i cari ajung
acuma, dupa anul 300, In tinuturile noastre. Drumurile pe care
le-au urmat Celtii au fost doug: unul dealungul Dunarii, celalalt
dealungul Carpatilor. Ei cuprind Dacia din doua parti aa dar
i se aeaza In preajma hotarelor ei, ha unele neamuri cum sunt.
Anarfii 0 Britolagii, patrund chiar t;ii In interiorul Daciei. 0 parte-
a Celtilor Isi urmeaza drumul mai departe, Intemeiaza un regat,
de scurta durata, la sud de Balcani, ha unii tree chiar tj'i In Asia
Mica, -uncle provincia Galatia le-a pastrat numele. Altii se sta-
bilesc 1nsa In tinutul carpato-dunarean ci 1ntemeiaza orafle care
sunt notate de geograful Ptolemeu pe harta sa. In sud-vestuI
Daciei, dincolo de Dunare in tinutul Drinei, Savei ci Moravei

www.dacoromanica.ro
DLIVALIREA CELTILOR 61

de jos, se wag Scordiscii, a-valid ca centru mai important crap'


8 ingidunum (Belgradul de azi). Terminatia -dunum este caracte-
ristic celtic6; ea s'a pstrat In unele nume de orase franceze pre-
cum Verdun, Chiciteaudun, etc. In nordul Moldovei si In Galitia
se aseaza Teuriscii i Intemeiaza maple Carrodunum, Maetonium,
Vibantavarium r;ii Eractum. In Bugeac IntaIii;n1 pe Britolagi (sau
Eritogali) cu centrele mai importante Aliobrix i, dincolo de Dunre,
pe malul dobrogean al ei, Noviodunum (Isaccea de azi). In interiorul
Daciei s'au mai stabilit si Anarlii, Intre Tisa si Sornes la Apabida,
pe Some s'a gsit un cimitir cu 21 mormintesi In cazul cand
caracterul lor celtic este o realitate ceea ce nu e demonstrat
Inc6 i Cotensii, In rasritul Munteniei, la hotarele cu Moldova.
In migratia lor, Celtii au dus cu ei i alte neamuri, cum sunt
Bastarnii germanici cari se vor aseza In Galitia si In Podolia,
la nord de Nistru, (land mult de lucru apoi Dacilor.
Mai bine de data veacuri Oa la domnia marelui Buere-
Iista a durat puterea Celtilor. E un interval cu privire la care
nu suntem bine lamuriti. S'au dat In acest timp lupte cu Celtii si
Bastarnii; de multe ori, de sigur, Dacii vor fi Insolit pe acestia
In expeditiile lor de prad In Peninsula Balcania. Ni s'a pstrat
c singura stire si aceasta de caracter anecdotic privitoare
la luptele pe care le-au purtat Dacii cu Bastarnii. Ni se spune
anume. ea' Oroles, regele get, drept pedeaps pentrua nu se lup-
taser bine cu Bastarnii, a obligat pe ai si s fie servitorii fe-
meilor lor si sa se culce cu picioarele pe apatai, iar nu cu capul.
0 mare rusine de care n'au scpat ne povesteste Justinus
decat dup ce au Invins pe dusman, Intr'o nou lupta.
Dela Celti au Imprumutat se pare Daco-Getii roata ola-
rului. Ceramica din regiunile noastre anterioar nvlirii lor este
ioat facuta cu mana.
0 inscriptie greac, descoperit de curand la Histria, pome-
_.neste un rege get, cu numele Remaxos, care avea sub stapanirea sa
Ainutul Carpatilor si care proteja asa cum va face In secolul I
Inainte de Christos Buerebista cettile grecesti dela Mare. Acest
_rege a domnit, dupa cal se pare, In preajma anului 200 Inainte
.de Christos.
In cursul secolului al II-lea Inainte de Christos, are loe In Pe-
minsula Balcania un fapt de o important capitala: Inceputul cu-

www.dacoromanica.ro
62 ISTORIA POLITICA A DACILOR

ceririi romane. Inca in anul 217 inainte de Christos, in vremea_


celui de al doilea razboiu punic, legiunile tree in Iliria vi incep
actiunea lor de penetratie. Regatul macedonean care, in urma luptei
dela Pydna, in 169, fusese impartit in patru parti puse sub pri-
vigherea Romei, este desfiintat cu totul vi transformat in pro-
vincie romana, in anul 146 inainte de Christos.
In a doua jumatate a secolului au loc necontenite lupte intre
Romani de o parte, Ilirii, Celtii vi Tracii dela Dunarea mijlocie, de
cealalta. Acevtia din urm ataca mereu vi prada tinuturile ocupate
de Romani sau protejate de ei. In cateva randuri izbutesc chiar sa
bata armatele romane, nu pot Ina OM' la urma impiedeca inain-
tarea inceat, dar sigur, a legiunilor. In multe din aceste razboae
vi expeditii de prada spre miazazi, Getii au fost tovarvii Celtilor,
Tracilor vi Ilirilor, impartind cu ei cavtigul, dar avand asupra lor
urmatorul avantaj: in caz de primejdie, se retrageau dincoace de
Dunare, pe cand ceilalti ramaneau expuvi represiunilor romane_
Rezultatul final al acestor lupte a fost o slabire completa a
neamurilor celtice, ilirice vi tracice dela sudul Dunarii care in
curand vor inceta A mai joace vreun rol politic, prinse intre
puterea romana' In plina expansiune de o parte vi statul dacic, care
va ajunge sub Buerebista la cea mai inalta expresie a sa, de cealalta-
Marele rege Buerebista. Statul dac In culmea puterii. Ridicarea
statului dac in secolul I inainte de Christos are doua cauze: prima
e slabirea puterii Cellilor vi in genere a neamurilor dela hotarele
Daciei ; cea de a doua vi cea mai insernnata, dupa parerea noastra,
e puternica personalitate a lui Buerebista. Acest mare rege a domnit
pe la mijlocul secolului I hlainte de Christos. Camille Jullian,
istoricul francez, crede ca Buerebista vi-a inceput cuceririle Inca
din anul 82, fail insa ca sa aduca o dovada documentara. In once
caz, pe la anul 60 inainte de Christos, Buerebista domnea. Strabo,
istoricul vi geograful atat de apreciat al antichitatii, ne infativeaza
pe acest mare monarh, In felul urmator: Boirebistas, Getul,
land conducerea naliunii sale, a ridicat pe oamenii acevtia inrai-ti
de nesfarvitele razboaie vi i-a indreptat prin abstinenta vi sobrie-
tate v'i ascultare de porunci, ava incat, in cativa ani, a intemeiat
o mare imparatie vi a supus Getilor aproape pe toti vecinii; ha
era de mare primejdie vi pentru Romani, pentruca trecea Dunarea
fag sa-i pese de nimeni vi prada Tracia pana in Macedonia vi in

www.dacoromanica.ro
:MARBLE REGE BUEREBISTA 63

Ririe, iar pe Cellii cei ce se amestecasera cu Tracii si cu Ilirii i-a.


pustiit cu totul si pe Boiii cari ascultau de regele Critasiros, precum
si pe Taurisci, i-a sters de pe fata pamantului .
Afirmatiile lui Strabo corespund in totul adevarului; ele ne
sunt confirmate de alte izvoare istorice contemporane. Dintre
acestea, vom cita o inscriplie greaca pe care locuitorii din Dio-
nysopolis (Balcic) o pun prin anul 48 Inainte de Christos In cinstea
unui concetatean al lor, Acornion al lui Dionysios, care adusese
mari servicii orasului. Inscriptia ne spune ca Acornion fusese pe
vremuri trimis ca sol la tatl lui Buerebista, spre a cere protectia
acestuia asupra orasului. In timpul din urrna continua in-
scriptia regele Buerebista ajungeind cel dint& fi cel mai mare dintre
regii din Tracia, fi stet' pcinitor al tuturor finuturilor de dincolo fi de
dincoace de Dunetre, Acornion a fost si pe tang acesta In cea dintai
si cea mai mare apropiere si a obtinut cele mai bune rezultate
pentru patria sa, inspirand si colaborand la cele mai eficace masuri
si, nu mai putin, ce4tigetnd bunlivointa regelui pentru mntuirea
ceteilii sale. . . *.
Trebue relevat In primul rand titlul care se da lui Buerebista:
cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia , ceea ce cores-
punde perfect realitatii, nefiind de loe o magulire sau o lingu-
sire. Apoi indicarea posesiunilor sale: toate tinuturile de din-
colo si de dincoace de Dunare , fapt iarasi riguros exact. (Peste
o mie si aproape cinci sute de ani, Mircea cel B'tran se va intitula
de asemenea: stapanitor pe amandoua malurile Dunarii Oa la
Marea cea mare ). In al treilea rand, trebue subliniata autoritatea
de care se bucurau regii geti tatal lui Buerebista si mai ales
acesta in fate. orasului Dionysopolis, a carui mantuire chiar
depinde de bunavointa u regelui din Carpati.
Buerebista a ridicat pe Daci prin abstinenta, sobrietate si
ascultare de porunci, ne spune Strabo. Ca este adevarat, o arata
rezultatele domniei sale, statul dacic care atinge apogeul des-
voltarii.
Razboaele pe care le-a purtat acest mare rege cu neamurile
vecine au fost fericite. Pe Celli, atat cei din sud-vestul Daciei,
Scordiscii, cat si cei dela miazanoapte, Teuriscii, i-au zdrobit cu
totul, asa 'neat a capatat porecla de 4 Celtoctonul* sau ucigatorul
de Celli, dupa cum Imparatului-Vasile al II-lea dela Bizant, i se

www.dacoromanica.ro
464 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

va spune 4 Bulgaroctonul , adica ucigatorul de Bulgari. Oraele


greceti de pe tarmul Marii Negre ascultau de Buerebista; i nu
numai cele de pe tarmul astazi romanesc, care, mai Inainte, Intre
71-61 Inainte de Christos fusesera stapanite efectiv de Romani;
dar .1 unele dela sud de Balcani cum au fost Mesemvria i Apollonia.
Cunoaqtern dinteo inscriptie greaca numele comandantilor otirii
trimise de acest ultim ora spre a lupta cu regele dac.
In urma isbanzilor repurtate de Buerebista, statul sau ajunge
..s5 ocupe o suprafat enorma (vezi harta 2). Hotarele lui eran
urmatoarele: In spre apus, eadrilaterul boem, unde locuise neamui
Boilor cei distruli de Buerebista, cum ne spune Strabo, i Alpii
_nordici; In spre miazazi, manta Autariatilor qi Dardanilor, unde
regele get batuse pe Scordisci i pe Iliro-Tracii amestecati cu coi
dintai, i muntele Haemus sau Balcanul pana la Marea Neagr.
Trmul marii apartinea regelui get, incepand dela Apollonia, la
,sud de Balcani i pana la Olbia, la varsarea Bugului. In spre
miazanoapte, hotarul era format de Nistru i de Carpati. Dupa
-cum se vede, Intinderea statului lui Buerebista Intrecea cu mult
.suprafata de azi a statului nostru. Ea n'a mai fost atinsa nicio-
-data, In tot decursul istoriei romaneti.
Capitala acestei mari stapaniri a fost oraul Argedava. Nu se
fie precis unde era situat ; se banuete Insa ca In sudul sau In
sud-vestul Carpatilor. Unii 1-au identificat cu Arcidava, In Banat ;
altii 1-au aezat pe raid Argesos (Argeu1) cu al carui nume seamana.
Data fiind intinderea statului i. multimea neamurilor dacice
Intrunite acuma sub un singur stapanitor, cifra de 200.000 de
soldati pe care o indica Strabo ca putere militara maxima a lui
Buerebista, dei este uria pentru vremurile acelea, nu trebue
sa ne mire. Dacii au putut ridica o asemenea armata. Multumita ei,
regele lor ajunsese stapanul necontestat al rasaritului li centrului
european, ramas In afara de dominatia Romanilor i cel mai de
seama adversar al acestora din urma. Buerebista tia ca primejdia
cea mare venea de aci. In consecinta, a qi avut o politic' de duq-
manie fata de Romani qi a cautat sa sprijine pe oricine i once
putea sa lnsemne o slabire a fortelor Romei. In anul 48 inainte
de Christos, el e In tratative cu Pompeius, rivalul lui Gozar; tri-
mite la acesta ca ambasador, pe un grec din Dionysopolis, Acor-
mion, care mai avusese asemeneainsarcinari diplomatice. Inscriplia

www.dacoromanica.ro
PRIMELE LUPTE CU ROMANI' 66

ridicata de locuitorii din Dionysopolis in cinstea lui Acornion


spune ca acesta, Intalnind pe Pompeius in partile Macedoniei,
I vi-a implinit insarcinarile ce avea dela rege, cagtigand buna-
vointa Romanilor pentru rege . Nu e de mirare deci ca Cezar se
hotarlse in anul 44 sa porneasca o expeditie impotriva lui Buere-
bista 0 ca strangea, in acest scop, forte mari militare. Moartea 1-a
impiedecat s'o faca. Curand dupa Cezar 0 asemenea lui, marele
rege al Dacilor a cazut victima unei conspir4ii de nemultumiti.
Odata cu el a disparut 0 marea putere a statului dacic. Ucigalii
regelui 0-au imparlit pamantul intre ei, ca sa stapaneasca fiecare
cate o bucata. Pe vremea cand Augustus trimite o expeditie Impo-
triva Dacilor, erau cinci regate dacice, in locul celui unitar din
vremea lui Buerebista. lar In Dobrogea, c,am In aceea0 vreme
mai erau alte trei. Bine inteles ca 0 puterea militara a Dacilor,
In asemenea imprejurari, scazuse mult. Strabo ne spume ca nu mai
puteau ridica acuma o armata mai mare de 40.000 de oameni.
Primele lupte cu Romani'. Dapyx. Supunerea Daciei Pontice.
Dintre urma0i lui Buerebista, in genere stapanitori slabi, cari
nu se pot asemana nici pe departe cu marele lor predecesor sau
cu succesorul lor, eroicul Decebal, vom aminti pe cativa.
Cotiso, contemporanul lui Octavian August, pare Fa fi sta.-
panit in sud-vestul Daciei. La un moment dat, era vorba de o
lnrudire Intre Cezarul dela Roma 0 regele dac, fiica celui dintai,
Julia, urmand sa devie sotia lui Cotiso, iar fiica acestuia "mph"-
rateasa romana. Casatoria lima nu s'a mai facut 0 in loo de alai
de nunta, Roma incepu a pregti armata In Panonia, la Siscia,
Impotriva Dacilor.
Inteadevar, politica lui Buerebista, de dumanie fata de
Romani, avea foarte mult,i aderenti printre Daci 0 a 0 fost con-
tinuata de unii dintre succesorii marelui rege. Momentul era
prielnic deoarece la Roma izbucnisera luptele pentru Intaietate,
Intre Octavian August i Antoniu. 0 navalire In tinuturile dela
miazazi de Dunare 0 o intind ere a stapanirii gete In aceasta directie
parea indicata. 0 va incerca regele Dicomes, prieten cu Antoniu,
deci duman lui Oictavian August. El stpanea, dupa cate putem
banui, In campia munteana. Impreuna cu Bastarnii, Dicomes
trece peste Dunare, supine pe Moesi, pe Triballi, pe Dardani 0
prada linutul Denteletilor, un nea m tracic dela Strymonul de sus
6

www.dacoromanica.ro
66 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

(azi rAul Struma), cari erau protejatii Romanilor. Acestia din


urma reactioneaza, trimitnd o armata sub comanda lui Crassus
care, timp de doi ani de zile, va da o serie de lupte impotriva
Bastarnilor, fiind ajutat de unul din 4 regii getici din Dobrogea,
de Roles. Acesta primeste drept recompensa titlul de 4 prieten sii
aliat al Romanilor.
Roles de altfel nu era singurul care-si dadea seama de puterea
Romanilor s'i de primejdiile pe care le atragea dusmania lor. Tot
asa &idea si un alt rege dac, anume Seorylo, care socotea ca nu
trebuie sa se amestece In certurile interne dela Roma. Celor ce
doreau totusi neaparat un atac In provinciile de peste Dunare,
Scorylo le-a dat o pilda vie, foarte sugestiva, pe care ne-o pove-
steste istoricul antic Frontinus astfel: o Scorylo, seful Dacilor, desi
stia ca poporul roman e sfasiat prin luptele civile, nu credea totusi
prudent sa Incerce un atac, pentruca isi dadea seama ca un razboi
extern ar fi adus din nou unirea intre cetatenii certati si, de aceea,
pentru a convinge pe ai sai, a pus doi caini sa se manance Intre
ei si and eran mai in focul Wail, le-a aratat un lup, pe care
indatA, lasnd furia dintre ei, cilinii s'au si aruncat: si asa a putut,
cu.aceasta pilda, 85 Impiedece ... navala impotriva Romanilor *.
Un alt monarh dac a fost Comosieus pe care Iordanes 11 pre-
zinta ca urmas direct al lui Deneceu, in demnitatea de mare preot,
si al lui Buerebista, In aceea de rege. Asa dar, el cumula magistra-
turile supreme ale Dacilor.
E necesar sa amintim si pe cei trei 4 regi din Dobrogea. Unul
era Roles de care a fost vorba mai sus. El stapanea, dupa at se
pare, partea de miazazi, avand ca centre mai insemnate Duro-
storum, Abrittus, Axiopolis. Cel de al doilea se numea Dapyx i
domea in centrul Dobrogei, in regiunea Capidava--CarsiumUl-
metumHistria. Cel de al treilea, Zyraxes, avea In stapanirea lui
partea dinspre miazanoapte, cu localittile Troesmis, Dinogetia,
Aegyssus, Buteridava (vezi harta 4). Localizarea acestor trei mici
statulete, impropriu numite regate, e facuta pe temeiul izvoarelor
vechi, in special a lui Cassius Dio, un istoric bine informat.
Roles este atacat In anul 28 inainte de Chrisios de catre vecinul
sau, regele Dapyx. El cere atunci ajutor prietenilor si aliatilor
sai Romanii. Acestia trimit pe generalul Crassus care se afla in
apropiere, deoarece Incepuse cu un an Inainte lupta impotriva

www.dacoromanica.ro
PRIMELE LUPTE CU ROMANII 67

Bastarnilor 0 continua a,cum operatiile. Dapyx este asediat In


cetatea lui; un trdator Insa &A putinta lui Crassus ca sa intre
In cetate ; atuncea Dapyx 0 cu fruntaii geti din jurul lui, anti-
cipand gestul eroic dela Sarmizegetuza, se ucid singuri, spre a
nu cadea In mainile dupnanului. Poporul din cetate, luand ce avea
mai de pret, 0 turmele, se refugiaza Intr'o mare petera (probabil
una din cele care se pot vedea 0 astazi la locul numit Gura Do-
brogei, lntre Ulmeturn 0 Histria). Romanii zidesc atunci intrarea
pentru a sili pe cei dinauntru sa se predea sau sa piara de foame.
Dupa ce ispravete cu Dapyx, Crassus ataca 0 pe vecinul
acestuia din spre miazanoapte, pe Zyraxes, de0 nu avusese nimio
de suferit din partea lui. Motivul, ne spune Cassius Dio, era do-
rinta lui Crassus de a relua steagurile pe care le pierduse lute
batalie cu Bastarnii 0 en Getii, langa Histria, un general roman,
Cu vreo trei decenii mai Inainte, steaguri despre care auzise ca se
aflau acum in puternica cetate geta de pe malul Dunarii, Genucla.
Crassus inconjura aceast5 cetate pe uscat 0 pe apa 0 o ja dupa
un timp re/ativ scurt, f'gra hag ca sa poata prinde pe Zyraxes,
care fugise, luand cu el tezaurul, peste Dunare, la a Sciti , de
fapt la Geto-Bastarno-Sarmatii din Moldova sudica 0 din
Buceag.
Cucerirea a regatelor * dacice din Dobrogea, nu Insemna 113E4
0 supunerea Dacilor mult mai numero0 din campia Dunarii, din
Ardeal 0 din Banat. Acetia continua navalirile lor la sudul
Dunarii, fie singuri, fie intovara0nd pe altii. E nevoie de o serie
de expeditiuni din partea Romanilor 0 de stramutari Intregi de
.populatie daca pe tarmul drept, pentru ca lucrurile sa se mai poto-
leasca. 0 astfel de expeditie a fost aceea a lui Tiberius Claudius
Nero, viitorul imparat, impotriva Da cilor Apuli (regatul lui
Cotiso), din anii 12-10 lnainte de Cluistos. 0 a doua, cu efecte
considerabile, a fost expeditia lui Sextus Aelius Catus, consulul,
din anul 4 dupa Christos, care a Invins pe Daci 0 a izbutit s
stramute 50.000 dintre ei peste Dunare, In Moesia. Tot lui Catus i se
datorete, crede Parvan, valul de pamnt care strabate Oltenia
tii Muntenia, incepand dela Cetate, la nord de Calafat, 0 pana
la lacul Greaca. Acest val avea ca menire sa apere capetele de pod
din dreapta Dunarii, Ratiaria, Oescus 0 Novae. El se mai vede
i astazi, din loo In /cc, pe mici Intinderi.
G.

www.dacoromanica.ro
68 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

Intre anii 60 0 67 dupa Christos, era guvernator al Moesiei Tibe-


rius Plautius Silvanus Aelianus. Acesta face o expeditie impotriva
Sarmatilor, trece la nordul gurilor Dunarii i asigura
ipe t'rmul de miazanoapte al Mari Negre. Vechea colonie gre-
ceaseg Tyras, dela gura Nistrului, trece direct sub ocrotirea romana
incepe o noua era o nou numaratoare a anilor adica dela
56 dupa Christos Mainte. Olbia, la gura Bugului, i Chersonesul,
dincolo de Don, intra in sfera de influenta romana. Marea Neagra
e pe punctul de a deveni o noua Mare nostrum , cum era Medi-
terana, adica inconjurata din toate partile de pamant supus
autoritatii Romei.
Inscriptia lui Aelianus ne face cunoscut ca acest remarcabil
administrator 0 general a mutat mai mult de 100.000 de Trans-
danuviani, cu femeile, copiii, principii ori regii lor, dincoace de
fluviu, spre a OW tribut ; a innabuOt o mipare a Sarmatilor
chiar dela inceputul ei, de0 trimisese o mare parte a armatei In
expeditia din Armenia ; a adus regi pana atunci necunoscuti ori
dumani poporului roman, pe malul Dunarii, pe care 11 pazea,
spre a-i pune sa se inchine steagurilor romane ; a trimis inapoi
regilor Bastarnilor i Roxolanilor pe fiii lor prin0 ori luati lnapoi
dela dumanii lor, iar regilor Dacilor pe fratii lor; dela unii dintre
daqii a luat in schimb ostateci. Astfel a statornicit el pacea provin-
ciei. A Wilt apoi 0 pe regele Scitilor sa ridice asediul cetatii Cher-
sonesus, care e dincolo de Borysthenes. Ce] dintai, ca guvernator
al Moesiei, a uurat lipsa de paine a poporului roman, trimitand
mari cantitati de grail din aceast provincie .
Printre cei o sut de mii de Transdanuviani mutati de Aelianus.
se gseau de sigur 0 multi Geti, de nu vor fi fost cu totii Geti,
ma cum afirma unii istorici. Printre regii * adu0 sa." se inchine,
transformati deci in vasali sau clienti ai imperiului, iaragi de bung
seama au fost i unii de ai Getilor. E vorba doar de tinutul din
stanga Dunarii i aici Getii sau Dacii erau la ei acasa. In genere,
se pare ca Aelianus a avut fata de aceti localnici o atitudine
impaciuitoare, trimitand, cum spune inscriptia, regilor lor pe
fratii acestora luati prizonieri de Romani sau eliberati de Romani
dela dumani. Se stabilesc aa dar relatii mai bune ; ele vor dura
in deceniu i jumatate, pana in anul 69, and vom avea de In--
registrat o noua 114'1/lire, cu urmari grave pentru Romani.

www.dacoromanica.ro
PRI MELE LUPTE ( U ROM ANII 69

Lui Aelianus i se atribuia cel de al doilea val care strabate dela


vest spre est Tara Romaneasca, separnd regiunea de es de aceea
a dealurilor, aa zisa brazda a lui Novae, situat mai spre iniaza-
noapte dealt valul lui Catus; o cercetare recent a artat ins
a brazda e posterioar valului transversal FlmandaBraov
pe care 11 taie, deci nu mai poate fi vorba de Aelianus. Acesta
din urm ar fi Ina autorul valului mold,ovean care, incepand la
Poiana, pe Siret, in judecul Tecuci, rspunde tocmai la Cetatea-
Alba, avnd ca scop apArarea tinutului dela gurile Dunarii.
In toarnna anului 69, cAnd luptele civile din Italia erau in toiu
i cand legiunile din Moesia plecaser 86 ajute pe Vespasian im-
potriva lui Viteliu, Dacii tree Dunrea i iau cu asalt castrele
auxiliarilor cari amseser de paz. 0 armat intreag roman,
alatuit din legiunile care sprijiniser pe Viteliu, este sframat
de Dacii uniti cu Sarmatii; comandantul ei, Fonteius Agrippa,
este ucis. De abia generalul Rubrius Gallus izbutete, printr'o
serie de lupte, s resping6 pe nvalitori i sa apere trmul drept
al Dunrii, punnd s se cldeasc castele de pazg la distante
mai mici i avnd garnizoane mai puternice. Msurile luate acuma
asigur iargli linitea pe o perioadd mai lunga, vreo 15 ani, 0116
in vremea lui Domitian i, la Daci, a lui Decebal. Ajungem in
felul acesta la al treilea mare moment din istoria Dacilor, la epo-
peea tragic a ultimului lor rege, care duce in mormnt, odat
cu el, i statul dacic.
Dintre toate popoarele dela Dui:area de Jos, Romanii vzuser
i mai ales simtisera ea' cei mai primejdioi, prin numrul, prin
organizarea, prin civilizatia i in deosebi prin sufletul lor, nete-
mtor de moarte, erau Dacii. Inainte de a-i invinge in tara lor, pe
malul stng i in Ardeal, se gndisera s-i inconjure, fie prin in-
tinderea posesiunilor romane, fie prin barbari, adversari ai Da-
cilor i clienti ai Imperiului. i izbutisera in mare parte. Dacii
se gseau, la suirea pe tron a lui Domitian, strani din trei prti
de dumani. Spre miazzi i spre rsrit erau provinciile romane:
Moesia superioar i cea inferioar, aceasta din urra. intinzandu-se
'Ana pe trmul nordic al Nrii Negre i avnd in sfera ei de in-
flue* i cmpia muntean; spre apus erau regii clientelari suebi
i iazygi, cari dominau cmpia Tisei, nu .1 muntii ins, unde Dach
Ii pstrau vechile lor locuinte. Dacii din regiunea deluroas i

www.dacoromanica.ro
'7 o ISTORIA POLITIC.A. A DACILOR

inuntoasg a Tgrii Romanesti, din Ardeal si din Banat riscau deci


sg fie atacati din trei pArti deodatg, sg fie Incercuiti aproape.
Ei trebuiau sg spargg acest cerc care se stangea tot mai mult
In jurul lor. Se apropia ceasul conflictului decisiv.
Decebal, regele erou. Biruinta asupra lui Domitian. Conflictu/
incepe In mod favorabil Dador. Regele acestora, Duras poves-
teste Cassius Dio a vgand greutgtile situatiei, dg de bung voie
domnia lui Decebal, pentrucg era ager In planurile de r'zboi ea
si In implinirea lor, stia sg-si aleagg timpul and sg navgleasa
asupra dusmanului, tot asa de potrivit ca si momentul and a
bat' In retragere, era dibaci In a Intinde curse, viteaz la luptg,
stiind sg se foloseasa Intelept de biruintg si s' iasg bine dinteo
Infrangere *. (Vezi fig. 39).
Decebal i se mai spunea si Diupaneus sau Diurpaneus
izbuteste sg refaa unitatea politica a Dacilor. Autoritatea lui se
Intinde peste Intreg tinutul dintre Tisa, Dungre si Nistru; preau
cg se tutor si, de fapt, s'au si intors pentru atva timp vre-
murile lui Buerebista.
Conflictul Incepe printeun atac al Dador peste Dungre, la,
sfrsitul anului 85 dupg Christos. Armata guvernatorului Moesiei,
Oppius Sabinus, e sfgamat, el Insusi ucis, iar capul lui, tgiat,
e luat ca trofeu de catre Daci. tirea acestei infrangeri face pe
Domitian a porneasa In persoang Impotriva lui Decebal; n'ajunge
Insg On pe campul de bgtaie, ci se opreste In orasul Naissus din
Moesia (Nisul de astAzi), unde Incepe o serie de banchete grozave.
Armata, Intre timp, e trimisg Inainte cu generalul Cornelius Fuscus.
Un izvor antic ne spune a Decebal, vgand multimea trupelor
trimise contra sa, ar fi fost dispus s. Incheie pace dar c' ea i-a
fost refuzat. Atunci a trimis vorbg ca pe viitor daca Romanii
vor vrea sg lncheie pace cu el, le-o va acorda numai In schimbul
unei sume care sg reprezinte ate doi oboli de fiecare Roman
din Imperiu. Era evident o sfidare. Cornelius Fuscus, pe care
Tacitus ni-1 descrie, cu prilejul altei expeditii, ca pe o fire aven-
turoasg, iubind primejdia pentru ea insgsi, porneste Indrjit im-
potriva cuteatorului. Se pare a el a trecut Dungrea pe la Oescus,
In fate. gurii Oltului, s'i a ar fi urcat pe au In sus, spre Ardeal.
Nu se stie precis locul unde s'a dat lupta; probabil ea va fi
avut loe In vreo strmtoare sau vreun loe accidentat, acoperit cu

www.dacoromanica.ro
DECEBAL, RE GELE EROU 71

%X.

7.

:".

Fig. 39. Capul lui Decebal, de pe Columna Traian1. Este, se pare, cea mai fidelli
reproducere a chipului marelui rege. Litera A din stnga, sus, a fost adaosii tarziu.

www.dacoromanica.ro
72 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

paduri. Destul ca a insemnat un dezastru pentru Cornelius Fuseus


i armata sa i una din cele mai mari infrangeri pe care le-au
suferit vreodata Romanii. Comandantul suprem al legiunilor, ne-
prevazatorul Fuscus, a fost ucis; trupele sale macelarite sau luate
In robie, impreuna cu o suma de arme, de maini de razboiu qd
Cu steagul armatei (anul 87). Tacitus, ajungand In Istorille sale la
povestirea acestei lupte, trece sub acere numarul mortilor romani
spre a nu face cunoscute proportiile catastrofei ; nu se poate opri
lima i aceasta caracterizeaza gravitatea situatiei A nu scrie
a nu mai era vorba acum de o lupt pentru respingerea barbarilor,
ci se da # lupta pentru apararea granitelor i a existentei noastre.
Daca Decebal ar fi Indrznit sa ia in acel moment ofensiva, poate
ca toga desfaurarea evenimentelor urmatoare ar fi avut alt curs.
Fapt este ca el nu ataca. In anul urmator (88), Domitian, danduli
seami de puterea adversarului su principal, trimite un nou coman-
dant, pe priceputul i viteazul Tettius Julianus. Acesta introduce o
disciplina severa In legiunile sale, trece Dunarea pe la Viminacium
(azi Costolat), in Banat i. se indreapta spre Sarmizegetusa. La
Tapae, nu departe de Poarta de Fier, pe unde patrunzi din Banat
In Ardeal, s'a dat lupta. Cassius Dio affrrna ca Julianus ar fi cazut
prin surprindere cu armata sa asupra Dador i ca acetia din urma
a,r fi avut pierden i grele. Insui locotenentul lui Decebal, anume
Vezina, n'a putut sap cleat prefacandu-se mort i fugind apoi
noaptea. Dupa aceasta lupta, Decebal se teme ca armata romana
sa nu porneasca asupra capitalei. Pentru a o impiedeca, el recurge
ne povestete mai departe Cassius Dio la o stratagema.
Pune anume s se taie copacii unei paduri Intregi la Inaltimea
unui stat de om 0-i imbraca In haine de soldati, spre a face pe
adversar sa creada ca mai are Inca In fata sa forte importante,
gata de lupta. Izvorul citat adaug ca Julianus ar fi fost inplat
de acest subterfugiu i ca Romanii s'ar fi retras. Toata aceasta
povestire pare putin probabila. Mai curand trebuie sa admitem
ceea ce ni se relateaza mai departe, ca Decebal a trimis ambasadori
pentru pace. Domitian la inceput n'ar fi vrut sa primeasca: el
pornise lupta In acest moment i Impotriva Quazilor i. Marco-
manilor pe cari voia sa-i pedepseasca fiindca nu-i dadusera ajutor
In rzboiul Impotriva lui Decebal, i spera sa ispraveasca astfel,
simultan, cu toti adversarii dela Dunre. S'a intamplat frig ca

www.dacoromanica.ro
TRALAN, PRIDIUL RAZBOIU CU DACII 73

rezultatul rzboiului 1mpotriva Quazilor i Marcomanilor s fie


defavorabil: armatele romane aunt batute, i atunci Domitian se
grbeste s primeasc ambasada trimis de Decebal. Delegatia de
nobili daci, sub conducerea lui Diegis, fratele regelui, a intAlnit
pe Impratul roman In Panonia. Ea aducea ctiva captivi din.
multii pe care-i fcuser' Dacii restul vor fi eliberati abia de
Traian ceva arme. Era doar o apareng de supunere. In
schimb, Decebal e recunoscut oficial de &Are Domitian ca rege
al Dacilor, Incoronarea se face simbolic In persoana lui Diegis ;
i se d o suma de bani anual cuvntul pe care-1 trimisese In
batjocur lui Cornelius Fuscus devenise deci realitate, chiar dac.
suma nu era aceeasi i se trimit, ca unui aliat, arme, masini
de rzboiu, precum i mesteri i ingineri pentru constructiile mili-
tare pe care urma s le ridice. In asemenea conditii pacea era
evident onorabil pentru Decebal ; ea constituia In schimb o grav
atingere adus prestigiului i demnittii romane.
Domitian d serbri mari la Roma si celebreaza un triumf
asupra Dacilor. Nu impinge Ins lndrzneala asa de departe Inat
s ja i titlul de Daeicus. Gurile rele din Roma afirmau chiar
faptul n'ar mira din partea aceluia care petrecea la Naissus
In timp ce legiunile ii eran distruse In Dacia c obiectele de pret.
care lmpodobeau ca prad triumful lui Domitian, fusesera luate
In realitate din tezaurul imperial.
Traian. Cele dou rilzboale. Prabutdrea statului dac. Aceast
pace dureaz6 Ong In anul 1.01. Dupg Domitian urmase pe tronul
imperiului Nerva, un btrn cumsecade, care n'avea lug putinta
de a schanba starea de lucruri existent. Dupg Nerva, vine Traian.
Este, fr indoial, cea mai frumoas figur a imperiului. Admirabil
comandant, cunoscnd toate tainele artei militare, Indurnd al-
turi de soldatii sai care, de aceea, 11 divinizau, toate privatiunile
mizeriile rzboiului, excelent administrator, tolerant in ce pri-
veste credintele religioase ale fiecAruia, dar cerand tuturora
respectul absolut al legii creia el cel dintaiu Intelege
se supun, Traian a fost pentru vremea lu si va fi pentru
totdeauna tipul reprezentativ al ImpAratului: 4 Optimus Princeps E
De aceea, Senatul, la incoronarea urmasilor sai, a introdus urarea
care insemna deplina recunoastere a meritelor marelui predecesor:
fii mai fericit decAt August si mai bun dect Traian

www.dacoromanica.ro
74 ISTORIA POLITICA A DACILOR

Era natural, asa dar, ca Indatii dup suirea sa pe tron (271Ianuarie,

Fig. 40. Imparatul Traian. Sculptura antica (Mumul Vaticanului, Roma).

anul 98 d. Hristos), Traian sti se fi gAndit s'a" taie cu sabia tratatul


rusinos al lui Domitian. Ideea aceasta ajunsese s1-1 preocupe atAt

www.dacoromanica.ro
TRAIAN. PRIMUL RAZBOIU 'CU DACII 76
-

.de mult, incat asemenea lui Cato censorul, care-si termina dis-
cursurile cerand invariabil distrugerea Cartaginei, Traian adauga
la sfarsitul deciziilor sale 4 asa precum voiu preface eu Da.cian
provincie romana .
In primavara anului 101, imparatul porneste la executarea
hotaririi sale. Armata romana a trecut Dunarea pe la Viminacium,
cum Meuse si mai inainte, pe vremea lui Tettius Iulianus. Pe
malul stang era localitatea Lederata. De aci a pornit spre Arci-

Fig. 41. Chipuri de Romani de pe Columna lui Traian. Cel ce tine sulul de papyrus In
mane, este tnsusi tmpliratul, ceilalti sunt aghiotantii lui.

dava, ppoi spre Centurtb-Putei, dupa aceea la Berzobis, iar de aci


la Aixis, toate localitati in Banat. Acest itinerariu este reconsti-
tuit in ce priveste partea lui initial, pan la Berzobis, pe temeiul
indicatiilor posterioare ale Tabulei Peutingeriane, o harta a lumii
vechi din secolul al patrulea dup. Christos. Daca ni s'ar fi pastrat
comentariile lui Traian 4 De bello dacico aa cum ni s'au pastrat
acelea ale lui Cezar privitoare la Galia, am sti astazi in amanun-
time tot drumul armatei romane, atat in prima cat si in cea de a
doua carapanie, toate luptele si atatea alte informatiuni pretioase
despre civilizatia si cultura Dacilor. Din nefericire, soarta rea a
Milt ca .acest important text care poate fi considerat ca actul

www.dacoromanica.ro
76 ISTORIA POL/TICA A DACILOR

de na0ere al poporului roman sa se piarda', aa cum s'a pierdut


lucrarea 4 Getica * a medicului grec Criton, insotitorul lui
Din comentariile imparatului nu ni s'a pastrat decal o singura
fraza, citata de Priscian, un autor tarziu din secolul VI, ca exempla
pentru o regula de gramatica: Inde Berzobim, deinde Aixim pro-
cessimus . (De aici am mers la. Berzobis, apoi la Aixis); este fraza
care pomenete cele doua etape amintite mai sus, ale drumului
prin Banat.
La Tapae, ande se hotarise, cu un deceniu i jumatate mai
inainte, soarta expeditiei lui Tettius Iulianus, se da i de data
aceasta o crancena batalie, in care hiving Romanii. Cassius Dio
povestete i lucrul se potrive0e perfect cu firea impratului
ca din pricina marelui numar de raniti, ispravindu-se feele,
Traian rupt vestmintele sale spre a se lega cu ele ranile soh
datilor. Dupa biruinta dela Tapae, armata romana apuca pe vale&
Bistrei in sus, vale care raspundea chiar la Sarmizegetusa. Inain-
tarea, i. pana la Tapae i dupa aceea, se facuse incet, deoarem
terenul trebuia cercetat pas cu pas i tinutul ramas Indarat, intarit
cu lagare i lucrari de fortificatie, spre a nu fi expui unui atao
din spate sau din flancuri. Aa incat iarna anului 1.01. veni inainte
ea razboiul sa se fi sfarit. Decebal trimisese e adevarat
solie spre a cere pace, dar nu izbutise s'o obtina ; ambasadorii sai
erau trei oameni de rand, i de sigur, aceasta contribuise la refuzul
lui Traian.
In timpul iernii, ostilitatile incetara in aceasta regiune Dacii
se intarisera la Poarta de Fier, trecatoarea care duce din Banat
in Ardeal incepura tag in partea de rasarit a Moesiei Infe-
riaare, adica in Dobrogea. O armata a lut Decebal, impreuna cu
un corp de Sarmati aceti aliai ai regelui dac luptau imbracati
de sus On jos, inclusiv caii, in zale de metal trecu pe malui
drept al Dunarii i ataca cetatile romane. Avura loe lupte serioase
i insui Traian trebui s coboare pe Dunare spre a veni in aju-
torul alor sai. In cele din urma Insa, navalitorii fur respini pa
malul Wang.
In primavara anului 1.02, se reia ofensiva in apus. Se dau
o serie de batalii, In care Dacii, dei lupta cu un eroism vrednio
de admirat i. cu un dispret de moarte pe care numai credinta
lor In nemurirea sufletului 11 poate explica, sunt totui batuti.

www.dacoromanica.ro
TRAIAN. PRIMUL RAZBOIU CU DACII 77

Romanii cuceresc, Intre altele, cetatea in care se aflau trofeele


luate dela armata distrusa a lui Cornelius Fuscus; Cu acest prilej
ei prind '0. pe o Bork' a lui Decebal. Regele dac, vazand ca pri-
mejdia e din ce in ce mai mare, se hotar5te sa trimita o a doua
-ambasada, alcatuita, de data aceasta, din nobili. Solii vin in fata
lui Traian, Ingenunchiaza, i implora' cu mainile Intinse, pacea.
Imparatul refuza pentru a doua oara. Romanii cuceresc i ul-
timele Intarituri care apkau drumul spre Sarmizegetusa i ajung
-aproape de capitala. In fata ei, se da o noua lupta Inverunata,
In care Dacii sunt iari Invini. Wand ca soarta armelor
este statornic dumana i ca Traian va intra In cetatea sa de
scaun, Decebal se hotarate sa se duca el Insui spre a cere pace.
Ajuns In fata imp'ratului care 11 primete stand pe jiltul domnesc
lnconjurat de generalii i steagurile armatei sale, regele dac,
.ai carui Insotitori Ingenunche la picioarele biruitorului, se su-,
pune. Imparatul Ii acorda, de data aceasta, pacea, Decebal obli-
gAndu-se s." Inapoieze toate armele, mainile i meterii pri-
miti dela Romani, s predee dezertorii, sa drame toate
paraseasca toate cuceririle fkute In dal% de propria sa tara,
s recunoasca dupa formula traditional5 de prieteni i du-
mani, pe prietenii i dumanii poporului roman i In sfarit
sa nu mai primeasca niciun Roman civil sau militar in slujba sa *
<toamna anului 102). In dug de acestea, Traian anexeazg im-
periului Oltenia, daca nu In Intregime, cel putin Oda la cel de
doilea val, i Banatul. Eran regiuni In care influenta romana
Otrunsese deja i pe drumurile arora negustorii sud-dunareni
-umblau de multa vreme. Dupa. ce lasa garnizoane in centrele
mai importante din Dacia i, In primul rand, In Sarmizegetusa,
spre a supraveghea pe Decebal, imparatul se Intoarce la Roma.
Aci el serbeaza un binemeritat triumf, luand numele de Dacicus.
Regele dac se supusese numai de nevoie ; Cassius Dio, izvorul
-principal pentru cunoaterea acestor imprejurari, ne-o spune la-
murit: nu ca doara el ar fi avut de gand sa se tie de cele Incheiate,
ci numai pentru a scapa din pierzania In care se afla s. De aceea,
nu trecu multa vreme dela Intoarcerea lui Traian la Roma i
i veni vestea ca. Decebal face multe contra legaturii pacii; pri-
mete iargi dezertorii, reintkete cetatile, cerceteaza prin soli
popoarele vecine, pedepsind pe acelea care nu primeau a fi alturi

www.dacoromanica.ro
78 ISTORIA POLITICA. A DACILOR

de el, lund bungoar Iazygilor o parte din p'mnt vi altele


de felul acesta:
Dreptatea ne obligg s recunoavtem cg Decebal nici n'ar fi
putut respecta tratatul. Cu o bung parte din tara' anexat de
Romani, cu garnizoan romang in centrele sale mai impor-
tante, cu interzicerea de a mai avea altg politicg externg decat
aceea a imperiului, cu obligatia de a-vi dgrma cetltile, statull
dacio era de fapt vi de drept numai o aparenta sau un simulacro
de stat, iar regele BU un personaj pur decorativ. Decebali
nu era insg omul s'e' admita o asemenea situatie fals vi o ase-
menea umilintg. El care 1:Atuse doug armate romane, sg ved&
acum garnizoana de legionari din Sarmizegetusa supraveghindu-i
once mivcarel De aceea, sfrvitul se putea prevedea. El avea s'e' fie
rzboiul vi anume, de data aceasta, un rgzboi /Ira erutare, mer-
gnd pn la distrugerea unuia din adversari. Traian, spirit rea-
/ist, a simtit-o dela cea dintai vtire despre manevrele lui DecebaL
In consecintg, dandu-vi seam de proportiile vi caracterul luptei
ce avea s'e se desfavoare, el ja o serie de ingsuri, att de ordim
militar cat vi de ordin administrativ.
Intgrevte mai inti considerabil linia Dunrii prin intemeieri
de castre sau legare militare, cum e acela de piatrg dela Carsium,
inaugurat in anul 103 dupg Christos, sau acela dele Barbovi, unde
era in acelavi timp vi o statiune a flotei romane de pe Dunre.
Garnizoane puternice primesc oravele Durostorum vi Troesinis;
In acelai timp, se fundeazg centre noi urbane precum Nicopolis
ad Istrum in fata Zimnicei, Marcianopolis Fli Abrittus In sudul
Dobrogei.
Pentru a avea o leggtur' uvoarg vi permanentg lntre cele doug
maluri ale Dungrii, Traian insgrcinase dup primul rgzboiu dacio
pe vestitul arhitect Apollodor din Damasc sg construiasc un pod
de piatrg peste fluviu. Locul ales a fost In dreptul oravului Dru-
betis sau Drobeta (azi Turnu-Severin), unde Dungrea are o ltime
de 1127 de metri vi o adancime, la mijloc, de 30 metri. Luerarea
s'a executat repede: in primavera anului 105 era gata. Stalpii
cari sustineau suprastructura podului, In numgr de 20, au fost
fcuti din piatrg legata cu ciment l'ornen vi din cgrgmidg. Ei se
aflau la distantg de 170 de picioare unul de celglalt, adicg vreo
50 de metri. Partea de deasupra a podului era se pare de

www.dacoromanica.ro
79a
TRAIAN. AL DOILEA RAZBOIU CU DACII

lemn. (Vezi fig. 42, II). In luna Ianuarie 1858, scazand in mod
neobinuit nivelul apelor Dunarii, s'au putut examina de aproape
stlpii podului 0 s'a constatat ca. in zidarie erau gauri in care
fuseser aezate brne de stejar, gasindu-se chiar 0 cateva bucati,
de lemn. Carainizile care acopereau stlpii cararnizi care au de
fapt consistenta 0 soliditatea pietrii, fiind facute, intocmai ca 0
cimentul roman, dupa o reteta pe care astazi n'o mai cunoatem
poart marcile a diferite cohorte din Legiunea XIII-a Gemina
precum 0 a altor cohorte independente; aa dar, la aceastg mare
construclie tehnica, au lucrat, cum era de altfel obiceiul la Ro-
mani, solda0i. Se poate spune ca nu numai Dacia, dar intrege
imperiul roman a fost cucerit, in timp de razboiu, cu sabia iar
In timp de pace, cu ciocanul, dalta 0 mistria legionarilor. Sol-
dat,ii erau In acela0 timp 0 zidari, ofiterii erau 0 arhitecti. Stau
0 astazi, in multe pa'rli ale Europei, ca pilde vii de trainicie 0
indrasneala, construcIiile Mute acum aproape 2000 de ani det
aceti admirabili arhitecti cari au fost Romanii.
Traian plecase din Roma in iarna anului 104 dupa Christos.
La Inceputul lui Iunie 105, dui:a ce toate preparativele fusesera
facute 0 podul ispravit, Incepe campania propriu zisa. 0 parte
din armata ocupase Inca dinainte malul stng 0 ridicPse aci forti-
ficatii pentru a apara construirea podului; restul, In frunte cu im-
pgratul, trece acum peste batranul fluviu, dup ce mai intai se.
facuser sacrificiile necesare. Pentru prima data, In cursul istoriei,.
malurile Danubiului erau legate printeun pod de piatra. Act sim-
bolic care voia parca sa anunIe luarea pentru totdeauna in sta.-
panire a Daciei de catre romanitatea biruitoare.
0 alta armata a trecut Dunarea pe la Oescus, In fala varsarii:
Oltulu.i. Ea se intalni, urcand pe rau in sus, cu cea dintg, care-
str'btuse Oltenia dela apus spre rasrit. Avnd acuma forIele.
reunite, inainta Traian spre miazanoapte 0 trecu In Ardeal pe la
Turnu Rou. 0 dovada c' acesta a fost drumul urmat de Imparat
In cel de al doilea razboi este denumirea de Castra Traiani pe
care o are o localitate de pe valea Oltului, in hartile vechi. Ea ne
arat' ca acolo a fost una din taberile principale instituite dea-
lungul drumului.
Inca dela inceputul exped4iei, unele triburi dacice, precum qi
Iazygii, se supun. Celelalte lug lupta cu inverunare; o scrisoare

www.dacoromanica.ro
80 ISTORIA POLITICA A DACILOR

ontemporan' pomeneste 4 rAnile uriase provocate de coasele Da-


cilor . Decebal stia ca de data aceasta nu mai incape erutare,
recurge la mijloace extreme, nedand Indarat nici dela cele pe
care, In altfel de imprejurari, nu le-ar fi intrebuintat. Astfel, la
inceputul campaniei, trimite pe cativa dezertori romani spre a-1
ucide pe Traian ; o Intamplare face sa se descopere planul i crima
este impiedecata. Dupa aceea, atrage lute() cursa pe unul din
comandantii armatei romane, pe Longinus, bun ul prieten al lui
Traian, sub cuvnt c vrea sa trateze pacea, i apoi trimite vorba
imparatului ea va ucide pe Longinus in cele mai cumplite chi-
-nuri, daca legiunile nu se retrag din Dacia si daca nu i se ina-
poiaza tara pang la Dunre. Traian era pus astfel lute dureroasa
situatie: sau s piarda pe un bun prieten i priceput general,
sau s renunte la continuarea rzboiului si la stapanirea Daciei.
Raspunsul 11 d chiar Longinus care trimite vorba lui Traian
-continue razboiul cu toata hotarirea 1.5 zbune moartea, de-
arece el ja otrava.
Dupa lupte sangeroase pentru cucerirea cetatilor din munti
-care aparau drumul spre capitala, armatele romane ajung in fata
Sarmizegetusei, venind de data aceasta din spre r'sarit. Decebal,
-vazand defectiunea tot mai mare a neemurilor dacice i imi-
-nenta primejdiei, solicita pacea. Traian ii cere predarea a lui
si a intregei armate dace fr. conditiuni. Regele dac care,
-dupa incercarea de atentat i dupa moartea lui Longinus, stia
ce inseamna aceasta, refuz' i se pregateste de lupta suprema.
Romanii dau un prim atac asupra zidurilor Sarmizegetuzei, sunt
Insa respinsi de aparatori cari svarleau de sus bolovani
Legionarii taie atunci o padure i construiesc un agger a dica
o fortificatie paralela cu aceea a Dador si la o mica distanta
de aceasta. Are loe apoi un al doilea asalt, In cursul caruia, Ro-
manii izbutesc sa p'trunda in oras. Dacii dau foc cetatii ; o parte
din capetenii, pentru a nu Impodobi triumful Invingatorului, dupa
-care urma cu siguranta executarea lor In temnitele din Roma,
se sinucid band otrava ; ceilalti, impreuna cu regale i cu restu-
rile armatei, se hotarasc A' mai faca o ultima incercare, In muntii
-din rasaritul rii. Decebal vaznd ca totul e pierdut i tiind
-ce-1 asteapta, Ii Implanta sabia in piept, asa cum facuse, cu
-aproape un secol i jumatate mai inainte, regele Dapyx, In Do-

www.dacoromanica.ro
2.
,-.
6.,
e
.Fre,' ,- ,,
,
,..,...:*,...,......4,1!,..,

o
r4f1

www.dacoromanica.ro
1V

Fig. 42. Mollete romane Nauta (hip cucerirea Daciei. Pe oven, la cate i patru, chipul lui Traian. Pe revers, la prima:
Dacia, sub Infritisarea unei femei indurerate, In tata trofeului; la a doua: podul de peste Dunire (representara sintbolicri);
la a treia: Traian crilare strivind un Dac; la a patra, Victoria tinrind o insignri cu inscriptia: Vic(ta) Dac(ia) adieri Dada fnvinri.
(Clisoul Profesor Const. rifoisil .

CO
82 ISTORIA POLITICA A DACILOR

celui mai vajnic duman din cati avusese imperiul In ultimul


secol (anul 106, sfarqitul verii).
Prada pe care o iau Romanii, dupa cucerirea Sarmizegetusei,
este enorma. Numai aun au gasit In valoare de 556 de milioane
lei, valuta dinainte de 19161 Cifra nu trebuie sa surprinda.
Se tie doar ea minele din Muntii Apuseni erau exploatate inch'
de pe vremea Agatirilor. Cantitatea de mai sus nu reprezinta
decat productia pe treizeci de ani a minelor din vremea aceea.
e foarte natural sa admitem ca tezaurul regi/or daci trebuia sa
cuprinda cantitati importante de metal pretios. Exista i In vre-
mea aceea, cum exista i azi, obiceiul de a acumula, de a o stoka

Fig. 43. Unul din medalioanele haute in amintirea victoriei dacice. Pe avers,
chipul luf Traian; pe revers, triumful Imp5ratului. (Cliseul Profesor Const. Moisil).

aurul. Argint s'a gasit in valoare de vreo 62 de milioane lei.


S'au mai luat apoi un numar de vase 0 de cupe care
desfide once evaluare *, ca sa IntrebuinIam Insei cuvintele scrii-
torului antic Ioanes Lydus, turme de vite, arme i multi prizonieri.
Pe statuele de bronz aurite din forul lui Traian sta scris: a Ex
manubiis adica facute din prada de mana, deci din ce a putut
lua fiecare soldat, la repezeala, i duce cu el. Intre spolii s'a aflat
i cornul poate de zimbru imbracat In aur, al lui Decebal
pe care Imparatul 11 inching lui Jupiter Kassios.
Cat de Insemnata a fost prada luata de Romani din Dacia
se vede din urmatorul fapt: Inainte de r'zboaele lui Traian,
imperiul trecea printr'o grava criza financiara. Se numise chiar
o comisie care sa propuie reducen i i economii In cheltuelile pu-

www.dacoromanica.ro
TRAIAN. AL DOILEA RAZEOIU CU DACII 83

blice. Dupa razboae, dimpotriva, se constata o situatie financiara


infloritoare ; nu mai e vorba de reducen; mai mult, se fac con-
structii insemnate, teatre, apeducte, fortificatii in diferite parti ale
imperiului, 0, ceea ce e inteadevar extraordinar, se suprima im-
pozitele pe anul 106, contribuabilii primind dimpotriva ei dela
imparat, cate 650 de dinari fiecare. Aceasta schimbare total-a nu

Fig. 44. Troleul lui Traian (Tropaeuns Traiani), reconstituire. Prin proportiile sale
impresionante, acest monument era vizibil dela mari deplirtAri.

poate avea decal o explicatie: cantitatea enorma de aur 0 de


argint (circa 20 miliarde in moneda noastra de azi!) pe care cu-
cerirea Daciei a adus-o in tezaurul roman. Nu de geaba a fast
calificata aceasta tail de catre invatatii vremii noastre Cali-
fornia lumei vechi.
Cucerirea Daciei a produs- la Roma o satisfattie extraordinara.
Serbarile date au intrecut in mare-tie i somptuozitate tot ce se
Meuse pan'. atunci. Ele au durat 123 de, zile, cu participarea a
10.000 de gladiatori; 11.000 de fiare salbatio au fost aduse in
7*

www.dacoromanica.ro
84 ISTORTA POLITICA A DACTLOR

circuri spre a Indestula pofta de spectacol a publicului romcm. S'au


Meta donatii In bani i distributii de alimente celor nevoiasi. S'au

. or

,
t ;0,,
1 ' , 21- '-t"._7
lit _ ,..

' '
..... Epikti,,,ij
A 1 t. , ,
7t I: 4 '" :::
'' '
... i y it
.4: ir .. I r ,n u
q
.rir. ,,.. 0:,
. ':1 1, -
..
...d
,.
' 7 ..1 i
.

% ,,, ,.
1 ,
.
:
I ' 14'
li./ '9.
9,',,

bAtut, in afar de motete (vezi fig. 42), 3 medalii speciale come-


mornd.acest eveniment: una mai mare de argint, celelalte doll&

www.dacoromanica.ro
TRAIAN. AL DOILEA RAZBOIU CU DACH 85

-;11,

,
g t.^ 'm

^-7-r
ry

,
S.

401
rr .
.
*
a..
. . .. ..

t%.
. *
*k11.4
-
4
, e
-R

' '
in: . v, 7".
,lc.f6
' r e N

Iv. ,
h.
7, '.
r.
...

rftt.'.
s ";" Lri

7
, L.,
'
.1
' .

-' .
r,...
J - .L. ,,
-
,,' - .
. ...i
.
, ..., : :i'

_,,.
. - .. ...
2,..
.
-..,P
o a .....,.. . ap.,,,, !A- -
e,....,...__.,.....,1.,....7.4..;

,, ' il
....e. - ...,..TIT 1
y, 1
-
' FE/ f '; -. .41*
,.... t j.4.i; .-, ',,.
V.,
, ,..1.4,,..!
. ;110,0,-,,t_ ,;,71
a r
:.. ", .. 7 .. ' ...-tr
'-',,,.'el.-..),r, . jr--..,0
L '':-.
Wit' ' -'" '--.J , .b. iii.
. - s W.
.""": *,.., ,

r. . n... , 5,,
,,
. ,
,.. . ..
' r,
OP., q'L. '
mat
" .1
*;,i'-'"
...L.
di--

4 .. ,,
4'1

i.4 4
''
7"ise

-
.
-1.--
_

- .. . .
,.. -
4-, ',
, .
..+

,E
....
t1
..,e
-
r.. ...' 01' .

., j..,____,,, z, ,-, -,,.., g -,-.77.,- r.-- i, ,., , -V.-, '. r ,t 1


ri3
it.
it W-,1
.
' " r,',-
1.;
I.,.
'11' `,-,-
- ..
-
-,: , 'N"-.. r.,,,,.
el,....,
-,,i-,..:
,', ..;-,.
. '*--Ti.:::
,
k,.. li.:n ,
.
_.,...,.,

,.. .... r_ii.) ' f',.4. ' ' .. " ''... L' ";' \
,,, ..,, 4...1.,,,'"/,5':5 ..........' ' ' '

., . - 1.1 6:,4r.L.'21.'"a''' '''''1-:" '' -V ''''.


.

tD "--/7 .r
._ .

f ' .--
,,,,,,
.,,,a
; ,
cf
,
..! ;
-,- . -,. "r

!" i'
-... , m
..4., ki.:i.,
.. , ., ....L ,--v:

-,..*:',,,g - e ;74,1'44 '-'-'.


.
..,5 e 7. '7'.' Ole' ..-` I 0; 'i t ".

ts._417 1,. "C' i:.. . , ,,,,z ., -' %.4.-k7


- , , - :.-;, 24?, 41. k.'4
.. , ,, ,,, . ......,

, ...44 AV, , . ..". . ,t,,,,.

Fig. 46. Sculpturi de pe Columna Traiani. In rdindtal al doilea de jos, se olid doi
legionari romani care aratli lui Traian capetele Dacitor uciei. In rAndul al patrulea, o
lupt3 Intre cavaleria roman5 si cca sarmatA,

www.dacoromanica.ro
86 ISTORIA POLITICA A DACILOR

de bronz (vezi fig. 43). S'au realizat, In ceramia", bibelouri sau


itin obiecte In legAtur cu supunerea Daciei; pe unele s'a Boris
i numele lui Decebal. Dar In afar de aceste manifestgri, mai
Mult sau mai putin treatoare, s'au realizat i. unele lucrri i
monuxnente
i de mari proportii, destinate sa aminteasca multor
generatii strlucitele fapte de arme ale ImpAratului.
In sudul Dobrogei, in regiunea unde se dadusera luptele din
lama anului 101-102, s'a ridicat In anul 109 data o tim
ohiar din inscriptia pug de Traian i dedicata zeului K Marte
rzbunatorul (Marti Ultori) un monument numit Tropaeum
Traiani, de proportii impungtoare (inltime circa 32 de metri
diametrul bazei 38,62 m), Impodobit cu sculpturi reprezentAnd
diferite scene de raboi. i astazi se mai vkl, in apropiere de
satul Tropaeum (mai 1nainte Adam-Clissi, &lien' Biserica omului,
nume In legAtura tocmai cu monumentul), ruinele, de form cir-
cular, ale Trofeului, In timp ce o mare parte a sculpturilor sunt
expuse la Muzeul Militar din Bucureti. Doua sculpturi s'au
pierdut printeo neglijenta criminal6, czAnd, se pare, In Dunare,
pe and erau transportate dincoace; o a treia se af16. In Muzeul
Arheologic dig Stambul. Trofeul, stricat din cauza navklirilor,
a fost refacut In veacul al IV-lea, In timpul imparatului Con-
stantin cel Mare sau e pArerea unor istorici mai noi a lui
Valens, dup izbAnda repurtat de acesta Impotriva Scitilor.
Al doilea monument comemorativ a fost Columna lui Traian
aezata In inijlocul frumosului for construit de imp6ra.t la Roma
i inaugurata In ziva de 12 Mai, anul 113. Este o coloana de mar-
mura all* Inalt de 39 de metri, Cu un diametru de aproape 4
Metri, Impodobit4 cu un ir continuu de sculpturi care o acoper
dela bag pan la varf (vezi fig. 45 i 46). Aceste sculpturi repre-
zint scene din cele dou Azboaie dacice i. suplinesc, dar numai
In mica' parte, pretioasele Comentarii ale lui Traian i Geticele
lui Criton, astAzi pierdute.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 87

RIBLIO GRAFIE
Istorla politlei a Dador In general. Ce1111: 1. V. PARVAN, Considra-
tions sur les spultures celtiques de Gruia, In Dacia, I p. 35-50;
(192(i),

2. M. Ro's1., Keltisches Grab aus Siebenbargen, In Priihist. Zeit., XVI (1925),


p. 210-212; 3. V. PARVAN, La Dacie l'poque celtique, In Compte-Rendus
des Sances de l'Acadmie des Inscriptions et Belles-Lettres, Paris, 1926, Avril-
Mai, p. 86-97; 4. DR. MARTIN ROSKA, Tombeau celtique de Cristurul Sricuiesc,
dip. d'Odorhei, In Dacia, IIIIV (1927-1932), p. 359-361; 5. H. HUBERT,
Les Celtes et l'expansion celtique jusqu'd l'poque de La Tne, 2 vol., Paris,
1932, XXVI + 403 i XVII + 368 p.; 6. CARL PATSCH, Beitrcige zur Vlker-
*trade von Siidosteuropa, V, 1: Bis zur Festsetzung der Rmer in Transdanuvien,
In Sitzungsberichte. Phil.-hist. Cl., t. 214 (1932), p. 1-206; 7. C. S. NICO-
LAESCU-PLOPSOR, Les Celtes en Oltnie, Guimarites, Portugal, 1933, p. 308
312, in 4, (Extras din .Homenagem a Marius Sarmento); 8. S. LAMBRINO-
Buerebista (In preparatie).
Itraboaele Dacilor cu Romanii: 1. 9. STgPHANE GSELL, Essai sur le
rgne de l'empereur Domitien, Thse de doctorat, Paris, 1894, 392 p. in 8';
10. C. PATSCH, Zum Dakerkriege des Cornelius Fuscus, in Osterreichische
Jahreshefte, VII (1904), p. 70-72; 11. B. W. HENDEnsoN, Five roman em-
perors. Vespasian, Titus, Domitian, Nerva, Trajan. A. D. 69-117, Cambridge,
1927, XIII+357 p. in 8; 12. P. COUISSIN, Les triomphes de Dornitien, in
Rev. Arch., XXVIII (1928, p. 65-94; 13. S. LAMBRINO, Inscription latine
de Callatis In Acadmie des Inscriptions et Belles Lettres. Comptes rendus des
sances de l'anne 1933, Paris, 1933, p. 278-289 (i extras, 11 p. in 8) ;
14. C. PATSCH, Die rmische Grenzrvehr der Balkanhalbinsel an der Donau,
In Rev. Balk I (1934-1935), p. 420-435.
II. 15. C. DE LA BERGE, Essai sur le rgne de Trajan, Paris, 1877, XLVII/
+ 312 p. in 8; 16. E. PETERSEN, Trajans dakische Kriege nach dem Sdulen-
relief erzdhlt, 2 vol., Leipzig, 1899 qi 1903; 17. VICTORIA VASCHIDE, Histoire
de la conqute de la Dacie et des corps d'armde qui y ont pris part, Paris, 1903,
234 p. in 8*; 18. G. DAVIES, Trajan's first Dacian war, in Journal of Roman
studies, VII (1917), p. 74-97; 19. Em. PA.NAITESCU, Il ritratto di Decebalo,
In Ephem, Dacorom., I (1923), p. 387-413; 20. ROBERTO PARIBENI, Optimus
Princeps. Saggio sulla storia e sui tempi dell'Imperatore Traiano, 2 vol., Mes-
sina, 1926-1927, V + 340 i 321 p. in 8'; 21. SC. LAMBRINO, Rdul Sargetias
tezaurele lui Decebal, In Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 223-228;
D. TUDOR, Podul lui Traian dela Drobeta, Craiova, 1931, 46 p. in 8';
A. DECEI, Podul lui Traian dela Turnu-Severin, In Anuarul Institutului
de Studii Clasice, 1928-1932, Cluj, 1932, p. 140-177; 24. J. CARCOPINO,
Points de vue sur l'imprialisme romain, Paris, 1934, 275 p. in 8; 25.C.
DAICOVICIU, Neue Mitteilungen aus Dazien, Bucureqti, 1941, 38 p. in 4,
(Extras din Dacia, VIIIVIII).
III. 26. CONST. MOISIL, Monetele Impeiratului Traan referitoare la ritz-
boaele cu Dacii i la cucerirea Daciei, Bucure0i, 1930, 30 p. in 8.

www.dacoromanica.ro
88 ISTORIA POLITICA A DACILOR

27. GR. G. TOCILESCU, Monumentul dela Adam-Klissi. Tropaeum Traiani,


publicat in colaborayiune cu Otto Benndorf gi George N iemann, Viena, 1895, 172 p.
in 4; 28. CONRAD CICHORIUS, Die rmischen Denkrnler in der Dobroudscha.
Ein Eriddrungsversuch, Berlin, 1904, 42 p. in 8'; 29. STUDNICZKA, Tropaeunz
Traiani, in Abhandlungen aer kgl. schsischen Gesellschaft der Wiss. in Leipzig,
Phil.-hist. Classe, vol. XXII (1904); 30. TEOHARI ANTONESCU, Le trophe
d'Adam-Clissi. Etude archologique, 1a0, 1905, 252 p. in 4; 31 V. PAnvAN, Ce-
Latea Tropaeum. Considera(ii istorice, Bucure0i, 1912, 155 p. in 16'; 32. FERRI
SILVIO, Nuovi documenti relativi al Trofeo di Traiano nella Mesia Inferiore, In
Annali della R. Scuola Normale Superiore di Pisa, seria 2, vol. II (1933),
p. 369-375; 33. Em. PANAITESCU, Momenti della civilt romana nella Mesia,
Bologna, 1935, p. 225-252 (Extras din Gli Studi Romani nel mondo, vol. II);
34. W. FROEHNER, La colonne trajane d'ajirds le surmoulage excut Rome
en 1861-1862, reproduite en plzototypographie par Gustave Arosa, 1 vol. text
i 4 vol. plane in f, Paris, 1872-1874; 35. CONRAD CICHORIUS, Die Reliefs
der Trajanssule, 2 vol. comentar 0 2 vol. plane in f, Berlin, 1896-1900;
H. STUART JONES, The historical interpretation of the Reliefs of Trojan's
Column, in Papers of the British School at Rome, V (1910), p. 439 i urm.;
K. LEHMANN-HARTLEBEN, Die Trajanssule, 1 vol. text i 1 vol. plane,
Berlin i Leipzig, 1926, VIII + 158 p. in 4'; 38. G. BENDINELLI, La colonna
Traiana, Bergamo, 1930, 12 p. i 24 plaw ; 39. JULIEN GUEY, Essai sur la
guerre parthique de Trajan (114-117), Bucure0i, 1937, 160 p. in 40;
40. RADU VULPE, Trofeul dela Adamclisi. Stadiul actual al problemei, Cer-
nauti, 1937, 13 p. in 8 (Extras din Analele Dobrogei, XVIII).
V. i p. 54, nr. 7; p. 198, nr. 24; p. 209, nr. 16.

www.dacoromanica.ro
CITILIZATIA ,$1 CULTURA DACILOR
e Gefii cei ce se cred nemuritori *.
(Herodot).

data Cu eroicul rege Decebal, dispare i statul dac. Nu insa


i poporul, asa cum au crezut o buna bucata de vreme istoricii
prea mult preocupati de originea noastra romana. E drept ca o
parte din populatia brbateasca a cazut in timpul luptelor. Unele
triburi, dupa terminarea razboiului de al doilea, au preferat sa
pribegeasca in muntii din spre miazanoapte. Cea mai mare parte
rasa a lor a ramas pe loc. Am vazut de altfel ca o suma dintre Daci
s'a supus Inca inainte de a se termina razboiul. Apoi, daca au cazut
In lupte multi barbati, aceasta nu inseamna ea au pierit totodata
si femeile si copiii lor. In sfarsit, Romanii n'aveau nicit- interes
A' extermine populatia ramasa, fiindca ar fi exterminat, data cu
ea, si pe viitorii contribuabili, soldati producatori de cari impe-
.1

riul avea nevoie. Inscriptiile ne arata o serie de cohorte i ale Klieg.'


trupe de infanterie si de cavalerie alcatuite din Daci, luptand
ca soldati romani, in timpul impartilor de dupa Traian, pe dife-
ritele cAmpuri de Walk. Tot inscriptiile ne area nume frecvente
de Daci in cuprinsul Daciei Traiane. De altfel, nici n'am avea
nevoie sa 'mai argumentam: un popor de vechimea i mdrimea
Dacilor, cu civilizatia i cultura lor, nu putea fi nici distrus, nici
mutat. Cea mai mare parte a lui a ramas pe loe s'i i-a continuat
munca de toate zilele, platind numai impozitele functionarilor
romani, Wand dela o vreme armat sub comanda romang, i
deprinzAnd, Incetul cu Incetul, din necesitate sau interes Int&i,
din mod apoi, bimba romang.
Alai lnainte de a descrie fenomenul de romanizare a Dador i.
amestecul acestora cu colonitii, e necesar A tim insa cum se

www.dacoromanica.ro
90 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

infatiqau Dacii sau Get,ii, ce vieata duceau, care erau ocupatiile


lor de capetenie, organizarea lor social, politic, economica i
militara, care era credinta lor, inteun cuvnt sa cercetam
ci cultura poporului dac. El sta la temelia neamului nostru,
ca elementul etnic component cel mai insemnat. i numai daca
ne dam seama de caracteristicele acestui element, vom putea sa
-ne lmurim asupra amestecului rezultat, vom putea explica unele
trasaturi ale poporului nostru.
Infatiarea lor. Imbracamintea. Indeletnicirile. S'a afirmat de
unii istorici neinformati ca Dacii ar fi fost oache0 i scurti la trup,
lzvoarele nu confirma aceasta parere. Strabo spune despre Coralli.
pe care-i considera ca un neam getic, ca erau flavi adica blonzi,
iar Galenus afirma in general despre Traci 0 Sciti ca au pielea
-alba ci curata. Se pare ch. Dacii, ca i ceilalti nordici in generale
erau blonzi.
Att monumentul dela Adam-Clissi cAt 0 Columna lui Traian
ni-i arata de statura potrivita, nici foarte lnali, nici scurti. Bar-
bal,ii poarta parul mare 0 au toti barba: nicairi nu gasim un
-dac reprezentat fr aceste podoabe ale capului. Pe frunte
la tam.ple parul e tiat: lucrul se poate observa att pe Columna
at 0 pe monumente. La cei nobili, dupa cum ne arta una din
metopele dela Adam-Clissi, barba e ingrijit taiatk ceea ce de altfel
nu poate surprinde. Femeile aunt reprezentate pe monumentul
dela Adam-Clissi cu figuri expresive, dar cam colturoase c masive ;
parul Il poarta pieptanat cu carare la mijloc i still-is la spate,
facut conciu. Pe Columna hitalnim dimpotriv chipuri femenine
de o deosebita finete c frumusete, asemanatoare tipului clasic
grecesc. Sa fie numai o idealizare a sculptorului? Sau reprezentarea
unor femei din patura nobil, in timp ce, aca cum s'a afirmat,
monumentul ar reproduce tipuri taraneti? Greu de rspuns. Se
pare insa ca femeile erau in general frumoase, cum au rmas
urmaele lor 0 cum ne-o spun in mod unanim i elocvent, pentru
.epoca mai noua, izvoarele istorice.
Imbraccimintea barbateasca se alcatuia din pantaloni nu prea
largi, cam in felul cioarecilor 0 o cam* strnsa la mijloc cu o
curea. Pe deasupra ei purtau, pe vreme de iarna, un cojoc ceva
mai lung, cu blana pe dinuntru, ci destul de steam pe trup. Aga
ni-i arata monumentul dela Adam-Clissi. Pe Columna, ei aunt

www.dacoromanica.ro
DELETNICIRILE DACILOR 91

infatisati purtAnd, peste ciimas, o mantie sour* fara mneci,


prinsa de umar cu o fibula sau copca. Nobilii ii acopereau capul
cu un fel de tichie sau bonet de lan sau pasla, asemanatoare
-caciulii frigiene, In timp ce oamenii din popor umblau cu capul gol.
Pe vreme rea, trebue sa fi avut insa, i unii i ceilalti, o gluga, cum
azi taranii nostri. Ma intreb chiar dad' pastori fiind, cu
turme multe, n'au cunoscut i caciula de oaie, daca asa zisa boneta
pe care ne-o Infatiseaza monumentele arheologice, nu era, de fapt,
-o caciula mica, intocmai cum se obisnuieste prin unele parti, in-
zilele noastre. In picioare purtau opinci.
Femeile aunt Infatisate, pe Trofeul lui Traian, avAnd o camasa
cu maneci scurte si o fusta pe deasupra. Pe Columna, ele poarta
peste haina stilizata ca un chiton grecesc, dar mai lunga cleat
-acesta, o mantie drapata ; pe cap au un fel de broboada, innodata
la spate, sub conciu.
Ocupatia de capetenie a Dacilor a fost agricultura. Am vazut
-ca sold*. lui Alexandru cel Mare, in expeditia pe malul stang al
Dunarii, au trebuit sa treaca prin lanuri intinse de grail, culcand
spicele cu lancea. Caracteristica pentru atentia, pe care o acordau
Dacii agriculturii este stirea lexicografului bizantin Suidas, care o
ia la randu-i din opera, pierduta azi, a lui Criton. Acesta spune ca
in vremea razboiului cu Traian, Decebal impartise sarcinile intre
nobilii daci astfel: pe unii i-a pus sa apere cetatile Intarite; pe
-ceilalti, s aib grija de bunul mers al agriculturii. Ceea ce ne a,rata
cata insemnatate avea si pe drept cuvant pentru Daci lu-
'-erarea pamntului, chiar in timpul conflictului hotaritor pentru
existenta statului lor.
O ramura importanta a agriculturii si la c.re stramosii nostri
tineau mult, era viticultura sau cultivarea vitei de vie. Podgoriile
rau numeroase i in vremea aceea; chiar asa de numeroase,
-vinul, se vede, asa de apreciat, Inca Buerebista, ingrijat de exce-
sele pe care le constata, a poruncit, i fapt remarcabil Dacii
s'au supus, sa se distruga plantatiile de vie. Stirea nu trebuie inter-
-pretata in sensul ea de atunci Inainte nu s'a mai cultivat vita in
Dacia, nici ca." s'a distrus lewd podgoria, ci, credem, In acela mult
mai natural, ca s'a limitat plantarea i s'au distrus suprafetele
care depaseau nevoile, acuma foarte moderate, ale poporului.
Ca si la rudele din miazazi, la Traci, vinul se bea curat, neamestecat

www.dacoromanica.ro
92 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

ca ap ; de altfel el nu avea tdria alcoolied, concentrarea vinului


grecesc care, mai totdeaune, trebuia baut amestecat.
Dacii au fost j remarcabili cresditori de vile; de altfel tinutul
carpato-danubian a avut In genere, In decursul istoriei, aceastii
specialitate. Rasa cailor getici era, pe drept cuvAnt, vestitd. Regele
scit Atheas, care domnea
peste rAsAritul cAmpiei
muntene, peste Buceag
i peste Dobrogea, pier-
Ac. zAnd, In lupta cu Filip,
c
regele Macedoniei, data.
cu vieata, i toate bo-
- gAtiile sale, a dat prilej

,;.
tatAlui sAu Alexandru
, trimit in lam lui 20.000
on.
de iepe pentru Imbunh-

. tiitirea rasei (ad genus


faciendum). Turmele de
oi cirezile de boi
,,, vaci jucau un rol impor-
tant in economia vietii
getice. StrAmoii noqtri
beau mult lapte: faptul
a fost remarcat de scrii-
torii cei vechi. Din lana
oilor ca i din cfinepa pe
care qtiau s'o lucreze aa
de bine ei nu o deosebeai
Fig. 47. Seceri de bronz glisito la Drajna do jos de in, i fAceau vemin-
(Prallova) In acelasi loe cu topoarele din fig. 14. Circa tele. Carele, cu patru
1100 1000 fitainte de Christos. (Muzeul National,
Bucuresti). roti cu spite, nu pline
erau trase de boi.
Apicultura era i ea desvoltatti. Am vAzut mai Inainte cum
Herodot povestete exagerAnd evident, cu mult lucrurile
spre miazAnoapte de Istru aunt atAt de multe albine Mat impie-
decii oamenii sA treacA fluviul. Nu-i mai putin adevAra.t cA. trebuie
SA fi fost multe prisAci, prin poienele pAdurilor i in mijlocul fne-
telor aa de lntinse in vremea aceea.

www.dacoromanica.ro
NDELTNICIRILE DACILOR 93

In lunca Dunarii, in balt, in Delta, pe ling& marile cursuri


de apa, Dacii erau si pescan. Trecerea armatei lui Alexandru cel
Mare pe malul stang al Dunarii s'a facut cu numeroasele Mimi
ale localnicilor, facute din trunchiuri de copac scobite (monoxile).
Exploatau sarea, iar in Muntii Apuseni, in tara Agatirsilor,
aurul. Cantitatile enorme de metal pretios pe care le-a luat Traian
din Dacia, implica o exploatare continua a zacamintelor aurifere.
Stiau sa lucreze bronzul, fierul, argintul ; faceau unelte, cum sunt
coasele si secerile de bronz
(vezi fig. 47) si de fier,
arme cum aunt sabiile de
fier care s'au gasit in mai
multe parti ale teritoriu-
lui dacio, obiecte de cult
sau mobilier, cum e can- I lI s
delabrul de bronz gasit
la Crasani (vezi fig. 48);
podoabe de tot felul (vezi
fig. 49); stiau chiar s
bata moneta de argint.
Se cunosc astzi multe
exemplare de asemenea
monete, imitatii dupa
cele grecesti ; au fost ga-
site pe intreg teritoriul
tarii, Mat in Muntenia
I

cat si in Moldova si In
Ardeal (vezi fig. 30-36
Fig. 48. Candelabrul de bronz dele Crilsani, cu troj
si 38). Isi faceau din lemn brate ai patru lumini. Distanta Intro extremithtile a
unelte agricole si obiecte doufi brate: 29 cm. Circa 900 Inainte de Christos--100
chip& Christos. (Muzeul National, Bucuresti).
casniee, iar din parnant
ars, vase de diferite
forme si marimi, unele foarte frumos impodobite (vezi fig.
9-13). Intr'un cuvant, cunosteau toate indeletnicirile econo-
mice esentiale si, prin bogdtia pamntului, ar fi putut trai fara
sa aiba nevoie a mai aduce ceva din afara. Dimpotrivii, puteau
ei exporta si exportau, de fapt, materii prime. Izvoarele ne vor-
_besc de exportul de grane, de peste, de cear si de miere si de

www.dacoromanica.ro
94 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

sclavi. Se vor fi adaogat la acestea, piei i blanuri, poate i sare


lemne spre campia panonica. Aduceau In schimb din sudul grecesc

44

Fig. 49. Coliere: unul de cristal de tiicui, celMalt de diferite naArgele, de aticla
ecdoratli i aurit4, ambele gAsite la Poiana. Inele si podoabe de au si argint glaite
tot la Poiana. Circa 50-200 cluptl Christos. (Muzeul National, Bucuretiti).

vin i, probabil, untdelemn. S'au descoperit, pana In muntii Riga-


raului, amfore mari greceti din Thassos, Rhodos i Cnidos.
Importau de asemenea te s turi fine i stofe scumpe, de bunA

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA SOCIAL& A DACILOR 96

sean* pentru uzul nobililor si al curtii regale. Diva c6derea


Sarmizegetusei, s'au gaga inteo petera, ascunse, hainele i sto-
fele scumpe ale lui Decebal.
Organizarea social. Numerosul popor al Dacilor era impfirtit
Inteo serie de neamuri sau triburi, avAnd fiecare elite un nume
deosebit i locuind un anumit teritoriu. Geograful Ptolemeu,

Fig. 50. Vas de Otnint Visit la Maur'. Circa 50-200 (WO Christ..
(Muzetil National, Bucureti),

descriind Dacia, indatil dupa cucerirea ei de Romani, Insirl aceste


tribun i arat totdeodat i orasele mai insemnate ale ei. In
urma cercetArilor fiicute, s'a ajuns la concluzia el, din tri burile
insirate de geograful amintit, existau, numai in cuprinsul Daciei
Traiane, urmAtoarele doulsprezece sigur dacice: 1. Predavensii,
2. Biefii, 3. Albocensii, 4. Saldensii, situate cAte patru In partea de
apus, anume prin Crisana si Banat. Apoi, 5. Rata,censii sau Raca-
tensii, 6. Buridapensii, 7. Potulatensii i 8. Keiagisii, asezate in
partea central a Daciei, incepAnd din nordul Ardealului, In tinutul
Tirnavelor, In Oltenia si Muntenia de vest, pinA la Dun6re. Un

www.dacoromanica.ro
:96 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

punct sigur de reper 11 formeaza localitatea Buridava, asezata pe


Olt, la sud de Ramnicul-Valcii, de unde si-au luat numele Buri-
davensii. Acestia par a fi fost una cu Burii, neamul dacio despre
care Cassius Dio povesteste ca ar fi trimis lui Traian, la inceputul
primului razboi, un mesaj scris in latineste pe o ciuperca uriasa,
prin care-1 sfatuiau sa se lntoarca i sa nu strice pacea. Ultimele
patru triburi dacice erau: 9. Costobocii, 10. Caucoensii, 11. S(i)ensii
-1i 12. Piefigii, situate in partea de rasarit a Daciei, adica in Mol-
dova si in Muntenia de est. Costobocii locuiau in partea dinspre
miazanoapte, adica In Moldova nordica si in sudul Galitiei. Iar
daca tinutul unde s'au retras Gotii lui Atanaric, fugind dinaintea
Hunilor, anume Caucalandensis locus, se admite a fi in rasritul
Munteniei i anume, luandu-ne dupa descoperirile dela Pietroasa
dela Chiojdul Mic, in partile Buzaului, atunci Caucoensii, al caror
nume nu poate fi despartit de acela al locului care a adapostit
pe Goti, au locuit i ei In aceea si regiune. Nu prezentam aceasta
localizare ca o certitudine, ci numai ca o ipoteza probabil.
De altfel i localizarile celorlalte triburi de mai sus, localizari care
variaza dupa cercetator de aceea nici nu le-am mai amintit pe
fiecare in parte trebue luate tot asa, cu titlu de ipoteza ; siguranta
prezinta numai asezarea pe grupe de cate patru, In vestul, in cen-
trul i In rasaritul Daciei. Unde anume insa, in fiecare din aceste
mari regiraii era asezat fiecare trib, aceasta, cu exceptia Buridaven-
silor, nu se poate arata in mod sigur, In stadiul de azi al cercetarilor.
In afar5 lima de triburile aratate de Ptolemeu, mai erau
altele pe care le constatain documentar, cu ajutorul inscriptiilor
sau a altor marturii. Astfel eran Carpii in Moldova, dela care
vine numele muntilor Carpatd ; Appulii (cf. numele orasului
Apulum), pe cari ni-i atesta un izvor literar anterior lui Ptolemeu ;
apoi Ansamensii, pe Somes (Samus), constatati printr'o inscriptie
latina; Succi, la gura Oltului, cu localitatea Sucidava i Tyragelii
sau Getii de pe landa fluviul Tyras (Nistru). E probabil ea insusi
numele generic al Dacilor (Daci, Dai) s'A fi fost la origine purtat
de un trib al lor din partea de nord-vest, in apropiere de Ger-
mani, unde i-au cunoscut Romanii, cu prilejul luptelor date Impo-
triva acestora din urma. Acelasi fenomen s'a Intamplat si cu
Grecii, pe cari Romanii i-au numit de asemenea dupa numele
.unui trib epirotic, Graii (sau Graecii).

www.dacoromanica.ro
OR ASELE DACILOR 97

Din marturia lui Ptolemeu i din tirile pe care ni le dau cele-


lalte izvoare, o concluzie se desprinde precisa: nuirimea numerica
a Dacilor, mulfimea lor, din moment ce au atatea triburi. Inainte
de cucerirea lui Traian, ca i in vremea lui Buerebista, a lui Dro-
mihetes tli a Scitilor, Dacii au fost un popor foarte numeros.
Aceasta e una din cauzele care explica continuitatea lor In tinutul
central carpato-danubian i expansiunea lor pe o arie atat de
intinsa in jurul acestui tinut.
In ce privete oraele, Ptolemeu indica un numr considerabil.
Trebuie s'a spunem ca multe din oraele pe care le vom intalni in
Dacia Traiand, existau de rnai inainte. Astfel erau: Porolissum,
Apulum, Potaissa, Germisara, Azizis, Berzovia, Acidava, Napoca,
Drobeta, Dierna, Sucidava, Amutrium i altele. Romanii n'au
facut, in cele mai multe cazuri, deck, s desvolte centrele existente.
Dar in gall de categoria de mai sus a oraplor care sunt constatate
documentar, prin inscriptii sau alte marturii, si in epoca romana,
Ptolemeu inira o serie intreaga de orae dacice, de a caror soart
ulterioara, sub st'apanirea cea noua, nu suntem, cu exceptia Pirobo-
ridavei i Comidavei, iriformati. lata-le in ordinea i Cu locali-
zarea pe care le-o da el: 1. Dokidava (doxtdduct) (poate Dacidava ; cf.
mai sus, p. 42: Dakiviza), In partea de nord a Crianei; 2. Arco-
badara (Aexoflgiaea situat de Ptolemeu spre rasilrit de Porolissum,
deci prin tinutul Rodnei sau al Bistritei ; 3. Trifulon (Te(Tovkv)
4. Patridava (Havdava) i 5. Carsidava (Kapadava) a,ezate cate
i trele in tinutul Costobocilor, in nordul Moldovei ; 6. Petro-
dava (Ilsrebava) dupa Ptolemeu, in Moldova central, la vest
de Siret ; 7. Sangidava (Envy/Sava) pe valea de sus a Mureplui,
cam prin partile Toplitei ; 8. Utidava (073aava) in Moldova, spre
sud de Petrodava ; 9. Marcodava (MapcdSava) prin mijlocul
Ardealului, spre nord-est de Apulum ; 10. Ziridava (ZtetSava) In
extremitatea de vest a Daciei, spre Tisa mijlocie, poate la Cenad,
pe Mure, unde sunt urme romane ; 11. Singidava (Ityyffiava)
la sud de Muntii Apuseni, poate pe Mureq, In regiunea Devei ;
1.2. Comidava (Koiciaava) In partea sud-estica a Ardealului, in
hotarul comunei Ranov ; 13. Ramidava (PagOava) prin Mol-
dova sud-vestica ; 1.4. Zusidava (Zovatbava) prin nord-estul
Munteniei; 15. Zurobara (Zovpdflaea) pus de Ptolemeu In nord-
vestul Banatului ; 16. Netindava (Ner(ybava) in estul Munteniei,
8

www.dacoromanica.ro
98 CIVILIZATIA $1 CULTURA DACILOR

pe laugh' Ialomita; 17. Tiason (T &my) in Muntenia central,


spre vest de Netindava ; 18. Arcina ('Aextvva) prin Oltenia de
mijloc sau de nord ; 19. Sornon (Zdevov) avezat in sudul Mun-
teniei, prin Vlavca. Spre raskit de Siret vi in apropierea lui, Pto-
lemeu indica trei localitati cu nume specific dac: 19. Zargidava
(ZveyMava) 20. Tamasidava (Tapaaava) 0 21. Piroboridava
(lIce0oelhava). Prima e mai spre miazanoapte, prin judetele
Vaslui sau Roman ; cea de a doua ar veni aproape de varsarea
Bistritei; pentru cea de a treia s'a propus, vi nu fara temei,
identificares, cu statiunea dela Poiana, de pe malul stang al Sire-
tului, in judetul Tecuciu (vezi harta 4).
Dar, ca vi la triburi, vi aci, la orave, aceeavi observatie se
impune: localizarile nu sunt sigure. Longitudinile vi latitudinile
indicate de Ptolemeu trebuesc luate numai ca o orientare ge-
nerala, iar nu ca date matematice. Ava incat, fixarea precisci,
pe teren, a, numeroaselor orave dacice, invirate mai sus, ramane
Inca in sarcina viitorului. Numai descoperirea de noui inscriptii
va putea lamuri, in parte, aceasta problema. Zicem, in parte,
deoarece pentru unele din oravele amintite, situate la extremitatile
provinciei, de pilda in Moldova de nord-est, e foarte putin pro-
babil ea se vor descoperi atari inscriptiuni.
Oravele dacice erau intarite; ne-o spune cel dint:Ai Ptolemeu
al lui Lagos, insotitorul lui Alexandru cel Mare. Trecand pe malul
stang al Dunarii, regele Macedoniei a cuprins un ora v get ; acesta
era insa rau intarit . Ceea ce inseamna ca in regiunea de ves
nu existau fortificatii de piatra; apararea oravelor se facea aci
cu vanturi vi cu valuri de pamnt intarite cu palisade. Avem
o pilda de asemenea lucrari la Piscul Crasanilor, pe malul Ialo-
mitei, unde sapaturile au dat la iveal o avezare tipic getica,
apoi la Zimnicea vi la Tinosul. In regiunea de munte insa, sau
acolo unde materialul se gasea uvor, zidurile se facea,u din piatra.
Dar despre aceasta, vezi mai departe, la capitolul privind orga-
nizarea militara a Dacilor.
Populatia oravelor era relativ numeroasa. Atunci and Ale-
xandru col Mare cuprinde oravul de pe tarmul stang al Dunarii,
cei patru mii de calareti ai Dacilor se retrag, luand cu ei atatea
femei vi atatia copii cat au putut duce calare. De unde rezulta ca
locuitorii acelui ora v erau in numar de cel putin 10.000.

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA SOCIALX. A DACILOR 99

Cea mai mare parte ins din populatia dacicd locuia in sate,
asezate, ca si mai tarziu, pe cursurile de ap. si In locuri mai acl-
postite. Casele se fceau, In regiunea de ses, din nuiele lipite cu
pamnt. Multe aveau form de bordeie, adic erau bAgate pe ju-
mtate in pmnt, dup cum ne arat spturile. La munte i la
deal, materialul Intrebuintat era mai ales lemnul, casele se fceau
din brne incheiate. Acoperisul era tot de lemn. Columna lui
Traian ne Infatiseaz In mai multe rnduri asemenea case de lemn.
De form ptrat, nu rotund, ele au cloud camere i sunt incon-
jurate fiecare de un gard de scanduri, Viate ascutit la vrf. Unele
din aceste case Bunt reprezentate stand pe niste stlpi, !main, ase-
zati la cele patru colturi ale cldirii, ceca ce le d un aspect de
locuinte lacustre. Invtatul Toreaschek le-a considerat ca atare.
In realitate, e vorba de stalpii de pieta' care si astzi, In regiunea
de deal si munte, se pun la colturile casei, construindu-se apoi
pe ei scheletul de lemn al cldirii. i gardul de scnduri ascutite
la v&rf (tambre), se poate observa Inch', In zilele noastre, In multe
regiuni de munte. In genere, credem di nu gresim afirmAnd
In ce priveste locuinta, nu e mare deosebire intre casa trneasa
de astzi, asa cum se mai vede in unele locuri mai ferite din Car-
pati, si casa vechilor Daci. La ses, locuinta din vremea noastr
a mai evoluat. Trebuie ins s amintim a la inceputul secolului
al XIX-lea, bordeiul era Ina foarte frecvent In cAmpia munteana.
Societatea se imprtea in dou mari clase: nobilii, carora In
limba dac li se spunea tarabostes, adica pe romaneste: a domnii
de neam i oamenii de rand. Cei dintai purtau pe cap cunoscuta
bonet de lana sau pasla si de aceea Romanii Ii numeau pileati;
ceilalti umblau cu capul descoperit cu prul mare, fiind numitii
din pricina aceasta, comati. (Vezi fig. 51-52).
In fruntea statului era regele. El guverna tara ajutat de un
sfat de nobili. In imprejurri grele, cerea si povata marelui preot.
Succesiunea la tron se facea dup cat se pare pe baza
principiului ereditar-electiv. Inscriptia lui Acornion din Dionyso-
polis ne spune Inteadevr cA, inainte de Buerebista, a fost rege
al Dacilor tatal acestuia, asa dar principiul succesiunii. Cassius
Dio, pe de alt parte, ne povesteste c regele Duras, vzand greu-
tanle i primejdiile care amenintau statul, a dat domnia de bun
voie lui Decebal, asa dar principiul elecgunii. Iar un alt izvor
sib

www.dacoromanica.ro
100 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

Fig. 51. Dac nobil (pileat), dintre cei fficuti prizonieri i dui la Roma. Poartrt
boneta de 'Asa caracteristicl. De remarcat energia gray% a fetal. (Sculpturlantic
In Mimeo! Vaticanttlni, Romal.

www.dacoromanica.ro
'PLATA. MILITARA A DACILOR 101

Hg. 52. Taran itac (coma), dintre cei Ificuti prixonieri i dui la Roma. Aceeagi expresie
energie. Chiput 'minims al acestui Dec se Intillneste i ari In mii de exemplars printre
iramtii nWri din part,. tnuntelui. (SculpturA antic(' In Mureul Vaticanului. Roma).

www.dacoromanica.ro
102 CIVILIZATIA 51 CULTURA DACILOR

istoric, Dio Chrysostom, ne arata lamurit ea Dacii aleg atat pe


regi cat si pe preoti (rege,s et sareedotes), dintre cei numiti tara-
bostes, adica dintre nobili. Aceste marturii credem A dovedi ca
la Daci, Intocmai ca si la Romani, mai tarziu, succesiunea la
tron s'a facut pe temeiul lndoit al ereditatii si al electiunii. N'a
existat, din nefericire, dreptul de primogenitura. Aceasta a fost
i una din pricinile desbinarilor si luptelor interne, care au
slabit statul dac, dupa cum vor MON mai tarziu si Principatele
romane,
S'a crezut multa vreme unii o cred si astazi ca Dacii
sau Getii se tatuau. Sunt unele stiri care vorbesc de acest obicei,
sunt altele care nu-1 amintesc. Iar un izvor istoric din secolul a,I
II-lea dupa Christos, intemeindu-se probabil pe o marturie mult
mai veche, ne spune ca tatuajul se practica de Traci asupra copiilor
nobili, iar de Geti asupra sclayilor. Cum si sub alte raporturi con-
statam deosebiri Insemnate Intre Daci si Traci, socotim aceasta
ultima stire ca fiind cea Intemeiata si conchidem la neexistenta
tatuajului la poporul dac. S'a Intamplat asa dar si In privinta
aceasta, aceeasi confuzie care se face In alte domenii, de cerceta-
tori superficiali, lntre Traci si Daci sau GeV, intre obiceiurile
primilor si obiceiurile celor de al doilea.
Cat priveste poligamia geta, despre care ne vorbeste mai hit&
Menandru In comediile sale si apoi Strabo, lucrurile credem ca
stateau asa: regii si ptura stapanitoare nu e exclus A' fi avut
mai multe sotii. Asa era peste tot, nu numai la, popoarele zise
barbare, dar chiar s'i la cele culte. Filip, de pilda, tatal lui Ale-
xandru cel Mare, a avut un numar considerabil de sotii. Tot asa
Seuthes, regele trac. Deci nu era ceva exceptional sau specific getic.
Mura de jos lug, multimea prin urmare imensa majoritate a
poporului, cu siguranta era monogama. E caracteristic faptul ea
Ovidiu, care a stat atata vreme lntre Getii din Dobrogea s'i care
dupa cum ne dovedesc poeziile sale scrise la Tomi, nu-i menajeaza
*de loe nu pomeneste niciun cuvant despre asa zisa poligamie a
lor. i n'o pomeneste, fiinded nu exista.
Vieala militard a Dacilor prezinta cateva caracteristice care
trebuie relevate. In primul rand, faptul ca fiind popor asezat, iar
nu nomad, ei pornesc la razboi numai cu arma.ta lor, nu cu Intreg
neamul femei, copii, batrani asa cum fac ceilalti barbari

www.dacoromanica.ro
VIEATA MILITARA A DACILOR 103

germani sau iranieni din partile Dunarii, careli iau cu


danii, In expeditii, tot ce au, familii i bogatii.
Un al doilea fapt important este dispretul de moarte al Dador.
Crezand, potrivit religiei lor, ca sufletul e nemuritor, considerand
deci moartea nu ca un slarit, ci ca un Inceput, i anume ca ince-
ceputul vietii celei noi, alaturi de Zalmoxis, Dacii lupta cu un
avant i un curaj extraordinar. Sinuciderile In razboi, atunci
cand Infra.ngerea nu se mai poate evita, sunt un fapt obinuit.
Dovada regele Dapyx, In lupta Impotriva lui Crassus (anul 28
inainte de Christos), dovada Decebal i curtenii sai, In razboiul
de al doilea cu Traian.
Inca din vremea lui Tucidide, Getii sunt cunoscuti ca buni
calareti. Ei trag cu arcul din fuga, lntocmai ca Sciii .1 ca Mun-
tenii i Moldovenii de mai tarziu. Cum e i natural, triburile din
partea de ves, de stepd ( pustia Getilor din Bugeac, de care ne
vorbete Strabo, aa trebuie inteleasa, ca stepa ), aveau In special
cavalerie, In timp ce in partile muntoase predomina infanteria.
Pe columna lui Traian, Dacii sunt infatiati luptnd de obicei
pe jos. Ei au o sabie incovoiata arma lor nationala i un
scut rotund care-i apara de loviturile dumanului. Unii poarta
Ina i spada, lunga i dreapta, sau sabia scurta, cu doua taiuri,
asemenea celei romane. Altii au lanci i sulite, altii pratii pentru
aruncat pietre sau plumb. In sfarit, cativa sunt reprezentati cu
topoare, cu maciuci, cu ciomege, inteun cuvnt cu arme -tara-
neti, aa cum se constat mai tarziu, in armata noastra.
Drapelul Dacilor era In forma de balaur, avand un cap de lup,
cu gura deschisa, din metal probabil arama sau bronz i
un trup Incovoiat ca al arpelui and unibla. Se pare ca aerul,
mai ales cand era vant, patrunzand in gura capului de lup, facea
sa se auda un uierat.
Dacii cunoteau. de asemenea i berbecele pentru daramarea
zidurilor dumane precum i un fel de baliste, pentru asvarlirea
la distanta a sulitelor sau a pietrelor mari. Mai ales de cand au
inceput luptele cu armata romana, Dacii i-au Im.bogatit arma-
mentul i i-au perfectionat intariturile. Una din conditiile pacii
Incheiate Intre Domitian i Decebal era doar tocmai procurarea
de catre imperiu a inginerilor i meterilor de cari avea nevoie
regele dac.

www.dacoromanica.ro
104 CIVILIZATIA sr CULTURA DACILOR

Numarul armatei a variat, dupa cum varia qi intinderea. 0


puterea statului. In timpul de inflorire al lui Buerebista, Strabo
ne spune ca Dacii puteau ridica o armata de 200.000 de oameni,
ceea ce era extraordinar pentru vremurile acelea, &and armatele
obi8nuite aveau Intre 20-30..000 de osta8i. Mai tarziu, pe and
statul se hnpartise In patru si a,poi chiar in cinci bucati, armata
daca nu mai numara, dupa acela8i izvor, decat 40.000 de oameni.
In timpul lui Decebal, ea trebue sa fi ajuns iar la o cifra impor-
tanta, daca numai prizonierii luati de Traian se urca.u, dup afir-
matia scriitorului Ioanes Lydus, care ia, stirile din Getica lui Criton,
la 50.000.
Aceste cifre importante nu trebue de altfel 8 ne mire. Gaud
poporul era asa de numeros, and avea atatea triburi si atatea
oraqe, nimic mai natural ca oastea lui, din care faceau parte toti
barbatii valizi, a fie, la randu-i, foarte numeroasa.
In ce priveste fortificatiile, ele erau de doua feluri, dupa natura
locului. La yes, apararea se Mesa prin valuri de pamnt, prin
palisade de lemn 8i. prin 8anturi. In regiunea muntoasa irisa, forti-
ficatiile erau de piatra 8i aveau proportii.impunatoare. Se pot
vedea 0 astazi ruinele unor asemenea intarituri la Gradistea
Muncelului 0 la Costesti, In judetul Hunedoara. Ziduri puternice,
din blocuri mari de piatra, platforme de observare succesive,
turnuri de aparare, acopera cate un munte intreg si. ne arata in
mod elocvent nivelul la care ajunsese arta militar' a Dacilor
(vezi fig: 53-54). Fortificatiile din munti nu stint cu nimic mai
prejos deal fortificatiile grecesti, din epoca veche, sau dead cele
romane; ele arat5.' o conceptie militara superioara si mijloace de
executie remarcabile. De nu ni s'ar fi pastrat decat aceste cetati
dacice din munti 8i. Inca eram in drept de a conchide ca poporul
care le-a ridicat n'a fost un popor de rand.
Limb& Frumusetea religiei dace. Arta. Din liznba Dacilor nu
cunoastem astzi cleat foarte putin: cateva nume de plante,
pastrate de medicul grec Dioscorides 8.1 cateva num.e de persoane
si localitti. Aceasta-i tot. Soarta rea a facut sa se piard5 poemele
serse de Ovidiu In limba getica, In timpul exilului sau la Tomi;
ele ne-ar fi aratat cum se infati8a limba, stramo8ilor nostri. Astazi
suhtem redu8i mai mult la conjecturi. Un singur lucru s'a stabilit
de atre speciali8ti anume a limbs, dacica se deosebea sinnitor

www.dacoromanica.ro
LIMBA DACA 105

de cea tracia. Fonetismul cuvintelor pastrate de Dioscorides pre-


zint diferente apreciabile fata de termenii similari traci.
Terminatia specifica a numelor de localitti dacice sau getice
este -dam (Sucidava, Clepidava, Piroboridava, etc.; cf. p. 96),
ap cum noi astazi avem terminatia -efti i -eni (Albeti, Dumitreqti,
Ndeni, Ulmeni, Sculeni, etc.). Tracii aveau dimpotriv terminatia
-para (de ex.: Bessapara, Sauzupara, Tranupara, etc.). Numele
dace de persoane sunt de obiceiu compuse i se pot explica prin

, '
r
fir ,

- - I
.
1--
I
. .
rz u
:

Fig. 53. Scarile de piatei ce due la unul din turnurile eetitii dace dela Costetti.
(Cliteul Muzeului National, Bucuretti).

comparatie Cu rdcinile respective indo-europene. De pildd,


Buerebista ar insemna bine cunoscutul ; iar Dromihetes, cel
puternic sau tare attqat . Dintre numirile de plante, 27 la numir,
pstrate de Dioscorides, citm: proziarna (iireobtdeva) numit
azi tiintific elleborum nigrum i care In romanete se chiam
zeirnci, amintind aa dar partea ultima a cuvilintului dac. Apoi
mizila (paVa) cu denumirea tiintifica thymus , adicd cimbru ;
zina (va) insemnnd cucut. (s cicuta ), etc.
Limba daciai era in deajuns de maleabila pentru a putea fi
pus in versuri. Aristotel ne spune ea Agatirqii ii versificau le-

www.dacoromanica.ro
.106 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

-gile lor; tim apoi ca Ovidiu a scris mai multe poeme cu metru
latin In limba autohtonilor Geti In mijlocul carora traia, la Tomi.
mai tim ca atunci and le-a cetit, Gqii au ramas incantati,
exprimanduli mult,umirea lor printr'un murmur prelung de
admiralie.
Din contactul indelungat cu Grecii stabiliti in oraele de pe
tarmul Mara Negre ca i cu aceia cari urcau pe Dunare in sus,
unii dintre Daci i anume, in primul rand, negustorii i nobilii,

,f

-.1


,
,-... ,., . .
.,
-
:: ..* ---ea r 7-,' '
- ' .4 '.
, .. i ' ".. 4- , . . 0,

' , 10 i, '''' .1.j-',./: A ' ..


. .

ir ,. ii- I,

'
,:... r i - -4.
'' '
L ,
ce::,
, A 'o' '
,

.., pil.2
:
':,
..!! aL",
!
p l'

Fig. 54. Vederea imprejurimilor Intlirite ale cetlitii dace dela Costeeti, luata deIpe
tense unuia din turnuri. (Clieeul Muzeului National. Bucureeti).

trebue sa fi deprins i limba greaca. Legaturi ca celea dintre


Buerebista i oraul Dionysopolis, legaturi care datau inca din
vremea parintelui regelui, implica din partes, conducatorilor daci
.cunoaterea limbii greceti iar din partea oraenilor dela Marea
Neagra, pe aceea a limbii getice. Dromihetes tia, probabil, gre-
cete ; conversatia lui cu Lisimah e greu sa presupunem ca a
.avut loo in bimba daca.
Mai tarziu, and Dacii vin In contact cu Romanii, iarai trebue
-84 admitem ea' au fost unii dintre ei de sigur tot categoriile de
mai sus, caci acestea deprind mai intai limbile straine cari au

www.dacoromanica.ro
RELIGIA DACA 107

Invatat i latine0e. Avem de altfel i o dovada: mesajul pe care


Burrii, neamul dacio din Oltenia, i-1 trimit, scris in latineste, lui
Traian, la inceputul primului razboiu, sfatuindu-1 s se intoarca
faca pace.
Dacii erau iubitori de muzica. Tot dela Aristotel tim ca
.Agatirii Ii ceintau legile lor versificate, spre a le putea mai bine
tine minte. Istoricul grec Teopomp ne apune ca Getii, atunci cnd
xnerg inteo solie, ii iau cu ei chitarele i, in timpul cat fac expu-
rierea, canta din aceste instrumente. In sfarit, Jordanes ne vor-
Lete de cantarile, din gull .1 tot din chitare, ale preotilor
Se pricepeau in mod deosebit la medicin'. Cunoa0em, mul-
lomita medicului grec Dioscorides, care le-a trecut in cartea sa,
inumele dace a o suma de plante medicinale. Foarte interesant
*poi i cat de modern anticipand asupra importantei elemen-
tului psihologic in vindecarea bolilor este principiul de medicina'
Dacilor, c,ari pun in legatura sanatatea trupului cu aceea a
sufletului. Impresionat de adevarul je care-1 cuprinde, Platon,
c elebrul filosof grec, citeaza acest principiu in felul urmator: Zal-
moxis, regele nostru, care e i zeu, apune ea', precum nu trebuie
sa incercam a vindeca ochii fr s vindecam intai capul, ori
capul fara trup, tot aya nu se poate sci Incerdi m a vindeca trupul,
Orel s ingrijim fi de suflet, i ca tocmai de aceea Bunt multe boli
la care nu se pricep medicii greci, fiindca nu cunosc intregul de
care ar trebui BA se ocupe. Cad daca acesta merge eau, este eu
meputinta ca partea s mearga
Elementul esential al culturii getice este religia. Ea a impresionat
profund prin frumusetea i superiaritatea principiilor sale
iv toti scriitorii lumii vechi cari au cunoscut-o, incepand cu He-
rodot, in veacul al V-lea inainte de Christos i ispravind cu Julian
Apostatul, in veacul al IV-lea dupa Christos. i inteadevar,
astazi, dupa invatatura Mantuitorului, religia geta Inca impre-
sioneaza prin frumusetea ei. De altfel, anticipand asupra celor
-urmatoare, putem apune de pe acum ca aunt o suma de puncte
asemanatoare, unele chiar identice, intre cele data' religii.
Primul este credinta in nemurire. Getii credeau anume c ei
im dispar dupa moarte, ci ii continua' vieata, in cer, alaturi de
.zeul suprem, de Zalmoxis. Aa ne apune Herodot. El adaoga

www.dacoromanica.ro
108 CIVILIZATIA $1 CULTURA DACILOR

o Intreaga poveste pe care o auzise dela Grecii de pe tarmuril


Mari Negre, cari nu admiteau, se vede, ca vreun alt popor,
afara de ei, ar putea ajunge la o conceptie religioasa superioara_
Potrivit acestei poveti, Zalmoxis ar fi fost un om, sclav
Samos, rti anUme sclavul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos_
Dupa ce s'a eliberat, a facut avere mare i s'a tutors acasa.
fiindca Tracii duceau vieata proasta i inculta, acest Zalmoxis,
tiutor cum era de chipul de a trai ionian i de obiceiuri mai deli-
cate decal, ale Tracilor, deoarece Wise printre Greci i Inca langa
unul din cei mai distini intelepti ai Grecilor, pe langa Pythagoras,
vi-a facut o odaie In care primea .1 ospata pe fruntaii concetate-
nilor sAi vi-i invata ea nici el, nici oaspelli lui i nici urmaii aces-
tora nu vor muri, ci vor merge sintr'un loe unde vor trai venic
i vor avea toate bunatatile. In odaia aceea, in care facea i spunea
cele de mai sus, el a pus s-i faca o subterana. Cand subterana a
fost gata, el s'a facut nevazut dintre Traci, s'a coborit in subte-
ran c}i a trait acolo trei ani iar Tracii il regretau jeleau ca pe
un mort. In al patrulea an, iar s'a aratat printre danii i aa s'au
Incredintat Tracii ca cele ce spunea Zalmoxis erau adevarate
Totul nu-i cleat produsul imaginatiei Grecilor. O apune de altfel
Herodot, care spirit critic, lndoindu-se de veracitatea acestei
povestiri, termina cu urmatoarele cuvinte semnificative: Eu
nu zic ca. a fost, nici ca. n'a fost. Cred inset cd Zalmoxis a trait Cu
multi ani inainte de Pythagoras . Deci, ea toata povestea adao-
gam noi n'are nicio baza.
De fapt, Zalmoxis (Zd2poetc) era numele cel mai raspandit pe.
care Dacii sau Getii ii dadeau zeului lor. Alte tribun il numeau
Gebeleizis (1e.); Platon Ii d numele de igaaastg Bin adica
zeul rege. Acest zeu era cerul senin, luminos. Tot ce-i tulbur_
frumusetea rsi armonia, aa dar furtuna, norii, grindina, trebu
combtut. De aceea, Dacii trag cu sagetile in vazduh, spre nori
ca sa-i goneasca i sa ajute In felul acesta pe zeul suprem. Locu-
rile de Inchinaciune sunt sus, pe munti, cat mai aproape de cer.
Iar locuinta marelui preot e tot sus, lute petera de pe muntele
Cogheonul ( Kcoya(ovov ); BA fie actualul munte Gugu (2292 m.)
situat Intre Oslea, Godeanu, Tarcu i Retezatu?
Vreo zeitate femining, nu se amintete, dei n'ar fi exclus ca
femeile gete, increzatoare ca toate semenele lor din toate tim-

www.dacoromanica.ro
RELIGIA DACA 109

purile in farmece, vrji qi incantatii, M. fi avut i vreo zeitate


secundar, In legtur cu practicile lor.
Izvoare mai tarzii, romane unele din ele de caracter poetic
ne spun ca Dacii se inching.' i zeului r'zboiului, lui Marte, care,
dupa traditie, s'ar fi nascut chiar In Ora lor. tirile Insai nu inspir
destul incredere. Mai de graba am fi inclinati sa admitem ca
Dacii erau adoratorii unei singure divinitti, apropiindu-se In
aceasta de cretinism. Herodot ne spune chiar di ei nici nu
credeau sel mai existe alt zeu in *r de al lor.
In ce privete cultul, el consta din slujbe, ceremonii i incan-
tatiuni pe care le fceau de obiceiu, pe muntii Inalti, preotii ; acetia
erau i prezicatori i medici in acelai timp. Prin felul lor de vieata,
-prin moravurile lor austere, prin hrana lor, preotii constituiau de
fapt un adevrat ordin calugresc. Ei nu se casatoreau, nu mancau
-carne i. niciun fel de vietate, ci numai lapte, branza i miere.
Duceau o vieat de asceti; poporul ii inconjura de un mare res-
pect i ii numea 4 prea cuvioi i 4 calhtori prin non i * (6eocrsfiek
-xe xat xa7voi3(hat). Numele lor propriu era lush' altul. Grecii 11
traduc, In dreapta Dunarii, prin cuvntul 2s-darat, iar In stnga
prin aoltarat. Ambele cuprind notiunea de fundator i inseamna
In romnete intemeietori .
In fruntea preotilor era m.arele preot. El cunotea semnele
-cerului .1 Mom preziceri. Ii avea locuinta, dupa' cum am spus,
Inteo petera de pe muntele Cogheonul ; aci venea, In imprejurari
grele, regele dac spre a-i cere sfatul. Pentru popor, marele preot era
aproape un zeu ; de aceea i poruncile sale gseau intotdeauna
ascultare. Dintre marii preold, trebue pomenit In primul rand
_Deceneu, contemporanul lui Buerebista i colaboratorul acestuia
In opera de inaltare a poporului i a statului dac. Un alt mare
preot a fost Comosicus, care avea In acelai timp i. demnitatea de
rege.
In afar% insa de slujbe, ceremonii i incantatii, mai aveau
Dacii, in ce privete cultul, un obicei caracteristic care trebuie
pomenit. Din cinci In cinci ani, ei trimeteau lui Zalmoxis cate
-un sol ca sa-i spuie durerile 1 nevoile lor. Trimiterea se facea In
felul urmator: se tr6gea la sorti unul dintre Daci, i se inirau toate
cate are A' transmit zeului i apoi era asvrlit in sus spre a cdea
In trei lanci fixate cu varfurile in sus. Dacg solul murea stepuns,

www.dacoromanica.ro
110 CIVILIZATIA $1 CULTURA DACILOR

ei credeau atunci ea Zalmoxis le e favorabil i ca a primit cererile


lor ; daca nu murea Insa, atunci ei dadeau vina pe sol, spunandl
za e om, 'Pau i trimeteau pe altul in locul lui. Obiceiul acesta exista
i la alte popoare, ca Celtii i Scandinavii, Ins cu o deosebire
fundamentala; pe cand la aceste popoare se aleg spre a fi jertfiti
oameni patati, criminali, hoti sau prini de rzboiu, la Daci ale-
gerea se facea numai dintre oamenii liberi i fara. pata. Iar faptul
ca solul nu murea strapuns de lanci era socotit ca o mare ruine
pentru el.
Pierderea vietii nu Insemna pentru Daci o nenorocire, ca
sudul mediteranean. Credinta lor In nemurire li fcea sa Infrunte
cu mare barbatie Incercarile i s lupte cu un deosebit eroism In
razboiu. De aceea scriitorul Pomponius Mela spune despre Gefi
C a Bunt cei mai pregcl titi pentru moart,e (ad mortem paratissimi
Getae). Iar Julian Apostatul atribuie lui Traian urmatoarele
cuvinte care, dad n'au fost rostite, nu exprim' mai putin ade-
varul: u Am subjugat chiar i pe aceti Geti, cei mai razboinici
dintre toate neamurile cate au existat vreodata, nu numai
cauza puterii corpului lor dar i din aceea a invataturilor lui Zal-
moxis, care este intre ei aa de slavit. Acesta le-a intiparit In inim.
ca ei nu mor, ci numai cat ii schimba locuinta, i, de aceea, merg-
la moarte mai veseli cleat, la once alta calatorie .
Inainte de a pleca la razboi, Dacii se impartaeau cu apa din
Dunare, In chip de vin sfant, i jurau sa nu se Intoarca in tar&
pana ce nu vor fi omorlt pe dumani.
In ce privete arta Dacilor sau Getilor, tirile pe care le avem,
asupra ei aunt Inca patine i ralee i se refer mai mult la arta
aplicata, la arta in intelesul primordial al cuvantului latin, acela
de meteug, de industrie. Sapaturile arheologice vor imbogati
treptat, treptat, aceste tiri. Deocamdata, putem afirma numai
In ceramicei i in lucrarea metalelor, Dacii ajunsesera la o Indemil-
nare deosebita. Daca cera,mica pictata li se datorete tot lor, aa_
cum socotim noi, atunci se poate spune, cu drept cuvant, ca ei erau.
adevarati artiti in aceasta privinta. Inteadevar, vasele gasite
Ariud i la Cucuteni, la Fedeleeni, la Frumuica i la Ruginoasa.
dovedesc nu numai o tehnica remarcabila, dar i un deosebit simt.
al formei, al liniei i al coloritului. Ele pot sta cu cinste alaturi
de cele mai reuite produse ale ceramicei universale. Dar chiar

www.dacoromanica.ro
ARTA DACA 111

vasele din epoca mai noua, din La Tne (dela 300 inainte de
Christos, incoace), care sunt cu siguranta absolut dacice, i ele
dovedesc insuitile artistice ale autohtonilor. Ceramica gasita la
Bonteti (jud. Rmnicul-Sarat), la Poiana (jud. Tecuci) i la Ca.
sani (jud. Ialomita), este dintre cele mai reuite ; regretatul Prvan
o numete splendida . Dacii incepusera sa imite i vasele gre-
ceti; astfel, s'a gasit la Crasani tiparul cu care ei fceau frumoa-
sele vase de Delos, cu inflorituri in relief pe fata din afara. S'au
gasit de asemenea tipare de lampi sau, mai bine zis, de opaite,
Lucrarea metalelor era o veche indeletnicire a batinailor.
Bronzul transilvanean i cel moldovean, adid obiectele fabricate
din acest metal in epoca bronzului, aunt caracretistice in intreaga
Europa. Stim ca Agatirii iubeau podoabele de aur ; ele erau
lucrate, de sigur, in tara lor, in Ardeal. unde se gasea i materia
prima. Din argint s'au qbatut de &Are Daci monete; ele sunt
de ale monetelor greceti i romane (dinari republicani). In sfarit,
tot localnicii lucrau diferite unelte, articole de mobilier (cum e
candelabrul cu trei brate, de bronz, gasit la Crasani) sau de imbra-
dminte cum sunt de pilda, copcile de prins mantaua pe umeri
(vezi mai sus, p. 93).
Dar, Inca odata, sa ateptam ca sapaturile s imbogateasca
tirile noastre despre arta Dacilor sau Getdlor. Gaud ele vor fi
in numr indestulator, vom putea vorbi atunci cu temeiu i
despre diferitele influente care s'au exercitat asupra acestei after
influente pe care astazi numai le banuim. Vom vedea atunci dad
a fost o influenta scitica i in ce nasura s'a exercitat ea; dad' Celtii
au indurit i ei pe localnici in unele privinte. Rana acum, sigurd
e numai influenta greceasca. i in privinta ei insa, dmne s se
precizeze intinderea i intensitatea.
Popor afezat din timpuri imemoriale pe ptimntul ande-1 constatei
marturiile istorice, legat de el prin agriculturd in toate form,ele ei,
prin cre.,sterea vitelor, prim scoaterea metalelor fi a celorlalte bogatii
miniere, ctiind sd-1 apere ca eroism ci ca pricepere, intemeind cel
mai puternic stat dela nordul Dundrii, ca regi cari pot sta ca cinste
allituri de cele mai frumoase figuri politice ale antichiatii, avdnd
in sfdrfit o religie superioard, de un inalt idealism, Dacii sau
au fost, sub toate raporturile, unul din popoarele insemnate ale
lumii vechi. Noi putem socoti drept barbari, aya cum s'a tot

www.dacoromanica.ro
112 CIVILIZATIA SI CULTURA DACILOR

spus mereu. Fiinda infifi cei vechi, surprinfi de insu,Firile lor,


nu i-au considerat adeseori ca atare. Povestea pe care o scorniserd
Grecii de pe girmul Meirii Negre, feica'nd din Zalhzoxis un elev al
filosofului Pitagora, capdtd in ochii nogri, o deosebitil semnificatie.
lar aprecierea lui Dio Chrysostom, o Getii sunt mai intelepti declit
aproape toti barbarii fi mai asemenea Grecilor , formeazd cea mai
buniz' incheiere a acestor rd nduri. Ea vine din partea unui scriitor
apartintind neamului cu spirit critic fi cu simtul nuantelor, care
clause pe marele Pericle, pe Tucidide, pe Socrate fi pe Sofocle.
Rolul Dacilor In formarea poporului romin. Una din problemele
cele mai grele si mai delicate In acelasi timp este sa stabilesti
contributia diferitelor elemente etnice la constituirea unui popor,
sa arati ce a dat fiecare din aceste elemente sub raportul rasei,
al limbii, al organizarii de stat, al civilizatiei si culturii. Problema
grea, deoarece de multe ori nu suntem bine informati asupra
caracteristicelor Insesi ale elementelor componente; nu cunoastem
In destul, uneori nu cunoastem de loc, aspecte esentiale cum e, de
pilda, limba. Problema delicata In acelasi timp, deoarece Insusirile
si scaderile unui popor nu deriva numai din Insusirile si scaderile
elementelor componente: combinatia acestor din urma chimica
etnica a lor poate sa dea nastere la aspecte noua, diferite de cele
anterioare. lar legile dupa care se face aceast chimica etnica nu
ne Bunt cunoscute asa cum cunoastem, bunaoara, legile chimiei
organice sau anorganice. Se adaoga apoi influenta evolutiei qi
nzediului istoric, precum si aceea a personalittilor dominante, care
pot, prin directivele ce imprima, sa creieze forme noi de vieata
spirituala sau materiala.
A preciza, asa dar, care a fost rolul Dacilor In forma,rea popo-
rului roman, ce datorim noi acestor stramosi, este una din chestiu-
nile cele mai grele ale istoriei nationale. Nu stim bimba acestor
stramosi, nu cunosteau cleat o mica parte a toponimiei i. onomas-
licei lor, nu suntem In deajuns de informati asupra atator aspecte
ale vietii lor materiale si spirituale. Totusi problema trebue pug
si un rAspuns chiar foarte imperfect trebue Incercat. Il vor
preciza si completa cercetatorii viitori, pe baza descoperirilor ce
se vor face de aci Inainte.
Un lucru, credem noi, este sigur: Dacii alcatuiesc baza etnicci
a poporului nostru. Daca experientele serologice, de determinare

www.dacoromanica.ro
ROLUL DACILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 113

a sangelui, ar putea da rezultate precise, suntem incredintati ea


ele ar arata o proportie insemnata de sange dac, superioara i celui
roman 0 celui slav. Aceasta credint o intemeiem pe urmatoarea
argumentare: grosul populatiei din Dacia Traianei l-au format
Dacii. Cu toate pierderile suferite in cele doua razboaie, cu tot
numgrul insemnat al colonitilor de limb latina, ei au pstrat
tot* preponderenta. Fiindca Dacii erau locuitorii satelor 0 oricat
de numeroase au fost oraele din noua provincie, totui satele
le intreceau cu mult. Cam aa cum este i astazi. Daca romanismul
a prins radacini atat de puternice i atat de durabile in stnga
Dunarei, e fiindca a ca'tigat pe ace0i Daci, pe btinaqi.
In ce privete limba, nu tim cat datoram Dacilor. Hilda' nu
cunoatem decat foarte putin din limba lor..Cele cateva mime de
plante medicinale, de persoane, de localitti i de 'Uri cari ni s'au
pastrat, sunt cu totul insuficiente pentru a putea preciza mote-
nirea daca in limba romn. E drept, unii filologi au gasit o serie
de cuvinte despre care afirma ca sunt de origine daca. Altii ins,'
contesta' hotarit aceasta origine i atribue numai cateva din ele
Ilirilor, cari ne-ar fi influentat prin coloniile lor trimise in Dacia
Traiana, dar mai ales prin conlocuirea stramoOlor notri cu aceti
Iliri, in dreapta Dunarii, in epoca formrii poporului roman. Cu-
vintele pe care unii din filologi i. in primul rand Ovid Den-
suianu le admit ca avand origine ilirica sunt in nurrar de patru:
barzli, manz, mazare, viezure. Li s'ar mai putea adauga eventual
lag ei s'a se inteleaga Inca trei: brau, cioara, coparla. Tot
de origine Ulrich' ar fi i trecerea.lui ct 0 cs (x), in pt 0 ps. Latinul
lucta, de exemplu, a dat in romanete lupta, iar coxa, coapsii.
Acelai fenomen se constata in dalmat ; in albanez, trecerea se
face in ft 0 fi 0 numai In cuvintele imprumutate din limba latina.
Parerea noastrei este c'a ateit cuvintele de mai sus (nurnrul lor
va spori probabil, in urma viitoarelor cercetri) cat fi trecerea
foneticei semnalata (aceeaqi observatie!), pot fi atribuite cu atata
dreptate Dacilor cat fi llirilor.
Cercetari recente, cum este aceea a lingvistului Jokl, indrep-
tales o asemenea presupunere. Inteadevr, acest invatat a aratat
inrudirea limbii Albanezilor de astAzi, cuprinzand o serie de de-
mente ilirice, cu vechea trac. Majoritatea cuvintelor pe care le
citeaz Jokl, spre a demonstra aceasta inrudire, aunt chiar dacice.
9

www.dacoromanica.ro
114 CIVILIZATIA $1 CULTURA DACILOR

Prin urmare, nu exista un argument temeinic care BA' ne impiedece


a admite pentru cuvintele i fenomenul fonetic de mai sus o origine
daca. De altfel, chiar de n'ar fi existat nicio argumentare filologica,
Inca trebuie sa admitem o anumit mo0enire, pentru un motiv
pe eare-1 indic bunul simt: e Cu putintli oare ca un mare popor,
Cu o civiliza;ie fi o culturd clot de desvoltate, cum erau Dacii, sei se
fi asimilat completamente, sei fi inveitat limba cuceritorilor, /aril a
mai pdstra nimic din a sa, nici meicar sub raportul lexicului? Un
asemenea fenomen ni se pare imposibil ; in once caz, istoria nu
cunomte niceiieri un caz de acest fe!. Aa dar, este sigur ea avem,
sub raportul lingvistic, 0 o mo0enire dacii. In recenta sa opera
de sinteza consacrata limbii romne, profesorul Sextil Pucariu
se pronunta de altfel In acest sens ; el Inclina a considera drept
autohtoni o serie de termeni In legatura cu corpul omenesc
(ceafei, grumaz, buzei), Cu pastoritul (meinz, strung, ;arc, zarti),
apoi numiri de animale (viezure, strepede, optirlei) sau de plante
(brad, mazeire) sau cuvinte In legatura cu pozitia locurilor (baltei,
meigurti, mal, gard). De aceea0 straveche origine par sa fie 0
termenii reinz, gu.c, mu.ycoiu, curpen, peirdu, ciuc i copaciu,
precum i sufixele, atat de frecvente 0 de caracteristic romne0i:
-esc,.-efte (omenesc, craesc, barbte0e, trupe0e, etc.).
Ni s'au pastrat dela Daci cateva nume de ape: In primul rand
Duneirea, care deriva dupa' toate probabilitatile dinteun *Dunaris
dacic ; apoi, Argeful din *Argessos (la Herodot, diformat: Ordessos);
Biirzava, al carei nume se regase0e in oraul dac Berzobis. SomeFul:
o inscriptie latina din tinuturile udate de acest ru vorbete de
t Samus ; este sigur ca Romanii au pastrat vechiul nume, au-
tohton. Ace1a0 lucru cu Oltul, Aluta In izvoarele latine, i cu Tisa,
pentru care s'a propus chiar, ca forma originara, dacicul
nook. In izvoarele mai tarzii, apare sub forma Pathissus i Tisia.
Mureful are foarte probabil o legatura cu vechiul Maris, pomenit
de Herodot. Ampoiul reda un vechiu nurne autohton, printr'o
forma' intermediara latina; Motrul este sigur dacio, numele lui
revine sub forma 'Apoi'yzetor la Ptolemeu i Amutria in Tabula
Peutingeriana. Tot dela Daci poate sa vie i Cerna, daca numele
ei este identic cu acela al oraului dac Tsierna, care se mai 0-
ga'sete In izvoarele istorice 0 sub formele Ateeva (Ptoleraeu):
grecesc se pronunt In romanete dz I), Tierna (Tabula Peutin-

www.dacoromanica.ro
ROLUL DACILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 116

geriana), Dierna (inscriptie latina), Zerna (Digestele lui Ulpianus).


Adaugam ca oraul se afla chiar la varsarea, raului In Dunre.
Buzdul pare a fi iara0 dacic: un izvor grec din veacul al IV-lea,
ne-a pastrat numele lui sub forma Movalog care poate fi foarte
bine o transcriere gre0ta a lui Mnovalog In grece0e se pro-
nunta b!).
In ce privete numele de localitati, siguranta n'avem pana
acum cleat pentru Abrud. Acesta deriva. din Abruttus: compara
Cu Abrittus din Dacia Pontica pomenit In inscriptiile latine.
Poate ca i Tapae, unde s'au dat cele doua lupte dintre Decebal
0 Romani, sa se fi pastrat in numele satului banatean de astazi
Tapia, dup cum in Hdrfova s'ar putea sa regasim pe vechiul
Carsium; certitudine Irma' nu este. Incolo, cat despre capitala,
Sarmizegetusa, oraele mari: Apulum, Napoca, Porolissum, Malva,
Drobeta, sau mcar celelalte centre urbane, nu s'a pastrat niciun
nume. Lipsa de continuitate, sub acest raport, nu trebue sa ne
mire: aezarile urbane au fost doar acelea asupra carora s'au
napustit barbarii in primul rand: ele au 0 disparut cele dintai.
Dar, disparand vieata municipala din Dacia (n'avem In limba
romana niciun cuvant care sa aminteasca aceasta vieata
institutiile sau functionarii ei!), era natural sa dispara
numele oraelor respective. Cat despre sate, ramane ca material
nou documentar In genul, de pilda, a celui descoperit In tabulele
cerate, BA ne dea putinta unei comparatiuni, din care sa rezulte
concluzii precise. Cu ce avem astazi, nu se poate afirma nimic
concludent.
0 parte din credintele populare, din descantece, din leacurile
babeti, trebue sa OA o straveche origine daca. SA fie priveghiul
nostru, In forma arhaia In care apare el inch', in unele colturi re-
trase ale tarii, ca In Vrancea, forma care arat mai de graba bu-
curie decat intristare, cu mati, cu jocuri, cu glume, o mo0enire
a acelei vremi? S aminteasca el ceea ce ne spune Herodot despre
neamul Travsilor, ca jeleau pe noul nascut i ca se veseleau
glumeau cand murea cineva, fericindu-1 ca a scapat de relele
Greu de afirmat categoric. In acest domeniu, ca i In
acela, foarte fin, al insu0rilor suflete0i, suntem redu0 la simple
ipoteze. De aceea, nici nu vom insista mai mult, Wand viito-
rului sarcina sa lamureasca lucrurile.
9*

www.dacoromanica.ro
116 CIVILIZ 4TIA $1 CULTURA D ACILOR

BIBLIOGRAFIE
Civilizatla 1 cultura Dacilor: 1. W. TOMASCHEK, Les restes de la langue
dace, Louvain, 1883, 20 p. in 8'; 2. 0. DENSUSIANU, Histoire de la langue
romaine, t. I, Paris, 1901, XXXI + 510 p. in 8'; 3 C. MoisIL, Avut-au
Dacii monete proprii?, in Lui Ion Bianu amintire, Bucuresti, 1916, p.305-331
4. D. M. TEODORESCU, Ceteifile antice din muniii Hunedoarei, in Publ. Com.
Mon. Ist. Tran., 1 (1923), p. 7-24; 5. N. JOCKL, Albaner, In Max Ebert,
Reallexikon der Vorgeschichte, t. I, Berlin, 1924, p. 84-94; 6. J. MELICH,
Ober den ungarischen Flussnamen Tisza Teiss , in Streitberg Festgabe,
Leipzig, 1924, P. 262-266; 7. D. DETSCHEW, Die dakischen Pflanzennamen,
Sofia, 1925, 56 p. in 8'; 8. D. M. TEODORESCU, Cercetiri arheologice En munfii
Hunedoarei, In Cont. Mon. 1st. Seel. p. Trans., Raport pe anul 1924, Cluj,
1926, p. 40 si urm.; 9. D. M. TEODORESCU, Cetatea dacci dela Costefti. Rezul-
tatele generale ale sdpciturilor arheologice, In Anuar. Com.Mon. Ist. Sect. p. Trans .
pe 1929, Cluj, 1930, p. 265-298; 10. C. SCHUCHARDT, Die Schulenburg bei Cn-
fofeni und andere dakische Burgen, In Schumacher-Festschrift, Mainz 1930, p.184
urm. ; 11. D. M. TEODORESCU, Cetatea dacd dela Grdiftea Muncelului ( judelul
Hunedoara), in Anuar. Com. Mon. Ist. Seel. p. Trans., 1930-1931, p. 47-68;
12. D. BERCIU, Burii, Buridava, Burebista, Craiova, 1931, 28 p. in 8; 13.
GENERALUL RADU ROSEM, Inceputurile artei militare in cuprinsul Romdniei
de azi In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., s. 3, t. XIV (1933), p. 313-364;
14. ALBRECH.T V. BLUMENTHAL, Die Ringinschrip von Ezerovo, In Indoger-
manische Forschungen, LI (1933), p. 113-130; 15. Em. PANAITESCU, Nu-
mdrul Gefilor qi al Dacilor. Comentar dupd Strabo, Bucuresti, 1934, 16 p.
in 8'; 16. C. DAICOVICIU, Problema numclrului Geto-Dacilor. Considerafii
asupra unei lucriri recente, Cluj, 1934, 12 p. in 8'; 17. DR. G. SEVEREANU,
Trsor de Hufi. Ornements et monnaies daces de la rgion de Hugi, In Bucu-
regti, I (1935), p. 17-36; 18. MIHAIL MACREA, Monetele din cetatea dace
dela Costefti, Cluj, 1936, 19 p. in 8'; 19. A. GRAUR, Coup d'oeil sur la lingui-
stique balcanique, In Bulletin linguistique de la Faculte des Letres de Buca-
rest, IV (1936), p. 31-45; 20. AL. Rosorri, Istoria limbii romdne, II. Limbile
balcanice, Bucuresti, 1938, 132 p. in 8'; 21. ION CONEA, IdentificcIri geo-
istorice En Dacia veche: 1. Mons. Caucasus (sec. II). . 2. Caucalandensis locus
(sec. IV). 3. (Daci) Caucoensioi (sec. II), In Corectdri geograf ice In istoria
Romdnilor, Bucuresti, 1938, p. 7-24; 22. SEXTIL PU*CA.RIU, Limba romdnd,
vol. I, Bucuresti, 1940, XIV -I- 457, p. in 8; 23 C. DAICOVICIU, Le pro-
blme de la continuit en Dacie, Bucuresti, 1940; 24. SEVER POP, Die
Toponymie Siebenbiirgens, In Siebenbargen, I, Bucuresti, 1943, p. 319-348;
25. AL. ROSETTE, Istoria limbii romdne. Noliuni generale, Bucuresti, 1942,
.96 p. in 8; 26. AL. BORZA, Sanctuarul Dacilor. Scoyalovov, Timisoara, 1942,
24 p. in 8'; 27. C. DAICOVIC/U, Daker und Rumdnen, In Siebenbdrgen, I,
Bucuresti, 1943, p. 175-186; 28. C. DAICOVICIU, La Transilvania nell'anti-
quitd, Bucuresti, 1943, 223 p. in 8 .
Vezi i p. 199, nr. 55.

www.dacoromanica.ro
DACIA TRAIANA.
I Dacia Felix .
(Inseriptie depe monetele rontane).

Prin cucerirea Daciei de catre Romani, hotarul imperiului a


lost mutat peste Dunare, spre miazanoapte. Aceasta fapta, spune
istoricul Xenopol, este o greeala politica . Nu trebuia depaita
Dunarea, nu trebuia intemeiata o provincie excentrica, greu de
aparat, ca Dacia. Poporul roman, continua istoricul Xenopol,
a fost zamislit, prin urmare, dintr'o greala politica' *. Socotim
ca greala e a istoricului, nu a imparatului Traian. Inteadevar,
imperiul nu putea fi ap5rat in mod satisfacator pe Duare. Istoria
o arata limpede i e surprinzator ca faptul acesta n'a fost luat
In consideratie fluviul n'a impiedecat niciodatil navalirile din
spre nord. Cine voia, aa dar, sa apere efectiv Moesia, trebuia
BA stapaneasca i tarmul stang. Traian a ocupat Dacia i. a trans-
format-o in provincie romana' nu dintr'o grepla politica.', nici
dintr'un capriciu, ci dintr'o aspra necesitate. Nu se putea altfel.
Cu puternicul stat dacio in coasta, imperiul n'ar mai fi avut li-
nite niciodata in regiunile dunarene. Experienta o artase de
altfel, timp de mai bine de o suta de ani. De aceea a facut Traian
cele doua mari i sangeroase exped4ii, de aceea legiunile i-au
mutat lagarele In inima Ardealului.
Hotarele i populatia. Persistenta elementului autohton. PAn"
unde se intindea provincia romana Dacia, intemeiata de imparat
In anul 107 dup Christos? Care erau hotarele ei? Wa'spunsurile
variaz6 dup cercetatori iar nepotrivirea dintre ele rezula din
tirile deosebite pe care ni le dau vechile izvoare. Ptolemeu, geo,

www.dacoromanica.ro
118 DACIA TRAIANA

graful a carui opera am intrebuintat-o qi mai inainte, scriind cu


vreo patru decenii dupa expeditiile lui Traian, fixeaza ca botare
ale Daciei , spre apus Tisa, spre miazanoapte muntii Carpati,
spre miazazi Duna:ma, iar spre rasarit 11111 Hierasos, care a fost
identificat de unii cu Siretul, de altii cu Prutul. Eutropiu, un
-scriitor tarziu i care nu inspira mare incredere (era retor de
profesiunel), spune ea lungimea granitelor era de un milion de
ai decies centena millia passuum ), aa dar circa 1478 de
kilometri. Unii dintre istoricii zilelor noastre cred ca hotarul din
spre miazazi ci rasarit al Daciei, ar fi urmat creasta Carpatilor,
aa dar &A Muntenia propriu zisa, dela rasarit de Olt, i Moldova,
ar fi rmas in afara, provinciei. Noi avem dovezi documentare ca
in Muntenia i in sudul Moldovei au stat permanent detaamente
de ale legiunilor i c erau aezri daco-romane. In anii imediat
urmatori razboaielor dacice, campia munteana i sudul Moldovei
se pare ca Inteadevar au apartinut din punct de vedere admini-
strativ i militar, provinciei Moesia inferioar. Mai tarziu insa,
noi credem c cel putin Muntenia a fost incorporata Daciei Mal-
vense. In once caz, oricare ar fi fost incadrarea oficiala a campiei
muntene i a sudului Moldovei, un lucru e sigur: ele au fa cut parte
integranta din imperiu, au fost supuse actiunii de romanizare
s'au romanizat.
In concluzie noi socotim a Dacia Traiana, la jumatatea seco-
lului al II-lea, avea ca botare pe acelea aratate de Ptolemeu, adica
Tisa, Dunrea, Prutul c Carpatii nordici. Ea cuprindea deci
Muntenia propriu zisa, Oltenia, Banatul, Criana, Ardealul i Mol-
dova pana la Prut. Supra fata ei intrecea 250.000 de kilometri
peitrati.
Pop ulatia Daciei Traiane. Problema populatiei Daciei Traiane
este una din cele mai importante c mai discutate, in acelai timp,
ale trecutului nostru. Importanta, fiindca in cei aproape 170 de
ani cat a durat stapanirea romana in stanga Dunarii, s'a pregatit
plamada etnica din care s'a format poporul romanesc. In acest
timp, populatia autohtona i-a insuqit limba cuceritorilor gi s'a
amestecat cu ei, &and natere la un nou popor, romanic, care la
randul sail a absorbit populatia slava aezata mai tarziu in Dacia
qi a format astfel poporul roman. Discutata, deoarece in jurul
acestei probleme s'au emis multe pareri, atat in ce privete com-

www.dacoromanica.ro
POPULATIA 119

ponenta etnica a populatiei Daciei Traiane, cat 0 persistenta


ei In aceasta provincie, dupa plecarea legiunilor.
Invatatii din coala latinista, pentru a dovedi teza lor, au
sustinut ca noi Romanii suntem urmagii curati ai colonigtilor
romani adu0 in Dacia. Gheorghe incai, in Cronica sa, afirma c'
populatia daca a fost completamente distrus in timpul razboaelor
cu Traian, aa incat nu s'a putut produce un amestec etnic. Iar
Petru Maior, MIA' ca sa Busting desfiintarea totala a Dacilor, crede
totu0 ca n'a avut loc niciun fel de apropiere Intre cuceritori 0
cuceriti, prin urmare c noi suntem descendentii curati ai colo-
nitilor romani, MI% sange strain In vinele noastre.
In ce prive0e continuitatea, discutia a fost i mai apriga.
Istoricii straini cari aveau interes din motive politice sa
demonstreze ea noi suntem ultimii veniti in Ardeal, au sustinut
ca. populatia Daciei Traiane a parasit aceast provincie la ordinul
imparatului Aurelian, in anul 271, i ea nu s'a reintors decal,
tarziu, pe la sfarsitul veacului al XII-lea 0 inceputui celui de al
XIII-lea, la nord de Dunare, cand Ardealul era deja ocupat de
Unguri. Bine inteles, invatatii no0ri au raspuns dup cum trebuia
0 au aratat, cu tot felul de dovezi, ca n'a existat asemenea stra-
mutare in masa a populatiei din Dacia, i c5 stfmo0i notri au
continuat sa locuiasca aci tot timpul.
Problema continuit tii populatiei romanice In stanga Dunarii
se leag insa in modul cel mai strans de problema alcd Mira acestei
populatii. Caci una este daca aci a trait vechea populatie, batina0i
care 0-au insu0t cu vremea limba latin5, 0 alta e daca aceasta
populatie a fost completamente starpita 0 In locul ei au venit tot
felul de elemente din toate col-Virile imperiului, aduse numai de
dorinta de ca0ig 0 care deci pot pleca tot aa de uor, cand
acest catig nu mai exista. De aceea am spus din capul locului
ea problema populatiei Daciei Traiane este una din cele mai
importante.
Am aratat mai lnainte, la capitolul privind razboaiele lui Traian
cu Decebal, ca un popor de marimea, de civilizatia 0 de vechimea
Dacilor, nu putea fi nici distrus, nici mutat din tara sa de ba0ina,
oricat de crancene ar fi fost luptele. Enumeram acolo, pe langa
argumente de bun simt, Intre care cel de mai sus, 0 dovezile isto-
rice documentare In sprijinul persisterrtei populatiei dacice sub

www.dacoromanica.ro
120 DACIA TRAIANA.

stap&nirea romana. Vom insista acum asupra acestora din


"Irma.
Istoricul Cassius Dio ne spune ca In cursul celui de al doilea
razboiu (105.-106 dupa Christos), foarte multi Daci trecusera de
partea lui Traian. De aceea, Decebal i voia sa incheie pace. Pe
de alta parte, Columna lui Traian ne arata, In mai multe rnduri,
supuneri de locuitori din Dacia. Trebue deci sa admitem e o bung
parte a populatiei batinae, vazand puterea romana i prevazAnd
sraritul razboiului, s'a inchinat cuceritorilor continuat exis-
tenia in vechile afezeiri.
Inscriptiile latine din Dacia ne arata o serie de nume dace:
e o dovada peremptorie de continuitatea populatiei autohtone
sub noua stpAnire. Astfel e, de pild, inscriptia gasita la
Optatiana pomenete pe Aurelius Denzi, de 80 de ani, pe fiul
acestuia Aurelius Bassus, pe nora lui, Aelia Prisosta i pe
nepoata lui, Aurelia Bassina. Numele subliniate sunt dacice.
Interesant de observat e faptul.ca prenumele lui Denzi e roman,
Aurelius, i c fiul i nepotul lui poarta deasemenea nume carat
romane. Procesul de romanizare se observa uor.
La Apulum (Alba-Julia), un Mucatra, fiul lui Brasus, are ca
motenitor pe Mucapor Mucatralis. Tuspatru numele sunt dacice.
Tot la Apulum, un Mucasenus Cesorini, calaret In armata romana,
are ca sotie pe Rescuturme, fiica lui Soja.
La Potaissa, Valeria Dula e sosia unui Volusius Titianus; la
Napoca (Cluj), gasim pe un Aurelius Duda.
O alta inscriptie, amintete pe Aelius Diales care a trait 90 de
ani i canna fiul sau Aurelius Ditucentus li pune aceasta piatra
funeral% drept recunoqtinta. Numele de familie Diales este curat
dacic; prenumele Ins Aelius este unul din cele mai autentice
romane. Se vede iardi lamurit cum se facea procesul de asi-
milare.
In celelalte inscriptii intalnim nume ca: Dizo, Eptala, Tzinto,
Costas, Tarsa, Drigiza, etc., care sunt toate dacice.
Unele persoane pomenite In inscriptii poarta nume curat ro-
mane ; n'am banui, dac.' nu ne-ar spune-o precis textul, ea In
realitate erau de origine daca. Astfel e cazul lui Julius Secundinus,
reangajat militar, despre care inscriptia ne spune ca era natione
dacus caruia sosia sa Atticia Sabina i fiul sail. Costas

www.dacoromanica.ro
PERSISTENTA DACILOR 121

piatra funerara. Tot aa, gasim intr'o inscriptie pe un o Iulius


Pi ...tinus, cives dacus, al carui nume, dei trunchiat, dar de
factura romana, nu ne-ar fi Ingaduit sa vedem in purtatorul lui
pe un bktina din Dacia.
0 alta dovada importanta despre persisterga i insemnatatea
populatiei autohtone sub noua stapanire o formeaza numeroasele
corpuri de trupa cu organizare romana, alcatuite de Daci, pe
care le intalnim in diferitele provincii ale imperiului. Astfel in
Noricum, adica in partile fostei Austrii, se afla o 4 Ala I Ulpi,t
Dacorurn , adica un corp de cavalerie. In Panonia sau Ungaria
de astazi, era o cohors II Augusta Dacorum pia fidelis veterana-
milliaria equitata, adica o cohorta sau un detaament de infan-
terie, avand i cavalerie. 0 alta cohorta de Daci i. anume
cohors III Dacorum equitata, a carei garnizoana era in Mace-
donia, ja parte la o expeditie in Mesopotamia. In aceeai
extremitate rasariteana a imperiului, langa Tigru 0 Eufrat, se-
afla o vexillatio Dacorum Parthica, adica o trupa de cavalerie
care pazea hotarul spre Parti. In alta extrernitate a impe-
riului, in Britania, intalnim o cohorta de Daci, ai 61'ei
soldati se servesc de sabia incovoiata, caracteristica, kii poarta
nume deasemenea caracteristice precum Decibalus 0 Dida. Nu
mai iniram i. pe celelalte ale" i. cohorte" de Daci. In
total, s'au constatat pang acum, in mod sigur, nouil aseme-
nea corpuri de trupa, altii dau cifra de unsprezece, alca-
tuite din Daci i. servind dincolo de hotai ele provinciei. Ele ne
arata cat era de numeroasa populatia batinae barbateasca
In Dacia, Traiana.
Unii dintre aceti batinai ajung sa aiba rosturi mai insemnate
nu numai in armata, unde de sigur mu4i dintre ofiterii corpurilor
de trupa amintiti mai sus erau Daci, dar i in administratia civil.
Astfel e poate cazul lui Aelius Ariort, quatuorvir, adica unul din cei
patru conducatori ai oraqului Drobeta, ucis de talhari la varsta de-
57 de ani i aruia sotia, fiul i nepotul acesta din urma purtand
numele illir de Udar ii pun inscrip0a funerara. Mai tarziu,
pe vremea lui Gallienus, un Dac romanizat, binelnOles Cu
nurnele de Regalianus, ajunge general i guvernator al Illyricului,
ba chiar la un moment da,t (in anul 263 dupa Christos), este pro-
clamat i imparat de locuitorii din Moesia. Despre acest Rega-

www.dacoromanica.ro
122 DACIA TRAIANA

lianus, Historia Augusta ne spune a era, zice-se, din neamul


lui Decebal .
Toponimia Daciei Traiane dovedeste i ea persistenta popu-
latiei Mstinase. Atat Ptolemeu, ct i Tabula Peutingeriang,
o hart a lumii vechi, alcatuita in secolul al patrulea dupa
Christos, i alte izvoare geografice i istorice arat in vre-
mea romana un mare numgr de localitati i rauri cu numele
vechi dacice. Pentru ca s se pastreze insa aceste nume era
necesar s'd se pAstreze i vechea populatie, care sa le transmita'
mai departe.
In sfarsit, trebue s add'ugm c nii Romanii strAmutau
4:IM and in and, in interiorul provinciei, in urma expeditiunilor
grupe intregi de Daci liberi, cari se retr6seser spre miaz-
noapte. O inscriptie din Roma ne vorbeste de conducgtorul unora
din acesti Daci liberi, de regele Pieporus al Costobocilor, cari locuiau
dup cum am arAtat mai inainte, in Moldova de nord, in Buco-
vina si in GaliOa. Cassius Dio arat4 c'a" pe timpul imp6ratului
Commodus i anume in anul 180 dupl Christos, un general roman
Sabinianus, dup ce a btut pe Daci (e vorba evident de Dacii
liberi din nord), voia BA' strmute in interiorul provinciei 12.000
dintre ei.
Si in Dacia Pontica (Dobrogea de ast'azi), populatia autohtong,
getia sau dacica, a continuat s'd existe sub stApAnirea romanii.
Inscriptiile i celelalte izvoare istorice ne arat i aci a sez5ri cu
nume specific dace, precum Capidava, Buteridava, Zisnudava,
Turremuca, sau persoane purtand nume de aceeasi origine ca,
de pilda, Daizus, Comozous. Pe 14110 Daci sau Geti, mai erau in
Dobrogea i Bessi, un neam tracic, originar din Balcani, emigrat
sau colonizat aci. Inscriptiile latine din veacul al II-lea dup4
Christos, ne arat o serie de sate in care locuiau laolalt colonisti
romani i Bessi de acestia.
Cat a fost de numeroasa populatia bastinase in Dacia, la
sfarsitul rzboaielor dintre Traian i Decebal, adia in momentul
and tara e prefAcuta in provincie roman6 si se incepe colonizarea,
nu putem sti cu sigurant. Putem insa bnui. Cu toate pierderile
suferite in lupte, cu toat emigrarea unor triburi care nevoind
s6 se supun6 imperiului, s'au retras in muntii dela miaz6noapte,
noi credem c populatia ramas6 a fost In numgr insemnat, consti-

www.dacoromanica.ro
COLONI$TII ROMANI 123

tuind majoritatea locuitorilor noii provincii. Popor de agricul-


tori In primul rnd, Dacii au continuat s locuiasca mai ales
satele trii lor, colonistii romani stabilindu-se in primul rand in
-orase sou In jurul lagrelor militare. i fiindc6 au locuit de pre-
ferinta satele, de aceea nici nu dvem un numr prea mare de
inscriptii pomenind populatia bstinase. Ea nu obisnuia s-si puie
inscriptii funerare, In timp ce orsenii romani sau greci tineau
mult la aceasta. Nu rezult Ins de loc de aici ea' acesti orseni ar fi
format majoritatea populatiei, asa cum au fost inclinati unii filo-
logi s'o cread, fcand numeirdtoarea inscriptiilor din Dacia. Este
si cum peste cateva sute sau mii de ani, cineva ar judeca struc-
tura etnia a Romniei de azi, luandu-se dup5 inscriptiile funerare
din cimitirele oraselor actuale. Dup socoteala de mai sus, ar fi
in drept s conchid c in Romania au locuit foarte multi strini,
In once caz, mai multi .orseni cleat, trani, deoarece acestia
din urm n'au inscriptii care s'-i pomeneascA. Asa s'a intamplat
si In Dacia, acum o mie opt sute de ani. Fiindc6 anumite
deprinderi i anumite elemente nu se schimb In viata po-
poarelor, iar in reconstituirea trecutului lor, trebuie s inem
seam, pe lnga documente, si de indicatiile pe care ni le &A
bunul simt.
Colonitii romani. Peste aceast populatie bstinase, Romanii
au adus colonisti. Eutropius, cu exagerarea lui retoricA bine cu-
noscut, ne spune c acestia au fost multimi nenumrate din
-tot imperiul i eh motivul aducerii lor era 4 pentru a cultiva ogoa-
rele si a locui orasele , deoarece Dacia 4 fusese golit de brbati
in timpul rzboiului indelungat al lui Decebal . Noi credem mai
de graba pe Cassius Dio, care sprijinit pe izvoare contemporane
evenimentelor, ne povesteste despre numeroasele supuneri de tri-
buri dace fat de Traian. Dar, lsnd la o parte exagerarea privind
numrul colonistilor si mai ales nimicirea brbatilor bastinasi,
un fapt este exact: Se constat in Dacia colonisti din bate petrfile
imperiului roman. Cei mai multi, putem spune imensa majoritate,
poart nume romane. Pronumele Aelius se intalneste, In inscriptii,
de vreo 100 de ori, acela de Aurelius de 150 de ori, Julius de vreo
50 de ori, etc. Evident, aceasta nu inseamn c purtatorii lor erau
cu totii neaprat de origine curat roman, din Italia sau din pro-
-vincfile puternic romanizate. De multe ori, sub un nume specific

www.dacoromanica.ro
124 DACIA TR &JANA.

roman, se ascundea un Grec, un Sirian sau un Dac, dup cum


am vAzut mai sus. Nu e mai putin adevrat c totusi elementele
romanizate, vorbind limba latina, au format marea majoritate a
colonistilor veniti In Dacia. Aceasta rezult in mod evident si dirt_
imprejurarea hotritoare (INA prerea noastr: c ei au
reusit A' impun localnicilor limba lor, ceea ce nu s'ar fi
Intmplat dac ei n'ar fi reprezentat si o superioritate numeric&
bare colonifti.
Au venit si un numar de Greci sau de colonisti de ala
origine, dar de cultur si limb greceasca. S'au gsit o serie
de inscriptii scrise in aceast limb& i unii dintre cei cari le purr
au totusi nume curat romane! Astfel e cazul lui Marcus Memmius-
Longus din Apulum (Alba-Julia) sau acela al lui Quintus Axius
Julianus, care-si adaog ins si cognomen-ul sau porecla reve-
latoare de Ionios, adica Ionianul, deci Grecul, am zice noi.
In tabulele cerate gsite la Alburnus Major, un centru Insemnat
al regiunii miniere, deci loe de afaceri, TOoportia numelor grecesti
e cam de 10 la suta, asa dar apreciabil.
Socotiti dup regiunile sau provinciile din care au venit, cei
mai multi colonisti se arat a fi si faptul e natural din-
Imprejurimile Daciei. Un numr insemnat au venit din Illyricum,
adicA din partea de apus a Peninsulei Balcanice, din cele dou
Moesii, provinciile de pe malul drept al Dunrii, si din Tracia_
In regiunea Muntilor Apuseni, lng. Alburnus Major (azi Rosia),
era un sat intreg de Dalmati, din neamul Pirustilor, priceputi hr
extragerea metalelor ; satului i se spunea: vicus Pirustarum.
Inscriptiile arat in aceast regiune aurifer nume caracteristice
de Dalmati, cum este de pild acel Dasius Verzonis, Pirust din
satul Kavieretium, care vinde unuia Maximus Batonis, o fetil de
sase ani cu numele de Passima, pe 265 de dinari. Din numele de
persoane mentionate in tabulele cerate gsite la Bosia, o sum sunt
dalmate. La Alba-Julia, s'a gsit o inscriplie privitoare la templul
ridicat de colegiul Prosmonilor, adid a locuitorilor originan, se pare,.
din orasul Promona, in Dalmatia. 0 alt inscriptie pomeneste pe
un Titus Aurelius Afer Delmata, chemat cel dint:Mu din Splonum ,.
o localitate de asemenea In Dalmatia. Trebuie A adaugam a
numrul colonistilor de origine trac s'i iliria era sporit si prim
soldatii de aceiasi origine, cu garnizoana in Dacia si care, dup.&

www.dacoromanica.ro
C0L0N1$TII ROM kNI 126

terminarea serviciului militar, se stabileau aci. Au fost astfel


in Dacia, colonivti cari apartinuserd corpurilor de Traci sAge-
tatori , de Traci cetteni romani , de Bessi , de Iliri , de
4 Dalmati .
Intalnim lug i colonivti veniti mai de departe. Unii sunt din
Asia MicA, din diferitele orave i provincii ale ei. Tavianii, care-vi
lac vi un colegiu In Dacia, sunt din oravul Tavia, in provincia
Galatia. Altii vin din Bitinia, altii din Caria, altii din Paflagonia,
unii tocmai din Coelesiria. Ei aduceau cu danvii i zeii respectivi,
cum era de pild6 Glycon, zeul adorat In oravul Abonoteihos din
Paflagonia sau Jupiter, cruia-i adaugau insd i numele oravului
de origine, numindu-se deci Jupiter Optimus Maximus Helio-
politanus, adica ce! dorat In Heliopolis, Jupiter Optimus
Maximus Prusenus, adorat In Prusa, Jupiter Erisenus, deci din
Erisa, etc.
Au venit colonivti vi din Galia. 0 inscriptie amintevte pe un
decurion, sau, cum am zice astdzi, un consilier municipal cu numele
Ibliomarus, care era de fel din oravul Augusta Treverorum, din
provincia Belgica a Galiei. De aceiavi origine celtica trebuie sa fi
fost vi multi dintre soldatii apartinnd corpurilor de trupd galice,
spaniole sau britanice care, dup ispavirea serviciului militar, s'au
avezat in Dacia. S'au gAsit la noi o serie de diplome militare apar-
innd unor asemenea soldati, ceea ce inseamnA c li se dgduse
pimant aici i cd se stabiliser pe el, impreung cu familiile lor.
Dela acevti colonivti civili sau militari de origine celt5
provin inscriptiile care pomenesc zei adorat; In locurile de unde
plecaserg. Astfel sunt zeii Jupiter Bussumarus, Jupiter Bussu-
rigius, Jupiter Sucellus i zeitele Epona, Campestres, Quadriviae,
Arantosvelta.
MIA vi din Siria vi din Africa a venit lume in Dacia. 0 inscriptie
amintevte pe doi negutAtori, Aurelius Alexander vi Flavius, sirieni,
cari fac o dedicatie lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus, ava dar
cel din Doliche, ora v in provincia Commagene din Siria (vezi fig. 55).
O alt inscriptie ne arat ca exista in Dacia vi cultul lui Sol Hiero-
bulos, adica al soarelui sfnt, ce] adorat in Palmyra. El va fi fost
adus de soldatii corpului de trupa din aceast localitate, care-vi
avea revedinta tocmai la noi. Tot in Dacia fusesera trimise i alte
trupe din acelavi r5sArit indepgrtat, cum erau cohortele de Com-

www.dacoromanica.ro
126 DACIA TRAIANA.

mageni adica din provincia amintita mai sus a Siriei, sau cohortele
de Iturei, din vecingtatea Palestinei.
Dar din Italia n'au venit coloniti ? Se pare ca prea
Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea se vede un
excedent puternic de populatie pe care sa-1 trimita peste hotare. De
aceea, se pare ca imparatul i fixase ca norma sa nu se intrebuin-
teze in scopuri de colonizare
populatia Italiei. In sensul
acesta trebuie sa interpre-
tam pasagiul din Historia
Augusta, un izvor istoric
roman, in care ni se spune
ca Antoninus Pius a purtat
de grija Spaniei, coloni-
zand-o cu oameni din Italia,
impotriva preceptelor
Traian (contra Traianis
praecepta).
Din Italia au venit, mai
ales in primele timpuri,
functionari: administratori,
perceptori, vamei
de felul acesta ; cu vremea,
mai ales dupa edictul lui
Caracala din 212, care dadea
Fig. 55. Statuetg de bronz reprezentetnd pe dreptul de cetatenie romana.
Jupiter Dolichenus. Ghsitrt la Desa, jud. Dolj. tuturor locuitorilor impe-
Secolul dup Christos.
(Muzeul National, Bucurezti). riului, i ei au fost recrutati,
in mare parte, dintre local-
nici. De .altfel, trebuie sa.
adaugam: faptul ca nu erau din Italia colonitii, nu mai prezenta,
in vremea aceea, mare importanta. Roma era acum in culmea
splendoarei i puterii sale: imperiul cuprindea tot bazinul Medi-
teranei care putea fi considerata cu drept cuvant ca o mare ro-
mana, u mare nostrum , cum spuneau, cu legitima mandrie,
cetatenii. Romanizarea Mouse progrese uriae: provincii intregi
vorbeau latinete i ceea ce e si mai important provincialii
se simleau Romani. Era un ideal pentru fiecare din ei sa poatk

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA 127

ajunge a spune: civis romanus sum : aunt cetatean roman I .


Sa nu uitam c. insugi conducatorul imperiului in vremea aceea,
Traian, nu era din Italia. Aga dar, &A n'au venit colonigti din
insagi inima imperiului, nu trebuie s. intristeze pe aceia cari ne-ar
don i cat mai romani; procesul de romanizare credem ca n'a suferit,
dimpotriva se poate ca el sa fi cagtigat, deoarece pe de o parte
prolificitatea Italioi1or scazuse, iar pe de alta e cunoscut zelul
pe care-1 desfagura cei de curand primiti inteo mare natiune
sau o religie superioara. Nu exista propagandigti mai buni ca
neofitii.
Adaogandu-se acegti' colonigti civili la populatia b.tinage,
Dacia a ajuns s'd aibi in scurt vreme un numcir considerabil de
locuitori. La aceasta cregtere au ajutat gi conditiile prielnice de
trai, gi, de asemenea, gi improprietaririle succesive ale solda-
tilor eliberati din armata, sau, aga cum li se spunea atunci, a
veteranilor. Acest spor de populatie a necesitat gi o organizare
administrativa din ce in ce mai complexa.
Organizarea administrativi. La inceput, Dacia a format o sin-
gura provincie. Mai tarziu, pe vremea impratului Hadrian, gi
anume prin anii 1.19-120, ea s'a impartit in doug: Dacia superior,
cuprinzand partea dinspre miazanoapte, i Dacia inferior, cea din
spre miazazi. i mai tarziu, anume intre 8 Iulie 158 gi 27 Septem-
vrie 1.59, cand domnea Antonius Pius, s'a Wilt o nou impartire,
de data aceasta in trei: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis i
Dacia Malvensis. Cea dintai cuprindea jumatatea din spre miaza-
noapte a Ardealului, cu tara Crigurilor, inclusiv muntii Apuseni
gi avea capitala la Porolissum, ast'zi Moigrad. Dacia Apulensis,
numita astfel dupa oragul de regedinta Apulum (Alba Julia) cu-
prindea restul Ardealului gi Banatul, iar Dacia Malvensis, 01-
tenia, iar, mai tarziu, Muntenia gi poate gi partea de miazazi
a Moldovei Ora la Prut. S'a crezut multa vreme cA vechiul
ora Malva dela care vi-a luat numele provincia ar fi frost
pe locul unde se afla azi Celeiul. O inscriptie Sing, &AA Inainte
de razboi de Vasile Parvan, ne arata ea in acest din urrn ice
se afla oragul Sucidava. Malva trebue deci fa fi fost in alt parte-
Unde anume, nu se tie IncA sigur; se banuegte ca la Romula
al card nume dacio ar fi fost tocmai acesta : Malva.

www.dacoromanica.ro
128 DACIA TRAIANA.

Fiind la botarele imperiului, mai expusa, prin urmare, Dacia


fost asezat'a, ca i alte provincii in aceeasi situatie, sub supra-
vegherea directa a Impratului. Era asa dar o provincie
conclus de un trimis al acestuia, numit Legatus Augusti pro prae-
_tore, In timp ce alte provincii, situate mai Inlauntrul imperiului
erau senatoriale, carmuite fiind de reprezentanti ai Sena,tului. Mai
tarziu, trimisul Imparatului a avut un grad mai inalt, alegandu-se
dintre fogdi consuli i adhogandu-si la urma titlului, atunci cand
Dacia s'a Impartit In trei, i cuvintele trium Daciarum.
El era functionarul suprem i lua toate masurile in legatura
cu buna gospodarie a provinciei. Il ajutau trei administratori
financian, cate unul de fiecare provincie; acestia se numeau pro-
scuratores. Ei strangeau darile i repartizau cheltuelile. Proprie-
tarii din Dacia, ca de altfel din Intreg imperiul, plateau mai Intai
impozitul pe pmant sau censul; el varia dupa felul terenului,
daca era de agricultura, de pasunat sau padure, i reprezenta
cam I la suta din valoarea lui. Mai exista apoi un impozit pe cap
de locuitor, numit capitatia. Asupra mostenirilor se punea un
impozit echivalent cu taxele de succesiune de astazi In va-
loare de 5 la suta: de aceea se i numea vicesima hereditatum,
adica a douazecea parte. La eliberarea sclavilor se platea de
asemenea o dare, numita vicesima libertatis sau manumissionis.
In starsit, locuitorii mai erau obligati sa fac anumite servicii,
s presteze unele munci, numite in latineste vectigalia. Ele
corespundeau cu podvezile noastre i constau mai ales din
transporturi sau craturi.
Pentru incasarea tuturor acestor impozite se cerea evident un
corp Intreg de functionari cari s ajute pe cei trei procuratori.
Inscriptiile mentioneaza pe cativa din ei. Cunoastem astfel pe un
slujbas numit vicesimae libertus; atributiile lui nu sunt Insa pre-
cizate. Un altul se numea procurator a caducis; acesta strangea
pe seama statului averile acelora cari mureau /Ira sa lase vreun
urmas, deci, pentru a Intrebuinta expresia juridica a vremii, mo-
stenirile caduce. Un al treilea e intitulat librarius ab instrumentis
tensualibus; el trebuie sa fi avut vreo atributie in legatur cu rolu-
rile de impozite, cu arhiva sau scriptele financiare. Un rost ase-
manator credem ca avea i functionarul numit librarius a
rationibus. Adjutores tabulariorum par a fi fost agentii de

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA MILITARA 129

recensgmant sau agenti fiscali. lar adjutor oficii cornicula-


riorum era, judecAndu-1 dup titlu, un subofiter din biroul
procuratorului.
Impozitele nu se strangeau toate in regie ; unele din ele erau
arendate; aa cum se va proceda mai trziu i in Principatele
Romne. Astfel de pild dri/e care se plateau pentru punat li
pentru exploatarea s5rii se dadeau unor arendai numiti conduc-
tores pascui et salinarum; acetia achitau dela inceput suma con-
venit i apoi i-o scoteau, bine inteles, cu un catig cat mai mare,
dela contribuabili. Tot un astfel de arenda era i conductor com-
merciorum; se pare c.a. ale lui erau vmile (portoria).
In afar de functionarii pomeniti mai sus, de bun searn
vor mai fi fost i altii, pe cari inscriptiile cunoscute pn acum
nu-i pomenesc Ins. Ca organ superior local, corespunznd orga-
nului central care era Legatus Augusti i colabornd cu acesta,
exista In Dacia un Concilium Provinciarum Daciarum trium,
adic un f6i de mic parlament sau un consiliu alcatuit, dup
tat se pare, din 20 de cetteni. El ajuta pe trimisul impratului
In atributiile lui jurisdictionale, in eliberarea de sclavi, In cerce-
Wile privitoare la dreptul de cettenie ; tot el vota adresele de
multumire pentru impArat sau "pentru trimiii acestuia, sub a
tror Inteleapt conducere provincia prosperase, el hotra ridicarea
statuilor, etc.
ReedintA, lui Legatus Augusti era, la lnceput, in capitala
provinciei, in Sarmizegetusa ; ap,oi, dup 118, in Apulum. Tot in
Sarmizegetusa se afla i preotul incoronat al celor trei Dacii ,
care slujea la altarul impratului ( Sacerdos arae Augusti
n
coronatus Daciarum III ). Fiindca in vremea aceasta impAratul
este considerat ca avnd un caracter divin: i se ridia temple
-i i se fac slujbe intocmai ca i celorlalti zei. Augustalii sau preotii
tare ofician cultul impratului aveau la Sarmizegetusa o cldire
sau un sediu al lor (Aedes Augustalium), de proportii impuntoare.
Inltat in jurul anului 155 d. Christos, acest sediu msura 85 de
metri lungime, 65 ltime, acoperea deci o suprafat de 5525 metri
patrati, mai bine de un pogon.
Organizarea militari. Pentru cucerirea Daciei, fusese nevoie
de mult armat. Inscriptiile i celelalte izvoare amintesc ?iota
legiuni (fiecare legiune numra circa 6000 de oameni), zece ale
10

www.dacoromanica.ro
130 DACIA TRAUMA.

(sau detaamente de cavalerie), treizeci i cinci de cohorte (detaa-


mente de infanterie), In gall de cohortele pretoriene care au In-
sotit de sigur pe imparat, de trupele neregulate i de marinarii
celor cloud flote de pe Dunare. In total au luat parte la cele doua
razboae cel pufin o sut de mii de soldafi. Printre generelli se afla,
In al doilea rdzboi, i viitorul Imparat Hadrian; el colnanda le-
giunea Prima Minervia. Evident, dupa ce Dacia a fost transfor-

-
ro
"7:-77:447----it,
;hpiA

Vlik94;
_ .

4
.1-

-
. kg, . ti 3.

07.:
o

Itn,,,;'!"
is
-

Fig. 56. Fragment de c5rmid romanil cu stampila legiunei a XIII-a Gemina. Se


pot distingo euvintele: LEO(I0) XIII GEM(INA). (Muzeul Militar, Bucureli).

meta In provincie romana, cea mai mare parte a acestor trupe a


fost retrasa', rdmnilnd dintre legiuni numai a XIII-a Gemina cu
reedinta In Apulum (vezi fig. 56). Cand mai tarziu barbarii au
Inceput sa devie amenint5tori i sa fach incursiuni repetate In
interiorul provinciei, a mai fost adusa Inca o legiune, anume
a V-a Macedonica i aezata, dupa anul 167, la Potaissa (astazi
Turda).
Pe langa acestea, mai erau Insa i o serie Intreaga de detaa-
mente sau corpuri de trupa separate. Astfel, de pild, la Bretc,
In ca,strul de acolo, ii va avea reedinta Cohors I Bracaraugusta-

www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA MILITARA 131

norum , asa dar o trup de infanterie ; la asei, pe valea Some-


sului era o o Cohors I Britanica milliaria civium Romanorum
la Ilisua si la Romita, tot in Ardeal, In tinutul Slajului,
o Cohors II Britannica milliaria equitata prin urmare un
detasamait mixt, infa,nterie i cavalerie; la Turnu-Severin (pe
atunci Drobeta) era o Cohors III camp estris civium Romanorum ,
etc. 0 diplom militarg, din 2 Iulie 110, ne arat c se gseau
In acel moment, In diferite puncte ale Daciei Traiane 4 ale si
18 cohorte.
Aceste tohorte si ale cuprindeau soldati din diferite prti ale
imperiului roman, uneori foarte Indep.rtate. Gsim Britani, de din-
colo de Canalul Manecii, Asturi i Lusitanieni din Spania, Bosporani
din nordul Mrii Negre, Iturei din vec;ntatea Palestinei, Antiocheni
din regiunife Antiochiei, Ubii dela Rin, din p'rtile Coloniei, Batavi
dela gurilv acestui fluviu, Commageni din Siria, Gali din Galia,
Reti i Vihdelici din prtile fostei Austrii si ale Germaniei sudice,
pn i Nunizi i Mauri din nordul Africei. Erau i soldati din
tinuturi mai apropiate, apartinnd unor neamuri vecine cu Dacii:
astfel Panoni dela Dunrea de mijloc, unde e azi Ungaria, Bessi
din Balcani sau poate chiar din cei stabiliti In Dobrogea, si Traci
tot din Balcani.
Apararea provinciei era asigurat prin trei feluri de lucrri
militare: prin valuri, prin castre si prin asa zisele castele. Dupi
cum astzi, txupele unui corp de armat sau ale unei divizii nu stau
toate in aceeasi garnizoanh, ci sunt repartizate in diferite centre si
nu numai la frontiere, ci si In interiorul trii, tot asa si pe vremea
Romanilor, soldatii unei legiuni nu stateau cu totii la resedinta ei,
acolo unde se afla comandamentul, templul i tribunalul ei, ci
eran Imprtiti in diferite tabere sau castre si castele. Acestea se
fceau uneori, mai ales cnd era grab, In timp de campanie, din
pmnt si se intreau cu palisade ; de obicei ins, castrele erau
lucrate temeinic, avand ziduri puternice de piatra cioplit i cu
turnuri, tot de piatr, la porti (vezi fig. 57). Castrele aveau o form
dreptunghiular, uneori apropiindu-se de ptrat ; suprafata lor
varia. Astfel castrul dela Vrdia (Banat) are 2 hectare si 6488 de
metri ptrati, dimensiunile fiind de 171 metri pe 154. Cel dela
Pantelimonul de Sus (in vechime: Ulmetum) In Dobrogea, are
2, 2040 ha, cu dimensiunile de 140 (latura cealalt 135,5) metri
1(
www.dacoromanica.ro
132 DACIA TRAIANA

pe 160. Dou drumui, perpendiculare unul pe celglalt, strbateau


castrul, imprtindu-1 in patru pgrti egale ; la extremit'atile acestor
drumuri erau Mate in zidul inconjurator cele patru porti prin care
se putea patrunde insuntru. De jur imprejurul zidului era un ant,
adnc la. Vrdia, de pild, de 2,50 m. care ajuta lit ap6rare.
Asemenea eastre au construit multe Romanii in Dacia. 9 serie era
dealungul Oltului, incepand dela varsarea lui i Ong la capAtul
dinspre Ardeal al vaii prin care strbate Carpatii; ele con stituiau
-un lant intreg de fortificatii sau, cum se spunea atunci, un limes.
S'au gbit ruine de castre, dealungul acestui limes, In Islaz, la
Ski veni,la Romula (astzi Recica), la Acidava (Enoeti, lang4 gara
Piatra-Olt), la Rusidava (Dr6g4ani), la Pons Aluti (regiunea
Orii Orleti, poate la Aureti), la Buridava (S15viteti-Boroneasa,
la sud de Ramnicul-Valcii), la Castra Traiana (Troian), la Arutela
(intre satele D4eti i Gura VAii), la Praetorium (Brezoi-V6ratec),
la Pons Vetw (Racovita-Copgceni), la Caput Stenaram (Raul Va-
dului). In Oltenia, s'au mai descoperit ruine de castre la Drobeta
(Turnu-Severin), la Pulinei si la Bumbefti, pe drumul care ducea
dela Droteta la pasul Valcanului, la Reicari, intre Craiova i Fi-
liai (nu se tie cum se numea acest loc in vremea Romanilor),
la Castra Nova (intre satele Giorocul Mare i Cacaleti), la Pelen-
dava (Craiova), la Lifteava, la nord de Bechet, precum i dea-
lungul DunArii, la Schela Cladovei (cel mai mare castru din 01-
tenia), la Hinova, I zvorul Frumos, Izvoarele, Desa 0 la Bistretul.
Limesul oltean a fost ridicat, se pare, chiar in timpul lui Traian.
In Banat, pe drumul care ducea dela Lederata la Tibiscum,
era mai intai un castru l'ang6 satul Viireidia: se retie a acolo
se afla localitatea dacia Argidava sau Arcidava, pomenit atat
In harta lui Ptolemeu c'at .1 In Tabula Peutingeria4 (vezi fig. 58);
venea apoi, mai spre nord, castrul dela Centum Putea (Surduc)
i cel dela Tibiscum (Jupa). Pe drumul celglalt, care suia pe
valea Cernei, erau, incepAnd dela miazdzi, castelele dela Dierna
(langa Orova), Praetorium (Plugova) i dela Teregova.
In Ardeal, &inn un ir intreg de castre la hotare sau in apro-
pierea, lor ; altele sunt in interiorul feirii. Panti acum, s'au desco-
perit, spre miaztinoapte, de-a-lungul Someului, castrele dela Tihtiu,
dela Ctifei, si dela Ilioa; cAtei trele aveau ca punct de sprijin
castrul dela Gherla.

www.dacoromanica.ro
OKttMZAREA MILITARA 133

Spre fsArit, dealungul Carpatilor vulcanici, erau castre la

4.
. .

`41
.
'f' nt;
.- "t",,...-4 .. ,
F

-
"

e
ere 1-n. '' A '.;

..
W:e-24 At'4,7 ' :'-..',7- i' ... ' '', . .
r,
4 ' ,,
..

- . - .. .--:-.

,
nht,

'f.
7;1. ,;;:

Fig. 57. 0 parte din zidul eastrului dela lilinetum, format din ',Mend inari de pieta,

Orhei, In apropierea Bistritei, la Bra' ncovenefti, pe Mureq, la Can-


geireni, pe Niraj, la Seirata, pe Tarnava-Mic6, la I rtleiceni, intre Tar-

www.dacoromanica.ro
134 DACIA TRAIANA.

nase, la Odorhei, pe Tarnava Mare, la Mertinif, l'Are Tarnava Mare


i Homorod, la Pliuleni, pe Homorod, la Olteni, pe Olt, la Comoliiu,
pe Paraul Negru, i la Bretc, aproape de trecatoarea Oituzului.
Spre miazazi, erau castrele dela Relynov, dela Teilmaciur aproape
de Sibiu, i din vremea cuceririi i provizorii cele trei castre
care pazeau pasUl Valcanului, unul pe "Wirful lui Peku qi alte
data pe muntele Comeirnicelul.
Spre apus, era un castru la Miela, pe valea Mureplui, un
altul la Bologa, pe valea Criului Repede, un al treilea la Bucium,
Intre Criul Repede i Bereta'u, i al patrulea, la Bozna, 'pe Agriul.
In interiorul Ardealului, exista un ir de castre de a lungul
drumului dintre Porolissum i Napoca i anume, incepand din
spre miazanoapte, la Romita, la Unguray, la Zutorc la Gtirbliu
i la Galia. Pe Mure, erau castre la Germisara, spre\rasarit de
Deva, la Apulum 0 poate la Bogata; pe Tarnava Mica- poate, la
Tdrniiveni (Dicio Scin Martin); pe Tarnava Mare, 1 Sighipara,
lar pe Olt, la Cincfor Ola Hogkiz, l'anea Vrsarea omorodului.
In sfarit, s'au mai gasit resturi de castre la RoFia (Alburnus
Major), In muntii Apuseni, la Ordytioara, pe Beriu, i la Apoldul
de Sus, pe drumul care lega Apulum cu Valea Oltulqi.
In Moldova se cunosc pana acum castrele dela Poiana, pe
malul stang al Siretului, aproape de confluenta Trotuului i cel
dela Barbofi, la varsarea Siretului In Dunre.
In Muntenia de rsarit i de mijloc, s'au descopelt pana acum
numai patru castre: unul la Dichiseni, spre nord-est de arara 0,
altul la Filipefti, In partea de nord a Baraganului, al treilea la
Maleiefti, spre nord de Ploieti, al patrulea, carehe i cel mai
bine cunoscut, deoarece aici s'au facut s'apaturi, la .prajna de
Sus, langa Valenii de Munte. In schimb, In partea de apus,
s'a constatat un ir 1ntreg de fortificatiuni, avand directia
nord-sud i constituind marginea estica a limes-ului oltean. Chi
acest limes, 1ntocmai ca i fortificatiile moderne, nu se reducea
numai la o singura linie, ci cuprindea o 1ntreaga zonei Intarita.
El Incepe la satul Flgmanda, Muga Dungre, se Indreapta, pe valea
Vedei i a Cotmenei, spre pasul Bran i se termina In Transil-
vania, la Braov. S'au descoperit, de a lungul acestui limes mun-
tean, treisprezece castre, dintre care patru sunt duble. Se pare
a aceasta linie de aparare a limes-ului a fost facuta pe timpul lui

www.dacoromanica.ro
. . 4.
gg,
;
g. P .c p
f. A..111. 1 3 .1 K "RAT .4 P. P
-
-
vro tm.crc Vg-

.11..
... ,, ,.....:,-... .,,r---_ a .

....'. g
o
.- ' --F
CMIen,==ais . .; .,:. ., .., ..^ :.* .. -, - - -,'''' - J!.
--------- ---,---...'4 'TWEE., -.ma _....
.. .:,. ' '.--*:2CCla.......=Cri!=eL".Xn-,?:.,
--..r. -
_. .........,...,....., - 7
7....... ' "."
re.- K. u:v71-4,
...` ,
,..e.'11,
1.771.7. '1 r.- et . g '79 -1+
--",/,./ ; tt"
-
,..,.......
-4&...4....,,,,,,r':.....,.....--__ ,../-i,....--
71
.c..... ...,-,r, -"" A . PL. 7. ';

;ft1c P-
.. ,_.''..: .......6,,,b0-
- -.-ro,0,,.. ......,..1,*--.--" .

, ,:..
:
.17 .,.,171."'
3:7

R ; ,
5t. 3 -

' tC
1. a
,

,
.v .11"
7101. -7-.7,14'....."
e ' a.- arg71,1als.
.
u, ..... c.
--
. ,',.., cc...cc. c,- ,
.
'' ' I ..7".

. r .-gr".7: ....41;41 e
r77.
r
- . r' .
..ex:s:,...,-....."--;.....r., ,,, - - . -,' ,..,,.-,............-,=2e. ..
,...,,,,.. . .:' r.X.,-..,...-.. s ,-
,

-
',,
-_ . .. ,
-

411rr:: vs: .

AZ... 1.1 `3,


/

SEC; NTUM VII.

Fig. 58. Un fragment din Tabula Peutingeriardi. In partea de sus e Dacia. Se observli Dunbrea cu afluentii ei gi cu Delta precum pi poselele ce
strAbat Dacia TraianA pi Dacia Ponticl. Dealungul poselelor aunt cerise nurnele oralelor distantele, calculate In mii de papi, dintre ele. Astfel i

bare Apulunt (pe hartli in coltul de sus, la stinga: Apula) pi Brucla aunt XII 111 i de papi, (Biblioteca National, Viena).
www.dacoromanica.ro
136 D %CIA TRAIAN k

Septimiu Sever, until din imprtratii cati s'au ingrijit mai mult
de Dacia. i dealungul Dunirii, din Banat pan la Barbosi
lng Galati, erau puncte intarite. Ceva mai departe de fluviu,
la vreo zece kilometri, era castrul dela Frumoasa, pe malul
,
Vedei.
In afar de castre, Romanii au mai Meut, pentr4 aprarea
provinciei, si mai multe valuri. Un val (in latineste vallum) se
aldtuia dintr'un a,nt destul de lat i de adne al drui pAmAnt
era asezat 15110 sant si paralel cu el, formnd astfel un dublu
obstacol pentru cel care venea din afarg: Inti o adancitur,
apoi o rididtur. Din distant In distantd, valul era prevzut eu
posturi de observatie, avAnd garnizoane permanente. Cateodat,
valul avea si luerri %cute din piatr. Un asemenea val, in form5_
de arc, se pare ca au construit Romanii In partea ao nord-vest
a Daciei, Intre Some si Crisul Repede. Urmele lui se vgd Intre
Beltiuc (pe Crasna) i Oradea Mare, pe o distant5 de 160 de kilo-
metri ; el apgra orauI Porolissum si impiedeca aecesul pe vile
celor dou rauri prin care se putea ajunge In inima Ardealului.
Trei valuri aproape paralele strbAteau Banatul, plecand dela
Dunare i ajungnd la Mure: unul mai spre apus, intinzAndu-se
dela gura Tisei 0115 la Arad ; al doilea la mijloc, dela Cubin la
Fibi, cu o Intrerupere intre Alibunar i Opa,tita ; al treilea spre
rsArit, dela Gura Criplui la siria, de asemenea cu o 1ntrerupere
de vreo 10 kilometri, dup satul Butin. Aceste valuri aprau pro-
vincia impotriva Iazygilor Metanasti care erau asezati In dmpia
dintre Tisa i Dunre.
/n sudul Moldovei, exista un val care plecnd dela Adjud si
trednd prin Poiana pe Siret, prin Foltesti, apAape de Prut,
ajungea pe malul de apus al limanului Condue, la 10 kilometri spre
miazrizi de Tatar-Bunar. Am artat mai Inainte (p. 69) e. el se
atribue guvernatorului Moesiei din anii 52 si 53 dupg Christos, lui
Tiberius Plautius Silvanus Aelianus ; ar fi deei anterior cuceririi
Daciei de &are Traian. Alti cercetittori 11 consider posterior eu-
ceririi ; el a.pra drumul care ducea dela Tyras In Dacia, strbtnd
Carpatii pela Oituz. Tot in Moldova, dar mai spre miadnoapte,
era un alt val, intre Leova, pe Prut, si Copanca, pe Nistru, orientat
spre nord ; -un al treilea, orientat de asemenea spre nord, apra
capul de pod dela Barbosi, intinzndu-se dela erbesti, ye Siret,

www.dacoromanica.ro
ORASELE SI SATELE 137

la Tuluceti, pe malul lacului Brate. Alte dou'a" valuri, fara a


putea preciza daca ele se datoresc tot Romanilor, se intindeau:
intre Mingir i Zarneti, de-a-lungul Prutului, i intre Palanca .1
abolat, de a lungul limanului Nistrului.
In sfarit, In Dobrogea, erau cloud valuri paralele care o stra-
bateau dela vest spre est, tocmai in partea cea mai strmta, adica
dela Cernavoda la Constanta. Unul din ele, de pa mnt, avea 52
de castele i a fost ridicat, dupa cat se pare, de catre Traian ;
celalalt, de piatra, avea 27 de castele i se datorete lui Con-
stantin cel Mare, imparatul care a restaurat i oraul Tropaeum.
Dela o vreme, in fata atacurilor tot mai frecvente ale barba-
rilor, n'a mai fost suficienta numai aprarea prin castre, castele i
valuri: s'au inteirit prin ziduri puternice fi ()mole. 0 inscriptie din
anul 248 ne arata ca in jurul coloniei Romula, armata ridicase
un zid de aparare, pentru care cetatenii recunoscatori multumesc
imparatului i fiului sail. Un alt zid, gros de trei metri, avand
30 de turnuri de aparare, era In jurul oraplui Tropaeum. E in-
teresant de observat ea, In romanete, cuvantul care designeaza
agezarea omeneasca intarita nu vine dela vreun termen tehnic,
de fortificatie, precum arx, castellum sau castrum, ci dela cu-
vantul civitas. Cetatea pentru noi a fost aa dar tocmai ae-
zarea civila, oraul intarit, iar nu constructia speciala militara".
Aezarea valurilor, limes-urilor i castrelor nu este o dovada
peremptorie c'a' Dacia roman' se intindea numai pan acolo: ele nu
trebuiau sa coincida neaparat cu .hotarele provinciei. Ca i astazi,
lucrarile de aparare se Mceau uneori i In interiorul %arid i anume
in locurile care trebuiau aparate in deosebi sau care se potriveau mai
bine in acest scop. A fost o greala faptul ca s'a considerat drept
hotar estic al Daciei muntii Carpati, avandu-se in vedere, Intre altele,
irul de castre din aceasta parte. Dovad descoperirile ulterioare
care ne-au aratat prezenta unui castru mai spre raarit, la Poiana,
pe malul sang al Siretului i in urina carora trebuie sa adaugam
deci stapanirii romane toat partea sudica. a Moldovei.
Oraele i satele. In Dacia, ca In intreg imperiul roman, au
existat, din punct de vedere administrativ, trei feluri de aezari:
colonii, municipii i sate (vici sau pagi). Primele dou aezari
urbane ; ultimele, aezari rurale. In ordinea importantei i a drep-
turilor, veneau intai coloniile, apoi municipiile i, la urma, satele.

www.dacoromanica.ro
138 DACIA TRAIANA.

Coloniile erau alcatuite din cetteni romani avand bate drep-


turile ; ei puteau, aa dar, intre altele, sa aleaga pe inaltii
.cleirmitari i 85 fie, la randul lor, alesi ; se bucurau deci de jus
sufragii i de jus honorum . Un ele colonii Bunt considerate
-ca Wand parte chiar din Italia, se bucura deci de us italicum ,
care confera privilegiul de a nu plati (Wile directe. Coloniile con-
.stituiau centre puternice de romanizare ; aezate in mijlocul popu-
iallei strine sau, cum se spunea atunci, peregrine ele exer-
citau asupra acesteia o dosebita influenta.
Municipiile erau orase cu mai putine drepturi deck coloniile.
Locuitorii lor reprezinta sub raportul juridic un stadiu intermediar
Intre peregrini si coloniti. Cu vremea, municipiile puteau fi ridicate
la rangul de colonii, dupa cum satele (vici sau pagi) puteau fi
racute municipii. Dar chiar intre municipii erau anumite deosebiri:
unele aveau mai multe drepturi, altele mai putine. Prin aceasta
diferentiere, Romanii, cari au avut intotdeauna un remarcabil
-simt politic, provocau o adevarata emulatiune si dadeau in acelai
timp i un impuls actiunii de asimilare.
Coloniile si municipiile erau conduse de cate un consiliu muni-
cipal numit ordo decurionum, alcatuit se pare din 20 de con-
-silieri sau decurioni. Dintre acestia, se alegeau, in colonii, doi, iar
in municipii, patru, cari aveau aproximativ atributiile primarilor
si ajutorilor de primari de astazi. In plus, ei puteau i judeca-
De aceea li se spunea chiar duumviri, respectiv quattuorviri jure
dicundo. Dintre quattuorviri, unul era mai insemnat, numit primus:
Acesta a,r fi primarul de azi, ceilalti ajutorii. i quattuorvirii i
duumvirii, se alegeau pe cate un an. Decurionatul a fost la
inceput o deosebita cinste, legata de anumite privilegii i avantaje:
membrii lui aveau dreptul sa poarte toga cu banda lata de purpura
ceea ce constituia o mare onoare ; la solemnitati i la jocuri
li se rezervau locurile cele mai bune ; in epoca mai veche, aveau
i avantaje de ordin material. Cu vremea Insa paralel cu slabirea
administratiei imperiului sarcinile si obligape decurionilor, la
inceput moderate, au devenit tot mai mari si in cele din urm
excesive, aa incat aceasta demnitate ajunsese sa fie considerat
ca o pedeapsa. In faza ultima, decurionii erau responsabili de
.stningerea birurilor, pe care trebuiau sa le garanteze cu averea lor ;
xle aceea nu puteau A faca vanzari sau donatii. and se organizau

www.dacoromanica.ro
ORA$ELE I SATELE 139

serbari, se imparteau alimente s'aracilor sau se facea vreun dar


imparatului, decurionii iaragi erau pu0 la contributie. Aceasta
evolutie In rau a decurionatului nu constituie Ins un fenomen
unic sau local. In toate timpurile i In toate tarile, se pot vedea
cazuri de acestea: o demnitate sau un titlu, care la inceput con-
stituia o onoare, ajunge cu vremea sa fie o povara. i in Princi-
patele Romane se intalnesc asemenea cazuri.
In du de decurioni 0 de duumviri sau quattuorviri, admi-
nistratia oraelor mai cuprindea 0 pe edili, cari se ingrijeau de
problemele de estetica, de constructii, 0 pe questori, care corespun-
icleau casierilor comunali de a stazi. Bine inteles, toti acetia aveau
subalterni.
Se mai obipuia apoi ca oraele sa aiba i cate o persoana sus
push', care sa le sprijine sau sa le ia apararea and se ivea prilejul.
De pilda, la fixarea impozitelor sau la stabilirea prestatiunilor
extraordinare. Asemenea persoane se numeau patroni sau defensori.
Cunoatem pe unul din patronii Sarmizegetusei: este chiar gu-
-vernatorul provinciei, trimisul imparatului, propretorul Claudius
Tiberius Fronto.
Satele erau locuite de obicei de populatia autohtona. De multe
.ori insa se aezau in ele 0 coloniti romani ; unele vici erau
formate chiar, ca in Principatele Romane, mai tarziu, de ur-
ma0i primului colonist, al carui nume 11 i purta satul respectiv.
Uneori, In regiuni care prezentau o insemnatate deosebita sub
raportul militar sau economic, un numar de sate se grupau In jurul
unui centru, formand un organism administrativ autonom de ca-
racter quasi-municipal numit territorium . In fruntea unui ase-
menea teritoriu era un consiliu (ordo), alcatuit din delegati (cu-
riales), trimi0 de satele respective. Dintre aceti delegati se alegeau
numiti quinquennales, care convocau consiliul, prezidau
i conduceau dezbaterile lui. Conducatorii satelor unui teritoriu,
numiti magistri yid sau principes loci, faceau parte din consiliu.
Puterea suprema o avea comandantul militar al garnizoanei din
regiedinta teritoriului. Constatarn asemenea teritorii atat in Dacia
Traiana ( territorium Sucidavense ) cat 0 In Dacia Pontica
-adica In Dobrogea ( territorium Capidavense ).
Ptolemeu, intemeiat 0 pe izvoare mai vechi, anterioare cuceririi
fflomane, noteaza In harta sa un numar important de role in Dacia:

www.dacoromanica.ro
140 DACIA TRAIANX

44 de toate. Dintre ele, o parte ne sunt atestate i prin inscriptii


sau alte izvoare istorice; o alta parte, nu. De aici nu trebuie Visa

:11. r' e

ik,L

:i;A 04,*#.44Y440kri,
p

'

sr

.
", A
-. 74,
rtst.z.
6

.
, .4.1160:.3
'3;`'.

- an3' e
-
5.'' , . ' 9 iL .:,

Fig. 59.Inseriptie minima avAnd in ultime doull rnnduri numele: COL(ONIA) ULP(IA)
TBAIA(NA) AU( GUSTA) tC(ICA) StlIAI(IZEGETI,SA). (Muteul din Sarmizegetusa).

s'a tragem concluzia ca acestea din urma au disparut in urma pra-


buirii statului dac. Se poate foarte bine ca descoperiri noi BA
certifice existenta lor, dupii cum s'a intamplat In ultimul timp

www.dacoromanica.ro
ORASELE ST SATELE 141

a Comidava si Cu Piroboridava. Aceasta din urma localitate,


pomenita de Ptolemeu, nu mai apTea in celelalte izvoare istorice,
pang: cnd un papirus, descoperit recent, ne-a dovedit ca ea
-continua sa existe la inceputul secolului al II-lea si ca Romanii
trimisesera acolo in garnizoana un detasament din Cohors I His-
panorum veterana al carei lagar era la Drajna de Sus. Intr'o
inscriptie din secolul al III-lea, gasita la Novae (1n.ga actualul
istov, in Bulgaria), e a mintit un Aurelius Victor Perburdavensis
adica, dupd parerea comentatorului inscriptiei, din Piroboridava.
Alte orase, care nu apar la Ptolemeu, sunt atestate prin in-
scriptii. Pe baza marturiilor istorice cunoscute pli nci acum, se con-
stata' ca au existat in Dacia Traiana urmatoarele orase si localitati
mai importante (vezi harta 4):
1. Sarmizegetusa (astazi satul Sarmizegetusa), sau, cu numele
.complet, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (vezi fig. 59).
Imparatul insusi ii &Muse Tangul de colonie. Aci era resedinta gu-
vernatorului, in primii ani, si a preotului celor Oei Dacii. 2. Apulitm
(astazi Alba-Julia centru important, resedinta a Daciei Apulense,
Tesedinta a Legiunii a XIII-a Gemina si nod insemnat de dTumuri.
Se constata ca orasul are simtkltan 1116' din timpul Antoninilor
atat titlul de colonie cat si pe oel de municipiu. Explicatia pare a fi
urmatoarea: la Apulum erau in rea litate doua orase: unul, vechiul
oras dac, c'ruia i se Muse titlul de municipiu, cellalt format in
jurul canabelor legiunii, adica a caselor cladite langa lagkul mi-
litar, case in care locuiau negustorii si familiile soldatilor. Aces-
tui nou oras se pare ca i se d'aduse titlul de colonie. Numarul
inscriptiilor si celelalte stiri istorice pe care le avem, arata 6
Apulum a. fost un oras foarte populat. Noi credem ca el era cel
dint& in privinta aceasta in Dacia, intreand insasi capitala Sar-
mizegetusa. 3. Napoca (ast'zi Cluj), este amintita ca municipiu
pe vremea lui Adrian ; sub Marcu Aureliu, a fost ridicata la rangul
de colonie. 4. Malva, a carei avezare nu se cunoaste Inca sigur,
era municipiu din timpul lui Traian. Documentar, o constatam
cu titlul de colonie la 230; il avea sing mai dinainte, poate
chiar sub Marcu Aureliu. La Malva era resedinta Daciei Malvense.
5. Drobeta sau Drobetis, Drubetis (astazi Turnul-Severin), municipiu
pe vremea lui Hadrian (poate chiar pe vremea lui Traian), este
facuta colonie de catre Septimius Severus, la sfarsitul secolului

www.dacoromanica.ro
142 DACIA TRAIANA

al II-lea (in anul 198 dup at se pare). Acest impeirat s'a ocupat
de aproape de Dacia; poate fi socotit chiar ca un al doilea ctitor al
Tot el ridica la rangul de colonie i oragul 6. Dierna (lng4 Orgova
de a zi), agezat in apropiere de Drobetis, precum gi 7. Patapissa
sau Potaissa (astzi Turda), pe care II Meuse mai inti municipiu.
8. Romula (astzi Itecica, in jud. Romanati), e municipiu din
timpul lui Marcu Aureliu, poate chiar din acela al lui Antoninus-
Pius ; o inscriptie din anul 248, pe vremea impratului Filip
Arabul, o numegte colonie a sa: el i-a acordat deci acest rang-
superior. 9. Aquae (astazi Ulan, in judetul Hunedoara), spre
nord de Sarmizegetusa, e pomenit cu acelagi rang de colonie,
intr'o inscriptde de pe la inceputul veacului al treilea.
Aga dar, nou orage despre care gtim sigur cA au fost
Dintre ele, cinci i anume Sarmizegetusa, Dierna, Apulum, Napoca
Patavissa, Bunt aratate ca beneficiind de jus italicum .
Despre cteva orage gtim sigur ca au fost municipii. In aceast_
categorie intra: 10. Porolissum (astzi Moigrad), capitala Daciei
Porolisense ; 11. Tibiscum (Jupa, lang Caransebeg, in Banat) gi
12. Ampelum (astazi Zlatna, in Munt,ii Apuseni), centrul regiunii
aurifere din Dacia.
Sucidava, azi Celei, era centrul unui territorium situat
partea de miazzi a actualului judet Romanati i cuprinzand
cel putin douzeci gi gase de sate.
Sunt apoi o serie de localitti despre care n'avem pn acum
cu cteva exceptii ce se vor indica Mmurit gtiri precise in
privinta rangului lor, dac erau anume colonii, ceca ce pare putin
probabil, municipii, regedinte de teritorii sau simple sate (vici
sau pagi). Iat-le, pe provincii:
In Banat: Lederata (in lata oragului Viminacium, de pe trmur
moesic al Dunrii), Apo (Oregat, pe Cara), Arcidava (azi, se pare,
Vrdia), Centum-Putea sau Putei (Surduc), Berzobis (Jidovin,
pe Brzava), Azizis, (Ezerig, pe Bogonici), Caput-Bubali (Mtre
Delinegti i Valea Boului). Acestea erau situate pe drumul ves-
tic care pleca dela Dunre (Lederata) i ajungea la Tibiscum.
Ordinea in care le-am ingirat noi este dela miazzi spre miaz-
noapte. Pe acelagi drum, Geograful Ravenat noteaza localitatea
Potala i, in regiunea Arcidavei, Canonia. Tot in Banat, pe dru-
mul estic, care pornea dela Dierna, lnga Dunre, spre a ajunge,

www.dacoromanica.ro
ORASELE SI SATELE 143

unindu-se cu cel dintai, la Sarmizegetusa, si in aceeasi ordine,


se aflau localitatile Ad Mediam (astazi Mehadia), Pretoriae sau
Praetorium (langa Plugova), Ad Pannonias (Cornea), Gaganis
la Geograful Ravenat Gazana (satul Slatina), Masclianis (CArpa),
Acmonia (lM-10 comuna nvoi).
In Oltenia, Osim localittile: Amutria sau A dmutrium, (Bu-
toiesti, aproape de Vrsarea Motrului in Jii); ea se afla la treizeci
si sase de mii de pasi de Drubetis ; Pelendava, mai spre risrit
cu inch' treizeci si cinci de mii de pasi (Craiova); Castra Nova,
(intre satele Giorocul Mare si Cacaleti ; cunoastem si distanta care
o desprtea de Pelen.dava: doiazeci de mii de pasi); Acidava (la
satul Enosesti laugh' Piatra-Olt) si Rusidava (la sud de Dr4g6sani);
distanta hare ultimele dou localit4i: douAzeci si patru de mii
de pasi. Apoi, pe valea Oltului, dela miaz6zi spre miaanoapte:
Pons-Aluti, asezat deci chiar pe Olt, lang6 un pod (in regiunea
grii Orle.lti, poate la Auresti) ; Buridava, la treisprezece mii de
pasi mai spre nord, la Sfvitesti-Boroneasa, (la sud de RAmnicul-
Valcii); Castra Traiana, la o distant de douasprezece mii de
pasi, in locul numit si azi Troian, lAngA Valea Raii; Arutela,
pe malul stang, deci in Muntenia, la nou mii de pasi mai spre
nord int-e satele Mesti si Gura Iraqi; Praetorium, Cu cincispre-
zece mii de pasi spre nord de Arutela, la Brezoi-VAratec ; Pons-
Vetus in dreptul unui pod vechiu peste Olt, la Racovita-Cop5ceni;.
in sfarsit, Caput-Stenarum sau Stenarum, corespunzAnd, se pare,.
asez'Arii actuale Raul-Vadului.
Trecnd in Ardeal, gsim, in continuare, pe acelasi drum cars
rspunde la Apulum, localitatile: Cedonie, la dasprezece mii de
pasi de Stenarum (Gusterita, lang6 Sibiu si ultima inainte
de Apulum Sacidava, departata de aceasta din urma cu cinci-
sprezece mii de pasi si de Cedonie Cu dougzeci s'i patru de mii.
Intre Apulum si Patavissa se aflau Brucla (pe MO' Aiud) si,
mai spre nord de ea, Salinae (Uioara), unde se &eau mine de
sare sau ocne. Intre Napoca si Porolissum, drumul trecea prin
Optatiana (Garbu), Largiana (Zutor) si Cersie (la Geograful Ra-
venat, Certie: uncle este azi Romita). Ca s mergi dela Apulum
la Sarmizegetusa, trebuia s6 dai prin Blandiana, Germisara (pe
Mures, la Cigm6u) si Aquae (laugh' satul de azi Ulan), ultima fiind,.
dup cum o arat6 numele, statiune balnear6. Geograful Ravenat

www.dacoromanica.ro
144 DACIA TRAIAISTA.

pune pe acest drum vi loca1itile Petrae (Piatra sau Pietrile, pe ro-


nilinevte), a arel avezare nu ne e cunoscutil, i Burticum, situat
intro Blandiana i Germisara. Dela Sarmizegetusa la Tibiscum tre-
ceai prin Pons Augusti (Marga) vi Agnayia la vest de Marga, pe la

er
3 "I ti
4 I, . 4 r

r
.*P, y'
,
:
ie
'e p. .P

,
....%;.;;A' ;

i.
,

?40., f tg
" 'A
3 .7
lie.' 'v.',"
. ,
L1,1. ' "$..
"jA
.1: A.:%;

,:

Fig. 60. Masca de bronz, glisita la Carsium (LIartova). E o adeyaratII opera de arta.
(Muzeul National, Eueuregti).

Ptolemeu pomenevte, in vestul Daciei, poate spre apus de


Munii Apuseni, prin Bihor, localitatea Ulpianum Obintavv), al
carei nume arat'd legatura cu imparatul Traian. Alte vtiri asupra ei
nu avem. In rasiaritul Ardealului, la pasul Oituzului, acelavi izvor
amintevte localitatea Angustia (' Avyovaria). Numele ei arata
ca era situat in munti, la o treclitoare sau un loc str&mt.

www.dacoromanica.ro
ORASELE SI SATELE 146

Fig. 61. Statue Inffitiaind pe un magistrat din Tomi. Secolul al II-lea inceputul
aecolului al III-lea. E una din sculpturile vechi cele rnai de aeamA gisite in tara noastrfi.
(Mtmeul National, Bucureati: cliaeul Prof. Lambrino).
11

www.dacoromanica.ro
146 DACIA TRAIANA

In Muntii Apuseni, gralle tabulelor cerate, cunoatem o serie


Intreaga de localitli din vremea romana. Era mai Mt& Alburnus
Major (astazi Roia), un centru foarte Insemna.t al exploatarii
miniere. UngA el se afla, un alt centru important, Abruttus (?; azi
Abrudul). Iar In jurul acestora, o smug de sate (vici), locuite cele
mai multe de autohtoni, dar unele vi de minen i veniti de aiurea,
cum se Intampl, In general, in locurile unde se exploateaza aurul.
Astfel era satul Kavieretium, In care constafam ca locuiau Pirusti,
originan i din Dalmatia ; acevtia Ivi aveau de altfel i un sat Intreg
al lor, Vicus Pirustarum, laugh' Alburnus Major. Tabulele cerate
indid apoi satele Immenosum Majus, Resculum, unde era i
o statio adica un post de paza militar, Deusara, Kartum, Cerna,
Marcinium, Sclaieta 0 Toveta.
Inscriptiile ne mai dau numele a cateva sate (vici sau pagi)
din Ardeal: Micia, la Vetel, spre apus de Deva, ardtat ca pagus-
0 statio In acelavi timp ; Samum, la Caeiu, spre miagnoapte de
Dej, arAtat ca vicus, 0 un sat, In regiunea Someului, al carui nume
ni s'a pastrat numai fragmentar: R. .ul(um) vicus An..., Dar ce
Inseamna aceste cateva sate cunoscute fat de multimea celorlalte,
ale caror nume nu le vom ti niciodata, deoarece taranii dadi
i apoi daco-romani nu se gandeau s'ai puje inscriptii. E suficient
s'a spunem, de pild5, ea numai In judetul Romanati s'au desco-
perit /And acum urmele a treizeci fi nouii iar In Mehedinti a
treizeci de sate romane.
Pentru a completa lista localitatilor cunoscute din Dacia
Traiang, trebuie sa mai amintim hica o serie, a earor avezare e
'MA nesigurA. Ptolemeu citeaza In sud-estu'l Ardealului sau In
nord-estul Munteniei, localitatea Pirum( fiteov,u) care este probabil
forma prescurtata a numelui (Statio) Ad Pirum. Tot el amintete
localitatea Pinon ( filvov), In sud-vestul Munteniei, care ar putea
fi iar5vi o forma' prescurtata din Ad Pinum. Geograful Ravenat
noteaza pe 'drumul care duce prin sudul Moldovei i prin Ardeal
dela Tyras la Porolissum urmaoarele localitati; Tirepsum,
Iscina, Capora, Alincum, Ermerium, Urgum, Sturum 0 Congri-
Unde veneau precis toate acestea, nu se tie. In sfarvitj In
acest ultim izvor gas4n localitatea Bacauca, al carei nume
amintevte, In partea lui finalk neamul dacic al Caucoensilor i.
tinutul Caucaland.

www.dacoromanica.ro
ORA$ELE $1 SATELE 147

In Dobrogea sau cum socotim noi ea i s'ar putea spune


cu mai mult temei decat Seitia Mica' in Dacia Ponticli, stpa-
nirea romana a protejat vechile avezari vi a creat altele noi. Ce-
ttile grecevti dela malul marii vi-au vazut mai departe de ne-
gotul lor. Histria, eareia Romanii ii intarese printr'o serie de
acte (ultimul dat in anul 100 de Laberius Maximus, guvernatorul
Moesiei) toate privilegiile ei, Tomi, unde a fost exilat Ovidiu,
Callatis cea eu zidurile puternice vi Dionysopolis, patria lui Acor-
nion, au cunoscut, sub paza legiunilor, o epoca de linivte vi sigu-
ranta. 4( Pax romana * a fost o realitate vi in aceste Iinuturi de
margine ale imperiului, devi nu tot ava de completa vi de indelun-
gata ca in alte lari, mai ferite.
Dealungul Dunarii, intalnim in vremea aceasta, urmatoarele
localitati (vezi harta 5): Transmarisca, pe locul Turtucaiei de
astazi; Durostorum, cetate puternick al carui nume de origine
celtica: vezi Durocortorum in provincia Belgica a Galiei s'a pas-
trat in Darstorul romanesc de mai tarziu (azi Silistra); aci s'a
naseut vestitul general Adtius care a oprit navala Hunilor la Mau-
riacus, in Galia; Sucidava, la Satul Nou, avezare rurala, care nu
trebuie confundata cu omonima ei din Oltenia, dela Celei; cetatea
Axiopolis, la satul Hinogul, spre sud de Cernavoda; in apropierea
ei, vi anume, pe malul Dunarii, Romanii exploatau o mare cariera
de piatra ale carei urme se lead vi astazi foarte bine ; Capidava,
avezare civila vi eastru militar, langa satul numit mai inainte
Calachioi, vreo 20 km spre nord de Cernavoda ; Sacidava, la nord de
Capidava ; mai exista o localitate-cu aeelavi nume in Dacia Traiana,
la sud-est de Apulum; Carsium pe locul Harvovei de astazi (vezi
fig. 60); Cius (actualmente Eski-Sarai) mai spre miazsnoapte,
dominand, ca vi Capidava vi Carsium campia munteana ; Beroe
(langa satul Ostrov), Troesmis (azi Iglita) unde vi-a avut lagarul,
inainte de a fi mutata la Patavissa, legiunea V-a Macedonica;
Arrubium, Cu nume celtic, unde e azi Macinul ; Dinogetia, la Bise-
ricura, in fata Galatilor, sapath in 1939; Noviodunum, avezare
la inceput celtica, pe locul Isaccei ; Aegyssus, pe locul oravului
Tuleea, vi Salsovia, pe bratul Sfantul Gheorghe, pe inltimile
dealului numit astazi Bevtepe, spre vest de Mahmudia. Dintre
toate aceste localitti, vtim sigur numai despre Durostorum ca a
fost municipiu.
11

www.dacoromanica.ro
148 DACI 4 TRAUMA

In interiorul Dobrogei, inscriptiile ne area o serie de orate


si sate. In prima categorie intr: Abrittus sau Abruttus, in sud

Fig. 62. Metopli (sculpturti aezatA In partea de sus) a Trofeului lui Traian, reprezen-
tAnd pa un legionar rontan ducAnd doi prizonieri Cu bratele legate la spate printr'un
lant de fier. (Muzeul Militar, Bucuresti).

1ang4 satul actual Abta,tcalesi; el era deci, acela0 nume ca 0


Abruttus din Muntii Apuseni; era o cetate puternic intarit. Spre

www.dacoromanica.ro
ORA$ELE $1 SATELE 149

nord-est, langa monumentul ridicat, In amintirea biruintei din raz-


boaele dacice (vezi fig. 62-64), se afla Tropaeum Traiani. Cam la

'

'

-
" 13.
L7... A ,-

Fig. 63. Metopl dela Troreul lui Traian rep- rezentand -un
unc5l5re armat.
(Muzeul Militar, Bucurel}ti).

iumiltatea drumului Intre aceste douji aezari urbane pare a fi fost


4 Civitas Ausdec. . . , un centra important administrativ, repdint

www.dacoromanica.ro
160 DACIA TRATANA.

unui territorium tt (cf. p. 1.39). Numele, din nefericire, nu s'a


pAstrat intreg; el este ing in once caz tracic, poate chiar dacio.
Mai spre nord, in mijlocul Dobrogei, venea Ulmetum, ridicat
sub protectia castrului de aci. Intre acesta i Aegyssus era Ibida
(pare-se, la Slava Rug).
In a doua categorie, a satelor, enumegm, incepnd tot aa, dela,
miagzi spre miagnoapte: Vicus Amlaidina, spre vest de lacul
Tekirghiol, Vicus Clementianus, situat in partea central a Do-
brogei, pe drumul ce duce dela Torni la Capidava, la satul
actual Caramurat ; spre nord-vest de acesta Vicus Hi ... (azi
Dorobantul) i Vicus Scenopesis, in imprejurimile Capidavei; Vicus
Casianum sau Casianus, aproape de care se gsea i o petera
mare. El facea parte din teritoriul cettii Histria, in jurul
creia era un grup intreg de sate: Vicus Quintionis sau satul
lui Quintio, intemeietorul roman, Vicus Celeris, al crui nume
poarg iarAi amintirea intemeietorului, Vicus Secundini, acelasi
caz (vezi fig. 65), Buteridava Cu terminatia specific daa, apoi
dou. sate ale c'ror nume nu ni s'au pstrat intregi, inscripliile
fiind farimate: Vicus Parsal i Vicus C...coss.. Acelai e cazul
Cu numele satelor din jnrul oralelor Tomi i Callatis. In jurul celui
dintai era un Vicus Turris Muca... i un Vicus Sc...ia, iar in
jurul celui de al doilea un Vicus Val... i un Vicus Ce... Spre
nord de Callatis, erau pare-se, Vicus Sardes i Vicus Asbolodeina.
In teritoriul oraplui Tomi gsim un Vicus Narcisianus; apoi
lngl larova, Vicus Verobrittianus; la Babadag, un Vicus Novus,
adica satul Nou; in apropiere, un Vicus Petra sau Petrae, la
Camena de astazi, iar in partea de miaznoapte, pe lnga Issaccea,
un Vicus Siribuendu... In afar de Sucidava, Capidava i Bute-
ridava, inai erau in Dobrogea, cu nume tot aa specific dacice,
urmtoarele aezri: Sagadava, Zisnudava i. Muridava.
Bineinteles, i aici, in dreapta Dunarii, ca i in stnga ei, nu
cunoatem azi cleat un foarte mic numr din aegrile rurale
de odinioar. Cunotintele noastre vor spori de sigur, odat cu
gpturile arheologice. Dar numele celor mai multe din aceste
aezri nefiind pomenite in inscriptii sau alte izvoare istorice,
vor rmne pierdute pentru totdeauna. In once caz, faptul ca
din vechile aezri rurale 0 urbane, dar mai ales rurale, de dinainte
de cucerirea 0. colonizarea romang, attea poart numiri dacice i

www.dacoromanica.ro
OR A SELE $1 SATELE 151

inca din cele mai caracteristice, cu terminalia -dava, faptul acesta


justifica pe deplin denumirea noua de Dacia Pontic pe care am
dat-o tinutului dintre Dunare si Mare, Dobrogei de astazi. Fag
de &ill cari au reprezentat, intr'un anumit moment numai, ele-
mentul dominant, de aceea numirea, inexacta sub raportul etnic,
de Scytia Minor Dacii se arata a fi fost i aici elementul au-
tohton, cel mai numeros, locuind in special satele Arii. Dobrogea

Fig. GC Unul din leii de piatra care Impodobeau Trokul lui Troia.
(Muccul National, Bucurqti).

este un stra'pechi pcirnd nt dacic, moftenire ls al nouti de Dromihetes,


de Remaxos, de Buerebista fi de Decebal.
Drumurile. Una din specialitAile Romanilor, constituind un
adevarat titlu de glorie al lor, au fost drumurile. De and incep
tirile istorice i pn astazi, nimeni n'a construit sosele mai
bune dealt ei. Aceste sosele sunt unul din elementele esentiale
care explica intinderea i durata stapAnirii romane. Cand cuce-
reau o tail, primul lucru pe care-I faceau legionarii erau castre
i sosele: deci locuri de aparare i drumuri pe care s'a poata circula
armata i, apoi, negustorii, colonitii, functionarii, toata lumea

www.dacoromanica.ro
152- DACIA TRAIANA

care venea in urma soldatilor pentru a organiza i de ce n'am

' ..' '.t.


a .
.-- 1'.. '-;;-..
k.- ' .
r' it !'. " ' - .,- --, .
-1
, es .
-....-
..,.
..--- ,,.:
..

i ..4..
.... ....,_ .
',_', ... ' ;Ai
---,-*----sybrs. ;IN, 41 _
s1 44:X1110
' OWL, .g...._ ",
o ,
' . ", ',,,,,, .... ,, ;L.; .t... -,' ,.. V i- a. -,_....i
-.... ,;,t,N0,...A :..., ...O.N:o,
s ).- s'
, -s -. L
\ \N
'10. '0 s.-- .1`....., -..., ...;.t,,3.
0
..... - L,'I ...,
V, .
1

N TINZ...;.-- ,'A.
-

I'S-7'0, ."7",`'e 43.; T1-'--- ..ass.7.`i.lA 1/4,-5:.-.:


.... 6_,
,-,1-s -
%
,_,: -,,, - . -, - -

, -s
.... ,,X,'-r., --; Stl.,:4
-' !,.....,:..,
. ,
_,
Fr! ,,

, , .....t...
"
v4.,.
111E
,st. '

1j -
r.
-
i.
.-t -

'.---tIt V\ttl\N,,.
,- :,, -. --,i,
.-._,..J.:--
'II ., -
'
.
_ _ ,i,.., 1:t.t.sc.ri:_vat, . . L ; )- ___ ,,',.,:,..lii...-:::' ,-1
Cr';' ;&E-N-4.ziliPr1/414,
- - - -' '
-,,N4__,....,-3.,,,,,,_.
..4. - ,.;40.411t4,4 ..,

,-.,,,-_. ,,
:- '2'4',:r:N: .-: '''''' - _
, .,,,, ,..:

V:t.. '11 3--4 _ _ ,. ,


,

4......6...,,.....,,...,,,.:,...._
.........,,,,,...,...z., .. ., .

-:;47.- ..14 1-1-,- ,1 ..

:- - -
...,,-*--,-. 4,_

4 Q-'-11r;`' ' `7?,-


vt,.,....: . - . , - -.- - 'A.. ,
L. 1:0-
.

7.-
:'
u
'
.14.-0:1Ilt
'7,
"II. - .r-1 all
-41. ,
'
,
F.,

.. ..
..
, .
. '. '
." I
'
Fig. 65.Inscriptie romand din anul 237 dup5 Christos, pomenind satullui Secundinus, de lAng/
Histria. Se citeqte ciar la extremitatea rfindului 2 qi In randul vico Secundini. O parte a
inscripqiei a fost distrusa prin ciornire. G6sit5 la Histria qi aflatoare acum in Muzeul de acolo.

spune-o foarte adeseori pentru a exploata noua provincie.

www.dacoromanica.ro
DRUMURILE 163

Drumurile romane nu erau largi: doua carute abia puteau trece


una pe langa alta. In schimb eran foarte bine lucrate. Astazi nu
facem cleat sa revenim la acest principiu al lor. E inutil sa'faci o
osea national de 14 metri latime, din care numai jumtate
fie carosabila. Mai bine faci una de 7 metri, dar temeinic con-
struita.
oselele romane se lucrau in felul urmator: se arza mai hltai
un strat gros de bolovani i unul de prundi legate ambele In
ciment, acel ciment extraordinar care devenea mai tare decat
piatra i a carui formula n'o mai cunoatem. Dea,supra acestor
straturi se puneau apoi p/acile de piatra, de dimensiuni mari,
foarte bine legate intre ele i care faceau bloc cu temelia pe care
era,u arzate. Construite astf el, nu e de mirare ca urmele oselelor
romane se mai pot vedea in unele regiuni i astazi, dupa aproape
doua mii de ani. Asemenea resturilor de schelete geologice, ele
sunt suficiente pentru a ne face o idee l'amurita despre marimea
i puterea organismul-ui pe care 1-au sustinut. Stramoii notri
au fost aa de impresionati de trinicia acestor drumuri i, in
general, a constructiilor romane, se vede foarte numeroase in Dacia,
incat au dat cuvantului pavimentum care inseamna in limba latina
arie facuta din pietri i mortar batut, podea de camera, pavaj de
strad, strada pavata cu piatra sau caramida, un inteles pe care-
nu-1 mai are in nicio limba romanica, anume acela de peimeint. Dei
cunoteau evident i cuvantul terra care a dat in romanete
Pavimentum e unul din termenii a caror istorie arunca lumina
asupra unei epoci intregi din trechtul nostru..
Pe langa oselele acestea pe care le putem numi imperiale,
mai erau, evident, i altfel de drumuri, mai putin ingrijite. Unele
aveau numai un strat de prundi; altele erau simple leauri. De sigur
ca n'au lipsit in Dacia Traiana, in multe locuri, drumurile de pamant
de care se folosisera mai inainte Dacii i pe care le vor folosi dupa
aceea, in tot cursul istoriei lor, urmaii Daco-Romanilor.
In privinta drumurilor romane din tinuturile noastre, cerce-
tarile Bunt abia la inceput. Cunoatem numai o parte a lor i nici
acelea pe toata intinderea. Vor trebui inca multe campanii de sa--
paturi pentru ea sa ne putem da seam, de intreaga retea de osele
care acoperea Dacia. Pang aeum s'au stabilit urmatoarele: Exista
o osea principala care strabatea provincia dela un cap la cera-

www.dacoromanica.ro
164 DACIA TRAIANA

lalt, plecand dela Duniire si ajungAnd la Porolissum. Ea pornea


dela Lederata, in Banat, trecea prin Arcidava, Centum Putei,
Berzobis, Azizis, la Tibiscum, iar de aci pe valea Bistrei, prin
localitatea Pons Augusti, la Sarmizegetusa. Din capital pleca
-apoi .spre nord-vest trecand prin Aquae, Germisara si Blandiana
-i ajungea la Apulum unde era un important nod de sosele. De
-aci urca pe Mures Oa la Salinae, apuca spre miaz5noapte la
Potaissa si Napoca si, dupg aceea, prin Optatiana, Largiana i
Cersie, ajungea la Porolissum. Un miliarium adica un stAlp
de piatr indicand distantele (cum sunt azi stalpii chilometrici)
-asezat 1ntre Potaissa si Napoca in anul 108, dovedeste c' soseaua
exista Inclaid dupti cucerire.
Din aceasta osea principal." porneau o suma de sosele laterale.
La Tibiscum, se desfcea o osea care urca pe Timis In sus, trecea
prin localitatile Masclianis, Gaga, Ad Pannonios, Ad Mediam si
raspundea la Dierna, pe Dun'Are. De aci, pleca spre fs'Arit, la
Drobeta, (unde, prin podul lui Traian, se facea leg6tura direct6
cu soseaua de pe tarmul drept, pe care, In regiunea, Caza,nelor,
tot ImpAratul pusese s'o taie In stanc6; inscriptia, din anul 100,
se vede si astazi), apoi mergea la Amutria, la Pelendava si se unea,
dup6' ce strbAtuse deacurmezisul Oltenia, cu soseaua care urca
pe Olt in sus. Aceasta din urma pornea, dela Dunare, prin dous
brate, unul dela vArsarea Oltului, din dreptul Islazului de astbi,
celglalt dela Sucidava (Celei); ele se un eau la Romula ; de aci
1nainte, soseaua mergea dealungul Oltului, trecAnd prin toate lo-
calittile si castrele limesului alutan, pn la iesirea nordica a defi-
leului, la Caput Stenarum. Aci ea se bifurca: o ramura apuca spre
r4s6rit, pe valea Oltului si raspundea la Oituz, cealalt ramur
se Indrepta spre nord-vest, trecea prin Cedonie si Sacidava si rs-
pundea la Apulum. Din soseaua care strlAtea Oltenia dea
curmezisul dela, vest spre est, se desfAcea la Drobeta o osea care
mergea In spre nord-est, prin satele de azi Catune, Rovinari si
prin Targu-Jiu, trecea apoi prin pasul Lainici si ajungea la Sar-
mizegetusa. Dealungul Dunarii era o osea dela Drobeta si p'ara
la Giurgiu. Din ea se desfAcea la Bechet soseaua care urca pe
Jii In sus si se unea In dreptul Craiovei cu soseaua principal ce
strUtea Oltenia dela apus spre rasarit. La Flamnda, lnga
*Turnu-MAgurele, se desfAcea soseaua care mergea spre nord, dea

www.dacoromanica.ro
D RUMU RILE 155

lungul limesului cis-alutan; ea se unea la satul Gresia, laugh'


Rusii-de-Vede, cu soseaua ce venea dela Zimnicea, trecea apoi
muntii pe la Bran si raspundea, in dreptul Feldioarei, se pare, in
:soseaua ce mergea la pasul Oituzului. Tot dela Dunare mai plecau
Inca doua sosele spre miagnoapte: una dela Giurgiu, prin Bucu-
resti, Ploesti, Drajna si pe valea Teleajenului, in Ardeal; cealalta
dela Calarasi, peste Ialomita, apoi pe la ra'sarit de satu/ Filipesti,
pe malul Buzaului spre Focsani si Adjud, unde se unea cu soseaua
ce mergea pe valea Trotusului si, pe la Oituz, tot in Ardeal.
Dela Apulum pleca o sosea care cobora pe Mures, trecea prin
Micia si ajungea, credem, pana la, hotarul dinspre vest al provin-
,ciei; urmele ei se cunosc astazi Ora la Cenadul Nemtesc. Tot
dela Apulum pornea si soseaua care deserveg, regiunea aurifera,
raspunzand la Ampelum si Alburnus Major, cu o ramificatiune, de
sigur, spre Abruttus. 0 alta osea, incepand dela Salinae, urca
pe Mures In sus, se indrepta spre Odorhei, unde se intalnea cu
loseaua care venea dela Apulum dealungul Tarnavei mari, cobora
spre miazazi, urma Maya vreme cursul Oltului si apoi trecea
Carpatii prin pasul Oituzului. Dupa aceea, pe valea Trotusului,
.ajungea la confluents. cu Siretul, unde se gsea castrul dela Poiana
si, in sfarsit, urma valea Siretului pana la Barbosi unde se facea
legatura pe de o parte cu soseaua de pe tarmul drept al Dunarii,
pe de alta parte, cu soseaua care mergea la Tyras si la Olbia.
Din soseaua principala, pornea, la Napoca, o ramificatie spre
rasarit, pe valea Somesului Mare, ppre Muntii Rodnei, unde erau
ininele de argint (vezi harta 4).
In Dobrogea sau Dacia Pontica, erau trei sosele mai lnsemnate,
care strabateau tara dela, miazazi spre miaznoapte. Una mergea
dealungul Dunarii, continuand soseaua din Moesia si trecea prin
toate asez'a'rile de aci, incepand cu Transmarisca si ispravind cu
Salsovia. Cea de a doua era paralela cu tarmul marii si lega intre
ele cetatile grecesti dela Dionysopolis Ora la Histria, unindu-se
apoi cu soseaua dunareana la miazanoapte de Halmyris. Cea de a
treia 'strabatea Dobrogea prim mijloc, pornind dela Abrittus, tre-
cand prin Tropaeum Traiani, prin Ulmetum pfina la Ibida unde
se bifurca, o ramura apucAnd spre Aegyssus, cealalta' spre Novio-
dunum. Aceste trei sosele principale erau apoi legate intre ele
printeo .serie de sosele transversale, care fac din Dobrogea unul

www.dacoromanica.ro
156 DACIA TRAIANA

din tinuturile cele mai strabatute de drumuri ale imperiului roman_


(vezi harta 5).
In dark' de oselele lucrate, cu placi de piatra sau, simplu, cu
pietri, au mai fost Irish', dupa cum aratam mai inainte, 0 multe
drumuri naturale. Unul din ele a urmat valea Ialomitei, unind
Dobrogea cu Ardealul. Un altul trebuie F.6 fi fost pe valea Argeului.
valea Buzaului credem ea a avut drumul sau, ca una ce leaga
In scurt i uor Siretul inferior i Dunarea cu partea sud-estica
a Ardealului. Un drum secundar trebue sa fi fost de asemenea
0 pe valea Mosti0ei, in Muntenia, o regiune bine populata dia
cele mai vechi timpuri (vezi fig. 66).
Tieata economiciti. Vieata economica a unei tari nu se schimb
uor, ea fiind in functie de anunaite elemente de caracter geografic
care sunt permanente. Aceasta, cu atat mai mult in epoca veche,
in care descoperirile tehnicei moderne nu existau. De aceea, Dacia
Traiana a continuat, in linii mari, vieata econornica a Daciei lui
Decebal 0 Buerebista. Ocupatiile de capetenie au ramas tot agri-
cultura i cre0erea vitelor. Reprezentarile de pe monumentui
funerar al lui Gaius Julis Quadratus, primar in Capidava pe vremea
imparatului Hadrian, au, sub acest raport, o valoare simbolica. Pe o
fata a acestui monument se vede un pastor cu plete lungi, purtand
sarica pang la glesne ; pe alta fata, un taran aranduli ogorul cu.
un plug tras de doi boi. Sunt indeletnicirile milenare ale oamenilor
de pe parnantul nostru. i acum se exportai granele: prin orwle
dela Mare sau in Moesia, i acum se cultiva vita de vie, aa currk
constatam in Sucidava, in sudul Olteniei. Pa0mile 0 fanetele
statului sunt hag date unor arenda0 numiti conductores pascui:
carora le plates acei careli trimit vitele pe aceste terenuri.
Romanii au dat o deosebita atentie minelor din Dacia, in
special color de aur. Cea ma,i mare parte a acestora din urma
apartinea imparatului care avea aci un functionar superior insar-
cinat cu exploatarea lor, numit procurator aurariarum. Acesta era
ajutat de un subprocurator aurariarumi de un corp Intreg de func-
lionari, dintre cari cuno.atem pe tabularius (poate directorul con-
tabilitatii), pe adjutor tabularii, pe ab instrumentis tabularii, pe-
dispensator (casierul I), pe subsequens librariorum (arhivarul) 0 pe
pillici (supraveghetori). Functionarii superiori erau liberti, adick
stlavi liberati de ai imparatului, ceilalti erau simpli sclavi impe-

www.dacoromanica.ro
VIEATA ECONOMICA. 167

riali. Existau i mine particulare pe care proprietarii lor le ex-


-ploatau in regie sau le inchiriau. Ni s'au pstrat in tabulele cerate
mai multe contracte de inchiriere de acestea. Iat unul din ele:
Memmius Asclepi, netiutor de carte, inchiriaza lui Aurelius Ad-
jutor o mina pe termen de ase luni, adica din ziva facerii actului,
20 Mai 164 dupa Christos, pana la 13 Noemvrie a aceluiai an.
Pretul este de 70 de dinari. Daca proprietarul ar don i sa revoace
contractul, el trebue sa plateasca arendaului drept despagubire o
suma de 1. dinar i un sfert, adica 5 sestertii, pe zi. La randul sau,
arendaul va plati aceeai despagubire, in cazul cand nu achita
arenda la termenele fixate, proprietarul fiind tinut s-1 atepte
numai trei zile peste aceste termene. Daca se va intampla ca, in
cursul exploatarii, sa patrunda apa in mina, atunci se va scadea
din arenda o suma proportionala cu paguba suferita. Contractul
este fcut in satul Immenosum Majus; serie Flavius Secundinus;
Martori sunt: Titus Beusantis zis i Bradua i Socratio So-
-crationis.
In Muntii Apuseni erau opt centre de exploatare a aurului,
cele mai insemnate din toatd Dacia. Un alt centru se afla
la Rodna unde se exploata i argintul; alte dou in Banat,
la Sasca i la Moldova. Extragerea metalului pretios se Rom
prin sdrobirea cvartului aurifer i prin spalarea lui apoi printr'un
curent de ap. S'a g'sit late padure, la Buda, lnga Cri i
in apropiere de mine, o piva mare de fier care a servit,
pare-se, tocmai la sdrobirea minereului. Aurul se mai extragea
i din nisipul raurilor, aa cum vor face ma.i tarziu, in Principate,
zlatarii.
In afara de aur, se mai exploata sarea, fierul i. mar-
mura. Sarea se scotea in mai multe locuri: la Salinae, astazi
Uioara pe Mure, la Cojocna, la Ocna Dejului, la Rupea,
pare-se i la Ocna Sibiului (nu tim cum ii zicea pe atunci).
Ea se exporta In Panonia unde acest articol lipsea i chiar
In Italia. Exploatarea sarii era data arendmilor care aveau i
paunile, de aceea titlul lor intreg suna: conductores pascui et
_salinarum.
tim precis ea' existau i mine de fier in Dacia. Detalii asupra
lor nu avem; banuim insa ea se aflau, dupa toate probabilita-
tile, in aceleai locuri ca i astazi.

www.dacoromanica.ro
158 DACIA TRAIANA

In ce priveste marmura, ea s'a scos din carierele dela BUCOVa.


(Poarta de Fier, pe unde treci din Ardeal in Banat) si dela Ga.-
distea. S'a constatat ca' grAuntele marmorei din aceste doua cariere
este identic cu gruntele blocurilor pe care aunt sal:ate unele din
inscriptiile gasite in Dacia. Ceea ce implia exploatarea lor in
acea vreme. La inceputul secolului trecut se mai vedeau Inca in
aceste dou cariere diferite sculpturi i semne din vremea Roma-
nilor. Azi nu se mai vede nimic.
Vreo industrie mare nu e pomenit in Dacia Traiana. Existau
big ateliere in care se fabrica ceramica obisnuita, popular, oalele,
vasele, chiupurile de ale cgror resturi sunt pline statiunile apate-
Erau apoi ateliere in care se lucra fierul, fAcandu-se secerile, cuti-
tele, cosoarele de vie si celelalte unelte de care aveau nevoie
localnicii.
Inscriptiile pomenesc in crap pe centonarii adic*a' pe croitori,
pe f abri cari sunt si meseriaii in general, dar au i intelesul special
de fierari, pe lecticari sau cei care duc cu lectica pe calatorii comozi
ai oraelor, asa dar un fel de hamali ai antichiatii, purtnd Ina
nu mobile, ci oameni. Ramura aceasta a transporturilor era de
altfel bine reprezentatA in Dacia : gasim mentionati pe coabieri sau
luntrai (nautae) cari fAceau transporturi pe Dun6re i cursurile
mari de ap, ca Mureul i Oltul; pe dendrofori sau plutasi f)i pe
utriculari. Acestia din urma par a fi fost tot un fel de plutasi, cari
se foloseau ing de burdufuri de piele drept plute. Nu suntem bine
16muriti asupra rostului lor.
Asupra comertului Daciei, asupra marfurilor importate i ex-
portate precum i asupra negustorilor de aci, avem putine stiri..
0 inscriptie ne vorbete de negociatores provinciae Apulensis -,
asa dar, de 4 negustorii din provincia Daciei Apulense , care se
constituiserg inteun colegiu sau o corporatie i care aunt recunos-
cAtori lui 4 Crassus Macrobius, defensorul sau protectorul lor
cel mai bun ; acesta le apgrase, se vede, interesele. 0 alta in-
scriptie gasit", ca i cea de mai sus, tot la Apulum, aminteste
pe Titus Aurelius Narcisus negociator . Alti doi negutAtori, ara'-
tati ca Sirieni, anume Gaius Gaianus i Proculus Apollophanes,
fac in acelasi ora o dedicatie lui Jupiter Dolichenus. In sfarit,
tot in acest centru urban foarte populat, mai gsim pomeniti
Inteo inscriptie Inc5 doi negutdtori, pe Aurelius Alexander si

www.dacoromanica.ro
VIEATA ECONOMICA 169,

Aurelius Flavius. Pentru celelalte orase n'avem stiri, dar le putem


lesne suplini. 0 Iara cu bogatiile Daciei si cu populatia ei deasa
trebuie sa fi avut si un schimb activ de mArfuri. Ca si asta'zi, mai
ales In orase si am vazut cat de multe erau trebuie sa se fi
asezat negustorii.
Importul si exportul Daeiei Traiane era, In linii mari, acelasi.

Fig..66. Statuetti de broilz infiltisiind pe Apollo. Virf de stindard


sau de baldachin, tot de broil., In form de cap de acvill. Gfisite arntin-
douli la Lacul Tei. Secolul III dupl Christos.
Oilmen/ Municipiului Bucuresti).

ca In epoca anterioara. Trimitea peste hotare materii prime, si,


intre altele, mult pretiosul aur si aducea obiecte manufacturate
si produse sudice (vezi fig. 67 si 68). Exist o inscriptie care amin-
teste de niste articole ce se exportau in Egipt. Din nefericire, in-
scriptia e trunchiata tip ea nu stim natura articolelor. Un negustor
din Dacia, Aurelius Aquila, care avea si demnitatea de decurion al
orasului Potaissa, se stabilise pentru afaceri la Salonae (pe coasta

www.dacoromanica.ro
160 DACIA TRAIANA

Dalmatiei) ; pe un altul, cu nume grecesc, Elios Arianos Alexandros,


decurion al Sarmizegetusei, 11 gasim la Mitilene ; ca acetia, vor mai
fi fost atatia altii In marile centre comerciale ale lumii vechi, avand
birouri de import ii export. Se fceau i operatiuni de banca.
0 mica proba ne-o &A contractul de asociatie din 28 Martie, anul
167, prin care Cassius Frontinus i Julius Alexander fac o socie-
tate de imprumut (mai exact ar
trebui sa-i zicem societate de
camatarie, fiinde ei intrebuin-
L

Oaza chiar expresia de societas


danistaria , iar danista In lati-
mete inseamna camatar), pe ter-
men de 16 luni. Primul aduce
drept capital suma de 500 de
dinari, In numerar sau dati deja
cu doband, iar cel de al doilea 267
de dinari. C4tigul i paguba ce
vor rezulta prin acordarea de
imprumuturi, se vor imparti pe
din doua (aequis portionibus).
Contractul este facut in locali-
tatea Deusara din regiunea auri-
feed a MunOlor Apuseni i ni s'a
pastrat scris pe o tabula cerata.
Fig. 67. Cap de statuetit de pArrant ars, Unul din cei doi asociati de mai
gfisit la Tomi. (Mum!' National, Bucureti).
sus, Julius Alexander, se vede ca
se ocupa in mod obinuit cu astfel
de op eraOuni, deoarece cunoatem Inca un act din 20 Octomvrie,
anul 162, prin care el imprumuta pe un oarecare Alexander Cari cu
60 de dinari.
In special In regiunea minelor de aur, afacerile trebuie sa fi fost
foarte numeroase. Acte, ca acele de mai sus, ne fac sa le putem
banui. E de altfel caracteristic ca mai toate tirile despre transac-
tiile comerciale din Dacia, provin para. acum din aceasta
regiune. .
Tie* sociall Colegiile. Stapanirea romana aduce cu ea o
stratificare sociala mai complicata dect cea anterioara, and nu
existau decat nobili, oameni de rand qi sclavi. Acum societatea

www.dacoromanica.ro
V EATA sociALA 161

se compune din diferite categorii, avnd fiecare sub raportul


juridic o situatie aparte. In frunte veneau ceteitenii romani, avnd
toate drepturile, asa dar cei din colonii si veteranii. Acetia, la
eliberarea din armata, care avea loe dup 25 de ani dela incor-
porare, devenead, dac nu fusesera de mai inainte, cetteni
romani si apatau si o bucE.t de ptimint sau un lot, in deplinil

Fig. 68. SticlArie greco-romanl (vase si Bole) gfisittl la Tomi. Din cause vechimei,
sticla e irisati. (Museul National, Bucuresti).

proprietate. Dup cettenii romani cu toate drepturile, veneau


aceia cu drepturi limitate s le zicern cetateni de clasa a II-a
i anume locuitorii municipiilor. i acetia nu aveau toti aceeai
situatie: erau unele municipii cu drepturi mai mari, altele Cu
drepturi mai mici. Romanii introduseser o intreagg gradatie,
foarte utila sub raportul emulatiei i acela al asimil'rii. Dup'
acetia veneau peregrinii, adica bstinasii, Dacii. Ei nu erau cet-
teni romani; vor deveni numai dupg edictul lui Caracala, din 21.2,
care a dat dreptul de cettenie tuturor locuitorilor imperiului. La
12

www.dacoromanica.ro
162 DACIA TRAIANA

urma de tot veneau sclavii sau robii, care n'aveau libertate perso-
nala i niciun drept, fiind in puterea stapanilor lor. Ei se recrutau
din prinii de razboi i din cei rapiti sau cumparati de negustori
din diferitele parti ale lumii vechi, de pe coastele Marii Negre, ale
Asiei, ale Africei, etc. In fiecare ora mai mare era, alaturi de
targul de vite, i un targ de sclavi. Acetia erau impartiti pe cate-
gorii, dupa varsta, sex, aptitudini sau cunotinte. Cei care tiau
vreun meteug valoran mai mult; batranii aveau pretul eel
mai mic.
In afara de categorille sociale de mai sus, credem ea au existat
In Dacia, cel putin in secolul al 111-lea, i coloni. Ei nu trebuie
confundati cu locuitorii coloniilor, deoarece reprezinta cu totul
altceva f;si anume: satenii legati de pamant, de moia pe care se
all. Ar corespunde iobagilor de mai tarziu din Ardeal sau veci-
nilor din Principate.
Nu se tie pang acum de cand dateaza institutia colonatului
In imperiul roman. Nu exista nicio lege care s'o instituie. Primul
text oficial care vorbete de coloni, constitutia din anul 332 dupa
Christos, a lui Constantin cel Mare, ii considera' ca bine cunoscuti,
deci existand de mult. Se crede ca aceti coloni dateaza din primele
timpuri ale imperiului: ei erau tarani, care din cauza birurilor i
a cheltuelilor exploatarii lor agricole, se inglodasera in datorii
fat,a de proprietarii moiilor pe care stateau. Cand fiscul incepe
apoi sa ceara impozitele nu direct dela fiecare cultivator, ci global,
pentru toti, dela proprietarul moiei respective, acesta are interea
sa lege de pamant pe ziii cultivatori, sa nu-i lase sa piece in alt.
parte, deoarece, in cazul acesta, el suporta paguba, pia-Lind impo-
zitul din punga lui. In felul acesta, cultivatorul, din liber cum
era mai inainte, ajunge legat de moia pe care se hranete, ajunge
colon. El trebuie sa o cultive din tata in fiu, fail s'o poata parasi,
i are anumite obligatiuni de munch' i (FAH fag de proprietarul ei.
Constitutia din 332 apune lamurit: e Cel la care se va gag un
colon apartinand altuia, va trebui nu numai sa-1 restitue dome-
niului uncle s'a nascut, dar A plateasca i impozitul (in latinete:
caput) acelui colon pe timpul cat a stat la el .
Institutia colonatului, care se desvolta mai ales pe marile
exploatari agricole, se constata documentar in diferite parti ale
imperiului roman, in Italia, in Asia, in Egipt, in Illyricum. Fustel

www.dacoromanica.ro
VIEATA SOCIALA 163

de Coulanges, istoricul francez, care s'a ocupat de aproape cu


aceasta problema, adauga si Galia, unde exista spune el
o institutie asemanatoare colonatului inca inainte de cucerirea
romana. Noi credem ca nici Dacia n'a facut exceptie. Coloni
trebuie sa fi fost i aici, In tinuturile noastre; ei lucrau pe mosiile
marilor proprietari si pe domeniile statului. Documente n'Etvem
In sensul acesta, e adevarat ; ceea ce afirmara mai sus, o facem
eu titlul de ipoteza, dar aceasta ipoteza e ceruta de logica istorica.
Una din institutiile sociale cele mai bine cunoscute ale Daciei
sunt colegiile. Se intelegeau prin acest termen asociatiile facute
de persoane avand aceeasi meserie sau acelasi loc de origine etnicei
sau aceeasi religie, In scop de ajutor reciproc la nevoie, de asigu-
rare a cultului i de petrecere in comun. Ele corespund Cu corpo-
ratiile si Cu cluburile noastre, fiind una si cealalta In acelasi timp.
Un colegiu trebuia s'a aiba un numar minim de membri cari
sa plateasca o cotizatie anual'; el era condus, ca si orasele, de un
sfat sau un consiliu de decurioni, cari alegeau din sanul lor pe un
magister (azi i-am zicepresedinte) si pe un commagister (viceprese-
dinte). Cel dintai trebuia sa depuna o suma drept garantie pentru
buna administrare a fondurilor colegiului. Dupa decurioni, veneau
principales, adica fruntasii; iar dupa acestia, membrii obisnuiti.
Colegiile aveau s cate un inalt protector, numit patron sau de-
fensor, care le lua apararea in caz de nevoie. Ele posedau cladirile
lor proprii, in care erau sable de intrunire si de ospet,e, si steaguri
sau embleme speciale.
Inscriptiile ne arata ca existau iir Dacia urmatoarele colegii:
1. Colegiul centonarilor, adica al croitorilor, la Apulum; 2. Cole-
giul dendroforilor, adica al plutasilor, in acelasi oras; 3. si 4. Cole-
giul fabrilor, adica al fierarilor (are fusa f;si intelesul de mestesugar,
In general), unul la Sarrnizegetusa.si altul la Apulurn; 5. Colegiul
corabierilor sau luntrasilor (nautae), la Apulum; 6. Colegiul lecti-
carilor, Etdica al purtarilor de lectice (vezi mai sus, p. 158), la
Sarmizegetusa ; 7. Colegiul negustorilor din provincia Apulum, in
orasul cu acelasi nume; 8. Colegiul aurarilor, adica al cautatorilor
de aur. Aceste opt colegii grupau, asa dar, membri avand aceeasi
meserie. Urmau apoi: 9. Colegiul Asianilor, adica al celor originan,
In general, din Asia, la Napoca; 10. si 11. Colegiul Galatilor, adica
a celor originari din Galatia, in Asia. Mica, unul la Germis ara, altul
12.

www.dacoromanica.ro
164 DACIA TRAIANA.

la Napoca; 12. Colegiul Prosmonilor, adica al celor originan, se


pare, din oraul Promona (in Dalmatia), la Apulum. Aceste patru
colegii aveau aa dar drept criteriu de asociatie locul de origine.
In sfarit, veneau colegiile cuprinzand pe adoratorii aceleiai
divinitati: 13. Colegiul Isidei, adica al celor care se inchinau zeitei
egiptene Isis, la Potaissa ; 14. Colegiul lui Jupiter Cernenus, adica
al adoratorilor acestei divinitati, la Alburnus Major.
Din cotizatiile platite de membri se eadeau ajutoare in caz
de boala sau de deces. Avem in privintaf cciasta, un document
foarte interesant care ne desvaluie in acelai: Crap, i o parte din
organizarea unui colegiu; e vorba de circulara pe care o d', In
ziva de 9 Februarie a anului 167, preedintele colegiului lui Jupiter
Cernenus, anume Artemidorus Apolloni i. cei doi chestori, Vale-
rius Niconis i Offas Menofilli, prin care anunta urmatoarele:
din cei 54 de membri ai acestui colegiu, cati erau la inceput, n'au
mai ramas, la Alburnus Major, deck, 17; Julius Juli, comagistrul
colegiului, n'a mai dat pe la sediu chiar din ziva in care a fost ales ;
el, preedintele, a predat socotelile membrilor prezenti i a primit
indarat cautiunea pe care o depusese ; nu au mai avut loc intruniri
i. nici nu a mai depus nimeni contributiile pentru inmormantari
sau daruri in termenul prevazut de lege ; aa dar, face cunoscut
In mod public ca daca vreunul din membri ar muri, urmaii lui
sa nu creada ca mai exista colegiul i deci sa ceara ajutorul de
inmormntare.
Un alt document, tot aa de interesant, dar privind o alta
latura a activitatii colegiilor, qi. anume organizarea de mese sau
ospete in comun, este socoteala incasarilor i cheltuelilor Mute
cu prilejul unui banchet dat in ziva de 1 Mai. Sumele se strang
In cursul lunii Aprilie. In ajunul zilei de ()spat se fac cumparaturile:
5 miei, care costa 18 dinari (iata deci cat e de vechiu obiceiul mie-
lului mancat pe iarba verde, de I. Mai); un purcel (o porcellum ),
5 dinari; paine alba (panem candidum) de 2 dinari; tamaie din
cea mai bung, de sigur pentru slujba care preceda masa, 2 dinari ;
mirodenii, salata, otet i ceapa cu Bare, de cate 1 dinar fiecare;
vin obinuit, 95 (nouazeci ii cinci) de dinari; vin vechiu, 2 dinari;
un alt articol, probabil tot bautura, fiinda e trecut la un Ice
Cu aceasta, 20 de dinari. Proportia e, dupa cum se vede, elocventa:
manca.rea 28 de dinari, bautura 97 de dinari, iar in cazul cand

www.dacoromanica.ro
CON STRUCTIILE 166

articolul nenumit intra tot aici, cum banuim, atunci 11.7 dinari,
&Ha de patru ori mai mult. Nu se poate spune ca Dacoromanii
pretuiau vinul mai putin decat inaintasii lor, Dacii 1
Constructille. Apeducte, terme, amfiteafre. Inzestrarea oraselor
Cu apa Mina de baut a fost intotdeauna o preocupare de capetenie
a Romanilor. Se vad si astazi, in multe parti ale fostului imperiu,
lucrari importante de arta pentru aducerea apei potabile, adesea
dela mari departari. In Franta e celebru, si pe drept cuvant,
apeductul dela Gard ( pout du Gard ), construit acum aproape
2000 de ani. In Italia se facusera lucrari considerabile pentru
aducerea apei la Roma si in multe alte orase. i in Dacia a fost
aceeasi preocupare. 0 inscriptie din anul 132/3, din timpul imp5ra-
tului Hadrian, mentioneaza aducerea apei la Sarmizegetusa
( aqua inducta coloniae Dacicae Sarmizegetusae ), pride* s'au si
gasit resturile unui apeduct. Sapaturile arheologice au aratat
existenta unui alt apeduct la Apulum. Tot in acest oras, o ins.criptie
ne vorbeste de o fantana curgatoare sau un sipot, pe care 21 restau.
reaza dala pam'ant un o speculator , adic un subofiter al legiunii
a XIII-a Gemina, cu numele Ulpianus Proculinus ( fontem
aeternum a solo restituit ).
Un rol important jucau si Mile sau termele. Fiecare oras isi
avea baile sale publice si. lucru asupra caruia trebue insistat
ele erau foarte frecventate. Baia era pentru multi dintre oraseni
si un loe de intalnire ; suplinea deci, in parte, cafenelele de azi.
Imparatii se intreceau sa ofere cetatenilor Romei terme cat mai
mari si mai luxoase: au ramas vestite acelea ale lui Caracala,
care ocupau o suprafata de 188.000 de metri patrati, precum si
acelea ale lui Diocletian, de 130.000 metri patrati (13 hectare!).
La Paris se pot vedea si ast5zi ruinele termelor de proportii
im. punatoare ale lui Julian Apostatul. 0 baie romana se com.
punea din diferite sali: era una cuprinzand basinul cu apa rece,
piscina, o alta in care venea, printeun sistem de tuburi, aerul
cald necesar transpirarii. In alta incapere eran paturile pe care
se odihneau cetatenii dupa baie si stateau, in acelasi timp, de
vorba. Erau si sali de asteptare, vestibule incapatoare. Totul
frumos lucrat si cat mai mare, termele fiind considerate ca o
cladire reprezentativa a unui oras. La Sarmizegetusa s'au gasit
nrmele unor instalatiuni foarte mari de bai. La Apulum, o inscriptie

www.dacoromanica.ro
166 DACIA TRAIANA.

minteste existenta termelor publice, aclAugand si amanuntul a

i
ci
g
5

i
41

' o
;a
.1.
rs
.4
a

un cetlean a donat uleiul necesar. E vorba de uleiul cu care isi


frecau norpul Romanii, dupd baie. Tot la Apulum e mentionat

www.dacoromanica.ro
CONSTRUCTIILE 167

construirea unei alte bai, datorita iarai unui cetatean, anume


preastrglucitului barbat Publius Aelius Gemellus . La Micia,
spre apus de actuala Deva, era garnizoana cohortei a doua
-de Commageni, originan i din Siria. Ei igi aveau, se vede,
.dela inceput, bile lor aici. O inscriptie din anul 1.93 ne
spune ea imparatul Pertinax le-a restaurat, deoarece se ruina-
sera de vechime. La Histria, In Dobrogea, sapaturile au dat
la iveala terme de proportii cousiderabile, frumos impodobite
cu marmur i mozaic (vezi fig. 69) vi avand o instalatie
care aducea aerul cald sub podeaua incaperilor. i celelalte rap
din Dacia, ca Drobeta, Romula, Sucidava, chiar i cele mici,
vi-au avut termele lor; de asemenea existau terme pe langa
castrele sau lagarele armatei: astfel, de pilda, la Bivolari
(Valcea), la Bumbefti (Gorj), la Copeiceni (Arge). O entiune
speciala trebuie lima acordata oraului Ad-Mediam (azi Mehadia),
care Inca din vremea aceea avea reputatia unei vestite statiuni
balneare. S'au gasit aici multe inscriptii dedicate unele lui
Hercule, Salvatorul, care era considerat ca geniul acestui loo,
altele lui Aesculap i Higeiei, zeilor vindecatori (vezi fig. 70).
Astfel e inscriptia pe care o consacra acestor doua divinitati
din urma un parinte care-0 vzuse fiica prea iubit vindecata
de o veche infirmitate, prin efectul apelor de aci. Izvoarele
calde ale Mehadiei atrageau lume din toate prtile Daciei, ha
chiar O. din afara hotarelor ei, de pilda din Moesia, de unde
vine pentru cura guvernatorul chiar al provinciei, Calpurnius
Julianus. Alte statiuni balneare au fost la Set cel (Gorj),
Covora i Ceilimcinefti (Valcea) i la Aquae (langa satul actual
Calan, in jud. Hunedoara), unde se gasete i azi un izvor
mineral dela care a venit probabil numele statiunii romane.
Credem, in sfarit, a nu grei, afirmand ca Romanii au
cunoscut i baile de langa Oradea Mare, Mile Felix vi
Episcopului.
Alaturi de terme, trebaiesc pomenite numai cleat amfiteatrele.
Aci se dadeau luptele de gladiatori i celelalte spectacole san-
geroase, in care pierea u deavalma oameni Eli fiare sal-
batece, pentru cruda multumire a spectatorilor. Ele duran
imeori zile intregi; astfel, o inscriptie din Tomi ne spune ea
au tinut qase zile.

www.dacoromanica.ro
168 DACIA THAI ANA

S'au descoperit pfind acum ruinele amfiteatrelor din Sarmi-


zegetusa acesta putea cuprinde 12.000 de spectatori (vezi
fig. 71) , din Porolissum i Tomi. Cu privire la cel din Porolissum
avem gi o inscriptie din anul 158, care ne arata c im-
proatul Antoninus Pius 1-a restaurat, deoarece se ruinase de vechime.
Ceea ce Inseamna c acest amfiteatru trebuie sa fi fost ridicat chiar
din primii ani ai stapAnirii romane, de pe vremea lui Traian. La
!a-0,ICW
,.
. ., a
ii,
"-ea e

.1
`: --.. ,...`i ...."74. .7-...4 0.--..-.....-
I1 ' ., I
J
L ' f \ I r.

, i [k ;.C.O.
-- .
r\d
.'

v.E . \, 1.-a.V.VE4' Vtit ' IL L ,


I .t.V. :t .;:kINVI V-6 1 ' 7t:4 A' C., ' ',',;:.

:13-/-N ilt:_1111- X' I. -XS. CJ :

1 ..
,,. ..... I V 54.a...tf.7-10,...
..,......10,...
' 5.{I -...

.' '.,,,,........,.....21,......a.......-4.
- ..,..
. .
.

V__' IL
. .

Fig. 70. Inscriptie romana de multumire dedicatri lui Esculap si Higeiei


de Care patronul colegiului fabrilor din Apulum. (Mimed din Alba-Iulia).

Tomi s'a gsit i piatra funerard a unui gladiator Skirtos Dacul


care e Infatigat, 1narmat ca pentru lupt, cu sabie, cu pumnal gi
Cu tridentul care purta numele de fuscina (vezi fig. 72). Alti gla-
diatori a,veau, in loc de trident, o retea In care cautau s prind
pe adversar.
In afar de luptele din amfiteatre, mai erau, ca distractii,
diferitele jocuri, intreceri i reprezentri, care aveau loe in stad ion.
Romanii, ca i Grecii, pretuiau mai mult exercitiile fizice, eran deci
mari amatori de asemenea spectacole. Dintre cettenii oragelor,
unii cheltuiau sume enorme cu instituirea de jocuri; era pentru ei
un titlu de glorie, cum ar fi astzi, de pild, pentru cineva, con-
struirea unei coli, a unui spital sau a unei biserici. Cine asigura
poporului hran i distractii ( panem et circenses ), acela era

www.dacoromanica.ro
CONSTRUCTIILE 169

sigur de recunotinta i de popularitate, chiar daca ea nu dura


=ha vreme. E cazul unui cetatean din Tomi, a carui statue,
ridicata dupa moarte, poarta urmatoarea interesanta inscriptie:
<I M'am nascut in Neapolis din Siria, cea Cu strazile largi, dar
Tomi e (cetatea) care m'a onorat mai mult. Acest ora m'a vazut
incununat cu coroana de aur i imbracat Cu veminte de purpura
mai mult decat once alt muritor (exagerare retorica!), caci am

Fig. 71. Ruinele amfiteatrului din Sarmizegetusa. (Clieu C. Daieoviciu).

fost de doua ori pontarh i am instituit jocurile lui Ares. Dupa


ce am exercitat de trei ori magistratura, fara sa fi facut vreun
:au oraului, m'a in retras plin de amaraciune in viata privatii,
atins de ingratitudine. Totui, prin vointa zeilor, eu care 'am
fost pretuit, am continuat sa traiesc. Luptatorii lui Ares, atleta
cari au fcut exercitii in stadion, okra in onoarea mea ca amin-
tire acest dar (adica statuea 1) dupa moartea mea .
i Printre cldirile publice din orae trebuie A pomenim i tern-

plele. Romanii n'au fost oameni de credinta profunda i mistica.


Religia are mai mult un caracter rationalist i contractual. Too-
rnai de aceea Ina forma era riguros pazita. Temple se ridicau.

www.dacoromanica.ro
170 DACIA TRAIANA.

tuturor zeitatilor lor, in special insa zeului celui mai mare i celui
mai bun, lui Jupiter Optimus Maximus. Preotii oficiau, dupa
norme prescrise din vechime, slujbele. Alaturi Ins de aceste temple
ale divinitatilor oficiale, ale statului, Romanii lasau sa se ridice
temple i sa se dedice inscriptii tuturor celorlalti zei ai popoarelor
supuse. Cu o singura
E
conditie: ca adoratorii
lor sa fie credinciosi
. .
"' ,
statului iar practicile,
,. ceremoniile sau sluj-
bele respective In-
tr'un cuvant cultul
-,',1)11
-i siguranta publica.
g .
-ZZ
sa nu turbure ordinea

De multe ori Romanii


isi insuseau chiar sau
inglobau hare zeii lor
i pe acetia ai po-
poarelor supuse.
Nu e de mirare asa
dar ca intalnim in
Dacia o impestritare
de religii i de zeitati
remarcabila. Evident,
Fig. 72. Seulpturi nantielt In murmur& reprerentand in primul rand, e religia
pe gladiatorul Skirtos Dalcesis din Tomi, gata de luptil, oficiald a statului. Sar-
inerrant cu spade, pumnalul i tridentul. (Mureul
National, Bucureati). mizegetusa cuprinde,
intre zidurile ei, tem-
plul cel mare, inchinat lui Jupiter, in care slujeste preotul inco-
ronat al celor trei Dacii. Alaturi e templul Romei i al Imparatului,
al cariii cult are o deosebita importantd. La Apulum, inscriptiile ne
arata doua temple inchinate lui Jupiter si Junonei: unul ridicat
din temelie de catre augustalul Claudius Quintus, in locul celui
vechi care se daramase ; cel de al doilea, avand si un cadran
solar ( horologiare templum ) se datoreste unui simplu soldat al
legiunii a XIII-a Gemina, anume lui M. Ulpius Mucianus, care
il 11100 pentru sanatatea imparatului sau Antoninus Pius i a
mamei acestuia, Julia Augusta. Pe laugh' cele doua temple, mai

www.dacoromanica.ro
CONSTRUCTIILE 171

erau Cu sigurant i altele: Apulum avea doar o populatie foarte


mumeroas, iar templele tineau locul bisericilor de a zi. L5casuri
Inchinate lui Jupiter si Junonei se gseau i in toate celelalte orase
-ale Daciei; al5turi de ele vor mai fi fost i altele, in cinstea res-
tului de zeitti romane (vezi fig.
70, 73-75, 77-80). La Potaissa
stim ca era colegiul adoratorilor 5 vx
zeitei Isis ; ei Ii aveau, de sigur,

.
-

templul lor. La Alburnus Major s;,,:!t-,"'' .'


gsim pe inchinatorii lui Jupiter
Cernenus ; in site orase pe ai
lui Jupiter Dolichenus, Jupiter
Heliopolitanus, Jupiter Pruse-
nus, etc. ; afltim apoi inscriptii
dedicate zeitei Nemesis, zeului
Glycon, originar din Paflagonia, IGlycon,

apoi soarelui, care e adorat sub


numele de Sol Hierobulos si de
Azizus, Cu adaosul de puer bo-
nus phosphorus o adicA copi/ul
cel bun purtator de lumina ;
alti locuitori ai Daciei se inchinau a ..4a
.
lui Serapis. Nu gisim ins nicio- , ... 'rk

dat fapt vrednic de relevat


pomenit numele lui Zalmoxis .

nici vreo reprezentare sculptural


pe care sa i-o putem atribui.
SA nu-1 fi primit oare Roman ii in
panteonul lor i s5.-i fi interzis Fig. 73. Inscriptie romanii, dedicata bu-
nttlui copil (bono pilero( de dare Aurelius
reprezentarea ca unul ce ar fi Chrestus. (Mtveul din Alba-Ittlia).
putut aduce a minte de timpu-
rile glorioase ale lui Buerebista
Decebal ? Un ffispuns sigur nu se poate da pand acum. In schimb,
apare de multe ori, pe monumentele funerare, imaginea zeului
cavaler, care este infaliat cu mantaua fluturAnd In Wait. Il
intalnim adeseori si la sud de Duniire qi de Balcani, In teritoriu
track: el reprezinta divinitate comun i Iranienilor i Tracilor
Elenilor ; este mortal eroizat, divinitate funerara (vezi fig. 78).

www.dacoromanica.ro
172 DACIA TRAIAN A

coli mai insemnate n'avem dovezi s'a fi existat in Dacia,


asa cum era de pild universitatea din Burdigala (azi Bordeaux),
in Galia. Vor fi fost preceptori prin orae, profesori cari s'a InveVe
pe cei tineri cunotintele necesare. S'a gasit la Sarmizegetusa-
cArAmida pe care unul din aceti tineri a sapat de trei ori alfa--
betul, data complet si de doug ori fragmentar. O alta caramida

Fig. 74. Sarcofagul cu sirnboluri descoperit in 1931 la Constanta i considerat pe


nedrept ca Hind al lui iridio. In realitate, el pare a fi continut tropo' unui adorator
al zeului frigiau MAn. (Moteo" Municipiului Constanta).

cuprinzand alfabetul s'a aflat la Porolissum, o a treia la Romula,.


cu un fragment de vers in grecete dovedind ca se preda Riada
in coala de aci. In orae, se gaseau scribi cari alcatuiau actele
i scrisorile celor netiutori de carte; se gaseau me,steri priceputi
In s'apana inscripIiilor in piatra. Datand din secolul al doilea,
avena inscrip%ii foarte frumos sapate (vezi fig. 73); cu da trece
vremea, cu atat ele devin mai neingrijite. Tot In orae gdsim.
doctori cum e oculistul Titus Attius Divixtus, a carui reclama'.

www.dacoromanica.ro
PROCESUL DE R03IANIZARE IN DACIA 173

pentru leacurile pe care le prepara, a fost descoperita la Apulum


i are urmatorul cuprins: Medicamentul lui Titus Attius Di-.
vixtus, de Intrebuintat dupd criza curgerii ochilor ; vinul par-
fumat cu nard al lui Titus Attius Divixtus pentru criza curgerii
-ochilor ; colirul lui Titus Attius Divixtus pentru cicatricele vechi ;
medicamentul cu tamdie al lui Titus
Attius Divixtus pentru oprirea scur-
gerii dela Inceput .
Procesul de romanizare In Dacia.
Dacia a rdma.s sub stapdnirea ro-
man ceva mai putin de 170 de ani
-(106-275 dupa Christos), deci timp
de vreo 5 generatii. Totuvi efectele
_au lost decisive: In urma acestei
stapaniri s'a nascut poporul roman.
In alte tari In care legiunile au stat
-de cloud* ori mai malt, ca de pilda
Panonia i Britania, nu constatam
acelavi lucru. In acestea din urma,
dupd retragerea administratiei ro-
mane, locuitorii vorbind limba latin
.
nu s'au putut mentine, cu atat mai VP,41\*.-
-putin impune ; ei au disparut trep-
"
tat-treptat, In imijlocul barbarilor -

ndvdlitori. In Dacia. dimpotriva,. Fig. 75. Sculpturli antica In mar-


mur& reprezentilnd pe zeul Apollo
populatia romanica s'a pdstrat, mai cu lira. La picioarele lui, vulturii.
mult chiar, a fost In stare sa ab- Dedesupt, inscriptia dedicatorie In
latineste: s neo Apollini... I.
soarba ea pe navalitorii ce s'au (Muzeul din Alba-Iulia).
_avezat in tinuturile din stanga Du-

Cum se explicd aceastd extraordinard putere a romanismului


-clack? Cum s'a putut ca. intr'un interval asa de scurt, el sd prinda
radacini atilt de puternice? Raspunsul, &TA parerea noastrd, nu
poate fi decat unul singur: Romanismal a biruit in Dacia fancied
.el a Astigat pe autohtoni. Acevtia, atravi de avantajele i stralu-
-cirea vietii romane, au Invdtat limba cuceritorilor, vi-au Insuvit
numele lor vi s'au romanizat. Daca Romanii nu izbuteau sa cavtige
pentru civilizatia vi cultura lor pe Daci, s'ar fi Intamplat vi la noi

www.dacoromanica.ro
174 DACIA TRAIANA.

ceea ce s'a. intamplat In Panonia i In Britania : disprea ;Julia


romanismul. Hilda numai cu functionari i cu:aameni veniti
din all parte nu poti imprima unui tinut un non aspect, o nouirt
viat111. Trebue s ai neaparat i concursul b4tina0lor care s' se
simtg atra0 spre aceast nouti vie*. SA urmarim aa dar cum s'a
petrecut procesul de
romanizare al Dacilor_
, ,) `4i
El a lnceput cu.
orafele. Se tie cg., In
i7s iz 1,4 general, populatia ora-
mqjy :h.1[
-.1).1/4V.ikrhii,i,
\kola: am ce,-.14;034,14; elor e mai putin con-
- servatoare decat aceea_
a satelor. Apoi, In
- orae, Romanii alc-
tuiau, aproape peste
tot, majoritatea. Viata_
confortabil, ordenea-
sc, cu atatea element&
de striducire, de lux,.
de distractie, a impre-
-- : 4 sionat Cu sigurantii
pe Dad ii cari locuiau
ii o
0.
In ele. In relatiile Cu
administratia, cu ar-
mata, cu colonitu, ei
Fig. 76. Sculpturfi anticA In marmurA repretentAnd au inceput a deprinde
un split tuner.. Deasupra, inscriptia In lalineste.
(Buzau' National, Bucuresti). latinete. Negustorii
megteugarii daci,.
mai ales, eran profesional obligati s'o facii. Aide!, n'ar fi putut
M.-0 continue afacerile. Aceia dintre autohtoni cari voiau art
ajung4 a juca un rol In administratie, In conducerea oraplui
de pilda, de asemenea trebuiau 84 Invete latine0e. sa mai ad'au-
Om apoi 0 moda, spiritul de imitatie care In toate vremurile 0 la
toate popoarele a gtisit adepti. Pentru unii dintre autohtoni, a
voibi latinete a Inceput a fi, dela o vreme, 0 un semn de dis-
tinctie, aa bloat, innd seam de toate aceste elemente, nu-i de
mirare ca in centrele urbane prooesul de romanizare s'a fault
repede.

www.dacoromanica.ro
PROCESUL DE ROMANIZARE IN DACIA 17Er

Mai bleat a mars lucrul la sate. Ai Dacii formau, mai ales In


primele timpuri dup cucerire, imensa majoritate a poporului. Cu
vremea 1110, au Inceput sa se aveze i Romanii In sate. Venea cite
un colonist, Ii fdcea o avezare sau o villa cum se spunea atunci,
imprejurul ei se ridicau cu vremea alte aveziftri, ale copiilor, ale
muncitorilor, OM ce villa ajungea un adevarat vicus , sau

'z

Fig. 77. Sculpturd antich In marrnuril reprezentind o acting de saerificiu adus teului
Mithras. Ghsitli la Sarmitegettuia. (Mueaul din Deva).

*pagus adici un sat care purta, de cele mai multe ori, numele
intemeietorului. Intalnim o surn6 de sate de acestea in Dobrogea.
Astfel era satul lui Clement sau al lui Clementian (vicus Clemen-
tianus sau Clementianensis) la Caramuratul de azi; satul lui Casius
(vicus Casianus) la Seremet ; satul lui Verobrittius (vicus Verobrit-
tianus) la Sarai ltaiga Iittrvova. In tinutul cetatii Histria, era satul
lui Celer (vicus Celeris), al lui Quintio (vicus Quintionis) i al lui
Secundinus (vicus Secundini). Ltinga Tomi, se pomenevte satul lui
Narcis (vicus Narcisianus). Tot ava s'a Intamplat i In Dacia. Mun-
citorii daci cari lucrau pe moviile acestor colonivti, cu atilt mai

www.dacoromanica.ro
176 DACIA TRAIANA.

mult cei care le luau In arencra, au inceput a deprinde latinete. Le


folosea "qi pentru a se intelege cu autoritatile, cu perceptorii, cu
functionarii administrativi, cu toti cei cari reprezentau statul.
In romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii, atat
cei de origine romana sau romanizati cat qi cei proveniti din bati-

Fig. 78. Sculpturl Li marmurri, reprerentAnd o scen1 de cult. In dreapta, zeitir Cybele cu cei
doi lei. In stringa, cavalerul trac. La mijloc, carpel. (Colectia Canarache. Bucure*ti).

nai. Cum serviciul militar dura mult 25 de ani o bung parte


dintre legionari erau casatoriti ; sotiile i copiii aveau de altfel voie
sa locuiasca In imediata apropiere a taberei sau a castrului, in
.aa zisele cande. Legiunile fii diferitele corpuri de trupa auxiliare
stand Insa permanent In Dacia, este evident ca multe dintre sotiile
soldatilor vor fi fost autohtone, dace. La eliberare, legionarul
numit acum veteranus capata, daca nu-1 avusese de mai inainte,
.dreptul de cetatenie pentru el fi intreaga lui familie, (vezi
fig. 81), precum i. o bucata de pamant spre a o cultiva. Copiii
-veteranilor i ai Dacelor erau aa dar cetateni romani i vorbeau

www.dacoromanica.ro
PROCESIJL DE ROMANIZARE IN DACIA 177

latineste; cei mai multi vor fi stint i limba daca, limba mamei.
Copiii copiilor Irma, asa dar nepotii veteran ilor, erau de obicei
deplin romanizati. In doua, cel mult trei generatii, urmasii
acestor7casatorii mixte, intre veteranii romani i femeile dace,
-uitau limba btinai1or.
In ce luiveste pe veteranii de origine dace'', i aici a avut Ice
un proces de roma-
nizare. Dup ce st-
tusera T-.) de ani sub
arme, dup ce vazu-
sera intinderea
puterea imperiului,
dela Tigru i Eufrat
uncle facea de paza
acum o u vexillatio
Dacorum Parthica
pang in Britania
uncle Ii avea rese-
dinta o alta trupa
de Daci, dupa ce
deprinseser', in
timpul lungului ser-
viciu militar, limba
Romanilor i avu-
sesera prilejul sa
cunoasca macar ci- Fig. 79. Sculpturit anticil In mamma repretentind pe mite
vilizatia, daca nu He'cate, cu trei capete al pee !Mini.
(Muteul National, Bucure0i).
si cultura acestora
dupa ce deveneau,
la eliberarea onesta din armata, cetateni deplini, cu toate
drepturile i cu pamant, era firesc sa se sinata legati de aceasta
noua situatie i sit caute a atrage spre ea si pe altii. Dacii cari
au servit in armata romana au fost i ei intocmai ca i ceilalti
veterani elemente active de romanizare.
Numarul oeteranilor asezati in Dacia trebuie sa fi fost conside-
rabil, de vreme ce, in limba romana, notiunea de om in varst,
cu ani multi, este exprimata tocmai de acest cuvant. Fiinda
blitrdn nu e altceva cleat veteranas, modificat dupa regulele limbii
13

www.dacoromanica.ro
178 DACIA TRAIANA

noastre. In alte limbi romanice, in frantuzeqte, de pilda, sau In


italienete, se intrebuinteaz, pentru a se exprima notiunea de
batran, cuvinte care deriva din corespunzatorii latini etus (vieux,
vecchio) sau senex. Numai la noi a biruit acest termen militar
veteranus, ceea ce dovedete frecventa cuvantului, deci tsi a celor
care se numeau astfel, in Dacia. De altfel aceasta frecventa a ve-
teranilor nu trebuie sa mire, deoarece procesul aezarii lor In Dacia
a durat vreme Indelungata, i anume
\ tot atata cat au stat tti trupele ro-
mane aici. Nu e vorba deci de o
singura improprietarire a veteranilor
din vremea lui Traian ci de o serie
continua de asemenea Improprieta-
riri, ale tuturor veteranilor de dupa
106, care au vrut BA se aeze in
Dacia. Aa dar elementul militar
roman sporea mereu.
or'd feni trebuie sal fi fost multi,
de vreme ce un cuvant reprezentativ
de al lor, pavimentum, care inseamna
Fig. 80. Semi de cult sfipata In lut; pavaj, podea, a ajuns sa fie intre-
gisitil la Lacul Tei, In 1930. Secolul I
111E1h:de de Christ. II tlupl Christos. buintat pentru a exprima o noti-
(Mtneul MunicipiuluiiBucureeti). une tocmai caracteristic rurala, pa-
mntul. Evident gi. oraenii i satenii
'din Dacia au cunoscut i cuvantul aqa de obinuit, terra. De ce Ins,
In timp ce in toate celelalte limbi romanice, solul e designat prin
termeni ce provin din acest cuvant, numai la noi s'a impus ter-
menul oraenesc pavimentum, terra ramanand cu in-telesul derivat
de lard ? Explicatia credem a fi urmatoarea: Ca sa ajunga a birui,
pentru exprimarea unei notiuni fundamentale i de intrebuintare
permanentii, termenul impropriu de fapt pavimentum, a
trebuit ca el sa fi fost intrebuintat de un numar considerabil
de oraeni dela care sa-I fi luat ruralii. Acesta a fost cazul
atunci cand oraele Daciei, fiind amenintate de navalitorii barbari,
.care le vizau In primul rand, populatia lor s'a retras prin locuri
mai ferite, prin satele i padurile vecine. Chiar daca MBA' genera-
lizarea acestui cuvant i formarea lntelesului sail actual se va fi
petrecut in alte conditiuni, nu e mai putin adevarat ca el constitue

www.dacoromanica.ro
PROCESUL DE ROMANIZARE IN DACIA 179

un indiciu de insemnAtatea pe care a avut-o in romanismul dacic,


elementul orkenesc. Un alt indiciu In acest sans este cuvAntul
romAnesc cetate, din latinul civitas. Pentru a numi un loo son o
avezare tntrit, stramovii novtri nu s'au folosit ava dar de un
termen militar cum ar fi fost arx sau castellum, ci au recurs chiar

1' is, .2..,.. ,,

,._,.
!!
,

7, .-t '" t.,! ..


:
.

'
.

,
'
.0.P.-,'
',.. ,i,/, )4_
,c,,
.1 it
''.
il tx
-- o

0,
-h
it; ,

1 : S...'4.',V A 1..,B
fik9..f.UNAOggli
,:-o ,,, EY i i , rt I

'.
#.,
1 h
t ,,h
i
..-- i ': i 1: ' ''' ,-- UkS.SfiONI(
. 1.
- ','ffl NI tRl'EN. [..B
,n- t rE.`l' t':4.

i kvAt.r Kt I k
.

,' 'i ` ''''''


' i I .
,

. f
$
4-
,
'74,
,._._

tA ---1 t
,-)4, 4-k
,
G

lit .
, ..
.
-
M ['ill 6`YNT
,N11.1V EKLLVPI '
.--, ,, a [V . -
TIK1V.N1 6
t H 1 i A ti) odN,-ft. a N'tc\ktVR:i
,;;'. '
kENT1KION S : ,,
ri, .....' J:*',,,;;11 o,i, r
,,--+ ,:. .4.0:r .

((1 INL Et 'Mk


;
'
c.
'''. no..
' 5)11. .
ri , Ili. i6. ,1,.,.- :-,:;-L:tliOtNtVLIO
. ,t \lVlilkt NO L
.
>.<' F.- ..,
'V
' ii- EN
', ,
17..,J -. ' .
,.. 4.:
, 8-k. .1

Fig. 81. Diploma militar data veteranului bes Romaesta Spiurus, Iiul lui Reseentis,
In ziva de 18 Iunie, anul 54 dupli Christos, In timpul Impliratului Claudia. Gsitfi la Sarsnlar,
Ring& Atmageaua Tlitrease (judetul Durostor), In 1929.

la cuvAntul care designa avezarea urbana, oravul. Alegere expli-


cabilii dacd ne gAndim le epoca mai tArzie a apArdrii militare
romane, cAnd impotrivirea la atacul barbarilor se fAcea mai ales
din dosul zidurilor ora,selor fortificate. Un exemplu ni-1 ofer chiar
colonia Romula din Oltenia care multumevte 1mpAratului Filip
fiului su fiindcA au intarit-o printeun zid circular.
Procesul de romanizare al Daciei a fost rapid. El se observA In
Insevi numele localnicilor care In cAteva generatii ajung curat
13*

www.dacoromanica.ro
180 DACIA TRAIANA

romane. Iatit doua example caracteristice: Cu prilejul unei navaliri


a Costoboc;lor, este ucis dacul Daizus Comozoi (adica al lui Como-
zous), din Tropaeum Traiani. Copiii lui ii pun o inscriptie funeral%
i din ea putem urmari procesul de romanizare al numelor. Aa dar
pe tatal celui ucis 11 cherna Comozous: mime dac ; fiul ski poarta
de asemenea un mime dac: Daizus. Copiii acestuia din uring insa,
deci nepotii lui Comozous, se numesc Justus tii Valens, ca cei
mai autentici Romani. Al doilea exemplu 11 avem tot din cetatea
Tropaeum: O inscriptie latina pomenete o alta familie de Daci,
anume iaraqi trei generatii: bunicul se numete Mucaporus, tatal
se numete Scoris i are ca sotie pe Aurelia Eftepir, copiii, adica
nepotii lui Mucaporus, poarta numele curat romane de Aurelius,
Sabina, Valens i Sabinianus.- Daca bunicul ci tatal 1c1 pastraser
numele dacice, mama copiilor are pronumele roman, Aurelia, iar
copiii poarta cu totii nume romane. Procesul de romanizare apare
i aci evident. S'a petrecut in Dacia Traiana un fenomen similar
aceluia care va avea loe mai tarziu In Principatele Romane: in
curs de cateva generatii, elementele straine vor fi asimilate de
masa romaneasca. Andronic Cantacuzino, contemporan cu Mihai
Viteazul, era grec. Fiul lui, Constantin Cantacuzino, ja ca solie pe
fiica lui Radu erban fi ajunge fruntaul boerimii muntene.
Copiii lui Constantin, aa dar nepotii lui Andronic, aunt membrii
cei mai importanti ai partidei nationale romaneqti; unul din ei,
erban, ajunge domn al Munteniei; un altul serie o cronica a Ro-
manilor, In sensul cal mai larg al cuvantului, cuprinzand ci pe
Moldoveni i pe Ardeleni i pe cei din Macedonia. Asimilarea Can-
tacuzinilor era deplina: ea se Meuse In cur de dou generatii. In
Dacia Traiana, asimilarea a fost tot aa de rapida i completa:
se poate afirma ea pe la jumatatea secolului al 111-lea, deci Inainte
de retragerea legiunilor, Dacia era o tara deplin romanizata. MAI
In oraqe cat ci In sate se vorbea acum latinete: bine inteles, nu.
latina literara, aceea lui Tacit, Horatiu i Pliniu, ci latina popu-
lara aa cum o vorbea poporul, cu o gramatica aproximativa ci cum
o seria el, nerespectand Intotdeauna terminatiile ci ortografia.
Istoria politica a Daciei Traiane. Primele navaliri. Cata vreme
a trait 1mparatul Traian, a fost linite la hotarele Daciei. Nea.murile
barbare ci Inii Dud liberi din miazanoapte n'au cutezat sa se
mite ; qtiau puterea imparatului i faptele celor doua razboaie

www.dacoromanica.ro
ISTORIA POLITICI A DACIEI TRAIANE 181

erau Inca' vii in mintea tuturora. Dar dupa moartea sa, intamplata
la Selinunt In Cilicia (Asia Mica) In ziva de 11 August a anului
117, se produce o dubla navalire: a Iazygilor Metanafti, dinspre
apus, din spre pusta, i a Roxolanilor din spre rasarit. Hadrian.
succesorul lui Traian, vine cu armata in partile noastre, bate pe
Iazygi printeun general al Esau i impaca pe Roxolani prin bani.
Cu acest prilej, cerceteaza el Sarmizegetusa ; ni s'a pastrat inscriktia
pomenind faptul; reconstruete oraul Drobeta care avusese de
suferit din pricina navalirilor i ja masuri spre a se preintampina
asemenea atacuri, ridicand valul din Banat i limesul alutan.
Scriitorul roman Eutropius apune ca Hadrian care parasise trei
provincii noi cucerite de Traian, anume Asiria, Mesopotamia i
Armenia, ar fi avut de gand sa faca acelai lucru i cu Dacia, dar
ca a fost oprit de prietenii sal, care i-au adus argumentul, ca Intr'un
asemenea caz, * ar di dea multi cetateni romani in ma'inile barba-
rilor . Nu tim ce temeiu putem pune pe afirmatia retorului
Eutropius, care de obiceiu exagereaza. Un fapt log e sigur: Ha-
drian n'a parasit Dacia Traiana, ba dimpotriva, a luat masuri
pentru apararea ei.
Despre urmaul lui, despre Antoninus Pius, izvoarele spun ca
a purtat prin generalii sai mai multe raboaie i ca a supus pe
Germani i pe Daci. Este vorba de Dacii liberi, dela miazanoapte,
care au 1ncercat navaliri in data randuri, in anii 143 i 156-7,
i pe care legiunile i-au respins. 5i acest imparat a dat atentie
tinuturilor noastre. In vremea lui, Dacia Traiana se Imparte,
pentru o mai Mina administratie, in trei provincii, avand ree-
dintele respectiv la Porolissum, Apulum i Malva. Tot el recon-
struete amfiteatrul din Porolissum, care se darlmase din cauza
vechimei.
In timpul lui Marcus Aurelius, imperinl are de dus un razboiu
greu i indelungat impotriva barbarilor. Este aa zisul Hi zboiu
marcomanic, la care au luat parte insa i multe alte popoare bar-
bare, in dal% de Marcomani. Mai tot timpul, imparatul a tre-
buit sa stea pe front sau In aproiperea lui, la Viena. Dacia a avut
i ea de suferit In timpul acestui razboiu. Oraul Alburnus Major,
unul din centrele cele mai insemnate ale exploatarii aurului, este
ars i Insai capitala Sarmizegetusa, amenintata. Comanda trupelor
din Dacia, sporite acum i prin aducerea legiunii a V-a Macedonica

www.dacoromanica.ro
182 DACIA TRAIANA.

dela Troesmis (Iglita) la Potaissa (Turda), o avea guvernatorul


provinciei Claudius Fronto. El izbutete s. respinga' pe navalitori
vi A' restabileasca ordinea. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa *, recunoscatoare, ii dedica o inscriptie, numindu-1
4 general prea puternic i patron sau protector al sau. In
acel* timp, provincia Dacia, scapata de pericol, dedica o alta
inscriptie imparatului Marcus Aurelius.
In timpul razboiului marcomanic, fac i Costobocii, neamul
dac care locuia in nordul Moldovei i in Galitia, o navala prin
Dobrogea i Peninsula Balcanica. Ei fusesera batuti la ei acasa
de un neam germanio, Asdingii, care le ocupasera tara. Atunci
o parte a lor pornete, dupa cum am spus, spre miazazi. Trecere a
prin Dobrogea a avut loo spre sfaritul anului 170. Ni s'a pastrat o
inscriptie din oraul Tropaeum Traiani care vorbete de locuitorui
Daizus Comozoi ucis de catre Costoboci*. Alte doua inscriptii,
din Callatis, ne arata reconstruirea zidurilor acestei cetati, dis-
truse de &Are navalitori. Din Dobrogea, ei pleaca mai departe,
spre miazzi, ajungand pang la orapl grecesc Elateea unde sunt
batuti. 0 inscriptie romana amintete pe un Lucius Vetilius
Gratus Iulianus care se lupta impotriva Costobocilor prin Achaia
Ili Macedonia.
Razboiul ma,rcomanic se ispravete abia pe vremea lui Com-
modus, succesorul lui Marcus Aurelius. El incheie pace cu bar-
barii, o pace in aparenta favorabila Romanilor, dar care lasa in
fond, adversarilor acestora, puterile neatinse pentru viitor. In
Dacia, guvernatorul lui Commodus, anume Sabinianus, voia
A' mute 12.000 de Daci margin*, prin urmare liberi, in inte-
riorul provinciei. Se pare a in timpul acestui imparat s'ar fi
revoltat chiar o parte dintre locuitorii Daciei Traiane, dintre
4 provinciali* cum ne apune Historia Augusta izvorul din care
scoatem tirea. Ei au fast insa potoliti.
Urmaul lui Commodus, Septimius Severus, de origine din
Africa, a dat o deosebita atentie Daciei. El se ocupa in special
de orae, fcndu-le pe unele municipii, pe altele colonii. Potaissa
a c'patat sub acest imparat ambele titluri; Dierna i Drobeta
au fost facute colonii.
In timpul lui Caracalla, autorul vestitului decret din 212 prin
care se dadea cetatenia romana tuturor locuitorilor imperiului,

www.dacoromanica.ro
ISTORIA POLITICA A DACIEI TRAIANE 183

are loe o nAvala a Gotilor in Dacia. E prima data and stint po-
meniti aceti barbari care vor da, de acum inainte, mereu de
lucru legiunilor, ispravind chiar prin a ocupa, in cele din urma,
la 275, intreaga provincie. data cu Gotii navalesc i Dacii liberi
din miaznoapte. Ei constituiau, prin arzarea lor, un feI de
avangarda a tutulor navalitorilor spre sud. Chiar atunci dad
izvoarele nu-i mentioneaza, Inca trebuie, In sec. III, 85 le admitem
prezenta.
Caracalla (vezi fig. 83) vine In tinuturile noastre i invinge pe
navalitori. Dacii Bunt obligati chiar sa dea ostateci care nu vor fi
eliberati deck, mai tarziu. Probabil tot In aceasta vreme are Ice
lupta Impotriva altui neam dac ramas liber, anume Carpii, daca
nu cumva ei aunt tot una cu Dacii liberi pomeniti mai sus. 0
inscriptie a unui militar roman, spune ca el a fost recompensat de
hnparat pentru vitejia sa (In lupta) impotriva Carpilor dumani
Lupte noi cu aceqti Daci liberi sunt amiutite pe vremea lui
Macrinus. Cassius Dio povestete ca sub acest imparat Dacii
pustiau o parte a Daciei i amenintau sa se lupte mai departe,
dupa ea-0 luaser indarat ostatecii pe care ti primise Caracalla
sub cuvant de alianta .
De pe la anul 230 hiainte, navlirile se intetesc. La 235, Romanii
fac o expeditie victorioasa impotriva Dacilor care atacasera
unire cu Sarmatii: Imparatul Maximin Tracul la, In acest an,
titlul de t Dacicus Maximus . Peste doi a,ni Ins, Carpii, Impreuna
Cu Gotii, prada In dreapta Dunarii, In Dobrogea. In fata acestei noi
primejdii se iau masurile de aparare necesare. E trimis impotriva
lor generalul Tullius Menophilus care-i tine in frau timp de trei
ani. Impratul insui se pregatea sa 'vie pe campul de lupta, e
Ins omorlt intre timp. Atunci generalul Menophilus hicheie pace
cu Goii, convenind s le plateasca o suma de bakii. Carpii care
luptasera alaturi de Goli, vazand c acetia primes bani, car
ei, invocand motivul, interesant de relevat, ca aunt mai pu-
ternici cleat Gotii Generalul roman li refuza insi, i inteun
mod ignitor. Dup plecarea lui Menophilus, are loe un nou atac
la care au luat parte, de sigur, spre a se razbuna, si Carp ii. 'mph"-
ratul Gordianus care plecase tocmai cu armata Impotriva Per-
ilor, e silit 65. vie In Moesia i aci bate pe navalitori, curatind pro-
vincia de ei. Aceasta victorie nu rezolva Ufa problema, cum n'o vor

www.dacoromanica.ro
184 DACIA TRAIANA.

'

Fig. 82. Bustul Impiiratului Septimius Severus. Sculpturii anticti In rnarmorit.


(Muzeul Capitoliului, Roma).

rezolva nici cele urmatoare. NavAlirile continua qi ele mi se vor


ispravi in tinuturile noastre cleat dupd o mie de ani; in cele-
kite provincii, dup shirAmarea imperiului. Puteau fi b5tuti Jute=

www.dacoromanica.ro
ISTORIA POLITICK A DACIEI TRAIANE 186

Fig. 83. /instill impiratului Caracalla. Sculpturi antic& In rnarmoril.


(Milieu! Capitoliului, Roma).

an unii dintre ntiv4litori, veneau In anii urmlitor altii. Dacia nu


va mai cunoate de aci Mainte decttt foarte putini ani de linite.

www.dacoromanica.ro
186 DACIA TRAIANA.

In 245, au loe alte ngvliri ale Carpilor. Impratul Filip


Arabul poart mai multe lupte cu ei, in urma carora la, impreun
cu fiul su, titlul de *Carpicus *. Pe o monet din anul 247 gsim
de asemenea scris t victoria carpica i. Iar o inscriptie din Apulum
pomeneste pe un Gaius Valerius Sarapio care a fost eliberat
din mainile Carpilor (t a Carpis liberatus *).
Dar In anul urmtor, 248, vin Gotii. Ei tree Dunrea si ase-
diaz' cetatea Histria care, dup ctit se pare, a cazut in mttinile
lor, apoi Cetatea Marcianopolis (astazi Dewnja, la 20 km spre
vest de Varna) care e obligat s le plateasc6 o sum de bani
drept rscumparare. Nvlirile lor se repet in 250, sub imp-
ratul Decius care, dupa o izbnda initial la Nicopolis, lnga* rul
Iantra, pierde, in lupta dela Abrittus (satul de azi Abtatcalesi, in
judetul Caliacra), odat cu intreaga sa armat, i vieata. Din vre-
mea lui Decius, avem o inscriptie a orasului Apulum prin care
noua colonie* de aici multumeste impratului cruia Ii d titlul
de treintemeietor al Daciilor (restitutor Daciarum). Se vede c.
(WO prdciunile i distrugerile fcute de Goti, Decius a reor-
ganizat provincia si a ajutat orasele ei. Reorganizare care ins
n'a durat mult, deoarece de-acum nvlirile se On lant. Sub impa-
ratii Gallus (252-254) i Valerianus (254-260), Gotii fac o serie
.de expeditii pe uscat si pe apci, cu sute de luntri mari, prdnd
.coastele Mrii Negre, Grecia (ajung 'Ana' lang Atenal), Moesia
si Dacia. Aceeasi situatie este si sub Gallienus (260-268) in timpul
diruia scriitorii antici spun ca s'a pierdut Dacia. 4 Sub impratul
Gallienus, Dacia a fost pierdut * afirm Rufius Festus. 4 Dacia
care fusese adaos de Traian, dincolo de Dunre, s'a pierdut *
spune retorul Eutropius. 4 Provincia pe care Traian o cucerise
dincolo de Dun're, a fost pierdut* gsim de asemenea la Sextus
_Aurelius Victor. De fapt, petrasirea Daciei are loc sub imparatul
Aurelianus. Din vremea lui Gallienus ni s'a pstrat o inscriptie pe
care Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa
-avand si titlul de 4 metropota' *, o dedidi fiului imparatului, lui
Publius Licinius Cornelius Valerianus. Asa dar vieata orseneasa
exista Ind in Dacia sub Gallienus, se mai puteau spa inscriptii
omagiale, prin urmare situatia nu era disperata. Urmasul lui
Gallienus, Claudius izbuteste chiar s castige in anul 268 o victorie
-stralucit impotriva GoOlor, la Naissus (Nisul de astzi). Istoricii

www.dacoromanica.ro
PARISIREA DACIEI. CHESTIA CONTINUITATII 187

ramani dau cifra, evident mult exagerat6, de 320.000 de morti


din partea barbarilor.
PArAsirea Daciei. Chestia continuitatii. Dar cu toata aceast5.
-victoria, un lucru ap6rea ciar: fat6 de atacurile repetate ale Gotilor,
Dacia nu va mai putea fi pgstrat de imperiu. Prin asezarea ei
-geografic, ea forma ca un intreind in lumea barba,r4. Navalitorii
taci izbeau intAi si tot pe aci le era si drumul de intoarcere. De
.sigur, nu fr durere s'a hotArit Aurelian, unul din impAratii viteji
priceputi pe care i-a avut Roma, sA p6r6seasca provincia inte-
meiatg de Traian. Imprejurrile erau frig mai tari cleat vointa
13a. Hotarele imperiului trebuiau micsorate: frontal trebuia scurtat,
pentru a putea fi mai bine apArat. Ceea ce s'a si facut. Aurelian
venise cu armata la Dun6re spre a se lupta cu Gotii care erau
4condusi de un general al lor anume Canabaudes. Repurtase chiar
.supra lor o victoria dar constatase c5 nu va putea totusi pstra
provincia. i atunci intrg in legguri cu fostii adversari si le cedeaza
Dacia. Gotii devin tfederati* adic aliai, obligAndu-se sa nu mai
-atace imperiul, ba chiar 864 dea ajutor impotriva altor nvlitori.
Nu e vorba asa dar de o parasire in mAna unor adversari neim-
Ocati care sa distruga totul, asezri i oameni, in tara cucerit.
E o conventie intre imperiu i Goti: dar in cazul acesta concluziile
.ce trebuiesc trase asupra regimului aplicat de noii stApAni in Dacia
asupra soartei populatiei romanice amase in fosta provincie
sunt cu totul altele. Parasirea Daciei nu s'a rcut dinteodata ;
ea pare a fi avut doua faze: hit& s'au retras legiunile din partea
mordica a provinciei, din Ardeal..Aceasta s'a inUmplat la finele
anului 271. sau la inceputul anului 272. Apoi, in primAvara lui
275, s'au retras si din Banat si Oltenia, peste Duiare, p6strand
numai cateva puncte intgrite pe Ormul stng (Dierna, Drobeta,
Sucidava, etc.).
Pentru a acopen i oarecum, in fata opiniei publice, p6rasirea
Daciei Traiane, pentru a nu se zice c imperiul num5.r.' o pro-
vincie mai putin, Aurelian a infiintat o nou6 Dacie, cu numele
su, petrmul drept al Dun'a'rii, intre cele (Iola Moesii. Ea cuprin-
dea partea de rAsArit a Moesiei Superioare, cam din dreptul Orso-
partea de apus a Moesiei Inferioare, On la varsarea aului
Vescus (azi Isker). Spre miagzi, ea atingea cursul rdurilor Axius
(azi Vardar) si Strymon (azi Struma), ingloband orasele Scupi (azi

www.dacoromanica.ro
188 DACIA TRAIAN A.

Uskiih) vi Pautalia (Kiistendil). Dacia Aureliana a fost impartita


chiar din primele timpuri In doua (o inscriptie din anul 283 ne-o
dovedevte) vi anume: Dacia ripensis, cea vecina cu malul (ripa
In latinevte), avand capital a Ratiaria (azi Arar) vi Dacia medi-
terranea, spre miazazi, cu capitala Serdica (azi Sofia).
Cum trebuie inteleasa parasirea Daciei Traiane ? S'au retras.
numai legiunile vi administratia adica statul, 0 evident boga-
tavii, sau au plecat toti locuitorii, adica plugarii, meseriavii, negu-
storii, oravenii, %sand in urma lor tara pustie? A pune intrebarea
inseamna a da vi raspunsul. Daca totuvi in jurul akestei chestiuni
s'a Wilt atata zgomot, daca problema continuitlii populatiei
romanice in Dacia # a format timp de peste o suta de ani vi for-
xneaza Inca' obiectul a nenumarate carti vi articole, daca s'a con-
sumat a-Ma cerneala v'i hrtie vi s'a pus atAta patima, apoi aceasta,
se datorevte faptului ea raspunsul n'a fost dictat numai de preo-
cuparile vtiintifice, ci ca s'au amestecat vi cele de ordin politic.
S'a cautat a se face de &Are adversari din acest raspuns un argu-
ment vi o arma impotriva drepturilor noastre legitime asupra.
Ardealului.
Imensa majoritate a locuitorilor Daciei spun acevti adver-
sari a Orbit -tara, la porunca lui Aurelian, vi a trecut
peste Dunare. Foarte putinii care vor mai fi rmas pe malul stAng-
au disparut vi ei cu vremea in mijlocul Barbarilor. Ava incat,.
atunci cand au venit Ungurii vi au luat in stapanire Ardealul,
ei n'au glisit acolo pe Romiini. Acevtia au venit la nord de Carpati
abia pe la inceputul veacului al XIII-lea, and incep a fi pomeniti
prin documente. Ava dar, RomAnii nu pot avea niciun fel de drept.
asupra Ardealului, intru cAt ei s'au avezat aci in arma Ungurilor,
fiind tolerati de acevtia. Prin urmare, neintemeiate, din punct de
vedere istoric, sunt drepturile noastre asupra tarii de dincolo
de munti. Acesta e rationamehtul adversarilor novtri. Pentru
a-i da o aparenta de dreptate, aduc ei marturia unui istoric vechi,
biograf al lui Aurelian, arp. zisul Fla,vius Vopiscus, care, relatand
parasirea Daciei, spline urmatoarele: o Vazand Illyricul devastat
vi Moesia pierduta, (Aurelian) a Orbit provincia intemeiata de
Traian peste Dunare, Dacia, desperand de a o mai putea meatine
vi a retras din ea armata f i pe provinciali. Oamenii luati de acola
i-a afezat in Moesia i a numit (noua avezare) Dacia sa ((Wick

www.dacoromanica.ro
PARASIREA DACIEI. CHESTIA CONTINUITATII 189

Auraliana!), care acuma desparte cele dou'a Moesii r. Tata spun


adversarii continuitlii Romanilor in Dacia dovada istorica a
parasirii ei de &Are populatia romanica 1 Sa vedem ce valoreaza
aceasta marturie istoria, dad autorul ei a fost obiectiv cand a
sons-o i daca celelalte stiri istorice precum i bunul simt, jude-
cata dreapt, sunt de partea ei.
Observam din capul locului o contrazicere: Citatul lui Flavius
Vopiscus incepe prin afirmarea: Wand Illyricul devastat
Moesia pierduta , pentru ca indata dupa aceea s continue ca
Aurelian a parasit Dacia d a mutat pe locuitorii ei in Moesia,
Dar cu un rand mai sus spusese c insai Moesia era pierduta. In
cazul acesta ce rost mai avea sa mute pe locuitori aici? Din mo-
ment ce si Dacia i Moesia erau pierdute, erau mereu pradate, ce
catigau provincialii sa fie trecuti dintr'o tara intealta? Chiar
prima fraza a autorului antic arata lipsa lui de judecata. Pe de
alta parte, obiectivitatea lui apare foarte problematical atunci and
aflam ca el serie vieata lui Aurelian, lutindu-se dupli'in carecrile
insgi acest impeirat pusese s se treacei zi cu zi, faptele sale. Prin
urmare, asa zisul Flavius Vopiscus si-a alcatuit biografia sa dupa
un izvor oficial, in care evenimentele erau prezentate evident intr'o
lumina favorabila imparatului. Putea acest jurnal oficial sa recu-
noasca parasirea a o suma de provinciali in mainile Gotilor ? Foarte
greu, fara a stirbi din prestigiul imparatului din ordinul cruia se
seria jurnalul 1 De aceea mentiunea expresa c ei au fost trecuti
pe malul drept al Dunarii, intemeindu-se o noua provincie cu
nume asem'ntor celei vechi. i totui, un alt biograf imperial,
relatand vieata lui Hadrian, succesorul lui Traian, spune ea acesta
a fost impiedecat de &Are prieteni s paraseasca provincia caqti-
gata pentru imperiu de predecesorul su, deoarece, in cazul acesta,
ar fi limas lu mainile barbarilor e multi cetteni romani
.aceasta and ? Numai la cicala decenii dupa cucerirea Daciei, aa
dar, and numarul colonistilor nu putea fi foarte mare i cAnd
romanizarea Dacilor nu avusese Inca loc. Cati trebuiau sA ramana
acuma, dupa mai bine de un secol i jumatate de vieata roman' ? De
aceea, e perfect explicabila mentiunea expres' a lui Flavius Vopiscus
cA locuitorii Daciei Traiane au fost mutati dincolo de Dunare.
Dar sa admitem prin absurd ca inteadevar au fost mu-
tali. Nu apare cu totul extraordinar faptul ca aceasta deplasare a

www.dacoromanica.ro
190 DACIA TRAIANI

unei mase uriate de oameni socotind numai 5 locuitori pe kilo-


metru patrat 0 tot trebuiau sa fie cel putin un milion de suflete,
n'a lsat nicio urma, dar absolut niciuna, in monumentele 0.
inscriptiile din Moesia ? Ca nu gsim nicio inscriptie dela vreun.
cetatean de ace0ia muta0? Ca nuli exprima nimeni recunotinta.
lath' de imparat prin dedicalii apate in piatra, aa cum am in-
talnit atatea in Dacia Traiana ? Foarte curioasa aceasta -Were
unanim, daa am admite strAmutarea intregii populaIii. Foarte
naturala, dimpotriv., dacd n'au trecut dincolo de Dunre deat
trupele, funcIionarii qi bogata0i.
Parerea noastra e a n'au trecut decal aceftia. Aa era 0 normal
de altfel. Istoria ne arata ca in toate timpurile 0 la toate popoa-
rele, multimea, aceea legata prin indeletnicirile ei de pamntul
care o hrtine0e, multimea nu fuge. N'au fugit nici Galloromanii
In faIa. Francilor, n'au fugit nici Italienii In fala. Gotilor i apoi
a Longobarzilor, n'au fugit nici, mai tarziu, Srbii, Grecii 0 Bul-
garii in fata Turcilor. N'am fugit nici Doi in fata Ttarilor, aa dar
nici stramo0i notri, Dacoromanii, In fata Gotilor. S'au retras,
evident, in locuri mai ferite, prin paduri, prin vi ascunse, dar de
plecat, n'au plecat. Unde erau sa se dua de altfel plugarii, pstorii,
micii me0eugari, ora'enii tara avere din Dacia Traiana ? Peste
Dunare, in Moesia ? Gaseau un pmant mai srac, In schimb, ace-
lea0 primejdii, aceea0 nesiguranIa ca acasa 0 in plus 0 pe per-
ceptorul roman. Ceca ce, in epoca ultima a imperiului, insemna
foarte mult. Nu-i de mirare deci and gsim la scriitorul antic
Salvianus uriratorul pasaj caracteristic: Intr'un glas se roaga
taranii romani s-i lase a tri cu barbarii... i-apoi sa ne mirara
a nu pot fi invin0 Gqii, and stenii sunt mai bucuro0 sa fie
cu ei, cleat cu noi . De altfel, chiar armata care trebuia sa-i
apere de barbari implica asemenea sarcini 0 asemenea obliga-
Iiuni pentru locuitorii provinciilor amenintate, Inca ace0i locui-
tori preferau o niiveilire a barbarilor, unei stationdri in millocul
lor a armatei imperiale. Ne-o spune lmurit scriitorul .loanes
Lydus, referindu-se la epoca mai trzie a lui Justinian. Dar clack
toate acestea stint adevarate 0 adaogam &A n'avem niciun motiv
sa punem la indoiala afirmaliile scriitorilor amintiIi mai sus
atunci pentru ce ar fi plecat provincialii in secolul al III-lea din
Dacia care fusese data Gotilor in calitate de federati, adia de aliati?

www.dacoromanica.ro
PARASIREA DACIEI. CHE STIA CONTINIJITATII 191

Bunul simt ne aratg cg o asemenea mutare In mesa a populatiei


din sttinga Dunrii a fost o imposibilitate. Daciiromanizati acum
au continuat sg are si sg semene, sg creascg vitele, sg cultive vita
de vie, sg scoatg. sere i aur din pgmant, sg pescuiascg si sg-si facg
singuri uneltele si armele necesare, asa cum fcuserg si mai inainte, si
sub Sciti, si sub Celti si sub Romani. Golii nu erau doar nici prima,
nu vor fi nici ultima stgpnire strgin pe care au suportat-o basti-
nasii pamantului nostru. i in niciun caz nu eran mai cumpliti decat
Hunfi, nici cleat Tatarii. Algturi de Dacii romanizati, au rgmas,
ducnd vieata modest si aspra a neamurilor acelora, si urmasii
veteranilor asezati pe pgmntul roditor al Daciei, precum si atAtia
dintre orgsenii sgrgciti, care avuseserg destul timp de pe la 230
inainte sg se Invete cu barbarii si cu noile cond4ii de trai.
A Minas aceastg. Intreagg pop ulatie, cu limba ei romanicg si cu
numele de Romani, la care a tinut Indeosebi. Suntem singurii
dintre popoarele romanice abstractie fgcnd de fragmentul etnic
neinsemnat al Rumansilor care pgstrgm numele stapAnitorilor
de odinioarg. Francezii s'au numit astfel dela neamul germanic
al Francilor ; Spaniolii si Italienii au luat numele lrii respective,
Portughezii pe acela al primei lor capitale (Portocale, Portucale
din vechiul Portus Cale, azi Porto); numai noi am pgstrat numele
ce! vechi. Poate tocmai unde am fost inconjurati din toate
pgrtile de strgini Germani, Slavi, Asiatici de aceea am tinut
mai mult la acest nume care amintea origines. noastrg diferitg.
Cercetgrile filologice din ultimul timp In special cele de
toponimieprecum si publicarea monumentalului Atlas al Limbii
Romdne aratg categoric persistenta populatiunii romanice in
stnga Dungrii, In hotare care aproape coincid cu acelea ale
Daciei Romane. Descoperirile arheologice vin si ele In sprijinul
continuitgtii. E suficient astfel sg amintim numai inscriplia
creftinci d,ela Biertan (judetul Tarnava Mare), din veacul al IV-lea,
care dovedeste prezenta, In mijlocul Transilvaniei, a strgmosilor
nostri, dupg plecarea legiunilor (vezi si mai jos, p. 227).
Pgrgsirea Daciei de cgtre imperiu n'a Insemnat insg separarea
complet a locuitorilor de pe tgrmul stang de aceia ai Vrmului
drept. Dungrea n'a fost niciodatg o barierg, pentru nimeni, si cu
atat mai putin pentru bgstinasi. Sa nu ne inchipuim deci cg nu s'a
mai putut comunica, cti s'au rupt leggturile Intre cele doug maluri.

www.dacoromanica.ro
192 DACIA TRAIANA.

Rolul Romanilor In formarea poporului roman. Daca in ce


privete pe Daci, stabilirea aportului lor in formarea poporului
Toman prezinta, in multe privinte, attea greutati, problema e
ceva mai simpla pentru Romani.
E sigur ca a vein in vinele noastre o parte apreciabila de sange
de al colonitilor adui de imperiu in Dacia. Nu zicem sange
4 roman , fiindca dad e sa luam cuvintele in intelesul lor propriu,
Romani adevarati, adica locuitori ai Italiei, au fost, dupa cum
AID vazut, prea putini. Au venit, in schimb, Traci, Dili,
Panoni, Rasariteni, vorbind limba latinei, ceea ce e cu totul
altceva, din punctul de vedere al rasei. Au mai venit de
asemenea, dar inteo masura mult mai mica, Greci, precum i
locuitori de alt neam, dar vorbind limba gread. Toti aceti
zolon4ti la un loe n'au intrecut insa, ca numar, pe autohtoni,
pe Dad. Aa dar, in ce privete sangele, colonitii de Iimba latina
.ocupa al doilea loc.
Ei ocup insa primul in ce privete limba poporului care a
rezultat din amestecul lor cu autohtonii. Limba romd net e o limbei
romanial : structura ei, morfologia, sintaxa ei i elementele funda-
mentale ale lexicului, acelea de hitrebuintare permanenta, de cir-
zulatie intensa, stint latine. Ceea ce au adaugat pe lama Slavii,
In mai mare masura, popoarele turceti, in mai mica, n'a putut
modifica acest caracter initial al limbii noastre.
Pentru toate categoriile esentiale ale vietii omeneti intre-
buintam termeni latini. Sa dam cateva exemple. Astfel, pentru a
exprima notiunile generale de om, beirbat gi femeie (homo, barbatus,
familia; cf. mulier din care a ieit, in romanete, muiere), precum
fi pe acelea care privesc familia : peirinte (parentem), fui (filius),
facet' (filia), sorci (soror), irate (frater), cumnat (cognatus), socru
(socer), ginere (generem), nepot (nepos,-tem). Multe din insuirile
trupeti qi sufleteti precum 0 varsta se exprima tot prin termeni
latini: bun (bonus), frumos (formosus), kineir (tener), beitrei n (vete-
ranus) (pentru acest cuvant, a carui istorie are o deosebita insem-
natate, vezi mai sus, p. 178).
Dad trecem acum la indeletniciri, vom constata, de pilda,
In agricultura, ca operatiile mai insemnate precum qi cerealele,
poarta nume de aceeai origine: a ara (arare), a semeina (seminare),
.a treiera (tribulare), a secera (sicilare), a culege (colligere), a intoarce

www.dacoromanica.ro
ROLUL ROMANILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 193

(semanatura nerasarita sau rasarita au: intorquere). Apoi grdu


(granum), secar (secale), meiu (milium), orz (hordeum), alac (auca),
termen pastrat numai la nordul Dunarii, dovedind deci continui-
tatea daco-romana, peiriz'ng (panicum), poate i mdlaiu. In legatura
cu acestea, spic (spicum), paie (palea), neghinci (*nigellina).
Tot astfel, ptimnt (pavimentum: ca ci pentru veteranus, vezi
mai sus, p. 178), amp (campus), arie (area), agru (ager, agrum),
falce (falx, falcem), poate i moing &Ilea pamntul faramitat,
moale, in opozitie cu telina care e pamantul nelucrat. In sfarit,
ctiteva unelte: jug (jugum), !lira (furca), secere (sicllis, sicilem)
i macedo-romanul arat (aratum), in locul plugului nostru. Carac-
teristic e faptul ca in cele doua forme superioare de agricultura',
In viticultura' ci In grit" dineirie i, mai ales, contrar ateptarilor, in
ce privete ultima care e considerata de obicei ca o specialitate
a vecinilor slavi, marea majoritate a termenilor Bunt tot latini.
Astfel pentru viticultura, notam: viie (vinea), vigi (vitea), powna
(poma) ; mid , insemnand dialectal strugure cu bob marunt, iar in
macedo-romana strugure in general (uva), must (mustum), vin
(vinum), vinq (vinaceus), poafcli adica vin prost, acru (posca ;
insearnna, in latinete, otet), apoi coarclei (corda) i leturuscei sau
vit.a &Mama (labrusca). Din uneltele intrebuintate, calclitorul
(calcatorium), cada (cada). In sfarit, in legatura cu vinul, beat
(bibitus), betiv (bibitivus) ci a imbata (imbibitare).
In ce privete gradinaria, poarta nume latine: ceapa (caepa),
aiul sau usturoiul (alium), varza (*virida = viridia) sau curechiul
(cauliculus), ridichea (radicula), napul (napus), pepenele (pepo,
peponem), leiptuca (lactuca), lintea. (lens, lentem), aromanul laud
(faba). Tot latin e cuvantul legundi (legumen), care inseamna nu
numai fruct in forma de pastaie, dar 1 tot ce insotete mamaliga
sau painea, adica branza, carnea, petele, etc. Evolutia semantica
sau de inteles a acestui cuvant este caracteristica: ea ne arata
partea insemnata pe care au avut-o intotdeauna legumele in all-
mentatia poporului nostru, de vreme ce s'a ales ace,st termen pentru
a se desemna once se adauga, la masa, mamaligii sau painii.
Multi arbori fructiferi poarta de asemenea numiri latine. Mai
intai insui cuvantul generic pom (pomum), apoi mdrul (melum
i malum), pdrul (pirus), cireful (*cerisius, in loo de ceraseus,
din cerasus), prunul (prunus), piersicul (persicus) nucul (nux,,
14

www.dacoromanica.ro
194 DACIA TRAIA NA.

nucis), alunul (abellana < aluna), gutuiul (cutoneus) gi cornul


(cornus). Unele colective terminate In -et au aceeagi origine:
Nucet (nucetum), vechiul nume al Coziei, Cornet (cornetum) adica
pgdure de corni (cf. numele mangstirii Cornet, pe valea Oltului 1),
prunet (prunetum) gi ulmet (ulmetum). De asemenea, genericuli
pomet sau pomdt, care deriva din pometum. Luna Iunie, rand se
coc ciregile, a fost numita, din aceasta pricing, gi Cirefar, dupg
cum lunii Septemvrie i se zice, in unele parti, 0 Vinicer, adica
luna vinului.
Interesantg de urmgrit, sub rap ortul termenilor de origine
lating, este operatiunea transformgrii grdului in pdine. Grdul se
macind (machinare) la moard (mola) sau se piseazd (pinsare) in
piud (pilla, din pilule, diminutiv al cuvntului pila), prefacandu-se
astfel in tiiind (farina). Aceasta se cerne (cernere) cu ciurul (*ci-
brum, prin disimilare din cribrum), se amesteca cu apil (aqua)
gi Cu aluat (allevatum), se trit mar (fragmentare), se soage (subi-
gere), adica se da forma de paine gi se pune pe cdrplitor (crepato-
rium) sau in lest (testum). Urmeaza apoi coacerea (coquere) in
cuptor (coctorium) pang rand painea (penis, panem) e gata. Din
Mina de grail se mai poate face pllicintd (placenta) 0 vdrzare (vir(i)-
diaria), din rea de meiu, pdsat (quassaturn).
Dacg am insistat asupra termenilor in legaturg cu agricultura,
este pentru a argta In mod limpede caracterul sedentar, legat de
pgmant, pe care l-au avut stramogii nogtri in cursul evului mediu.
Dar am fi fost nigte pgstori AI nomazi , rat:grind Cu turmele prin
toatg Peninsula Balcanicg gi invgtand tgrziu agricultura dela.
Slavi, aga cum vor sg ne prezinte adversarii mulIi interesati
ai continuitaIii In Dacia Traiang gi unii istorici neinformati, o
asemenea terminologie agricolg, viticolg, pomicola, nu s'ar putea
explica. Ea este dimpotriva foarte naturala dacg admitem ca.
Dacoromanii vi-au vgzut inainte de agriculturg, platind insg
dijma (chiar cuvantul e slay!) noilor stapani ai tgrii.
Algturi de aceasta indeletnicire de cgpetenie, ei au fost gi
pgstori gi crescgtori de vite. i In acest domeniu, avem un im-
portant numar de cuvinte latine. Notarn astfel: oaie (ovem), miel
(agnellus), berbece (vervex, vervecem), arete (arietem), caprd (ca-
pra), ied (haedus), bou (bos, bovis), vacii (vacca), (diet (vitellus),
taur (taurus), cal (caballus), iapd (equa), armilsar (admissarius),

www.dacoromanica.ro
ROLUL ROMANILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 195

porc (porcus), scroafa (scrofa). In legatura cu creterea vitelor,


sunt termenii .turmei (turma), pa' curar (pecorarius), przstor (pastor),
staul (stab(u)lum) rtd *Lynne (pastionem). Din laptele (lac, lactis)
muls (mulgere) fiert (fervere) i strecurat (stercorare), se pregatete
Cu ajutorul chiagului (coag(u)lum), cavil (caseum). Unt (unctum),
corastra (*colastra > colostrum), frupt (fructus), sunt iarai ter-
meni latini.
Si In apicultura, termenii fundamentali au aceeai origine:
albina' (*albina), miere (*mele > mel), ceara (cera), fagure (favulus
> favus) 0 pasturd.
In domeniul militar, am pdstrat cuvintele oaste, al carui etimon
latin hostia a insemnat la inceput duman, strain, adversar, apoi
cetate din civitas (vezi i mai sus, p. 179), spata (spatha), arcul
(En'CUS) kii A geata (sagitta), fufti (fustis), un fel de sulita (de aci
fustagii1), coif ul (*cufea), ghioaga (*clova > clava), poate 0 ma ciuca
(*matteuca).
In domeniul organizarii sociale i a vietii. de stat, termenii de
origine latina sunt mai putin numeroi. Avem, in primul rand,
pe domn din dominus, dupa aceea jude 0 judec, care au In primele
documente romaneti intelesul, cel dintai, de stapan al ruma-
nilor, cel de al doilea de om liber i deriv' ambele din judex;
apoi rumiin 0 vecin, intrebuintate amandoua pentru a designa
pe tranii neliberi. Ruman, care e In acelai timp i numele etnic
al poporului nostru, deriva dela Romanus, vecin din vetinus,
vicinus, adica megia, vecin cu proprietatea. Cum a ajuns numele
etnic sa capete acceptiunea sociala pe care o Intalnim in mii de
documente interne romneti, este o problema de cea mai mare
Insemnatate pentru istoria neamului nostru In evul mediu. 0 vom
cerceta atunci cand ne vom ocupa de aezarea Slavilor In Dacia i
de raporturile lor cu populatia daco-romana pe care au gasit-o aici.
In ce privete religia, terminologia, foarte bogata de origine
latina, va fi explicata In capitolul despre cretinarea stramo-
ilor n o tri.
Din exemplele aduse pana acum, exemple care sunt tot aqa
de numeroase i In celelalte domenii neamintite de noi, ale vietii
omeneti, rezulta, credem, cu prisosinta, adevarul afirmatiei de
mai sus cu privire la bogitga 0 la Insemnatatea elementelor latine
In limba romana. Ele formeazit baza sau temelia acestei limbi fi-i
14

www.dacoromanica.ro
196 DACIA TRAIANA.

dau, impreunez' cu morfologia fi sintaxa, caracterul de limb& romanicel


'Tot Romanii au dat si numele poporului nostru. Rumzin (forma
Roma este mai nouA, din timpurile moderne), derivA direct din
numele fostilor stApAnitori ai Daciei. El este numele general i
.cel mai vechiu al poporului nostru. StrAinii Slavii si Germanii
* dupA ei i Turcii ne-au zis Vlahi (Vlasi, Ulaghi, Olahi);
-noi insine ne-am numit unii pe altii luAndu-ne dupA unitAtile
geografice i Munteni, Moldoveni, Ardeleni, BAnAteni. Numele
ing generic al neamului nostru, acela care cuprinde pe toti cei
de o limbA i de o lege, a fost i rAmAne numele vechiu de Rumfin
sau Romtua. Poate cA tot dela Romani avem si spiritul politic.
Acel spirit politic care ne-a IngAduit sA pAstrAm necontenit, dela
intemeiere ptuf astAzi, fiinta statului nostru, in timp ce alte po-
poare din jur: Sfirbii, Bulgarii, Grecii, unele chiar mai nume-
roase sau mai puternice ca Polonii si Ungurii, n'au reusit s'o
facA ; spiritul politic care explicA desvoltarea rapidA din ultimul
secol, constructia statului national integral, cea mai 1naltA rea-
lizare a neamului nostru.
S'a fAcut mare caz de adversarii continuit4ii in Dacia Traian
de faptul cA nu ni s'au pAstrat numiri topice, adicA privind orase,
sate, munti si rAuri, dela Romani. RAspunsul e foarte usor de
dat. In marea majoritate a cazurilor, Romanii n'au dat nume
noi, de ale lor, locurilor din Dacia, ci le-au pastrat pe cele vechi:
inch' o dovadA di populatia autohtong a fost In numAr mare.
In general, rAurile, satele, chiar si o parte din orase au continuat
BA se numeascA in tocmai ca pe vremea lui Buerebista si Decebal.
Sarmizegetusa, Apulum, Porolissum, Napoca, Drobeta, Patavissa,
Dierna, Malva, spre a nu pomeni cleat pe cele mai insemnate
dintre orae, nu i-au schimbat numele. DupA cum nu i le-au
schimbat nici marile ape: Dunaris, Aluta, Maris, Argessos, Tisa.
Toponimie romand cunoscutA pAnA acum in Dacia e asa dar pu-
tinii: ea priveste aproape exclusiv orasele si statiunile militare,
adicA tocmai asezArile care au avut de suferit mai mult din pricina
barbarilor si care au dispArut cu vremea. De aceea nici nu ni s'au
pAstrat. S'a afirmat cA Media de astAzi (numele popular, local, al
Mehadiei), ar pAstra vechea denumire romang Ad Mediara: faptul
nu-i de loc sigur. In Oltina, din Dobrogea, regAsim romanul Altinum.
Modificarea vocalei initiale pare a arAta Insa o influentA slavA.

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 197

Din numirile celelalte, dacice, mentinute de Romani, am falzut


Ins4 mai fnainte (p. 113-5), ca". unele s'au pastrat, mai ales acelea
ale raurilor mari, de-a-lungul c6rora a continuat a triasca popu-
latia Daciei. De altfel, trebue BA adaugAm c4 cercetarile tiintifice
de toponimie romaneasc4 sunt abia la Inceput, aqa Inat nu e
de loc exclus posibilitatea de a se gasi rli alte numi/i din epoca
daco-romang, pe tang' cele cunoscute astazi. In sfrit, e necesar
s se mai tie seamA de faptul a unele din aceste numiri au fost
traduse In limba lor de barbarii navalitori, In special de Slavi.
Acesta e cazul satului numit azi Camena In judetul Tulcea. 0
inscriptie descoperit de curAnd pe teritoriul acestui sat, ne arata
cA el se numea In vremea roman6 Petra sau Petrae iar locuitorii
lui vicani Petrenses adica slitenii Petreni. Slavii au tradus ve-
chiul nume In limba lor, deoarece Ca mena are exact acelali in-
teles ea latinul Petra. Tot astfel au tradus vechiul Lykostoma,
prin Vdlcov, rAdacina acestui ultim termen, viik, Insemnand exact
acelai lucru ca tii. grecul 2,6;cog adic5. lupul . In felul acesta
vor fi fost multe cazuri In Dacia Traiang i Dacia Pontia
BIBLIOGRAFIE
Dada Traianii: I. 1. KARL GOOS, Untersuchungen iiber die Innerverhdlt-
nisse des Trajanischen Daciens, in Archiv Siebenbiirg. Landesk., XII (1874),
p.107-166; 2. J. JUNG, R3mer und Romanen in den Donauldndern. Historisch-
ethnographische Studien, ed. 2, Innsbruck, 1887, VIII + 372 p. in 8'; 3. A.
DOMASZEWSKI, Zur Geschichte der rdmischen Provinzialvercvaltung: IV. Dacia,
In Rhein. Museum fiir Phil., 48 (1893); 4. P. KIRALY, Dacia Provincia
Augusti, vol. III, Nagybecskerek, 1893; 5. BRANDIS, Dacia, in Paulys Real-
Encyclopiidie, vol. VII, Stuttgart, 1900, col. 1948-1976; 6. V. PARVAN,
Cdteva cuvinte Cu privire la crganizatia provinciei Dacia Traiand, cu prilejul
unei carp: noi asupra acestei chestiuni, Bucureti, 1906, 64 p. in 8; 7. C. DAr-
COVICIU-M. MACREA, Contributii la bibliografia Daciei Romane (1920-1935),
Cluj, 1936, 24 p. in 8 (Extras din Anuar St. Clas. Cluj, II); 8 I. I. RUSSU,
Onomasticon Daciae, Sibiu, 1943, p. 185-233.
II. 9. J. JUNG, Fasten der Provinz Dazien mit Beitrdgen zur rmischen
Verwaltungsgeschichte, Innsbruck, 1894, XLII +191 p. in 8 ; 10. OTTO HIRSCH-
FELD, Die kaiserlichen Verwaltungsbeamten bis auf Diocletian, ed. 2, Berlin,
1905, VIII + 514 p. in 8'; 11. A. PREMERSTEIN, Die Dreiteilung der Provinz
Dacia, In W iener Eranos, Wien, 1909, p. 256-269; 12. F. HOROVITZ, Despre
organizatia administrativd a Daciei Traiane pdnd la Marcu Aurel, In Cercet.
si., VVII (1929-1931), p. 87-160; 13. C. DAKOvicru, La premire di-
vision de la Dacie, In Anuar St. Ches. Cluj, II (1933-35), p. 71-77.

www.dacoromanica.ro
198 DACIA TRAIANA

14. GR. TOCILESCU, Fouilles et recherches archologiques en Roumanie,


Bucarest, 1900, 243 p. in 4; 15. G. CANTACUZNE, Un papyrus latin relatif
a la dfense du bas Danube, In Rep. Hist. Sud-Est, V (1928), p. 38-74;
16. Em. PA.NAITESCU, Le limes dacique. Nouvelles fouilles et nouveaux rsul-
tats, In Bull. Sect. Hist. Acad. Roum., XV (1929), p. 73-82; 17. Em. PANAI-
TESCU, Castrul roman dela Cd.,sei. Din cercetrile notes* (1929), in Anuar. Com.
Mon. Ist. Sect. p. Trans. pe 1929, Cluj, 1930, p. 321-342; 18. C. DAICOVICIU,
Micia. I. Cercetdri asupra castrului, In Anuar. Com. Mon. Ist. Sect. p. Trans.,
1929-1930, Cluj, 1931, p. 1-44; 19. GR. FLORESCU, Castrul roman dela
Rcari-Dolj, Craiova, 1931, 28 p. in 8'; 20. D. TUDOR, Cetatea Romula, Cra-
iiova, 1931, 22 p. in 8; 21. S. LAmBRINO,Obserpations sur un nouveau diplme
militaire de l'empereur Claude, In Revut de philologie, de littrature et d'histoire
anciennes, 3-e srie, V (1931), p. 251-267; 22. PHILIPPE HOROVITZ, Le
problm,e de l'vacuation de la Dacie Transdanubicnne, Paris, 1932, 11 p. in 8';
23. GR. FLORESCU, Le camp romain de Arcidava (Vdrdia). Fouilles de 1932,
In Istros, I (1934), p. 60-72; 24. V. CHRISTESCU, Istoria militar a Daciei
Romane, Bucuresti, 1937, X + 269 p. in 8'; 25 P. NICORESCU, Garnizoana
romand in sudul Basarabiei, In Mem. Seq. Ist. Acad. Rom., t. XIX (1937),
p. 217-225; 26. COLONELUL C. ZAGORITZ, Castrul ronzan dda Maleiefti,
Ploesti, 1940, 22 p. in 8'; 27. RADu VULPE, Angustia, In In amintirea
lui Constantin Giurescu, Bucuresti, 1944, p. 551-559.
28. V. PARvAN, Salsovia, Bucuresti, 1906, 47 p. in 8'; 29. DR. J. WEISS,
Die Dobrudscha im Altertum, Sarajevo, 1911, 94 p. in 8; 30. V. PARVAN,
Cetatea Tropaeum. Consideratii istorice, Bucuresti, 1912, 155 p. in 8'; 31. V.
PARVAN, Cetatea Ulmetum, patru memorii publicate In An. Acad. Rom. Mem.
Sect. Ist., s. 2, t. XXXIV (1912), p. 497-610; t. XXXVI (1913-4), p. 245-328
si 329-420; t. XXXVII (1914-5), p. 265-304; 32. V. PARVAN, Zidul ceteffi
Tomi, In An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., s. 2, t. XXXVII (1914-5), p. 415
450 ; 33. V. PARVAN, Histria IV. Inscriptii get site in 1914 gi 1915, In An. Acad.
Rom. Mem. Sect. Ist., s. 2, t. XXXVIII (1915-6), p. 533-732; Histria VII,
In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., s 3, t. 11 (1923-4), p. 1-133; Fouilles d'His-
tria. Inscriptions : troisime srie: 1923-1925, In Dacia, 11 (1925), p. 198-248;
34. V. PARvAX, Gerusia din Callatis, In An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., s. 2,
t. XXXIX (1916-1919, p. 51-90; 35. V. PARVA.N, Municipium Aurelium
Durostorum, Torino, 1924, 36 p. in 8 (extras din Rivista di Filologia e
d'Istruzione classica, nuova serie, anul II, fase. III); 36. Tu. SAUCIUC-SA-
VEANU, Callatis, patru rapoarte preliminare, in Dacia, 1 (1924), p. 108-165;
II (1925), p. 104-137; IIIIV (1933), p. 411-434 i 435-482; 37. 0.
TA.FRALI, La cit pontique de Dionysopolis, Kali-Akra, Cavarna, Tk et
Ecrn, Paris, 1927, 80 p. in 8'; 38. 0. TAFRALI, La cit pontique de Callatis,
In Arta fi Arh., I (1927), p. 17-55; 39. COL. M. IONESCU-DOBROGEANU,
Tomi-Constanta, monografie, Constanta, 1931, XII + 136 p. in 8'; 40. S.
LA.MBRINO, Fouilles d'Histria. Deuxime article, In Dacia, IIIIV (1927-32),
p. 378-410; 41. GR. FLORESCU, Rmischer Steinbruch bei Cernavoda, Runza-
nien, In Germania, XXI (1937), p. 108-113; 42. GR. FLORESCU, Fouilles et

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 199

recherches arhologiques Calachioi (Capidava?) en 1924 et 1926, in Dacia,


IIIIV (1927-1932), p. 483-515; 43. Sc. LAMBRINO, La destruction
d'Histria et sa reconstruction au II-e siecle ap. J.-C., in Reo. d. Et. Lat., XI
(1933), p. 457-463; 44. OCT. MARCULESCU, Bizone-Portul Cavarna. Mono-
grafie istoricd, f Analele Dobrogei, XV (1934), p.145-162; 45. RADU VULPE,
Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucuresti, 1938, 422 p. in 80 (Extras din
volumul La Dobroudja, Acadmie Roumaine, Connaissance de la terre et de
la pens& roumaine, IV, p. 35-434); 46. GH. STEFAN, Dinogetia I, in Dacia,
VIIVIII (1937-1940), p. 401-425; 47. P. NICORESCU, Scavi e scoperte
Tyras, In Ephem. Dacorom., II (1924), p. 378-415; Fouilles de Tyras,
In Dacia, IIIIV (1927-1932), p. 557-601; 48. V. PARVAN, noud
din Dacia Malvensis, In An. Acad. Rom. Mem. Seq. 1st., s. 2, t. XXXVI
(1913-14), p. 39-68; 49. P. KIFtALY, Gyulafehrvdr trtnete: I. Apulum,
Alba-Julia, 1892, in 8'; 50. C. DAICOVICI, Fouilles et recherches a Sarmize-
getusa, in Dacia, I (1924), p. 224-63; Fouilles de Sarmizegetusa (1925-28),
in Dacia, IIIIV (1927-1932, p. 516-556; 51. Em. PANAITESCU, Monu-
manta inedite din Largiana in Anuar. Com. Mon. 1st. Sect. p. Trans., 1930-31,
Cluj, 1932, p. 81-116; 52. AL. BARcAuLA., Drubeta. Azi T.-Severin. Age-
sarea dacicd, podul lui Traian, castrul gi oragul roman, 1932, 38 p. in
8'; 53. D. TUDOR, Oltenia Romand, Bucuresti, 1942, 388 p. in 8'; 54. M.
MACREA, Cumidava, Sibiu, 1943, p. 243-261 (Extras din Anua? Inst. St.
Clac. IV) 55. D. TUDOR, Sextus Iulius Possessor In Dacia, in In amintirea
lui Constantin Giurescu, Bucuresti, 1944, p. 523-531; 56. GR. FLoREsCu,
Capidava, in In amintirea lui Constantin Giurescu, Bucuresti, 1944, p. 249
261.
57. V. PARVAN, Castrul dela Poiana gi drumul roman prin Moldova de
os, In An. Acad. Rom. Mem. Seq. Ise., s. 2, t. XXXVI (1913-14), p. 93-130;
58. H. KEMATMOLLER, Die Rmerstrassen im Banat resp. in Siidungarn, In
Deutsche Rundschau f. Geogr. und Statistik, 1892; 59. TR. SIMU, Drumuri
gi cettlyi romane in Banat, Lugoj, 1924, 68 p. in 8'; 60. C. DAICOVICIU, Un nou
miliarium in Dacia, In Anuar. St. Clas., Cluj, 1928-32, part. II, p. 48-53;
61. Em. ...PANAITESCU, Provincia gi im,periul, In Frafilor Alexandru gi Ion I.
Ldpedatu la Implinirea varstei de 60 de ani, Bucuresti, 1936, p. 627-638.
62. V. PARvAN, Die Nationalitdt der Kaufleute im rmischer Kaiser-
reiche, Breslau, 1909, 132 p. in 8; 63. V. CRISTESCU, V iaia economicd a Daciei
Romane (Contributii la o reconstituire istoricd), Pitesti, 1929, 175 p. in 8.
64. FUSTEL DE COULANGES, Le colonat romain, In Recherches sur
quelques problemes d'histoire (1885), ed. 4, Paris, 1923, p. 1-188; 65. M.
ROSTOWzEW, Studien zur Geschichte des rmischen Kolonat es, Leipzig i
Berlin, 1910, XII + 432 p. in 8; 66. I. N. ANGELESCU, Histoire conomique
des Roumains, t. I, Genve-Paris, 1919, 368 p. in 8*; 67. GR. FLORESCu,
I monumenti funerari romani della Dacia Superior *, In Ephem. Dacorom.
IV (1930), p. 72-148; 68. SiLvio FERRI, Arte Romana sul Danubio. Con-
siderazioni sullo sviluppo, sule derivazioni e sui caratteri dell'arte provinciale
romana, Milano, 1933, 425 p. in 4; 69. Emit COLIU, Un sarcophage a symboles
Tomis, In Istros, 1 1934), p. 81-116.

www.dacoromanica.ro
200 DACIA TRAIANA

70. V. PARVAN, I primordi della civiltd romana alle foci del Danubio,
Roma, 1921, 23 p. (Extras din Ausonia, X); 71. V. PARVAN, Inceputurile
vigii romane la gurile Dundrii, Bucuresti, 1923, 247 p. in 8.
72. OVID DENSUSIANU, Histoire de la langue roumaine, t. I, Paris,
1902, XXXI + 510 p. in 8; 73. S. PU$CARIU, Ethymologisches Wrterbuch der
rumlinischen Sprache, I. Lateinisches Element mit Beriicksichtigung aller roma-
nischen Sprachen, Heidelberg, 1905, XV + 235 p. in 8'; 74. A. CANDREA-
0V. DEN SUSIANU, Digionarul etimologic al limbii rorrulne, fase. 1IV, Bucu-
resti, 1907-1914, 224 p. in 8'; 75. DR. CONSTAN'FIN DICULESCU, Die Gepiden.
Forschun gen zur Geschichte Daziens un friihen Mittelalter und zur Vorgeschichte
des runzdnischen Volkes, I, Leipzig, 1922, XV + 262 p. in 8'; 76. W. MEYER-
Rumiinisch und .Romanisch, In Mem. Seg. Lit. Acad. Rom., s. 3,
t. V (1930), p. 1-36; 77. S. PU$CAR1U, Les origines. I. La place de la langue
roumaine parmi les langues romanes, In S. PU$CARIU, Etudes de linguistique
roumaine, Cluj-Bucuresti, 1937, p. 3-54; 78. S. PiiCAR1u, Roumain
roman, ibidem, p. 55-63; 79. AL. RosErri, Istoria limbii rorndne. I. Liming.
latind , edilia a doua, Bucuresti, 1940, 223 p. in 8.
80. R. ROESLER, Romdnische Studien. Untersuchungen zur iilteren
Geschichte Rondiniens, Leipzig, 1871, 363, p. in 8'; 81. A. D. XENOPOL, Teoria
lui Roesler, Iasi, 1884, 300 p. in 8'; 82. A. D. XENOPOL, Une nigme historique-
Les Roumains au nzoyen-dge, Paris, 1885, 238 p. in 8; 83. D. rJmCiuL, Teoria
lui Roesler, studii asupra stdruinfii Romdnilor In Dacia Traiand de A. D.
Xenopol. Dare de seanui criticd, In Conv. Lit., XIX (1885), p. 60-80,174-187,
255-278, 327-348, 424-439 si 589-602; 84. B. RAPPAPORT, Die Einfdlle
der Goten in das rmische Reich bis auf Constantin, Leipzig, 1899, 138 p. in 8;
85. L. Homo, Essai sur le rgne de l'empereur Aurelien (270-275), Paris,.
1904, 390 p. in 8'; 86. ALFRED DOMASZEWSKI, Geschichte der rmischen Kaiser,
2 vol., Leipzig, 1909, VIII + 324 si IV + 328 p. in 8'; 87. B. FILow, Die
Teilung des Aurelianischen Dakiens, la Klio, XII (1912), p. 234-239; 88. N..
IORGA, Le problme de l'abandon de la Dacie par rempereur Aurelien, In
Rey. Hist. Sud-Est, I (1924), p. 37-58; 89. AL. PHILIPPIDE, Originea Ronul-
nilor, vol. I. Ce spun izvoarele istorice, Iasi, 1925, XL + 889 p. in 8'; 90. LOUIS.
HALPHEN, Les barbares des grandes invasions aux conquites turques du XI-e
sicle, Paris, 1926, 393 p. in 8; 91. M. FRIEDWAGNER, Ober die Sprache und
Heimat der Rumiinen in ihrer Friihzeit, In Zeitschrift f. rom. Phil., LIV (193(i),
p. 641-715 (si extras); 92. T. SAuciuc-SINTEANu, O inscriplie latind fi alte
obiecte antice gi ftiri din satul roman Petra, Camena de azi, din jud. Tulcea,
Analele Dobrogei, XV (1934), p. 93-112; 93. Sc. LAMBRINO, V alerius
Bradua, un nouveau gouverneur de la Msie infrieure, In Rey. Ist. Rom., V
(1935), p. 321-332; 94. GR. FLORESCU, Monumente antice din Muzeul Re-
gional al Dobrogei, 1936, in 8 (Extras din Analele Dobrogei, XVIII;
LAJoS TAmAs, Romains, Romans et Roumains dans l'histoire de la Dacie
Trajane, In Archivum, I (1935), p. 1-96 si 11 (1936), p. 46-83 si 245-374;
W. VON WARTBURG, Die Ausgliederung der romanischen Sprachrdurne,
In Zeitschrift f. rout. Phil., LVI (1936), p. 5-48; 97. G. POPA-LissEANu,

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 201

Flavius Vopiscus gi parasirea Daciei, in Fratilor Alexandru gi Ion I. Lape-


datu, la implinirea vcirstei de 60 de ani, Bucuresti, 1936, p. 709-728; 98.
WILLY H1DTTL, Antoninus Pius, vol. I, Praha, 1936, 470 p. in 8'; 99. G. 1.
BRATIANU, Une nigme et un miracle historique: le peuple roumain, Bucarest,
1937, 135 p. in 8'; 100. B. MITREA, Sabie dacia pe un monument roman din
Britania, In Rev. 1st. Rom.. IX (1939), p. 264-370; 101. T. SAUCIUC-Sk-
VEANU, Un nou fragment al inscripliei latine din Petra-Camena, Bucuresti,
1940, 12 p. in 8'; 102. M. MACREA, Monetele f i paretsirea Daciei, Cluj, 1940,
37 p. in 8; 103. C. DAICOVICIU, Problema continuitalii In Dacia. Cdteva ob-
servagi fi preliviri de ordin istorico-arheologic, Cluj, 1940, 72 p. in 8 si 2
pimp; 104. C. DAICOVICIU, O senzalionalci descoperire arheologicd in Transit-
vania, Sibiu, 1941 4 p. in 8. (Extras din Transilvania, 72 (1941), nr. 8) ;
405. SC. LAMBRINO, Die Scythia Minor und der dako-getische Romanismus,
In Siebenbiirgen, I, Bucuresti, 1943, p.187-194; 106. C. DAICOVICIU, Daker
und Rumiinen in Siebenbargen, I, Bucuresti, 1943, p. 175-186; 107. AL.
BORzA, L'alac (Engrain, Triticum monococcum) chez les Roumains, Sibiu,
1945, 43 p. in 8.
V. si p. 14, nr. 31; p. 87 nr.2.

www.dacoromanica.ro
NEAMURILE GERMANICE IN DACIA. SARMATII
i Regiunea dela granitd, expusd teme-
ritatii Gotilor ..
(Inscriptie din Dacia Pontica,
din anul 340).

Tandalii. Golii. Taifalii. Dupa retragerea legiunilor i a admi-


nistratiei romane, Dacia ramane in stapanirea neamurilor germa-
nice. In partea de apus a. ei, prin Banat i Criana, locuiau Van-
dalii. Ne-o apune lamurit scriitorul Jordanes, aratand imprejura-
rile din vremea imparatului Consta.ntin cel Mare (anii 306-307):
4 Fandalii] pe vremea aceea traiau acolo unde Bunt astazi Gepizii,
anume langa raurile Marisia, Miliare, Gilpil i Grisia, acesta din
urma fiind mai spre miazanoapte cleat toate celelalte. Vandalii
aveau pe atunci la rlisiirit pe Goti, la apus pe Marcomani, la miaza-
noapte pe Hermundoli .1 la miazazi Istrul, care se mai chiama
i Danubius . Raul Marisia e Mureul iar Grisia e Criul, prin
urmare Vandalii locuiau in regiunea aratata de noi mai sus.
Spre rasarit de ei i anume prin Ardeal i Muntenia locuiau
Gqii. 0 tim nu numai dela Jordanes, care o afirma categoric,
dupa cum vazuram mai inainte ( Vandalii aveau pe atunci la
rasarit pe Gog ), dar .1 din alte dou izvoare istorice, din Eutro-
pius i Ammianus Marcellinus. Cel dintaiu are urmatorul pasaj :
Traian a supus Dacia i a facut o provincie romana din acele
teritorii de peste Dunare pe care astdzi le ocupa Taifalii, Victoalii
i Thervingii . Prin Thervingi se intelegeau Vizigqii al caror
nume inseamna dupa unii o Gotii de apus , dupa altii 4 Goti
cei buni ; Taifalii i Victoalii eran tot neamuri germanice. Timpul
and acre Eutropius ( astazi ) este sub imparatul Valens, adica
lntre 364 i 378. Putem avea incredere de data aceasta in spusele

www.dacoromanica.ro
VANDALII, GOTII, TAIFALII 203

lui, deoarece se refera la evenimente contemporane. Ammianus


Marcellinus, care i-a alcatuit opera pe la 390, ne spune ca impa-
ratul Valens a mars impotriva Gotilor in trei ani consecutivi,
anume in 367-369. In primul am, a trecut Dunarea pe la castelul
Daphne, situat pe malul stAng al ei, in regiunea Oltenitai; n'a
putut da lug peste dusman, deoarece se retrasese in munti. Al
doilea an n'a fost chip sa treaca Dunarea din cauza inundatiilor
si a trebuit sa stea pana in toanuia in castru, Inga un sat in care
erau colonizati Carpi (vicus Carporum). In anul al treilea, a trecut
fluviul pe la Noviodunum (Isaccea), a batut pe Atanaric, cape-
tenia Thervingilor si 1-a fugarit. Asa dar, Gotii locuiau in Mun-
tenia ; in prima expeditie a armatelor imperiale, din 367, ei se
retrag in munti, adica in Carpali.
In nordul Daciei, prin Carpatii Slovaciei de_ astgzi, locuiau
Gepizii, un alt neam germanic. Ei pornisera dela gura Vistulei;
de lnga Marea Baltica, i voisera sa patrunda, inca de pe la juma-
tatea secolului al 111-lea, pe timpul lui Filip Arabul si al lui Decius,
In Dacia, care era pe atunci provincie romana. Nu izbutisera,
deoarece fusesera respini de legionari. 0 a doua incercare, mai
tarziu se pare pe la 262 are acelasi rezultat. De data aceasta,
lupta se daduse cu Gotii care voiau si ei s cuprinda Dacia si care
silesc pe Gepizi sa se retraga spre locuintele lor din miazanoapte.
Aci au ramas pAna la plecarea Vandalilor, in 336.
In dal% de Vandali, de Goti si de Gepizi, mai locuiau in Dacia
i alte doua neamuri germanice: Victoalii i Taifalii. Dupa ultimile
cercetari, se pare ea Taifalii 1i aveau aezarile in partea de apus
a Olteniei si de rasarit a Banafului.
Fata de marturiile izvoarelor literare, nu e de mirare ca arheo-
logii considera drept germanice o serie de tezaure i obiecte des-
coperite in diferite parti ale pAmantului romAnesc. Localitatile
mai insemnate unde s'au fcut aceste descoperiri Bunt: ,,S'imleul
Silvaniei i Valea lui Mihai (Scilaj), Apa (Seitmar), Oradea,
Pecica (Arad), Timiqoara i Periam (Timif-Torontal), Apahida
(Cluj), Tarda, Muref, Alba-Iulia, Cofovenii de os (Dolj),
Pietroasa i Chiojd (Buzeiu), Carol I ( Roman), Mcinzeitefti ( &IV).
O deosebita importanta au descoperirile dela Thrgu.-Mures. Necro-
pola de acolo, prin caracterul ei, dovedeste conlocuirea pa.,snia a
elementului germanic ca populatia bei,stinafe.

www.dacoromanica.ro
8
.; Sir ,
- .c '
- .;
"f--
.
.1.
- -
-
.-*"..r."._ oi,r,

IC"` '

'
r- 1

-
.4 N
.
.
. 1

," ",i.
-
1N.347r:
:'%16"'r
tii

tt

t4
I-.

. . o
7
- ?' " '
. ,
?,A
.
.
t
or.-.. ,' _
p

.,

col/
4, --
. . '
Fig. 84. Arcul de Triumf al lui Constantin cal Mare, la Roma. Deoparte si de alta, se yid statuele a dol Daci;
In s'Aova un pileat, In dreapta un comat.
www.dacoromanica.ro
GOT!! 205

Maya vreme, mai bine de o jumatate de secol, a fost linite


din partea Gotilor ; multumiti, se vede, cu Dacia, ei nu mai atacti
imperiul. De abia sub Constantin ce! Mare au loe iarai lupte.
In anul 332, acest impa'rat trimite, sub comanda fiului Mu
Constantin al II-lea, o armata insemnata impotriVa lor. Ea trece
Dunarea pe podul dela Celei, pod a carui constructie stalpi de
piatra i lemn i suprastructura de lemn se ispravise Inca din
328; inainteaza pe tarmul stang .1 ataca pe Goti; acetia, dupa

Fig. 85. Inscriptie de multumire pusii de locuitorii orasului Tropaeum Traiani Cu prilejul
Teconstruirii acestui ores de cAtre Constantin col Mare si Liciniu, In anul 316 dupl Christos. In
urn* dupl ce Liciniu a lost bAtut si InlAturat din doMnie (323 dupl Christos), numele lui s'a
sters de pe inscriptie prin martelare. (Aliment National, Bucuresti).

spusa unui cronicar, erau foarte puternici i foarte numeroi ._


Romanii ies Invingatori (vezi fig. 84). In urma acestei biruinte,
Varmul stang al Dunarii ajunge-iarai pentru catava vreme sub
directa stapanire romana. i mai inainte, rare Aurelian si
Constantin, existasera urele puncte intarite pe acest tarm, la
Dierna, Drobeta, Hinova (Mehedinti), Bistre; (Dolj), Celei (Roma-
nati). Acum ele se inmultesc citam, intre altele, castelul dela
Daphne, In regiunea gurii Argeului, pomenit pe vremea lui Valens.
Tot Constantin restaureaza i ora,sul Tropaeum Traiani ruinat
din cauza navalirilor barbare; ni s'a pastrat inscriptia de multu-
mire pe care locuitorii, recunoscatori, i-au dedicat-o (vezi fig. 85).
Un scriitor vechi, Julianus, compara pe Constantin cu Traian,
ba 11 face chiar superior acestuia deoarece el a recatigat ceea ce
Traian catigase qi tiut este ca e mai greu sa reiei cleat sa iei .

www.dacoromanica.ro
206 NEAMURILE GERMANICE IN DACIA

In aceeasi vreme, se fac intarituri si pe tarmul drept al Dunarii.


O inscriptie de prin anul 340 ne vorbeste despre acelea ridicate
de imparatii Constantin al II-lea, Constantius i Constans (e
vremea abuzului cu acest nume !), in nordul Dobrogei, .re-
giunea dela granita expusa temeritatii Gotilor .
Ake lupte au loo sub Valen s, care trece i el Dunarea, ba chiar
In doua randuri, In anii 367 si 369; sase ani dupa ultima expeditie
a lui Valens, asa dar in 375, aveau sa navaleasca Hunii, punand
capat dominatiunii Gotilor i silind cea mai mare parte a lor sa
plece din Dacia.
Asezarile neamurilor germanice din stanga Dunarii n'au rmas
aceleasi in tot timpul dintre 275 si 375. *tim astfel ea pe la 336
Vandalii parasesc tinuturile pe care le ocupasera mai inainte
pornesc spre apus, unde ajung vestiti prin pustiirile din Italia.
In locul lor, se coboara din spre miazanoapte Gepizii i se aseaza
In aceeasi parte vestica a Daciei, in regiunea Crisanei si a Banatului.
De asemenea nu trebue sa ne inchipuim neamurile germanice
care ocupan Dacia, ca alcatuind un singur popor i lucrand toate
de comun acord. Eran de fapt o serie de triburi, cu interese deose-
bite si de multe ori in dusmanie fat* cu celelalte. Adeseori, au
loe lupte flare ele. tim astfel de lupta care se da pe raul Mures,
intre Goti i Vandali; cunoastem de asemenea lupta intre Goti
Gepizi; mai tarziu, In secolul al VI-lea, va avea loo un razboi
foarte crancen, de exterminare, intre Gepizi i Longobarzi. Impe-
riul roman profita, evident, de aceste dusmanii, care slabeau
forta barbarilor ; de multe ori le si provoca; astfel a fost pe vremea.
imp5ratului Maximin.
Gotii, i, in general, neamurile germanice, erau blonzi, cu ochii
albastri sau de coloare deschisa cu palm' roscat sau
puternici, ei au facut la primele ciocniri cu Romanii, pe
vremea lui Marius, o impresie grozava asupra acestora. Luptau
aproape goi, femeile luau si ele adeseori parte la razboi. In pa-
durea teutoburgica, din sudul Germaniei, ei au distrus o intreaga
armata roman', comandata de Varus. Pe urma insa, Romanii
s'au obisnuit cu acesti dusmani FO. au repurtat multe biruinte
asupra lor. Dela o vreme, Germanii au lnceput sa intre ca soldati
In armata romana. Pe la 268-270, numarul acestora era apre-
ciabil, iar la 323 majoritatea armatei lui Licinius era alcatuita

www.dacoromanica.ro
SARMATII 207

din Goti. In secolul al IV-lea, o parte din Goti se creatineaza,


imbrAtiaAnd 'nag erezia lui Arie. Biblia e tradusa In lirnba gotia
de &Are Ulfilas, episcopul lor, care a predicat in partile noastre.
Sarmatii. Cu prilejul expeditiei lui Constantin impotriva Go-
tilor, se da' tinutului din stnga Dunarii fara vreo alta preci-
zare numele de 4 regiunea Sarmatilor . Scriitorul antic Oro-
sius apune ca fiul Imp'ratului, dupa ce a trecut pe podul dela.
Celei, a btut pe Goti in Insuai sanul pamantului barbar, adica
In regiunea Sarmatilor ( in ipso barbarici soli sinu, hoc est in
Sarmatarum regione ). Unii istorici din zilele noastre au afirraat
chiar &A Sarmatii, iar nu Gotii, ar fi fost sta'pAnii tinutului dacic,
dupg plecarea legiunilor romane. Se impune deci sa lamurim
chestiunea aceasta a Sarmatilor, sa vedem de ce neam erau ai ce
rol au jucat In Dacia.
Primele mentiuni istorice despre Sarmati ni-i arata, in secolul
al V-lea inainte de Christos, la read rit de Don. Intr'a doua jumatate
a secolului al III-lea, tot inainte de Christos, ei ocupa tinutul
dintre acest fluviu ai Nipru. Inaintarea &are apus, spre Dacia,
are loe abia &Are sraraitul primului secol inainte de Christos. In
secolul intai dupa Christos gAsim pe Iazygi, un neam sarmat,
ocupand pusta ungara ai avand relatii cu Dacii. In aceeaai vreme,
un alt neam sarmat, Roxolanii, se afla la rasaritul Daciei, intre
Prut ai Nistru, unele triburi intinzAndu-se probabil ai prin campia
munteanA. Pe la anul 69 dupa Christos, Roxolanii trec Dunarea
In imperiul roman; dar aunt respinai. In timpul ra'zboaielor dintre
Traian ai Decebal, Sarmatii sunt de partea acestuia din urma.
Ei lupta &Mari, fra scuturi, imbiacati Ina in zale de fier din cap
pana in picioare ai cu niate spezi uriaae, pe care le manuesc cu
amandoua bratele. Infatiaarea lor in razboi trebue sa' fi fost im-
presionanta. Columna Traiang ne arata in cAteva randuri pe
aceati barbari atacand trupele romane.
Dupa cucerirea Daciei de &Are Traian, cele doua neamuri
sarmate mai importante, Iazygii ai Roxolanii vi-au pastrat locuin-
tale lor, uneori Wand ai incursiuni in noua provincie romana, ca
de pilda pe vremea lui Hadrian. pupa parbirea Daciei, ei con-
tinua' A domine in aceleaai parti, adica la raffrit, in Moldova
dintre Prut ai Nistru, iar la apus in pusta ungara. Se pare ca i.
campia munteatai, mai ales in partea de rasarit a ei, a fost au])

www.dacoromanica.ro
208 NEAMURILE GERMANICE IN DACIA

aceeavi dominatie. Ava ne putem explica denumirea de regiunea


Sarmatilor , care i se &A de cAtre scriitorul Orosius, in timpul lui
Constantin cel Mare.
Sarmatii eran iranieni, adia de aceeavi origine ca vi Scitii vi
mai tarziu Alanii. Ei reprezinta la marginile Daciei vi in
campia munteana un element politic, dominator, ava cum fuse-
sera, cu secole mai inainte, rudele lor, Scitii. Nu se poate vorbi
de o avezare a lor in numar mare in tinuturile noastre, nici de o
vechime considerabila. Pareri ca acelea care vad in numele capi-
talei dacice Sarmizegetusa, o amintire a Sarmatilor, n'au niciun
temei istoric.

BIBLIOGRAFIE
GOB: 1. WILHELM TOMASCHEK, Die Goten in Taurien, Wien, 1881, 77 p.
in 8*; 2. C. DICULESCU, Die Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumtinien.
Leipzig, 1923, V + 64 p. in 8'; 3. G. GIUGLEA, Crdmpee de limbil fi viard
strdveche romdneascd. Elemente vechi germane, In Dacorom., III (1923), p.
622 628 ; 4. CARL PATSCII, Beitrge zur rdlkerkunde von Siidosteuropa, III.
Die Vlkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis He-
raklius. 1. Teil: Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus Transda-
nuvien, Wien und Leipzig, 1928, 68 p. in 8 (Akademie der Wissenschaf ten
in Wien. Philosophisch-historische Klasse, Sitzungsberichte, 208. Band, 2.
Abhandlung); 5. EDUARD BENINGER, Der Wandalenfund von Czeke-Cejkov,
In Annalen d. Naturhist. Museum in Wien, XLV (1931), p. 183-224; 6. M.
ROSKA, Morrndnt german dela Valea lui Mihai, In Anuar. St. Clas. Cluj, II
(1932), p. 69-72; 7. C. S. NICOLXESCU-PLOP$OR $i HANS ZEISS, Ein Schatz-
fund der Gruppe Untersiebenbrunn von Cofoveni (Kleine Wallachei), In Ger-
mania, XVII (1933), p. 272-277; 8. L. Santini% Die Ostgermanen, ed. 2-a,
Munchen, 1934, v. i p. 237, nr. 1-3; 9. Nic. MORO$AN, 0 fibuler particulard
germanicd din epoca imperiald romand, gdsitd in Basarabia, In Arh. Bas.,
VIII (1935), p. 196-208; 10. D. BERCIU und E. BENINGER, Germanenfunde
aus der kleinen Wallachei, Wien, 1937, p. 190-195 (Extras din Mitteilungen
.der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, Bd. LXVII); 11. D. TUDOR,
Sapdnirea romand In Sudul Daciei, dela Aurelian la Constantin cel Mare,
Bucureti, 1941, 11 p. in 8 (Extras din Rev. 1st. Rom., X 1940).
Taffalli: 12. Taifali, In P AuLY -Wissow A, Real-Encyclopddie d,er classischen
Altertumswissenschaft, zweite Reihe, vierter Band, Stuttgart, 1932, col,
2026-2028.
Sarmatil: 13. K. KRETSCHMER, Sarmatia, In PAULY-WISSOWA, Real-
-Encyclopddie, Stuttgart, 1921, sub voce; 14. C. PATSCH, Banater Sarmaten

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 209

( Beitreige zur Vlkerkunde von Siidosteuropa, II), in Anzeiger der Akademie


der Wissenschaften in Wien, phil.-hist. Klasse, 62. Jahrgang, 1925, p. 181-216;
15. MAX EBERT, Sildrussland, In Reallexikon der Vorgeschichte, vol. XIII,
Berlin, 1928, p. 52-114; 16. D. TUDOR, Podul lui Constantin cel Mare,
Craiova, 1934, 20 p. in 8 (extras din Arh.Olt.. XIII); 17. D. TUDOR, Con-
stantin cel Mare gi recucerirea Daciei Traiane, In Rev, Ist. Rom., XI (19(*1).
V. si p. 54, nr. 11, 12, 18; p. 116 nr. 28.

15

www.dacoromanica.ro
HUNII
* Atila, ciocamd Nadi*.
(Pored& contemporana).

NANTABrea lor. Luptele Cu Gotii. Tezaurul dela Pietroasa. In


anul 375 are loe nAvalirea Hunilor, una din cele mai Insemnate
pe care le cunoaste istoria; ea provoacg o perturbare generala
printre barbarii germanici din Iinuturile noastre, silindu-i pe unii
s'd prgseasca asezarile de mai Inainte, pe altii BA piece pentru
totdeauna de aici.
Hunii apartineau popoarelor altaice, numite astfel fiindca
se Intindeau rAm6site de ale lor sunt si astazi In jurul mun-
tilor Altai, din nordul Chinei. InvataIii au impartit aceste nea-
muri altaice In trei mari ramuri dupA limbs pe care o vorbesc:
ramura turca, ramura mongoli si ramura tungug. Nu se stie
sigur areia din aceste ramuri apartineau Hunii. InfAisarea lor
se asemana Ina' cu aceea a Mongolilor: pometii obrajilor iesiti
In afar, ochii oblici, pielea de coloare galbuie, iar nu alb6 ca la
Arieni. Indeletnicirea lor esentiald era p6storitul si cresterea vi-
telor ; de aceea ei prefereau, pentru asegrile lor, cAmpia sau stepa
ande turmele numeroase gases ma.i usor hrana. Nu este o IntAm-
plare deci ca acesti n6v6litorii au ales, pentru a se stabili, campia
Dunarii si a Tisei, numit si pusta panonia.
Ammianus Marcellinus, scriitor contemporan cu Hunii, ne-a
lAsat despre ei un portret, In parte exagerat, dar care merita sa
fie amoscut. # Hunii Intrec In cruzime si In barbarie spune el
tot ce si-ar putea inchipui cineva mai barbar s'i mai alba,tec.
Corpul lor gramdit, cu rnainile foarte mari si capul peste masura
de gros, le d o Infalisare monstruoa.s. Se nutresc Mr4 a Intre-
buinta nici pregAtire, nici foc, cu radacini de plante salbatice

www.dacoromanica.ro
FELUL DE VIAT.A. AL HUNILOR 211

0 Cu carne frgezit intre coapsele lor 0 spatele cailor. Nu mnuesc


plugul niciodat; nu locuesc in case, nici in colibe, c'ci once Inca-
pere de zid le pare un mormnt 0 ei nu se cred in sigurant sub
un acoperi. Totdeauna rtilcind, schimband venic locuintele ion,
ei sunt deprini din copilrie cu toate suferintele: frigul, foamea
i setea. Turmele ii urmeaza In aceste rataciri, Wind carele in
care sunt inchise familiile. Acolo tore femeile 0 cos hainele bar-
batilor, acolo dau natere copiilor i-i creso On A ajung mari.
Intrebati pe aceti oameni de unde vin, unde au fost zmisliti....
nu vor 0i s rspund. Ei trdesc necontenit pe caii lor mici 0
uriti, ins6 it4i. 0 neobositi. CaTrind ca brbatii sau, lute parte,
dupa chipul femeilor, ei tin pe cai adunrile lor, cumpr 0 vnd,
beau 0 mnanca, ha chiar 0 dorm inclinati pe gatul animalelor.
Hunfi sunt nestatornici, fr credint, miatori dupa toate van-
turile, rpiti cu totul de furia momentului. Ei tiu tot att de
pulin, ca. 0 animalele, ce este cuviincios 0 ce nu. Limba lor este
intunecat, incurcat 0 13E116 de metafore. Cat despre religie, ei
par a nu avea niciuna sau, cel putin, nu practica niciun cult;
patima lor cea mai mare este aurul .
Afirmatia privind felul de hran al Hunilor ca 0 teama lor de
cldiri sunt exagerri evidente. Prisc din Panion, insotitorul am-
basadorului trimis in anul 448 de impAratul dela Bizant s incheie
pace cu Atila, ne spune c servitorfi huni, care-1 insoteau, se hr-
neau cu mlaiu, adicA meiu 0 a beau o butur facuta din orz
numit camas. Pe de alta parte, la curtea regelui hun, unde existau
NU de piatrii 0 o cancelarie cu scribi latini, s'a dat un banchet in
toat regula, dela care n'a lips-it nici bufonul vorbind o limb6
amestecat, huno-goto-roman, spre distractia mesenilor. Ca Hunii
10 petreceau ins o mare parte din timp calare e adevrat, dupa
cum e adevrat 0 tabloul vietii nomade cu familiile incArcate in
crut,e. Agricultura o lsau s'o fac4 supuii lor ; acetia le pro-
curau orzul, meiul 0 celelalte produse de care aveau nevoie. Cru-
zimea 0 slbtecia Hunilor nu poate surprinde: ele rceau parte
din sistemul de lupt' al Asiaticilor; care au urmrit intotdeauna
ingrozirea neamurilor pe care urmau s le supung, spre a scurta
astfel rzboiul 0 spre a sili 0 alte neamuri la ascultare. Prise din
Panion trecAnd, in drumul su, spre reedinta lui Atila, prin
oraul Serdica (Sofia de azi), pradat tocmai cu putin inainte de
15.

www.dacoromanica.ro
212 BUNN

spune g'sit ruinat ; in Naissus (Ni), mai ramasesera


c &Ilya bolnavi ce nu putuser fugi, orasu1 fusese complet distrus.
Trebuie s" ad.'ogm lug ch' aceste eruzimi nu erau continue.
Odata" stapanirea Hunilor asezata i b6stinaqii supusi, ele incetau,
cum era si firesc, deoarece acum acesti lAstinasi constituiau averea
cuceritorilor i In acelasi timp garanfia aprovizioarii lor cu cereale.
Hunii locuiau la Inceput In regiunile din nordul Chinei. De
acolo porneso ei spre Europa, supuand popoarele pe care le Intal-
nesc In cale, 0 asociinduli pe unele din ele, spre spori astfel
armata.Fiindc Huni curati nu erau multi ; la un moment dat, eam5.-
seser'. chiar dup spusa izvoarelor numai vreo trei mii, repre-
zentAnd trig elementele cele mai destoinice i mai rezistente.
In 1naintarea lor spre apus, Hunii ajung la hotarele stAanirii alane
care se 1ntindea 1ntre Don, muntii Caucaz i muntii Urali. Alanii,
popor iranian de aceeasi origine ca. Scitii i Sarmatii nu pot
rezis ta Hunilor. Ei sunt supusi i cuceritorii tree mai departe
spre ve st. La rsgrit de Nistru 10 aveau locuintele In vremea aceea
(anul 375), Ostrogoth sau, cum li se mai spuneau, Greuthungii,
condusi de regele Hermanaric. Nici ei nu pot rezista ; Hermanaric,
invins, se sinucide ; urmasul s'au Withimer, piere si el ; Ostrogoth
sunt 1mpinsi spre apus. Vizigotii, care locuiau dincoace de Nistru
ffi aveau ca rege pe Atanaric, n'au o soart mai bua ; dup ateva
incerari nereusite de a se opune Hunilor, ei sunt nevoiti s. se
retrag4 spre miazazi. Mai Incearcg s'a reziste Inc5 data In regiunea
din sudul Moldovei; unii Inv5.tati cred c'a." ei au ridicat aci valul de
pgmant care se Intinde Intre Tulucesti, langg lacul Braes, i Satu-
lung, pe Siret ; altii socotesc cA apararea au organizat-o pe unja.
Focsa niGalati, adicg acolo unde Carpatii se apropie mai mult de
Duare, foriand ca un fel de poara prin care au av'.lit spre
miaz'azi barbarii din miazanoapte i ra'sgrit. Sigur Msg. nu se stie.
Attita e numai sigur cA Atanaric si poporul lui n'au putut opri
avala Hunilor nici aici si au trebuit sal se retragg. mai departe,
inteun tinut pe care istoricul antic Ammianus Marcellinus 11 nu-
mest e Caucaland arat5 a fi muntos i acoperit cu phduri.
Se pare a el ar corespunde cu tinutul Bugului de astAzi, unde
s'au facut descoperiri arheologice ar.land prezenta neamurilor
germ anice. Inteadev6r, In regiunea deluroasa a acestui tinut,
anume la marginea sudiCal a ei, pe dealul Istrita, care domina'

www.dacoromanica.ro
TEZAURUL DELA PIETROASA 213

Cu 600 de metri ctimpia dela peale ti e acoperit In parte i astzi


Cu piiduri, s'a gsit, lting5 satul Pietroasa, un bogat tezaur, alca-
tuit din 22 de obiecte i vase, toate de aur, iImpodobite, unele,
cu pietre scumpe. Este tezaurul cunoscut i sub numele de s ClorIca
cu pui , din cauza asemnrii pe care o reprezint o parte din
obiecte Cu un grup de psri (vezi fig. 86). Din nefericire, nu

Fig. 86. Trei obiecte de podoabl, de aur i tmpodobite en pietre scumpe, din tesanrul
dele Pietroasa. Forma acestor obiecte a deterrninat numele de Cloqca co pm s care se
mai dil teraurului. Obiectul din mijloc are 31 cm lungirne pn la vArful llintiqoarelor.
(Inainte de r3zboiu la Muzeul National, Bucurelti, astlisi la Moscova).

toate obiectele au ajuns la cunotinta 1nvtatilor i In pastrarea


statului: zece din ele dispruserti, fiind probabil topite, atunci
cand autorittile au pus stpanire pe tezaur. Aa Incat nu se mai
culos astzi decit 12 piese. Intre ele, mai importante sunt: o
tav circular de aur, cAntrind peste 7 kilograme (vezi fig. 82),
un vas octogon (vezi fig. 89), un altul decagon, o pater (vas
de forma' circular: vezi fig. 87), o urna', o cana de vin (vezi
fig. 90), i un inel cu o inscriptie in limba veche germang.
Acest tezaur a crui istorie, dupli descoperire, e plini de peripelii

www.dacoromanica.ro
214 HUNII

i:incidente dintre care unele puteau devie fatale, se pastra,


ping la razboiul pentru Intregirea neamului, la Muzeul National
de Antichitati din Capitala. In toamna a.nului 1916, Inainte de
ocuparea Bucuretilor de catre armatele inamice, el a fost trimis,
lmpreuna cu tot atoen! de documente vechi dela. Academie si dela
Arhivele Statului i alte lucruri rare, la Iai, iar de acolo, spre
siguranta la Moscova, unde, poste, se mai gasete i astazt.
Inscriptia de pe inel s'a citit In doua feluri: 4 Guthani Ocwi
Hailag i Gutan (6) Iowi hailag *, ceea ce inseamna, pe romanete

Fig. 81. Patera de aur a tezaurului dela Pietroasa, 25 cm diametru. (Inainte de


ritzboiu, la Muzeul National, Bucureti, astrizi la Moscova).

4 Lui Odin, patrie sfintita * si Lui Jupiter cel Want al Gotilor


Odin era zeul cel mare al Germanilor. Chiar daca intelesul pe care
1-au dat Invgtatii de azi inscriptiei nu ar fi corespunzator cu cel
din vremea and s'au sapat literile, totui un lucru e sigur: tezaurul
e germanic, el a apartinut unor neamuri germanice care, poate
In cursul unor lupte, poate in alte imprejurari, 1-au ingropat pe
dealul Istritei. Ca el ar proveni chiar dela Vizigotii lui Atanaric
e o simpla ipoteza ; n'avem rucio dovada In acest Bens, poate
sa fi apartinut gi Ostrogotilor. Tot in judetul Buzau gi anume In
partea muntoasa a lui, in comuna Chiojdu, s'a descoperit, In prima-
vara anului 1.934, un mormant germanic. Langa oasele celui Ingro-
pat, In dreptul pieptului, s'a gash o fibula de argint, avand gi unele
piirti de aur i impodobite cu grenate (pietre roii semipretioase).

www.dacoromanica.ro
GOTII SE RETRAG IN FATA HUNILOR 215

Asa dar, In judetul Buzau se constat ca au fost odinioara


neamuri germanice. Se poate deci ca aici sa' fi fost Caucalandul
In care s'au retras Vizigo lui Atanaric.
0 alta parte a Vizigotilor a trecut peste Dun're, In imperiu,
In 376, cerand adapost. Mizeria lor era asa de mare, foametea asa
de grozava, Meat ajunsesera s dea un om In schimbul unui cdine,

Fig. 88. Tava de aur a tesaurului dele Pietroasa. A fost


tliatli In patru de tliranii care au descoperit-o si care voiau
sit 9i-o Iniparti. 54,5 cm diantetru. (Inainte de rlirboi la
Muzeul National, Bucuresti, astizi la Moscova).

-ca sa aiba ce manca. Nemultumiti cu tratamentul pe care li-1


.aplicau generalii romani, ei se revolt, i atrag.de partea lor si pe
alti Goli care fusesera stabiliti de mai Inainte lang Adrianopol.
Peninsula Balcanica e jefuita de hoardele acestor razvratiti;
-armata roman, dupa o prima lupta fr rezultat, e nimicita
Ulna oraul Adrianopol trite mare batalie, In cursul careia Ins*
Imparatul Valens 1i pierde vie4a: se crede ca a fost ars de viu
Intr'o coliba In care se refugiase si pe care dumanii au aprins-o
fara s tie One era Inauntru (9 August, 378). 0 parte a Gotilor
:se stabilete definitiv In Peninsula Balcanica ; pe la jumatatea seco-

www.dacoromanica.ro
216 HUNII

lului al VI-lee, se intalneau urmai de ai lor In Moesia, In regiunea_


Nicopolis, ocupindu-se cu creterea vitelor.
In Dobrogea, au fost resturi de Goti care vorb eau limba ma-
terni, pana pe la anul 850; In peninsula Crimeia unde ramasese
o parte a Ostrogonlor, atunci and cei mai multi trecusera spre
apus gasim resturi de ale lor pang tarziu de tot, In veacul al
XVI-lea.
Cea mai mare parte Insa a Vizigonlor care trecuserfi Dunarea,

Fig. 89. Vasul octogon, de aur si Impodobit cu pietre scumpe, al tezaurului dela
Pietroasa, 40 cm lungime. (Inainte de rlizboiu la Muzeul National, Bucuresti,
astlizi la Moscova).

in fata navalirii inamice, n'a ramas In Peninsula Balcanicii; dupa


un popas de cativa ani In Iliria, ei au plecat mai departe, spre
apus. In 402, sub conducerea lui Alaric, ei navalesc In Italia ;
sunt Ina respini de comandantul suprem al armatei romane de.
apus, de Stilicho, sfatuitorul Imparatului Honorius. In sftulit, In
412, ei ataca Galia i izbutesc sa se arleze, In calitate de federan,
In partea de apus i de miazazi a ei, In provinciile numite astazi
Gascogne, Languedoc, Perigord, Angoumois i. Saintonge (anii
416-418). 0 alta parte a lor se stabilete In Spania. Ostrogotii,

www.dacoromanica.ro
ATILA 217

dintre care unii se aezaser tot ca federati In Panonia, In 380,


izbutesc mai trziu, sub regele Teodoric, si ocupe Italia (493) 0 s
ajung la o Insemnatate deosebit.
Dela Goti, se pare CA ne-a rmas numele propriu Gotea 0 topi-
cele din Ardeal Muntele
Gotului i pritul Gotului
(vezi 0 mai jos, p. 241).
Atila. Dup Infrnge- :

rea acestor dou neamuri


mai puternice germane,
Vizigotii i Ostrogotii,
.u
Hunii cuprind tot tinutul .

din stnga Dunrii, in- `,451


clusiv pusta panonica, ,

in care 10 aeaz5 capi- '6


n

4
tala in timpul regelui ,

Rona sau Rugilas. ACesta


moare In anul 433 sau
434 0 dup el urmeazA I

nepotii MI, Atila 0 Bleda.


Cei de al doilea e asasinat,
dup catva timp, de cel
dint& care ramAne astfel ; on

singur stpn. Scriitorul


Fig. 90. Vasul de turnat vin (oinochoe) al tesaurului
Jordanes ne spune despre deis Pietroasa. De sur; 38,5 cm Miltime. (Inainte de
Atila ea era sprttos, avea rilzboiu la Muceul National, Bucuresti,
asttizi la Moscova).
capul mare, nasul turtit,
fata aramie aproape
purta pe cap o coroand de fier ruginit. Contemporanii, ingroziti
de puterea lui 0 de jafurile i omorurile armatelor hunice,
i-au atribuit celebra fraz4 c iarba se usucA pe unde calc piciorul
calului su. I se mai spunea i ciocanul lumii # i biciul lui Dum-
nezeu #. In realitate, Atila n'a fost ala de cumplit cum 11 arat
faima. El era un cunosator al civilizatiei romane 0 aprecia undo
bunuri ale ei: dovada eh In capitala Hunilor, din pusta pano-
nicd, erau bi construite din piatr ; tia felul de lupt al Roma-
nilor, le cunotea InsuOrile i scderile. Atila a fost un remarcabil
cap politic 0 un mare general: imperiul su s'a lntins pe o supra-

www.dacoromanica.ro
218 HUNII

fat enorma, ocupind in afar de partile asiatice, intelese. in sens


modern, pAna la Nistru, si aproape intregul basin al Dunarii mij-
locii si inferioare.
Atila a facut mai intai o expeditie in spre rasrit, spre Caucaz
si a atacat imperiul roman prin Asia Mica. Apoi s'a indreptat
potriva Europei. In anul 443, el ajunge pana aproape de Constan-
tinopol: imparatul trebue sa-i plateasca
o despagubire de 6000 de monezi de aur
si pe deasupra, un tribut anual de 2100
de monezi de acelasi fel; trebuie apoi El
rascumpere pe toti prizonierii romani, in
schimb elibereze rara nicio plata, pe
cei huni. In anul 447, alta invazie. Atila
pretinde, de data aceasta, intregul tinut
dela Singidunum<Belgrad), la Naissus (Ni)
o bulla parte prin -urmare din tarmul drept
al Dunarii. Dupa patru ani, in 451, are loe
marea expeditie in spre apus care trebuia
sa-i aduca si stpanirea Galiei si Italiei.
Izvoarele arata o armata de 600.000 de
oameni; cifra e ins evident exagerata.
In aceasta armata intrau si contingente
de ale Ostrogotilor i Gepizilor. Lupta
hotaritoare s'a dat in locul numit Mau-
Fig. 91. Cazan hunic gAsit In
1,/11/1e Durarii tntre Ciuperceni riacus, aproape de orasul actual Troyes,
si Ghidiciu, jud. Dolj. Secolul al si nu, asa cum s'a crezut atata vreme,
V-lea. (Colegia Negrescu,
Craiova). In o cmpiile catalaunice . Comandant
al armatei imperiului de apus era gene-
ralul Atius; si el avea, in rndurile
ostirii lui, contingente barbare si anume un corp de Vizigoti,
un altul de Franci si un al treilea de Burgunzi. Atila desi n'a
fofa invins propriu zis, dar n'a mai putut inainta; se poate spune
deci ca aceasta lupta a scapat Apusul de dominatia Hunilor. In
Italia, Atila a devastat cAmpia Padului cu infloritoarele ei orase si
se pregatea s'a porneasca impotriva Romei. Orasul etern n'a fost
ocupat i jefuit numai multumita Papei Leon I, care a determinat,
prin daruri si rugaminti, pe temutul rege al Hunilor sa se retraga.
Intors in Panonia, Atila moare pe neasteptate, in anul 453, toc-

www.dacoromanica.ro
ATILA 219

alai cand celebra casatoria sa Cu frumoasa germana Ildico pe


ai carei parinti li ucisese. Odata cu el, dispare i statul hun. Nu-
imeroii sai copii 1ncep lndata certurile pentru tron; In acelai
timp, Gepizii i ceilalti Germani aflati sub dominatia hunica, se
rascoala. Are loe, In anul 454, o lupta criincena la raul Netao
(pare-se un afluent nordic al Savei), In care Elac, Earl cel mai mare
al lui Atila, e 1nfrant i ucis. Se spune ca 30.000 de Huni ar fi
camas pe campul de bataie. In urma acestei lupte, Gepizii ajung
stapanii Daciei iar Hunii se Impratie In diferite parti. Un grup
se aeaza. In Moesia, 1ntre localitatile de azi Lorn-Palanca i Ni-
copole; un altul, la sud-vest de Vidin (pe atunci se numea Bo-
nonia); un al treilea judecand dupa descoperirile arheologice
fcute pe malul stang al Dunarii, In Oltenia vestica. In aceasta
regiune, i anume la Hotarani (jud. Mehedinti) i Intre Ciuper-
ceni i Ghidiciu (jud. Dolj), s'au gsit doug cazane de sacrificiu,
hunice, datand din veacul al V-lea (vezi fig. 91). Multi au ob-
tinut locuinte In Romania: unii dintre acetia sunt pomeniti In
secolul al VI-lea In izvoarele istorice sub numele de Sacromon-
tensi i Fossatensi. Fiul cel mai mic al lui Atila s'a aqezat In Do-
brogea de sud. Alti Huni s'au dus Indarat, spre rasarit, la Don i
la Nipru. In sfarit, cap n'au plecat, foarte putini de altfel, au tre-
buit A se supuna Gepizilor. Din marele stat al lui Atila nu mai
ramasese decat amintirea.
Nu cunoa,tem limba Hunilor. Nu putem, In consecinta, nici
sa ne dam seama daca a ramas sau nu dela ei vreun cuvant In
limba romana sau vreo denumire topica. Mai probabil e sa nu fi
A mas, doearece stapanirea lor alupra tinuturilor noastre dureaza
relativ putin, vreo opt decenii, i apoi ea nu e dublata de o ate-
zare a poporului In Dacia Traiana. Abstractlie facand de grupul
aezat, dupa Infrangerea din 454, pe maiul stang al Durarii, In
Oltenia vestica, Hunii nu s'au stabilit pe pamantul nostru; lo-
cuintele lor erau pe campia panonica.

BIBLI 0 GRAFIE
Rua: 1. Em. GRIGOROVITZA, Romdnii In monurrtentele literare germane
medievale, Bucuresti, 1901, 176 p. in 8; 2. M. KIESSLING, Hunni,in Pauly-
Wissowa, sub voce (t. VIII (1913), col. 2583-2615); 3. J. DENY, Langues

www.dacoromanica.ro
.220 HUNII

turques, langues mongoles et langues tongouzes, In Les langues du monde par


uu groupe de linguistes sous la direction de A. MEILLET et MARCEL COHEN,
Paris, 1924, p. 185-243, in 8'; 4. A. SAUVAGEOT, Langues fino-ougriennes
et langues samoyades, In Les langues du monde, p. 153-183; 5. ZOLTAN V.
TAKACS, Chinesisch-hunnische Kunstformen, In H3BeCTIISI Ha Bisnrapcium
ArureanormecicH HIICTIITyrb, III (1925), p. 194-229; 6. EDUARD BENINGER,
Der westgotisch-alanische Zug nach Mitteleuropa, Leipzig, 1931, V + 132 p,.
in 8; 7, ANDREAS ALFOLDI, Funde aus der Hunnenzeit und ihre ethnisehe
Sonderung, In colectia Archaeologia Hungarica, vol. IX, Budapest,1932, 90 p.;
8. ERNST GAMILLSCHEG, Romania Germanica. Sprach- und Siedlungsgeschichte
der Germanen auf dem Boden des alten Rmerreichs; Band I: Zu den eiltesten
Beriihrungen zwischen Rmern und Germanen. Die Franken. Die Westgoten,
Berlin si Leipzig, 1934, XVIII + 434 p. in 8'; 9. C. S. NicoLAEscu-PL0P6011
si I. NESTOR, Funde der Vlkerwanderungszeit aus der Klein-W allachei, In
Germania, XIX (1935); 10. CONST. C. GIURESCU, MormAntul germanic dela
Chiojdu, in Rev. 1st. Rom., VVI (1935-1936), p. 333-347; 11. ioN N ESTOR
0 C. S. NICOLXESCU-PLOPSOR, Hunnische Kessel aus der kleinen Wallachei,
in Germania, XXI (1937), p. 178-182.
V. i p. 244, nr. 1 si 7.
Tezaurul dela Pletroasa: 12. AL. 0 D OB E S CU, Le trsor de Petrossa, t. IIII,
Paris, 1889, 514 p. in f; 13. NANDOR FETTICH, Zu den Fibeln on Petrossa
und BksszentandrcEs, in Germania, XVI (1932), p. 300-304.
V. si p. 208, nr. 2.

www.dacoromanica.ro
CRE TINAREA DAC OR OM A.NIL OR

Tocde popoarele vecine,


Sdrbii, Ungurii, Slovacii, Potonii,
Rupii, au lost creptinate mutt in
urma ?wastrel.

Cretinil In Dacia Traiana. CreOinismul devine religie recunos-


curd In imperiul roman abia in urma edictului din Milan dat de
Constantin cel Mare i Licinius In anul 313. Aceasta Inseamna
ca atata vreme at Dacia Traiana a facut parte din imperiu,
deci pang. la 275, cretinismul nu s'a putut rgspandi aci pe fatd;
n'a putut exista prin urmare In Dacia o aqiune oficial i de
mari proporlii In vederea cretinarii locuitorilor ei. Iar atunci and
cretinismul a fost recunoscut, Iinuturile noastre nu mai Weau
parte din imperiu, ci erau ocupate de neamurile germanice
sarmate. Aa stand lucrurile, se pune In mod firesc intrebarea:
and au fost cretin4i stramoii notri i in ce chip?
Este sigur a au existat cretini in Dacia i inainte de parasirea
ei. Cretinismul avea In momentul and au plecat legiunile de pe
Iarmul sang al Dunarii o vechime de aproape doua secole i juma-
tate; el patrunsese In toate centrele mai importante ale imperiu-
lui roman, intre altele, i In Peninsula Balcania. In Grecia, In
Macedonia, in Tracia, In Illyricum in general, erau centre cretine.
Nu mai vorbim de prIile r'saritene ale imperiului, de Palestina,
de Siria, de Asia Mies, unde ele existau chiar din timpul Aposto-
Aa dar, nu este de loe exclus ca primtre colonitii adui de
Traian sa fi fost i cretini. De asemenea, puteau fi i In randurile
trupelor recrutate din rasarit care-vi aveau garnizoana In Dacia.
Legiunea V-a Macedonica a stat multa vreme In Palestina Inainte
de a fi mutata la Troesmis i, mai tarziu, la Potaissa. Pe de alta
parte, In rastimpul de aproape 170 de ani at a fost la noi stgpi-
nire roman', este foarte probabil s fi venit de peste Dunare

www.dacoromanica.ro
222 CRE*TINAREA DACOROMANILOR

adepti ai noii credinte. In sprijinul acestor presupuneri la care ne


indrepttete logica istoricg, s'au invocat a firmatii ale scriitorilor
bisericeti, apoi o inscriptie, i Maya piese arheologice din seco-
lele
Tertulian, in lucrarea sa Adversus Judaeos, aldituital lntre
anii 198-203, vorbind de raspandirea noii credinte, spune ca ea
a ajuns t r}i. la diferitele natiuni din Galia i. in locurile Britanilor,
inaccesibile Romanilor, dar supuse lui Christos, i la Sarmati i la
Daci i la Germani i la Sciti i la multe neamuri i provincii
indeprtate . De unde rezult c noua credint ptrunsese
stnga Dunrii. E drept, Tertulian nu apune lmurit daca e vorba
de Dacii din provincia romang sau de Dacii ceilali, liberi, aa
cum ar putea s rezulte din pomenirea alturi de ei a Sarmatilor,
a Germanilor i a Scitilor. Dar in eventualitatea cea de a doua,
cu atat mai mult va trebui s admitem c. existau cretini in pro-
vincia roman. Dacia.
S'a crezut GA afirmatia de mai sus a lui Tertulian ar fi contra-
zis de o alta, posterioar, a lui Origenes, un scriitor bisericesc
insemnat dela jumtatea secolului al 111-lea. In Comentariile
sale la Matei, alctuite intre anii 246-249, Origenes spune tex-
tual urmtoarele: Ce vom zice ins de Britani sau de Germani
care sunt lnga Ocean sau de barbarii Daci i Sarmati
dintre care cei mai multi n'au auzit pardi acum cuva'ntul Evanghe-
liei, dar 11 vor auzi cu timpul? ..(vel apud barbaros, Dacos et
Sarmates et Scythas, quorum plurimi nondum audierunt Evangelii
verbum...). Noi socotim ins ca nu exist contrazicere. Origenes
nu afirm Cal noua credint n'a pgruns de loc intre Daci, Sarmati
i Sciti, ci numai c cea mai mare parte a acestora n'a auzit ind
de dnsa. De unde rezult ins c erau i unii care auziser cu-
vntul Evangheliei i care se fcuser deci cretini.
In dug lima de aceste doug mrturii literare, s'a invocat,
In sprijinul prerii c cretinismul ptrunsese in Dacia inainte de
275, fii. o inscriptie. E vorba anume de inscriptia descoperit pe fa
1500 la Napoca (Cluj), &Land din prima jumtate a veacului
al 111-lea i avnd urmtorul cuprins: Zeilor Mani. Aurelia
Marina a trait 17 ani. Aurelius Marinianus, fiul ei, a trait I. an
ai 4 luni. Tatal ei, veteranul Aurelius Babus, a pus aceast piatr.
Fie-ti rana uoar . Inscriptia dei incepe cu formula pAgang

www.dacoromanica.ro
CRE$TIN1I IN DACIA TRAIANA 223

Zeilor Mani o tli ispravete cu formula, tot pagana Fie-ti arana


wart( o (Sit tibi terra levis), este totui, dupa unii Invatati,
hotarit cretina. Aceasta se dovedete prin monogramul in. forme
de cruce, care insotete cercul ce cuprinde formula ultima.
Indoiala nu poate sa existe, sustin aceti invatati: se cunosc 'Ana
acum peste o suta de astfel de inscriptii cretine avand la
inceput formula pagana a zeilor mani care, se vede, ajunsese in
vremea aceasta un simplu semn de recunoatere a monumentelor
funerare, pierzand intelesul prim, protivnic noii credinte. Fata
de aceasta interpretare, alti invatati, printre care, in ultimul
timp, profesorul Daicoviciu dela Cluj sustin ca inscriptia nu
are caracter cretin: aa zisa cruce n'ar fi cleat o imbinare a
literelor P i T din cuvntul OPTO care'venea inain tea formulei
traditionale: sit tibi terra levis.
Aceeai incertitudine exista i in privinta pieselor arheologice
din secolele II-III. E vorba de: 1. 0 carnee de onix, aflata la Po-
taissa, avand gravate o serie de simboluri cretine. 2. Un relief
mitraic, la Sarmizegetusa, cu apte monograme ale lui Cristos.
3. Un inel Cu termenul invocator Agula o (format din initialele
cuvintelor evreeti Atha, Gibbor, Leslam i Adonai care inseamna :
4 Tu eti puternic in veci, Doamne o, termen ce s'a gravat pana

tarziu in evul media pe clopote i. vase sacre. 4. 0 caramida cu


o cruce pe ea, gasita in comuna Tarcea Mica din judetul Cluj.
5. Un opait cu ornament cruciform, gasit la Romula. 6. Cateva
vase de argila cu zgarieturi in forma de cruce. Unii cercetatori
sunt convini de caracterul cretin al acestor piese, altii il contesta.
Sa admitem punctul de vedere al celor din urm i sa facem ab-
stractie i. de inscriptia dela Napoca. Inseamna aceasta oare ea
n'au existat cretini in stanga Dunarii inainte de 275? Nicidecum 1
E de ajuns sa ne gandim la faptul ea in Dacia erau atati locuitori
civili *i militari veniti din Orient, din Siria, din Asia Mica unde
cretinismul se intinsese considerabil. Numai in Napoca erau dou
colegii de orientali (unul al Asianilor, celalalt al Galatilor), ca sa
ne dam seama ea invatatura Mantuitorului a trebuit &A patrunda
i. la noi inainte de plecarea legiunilor.
Marea majoritate a populatiei era insa tot pgana. Insui cu-
vantul pgan, derivand din latinul paganus care inseamna 4 locuitor
al satului o, al unui pagus o, ne arat ca populatia rurala deci

www.dacoromanica.ro
224 CRE$T1NAREA DACOROMANILOR

multimea s'a convertit mai tarziu, ca ea a continuat s'a se In-


chine vechilor divinitati, In timp ce orasenii Imbratisau noua ere-
dint.a.
Misionarii. Niceta din Remesiana. Odata plecate legiunile,
-crestinii din Dacia n'au mai fost, evident, Impiedecati In exerci-
tarea credintei lor, nici In propagarea ei. Asa inca numarul lor
a trebuit s'A se Inmulteasca. Raspandirea noii credinte a luat un

Fig. 92. Inscriptie latina confina gasita la Ulmetum, mentionand un o detaeament


de tineri lancieri ( oPedatura militum Lanciarium Juniorum o). Epoca lui Justinian.

avant deosebit Ins dupa anul 313. Nu trebue sa uitam ca leg-


turile Intre cele dona. maluri ale Dunarii au continuat si dupa
parasirea Daciei. Chiar Imparatul Constantin, cel care a dat edic-
tul de recunoastere a crestinismului. tim ca a facut un pod de
piatra la Celei si ca a trimis o armata in Muntenia. Pe malul drept
.al Dunarii, In Moesia si In Dacia Pontic, existau irisa numeroase
.centre crestine, unele din ele ca Abrittus, Durostorum, Tomi,
.Sexanta Prista (Rusciuc), Novae (Svistov), Ratiaria (azi Arcear,

www.dacoromanica.ro
MISIONARII 225

TangA Vidin) fiind chiar sedii episcopale. La Histria, la Axio-


Tolls, la Tropaeum Traiani, la. Troesmis s'au gash numeroase
--3,--,-.- ,,,,,,,; "--, ;1,-.-`7N,

'

Fig. 63. Inscriptie greaci cresting din Tomi. Secolul al VI-lea.


(Muzeul National, Bucuresti).

monumente cretine, bazilici, capele, cripte, i alteleI(vezi fig.


'92-94). De aici, din aceste centre ale trmului drept, veneau
16

www.dacoromanica.ro
226 CRE*TINAREA DACOROMANILOR

In Dacia misionan i sau propangandisti, raspandind noua credinta


si convertind la ea pe plugarii si pastorii daco-romani din Mun-
tenia, din Ardeal si din Moldova precum si pe barbarii stabiliti
In aceste locuri. Istoria ne-a pastrat numele catorva din acesti
misionan. Unul este Audias din Mesopotamia care a predicat in
# Gotia * adica pe tarmul stAng al Dunarii. Un altul care a primit
moarte de martir e Saya Goticul, innecat, impreuna cu alti ere-
dinciosi, In 11111 Buzau, la 12 Aprilie 372, in timpul persecutiei
pornite de Atanaric Impotriva crestinilor din regatul sau. In ace-
easi vreme, este ucis si Niceta martirul, un alt misionar care a pre-
dicat in aceleasi regiuni ca s'i Saya. tim Insfarsit ca Ulfila a cres-
tinat pe Goti, sub forma insa a ereziei ariene, si a a tradus bi-
blia in limba lor. Acesti patru misionan i saint insemnati pentru
raspAndirea noii credinte mai ales printre barbarii germanici
din Dacia. Se poate s'a fi predicat si pentru ai nostri, nu avem insa
dovezi. Imprejurarea ca crestinismul gotic arata o insemnata in-
Huang graeca, in timp ce al nostru e latin ar fi mai curand un
indiciu in sens contiar. Totusi faptul nu e exclus, Ulfilas a pre-
dicat doar si in latineste. Ceilalti trei trebuiau si ei BA cunoasca
limba cea mai raspandita pe atunci a lumii vechi.
Misionarul despre care stim ea' a luptat mai mult pentru IA's-
pandirea cuyantului Evangheliei printre stramosii nostri a fost
Niceta, episcopul orasului Remesiana din Dacia Mediterranea. A
trait In secolul al IV-lea si la inceputul celui de al V-lea. La 367
11 Intalnim ca episcop In crawl amintit ; la 414 era Inca In vie*.
Om Invatat, autor a mai multor serien i religioase, bun prieten
cu sfAntul Paulinus din Nola (Italia) care 11 numeste 4 InvlAtor
si tata al sail (o magister et pater ), misionar incercat si pasionat,
Niceta din Remesiana a convertit la crestinism pe Dacoromanii
de pe ambele maluri ale Dunarii, pe Goti si pe Bessi. El predica
si serie in limba latind timp de aproape o jumatate de veac si poate
fi, pe drept cuvant, socotit ca apostolul nostru national. Cu arat
mai mult, cu cat si prin nastere el era dacoroman.
Existenta, in Insasi inima Daciei In Transilvania, si in veacul
al IV-lea, a unei populatiuni crestine, vorbind latineste, ne este
doyedita In chip categoric prin inseriptia dela Biertan (la sud
de Dumbraveni, judetul TArnava Mare). Aceasta inscriptie, desi
gasita acum 165 de ani, a stat nebagata In seam& si neutilizata

www.dacoromanica.ro
CARACTERUL LATIN AL CRE$TINISMULUI NOSTRU 227

In dulapurile Muzeului Bruckenthal din Sibiu pang in anul


1941, can(' profesorul sas K. Horedt a redescoperit-o, ca
zicem. aya, i i-a consacrat un studiu, aratand marea ei insem-
natate. Inscriptia e in latineyte, are urmatorul cuprins: Ego
Zenovius ()own.' posui (o Eu Zenovie am pus (aceasta) ofranda*
sau daniel) yi se refera la un monogram creytin de bronz daruit
de autorul inscriptiei kvezi
fig. 95). Felul inscriptdei, cu
itere ajurate, stilizarea ins- ,
criptiei, forma literelor
forma monogramului indica
secolul al 1V-lea deci epoca .
de dupli reiragerea legiunilor
din Dacia. Inscriptia e de
cea mai mare insemnatate
pentru chestiunea continui-
tatii populatiunei romanice

in Transilvania (vezi yi mai


sus, p. 191).
Caracterul latin al creyti-
nismului nostra apare lim-
pede la o cercetare cat de
sumara a termenilor care
exprima notiunile funda-
mentale ale credintei. Iata
cativa din aceyti termeni, Fig. 94. Opal% de broil; taut In commie Lucia
impreuna cu acei latini din bud. Iaomit,a). &caul VVI. (Muzeul National,
Bueureeti).
care deriva: 1. Biseria vine
din cuvntul basilica. E in-
teresant de observat ca in timp ce la celelalte popoare romanice
a biruit, pentru a exprims. aceasta notiune, termenul ecclesia,
la noi s'a impus cuvAntul basilica. (Popoarele germane yi slave
au termeni formati din cuvintul grecesc kiriacon, xvecvxdv:
de unde Kirche, church, etc.). Basilica apare !ma in termi-
nologia creytina numai pela inceputul secolului al IV-lea Oi
anume cu in%elesul de cladire *, de limy religios din care apoi
4(

se va desvolta acela de t comunitate b. Aya tacit prezenta


acestui termen in limba romana este o dovada ca cei mai multi
16

www.dacoromanica.ro
CRESTINAREA DACOROMANILOR

Fig. 85. Inscriptia latinit si inonogratnul crestin de bro. dela Biertan. Honogramul era
iegat prin toarta sa inferioarli de toarta inscriptiei, fornulnd un tot cu aceasta. (Cliseul
Profesor Horedt, Sibiu).

www.dacoromanica.ro
UARACTERUL LA.TIN AL CRESTINISMULUI NOSTRU 229

dintre stramo0i notri s'au cretinat dupa anul 350. 0 alta do-
vada in acest Bens este cuvantul cuminec, care vine din commu-
nicare. Termenul latin n'a capatat insa intelesul cretin cleat
dupa anul 400. Cum noi nu avem, in limba romana veche, cleat
acest inteles, urmeaza deci cA i cuvantul cuminec ne-a venit,
ca i bisericet, tot pe cale misionarica, anume la inceputul veacului
al V-lea; 2. Dumnezeu vine din Domine Deus, invocatie pagana
catre zeu, adoptata upoi 0 de biserica cretin ; 3. Creiciun are drept
etimologie, dupa unii cercetatori, cuvntul calationen (dela cala-
tio, -onis) care insemna la Latini apelul sau convocarea, de catre
preotul pagan, a poporului, la zi intai a lunii, pentru a-i anunta
srbatorile din acea luna. Dupa alti cercetatori, Craciun deriva
din creationem (dela creatio, -onis) al drui inteles e tot una cu al
termenului rornanesc creatie. Daca etimologia exacta e cea dintai,
atunci explicarea alegerii acestui termen pentru a designa Nalterea
Mntuitorului e urmatoarea: In secolul al IV-lea, pana dupa
350, Craciunul gi Botezul Domnului s'au serbat impreuna, in
ziva de 6 Ianuarie. In aceasta zi, considerata ca inceputul anului
bisericesc, se anuntau de catre preot, dui:a liturghie, sarbatorile
mobile din cursul anului, se facea adica tocmai ceea ce faceau
mai inainte vechii preoti pagani la inceputul lunii. Apropierea
s'a impus dela sine i astfel noii cretini au dat acestei zile denu-
mirea de calatio. Cand apoi sarbatoarea Craciunului a fost fixata
deosebit de aceea a Bobotezei, la 25 Dechemvrie fapt care se
intampla pe la sfalitul veacului al IV-lea numirea de calatio
a ramas fixata de aceasta zi i astfel s'a ajuns la Craciunul
nostru; 4. Rusaliile, la Aromani Arusal' e, poarta numele vechei
sarbatori pagne Rosalia adica sarbatoarea pomenirii mortilor, in
timpul primaverii, and hifloresc trandafirii; 5. Floriile poarta
de asemenea numele unei sarbatori pagane: Florilia (in loe de
Floralia) care era sarbatoarea florilor, tot primavara; 6. Insu0
numele de seirbeitoare e tot latin i anume latin pagan: vine dela
(dies) servatoria (prescurtare din conservatoria), adica ziva inchi-
nata zeilor care apara sau pastreaza trupelte gi sufletete pe om.
In Dacia Traiana, numeroase sunt inscriptiile care dau acest ca-
lificativ zeilor: intalnim astfel una cu Esculap gi Higeia, zeii
conservatori , hi Sarmizegetusa; o alta amintind pe zeul Azi-
zus copilul cel bun conservator , la Potaissa, o a treia care po-

www.dacoromanica.ro
230 CRE$T1NAREA DACOROMAN1LOR

meneste global pe # Sarapis, Jupiter, Scarele, Isis, Luna, Diana,


zeii i zeitele conservatoare gasim apoi mai multe inscriptii
Inchinate lui Hercule, lui Jupiter, lui Marte si alter zei, purtand
toti calificativul amintit. Interesant de subliniat e faptul ea la ce-
lelalte popoare romanice s'a intrebuint.at, pentru a se exprima
notiunea de sarbatoare, cuvantul festus (dies festi, de uncle fran-
cezul fete, italianul festa) numai la noi a rimas vechiul cuvant
pagan servatoria, poate unde primejdiile de tot felul au fost mai
mari in Dacia.
Tot de origine latina pgana Bunt cuvintele privitoare la cei
morti si la cultul lor: mormnt (monumentum); priveghiu (pervi-
glium) ; pecioard adica vl subtire (palliola), la care credem ca se
pot adaoga i comeind (commandare) i oseiminte (ossamenta) dei
pentru acestea doua din urma nu avem Inca atestate formele res-
pective latine in epoca pagan.
Tot latine, dar cu inteles exclusiv crestin, nu din epoca pagana,
Bunt apoi cuvintele: a ajuna (ajunare); a boteza (baptizare); cdflegi
(caseum ligare); ceirnelegi (carnem ligare); creftin (christianus);
cruce (crux, crucis); a curnineca (communicare); mei inchin
-are); Indrea adica srbatoarea sfantului Andrei ([Sancti-Andreas);
inger (angelus) ; lege (lex, legis) ; martur (martur) ; peicat (peccatum) ;
peigein (paganus, adica locuitor al unui pagus, deci sateen); pare-
simi (quadragessima); peirinte (parens, parentis); Pacte (Paschae);
preot (pre(s)byterum); a reiposa (repausare); rugeiciune (rogatio,
nem); tcimplei (templum); vargurei pentru Sf. Fecioara (virgo, vir-
gula) ; .zeiu (per Deum 1). Cuvntul stint (Bantus, din sanctus) s'a
pastrat numai in unele nume de sArbatori: Sdnvdsli, Semtioan
(Santion), Sdngiorgiu, Sdaziene (24 Iunie; e mime de planta),
Sintilie, Semtamaria, Sdmedru (Sumedru), Sdnnicoarei, Simnicoard;
la Aromani i Steivineri (Sfanta Vineri) i Seimeldrean, cu intelesul
de Octomvrie, luna lui Samedru.
In rezumat deci: crestinismul a fost cunoscut in Dacia Inca
din timpul dominatiunii romane; convertirea in masa insa a
populatiunii dacoromane din stanga Dunarii s'a facut intre 350
si 450, Cu ajutorul misionarilor, dintre care cel mai inseranat este
Niceta din Remesiana. Crestinismul a trebuit s primeasca o suma
de termeni pagani la care lumea tinea fiindca se obisnuise eu ei.
Suntem, in aceastei parte a Europei, cei mai echi creftini. Toate

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 231

popoarele Pecine, Bulgarii, Srbii, Ungurii, Slovacii, Polonii,


au fost creftinate mult in urma noastrti.
Legturile noastre cu tarmul drept al Dunarii, sub raportul
bisericesc, au capatat 0 o consacrare oficiala, de ordin admini-
strativ. Justinian creeaza arhiepiscopia Justinianei Prime care
cuprindea Dardania, Dacia mediterranea, Dacia ripensis, Moesia
prima, Praevalitana, Macedonia, o mica portiune din Panonia in
care se gasea civitas Bacensis i fapt foarte important pen-
tru noi o ta0e de pamnt in stet' nga Dunrii, in Banat, cu loca-
litatile Literata 0 Recidiva. Credem ca se pot adauga la acestea
partile din spre Dunare ale Olteniei, cu Drobeta, unde s'au
gasit resturi arhitectonice cretine din secolele IVVI. De arhie-
piscopul Justinianei Prime, cu repdinta. in Serdica, aveau sa
asculte aa dar toate aceste tinuturi.
In Dobrogea, in Scythia minor cum i se spunea in vremea
aceea, era un episcopat, cu reqedinta in Tomi. Cunoatem o serie
de episcopi de aici, dela Evangelicus, pe timpul lui Diocletian,
Oda la V alentinianus care pastore0e pe la jumatatea veacului
al aselea. Ni s'a pastrat i numele a doi martiri din Halmyris,
anume Epictet i Astion.

BIBLIOGRAFIE
Crestinismul dacoroman: 1. A. E. BURN, Niceta of Remesiana, his life
and works, Cambridge, 1903; 2. C. DICULESCU, Vechimea cregtinismului la
Romdni. Argurnentul filologic, Bucuresti, 1910, 32 p. in 80; 3. V. PARVAN,
Contribuyii epigrafice la istoria cregtinismului daco-roman, Bucuresti,1911,
XVI +223 p. in 8'; 4. J. ZEILLER, Les origines chrtiennes dans les provinces
danubiennes de l'Empire romain, Paris, 1918, IV + 667 p. in 8; 5. R. NETz-
HAMMER, Die christlichen Altertiimer der Dobrudscha, Bucuresti, 1918, VII +
223 p. in 8; 6. J. JUD, Zur Geschichte der biindnerromanischen Kirchensprache.
Vortrag mit Anmerkungen, Chur, 1919, 56 p. in 8'; 7. C. DICULESCU, Con-
tribuge la vechimea cregtinismului In Dacia: din istoria religioasd a Gepi-
zilor, In Anuar. Ist. Cluj, III (1924-1925), p. 357-376; 8. PREOT A. NANU,
Monumentul cregtin din Potai'ssa, Contributie la istoria cregtinismului daco-
roman, Odorheiu, 1926, 25 p. in 16'; 9. HIPPOLYTE DELEHAYE, Les martyrs
Epictete et Astion, In Bull. Sect. Hist. Acad. Roum., XIV (1928), p. 1-5;
10. N. IORGA, letona bisericii romdnegti gi a ieta religioase a Romdnilor,
ed. 2, vol. I, Bucuresti, 1929, 432 p. in 8; 11. J.ZEILLER, Le site de Justiniana
Prima, In Mlanges Diehl, vol. I, Paris, 1930, p. 299-304; 12. MATTHEW

www.dacoromanica.ro
232 CRE$TINARE A DACOROMANILOR

SPINKA, A history of Cristianity in the Balkans, Chicago, 1933, 202 p, in, 8';
13. ANTON VELCU, Contributa la studiul cretinismului daco-roman sec. IIV
d. Cr Bucuresti, [1934], 74 p. in 8; 14. D. RusSo, Inscription grecque de
Tomis, In Istros, I (1934), p. 175-178; 15. JAC QUES ZEILLER, L'expansion
du christianisme dans la pninsule des Balkans du I-er au V-e sicle, In Rev.
Balk., I (1934-1935), p. 414-419; 16. C. DAICOVICIU, Exista monument&
creqtine in Dacia Traiand din sec. IIIII?, In Anuar. St. Clas. Cluj, II
(1933-1935), p. 192-209; 17. S. MEHEDINTI-SOVEJA, Creftinismul romanesc.
Adaos la caracterizarea etnografica a poporului roman, Bucuresti, 1941, 224
p. in 8; 18. KURT HOREDT, Eine lateinische Inschrift des 4. Jahrhunderts aus-
Siebenbargen, Sibiu, 1941, 8 p. in E. (Extras din Anuar. St. Clas. IV).
V. si p. 200, nr, 73.

www.dacoromanica.ro
STAPANIREA GEPIZIL OR IN DACIA. AVARII
Aproape trei secole au locuit tn Dacia
neamuri germanice.

Gepizii au locuit In Dacia. Unii istorici, In dorinta de a de-


monstra cu erice pret continuitatea stramoilor In stanga Dunarii,
au contestat mult vreme, unii contesta i astAzi, ea.' Gepizii de
altfel ea i. Gotii ar fi ocupat vreodat Dacia. Aceste neamuri
spun ei n'au locuit niciodat tinuturile noastre, ele s'au aye-
zat numai pe la margini; de aceea nici n'avem cuvinte de origine
german5 In limba noastr. Izvoarele istorice at'at textele li-
terare cat Fli descoperirile arheologice sunt Ins categorice: ele
arat dimpotriva prezenta Gepizilor, ca i. mai Inainte, a Goti-
lor, In insi Mima trii noastre. Dad au amas sau nu euvinte
In limba romana dela aceste popoare, se va vedea cu timpul:
eereetarile In aceasta directie sunt abia la inceput. Dar indiferent
de rezultat, nu putem trece peste marturia clar i categorica a
izvoarelor istorice..Afar de cazul cnd vrem sh' scriem istoria
fall izvoare, pe baza unor idei ireeoncepute: atunci se poate sus-
tine once. Daca acceptam insa aceeace ne arata izvorul fundamental
pentru studiul acestei epoce, anume Jordanes, atunci trebuie sa
admitem c'd Gepizii, In urma luptei dela Netao, au ocupat i. au
locuit Dacia. Aeelai izvor ne da hotarele: la apus Tisa, la mia-
zazi Duarea, la rasarit un rau repede i. spumegos , cu numele
Flutausis , pe care unii l-au identificat cu Siretul, iar allii, cu
mai multa dreptate, cu Oltul. Se spune de asemenea c'd prin tara
ocupata de Gepizi curg rurile Marisia, Grisia, Miliare i Gilpil.
Primele dou'a sunt Mureul i. Criu1; despre celelalte doua' nu
se tie cu siguranta caror rauri de azi corespund ; se banuete
numai ea' Gilpil ar fi Jiul.

www.dacoromanica.ro
234 STARANIREA GEPIZILOR 11 DACIA

Fig. 96. Caul de argint din tezaurul &Wit la Apahida. Iaceputul


secolului al IV-lea. (Muzeul din Budapesta).

www.dacoromanica.ro
GEPIZII AU LOCUIT IN DACIA 235

Descoperirile arheologice vin in sprijinul marturiilor lui Jor-


danes. Inteadevar, s'au aflat atat in Ardeal la Apahida, la
eica Mica, la. imleul Silvaniei cat i in Oltenia la Coo-
veni tezaure al caror caracter germanic pare sigur (vezi i p.
205 i fig. 96-402). Primele trei provin, dupa toate probabilitaVle
dela Gepizi.
In afara de Dacia, Gepizii au mai stapanit catava vreme i
_

Fig. 97. Fibule 0 lanturi de aur, tmpodobita,cu pietre pretioase, din ter.aurul dele Apahida.
Lanturile se pare cA erau atArnate de a coroan. Secolul al V-lea. (Muzeul din Budapesta).

unele tinuturi de pe malul drept al Dunarii, 1ntre altele i insem-


natul ora Sirmium, de pe Saya.
Spre apus:de Tisa, anume lntre acest rail i Dunare, intalnim
dupa Infrngerea Hunilor pe Sarmati, care-i pastreaza deci lo-
cuintele vechi. Ultima mentiune despre ei va fi In anul 488, cand
Sarmatii lupta alaturi de Gepizi Impotriva Ostrogqilor, condui
de Teodoric. Pe urma, acest popor dispare de pe scena istoriei.
In Panonia, la apus de Dunare, locuiau acum Ostrogotii, care nu
vor ramane ins aci multa vreme, deoarece vor pleca sub Teodoric
.in Italia; In Muntenia i in Moldova incep A se aleze Slavii.

www.dacoromanica.ro
236 STAPANIREA GEPIZILOR IN DACIA

Fig. 98. Fibule (agrate) de ate tmpodobite cu pietre pretioase, din tezaurul al doilea
dela im1ul Silvaniei. Secalul al IV-lea. (Iduzeul din Budapesta).

popor mai linitit decat celelalte neamuri germani-


ce Jordanes ti numete * quieta gens au stat in legAturi

www.dacoromanica.ro
GEPIZII AU LOCUIT IN DACIA 237

nice cu imperiul roman de rsrit sau, cum incepe s i se spunA


de acum inainte, cu imperiul bizantin. ImpAratul Marcianus se
-oblig s4 le dea o suma de bani anual, ca dar, si le recunoaste
stpfinirea Daciei. Aceast situatie a durat pan' In vremea lui
Justinian care, voind sa reconstitue vechiul imperiu roman, face
lntre altele si o expeditiune n nordul Dunrii. Inainte de 535,
trupele bizantine pfttrunseser in Banat si in Oltenia si ridicaser

Fig. 99. Douli hbule de aur, Impodobite pietre pretioase, din tezauruljal doilea dela
Silvaniei. Secolul al 1V-lea. (Muzeul din Budapesta).

o serie de 'castele sau cettiti in localitAtile de pe malul stang: astfel


erau Literata, in Banat vechea Lederata din timpul razboaelor
lui Traian cu Decebal Recidiva, mai inainte Arcidava, '
Drobeta, unde s'au gsit monumente din aceast vreme. Numele
cettilor aceleasi ca ale localittilor de pe vremea and Dacia
era provincie roman arat continuitatea populatiei din ele
in timpul dela plecarea legiunilor incoace; de altfel Literata si
Recidiva sunt numite chiar, in novela XI a lui Justinian pri-
vitoare la organizarea bisericeasa a Daciei Aureliane t civitates
adicA orase, asezri civile.

www.dacoromanica.ro
938 STAPANIREA GEPIZILOR IN DACIA

StApttnirea Gepizilor asupra Daciei a tinut Oral' in anul 566,


and statul lor e sfaramat de Longobarzi uniti cu Avarii. Longo-
barzii, neam germanic, se aezaserd pe la 505 in regiunea dele
nord-vest de Tisa. Ei ajung in curtmd in conflict cu Gepizii; intre
540 si 566, au loo o serie de lupte, in care se amestedi, luAnd par:-
tea Longobarzilor, i Bizantinii. Acetia aveau o politicI Tharte
abila: de a a smuti pe barbari unii impotriva altora pentru a-i
r

Fig. 100. Don paftale de aur, lmpodobite cu pietre pretioase, din temurul al doilea de la
Simlaul Silvaniei. Secolul al IV-lea. (Muzeul din Budapesta).

distrage dela atacurile impotriva imperiului qi, apoi, de a interveni


la nevoie, ajutAnd pe cei mai slabi pentru ca s4 nu se strice echi-
librul de forte si unul din neamurile barbare sa devie prea puternic.
Multumitd acestei politici, Bizantinii silesc chiar pe Gepizi, in
anul 551, sa le restituie teritoriile pe care acetia le ocupaser in
dreapta DunArii, in Dacia Aurelian, cu putin timp mai inainte.
Sfaramarea statului 0 data cu el si a poporului gepid
a avut loo in chipul urmator: Longobarzii voiau sail rifizbune
asupra Gepizilor pentru unele infrangeri mai vechi si mai ales
pentru o insultli recent: regele Gepizilor refuza sali dea fiica

www.dacoromanica.ro
GEPIZII AU LOCUIT IN DACIA 239

dupa Alboin, regale longobard. Cum singuri nu puteau spera o


izbanda hotaritoare, Longobarzii cer ajutor Avarilor, un neam
puternic, de origine, dupa unii, mongola, dupa altii, turco-tatara,
care venise din aceleai parti rasaritene ca i Hunii i se stabilise In
preajma Daciei, anume In Bugeac i In Dobrogea. Justinian Inche-
iase un tratat cu Avarii In anul 558, In virtutea carnia le platea
anual o suma de bani Insemnata (vezi fig. 103), ei obligandu-se sa
lupte Impotriva duinanilor imperiului. Avarii primase cererea de
ajutor a Longobarzilor, dar le pun conditii grele: sa le dea tot teri-

Fig. 101. Podoabe de aur, impodobite cu almandine (pietre rosii), din


tezaurul dela Cosovenii-de-jos (ud. Dolj). Circa 400 chip& Christos.
(Colectia Dr. Severeanu, Bucuresti).

toriul ce se va ocupa, jumtate din prada i, inainte de lupta, a


zecea parte din turme. Longobarzii accepta, numai pentru a se raz-
buna., qi In anul 566 pornesc rzboiul Impotriva Gepizilor. Acetia
sunt atacap de doug armate: una, se pare, din spre miazanoapte,
a Avarilor ; alta, din spre apus, a Longobarzilor. Regale gepid Cu-
nimund a facut greeala de a-i Imparti forlele In dona, spre a lupta
simultan cu adversarii ; aceasta greeala i-a fost l'atara. Ciocnirea
cu Longobarzii a avut loc In vestul Daciei; armata gepida a fost
sfaramata cu totul ; daca e sa credem marturia cronicarului Paul
Diaconul, n'ar fi scapat viu niciun singur soldat macar; Insui
regale i-a gasit moartea pe campul de bataie. Intre timp, armata
cealalta, care plecase Impotriva Avarilor, a fost qi ea batuta in
dona randuri; In felul acesta, puterea Gepizilor e sframata tsi

www.dacoromanica.ro
j

N.,

Fig. 102. Obiecte de argint (podoabe de harnazament) din tezaurul eisit la Cogovenii-de-jos (jud. Dolj). Secolul al IV-lea.
(Muzeul Regional al Olteniei, Craiova).

www.dacoromanica.ro
CE NE-A RAMAS DELA NEAMURILE GERMANICE 241

statul lor distrus; poporul va avea soarta Hunilor: incetul cu


incetul se va topi in mijlocul celorlalte neamuri, disparand dupa
catava vreme cu totul de pe scena istoriei. Bizantinii, de0 faga-
duisera Gepizilor ajutor i bani i primisera in schimb pentru
aceasta oraul Sirmium, nu s'au micat: pricina e ca Longobarzii
venisera ei la Bizant dupa ajutor i imparatul, ne0iind ce se
va alege, preferase sa pastreze neutralitatea. De data aceasta
insa, politica bizantina nu s'a dovedit justa, deoarece Avarii, in
urma infrangerii Gepizillor, au ajuns foarte puternici 0 au con-
stituit timp indelungat dupa aceea o primejdie permanent pentru
imperiu. La un moment dat, in 626, au asediat chiar Constantino-
polul 0 n'a lipsit mult sa-1 cucereasca.
Longobarzii, dupa sfar0tu1 victorios al razboiului cu Gepizii,
dupa ce 0-au razbunat i vechile infrangeri 0 insulta recenta
fiica regelui Cunimund devine acum sotia lui Aiboin parasesc,
In primavara anului 568, tinuturile de langa Tisa 0 se indreapta
spre nordul Italiei unde intemeiaza un stat puternic i dau numele
lor manoasei campii a Padului, Lombardia.
Ce ne-a riimas dela neamurile germanice? In tinuturile noastre,
neamurile germanice au ramas timp indelungat, vreo trei sute de
ani, i anume dela parasirea Daciei (275) 0 pana la sfaramarea
statului gepid (566). In doua randuri, ele au dominat i politice0e
prima dat, intre 275 0 375 (navalirea Hunilor); a doua (Ara,
dupa batalia dela Netao (454) 0 pan'a la victoria Avarilor 0 Lon-
gobarzilor (566). Din acest rastimp de convietuire, sa nu fi ra'mas
nimic populatiei dacoromane? N'a-u exercitat neamurile germa-
nice in aceasta vreme nicio iniluenta asupra stramo0lor no0ri?
Chestiunea, dupa cum am spus 0 mai inainte, este controversata.
Multa vreme Invatatii no0ri au afirmat ca nu exista niciun ele-
ment vechiu german in bimba romana. Dupa razboiu, profesorul
Diculescu dela Cluj, in lucrarea sa a Die Gepiden , a sustinut dim -
potriva ca influen0 Germ.anilor asupra noastra a fost insemnata,
comparabila chiar ceea ce e ins o eroare cu aceea a Francilor
asupra Galoromanilor sau a Longobarzilor asupra Italienilor ; el a
dat un numar de vreo 300 de cuvinte, precum i o serie Intreaga de
nume de locuri si de persoane, care ar avea aceasta origine. Filo-
logul german Ernst Gamillscheg reduce. num5rul cuvintelor la
26 pe care le considera sigure invatatul roman Sextil Pu-
17

www.dacoromanica.ro
242 STAPANTREA GEPIZILOR IN DACIA

cariu scade Insa 0 din acestea d cel putin jumatate s. Aa bloat, Via
la urma, raman numai 'vreo cateva cuvinte precum: tu/, pungei,
nastur, steirnut (cu stea in frunte), reincaciu, rapein, stinghe, target,
r)i mai ales verbul a cutropi care e unul din cele dint& cuvinte
auzite la noi dela Germani 0 cea mai caracteristica urma din
epoca invaziilor *. Totdeodata, prin fEtptul ea acest verb se in-
talne0e numai la Romfinii din nordul Dunarii *, el e cc gi o do-
vada elocventa a continuitatii noastre * (S. Pulcariu).
Avarii. In urma victoriei repurtate asupra Gepizilor, Avarii se
stabilesc in campia Tisei 0 a Duniirii, unde statusera mai inainte
Hunii. Aci, in pusta, 10 aeaza ei ca,pitala, Inconjurata de un zid
circular ; de aci pornesc expedi-
tiile de prada In Peninsula Bal-
canica 0 in spre apus. Avar *,
In limba tuna', are intelesul de
vagabond *. Slavii le spuneau
Obri , cuvant care a ajuns sa
Fig. 103. Moneti de aur dele Justinian Inseam Cu vremea uria0 D. tim
(527-565). Exemplare de felul acesta eau
Visit la noi in %aril. putine lucruri despre damii;
limba lor nu ne este cunoscuta.
Dregatorii lor cei mai Inalti se numeau capcani sau cafcani, ca
In vechea limba a Bulgarilor.
Avarii fac repetate navaliri In imperiul bizantin, ajungand In
626 chiar sa asedieze Constantinopolul. Istoria navalirii lor fiind
Insa legata de aceea a Slavilor, o vom trata la capitolul acestora
din urma.
In ce prive0e raporturile cu populatia din Dacia, nu le cunoa-
tem. tim numai atat ca pe cand Avarii stapttneau pusta pano-
nick in linuturile noastre erau Slavii. Intre Avari 0 Slavi, rela-
Ole au variat: cateodata erau bune, ambele popoare mergand
unite In expeditiile de prada, cum a fost de pilda la asediul Con-
stantinopolului, alte ori se rupeau, ajungandu-se la razboiu.
Pare probabil ca Avarii sa-0 fi intins stapanirea 0 asupra
esului din stanga Tisei, pani In Muntii Apuseni, poate 0 mai
departe. Fibula de argint aurit gasita in al doilea tezaur dela
Coovenii de jos pare a arata o origine avara (vezi fig. 104). N'avem
insti 0,iri mai precise in privinta aceasta. Unii cercetatori vad
In aped unii folklorului rorntmesc amintirea capcanilor avari:

www.dacoromanica.ro
AVARII 243

Fig. 104. Fibula si cercei de argint aurit din al doilea tesaur &la Cosovenii-de-jos (jud.,
Do1j). Circa 700 dupa Christos. (Colectia Negrescu, Craiova).

1
www.dacoromanica.ro
'244 STIPANIREA GEPIZILOR IN DACIA

ar fi un indiciu de impresia grozava pe care trebue s'o fi facut


acesti barbari asupra stramosilor nostri. Etimologia 'ma nu e
sigura, asa ca nu putem insista.
La. al VII-lea sinod ecumenic dela Niceia, tinut in anul 787,
a luat parte si un anume Ursus, episcop al Avaritilor ( Waxen();
T(y 'Apaecriiiv). Cei mai multi dintre cercetatori vad in acest
Ursu, cu nume evident latin, pe episcopul orasului Abrittus din
Moesia. Inferioara. In ultimul timp Ina, s'a exprimat i parerea
ca termenul eApaecuto se refera nu la crap' mentionat mai
sus (ar fi trebuit sa avem in cazul acesta Intaxono TO6 Akerbiov)
oi la locuitorii din Ora Avarilor *. Ursus ar fi deci un episcop
ronuin din veacul al VIII-lea, cel dintai pe care 11 inregistreaza
istoria. Chestiunea nu e lamurita Inca; daca studii amanuntite
Tor izbuti insa s5. dovedeasca temeinicia ultimei ipoteze, atunci
descoperirea ar fi de cea mai mare importanta pentru istoria noes-
tra medieval, sub toate raporturile.
Statul avar a fost distrus de Carol cel Mare inteo serie de lupte
tare au culminat in anul 796 prin cucerirea capitalei, uncle invin-
gatorii au gash multe bogatii. tar poporul aver a fost nimicit
In lama luptelor pe care le-a purtat dupa aceea cu Bulgarii de
sub conducerea lui Krum (802-814). Lexicograful bizantin Suidas
ne apune ca acesta a desfiintat literalmente hoarda Avarilor.
tar cronica ruseasca, zisa a lui Nestor, relateaza: Au murit cu
totii, n'a mai ramas niciun Avar Disparitia lor a fost asa de
rapida si de completa, Inca a iesit o vorba la Rusi: Au pierit
ca .

BIBLIO GRAFIE
Gepizli: 1. C. DICULESCU, Die Gepiden. Forschungen zur Geschichte Da-
ziens im frahen Mittelalter und zur Vorgeschichte des rumiinischen Volkes,
Vol. 1, Leipzig, 1922, XV + 262 p. in 8'; 2. C. DICULESCU, Altgermanische
Bestandteile im Rumiinischen, In Zeitschr. f. rom. Phil., XLIX (1929), p.
885-436; 3. P. SKox, Gibt es altgermanische Bestandteile im. Rumiinischen?,
In Zeitschr. f. rom. Phil., L (1930), p. 257-279; 4. N. FETTICH, Der =ate
Schatz oon Szilgysomlyd, In eolectia Archaeologia Hungarica, VIII, Budapest,
1931; 5. ERNST GA MILLSCHEG, Romania Germanica. Die Ostgoten. Die Lango-
barden. Die altgermanischen Bestandteile des Ostromanischep. Altgermanisches
im Alpenromanischen, Berlin si Leipzig, 1935, XIV + 329, p. in 8; 6. SEXTIL

www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE 245

PU$ CARIU, Pe marginea c'driilor, V, Bueureti, 1936, p. 276-358 (Extras din.


Dacoromania, VIII).
V. 0 p. 208, nr. 2, 3 0 5.
Avaril: 7. J. B. BURY, History of the later roman empire, vol. II, London,
1923, IX + 494 p. in 8.; 8. AL. BA SCHMAKOPE, Etud,e sur 'origine des Avars,
In L'Ethnographie, nouvelle serie, nr. 17 0 18 (1928), p. 1-8; 9. ALLEN W.
A. LEEPER, Germans, Avars and Slays, In The Slavonic Review, XII (1933),
p. 117-132.
V. 0 p. 279, nr. 14.

www.dacoromanica.ro
SLAVII
Patent zice, lard exagerare, cd nici
nu poale fi vorba de Po por romdn inainte
de absorbirea elementelor slave de afire
populafia bdetinage romand In cursul
sec. VIx.
(Ion Bogdan, Discursul de receptie
la Academia RontAnA).

Insemnatatea lor in istoria Romanilor. Dintre toate neamurile


cate s'au asezat in Dacia, dupa retragerea legiunilor romane,
niciunul nu are atata insemntate pentru istoria poporului nostru,
ca Slavii. Ei joaca in tinuturile dunarene rolul pe care I-au jucat
In apus neamurile germanice. Se stie inteadevar ca popoarele
romanice de astazi au rezultat din amestecul locuitorilor de limba
latina din imperiu cu barbarii care s'au asezat in trile respective.
Francezii provin din amestecul Galoromanilor cu Fran cii, neam
germ.anic, pe care I-au asimilat. Italienii au in vinele lor Amp
longobard, tot germanic. In Spania s'au asezat Vizigotii. La noi,
Slavii. Suntem un popor romanic de coloratura slava, dupa cum
Francezii, Italienii, Spaniolii sunt popoare romanice de colora-
tura' germanica. Reprezentam tocmai prin aceasta o nuanta aparte,
caracteristica, si o posibilitate de civilizatie si cultura unidi in
mijlocul marei familii romanice.
Slavii ne-au influentat sub raportul rasei, al limbii, al organi-
zarii sociale fi de stat, sub raportul cultural 0 bisericesc. Niciun alt
popor nu a avut o inraurire asa de puternica asupra noastra.
De aceea s'a si spus chiar de catre slavistul Ion Bogdan ca nu
poate fi vorba de poporul roman cleat dupd amestecul cu Slavii.
Aceasta afirmatie trebue inteleasa credem noi in sensul c5.

www.dacoromanica.ro
CULTURA $1 CIVILIZATIA NAVALITORILOR SLAVI 247

poporul roman vi-a capatat alcatuirea sa deplina, caracteristicile


sale etnice complete, numai dupa ce elementului esential daco-
romanic, constituind temeiul, i s'a adogat elementul slay. Cu
alte cuvinte a nu avem de a face cu parti egale nici cantitativ,
nici calitativ, vi ca punctul de greutate trebuie sa cada tot asupra
primelor dou elemente. Dag ar fi sa seriem elementele etnice
componente ale poporului roman, dupa importanta lor, am avea
deci: Intai elementul autohton, dacic, apoi, In al doilea rand,
elementul roman, iar In al treilea rand, la urma, cel slavic. Chiar
vi ava Insa, nu-i mai putin adevrat ca influenta lui a fost consi-
derabila vi ca el ramane element component al poporului nostru.
Sub raportul limbii, de exemplu, unul din cei mai buni cunosca-
tori, romani,stul Ovid Densusianu, spume a influenta slava 4 a fost
mult mai intensit fi mai variatd decdt aceea germanicd asupra limbii
italiene sau franceze . E necesar prin urmare sa insistam asupra
Slavilor, asupra felului lor de vie* vi a organizarii lor, spre a ne
putea da mai bine seama de influenta pe care au exercitat-o asu-
pra noastra.
Cultura ci civilizatia nAvalitorilor slavi. Patria primitiva a Sla-
vilor a fost tinutul cuprins Intre Vistula spre apus, Niprul mij-
lociu spre rasarit, lacurile Mazuriene vi acelea dintre afluentii
Narewului vi ai Pripetului spre miazanoapte vi Carpatii galitieni
spre miazazi. Corespundea ava dar aproximativ cu Polonia d
astazi, plus regiunea de vest a Ucrainei: un tinuf, de ves, straba tut
de cursuri de apa, cu multe lacuri, balti vi paduri.
Slavii erau foarte numerovi, bi se lmparteau Inteo suma de
triburi; cu vremea, au ajuns s se diferentieze ca limba vi au dat
navtere la mai multe popoare: Ruvii, cu cele doua Imp5rtiri ale
lor, Ruvii mari (Velicoruvi) vi Ruvii mici sau Ucrainienii (Malo-
ruvii) formand grupul de rasarit; Cehii, Slovacii, Polonii, la
care se pot adauga vi Sorabo-Luzacienii vi Polabii , formand
grupul de apus vi, In sfarvit, Slovenii, Croatii, Sarbii vi Bulgarii,
formand grupul de sud. Slavii cari au locuit tinuturile noastre,
topindu-se treptat In mijlocul populatiei romanice de aici, apar-
tineau, judecand dupa resturile pe care le-au lasat In limba vi In
toponimia romaneasca, grupului de sud vi anume, se apropiau mai
mult de Bulgari (adica de Slavii cari au capatat apoi nu mele de
Bulgari).

www.dacoromanica.ro
248 SLAVII

Scriitorul bizantin Procop din Cezareea ne spune CA Slavii


erau blonzi-rosiatici; semanau deci, In privinta aceasta, cu Ger-
manii. Se ocupau mai ales cu cresterea vitelor, cu 'vanatul si cu
pescuitul; faceau Ina si agricultura, cultivand In special meiul
si ovazul. Aveau prisaci: miedul facut din miere fiarta cu spa'
si lasata sa fermenteze era bautura lor preferata. Lucrau inul
si cnepa, precum si lana. Ca Imbracaminte se foloseau mult de
blanuri; pe cap purtau caciuli, In picioare opinci: cuvntul insusi
este luat dela Slavi. Locuiau In bordeie numite In limba lor
zemnite, adica sapate In pilmnt: de aci vine si numele orasului
nostru Zimnicea; aveau Insa si case de Mime. Capeteniile Ici. con-
struiau chiar locuinte mai mari, cu multe Incaperi, dintre care
unele erau rezervate exclusiv femeilor.
Slavii vindeau negustorilor straini care le cercetau 4 targurile
(cuvantul e slay) diferite brnuri, de castor, de 'vulpe In spe-
cial vulpea neap% pe care o lauda scriitorul arab Masudi de
zibelina, de veverita. Apoi miere, peste uscat, chihlimbarul de
Baltica pe care Grecii 11 numeau electron (de aci cuvantul electri-
citate) ci. sclavi. Acestia erau asa de numerosi li gasim din Spa-
nia ptina In Daman Incat numele lor etnic Slavus, Sclavus ,
a ajuns In evul mediu s exprime notiunea de rob, In general.
In schimbul marfurilor pe care le vindeau, ei importau obiecte
de podoaba, uleiuri, vinuri sudice.
Drumurile erau mai mult de a lungul apelor. Cu barcile lor,
Slavii coborau pe Ka.ma, afluentul Volgai, apoi pe acest fluviu
insusi pana la Marea Caspica, pe Nipru pana la Marea Neagr
si pe Vistula spre Baltica.
Din punct de vedere al organizarii sociale, grupul cel mai
mic Id forma familia. Aceasta nu era alctuita ca astazi numai
din parinti si copii, ci cuprindea si pe nepoti, pe stranepoti, pe
veri, asa incat numara multe suflete. Venea apoi clanul sau comu-
nitatea familiala si, la urma, tribul, care era cel mai mare. Consi-
derati sub raportul drepturilor si al rangului In societate, Slavii
aveau trei categorii: I.. Robii proveniti din prizonierii de razboi
sau din sclavii cumparati; ei nu se bucurau de libertate perso-
naba, fiind In puterea stapanilor lor ; 2. Oamenii liberi, cu drepturi
depline; acestia declaran razboi, Incheiau pace, puteau sa cum-
pere, sa vanda, sa. Incheie once fel de contract; 3. Fruntafii, cei

www.dacoromanica.ro
CULTURA SI CIVILIZATIA NAVXLITORILOR SLAVI 249k

cari se distingeau prin avere sau experienta, vi din care s'a format
nobilimea slava. O asemenea nobilime Intalnim la neamul
In jurul principelui Boz, apoi la Slavii din Muntenia, pe langa
principele Dauritas, In secolul al VI-lea. Cu timpul, nobilimea
devine din ce in ce mai puternica ; ea cavtiga In prestigiu, In auto-
ritate, ca avere i ajunge sa domine masa poporului. In acelavi
timp, oamenii liberi decad, pentru a isprAvi In cele din urma
in situatia de verbi. In secolul al X-lea, ava ziii oameni liberi
datorau armuitorilor, In awl de dijma, vi o suma de servicii:
ei trebuiau s lucreze la drumuri, la poduri, la fortarete, s faa
de pa.za, etc.
Proprietatea solului a fost la Inceput colectiva; au exista pro-
prietate individuala. Muncile se faceau In cumun: ieveau tnti la
arat, la semanat, la pravit, la secerat i recolta se Imparvea pro-
portional cu numarul sufletelor. Proprietatea individuala a existat
in primele timpuri numai pentru mobile, pentru lucrurile care
erau In imediata legatura cu individul; mai tarziu, ea s'a extins
asupra locurilor de aratura vi a fanetelor, padurile i pavunile
continuand sa ramana In devalmavie. Din felul acesta colectiv de
stapanire a pamantului rezultau anumite consecinte. In primul
rand, responsabilitatea solidara a locuitorilor dinteo comuna. Din
moment ce pamantul e al tuturora, adia au cu totii parte In
averea obvtei, drept este ca atunci and se pune asupra acelei
comune un bir sau cade o npasta, iari cu totii sa fie raspunza-
tori. Aceasta solidaritate a locuitorilor unei comune se numevte
opole In Polonia, Keg% In Rusia, OKOMM4 In Balcani. Ea se
constata vi In Vrile noastre. O alt consecinta este dreptul de imix-
tiune al satului In 'vanzarea proprietatilor. Cand cineva vrea
Instraineze o proprietate, trebue mai lag ea se adreseze rudelor,
apoi celorlalti locuitori ai satului i numai daa toti acevtia refuza.
sa cumpere, atunci poate s'o vanda altcuiva. i la noi se constata
acelavi lucru.
Femeia nu are aceleavi drepturi ca barbatul, ci li este inferioara.
Fetele nu vin la movtenirea imobilelor care se Impart numai
Intre baieti. Taal are drept de vieqa vi de moarte asupra, copiilor ;
el poate sa-i Wilda, in caz de nevoie, de pida and e foamete
mare ; de aceea, In limba slava, acelavi cuvnt servevte pentru a_
designa vi pe copii vi pe sclavi.

www.dacoromanica.ro
260 SLAVII

Organizarea militara la inceput lasa mult de dorit. Cu vremea


'ma, se imbunatalete i la sfaritul secolului al VI-lea, scriitorul
bizantin loan din Efes spune ea Slavii arzati de curand in Bal-
cani au Invatat sa se lupte tot ala de bine ca f;si Romanii. Exista
o categorie de luptatori numiti viteji; soldatii se numeau in ge-
neral ratniti sau voiniti (la singular voinik, de unde vine i cuvantul
romanesc); comandantul armatei purta numele de voevod care
inseamna acelai lucru ea latinul dux sau germanul Herzog. Un
grup mai mare de oaste alcatuete un pale. Locul intarit cu zi-
duri de pImant, cu anturi i cu pari ascutiti forma o grcidifte sau
gorodifte, adica, am fi zis noi, o cetate.
Ca arme aveau sulita, sabia, securea (primele doua cuvinte
sunt slave!) apoi arcul cu sagetile otravite, i scutul.
Din punct de vedere politic, multa vreme Slavii n'au putut
intemeia state sau organizatii mai mari. Ei traiau impartiti In
triburi care se dumaneau adesea unele pe altele. Astfel de triburi
erau, de pilda, Antii, Sclavinii cari locuiau in campia Munteniei,
Severienii, etc. Tribul era alcatuit din mai multe jape (Mna) in
fruntea carora statea cate un upan (de aici jupanii din documen-
tele noastre vechi), lar jupa se alcatuia din mai multe familii,
fiecare avanduli conducatorul ei caruia i se spunea, pare-se,
-starosta sau starefina. Cu vremea, Slavii ajung sa se grupeze in
organizatii mai mari, avand in frunte cate un rege, care purta
numele de knez (dela vechiul german chuning ). Statele slave
au fost intemeiate tarziu i mai intotdeauna dupa modele strine,
uneori chiar prin straini, germani sau asiatici.
Vechii Slavi erau animiti* adica socoteu ca lucrurile
fenomenele naturale au suflet i pot face bine sau rau omului,
dupa cum acesta tie sa i le faca favorabile sau nu. Se inchinau
la stand i la munti, la izvoare, la paduri, la unele animale i
adorau focul, stelele, soarele i luna. Ei credeau apoi lute suing
de fiinte nevazute, care traiesc pe Lana casa omului, prin holde,
prin paduri, pe laugh* izvoare, i care de asemenea pot face bine
sau rau omului. Astfel erau, de pilda, fapturile numite rusalki
vili . Cele dintai aunt sufletele tinerelor fete moarte; ele lo-
cuiesc pe malul apelor ; acolo petrec i danseaza. Sunt eau voi-
-Ware fata de om i acesta trebue sa le imblanzeasca prin mici
-sacrificii. Cele de al doilea se aseamna cu ielele # din credintele

www.dacoromanica.ro
CULTURA SI CIVILIZATIA NAVALITORILOR SLAV' 251

populare ale neamului nostru ; se pare ca 0 numele e acelaoi.


Slavii aveau 0 cAtiva zei la cari se inchinau: Perun, zeul suprem,
inchipuind cerul furtunos, Cu tunete 0 fulgere, asemenea deci lui
Jupiter fulgur al Romanilor sau lui Thor al neamurilor germa-
nice. Era apoi Sparog, zeul cerului senin, strOlucitor, care purta
In unele locuri 0 numele de Dajbog, adid zeul care da (deus dator);
el face sg se coaca grnele 0 fructele. Un alt zeu era Veles sau Votos,
vrotectorul turmelor. In unele texte tarzii e pomenit 0 zeul Troian:
el nu aparfine, de fapt, religiei populare, ci este, aoa cum rezultg
vi din traditia rusa care-1 aminteote In Cantecul toviirgoiei lui
Igor , divinizarea lui Traian, Imparatul roman, ale arui mari
victorii din Dacia ii duseserg faima Ong in mijlocul tinuturilor
locuite de neamurile slave. Sub raportul cultului, Slavii aveau
sacrificii de animale, uneori 0 de oameni, 0 ofrande: inchinau
zeilor 0 fiinfelor supranaturale In care credeau tot felul de pro-
cluse: paine, brOnzO, miere, prOjituri, pasgri, legume, etc. 0 clasa
de preoti nu se constatg a fi existat decat la semintiile de pe lAng6
Baltica. Existau in schimb vrdjitori i. ghicitori cari aveau mare
trecere. Ei otiau sO ceteascO in lichide, in aochii de lemn, in zborul
pasOrilor 0 prin tot felul de trucuri impresionau pe credinciooi.
Vechii Slavi credeau ca, dupg moarte, sufletul omului era
,chemat la o altg vieafO, inteun loo numit navi sau rai . (De
aci cuvntul nostru, adaptat !nog' creotinismului). De aceea, cand
murea cineva, ii puneau lng trup o sumg de lucruri necesare
-viefii de dincolo: alimente, cal, sclavi 0 sofia care era ucisa oi
apoi ars'al pe mormintul barbatului. Trupul celui raposat, in epoca
mai veche, se incinera; mai tgrziu se practica 0 ingroparea, sub
-o movila, de obicei de statura unui om. Dupg inmormAntare,
.avea loo ospg.ful funerar care adesea ori degenera in petreceri zgo-
motoase.
MultO vreme s'a crezut ca Slavii au foot un popor paonic,
_bland, CO se deosebeau deci fundamental de ceilalti barbari. Cer-
cetOrile mai noi, fgcute WO idei preconcepute, au dovedit Ins&
lipsa de temei a acestei pareri. Ei erau tot atat de aprigi In niva-
Erik lor: jefuiau oraoele, luau robi, ardeau 0 omorau, ca 0 cei.-
lalti barbari. Scriitorul bizantin Procoji din Cezareea spune ca
-fiecare navlire a Slavilor in imperiul bizantin insemna pierderea
a o Bldg de-mii de locuitori, morti, raniti sau prizonieri.

www.dacoromanica.ro
052 SLA VII

Evident, data tare supusa, n'aveau niciun interes, ca 0 Mon-


golii, sa continue cu jafurile 0 uciderile. Dimpotriva, indemnau
pe batinai Bali vada inainte de agricultura, spre a putea lua ei
dijma obinuita. Un cronicar sirian ne area chiar ca Avarii 0
Slavii spuneau locuitorilor din Wile supuse: Semanati 0 sece-
rali ; noi o sa va lu'm numai o parte din produse*.
Navalirea Slavilor In Otte noastre. Luptele cu Bizantinil. In
numr mic, veniti prin infiltratduni 0 constituind insule sau en-
clave etnice, Slavii se poate sa fi existat In Dacia 0 Inainte de seco-
1 ul al VI-lea; cercetrile, In privinta aceasta, n'au ajuns la un re-
zultat precis 0 categoric. In numr mare, luand in stapanire Intreg
tinutul locuit de Romani, ei nu vin lima decat incepand din seco-
lul al VI-lea. Pe vremea lui Justinian (527-565), scriitorul bizan-
tin Procop din Cezareea ne apune ca Avarii (el ii numete, intre-
buintnd un arhaism, Hunii1), Sclavinii ci. Antii locuiau peste Du-
nre, nu departe de tarmurile ei. Cei dintai, Avarii, 10 aveau ae-
zarile in partea de apus, In campia Tisei, Sclavinii ocupau campia
munteana iar Antii eran mai spre ragrit, prin Moldova i pe coasta
nordica a Marii Negre. Neamurile slave nu s'au multumit Insa sa
ocupe numai partea easa a Vrii; ele s'au intins 0 peste regiunea
deluroasa deal ca ci podgorie aunt cuvinte slave 0 peste cea
muntoasa, pang in vaile cele mai ascunse. De data aceasta, nava-
litorii se aeaza efectiv in tinuturile ocupate ci pretutindeni. Nu e
vorba numai de o dominatie politica 0 de unele grupuri reduse de
populatie, stabilite In mijlocul batinailor ca pe vremea Scitilor,
Celtilor sau Sarmatilor. Ci de o luare In stapanire reala, prin ae-
zari numeroase, pe intreaga suprafata a pamantului romanesc. 0
geogra fie armeana, alcatuita prin anii 670 680 apune ca mai Ina-
inte au locuit In Dacia doucheci fi cinci de neanzuri de Slavi ceea.
ce inseamna ca erau foarte numeroi. N'au times cu totii aci, spre
norocul nostru; o Mina parte a trecut peste Dunare i a ocupat,
cum povestete aceeai geografie, e alte pamanturi in Tracia 0
Macedonia * inaintand pana in Achaia 0 Dalmatia *.
Navalirea Slavilor in imperiul bizantin, uneori singuri, alteori
impreuna cu Avarii, dureaza cam un seco! 0 jumatate. Ea Incepe
In vremea lui Justin (518-527) 0 tine Oa intea doua jumatate
a veacului al VII-lea cand aproape intreaga Peninsula' Balcanica
este ocupata de neamurile slave. In anul 546, imparatul Justinian

www.dacoromanica.ro
NAVALIREA SLAVILOR IN MILE NOASTRE 253

vrand sa opreasca aceste navdliri i sa-i impace Intru catva, ofera


Sclavinilor oraul Turris (adica o Turnul ) care se afla pe tarmul
sang al Dunarii i fusese cladit, dupa afirmatia lui Procop din
Cezareea, de care Traian. Nu s'a identificat in mod sigur aceasta
localitate; unii Invatati sustin ea ar fi fost pe locul actualului
Turnu-Magurele, al carui nume arata prezenta unui vechiu turn
aci i unde se gasesc Inteadevar ruinele unui turn, de forma he-
xagonal, ridicat In epoca romana tarzie (sec. IVVI); allii 11
aleaza langa Galati. Mai probabila ni se pare prima identificare;
ea se potrivete mai bine i cu locul ocupat de Sclavini care tim
.ca se aezasera in cmpia munteand. Cedarea oraplui nu impie-
deca Ina' de loe navalirile urmatoare.
In anul 548, Slavii pra,da In Iliria pdna la ormele Epidamnos i
Dyrrachium i se Intorc cu o multime de captivi. In 550, alta na-
valire 'Ana la Marea Egee, cu cruzimi grozave: numai intr'un
singur ora, Toperus, ar fi ucis cincisprezece mii de barbati, luand
femeile i copiii In robie. Peninsula, Balcanied e strabatuta dela un
cap la celalalt de neamurile slave care, foarte adesea, se qi fixeaza
aci. Pe la 584, scriitorul loan din Efes spune despre Slavi ea o lo-
.cuiesc, se aeaza qi se odihnesc In provinciile romane, WA grija qi
Tara teama, jefuind, ucizand qi arzand; au devenit bogati: posedd
aux., argint, herghelii li multe arme i au invatat sd poarte
razboiul ca i Romanii. Si totui sunt oameni simpli, cari nu In-
drasnesc sa iasa din pduri .
Pentru a-i combate, Imparatii bizantini recurg la vechea lor
politica, de a asmuti pe unii barbari impotriva altora. Intrd
anume In legatura cu Avarii i conving pe acetia A' atace pe
Slavi. Avarii primesc i fac, In anul 581, o expeditie Impotriva
tovarailor de pana atunci. Ei tree Dunarea pe malul drept, pe la
Viminacium, cu 60.000 de calareti Inzauati, qi merg dealungul
tarmului 'Ana In regiunea Brailei unde aunt trecuti din nou pe
malul stang de catre flota bizanting. Aceasta Inseamnd ea Avarii
nu Indrasnisera sa atace direct, pe drumul cel mai scurt, prin
Transilvania, deoarece se temeau probabil de imensele paduri care
-acopereau In vremea aceea cea mai mare parte a pamantului
nostru. Cu prilejul acestei expeditiuni, spun izvoarele ca tara
Slavilor era foarte bogatig, phial' de pradd din provinciile romane,
ideoarece nu fusese niciodat jeluiteg de popoarele strdine. Locuitorii

www.dacoromanica.ro
254 SLKVII

tarii se retrag in fata Avarilor prin paduri: e miljocul clasic de


aparare al bastinasilor, pana ce se alege soarta rzboiului. Avarii
inainteaza i hanul lor libereaza mai multe mii de prizonieri romani_
CAnd insa solii Mongolilor cerura Slavilor tribut, ei fura omoriti de
acestia. In cele din urmii, Avarii se retrasera i stricara alianta
Cu Bizantinii, deoarece aveau mai mult interes sa prade pro-
vincule dela sudul Dunarii decat pe Slavi.
Neizbutind sa-i opreascd pe aceasta cale, imparatul dela Con-
stantinopol domnea acum viteazul Mauriciu (vezi si fig. 105
106) se hotaraste sa intreprinda mai multe expeditiuni armate im-
potriva lor. In vara anului 591, generalul Priscus trece cu trupele
lui in Muntenia, pe la Durostorum,
bate pe capetenia Slavilor Ratio gost
i ia prizonier pe un alt sef slav
, anume Mitsokios, vecin cu Radogost_
A doua zi, un ofiter de al lui Priscus,
trece peste 11111 Ilivachia * Hlt. a-
Fig. 105. Maneta de aur bizantina, pare-se Ialomita de azi i
;da)
dele Mauriciu Tiberio (582-602).
urmareste pe Slavi pana in padurile
Exemplare de felul acesta eau gasa
la noi In tara. si mlastinele in care se ascunsesera.
In anul urmator, un alt general,
Petrus, fratele imparatului, se lupa cu neamurile slave in regiunea
rAului A semu,s. In aceasta campanie a cazut principele slav
Pirogost. Pentruca insa inaintarea in stkiga Dunarii era grea,
prin tinuturi ara ap, dar pline de paduri, generalul bizantin a
fost nevoit, dela o vreme, sa se intoarcd, intrerupand expeditia. Se
pare ea', de data aceasta, avem deaface cu regiunea Teleormanului:
ea vine in lata raului Asemus (astazi Osma) pe unde se apune
ca au trecut trupele bizantine Duniirea. O a treia expeditie are
loe in anul 600, in regiunea apuseana a Daciei, din fata orasului
Viminacium. Generalul Priscus, cel din prima expeditie, intra pe
aici in tara Avarilor, bate pe Hanul lor in trei lupte, devasteaa
satele Gepizilor de dincolo de Tisa si mai repurteaza Inc dou
victorii asupra Avarilor i Slavilor pe malurile acestui fluviu. Se
iau peste 17.000 de prizonieri, dintre cari 3.000 de Avari, 8.000
de Slavi alte izvoare dau o cifra de zece ori mai mica: 800 qi
4.000 de Gepizi. Peste doi ani, o noua expeditie a lui Petrus, iarksi
fericita. De data aceasta, Bizantinii aveau ca aliati pe Anti, neamul

www.dacoromanica.ro
TORNA, TORNA, FRATRE 265

slavic ce locuia In partile rasa.ritene. Armatele imperiale victorioase


se pregateau tocmai sa se intoarca in castrele de iarna, cand sosi dela
Constantinopol ordinul ca sa treaca inapoi fluviul i s ierneze
In insai tara Slavilor. Atunci trupele se revolta, gonesc pe Petrus
i pornesc spre capitala. Mauriciu este prins i ucis impreuna
cu familia lui: imparat e proclamat centurionul de origine traca
Focas, un om slab, In timpul caruia, din cauza anarhiei, granita
Dunarii nu mai poa,te fi aparata: Slavii se apaza In mase com-
pacte la sudul Dunarii. Salonicul fusese asediat i mai inainte in

Fig. 106. Monete bizantine de aur dela Mauriciu Tiberiu


(582-602), gAsite la Ulmetum, In Dobrogea.

cateva randuri, dar MI% succes. La 626 Avarii i Slavii ataca Insui
Constantinopolul. Asediul a fost general, i pe apa i pe uscat.
Oraul a putut totui, gratie ziduillor sale puternice i vitejiei im-
pkatului Heraclius, sa reziste. Navile bizantine erau mult supe-
rioa,re barcilor slave ; aa Inca le-au putut uor scufunda ; pe de
alta parte, Grecii a,veau i o alma necunoscuta asediatorilor, aa
zisul foc grecesc # pe care apa nu-1 putea stinge ; in sfarit, ar-
mata bizantina' s'a luptat bine, silind in cele din urma pe barbari
sa se retraga. Insuccesul acesta inseamna inceputul scaderii Ava-
rilor. Ei vor mai dura totui pang la sfaritul veacului urmator,
cand Carol cel Mare le va desfiii4a statul, cucerind i daramand
capitala lor, faimosul ring din pusta panonica.
Torna, torna, fratre. In legatura cu una din navAlirile Avarilor
peste Dunare, se pomenesc, In cronicele bizantine cateva cuvinte

www.dacoromanica.ro
256 SL AVII

romanice care au dat natere la o intreaga discutie. E vorba de


celebra expresie a torna, torna, fratre in care mai multi istorici
Iji filologi vad cea dintai mentiune a limbii romaneti.
In anul 587 Avarii navalisera In Peninsula Balcanica, ajungand
pang In Tracia. La un moment dat, o parte din armata lor se im-
-praOie dupa prada, chaganul ramanand numai cu putini impre-
jurul sau. Atunci generalul bizantin Commentiolus care comanda
.armata imperiala se hotaragte sa dea atacul. Ii pune deci ostagii
In ordine de bataie 0 ordona inaintarea. Pe drum se Meuse
noapte cade de pe spatele animalului care-1 purta, bagajul unui
soldat din primele randuri. Camarazii si, vrand sa-i atraga atentia
asupra celor intamplate, ii striga in limba parinteasca : torna,
torna, fratre, ; (alta cronica. are: In limba tarii* i. retorna *).
Soldatul n'a auzit; au auzit in schiznb altii cari au crezut ca e
vorba de o comand' de retragere, fiind atacati de Avari, ili. au
Inceput a fuga. S'a produs In felul acesta panica fl,i armata bizan-
tina a trebuit sa se retraga. In acelai timp, fugeau i Avarii In
directia pug, crezand ca sunt atacati ei.
Cuvintele o torna, torna, fratre * au fost considerate multa
vreme ca fiind romaneti. Dupa aceea, a venit un istoric strain,
Jirgek, 0 a spus sa ele reprezinta in realitate o comanda mili-
taro romana In vremea aceea In armata bizantina comenzile
se Wean Inca In latinete gi c in loe de fratre* cum au unele
manuscrise, trebue cetit frater * aa cum se gase0e in alte manu-
scrise 0 cum va fi fost In textul cel dintai al autorului cronicei.
Cativa din istoricii noOri au adoptat aceasta explicatie. Numai ea
In ultima vreme, s'a bgat de smug.' ea nu se poate comanda mili-
tat% insotita de vorba fratre*, fiindca In armata nu se comanda
astfel i apoi ca din frater * aa cum credea Jirgek ca era In
primul manuscris nu se poate face fratre , pe cand dad era
forma ultima, vreun copist putea banui ca e in fata unei greeli
ksi s'o Indrepte In 4 frater )). Se pare deci c tot parerea dintai e
cea adevarata fil ea torna, torna, fratre* constitue prima men-
tiun e de limba romaneasca.
Rolul Slavilor in formares poporului roman. Aqezarea Slavilor
la sud de Dunare a avut consecinte insemnate asupra intregii
romanitati orientale. Pang' la venirea lor, cu toate navalkile care
avusesera loe mai inainte, populatia de limba latina' a Peninsulei

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLAVILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 257

Balcanice, era Inca foarte numeroas 0 fapt cu deosebire im-


portant putea Meg asimila pe cei de alta limba cari se aqezau
sau erau aezati in mijlocul ei. Avem nurneroase inscriptii latine
din veacul al IV-lea 0 al V-lea, care ne aratA inflorirea in aceast
vreme a romanismului balcanic. In cele dou Moesii, ca 0 in
Dacia Aurelian 0 in genere in intreg Illyricul, cm atatea centre
urbane importante, dintre care unele sedii episcopale i arhie-
piscopale, limba obinuit cu att mai mult cea oficial
era limba latina ; grecete se vorbea numai in partea sudick' a
peninsulei, in Macedonia 0 Tracia, cum era 0 natural, 0 pe
coasta de rsarit a ei, mide existan Inca strvechile cetti
rnilesiene 0 doriene, intemeiate cu o mie de ani mai inainte.
Odat cu nvlirea Slavilor ins 0 cu aezarea lor temeinic 6
la sudul Dunarii, lucrurile se schimb4. Ceea ce nu putusera face
neamurile germanice, in incursiunile lor repetate, fii nici chiar
Hunii, se intmpl acum. Populatia romanic este disfocat de
valurile repetate ai puternice ale Slavilor ; o parte a ei fuge in spre
tinuturile mai ferite *din spre miazazi 0 spre coasta DaImatiei,
o alta parte este ucis sau Math' in robie: izvoarele pomenesc nu-
mero0 robi de acetia care sunt du0 la nord de Dunre, adic
tocmai in tinuturile noastre. In sfr0t, o ultima parte, rmas
pe loc, 0 in inferioritate numeric prea accentuat fat de Slavi,
arora le era totuqi superioar prin cultur, a sfrqit prin a dis-
parea in raijlocul acestora. S'a intmplat, adic', tocmai invers de
ceea ce a avut loo la nord de Dunre, unde elementul slay este
cel care a fost inghitit de populatia romanica. Procesul etnic s' a
desfurat, aa dar, in chip contrar pe cele data maluri ale b6-
tranului fluviu: la miazazi, favorabil Slavilor, la miaznoapte
defavorabil lor. SA urin'rim deocamdat procesul nord-dunrean ,
ramanand ca intr'un alt capitol s cercetm soarta rom.mitti
balean ice dup nvlirea Slavilor.
In Dacia, Slavii s'au aezat in mare numr kii in toate prtile ei
nu numai in unele regiuni, cum s'a crezut multa vreme. Ne-o apune'
cercetarea obiectiv a izvoarelor istorice, dar mai ales ne-o spun e
oponimia trilor noastre. Este adevrat c cercetrile in aceas
directie Bunt abia la inceput, ea nu tim necunoscAndu-e
limba care e partea Dacilor, c6 se constata paralel cu progresu
euno0intelor, originea strinrt de multe ori veche turca
18

www.dacoromanica.ro
268 SLA VII

unor denumiri topice care pareau inainte ca se datoresc Slavilor ;


nu e mai putin adevrat e influenta acestora in ce priveste numele
apelor, muntilor si ceca ce e mai important a satelor noastre,
a fost considerabila. Cereetand harta, in special harta topografica,
gasim pana in Valle cele mi ascunse si Oa' pe varfurile cele mai
inalte urmele asezarii Slavilor, ale conlocuirii lor cu populatia
dacoro ma n a.
In ce priveste cursurile de (IA in orisicare parte a teritoriului
romanesc vom cerceta, apar asemenea denumiri slave, Caracte-
ristic e faptul ea ele se intretes cu denumirile romnesti. Cu alte
cuvinte, nu exista inteun loe numai denumiri slave s'i in altul
numai romnesti, ci ele se amesteca in chipul cel mai strns,
Dupa un afluent cu nume romanesc, apare unul cu nume slay,
apoi iar unul romanesc si asa mai departe. Sa luilm, de pilda,
Oltul, care curge chiar prin rnijlocul pamntului romanesc si
s-i urmarim afluentii si subafluentii lui, dela izvor si pang la
varsare. Numele slave le vom sublinia. Pe partea dreapta, Oltul
primeste pe Sovetaul, Homorodul cu subafluentul sau Cohalmul,
apoi Ticusul, Felmerul, Cincul-Mare, Sibiul unit cu Sciliftea, cu
Hrtibaciul si cu 11111 Sadului. Dupa aceea Lotrul unit cu Latorita,
Rclmnicul format din Olanesti si Cheia, apoi Govora, Bistrita cu
Otasaul, Luncaveitul, Pesteana, Mamul, Beica, Oltetul, avnd ca
subafluenti Cerna, Brluiul si Geamartaluiul. Urmeaza in sfarsit,
tot pe dreapta, Tesluiul si Caracalul. Pe stnga, Oltul primeste
incepand dela izvor, pe paraul Visinilor unit cu Ciotranca, apoi
Fagetul, Casinul unit cu Fechetigul, Tirniful, Brsa, Arpasul,
Avrigul, Topologul unit cu Scimnicul, Trepteanca, Geamana,
Cungrea-Mare cu Bretnila, Cungrea-Mica in care se varsa 0:a,
apoi Comanita, Tesluiul, Derrjovul cu subafluentii Turia i Bre-
benetul, Oboga, Iminogul 0 Siiul cu Piva. Enumerarea e conclu-
dent&
Apele mai insemnate cu nume sigur slay, de pe cuprinsul pa-
mntului romnesc, sunt urmatoarele: In Moldova: insusi raul
care a dat numele tarii, adica. Moldova, apoi Bistrita (in bimba
slav': raid repede), Putna (dela ntPrk, care inseamna cale, drum),
Milcovul. In Muntenia: Rdmnicul, adica raul cu peste (plawk, in
slava, inseamna peste, de aici ranic, din care s'a format apoi
rdmnic), I alomita, al carei vechiu nume, din documentele veacului

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLAVIL 0 R IN FORMARLA POPORULUI ROMAN 259

al XIV si XV-lea, e Ialovnita i inseamna rail care curge prin locuri


pustii, deserte (aluzie la Baragan I), Prahova, Deimbovita, raid caree
curge printre paduri de stejar (Axs-k in slava: stejar), Neajlovul,
Glavaciocul. In Ardeal: Teirnavele (dela Trunk, care inseamna spin).
In Banat: Bistra, pe valea careia se trece In Ardeal. In Tara
Crasna, afluentul Somesului; dupa nume, inseamna raul
frumos .
In afara de acestea, sunt Insa sute de prai i izvoare Cu nume
slave precum si o suma de beilti i iezere (ambele cuvinte aunt de
aceeasi origine), ca, de pilda, balta Bistretu, balta.Nedeia, balta
Suhaia, etc.
Acelasi lucru in ce priveste InFimi1e, dealurile
Insusi numele generic de deal, ca i acela de podgorie, de care e
strans legat, au origine slava. Muntii sunt presarati cu numiri
slave pang pe vrfurile cele mai Inane.. Vom lua, ca si la, rauri,
un singur exemplu i anume din partea entrala a pamantului
romanesc, din muntii Fgarasului. Gasim aci, aiaturi de numiri
roma.nesti, precum Surul, Moldcrveanul, Scara, Papusa, Tunsul,
Buteanul, Netedul, V'carea, Miereal Seoarta, i altele slave ca,
de pilda: V iftea, Mozgavul, Tretinul, Moscovul, Lepfita, Podragul,
Boga, Comornu, Puha i 1118110. vrful Negoiul (un munte Nehoial
e si in judetul Buzau.
Daca trecem acum la asezrile omenesti, vom constata aceeasi
situatie. Multe din satele noastre, de asemenea unele din targuri
orase, care la origine au fost, In marea majoritate a cazurilor,
tot sate poarta nume slave. Insui cuvantul thrg este slay.
lata cateva exemple de centre mai insemnate: Craiova (resedinta
craiului), Ramnicul (Valcei i Ramnicul Srat), Teirgovifte, Bistrita,t
Zimnicea (dela zemnic, bordeiu, un fel de pivnita) Slatina i Sllinicul
(dela slatina: apa saran' si slam: sarat), Zlatna adica locul aurului
(zlat: aur), Soroca (dela soroca: cotofana). Trebue s spunem. ea,
In genere, orasele noastre au o origine noua: marea .majoritate
sunt din preajma sau de dupa intemeierea Principatelor ; de aceea,
nici nu vom gasi prea multe numiri slave. Cand e vorba insa de
sate, lucrul se schimba: ne referim, bine inteles, la satele yechi,
nu la cele mai noi, a caror origine se poate urmari in' documente.,
Dintre satele vechi Bunt o sum cu name slave. Vom lua ea exemplu,
iarasi o regiune din cele mai romanesti i unde stapanirea-romana

www.dacoromanica.ro
260 SLAVII

a lasat urme mai multe: Oltenia. Primul document intern mun-


tean, anume hrisovul de fundare al Voditei (Intre 1.369-1374),
'pomeneste In partea de apus a judetului numit azi Mehedinti,
-urmatoarele sate si locuri cu mime slave: V odita unde s'a ridicat
Inanastirea lui Vlaicu-Voda, satul Jidovoita, Topolnita, Rrzfava
Natul reroveitul si silistea Bahnei. Daca n'ar fi pontenit si satul
bu i Costea, apoi chiar toate asezarile omenesti ar purta nume slave.
Numai In doua din documentele lu Mircea ce! Batran, gasim,
iarasi In Oltenia, satele: Beala (dela giurk: alb), Toporna, Toplita,
Tarcovti, Bresnita, Prilepetu, Petrovita, Viirbita.
Cum se explica aceste numeroase si vechi numiri topice slave
de pe Intreaga suprafata a pamntului romanesc? Satisfacator,
numai Inteun singur fel: prin populatiunea slava care a locuit
timp Indelungat acest pamant alaturi de Dacoromani si care a
imprimat caracterul ei toponimiei.
Asa se explica si partea foarte larga pe care o au numele slave
de persoan In onomastica romtmeasca. Dan, Radu, Vlad, Stan,
Viiku, Voicu, apoi Dragomir, Tihomir (tatl lui Basarab Inte-
meietorul I), Vladislav, Miroslav, Stanislav, Dragoslav etc., aunt
nume purtate la Inceput de navalitorii slavi, apoi de stramosii
nostri. Dar sa cercetam mai departe urmele pe care le-a lasat
aceasta numeroasa populatie slav5 In fiinta poporului romAn.
Sub raportul limbii, am chat mai sus afirmatia unuia dintre
cei mai competenti specialisti a influenta Slavilor e superioara
influentei pe care au exercitat-o neamurile germanice asupra
limbii Galoromanilor sau Italienilor. 0 cercetare at de sumara
dovedeste adevrul acestei afirmatii. Daca din punctul de vedere
fonetic influenta e minima', ea m'rginindu-se numai la modifi-
carea unor sunete (asa, de pilda., milloc In loe de mizloc, din me-
dius locus, prin contaminare cu slavicul melda care Inseamna
acelasi lucru), In ce priveste morfologia, ea este mult mai Insem-
nata. Nu vpm insista asupra unor chestiuni care pot fi cohtrover-
sate, cum e vocativul substantivelor feminine, In -o si al celor
masculine In -e, care ar fi format dup. modelul celor similare
slave, sau formele reflexive a cAtorva verbe (a se mira, a se ruga,
etc.), care s'ar explica prin corespimatoarele slave, ci vom trece
direct la domeniul, asa de Intins si de productiv, al derivarilor,
prin sufixe si prefixe. In privinta aceasta, influenta slava a fost

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLAVILOR IN FORMARA POPORULUI ROMAN 261

considerabila. Ca prefixe, trebuie sa notam In primul rand pe ne


care a inlocuit latinul in , formand o sumedenie de compu0
(neadevar, nebun, necopt, negre0t, necioplit, nenorocire, etc.).
Apoi raz-, care de0 mai putin raspandit, are totui importanta
i nu trebuie confundat cu latinul ras-. El exprima in general ideea
de separare, corespunzand latinului dis-. In limba romana a intrat
sub forma raz- (a razbi, a razvrati, razboiu, ramerita, etc.). Un
alt prefix de origine slava este prea-, care s'a suprapus latinului
prae vi per. In vechea slava, se adaoga substantivelor,.adjectivelor,
verbelor i adverbelor, d'andu-le un inteles superlativ, maxim.
Aa de pilda in titulatura Domnilor notri, In documentele slave,
gasim preadobrago (np*Aosparo: prea bunului). In limba romana,
el are mai mult functiunea de adverb (nu prea merge, nu prea
iute); In unele cazuri a pastrat Visa i functiunea initiala slav
ca de pilda In prea puternici, prea frumosul, etc.
Mult mai numeroase deat prefixele sunt sufixele. lata pe cele
mai insemnate: 1. -ac (vechiul slay- alit, in cuvinte ca bujaka,
sirakt, ce au dat in romnete buiac, sarac). Acest sufix se con-
funda ins uneori cu latinul -acus (accus), care se intrebuinta
pentru a forma diminutive. Sunt i. cuvinte unde I1U poate inapea
confuzie, ca de pilda: prostanac, zodiac. 2. -cif (vechiul slaw -uka
Wit, -11(A), sufix Insemnat care servete pentru a arata nationali-
tatea cuiva (roman* italiana) sau categoria socialei (sateana,
orapanca, 1,aranca). El apare cu acelai rost ca sufix secundar
In formele cu -oaie ca de pilda nemtoaica, rusoaica sau boieroaia,
sau pentru a designa femininul animalelor: lupoaia, leoaica.
Se mai intrebuinteaza fl,i In unele diminutive ca ferestruica, OA-
ruica, raVia, etc. 3. 0 grupa o formeaza aufixele asemanatoare
ca forma -aci (din vechiul slay -aCi, -a6ja), -eci (e numai In rusa
i. sarba, nu i in bulgara), -ici (vechiul slay 161) ii -oci (vechiul
slay -oCi). Ele serval pentru a arata functiuni, apuaturi, defecte
sau Insu. iri (armaci, tragaci, stangaci, clipici, clevetici, tremurici
lipici), precum f}i a forma diminutive (sauneci, puroci). 4. 0 alta
grupa e alatuita din sufixele -og (vechiul slay -oga) pe care-1
g4sim In cuvinte ca milog, pintenog, slabanog, pisalog i, mai rar,
-ug (vechiul slay -ugt): chilug. 5. Un sufix important e -edit', care
vine din vachiul slay -eli i. arata rezultatul actiunii exprimate
de un verb: ameteala, barfeala, croiala. Cu adjective, da sub-

www.dacoromanica.ro
262 SLA.VII

stantive abstracte: amareal, iuteal, umezeal. 6. Un alt sufix


important e -an (vechiul slay -anti), care da adeseori un sens
augmentativ sau pejorativ: betivan, golan, uncap, lungan. 7. -anie
sau -enie (vechiul slay -anIje sau -enlje) serv pentru a exprima,
roraneste, asa zisele a nomina actionis : grijanie, Impartasanie,
p4tanie, petrecanie. 8. Sufixul -ean (vechiul sIav
arat patria sau originea, de pild: rmelan (dela Rm: Roma),
muntean, moldovean, ,etc. 9. Foarte productiv e sufixul -nic
(vechiul sla,v Intlnit Intr'o serie de cuvinte ca beeisnie,
.destoinic, ibovnic, praznic. El formeaz adjective precum: amarnie,
casnic, datornic (rdcina la toate trei e latind I) si e Intrebuintat
si ca sufix secundar In vremelnie, feciorelnic, prielnic, etc. 10. Un
alt sufix slay e -nild (-nice). 11 gsim In cuvinte ca: botnit,, clo-
potnit, varnit,, sau, Intrebuintat ca, sufix secundar, in surubel-
nit, vartelnit, urechelnit, etc. 11. Pentru a, designa felul se-
mnturii sau locul unde a fost o asezare omeneasea, serveste
aufixul -ifte (vechiul slay -fate). Avem astfel; inie, canepiste,
porumbiste (format In epoca modern6), apoi seliste sau
(loe made a fost un sat), grdiste (loe unde a fost o cetate). II In-
talnim si In cuvinte ea pajiste, capiste, etc. 12. Sufixul -4 (vechiul
slav -Tel) formeaz asa zisele 4 nomina agentis precum si dimi-
nutive: calret, eantret, drumet, i podulet,, raulet, vntulet. 13.
Inrudit cu precedentul este .0 (vechiul slay -ica) care designeaz
substantive feminine si diminutive: undit5., suli, i cojit, fetit,
mldit, miorit. 14. Rar se intalneste i sufixul -av (vechiul
slay marsav., scArnav, trndav. 15. Notam apoi sufixul -iv
(vechiul slay In euvinte ca milostiv, usctiv, precum i cel
asemntor -iliv (vechiul slay -liv), In guraliv. 16. Exist, In
sfrsit, E;11 un sufix verbal -uire, In cuvinte ca fptuire, manuire,
pretuire, vietuire (toate cu rdcin. latin44); el provine dela verbele
slave terminate In -ovati si care fac prezeotul In -uja; de exemplu:
druire (dela darovati), glsuire (dela glasovati).
In 1879, filologul A. de Cihac, publicAnd ultima parte a Dic-
tionarului.` su etimologic, are cuprinde 5765 de cuvinte, con-
stata ett circa doua' cincimi din aceste cuvinte aunt de origine
slay, In timp ce numai o cincime se datoreste litabii latine.
Conclutzia impresioneag puternie la prima vedere; trebuie s
-se obserye Ins pe de o , parte c numtirul de cuvinte an.alizat de

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLAVILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 263

Cihac nu reprezinta decat o mica' fracliune lntre o eptime


0 o optime a lexicului romanesc, acesta insumand azi potrivit
Digionarului Candrea, 43.269 de cuvinte. Pe de alta parte, trebuie
s'a se tie seama 0 B. P. Hasdeu a aratat-o In chip magistral
In raspunsul pe care 1-a dat lui Cihac de valoarea de circulag-
fi de productie a cuvintelor. lar in acest domeniu, cuvintele de
origine latina din limba noastra au o superioritate zdrobitoare.
Refacandu-se In anul 1942, de care un cercetator dela
Sibiu, d. D. Macrea, calculul, sub raportuI etimologiei, pentru
toate cuvintele din dictionarul Candrea, s'a ajuns la concluzia
ca elementele de origine slava reprezinta, in total, 16,41% aa
dar circa o fesime (7.090 fata de 43.269).
Acest mare numar de cuvinte slave n'a intrat deodatd,
aceea0 epoca, in limba romana, ci pe rand, incepand din veacul
al VI-lea 0 pang In al XIX-lea. 0 parte insemnata cea mai
insemnata a intrat pe timpul conlocuirii noastre cu Slavii in
Dacia, pana ce i-am asimilat, adica In secolele VIXI, o alta
parte, In legatura cu biserica, am primit-o dupa cre0inarea Sla-
vilor, aa dar, dela finele secolului al IX-lea inainte. 0 a treia
serie de cuvinte, in legatura cu organizarea de stat, cu dregato-
riile, a intrat odata cu intemeierea primelor formatiuni politice
mai insemnate romane0i, prin urmare incepand cu secolul al
XIII-lea. In sfar0t, sunt o serie de cuvinte slave pe care le-am
imprumutat In epoca moderna. Cele de origine ruseasca au intrat
mai ales In secolul XVIII 0 XIX. Concluzia este ea oridecateori
se vorbe0e de elementul slav In lifnba romana, trebuie sa se deo-
sebeasca diferitele straturi ale lui, sa se stabileasca de ce anume
epoch' este vorba. Altfel, concluziile sunt gre0te, Noi ne vom
ocupa acum numai de elementele cele mai vechi slave, acelea care
au patruns In limba noastra In epoca de conlocuire, adica In
veacurile VIXI.
Numarul lor este insemnat ; ele privesc, ca i cuvintele latine,
toate laturile viqii omenefti. Evident, repartitia nu e egala ; in
unele domenii, cuvintele slave aunt mai numeroase, in altele mai
putin ; nu exista Ins niciun domeniu In care sa nu le intalnim.
Daca termenii generici abstractl de om, brbat i femeie aunt
latini, apoi o multime din cuvintele care arata concret insu0rile
defectele fizice sau morale ale acestora, aunt slave. De pilda,

www.dacoromanica.ro
264 SLAVII

in ce privete pe cele dintai: blajin, destoinic, drag, ddrz, strapic,


slant, vrednic, zdravdn. Pentru defecte: carn, geingav, giirbov, lacom,
nditing, nduc, netrebnic, prost, Farb, amp, vinovat, zavistnic. Cateva
din partile corpului omenese sunt exprimate prin termeni de
aceeai origine: obraz, gt, garb, dircii, crac, gleznd; trebuie
sa adaogam la acestea i sinonimul corpului, adica trupul. Dintre
membrii familiei, nevasta ca i ma.,stera sau maftehul (mama
sau tata vitreg), poarta nume slay. Sub raportul ocupatiunilor,
intra in aceasta categorie termenii: grdinar, precupet, vraciu,
zidar, zldtar.
In agricultura, unde dupa cum am demonstrat mai inainte,
terminologia esentiala este aproape toata latin, numarul cuvin-
telor slave e mai redus. Dintre cereale, una singura poarta numele
slay: ovdzul. In schimb, gasim mai multe printre celelalte plante,
comestibile, furajere sau de alta intrebuintare. Astfel aunt: loboda,
hameiul, hreanul, macul, rapita, sfecla, apoi pelinul, troscotul,
rogozul, iar dintre fructe mdslinele. Uneltele agricole prezinta o
terminologie relativ bogata: coasd, cosor, cofnitei, grebld, lopatd.
Dac asupra plugului exista discutie, in schimb nu pot fi contestate
numirile slave ale partilor lui, adica grindeiul, cobila, cormana,
plazul, etc. Ceea ce nu inseamna ca noi am luat plugul dela
Slavi, ci numai ca unealta mai perfecOonata, cu toate aceste ele-
mente ale ei, din evul mediu, a inlocuit vechiul nostru aratru, al
carui nume s'a pastrat Inca la Aromani. Introducerea unui nume
non, nu inseamna ca pana atunci nu s'a cunoscut obiectul sau
institutia respectiva, fie i inteo forma mai putin reuqita. Tot
In legatura cu agricultura, trebuie sa mentionam cuvintele slave
privind pamantul, anume: ogor, brazdd, razor, pcirloagd, Wind,
toloadi, mirite, acelea care privesc anumite munci: a gmbleiti, a
pologi, precum i cele in legatura cu stra.ngerea cerealelor i a fa-
nului: snop, cp4 i stog.
in domeniul creterii vitelor, ca i In agricultura, notiunile
fundamentale poarta numiri latine. Dela Slavi am primit numai
cateva nume de animale domestice: bivol i biQoi4, coco', gascii
ogar. De asemenea termenii cireadd, izlaz i dobitoc. Nu punem
aci cuvintele sand i smAntlind, considerate multa vreme drept
slavice, deoarece in ultimul timp, unii cercetatori le-au contestat
acest cara cter.

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLAVILOR IN FORMAREA POPORULUI ROMAN 265

In ce privete animalele salbatece, motenirea slava e conside-


rabila; avem o serie intreaga de termeni: dihor, guter, cristei,
dirtitei, leistun, lebd dei , mole, neveistuicei, paing, rac, sobol, stare,
trantor, veveritd, vrabie, zimbru. Apoi dintre peti: cost*, caras,
crap, lin, morun, mreanii, ftiuni, zglavoacli, pleiticii, ceget, clean,
scobai, l)strip, plistreiv, pentru a nu pomeni cleat de cei mai cuno-
scuti. Nu e de mirare numarul atat de mare al acestora din urma,
deoarece pescuitul a fost intotdeauna o specialitate a Slavilor,
obinuiti cu marile cursuri de apa 0 cu bltile Intinse ale tarii
de origin'. In acest domeniu, ei ne-au mai dat i. cuvintele: unditei,
mreje, neivod, apoi izvor, iaz, iezer, val, baltei, ploginei, mlaftinii,
ostrov, dumbravei, luncei 0 prund. In legatura cu pamantul, cu dife-
ritele forme i aspecte ale lui, precum i cu vegetatia, Insemnam
termenii: deal, movilii, pefterli, preipastie, vartop, neisip, tinei, livadei,
pajifte, poiand, greidinii.
Casa poarta nume latin; in schimb Insa grajdul, ieslele, cotetul,
pivnita, podul, pridvorul, apoi gardul sau ziibrelele, grinda 0 polita
sunt slave. Dintre lucrurile din casa, cateva de imbracaminte:
cojocul, cufma 0 obielele 0 cateva unelte: dalta, cleftele, pila 0
nicovala au aceeai origine.
In organizarea militara am luat dela Slavi numele cetei, a pen-
cului 0 a gloatei. Tot cuvintele lor au biruit fi. in ce privete sabia,
sulita, praftia, toporul, steagul 0 straja. Soldatul slay voinicul
(dela voi: razboi) a capatat la noi cu vremea intelesul de om pu-
ternic, zdravan, pe care-1 are astazi.
De o deosebita insemnatate aunt termenii slavi In legatura
cu organizarea, sociala i de stat. Pe temeiul lor putem incerca a
lamuri ceva din Intunecosul ev inediu romanesc, a vedea care au
fost raporturile dintre populatia dacoromana' tii navalitorii slavi.
In primul rand trebuie amintit cuvantul boier. El a constituit
titlul nobiliar prin excelenta la noi. In Moldova, In mod exceptio-
nal, s'a mai intrebuintat In epoca mai veche i cuvantul neme;
proprietarii de pamant s'au mai numit megiai, moneni, razei,
dar acestea aunt numiri speciale, a-valid in vedere anumite aspecte
ale lor; termenul generic i cel mai prquit a fost acela de boier,
El deriva' din vechiul slay (vechiul bulgar) boliar, (amain.) kii In-
seamna cel de frunte, nobilul. Slavii 1nii se crede ca l-au luat
dela navalitorii mongoli sau turci, poate dela Bulgari, a carer

www.dacoromanica.ro
266 SLAVII

-nobilime se impartea in doua categorii: cei mari, numiti tocmai


chan i cei mici, bagaini. Cuvantul exista in toate limbile slave,
cu acelai inte'es. Un alt termen important este cneaz. El apare
documentar pentru prima ail la noi in diploma Ioanitilor, din
1247, i este dat unor conducatori de formatiuni politice romneti
din Oltenia. Mai trziu, dup5 intemeierea Principatelor, cneaz
Inseamn, In documentele noastre slavone, om liber i steiptin de
fumdni. In Ardeal, cnezii sunt reprezentantii Romanilor fata de
proprietarul strain, ungur. Intalnim cnezi .1 la Romanii din Galitia,
din statul polon, precum i la aceia din Serbia, avnd in ambele
locuri Intelesul de conducatori i reprezentanti ai lor. Aa dar in
toate tinuturile locuite de Romani i in toate timpurile, cneaz a
(lesignat pe cel care are o situatie sociala superioar, pe fruntaq.
La vechii Slavi, dela care 1-am imprumutat noi, cuvantul avea
Intelesul de principe (In germana Fiirst sau in grecete liexov).
Alaturi de cneaz, trebuie sa amintim pe voievod. Este iarai
-unul din cei mai vechi termeni slavi intrati in limba romana. El
a i capatat la noi un inteles deosebit, ajungand s desemneze pe
leful statului 4 marele voevod , ceea ce nu se intalnete in statele
slave. Il gasim la noi documentar pentru prima dat tot in diploma
Ioanitilor: ea pomenete, in dreapta Oltului, pe 4 voevodul Lito-
voi iar in stanga lui pe Seneslau voevodul Romanilor .
In Ardeal, sub stapnirea ungureasca, gasim voevozi de ai
Romnilor ; astfel in Maramure, unul dintre cei de aici, Bogdan,
fiind ri intemeietorul statului moldovean, apoi in Banat, In parti/e
Stmarului, ale Ugocei, ale Beiuului, ale Beregului, in Muntii
Apuseni, etc. Cuvntul voevod vine dela Poi: osta i verbul podia:
a conduce, aka dar inseamna conducator de ostai, de armata.
Tot in dompiul vietii i organizarii sociale am luat i cuvin-
tele steipdn, jupdn i rob. Cel dint'ai vine din slavicul stopang care
are acelai inteles ca in romnete. Jupan e vechi slavul iupanet
care inseamna eful sau conducatorul unei gupe, adica a unei orga-
mizatiuni teritoriale cuprinzand mai multe familii. In documentele
vechi romaneti, scrise, bineinteles, In bimba slava, titlul acesta
se dadea la inceput numai rudelor domnului, apoi i marilor boieri.
Pe vremea lui stefan cel Mare, numai boerii pomeniti in fruntea
divanului aunt numiti jupani. Rob e sinonim cu latinul servos i
inseamna Belay.

www.dacoromanica.ro
ROLUL SLA.VILOR IN PORMAREA POPORULUI ROMAN 267

Dupa cre0inarea Bulgarilor, au intrat In limba romana o serie


de cuvinte in legatura cu vieata bisericeasca, privind atat credinta
Ins50 cat 0 cultul 0 organizarea erarhica. Astfel sunt cuvintele
rai, iad, utrenie, vecernie, maslu, a blagoslovi, vleidicei, star*
Rezumand cele spuse mai sus, constatam ca mo0enirea pe
care o avem dela Slavi este foarte Insemnata. In toponimie, ea se
Intalne0e pretutindeni, pe intreaga fata a pamantului romanesc ;
In limba, ea inseamna o buna parte din vocabular, ceea ce arata
nu un simplu lmprumut de cuvinte, ci amestecul intim al limbii
Dacoromanilor cu aceea a Slavilor, fapt dovedit 0 prin formarea
de cuvinte noi, cu radacing latin' 0 cu sufix slav. Termenii pe
care 0-i insuete acum limba nu sunt simple dublete a celor
anterioare, ci serva pentru a exprima notiuni fundamentale in
toate domeniile vietfi omeneti, facand sa dispara' termenii cores-
punzatori latini. Si sa se noteze, nu e vorba cleat de motenirea
cea mai veche slava:, aceea a. epocii de conlocuire, nu 0 de cea mai
Ilona, In legatura cu intemeierea statelor romane0i 0 cu influ-
enta culturala. Pe de alta parte, n'am amintit un domeniu intreg,
acela al credintelor 0 moravurilor populare deoarece cercetarile
comparate in aceasta directie abia incep. Cu sigurant'a vom avea
insa de raregistrat 0 aci o influenta insemnata.
Cum se explica aceasta bogata motenire slava? Care au fost
raporturile dintre populatia romanica a Daciei i navalitorii slavi?
Cat de numero0 au fost ace0ia din urma 0 ce au devenit ei? lath'
Intrebari privind epoca cea mai ratunecoasa a istoriei noastre, cea
mai lipsita de mrturii documentare, intrebari la care va trebui
totu0 sa raspundem daca voim a inlelege faptele istorice 0 nu ne
multumim numai a le constata. Raspunsul nostru va avea evi-
dent 0 o parte de ipoteza: ea nu se poate evita acolo unde iz-
voarele tac. Ipoteza va pleca Insa dela f apte cunoscute. Istoria celor
o mie de ani cuprin0 intre 275, parasirea Daciei, 0 1247, data di-
.plomei Ioanitilor, in care apar primele formatiuni politice roma-
ne0i sigure, istoria acestei indelungate 0 intunecoase epoci poate
fi lamurita, pornindu-se dela cele doua extremitati: Dacia, Tra-
iana i Tara Romaneasca. Cunoscand starea de lucruri din aceste
doua formatiuni politice, dela extremitati, cunoscand organizarea
sociala, administrativa 0 economica a lor, vom putea A ne dm
seama de ce s'a petrecut In epoca intermediara.

www.dacoromanica.ro
268 SLAVII

Shiva aa venit In Dacia In calitate de cuceritori. Multa vreme


s'a sustinut, din cauza unor .idei preconcepute i pentru a servi
o anumita tez, ca neamurile slave erau blande, pagnice, se ocu-
pau numai cu agricultura, cregterea vitelor, vanatul i pescuitul
MIA BA fad rau celorlalte neamuri. Ele ar fi venit in Dacia nu de
voia lor, ci impinse de alte neamuri, cautnduli deci scaparea
In fata dugmanilor ca,re le goneau dindarat. Aci In tinuturile noastre
au dat de populatia romanica ; ea avea aceleagi indeletniciri; s'au
putut deci ugor intelege gi au trait astfel impreuna OM and
Slavii au disparut in mijlocul alor nogtri. Tabloul e foarte frumos:
aproape idilio; are Insa un cusur fundamental: nu-i adevarat_
Slavii n'au lost de loo mai blnzi deck, ceilalti barbari. N'avern_
cleat sa cetim povestirile cronicarilor bizantini spre a ne da seama_
de toata' grozavia pradaciunilor In Peninsula Balcanica: orage
intregi macelarite; robi care nu puteau fi luati cu ei, ucii, ofiteri
soldati bizantini cazuli prizonieri, torturati in chip salbatic;
toata scara ororilor cunoscute din celelalte invaziuni; indras-
nim a spune chiar, mai mult deck. acelea. Un lucru e sigur: Pe-
ninsula Balcanicei a suferit mai mull de pe urma Slavilor deceit de-
pe urma neamurilor germanice sau a Hunilor. Aga dar afirmarea ca
ei ar fi venit in Dacia cu intentii pagnice, ca o populatie
nu se adeveregte. Dimpotriva, tirile istorice ni-i arata ca pe nigte-
cuceritori, semeti, nevrand s asculte de altii. Cand solii Avarilor
vin sa le ceara supunerea, capeteniile Slavilor dau urmatorul fa's-
puns caracteristic; Care dintre popoarele pe care le inceilzesc ra-
zele soarelui, este In stare sei supunei puterea noastrei? Suntem obig-
nuiti ca noi sei domnim peste altii i nu altii peste noil # Cu acelagi
prilej aflam ca Ora Slavilor, adica tocmai tinuturile noastre, era
foarte bogata, plina de prada din provinciile romane, deoarece nu
fusese niciodatei jef uitcl de popoarele stra' ine. Ceea ce inseamna ca
acestea nu putuserei jefui, din cauza fortei de care dispuneau
Slavii.
Aga dar Inca data, nu in calitate de refugiati au venit Slavii
In Dacia, ci In aceea de cuceritori. Ei au luat In steipeinire peimelntul
fi au supus populatia romanicci pe care au geisit-o aci. S'a crezut
iari multa vreme ea, dupa retragerea legiunilor, la 275, cei ra-
magi In Dacia i-au gasit scaparea, in fata barbarilor, retreigiin-
du-se In munti. Aci la adapostul Carpwtilor, ar fi stat pana and_

www.dacoromanica.ro
SLAVII AU VENIT IN DACIA IN CALITATE DE CUCERITORI 269

ea ispravit puhoiul nvlirior, dupa care au inceput a cobori


spre sesuri. Realitatea este c adapostul stramosilor nostri In evul
mediu a fost Adurea. Prin urmare nu numai muntele, ca unul
ce era acoperit In foarte mare masura de paduri, dar fifesul. Trebue
sa se stie c In vremea aceea campia Munteniei i podisul moldovean
ca i cel ardelean erau acoperite de codri imensi. Dela poalele
muntilor i pana la Dunare i la Nistru, chiar In unele locuri pana
la mare, putea merge cineva numai prin paduri. Vestitul codru al
Vlasiei a existat pana nu de mult ; i azi se mai -wad petice din el.
Tot asa padurea cea mare a Teleormanului (in limba cumana,
Teleorman: padure mare sau nebuna), tot asa vestitii codri moldo-
-veni. Mai ales propice pentru asezarile omenesti au fost padurile
din vaile i luncile raurilor. Daca etimologia cuvantului padure,
din latinul paludera e exacta, avem atunci chiar In acest fapt o
dovada de preferinta aratata de stramosii nostri padurilor de
lunca, padurilor situate dealungul apelor. Preferinta era de alt-
fel cu totul justificata; In asemenea paduri, traiul e mult mai les-
nicios; ai In acelafi, timpi sub raportul alimental1iei, avantajele
ale padurii si ale apei. Pe langa vanat, se adaoga pestele i pasa-
rile acvatice ; ai de asemenea la indemana stuful, fie pentru cas,
fie ca ascunzatoare. Valea raului e apoi un drum natural iar daca
.apa e mai mare, drumul e si mai lesnicios, cu barca. Sub toate
raporturile deci, traiul era mai usor In preajma cursurilor de apa,
In padurile luncilor sau in cele de pe marginea lacurilor si a, bal-
-tilor..
Nu este de mirare deci ca lunca Dunarii, valea Ialomitei, a, Mosti,
*ei, a Colentinei, Snagovul, apoi valea Dambovitei, a Neajlovu-
lui, a Glavaciocului, a Vezii, a Teleormanului fti a Calmatuiului
spre a nu vorbi cleat de sesul muntean se constata a fi locuite
din cele dintai timpuri ale preistoriei. i In evul mean, tot aici
.s'au adapostit- bastinasii. E caracteristic ca regiunea numita de
catre Slavi Vlafca adica Tara Vlahilor sau Ora Romanilor caci
aceasta insearnna cuvantul Vlah se gaseste la yes, nu la munte.
Ea cuprinde tocmai o regiune foarte bogata in cursuri de apa,
Cu paduri intinse, dintre care o parte mai exista i astazi. In codrul
Vlasiei al carui nume pus tot In legatura cu Vlahii, Vlasii, ar
insemna In cazul acesta: Padurea Romanilor in codrul V15siei
care acoperea tinutul udat de Dambovita, de Ialomita, de afluentii,

www.dacoromanica.ro
2 70 SLAVII

lor, avand in mijlocul lui i minunatul lac al Snagovului, au locuit


cu siguranta Romnii in cursul evului mediu. Ava dar nu numai
la munte, dar vi la ves, in unele parti ale tinutului romanesc ca in
Muntenia centrala i vestica, mai ales la fes au gasit Slavii pe Da-
coromani. Acevtia traiau sub conducerea unor capetenii numite
probabil juzi sau judeci, in once caz, printr'un cuvant derivat din
latinul judex. In documentele noastre interne serse in bimba ro-
mana, intalnim ambii termeni, vi pe jude i pe judec, al/3nd cel
dintai int,elesul de steipein de runzdni, cel de al doilea de om liber.
In documentele mai vechi din Moldova, serse slavonevte, jude
apare cu acelavi inteles ca i cneaz, i uneori, ca yardman, desig-
nand se pare pe conductitorul unui sat. In once caz, se vede
vi mai tarziu, dupa intemeierea Principatelor, cei numiti prin,
termeni derivati din latinul judex se bucurau de o situatie sociala
superioara.
Populalia romanicei din Dacia, (Wind drept cdrmuitori pe juzi,
a fost supusd de cdtre noii nplitori cari au devenit
crt a existat acest act de supunere a bavtinavilor de care Slavi,.
ne-o dovedesc urmatoarele fapte i consideratii:
Numele care se da taranului neliber in Muntenia este acela
de rumenz. Cel care-vi vinde in epoca mai veche panfantul, sau
inteo epoca mai noua, se vinde numai pe sine, fara pmant, acela.
devine rumdn. Tranul care se rascumpara prin bani sau este ier-
tat de stapanul sau acela scapei de rumdnie u Ruman i #ru-
manie au o acceptiune sociala bine stabilita prin mii de docu-
mente interne: ele se refera la calitatea vi la situatia sociala a ta-
ranului neliber, a taranului cu stpan.
Rumtin este vi denumirea etnica a neamului nostru, este nu-
mele vechiu vi popular al lui. (Roman este o forma mai noua, din
epoca moderna). Cum a ajuns atunci denumirea etnica sA, aiba
aceasta acceptiune sociala ? S'a nascut ea oare dupei intemeierect
Prin,cipatelor, atunci cand Romanii izbutisera sa-vi alcatuiasca
organizatii de stat, ava cum s'a afirmat? Ni se pare imposibil.
In veacul al X IV-lea, tara e Tara Romaneasca , Domnul
boierii Bunt Romani: sa accepte ei ea numele etnic sa ajunga a
desemna pe verbi, pe taranii neliberi? Procesul prin car-e numele
etnic a capatat aceasta acceptiune sociala precisa a trebuit
aib loo inainte de intemeierea Principatelor i anume, dupa con-

www.dacoromanica.ro
SLAVII AU VENIT IN DACIA IN CALITATE DE CUCERITORI 271

vingerea noastra, in epoca in care Slavii au ocupat Dacia si au


supus populatia romanica de aici. Atunci Romanii au putut de-
veni rumdni. Se stie ca Slavii au numit pe romanici pretutinde-
nea Odd. Asa le-au spus si stramosilor nostri in Dacia. Vlahii
au fost asa dar populatia supusa, rumanii: cu aceasta acceptiune
de ruman, de taran neliber, apare cuvntul Vlah in cateva docu-
mente vechi romanesti, scrise in limba slava. Primul documenf.
de acest fel este raspunsul pe care-I dau in anul 1.481 boerii, cnezii
si vlahii din judetele Braila, Buzau si Ramnicul Sarat lui stefan
cel Mare, care-i anunta ea a luat sub ocrotirea sa pe pretendentul
Mircea si ca-1 va sprijini A ocupe tronul. Boerii din acest docu-
ment mint dregatorii domnesti, cnezii sunt oamenii liberi adica
proprietarii in genere, vlahii Bunt rumanii, taranii neliberi; ei
corespund sdracilor din scrisoarea amintita a lui tefan, care enu--
mera. categoriile sociale in felul urmator; boeri, cnezi si. sdraci..
Al doilea document este din 30 Martie 1.535, dela Vlad-Voda
imputernicind manastirea Tisman.a ca ea singura sa aiba dreptul
a prinde peste in apa Tismanei si a-si paste vitele, dela sat in sus
Oa la munte ; (i iar al altuia dobitoc se spune mai departe
sa nu cuteze A' pasca fara voia calugarilor, nici boeresc, nici vlah-
Vita vland, in opozitie cu aceea a boerului, este vita rumdnului,
a taranului supus. Dupa intemeierea Principatelor, cuvantul vlah-
in sensul de ruma'n, nu se putea intrebuinta lima fara a se produce
o confuzie: vlahe erau doar acum si noile state, vlahi erau si dom-
nii; asa incat, s'a evitat intrebuintarea acestui termen in cance-
lare. De aceea, cu acceptiunea sociald , el apare foarte rar, numai
in cteva documente. Termenul obisnuit in aceasta epoca pentru
a desemna pe taranul neliber, pe rumtin, este, in actele slave mun-
tene, acela de vecin, tot de origine latina: vine din vicinus.
Un alt fapt insemnat care arata procesul de cucerire din Dacia
este numele slay al nobilimii noastre: boerii. Cand s'au asezat
in tinuturile din stanga Dunarii, de altfel ca si in dreapta ei, Slavii
au luat in stapanire pamtintul, au devenit proprietarii lui. Bine
inteles, n'a fost o proprietate individuala, ci pe familii, asa cum
stim ca era organizata proprietatea in primele timpuri la Slavi..
Acesti stapani ai pamantului au constituit boerimea sau nobi-
limea; Dacoromanii au fost supusii; ei lucrau mai departe ogoa-
rele dar plateau acum dijrnd (cuvantul e slavl) proprietarilor slavi

www.dacoromanica.ro
272 SL AVII

i le faceau anumite munci (cuvnt tot slav!). Am aratat mai Ina-


inte cum un izvor istoric contemporan ne arata c Avarii i Slavii
spuneau locuitorilor din -Or& supuse e tocmai cazul Daciei
urmatoarele: semanati. i secerati; noi o sa va lam numai o
parte din produse
S'a crezut multa vreme, sub influenta revendicarilor sociale
a unei anumite coli istorice, ea la noi n'ar fi existat o diferentiere
sociala In momentul Intemeierii statelor ; c toti locuitorii ar fi
lost atunci liberi; ca am fi avut un regim taranesc, o vieata pa-
triarhala, In care nu erau stapkii i supui, ci egalitate deplia.
E o conceptie romantica, ce nu-0 gasete niciun reazim In izvoa-
rele istorice. Acestea ne arat dimpotriva ca exista Q diferentiere
sociala inainte de Intemeierea Principatelor. Diploma Ioanitilor,
din anul 1247, ne vorbeqte de o categorie de locuitori din Oltenia
vi Muntenia, numiti majores terrae adica ma.i marii pamantului*,
nobilii deci sau boerii cari se bucurau, In caz de judecata, de un
tratament privilegiat. Primele acte muntene i moldovene vorbesc
de asemenea de boeri mari i mici*, nu se putea ca ei sa fie re
zultatul numai al intemeierii statului. Statul a creat anumiti dre-
gAtori; dar restul boerimii exista mai dinainte: ea era alcatuita
din proprietarii de p5m&nt care rti apar In actele secolelor al
XIV-lea fii al XV-lea, cu mentiunea moiei de origine, intocmai ca
nobilii din apus. qandru dela Dorohoi* sau Vlad dela Valea
Alba de pe vremea lui Alexandru ce! Bun, au aceeai semnificalie
ca de Oda o Jean de Vienne * din Franta lui Carol al V-lea. Se
.constata, aa dar, Inca inainte de Intemeierea Principatelor, o
{liferentiere social. Boerii sau proprietarii pamantului exista
din evul mediu. Originea lor noi o vedem In procesul de cucerire
al Slevilor.
Aqa se explica i o mare parte din toponimia noastra. Devenind
stapAnii pamantului, Slavii au impus numirile lor. Evident, n'au
putut schimba numele marilor cursuri de apa, Dunarea, Mureul,
Tisa, Oltul, Someul, etc., unde a fost 1ntotdeauna un contingent
Insemnat de populatie bgtinaqe, dar pentru celelalte runi, mai
mici, pentru paraie, pentru atAtea dintre italtimi ipentru foarte
multe sate, ei au dat nume de ale lor. Acestea au rallies i and
Slavii, dupa ateva secole, au dispgrut, fiind asimilati de catre
Dacoromani.

www.dacoromanica.ro
SLAVII AU VENIT IN DACIA IN CALITATE DE CUCERITORI 273

Ca element cuceritor i st'ap'n al pdmantului, Slavii au con-


stituit i elementul politic, conduator. Cnezii i voevozii lar sunt
capeteniile diferitelor triburi si ale populatiei bstina se, supuse,
Ei Impart dreptatea in timp de pace si conduc oastea In timp de
razboi. Pe Valle riurilor se formeaza cnezatele si voevodatele pe
care le a.mintesc primele documente istorice. Cand vin Ungurii
In Ardeal, ei gtisesc aci o serie de ducate , de fapt voevodate
(dux = voevod), cu populatie mixt romno-slava i conduse

Tirana 174filuatia. -

galitureinittotilf. tuisc T41110-in4' +MCI IVObw -


eider utir.s441:area: asidu!e Ips#41u.
kgtiou iclAnt l,Lu 4uwrifld,t r apor
alifOlvd*cr. 4inApokewi itifutaidb oitisgt.?
gift:* ut" $11sii sera
di) .fiigi ttgtori
urn4 .
gan idireadOwitji 414'e:flaw fultais -4salatto dikrac

IOW :now ~0, butiefaul Initti


"
' ea 'oat, ;.: .nbtrbt?' itug'
ifutoov:,immi f.upste Uti
Fig. 107. .Manuscrisul cronicii notarului anonim al regelui Bela. In randul 2,
epre dreapta, Incept, Ira.: bonitatem terre ultrasilvane ubi Gelou quidam
Blacus dominium tenebat s, adicfi: bunAtatea TArii Transilvane unde durance
un Roman anume Gelou e. (Mama din Budapesta).

de duci , &lie& de voevozi slavi. Intre Tisa, Mure si Some,


&lie& In tara Crisurilor, se Intindea ne spune notarul anonim
al regelui Bela ducatul lui Menumorut dux Bihorensis ;
acesta este argtat ca slay. Cand Arpad ii cere s'a se Inchine, el
raspunde cu inim4 bulgareasca (bulgarico corde), ca nu se va
supune. In tara lui se gasea cetatea Bellerad, :Julia Belgrad. Un
alt ducat este acela al lui Glad poate Vlad

Glad
intre Tisa,
Mure si Dundre, adicti In Banat. In lupta care se da cu Ungurii,
despre care se afirma ea ar fi fost de origine din Vidin
,
are In dal% de armata lui i ajutorul Cumanilor, Bulgarilor i Vla-
hilor. Al treilea ducat era la rsttrit de Muntii Apuseni, in Ardealul
propriu zis. Aci domnea un Roman, Gelou (Gelou quidam Blacus:
vezi fig. 107). Locuitorii Vrii erau Vlahii i Slavii (Blassi et Sclaui);
19

www.dacoromanica.ro
274 SLA VII

ei aveau ca arme arcuri i sageti. In sfarsit, pe vremea lui tefan


cel Stant, se aminteste in partea sud-estica a Ardealului, un du-
cat * sub conducerea lui Kean i, care este aratat ca ducele Bul-
garilor i Slavilor (ducem Bulgarorum et Sclavorum). Se poate
este foarte probabil chiar ca numele acestor duci* sau voe-
vozi sa nu fie exacte; tot asa i detalnle luptelor ; nu se poate nega
insa existenta formatiilor politice si a populatiei lor mixte, ro-
mano-slave. Cand au venit Ungurii in Ardeel, au gsit mai multe
voevodate carmuite de voevozi slavi i romani si a aror populalie
era de asemenea amestecat. Procesul de asimilare al Slavilor nu
se terminase inca; el se apropia jug de sfarsit, pe vremea regelui
ungar stefan (anul 1.000).
Tot sub fornia de cnezate i voevodate apar si cele dintai for-
matiuni politice din Oltenia si Muntenia. Des amintita diploma
a Ioanitilor (1247) arata existenta in Oltenia a trei cnezate roma-
nesti: al lui Ioan, al lui Farcas si al voevodului Litovoi. Iar la ra-
sarit de Olt pomeneste pe Seneslav, voevodul Romanilor *. La
aceasta data jumatatea secolului al XIII-lea procesul de asi-
milare al Slavilor era de mult incheiat: ei disparusera complet in
masa romneasca ; dar conducatorii formatiilor politice pastrau
numele de cnezi i voevozi pe care le purtasera stapanitorii slavi
de odinioara.
Procesul de suprapunere slave' ne face sa 1ntelegem mai bine
alte fapte din trecutul nostru. Introducerea limbii slave in bise-
rica romana dupd crestinarea Bulgarilor, asa dar, dela finele
secolului al IX-lea inainte e usor explicabil, daca tinem seama
a ptura dominantd, elernentul politic, la noi era de origine slava.
Nu se introducea o limba moarta i straina, ci limba celor care
carmuiau. Dupa ce acestia s'au asimilat, limba slava a ramas
anume nu numai in Principate, ci fi dincolo de mun0, in Ardeal,
fapt foarte insemnat si care arata vechimea, introducerii acestei
limbi in biserica noastra. Fiindca daca' noi am fi luat-o, asa cum
s'a_crezut, lute epoca mai tarzie, prin secolul al XIII-lea sau
chiar al XIV-lea, atunci cum se explica prezenta ei i in Ardeal,
sub std. pdnirea ungureascia
Din biserica, limba slava a trecut in cancelaria statului.
i in Muntenia si in Moldova, ea a lost limbo oficiala Oda in veacul
al XVII-lea. Iar in Ardeal, nefiind stapanire romneasca, ci una

www.dacoromanica.ro
SLAVII AU VENIT IN DACIA IN CALITATE DE CUCERITORI 275

straink Cu o cancelarie latin, limba slav a lost totui limba in


care se scriau pisaniile, inscrip%iile, manuscrisele, mult vreme,
Cam tot atata cat i in Principate.
Procesul de asimilare al Slavilor nu s'a facut repede: el a durat
secole intregi. La venirea Ungurilor in Ardeal, am vAzut ea' popu-
latia ducatelor sau voevodatelor de aci era Inca amestecat,
Romani i Slavi. Totui Romanii izbutiser s asimileze In multe
pArti pe fotii stpani; in mijlocul Ardealului, voevod era chiar
un roman, Gelou. Pe vremea lui tefan ce! Sfant (1000), asimi-
larea era Inca In curs ; cand nvlesc Ttarii insa, in 1241, procesul
se incheiase de mult: acum nu mai existau deck, Romani. Slavii
dispruser in mijlocul acestora, lsandu-le Ina motenirea atat
de bogat pe care am analizat-o mai inanate. Se pare ca asimilarea
Slavilor s'a ispravit abia in cursul veacului al XI-lea ; ea tinuse
cinci secole i constituia dovada cea mai puternic a rezisten0i
i populatiei romanice din Dacia. Supufii invinsesercl pe
steipiini; cucerigi de altdatii erau ei acuma cuceritori ci de data
aceasta, pentru totdeauna, lewd putinlei de revanfe a celor
Cum s'a petrecut procesul acesta uria de asimilare ? Gratie
cror virtuti am putut lnghii elementul sla-v ? Nu avem informatii
asupra proportiei numerice ce a existat intre cele dou pturi de
populatie in momentul aezarii Slavilor in Dacia. Se pare ca acetia
din urm au fost numeroi: aa ne spun unele izvoare istorice
contemporane; aa rezult din studiul toponimiei i al cuvintelor
intrate in limba noastra. Mai numeroi ins, au fost Dacoromanii.
Numrul lor a sporit apoi i prin numeron robi pe care-i aduceau
Slavii din nvhrile lor in tinuturile, pe atunci Inc pline de popu-
latie romanica, ale Peninsulei Balcanice. O amintire a acestor
captivi care, dui la nord de Dunre, ingroeau randurile Roma-
nilor de aci, s'a pastrat inteun izvor istoric din secolul al VII-lea,
anume in Viata, Sfantului Dimitrie din Tesalonic Aceasta ne
apune GA <<Sclavinii i Avarii, devasta.nd aproape tot Illyricul, anume
provinciile: Panoniile amandou, Daciile amandou (adica. Ri-
pensis i Mediterranea, ambele la sud de Dunre I), Dardania, Moe-
sia, Prevalitana, impreun Cu Rhodope i toate celelalte provincii
ale Traciei pana sub zidurile Bizantului, au dus toata populatiunea
de ati (exagerare evident I) dincolo de Dunre, in partea din spre
Panonia ce avea de capitala Sirmium. Acolo chaganul Avarilor
19*

www.dacoromanica.ro
276 SLAVII

a asezat tot poporul captiv, care, amestecAndu-se cu Bulgarii si


Avarii si cu ceilalti pgani, crescu apoi intr'im popor foarte numeros
si mare . lar dupa vreo 60 de ani continua povestirea izvorul
nostru acest popor s'a revoltat impotriva Avarilor si a trecut
sub Kubrat indArat in imperiu, la sud de Dunare. Chiar dac'a fap-
tele nu s'au petrecut asa, totusi sporirea populatiei romanice dela
nordul Dunarii prin captivi adusi din Peninsula Balcanica este
sigura. Dunarea era hotarul intre Barbari si Bizantini. Robii
luati in expeditiile de prad'a fatal trebuiau dusi peste Dunre,
.adica in Dacia.
Prin sporul normal al lor, ad6ogandu-se apoi si cei noi veniti,
din spre miaz'zi, Dacoromanii au covarsit numericeste pe Slavi.
Dar aceasta nu ar fi fost de ajuns dacg nu se stabileau si legaturi
mai stranse. Cuvintele slave din limba roman, atat de bogate
.si unele foarte expresive, privitoare la gospoddrie, la familie (ne-
vastii e slay!), la insusirile trupesti si sufletesti ale omului, la
viata de toate zilele, ne arata ai au existat asemenea legguri.
Au fost dela o vreme multe c'satorii mixte, intre Daco-
romani si Slave, la inceput mai ales intre Slavi si Dacoromane,
si procesul de asimilare a prins s'a se desemneze. In loc A' dispara'
frig Romanicii in masa Slavilor, asa cum s'a intamplat la miazazi
de Duare, s'a produs fenomenul invers: au disparut Slavii. Cred
ea in acest proces de asimilare, o parte insemnata de merit au
avut-o femeile dacoromane.
Nu trebuie nici s'a ne inchipuim CA deosebirea insemnata de
situatie sociala si de drepturi care au fost la inceput intre cele dou
paturi de populatie unii reprezentand elementul dominant,
ceilalti pe supusi a ramas neschimbata. Cu timpul s'au produs
si in privinta aceasta interferente. Unii dintre vechii conducatori
ai Dacoromanilor, de pilda dintre juzii sau judecii lor, au ajuns
prin insusiri deosebite, prin fapte de razboi, prin legaturi de fa-
milie, iarasi inteo situalie mai inalta. Dela o vreme, atunci cand
procesul de asimilare incepuse, au putut ajunge chiar fli carmui-
tori, adica cnezi si voevozi. Este se pare cazul legendarului
Gelou. N'avem izvoare si marturii pentru a arata mai precis cum
s'a produs procesul acesta de apropiere intre cele doua paturi
de populatie deosebit, dar el n'a putut fi altf el decht in cele-
lalte tari, de pilda in Fran ta, in Italia, in Anglia, uncle a,u avut

www.dacoromanica.ro
SLAVII AU VENIT IN DACIA IN CALITATE DE CUCERITORI 277

loe asemenea asimilAri etnice. Caci, trebuie s'o spunem Inca data,
amestecul de straturi de populatie diferita, cu drepturi diferite
i de origine etnica diferit, nu constituie ceva unic sau caracte-
ristic nou6 Romnilor. Aproape peste tot, in Europa, s'a int4m-
plat In evul mediu acest proces. Multe din natiunile de azi au re,
zultat din amestecul a diferite straturi de populatie de origine di-
ferita. Francezii s'au nascut din amestecul Galilor, care erau
Cu Romanii i apoi a Galoromanilor cu Francii, care erau Germani,
Francii au supus pe Galoromani, au devenit stgpanii parnantului
pe care i 1-au Impartit intre ei i au constituit patura dominanta,
conduatoare. Ceca ce nu i-a Impiedecat ca sa fie absorbiti cu tim-
pul de catre supuii lor, de Galoromani, cari erau mai numeroi
i aveau un nivel superior In ce privete civilizatia i cultura. En-
glezii provin tot ala dintr'un amestec de batinai Celti cu Saxoni
germani, i cu Normanzi, cari vorbeau bimba franceza. Normanzii
cnd au n'avlit In Anglia i au ocupat-o, in urma luptei dela Has-
tings (1066), i-au impartit pamantul intre ei, au format patura
co.nducatoare a tarii, avand drepturile politice i au impus ca limba
a statului bimba franceza, adicd dialectul francez vorbit de ei.
Pana tarziu, Anglia a avut in cancelaria ei aceasta limba, pe care
grosul populatiei anglo-saxone n'o lntelegea. Totui, ca. i In Franta,
ca i la noi, elementul cuceritor, in cazul acesta Normanzii, a dis-
parut cu vremea in mijlocul populatiei supuse care a ispravit
prin a da numele ei i poporului rezultat din noul amestec etnic i
statului. Mai departe, Italienii au i sange longobard adic6 germanic
in vinele lor. Cand s'au aezat Longobarzii In campia ma'noasa a
Padului, ei au luat in stpanire p6mantul i au format patura
conducatoare. Cu timpul ins4 au disparut i ei in mijlocul bati-
nagilor romanici. Acelai lucru s'a petrecut cu Bulgarii, la sudul
Dunarii. Au supus pe Slavi, au format elementul dominant politic,
care a fost asimilat apoi, treptat, treptat, de &Are supuii lor mai
numeroi. Intru c'ett ar fi deci extraordinar ca i cu poporul nostru
&I se fi petrecut un fenomen similar ? Dimpotriv4, ar fi fost extra-
ordinar, ca in mijlocul unei Europe romanice, in plin amestec
etnic, noi singuri sa fi facut exceptie, s'a' fi constituit un fel de in-
sula. Daca amestecul intim cu Slavii n'a fost recunoscut Ora
acum, daca nu i s'a acordat atata vreme atentia pe care o meritqi
daca mai ales nu s'au tras consecintele in ce privete explicaTea

www.dacoromanica.ro
278 SLAVII

evului mediu romanesc 0 formarea poporului nostru, aceasta se


datoreqte In primul rand unor preocupari de ordin strain istoriei.
Vrand sa faca din aceasta disciplina un mijloc de lupta politic.
0 de propaganda, primii no0ri istorici 0 filologi 0 trebuie sa
le fim recunoscatori pentru sentimentele patriotice care-i Insufle-
-teau au sustinut ca suntem urma0 de ai Romanilor 0 numai
ide ai Romanilor. Dacii fusesera starpiti In cursul razboaelor, iar
dupa parasirea Daciei de catre legiuni, stramo0i noqtri 0-au pastrat
neatinsa Maa etnica la adapostul muntilor 0 padurilor. Treptat,
treptat dupa ce ni se recunoscuse caracterul romanic s'au
fa:cut apoi concesii In ce prive0e pe Dad. Si ace0ia au luat parte
la formarea poporului nostru. Mai ales In ultimul timp, dupa raz-
boiul pentru Intregirea neamului, importanta Dacilor a fost pe
deplin evidentiata. Pentru stabilirea intregului adevar, trebuie sa
recunoa0em acum 0 rolul pe care 1-au avut Slavii In formarea
poporului nostru. Nu e nicio scadere, dupa cum nu e nicio pri-
mejdie. Stabilirea unui fapt petrecut acum o mie 0 mai bine de
ani nu poate modifica 1ntru nimio situatia prezenta, cu interesele 0
simpatiile ei, tot aa cum contiinta perfecta a originei germane
a Francilor nu poate schimba raporturile actuale dintre Francezi
0 Germani, dintre Franta fl,i Germania. Adevarul trebuie Insa spus,
fiindca, In conceptia noastra, istoria nu este nici instrument po-
litic, nici mijloc de propaganda, ci disciplina care urmare0e resta-
bilirea exacta' a celor trecute.

BIBLIO GRAFIE
SIMS: I. C. JIRECEK, ReCeRZia Cartii, lui G. WEIGAND, Vlacho-Meglen,
In Archiv f . sl. Phil., XV (1892), p.91-102; 2.1. BOGDAN, Originea voevodatului
la Ronzdni, in An. Acad. Rom. Mem. Secy. Ist., s. 2, t. XXIV (1901-2) p.
191-207; 3. I. BOGDAN, Despre cnejii romdni, in An. Acad. Rom. Mem. Secy.
1st., s. 2, t. XXVI (1903-4), p. 13-44 ; 4. I. BOGDAN, Istoriografia romdnd gi
problemele ei actuale, Bucuresti,1905, 33 p. in 4'; 5.5. PuscAnru, Sohodol. V alea
Seacd, in Cony. Lit., XL (1906), p. 458-61; 6. I. BOGDAN, Documentul Rt'i ze-
nilor din 1484 f i organizarea armatei moldovene En secolul XV, in An. Acad.
Rom. Mem. Secy. 1st., s 2, t. XXX (1907-8), p. 361-4.41; 7. C. JIREOEK,
Geschichte der Serben, vol. I, Gotha, 1911, XX + 442 p. in 8'; 8. D. Russo,
Elenismul In Romdnia. Epoca bizantind gi fanariotd, Bucuresti, 1912, 70 p.
in 8*; 9. C. GIURESCU, Vechimea rumdniei En Tara Romdneascd f i legdtura
lui Mihai V iteazul, In An. Acad. Rom. Mem. Secy. Ist., s2, t. XXXVII (1914

www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 279

15), p. 479-543; 10. C. GIURESCU, Despre runzdni, in An. Acad. Rom. Mem.
Sect. Ist., s. 2, t. XXXVIII (1915-16), p. 191-246; 11. C. GIURESCU, Despre
boieri, Bucuresti, 1920, 129 p. in 8'; 12. P. CANCEL, Termenii slavi de plug
In daco-romdnd, Bucuresti, 1921, 63 p. in 8'; 13. IL1E EURBULESCU, Originea
celor mai vechi cuvinte f i institufii slave la Ronzdni, In Arhiva, XXIX (1922),
p. 1-11; 14. L. NIEDERLE, Manuel de l'antiquit slave, vol. III, Paris,
1923-1926, VIII + 246 si VII + 360 p. in 8'; 15. lizoaGu IoaDAN, Runa-
nische Toponomastik, III, Bonn und Leipzig, 1924-1926, III + 298 p.
in 8*; 16. N. IORGA, Les plus anciens Etats slavo-roumains sur la rive gauche
du Danube, in Rev. des Et. SI., t. V (1925), fase. 3 si 4, p. 171-176; 17. P.
SKolt, Les rapports linguistiques slavo-roumains, in Slavia, IV (1925), p.
428-138 si 325-346; 18. WE BIRBULESCU, Individualitatea limbii rorrulne
gi elementele slave vechi, Iasi, 1929, VIII + 534 p. in 8*; 19. N. IORGA, Entre
Slaves et Roumains, in Mlanges Ouspenski, Paris, 1930, p. 41-49; 20. P. P.
PANAITESCU, La littrature slavo-roumaine (XVXVI-e sicles) et son impor-
tance pour l'histoire des littratures slaves, Praha, 1931, 12 p. in 8'; 21. GR.
FDORESCU, Turnul antic dela Turnu-Mdgurele (Cercettiri arheologice din 1936),
Bucuresti, f. a., 12 p. in 8 (Extras din nOmagiu lui Constantin Ifirilescu 11).
22. GR. NANDRIS The earliest contacts between Slays and Roumanians, In
The Slavonic and East European Revicw, XVIII (1939) p. 142-154; 23. AL.
ItoSErn, Istoria Limbii Rorrulne, III. Limbile slave meridionale, Bucuresti
1940, 140 p. In 8; 24. SEXTIL PU*CARIU, Limba rorndnd, vol. I. Privire
generald, Bucuresti, 1940, XIV-I-457 p. in 8; 25. DIMITRIE MACREA, Cir-
culatia cuvintelor In limba romdrui, Sibiu, 1942, 24 p. in 8.
V. si p. 200, nr. 72; p. 244, nr. 5; p. 288, nr. 3 si 5.

www.dacoromanica.ro
BULGARII
Bulgarii, venifi din regiunile cen-
irate ale Asiei, se afeazd la miazdzi
de Dundre spre sldritul veacului al
faptelea. Ei se creftineazd in anut
864, afa dar cu o jumdtate de milenits
dupd no i.

Nilvglirea lor. Intemeierea statului. Bulgarii fac parte din marea


familie a neamurilor de limba turca i anume din grupa occidentala
a lor. Ei vin, pe la jumatatea secolului al II-lea dupa Christos, din
regiunile centrale ale Asiei i se stabilesc in nord-estul Marii Negre,
pe teritoriul cuprins intre Don i Volga, in partea sud-estic a Ru-
siei actuale. Aci stau mai multa vreme, pana pe la inceputul vea-
cului al V-lea, cand se constata ea erau impartiV in doua ramuri:
Bulgarii Utriguri i Bulgarii Cutriguri numiV astfel dupa cei doi
conducatori ai lor. Ultimii se aeaza in cursul secolului al V-lea
(dupa moartea lu Atila) la nordul Marii Negre, unde ocupa Cri-
meea i oraul Bosporus (astazi Kertch). Spre sfAritul acestui seco!
i in cursul celui urmator, Bulgarii navalesc de aci in mai multe
rnduri in imperiul bizantin, intorcndu-se cu prada i robi. Pen-
tru a curma aceste ndvaliri, imparqii dela Constantinopol ridica.
impotriva lor pe Avari i ramura cealalta rasariteana a Bulgarilor,
anume pe Utriguri. In luptele care se dau, Cutrigurii sunt invini
i. trebuie sa sufere dominalia avara. Aceasta situatie dureaza Ora
in vremea lui Kubra,t (585-643), hanul bulgar care izbutete, se
pare tot cu ajutor bizantin acum Avarii erau prea puternici,
deci trebuiau lovill sa devie independent. El intemeiaza la sfAr-
itul secolului al VI-lea un stat la nordul Marii Negre, care nu du-
reaza insa mult vreme. Dupa moartea lui Kubrat, in anul 643,
cei 5 feciori ai sai iqi impart, potrivit obiceiului, stapanirea intre
ei. Tocmai acum Irma navalesc din spre rasarit Chazarii, popor de

www.dacoromanica.ro
INTBMBIEREA STATULUI BULGAR 281

ortine turca, vi de religie mozaica, impotriva carora fill lui Kubrat


nu pot rezista. Unul dintre ei, Isperich (Asparuch) Ivi ja hoardele
care-i apartineau, trece Donul, Niprul v'r Nistrul v'r ajunge In Bu-
geac, in partea de miazazi deci a Moldovei dintre Prut vi Nistru.
Nefiind siguri nici aici, ei tree peste Dunre vi se stabilesc In Peuce .
care, dupa unii, ar fi chiar Delta, dupa istoricii bulgari Ins, regiu-
nea din jurul satului Nicolitel, lnga Tulcea. Trecerea Dunrii,
Bustin aceiavi istorici bulgari, s'ar fi facut cu asentimentul Bizanti-
nilor care ar fi cerut noilor veniti sa recunoasca autoritatea impa-
ratului dela Constantinopol vi B apere in calitate de federati tinu-
turile dela granita impotriva altor barbari. Ceea ce Bulgarii ar fi
prima de aceea ni6i nu se constata vreo turburare din partea
lor in timpul domniei lui Constans al II-lea. Dula moartea acestui
imparat frig, intAmplat in 668, Isperih incepu sa-vi Intinda sta-
panirea In spre miazzi, pradand tara de a lungul Dunarii. 0 in-
cercare a Bizantinilor, in 679, nereuvind sa-i goneasca, ei se stabi-
lesc definitiv in sudul Dobrogei In regiunea 1.unla-Varna. Isperih
ivi aveaza revedinta pe locul unde e astazi satul Aboba, construind
aci un mare lagar intarit, In suprafata de circa 23 kilometri pa-
trati ; izvoarele bizantine vor numi aceasta avezare Plisca. Treptat,
treptat, Bulgarii cuprind apoi intreg tinutul dintre Durare, Bal-
cani vi Marea Neagra, supunnd triburile slave, vapte la numar,
care se gaseau aci. Acestea se pare ca n'au opus rezistenta, ba chiar
s'au inteles cu noii veniti pentru a apara impreura tara impotriva
altor duvmani. Bulgarii formau grosul armatei, cavaleria, iar Slavii
infanteria vi aveau ca obligatie principala paza granitelor. Slavii
eran de altfel In numr mult m'ai mare cleat Bulgarii; acevtia din
urma au vi disprut cu vremea in mijlocul lor, (land ins numele lor
%aril vi statului intemeiat la sudul Dunarii. ()data cu disparitia
ca neam, a disparut si limba lor turca, din care au rmas numai
cteva cuvinte in bulgara de astzi.
AVEM cteva viiri asupra organizarii acestui vechiu stat bulgar,
eful lui se numea chan sau chagan, intocmai ca la Avari vi la ee-
1 elalte neamuri de aceeavi origine. Dregatorului celui mai insemnat,
care ajuta pe han In administrarea statului, i se spunea kafkan.
A It demnitar purta numele de tarkan. Administratori ai tinutu-
r ilor erau knezii. Nobilii se imparteau In doua categorii: mari,
numiti boliari de unde vine vi numirea romaneasca de boer

www.dacoromanica.ro
282 BUL GARII

i mici, numiti bagaini. Cei cari se distingeau capatau diferite


titluri precum Bogotur, Kolovrat i altele.
Isperich moare in anul 702. Dupa el urmeaza Terbel (702
719), In timpul caruia se stabilesc printeun tratat Incheiat cu
Bizantinii In 716 hotarele statului bulgar. Pe urma, nu mai
avem, timp de cateva decenii, qtiri asupra carmuitorilor. Se pare
numai ca se stinge acum vechea dinastie c urmeaza la tron alta
noug, avand ca prim han pe Kormissos. Intre 740 ci sfargitul se-
colului au loe numeroase lupte cu Bizantinii, cu rezultat schim-
baton In epoca aceasta domnesc doi hani cu nume latinegti: unul
este Sabin (765-767); celalalt Pagan (772). Acesta din urma este
batut de Bizantini, fuge la Vara gi piere acolo, ucis se pare
de boerii care-1 dumneau.
Puterea statului bulgar cregte considerabil sub Krum (802
814) care Ii Intinde stapanirea sa atat la nord de Dunare cat ci
la sud de Balcani. Avarii fusesera tocmai sdrobiti, cu putin Ina-
inte de care Carol cel Mare (797). Krum profita de acest fapt
anexeaza regiunea dela rasarit de varsarea Tisei, aa dar Banatul.
E foarte probabil ca stapanirea lui s'a Intins c asupra Munteniei,
poate ci asupra Ardealului, tinuturi In care Intocmai ca c In Banat
locuiau Inca neamuri slave alaturi de populatia dacoromana, dar
pe cale de a se contopi cu aceasta. Un scriitor bizantin vorbind
de prizonierii pe care ti luase Krum la Adrianopol, apune c ei au
fost du0 in Bulgaria de dincolo de Dundre aa dar pe malul
stang. lar un altul, tot bizantin, anume Nicefor Gregoras,
bete de t Bulgaria de dincoace de Dunare , ceea ce implic ci a
alta dincolo adica la noi, scriitorul stand In Co.nstantinopol. Spre
miazazi, hotarele statului bulgar cuprind acum Sofia, cucerita in
urma unei lupte sangeroase. Imparatul bizantin Nicefor I Intre-
prinde o expeditie Impotriva lui Krum, In anul 811 ci ajunge chiar
OM' la reedinta acestuia, la Plisca, unde pune mana pe un bogat
tezaur c d loo castelului. La intoarcere insa, armata, bizantina e
surprinsa de soldatii lui Krum In trecatoarea cea Ingusta a Var-
bitei c distrusa aproape In intregime. Imparatul Nicefor Insui
cazu pe campul de lupta. Krum porunci A' se puie capul celui mort
trite sulita ci apoi, nemultaimit se vede cu atat, ddu s i se faca
din craniu un pahar, argintat pe dinauntru, In care i se turna vin
la spate; uneori 11 dad ea ci boerilor bulgari s bea din el.

www.dacoromanica.ro
CRE$TINAREA BULGARILOR. ALFABETUL CHIRILIC 283

Dup Krum, urmeaza Omurtag (814-831). El incheie pace cu


Bizantinii, aceatia recunoscAndu-i stapanirea asupra oraBelor Sofia
Filipopoli. Are in schimb conflicte cu Francii, din cauza unor
triburi slave dela hotarul de nord-vest al statului sau, anume Ti-
mocianii, din valea Timocului, i Abodr4ii i Kutcianii din Banat,
cari se revoltasera i trecusera de partea celor dintai. Cu prilejui
acestor conflicte, cuprinde Omurtag provincia Sirmium, cu oraBul
Singidunum care de acum inainte se va numi Belgrad. In timpul
acestui han, au loe i persecutii impotriva creatinilor din Bulgaria.
Cretinarea Bulgarilor. Alfabetul chirilic. Tarul Simeon. Dintre
urmaBii lui Omurtag trebuie amintit Pressian, care ocup o buna
parte din Macedonia slava i fiul acestuia, Boris care a creStinat,
In 864, pe Bulgari. Acest insemnat act s'a facut sub auspiciile Bi-
zantului. Imparatul insuBi a fost pawl lui Boris. Dar boerii
gari n'au vrut s" primeasca to0 noua credint5 : a urmat o revolt&
care a fost inabuBita in sange. Cincizeci i doi de boeri impreuna
cu familiile lor au pierit de mna clului, altii au fost
Poporul s'a creStinat in masa. Indata dupa aceea, Boris a paBit
la organizarea bisericii bulgare, cerand patriarhului dela Constan-
tinopol, Fotie I, s-i acorde instituirea, unei arhiepiscopii ceea
ce insemna, de fapt, autonomia bisericeascA dea lamu-
rid in ce priveate dogmele i alte chestiuni in legatura cu credinta.
Patriarhul nergspunzAnd la primul punct, Boris se indreapta pe
neaBteptate spre Papa dela Roma, Nicolae I, cerand acestuia sa-i
aprobe instituirea unui arhiepiscop. i Papa insa ocoleSte, in mod
abil, chestiunea, propunand deocamdata numirea numai a unui
episcop. Vazfind patriarhia din 'Constantinopol a e in primejdie
sa piarda de sub influenta ei o mare parte a Peninsulei Balcanice,
revine Bi se arata dispusa s trateze cu Boris. i inteadevar, prin
conciliul tinut in capitala imperiului in 869-870, conciliu care
avea de scop, Intre altele, tocmai sa puna de acord Roma i Con-
stantinopolul in ce privete biserica bulgara, se hotaraBte ca aceasta
sa rOmAie sub jurisdictia Patriarhiei din Bizant care i numeSte
pe prima arhiepiscop bulgar in persoana unui anume Iosif. In-
cercarile ulterioare ale Papei de a recBtiga pe Bulgari rnifin MIA
succes.
Dupa ce creStineaza astfel pe ai sai Bi introduce limba slava in
biserica, Boris se retrage, in anul 889, intr'o manastire, lOstind ca

www.dacoromanica.ro
284 BULGARII

urmaq. pe fiul su cel mai mare, pe Vladimir. Acesta lug vrea


reinvie vechea credint. Atunci Boris leapd rasa, incinge sabia,
prinde fr greutate pe fiul su, il orbeqte arunc in inchisoare,
Face apoi pe boeri s recunoasc drept stpAnitor pe fiul cel mai
mic, pe Simeon (893), dup care se intoarce la mnstire unde
moare in anul 907, in izolare i lini0e deplin. Biserica bulgar,
pentru marile sale merite, l-a trecut in rndul sfintilor.
S'a crezut mult vreme c Bulgarii ar fi fost cre0inati cu aju.-
tonfi doi predicatori i misionan i Metodiu i Chiril. Reali-
tatea este cA ace0ia au fost apostolii Moravilor, poporul slay care
Intemeiaza in secolul al IX-lea un stat puternic in regiunea Slo-
vaciei de azi. Discipoli ai lui Metodiu i Chiril printre care tre-
bue s.' pomenim pe Climent de Ohrida au predicat fried in Bul-
garia 0 au contribuit la intarirea noii credirrte. Tot ei au introdus.
0 cele dourt alfabete, glagolitic i chi-ilic, in care s'au scris textele
teligioase in tarile slave. Alfabetul glagolitic a fost numit ma din
cauza cuvantului slay glagola: el spunea , care revine foarte
des in textul slay al Sfintei Evanghelii. Latinii auzind repetan-
du-se meren acest cuvnt, au spus celor cari citeau evanghelia
glagoliti, iar alfabetului intrebuintat la scriere, glagolitic. Acest
alfabet e mai vechi; el provine din litera greac minuscul, areia
i s'au adogat pentru sunetele slave ce nu existan in grece0e,
caractere luate din alfatbeul ebraic-samaritean. N'a, avut o ras-
pndirea prea larg, fiind intrebuintat mai mult in Croatia unde a
cpatat o infatiare speciala, colturoas, din care cauz a 0 fost
numit glagolitic unghiular. Alfabetul chirilic, numit impropria
astfel fiindca nu se datore0e lui Chiril, apostolul slay e ceva mai
non se crede ca a fost alcatuit pe vremea lui Simeon 0 a avut
o rspndire mult mai larg. Provine din litera unciala greaca, sti-
cAreia i s'au ad4ogat, pentru sunetele care nu existau in.
grece0e, semne luate din alfabetul glagolitic. Acest alfabet
a fost adoptat de Bulgari, de Sarbi, de Ru0 0 de noi, de Romni
care am scris cu el pan trziu de tot, pana in 1863, cand s'a de-
cretat inlocuirea lui. Polonii i Cehii nu l-au intrebuintat, ei scriind
cu alfabetul latin, care e mult mai simplu 0 mai uwr de citit. S'a
fcut socoteala ea pentru a citi o pagin scris cu chirilic trebue
cel putin de dou ori mai mult timp cleat pentru aceea0 pagin
scris cu caractere latine.

www.dacoromanica.ro
DECADEREA SI DE SFIINTAREA STATULUI BULGAR 285

Statul bulgar ajunge in culmea puterii sale sub Simeon (893


927). Acesta era un om de cultur, fusese crescut .1 educat la Con-
stantinopol ; a,vea relaii cu cercurile intelectuale bizantine, de
aceea i se vi spunea Ca e jum'alate Grec . A avut ambitia s ajung
impsarat la Bizant, de aceea a purta,t o serie de lupte sangeroase,
fr ins s"-i poatg. implini visul. Potrivit vechii lor politici, Bi-
zantinii ridica impotriva lui pe Unguri cari se aeza,sera tocmai
In Bugeac, hi Atelkuz cum i se spunea pe vremea aceea, vi-1 oblig6
s incheie pace (895). Simeon s'a razbunat apoi impotriva Ungu-
rilor, prklandu-le chiar in anul urm6tor aezArile lor din Bugeac,
din care cauz, acetia au plecat din Atelkuz i s'au stabilit in am-
pia panonia, in pust, unde au
intemeiat statul lor. Din pricina
luptelor cu Bizantinii ele au
reinceput in 91.3 vi au durat pang
la moartea lui Simeon acesta
a trebuit sa renunte la stpanirea i

asupra tinuturilor dela nord de Fig. 108. Moneta bizantina de aur dela
Dun.re. Nicefor Focas (963-969). S'au gasit
exemplare de acestea si la noi In VIOL
DecAderea i desfiintarea sta-
tului bulgar. Dup moartea lui Si-
meon, statul bulgar decade. Din cauza influentei greceti care
ajunsese atotputernica sosia tarului Petru (927-969) era chiar
o nepoat a imparatului bizantin Roman Lecapenos izbucnesc
rascoale. In 963, o parte insemnat a Bulgariei, cuprinzAnd Ma-
cedonia, se constituie ca formatie independentg, al/rid in frunte
pe un boer puternic din partea locului, cu numele de Nikola. Bi-
zantinii socotesc ea" a venit a,cum momentul s desfiinteze statul
bulgar de pe urma aruia avuseser a,tata de suferit.
incep In 966 sub imparatul Nicefor Focas (vezi fig. 108); diplamatia
constantinopolitan ridica de data aceasta impotriva Bulgarilor
un alt duman anume pe Sviatoslav, conducgtorul Ruqilor dela
Kiew, care a domnit fare 945 vi 972. Acesta primete propunerea
bizanting, se coboar cu bArcile pe Nipru, vi pe Marea Neagh'
ajunge In partea de miagnoapte a Bulgariei. Aci el ocup-a mai
multe orae i cetti i-i aeaza ta,b5ra la Preslavet sau Pres-
lavul mic, pe Dun6re (968). Silit sa se intoarca Jima indat Inda-
rat Pecenegii, noii navg.litori de neam turcesc, asediau Kiewul

www.dacoromanica.ro
286 BULGARII

el revine In anul urmator, dupd ce-vi eliberase mai intdi capital&


Impdrtise statul Intre fiii si, ceea ce Insemna cd avea de gand
se stabileascd definitiv la sudul Dundrii. Inteadevar, Sviatoslav
reocupd Preslavetul, apoi 1nsdi capitala Bulgariei, Preslavul (spre
sud-vest de Sarnia), luand prizonier pe land. Boris (969-972) Id fa-
milia sa. De aci trece Balcanii, cucerete Filipopoli i ajunge In fate.
oraplui Adrianopol, important centru bizantin. Aliatul devenea

vp, K ,.
' ,k '- tHi
71.1,r ,-,-;sit.`:
.,.,
,,...
aol. T.,,.... ,.......,
.:. -,...,

,r-
.i.:. . ..,
,

4f1
LC 0 '4
;4).' .7 '' rir 40
..1,; ,.-
-- in
t. , r...,
.1.

. f '
-, .-I--4, '
r.
4.
, ti-
4r
r
''.5.:
.:. ,idr -.1
,._ ,_'?:,
-.,,.:';
. -r-
..
1;...1,gliq;1'0'. - .._(.. :et
d'
_1,.:..... ''..., .&.:1',.w. ! utOTI L''''
f.,, I ?"411%...,....sr.' i:'2
*I/Pr 0..:., ,,,, ,, 44,,,,.. - .9 ,
.. -

'
A
0.

.41.,..41,..,:
Vir.4.,Z *ts./
'Mr , --''' S' '
-...A . It o , t 0 .
a: (
''.. )10
A. . '0Y
3
" .; .
- o'" .:. .

Fig. 109. Tezaurul de mnnete bizantine de aur (106 piese), dintre care cea mai mare parte
dela Vasile al II-lea Bulgaroctonul si dele Constantin al VIII-lea; g&sit la Bisericuta (Dino-
getia), In fate Galatilor, In August 1939, cu prilejul slipaturilor arheologice.

supdrtor ; dui:4 ce bdtuse pe Bulgari, era In stare acum sd ocupe


ri tinuturi apartinfind celor cari II chemaserd In ajutor. De aceea,
Impdratul bizantin loan Tzimiskes (969-976) se hot:010e sd In-
treprindd o expeditie lmpotriva acestui cuteator i sti-1 goneascii.
Inteadevdr, Ruii aunt bdtirti In mai multe lupte, Preslavul este
eliberat. ()data cu aceasta, 1i recaptd gi Boris libertatea, iar Svia-
toslav e silit ad se retragd In cetatea Durostor unde Bizantinii 11
asediazd. Dupd trei luni de zile, principele nordic, care se visase
la un moment dat stdpiinitor al tinuturilor dela Dundre Dunav

www.dacoromanica.ro
DECADEREA I DESFIINTAREA STATULUI BULGAR 287

din antecele ruseti poate chiar al Bizantailui, e nevoit s" se


inchine, apland ins voia de a se intoarce el i armata lui
in Ora de unde veniserg. In drum spre kiew, Sviatoslav a fost
atacat i morn de Pecenegi. Dupi retragerea Ruilor, Imp6ratul
bizantin anexeaza Bulgaria rasariteana ; tarul Boris fusese detronat
printeo ceremonie publicA in forul din Constantinopol, dAndu-i-se
apoi, ca o gratie, titlul de patriciu.
Mai rgmanea Bulgaria apusean, cea din Macedonia. Aceasta
a avut sub Samuil (980-1014) cAtiva ani de deosebit Judi-tare,
ajungand s" stpaneasca, la un moment dat, Belgradul, Niul, o
bunii parte a coastei de apus, In regiunea Albaniei de azi, ha chiar
i tinutul dintre Dundre .1 Balcani. In curand mns, soarta armelor
se schimb. Armata lui Samuil fu bAtut6 in mai multe rnduri.
Lupta hotritoare s'a dat la Cliuci, un sat din Macedonia, unde
Bulgarii pierdurd 15.000 de prizonieri. Imp6ratul bizantin Vasile
al II-lea, cruia i s'a spus pe urmti i Bulgaroctonul, adic6 ucig4-
torul de Bulgari, (vezi fig. 109), porunci sd fie orbiti, 16sand la
fiecare suth de solda-ti numai ate unul cu un ochiu, ca sa-i
conduca indrAt la Samuil. Acesta, cAnd vazu imensitatea dezas-
trului, avu un atac de apoplexie i in cloud zile muri. Boerii
bulgari incercara s mai lupte Cava timp, dar Ma succes. In
anul 1018, ultima cetate ii deschidea portile Bizantului i odat
cu supunerea ei disp'rea i statul bulgar din apus. Ca pe vremea
lui Justinian, Dundrea era din nou hotarul de miaz6noapte al
imperiului din Constantinopol.
Nu cunoatem mai nimic din vechea limbd a Bulgarilor aceea
turc6 aa incAt, in afar de cuvAntul boier care deriva din
Bombpb nu putem ti dach" ne-a mai rAmas ceva dela ea In lim-
ha noastra. De altfel, Bulgarii lui Isperich i ai celor dintAi hani,
au disprut curAnd in masa mult mai numeroasa a Slavilor. and
se vorbete de influent bulgara asupra noastr, trebuie s se in-
teleaga prin urmare nu aceea strveche, despre care suntem aa
de pu-tin informwti, ci influenta Slavilor cari au asimilat pe Bul-
gari. Dela acetia am imprumutat noi alfabetul chirilic precum i
o serie de elemente in vieqa de stat, pe care le vom Inflia
in capitolul privitor la vechea organizare a 1,6rilor romne.

www.dacoromanica.ro
288 BULGARII

BIBLIOGRAFIE
Bulgaril: 1. FR. MIKLOSICH, tber die Wanderungen der Rumunen in den
dalmatischen Alpen und den Earpathen, Viena, 1897, 66 p. in 4; 2. W. N.
SLATARSKI, Geschichte der Bulgaren, vol. I, Leipzig, 1918, X + 182 p. in 16*;
3. B. CONEV, ERIIKOHHH BaRIIMHOCTIf memAy B-BarapH H FyAMHII, Sofia,
1921, 158 p. in 8'; 4. ST. MLADENOV, Vestiges de la langue des Protobulgares
touraniens d'Asparuch en Bulgare moderne, In Rev. d. Et. Si., I (1921), p.
38-53; 5. THEODOR CAPIDAN, Raporturile lingvistice slavo-romilne. I. In-
fluenfa romdmi asupra limbii bulgare, In Dacorom., III (1923), p. 129-238;
.6. JULIUS MORAVCSIK, Zur Geschichte der Onoguren, in Ung. Jahrb., X (1930),
la. 53-90; 7. KR. MIJATEV, armrpacinmecHie maTepianu 1137. fIpeczaHa, In
Byzantinoslavica, III (1931), p. 383-403; 8. A. VAILLANT i M. LASCARIS, La
date de la conversion des Bulgares, In Rev. d. Et. Si., t. XIII (1933), p. 5-15;
9. FR. DVORNIK, Les legendes de Constantin et de Mthode vues de Byzance,
Praha, 1933, X + 443, p. in 8'; 10. fIerbp.t. Mratirmein, 14cTopmi Ha
+5.bilrapmum Hapoxh, tomul I, Sofia, 1942, in Is.
Vezi i p. 279, nr. 23 i 24.

www.dacoromanica.ro
UNGURII
Duo& ce s'au (local In pustd, in
anal 896, Ungurii au allal de *found-
tatea Tdrii Transilvane unde domnea
Gelu Romdnuf
(Cronica notarului anonint al
regelui Bela).

Istoria lor plini la aezarea in pima. Ungurii sunt un popor


fino-ugrian ; limba lor se 1nrudete prin urmare cu aceea a Fin-
landezilor, a Estonilor i a Laponilor. Numele lor national este
acela de Maghiari, dupa numele tribului din care-i alegeau con-
ducatorul, i 1nseamna, pare-se, uoamenii (sau odraslele) Oman-
tului ... Alti Invatati 11 traduc prin puternici, stapani e, con-
siderandu-1 tot una cu turcescul bajar. Unguriiaa le-au spus
Germanii, Romanicii i Bizantinii aveau, la navalirea lor In
Europa, Infatiarea obinuita a Fino-ugrienilor: mici de statura,
cu pometii obrajilor ieii In afara, ochii puOn oblici, pielea de co-
loare mai hichisa, nu alba, i parul 1mpletit In cozi care le cadeau
pe spate. Se ocupau In special cm creterea vitelor. Abatele Re-
gino, care a trait In veacul al X-lea, putin vreme deci dupal aye-
zarea lor In Panonia, i care avusese prilejul sa-i observe In in-
cursiunile lor din Germania, ni-i descrie In felul urmator: 6 Ungurii
ratacesc In pustietatile Panonilor i Avarilor i ti caut hrana zil-
mica din vanat i pescuit. Ei lupta mai ales cm sageti pe care tiu
fa le arunce cm mare dibacie din arcurile lor de lemn. Nu se pri-
'cep a lupta Inteo ordine de bataie sau a asedia cetall; adeseori
ze prefac a fugi pentru a Inela pe duman. Nu in mult timp la
lupta; altfel, daca staruinta lor in bataie ar egala furia primelor-
ciocniri, ar fi de nelnvini .
20
www.dacoromanica.ro
290 UNGURII

Originan i erau din rnijlocul Asiei, din regiunea care se intinde


la apus de ultimele ramificatii ale muntilor Altai, In apropiere de
nordul Persiei. De aci pleac ei, in secolul intai dup Christos,
spre apus. Catava vreme au zAbovit in tinuturile de stepa care se
intind Intre cursul mijlociu al Vol& vi Muntii Urali. Mai trziu,
pe la 830, ii gsim Intre Don i Nipru, in tinutul cunoscut In iz-
voarele bizantine sub numele de Lebedia. Atacul Pecenegilor
silevte 86 prseasca Insd vi acest linut. 0 parte se intorc 1ndrt,
in Asia, restul se indreapta spre apus i ajung, pe la 889, In Atel-
kuz (in maghiara de azi Etelkz) adica In o tara dintre rauri . E
regiunea cupring intre cursul inferior al Prutului vi al Niprului
cuprinzand deci i Bugeacul. Istoricii unguri cred dar fr
dovezi a ea se intindea spre apus pan6 la Suet.
Aci diferitele triburi ale Ungurilor se unesc vi aleg drept con-
ductor pe Arpad, despre care impratul bizantin Constantin Por-
firogenetul ne spune c'd era o cel mai demn (de aceastd onoare),
intelept la sfat i intelegtor, de o vitejie deosebit vi inzestrat
pentru domnie .
Nici In Atelkuz Ungurii n'au putut rmne mult vreme. In
anul 894 izbucnind un rzboiu intre tarul Simeon al Bulgarilor
Bizantini, acevtia din urma, potrivit unei vechi tactice de a combate
pe barbari, ridicAnd pe unii impotriva altora, se adreseaza Ungu-
rilor, cerlindu-le ajutor. i Inteadevr, Ungurii ataca In acelavi
an pe Bulgari vi-i birue In trei btlii, ocupAnd chiar capitala,
ceea ce face pe Simeon s." incheie pace cu Bizantinii. Odat asi-
gurat din partea aceasta, el hotrvte sa se rzbune Impotriva
celor care nu numai c 11 Invinseserg, dar li prdaser vi o parte
din -tug. Incheie deci o aliant cu Pecenegii, duvmanii Unguri-
lor, vi impreun cu ei ataa lagrul din Atelkuz. 0 parte din
armata ungureasca lipsea tocmai, fiind dug inteo expeditie spre
miagnoapte. Simeon impreun cu Pecenegii au putut deci
biruie uor pe cei ramai i s devasteze cumplit lagrul. CAnd au
vzut Ungurii dezastrul pieriser multi dintre ai lor, altii fuse-
ser luati prizonieri, o mare parte din turme erau pierdute
s'au hot'rIt s" plece din Atelkuz i sa-vi caute o nou.' avezare.
Asupra drumului pe care 1-au urmat nu exist acord intre istorici.
Unii, luAndu-se dup artrile notarului anonim al regelui Bela,
cred c Ungurii au pornit spre miagnoapte, dealungul Carpa-

www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU voEvozir ROMANO-SLAVI

tilor moldoveni i galitieni, IAA' In dreptul oragului Munkics,


unde au trecut peste munti, scoborindu-se In cAmpia Tisei.
cari nu vor s admit continuitatea noastra In Dacia 0 deci nu
pun temeiu pe cronica notarului anonim, acesta araind prezenia
Vlahilor in Ardeal la venirea neamului lui Arpad, sustin c Ungurii
n'au mai ocolit pe la miagnoapte, ci au trecut de-a-dreptui spre
apus, prin treatorile Carpatilor moldoveni 0 au ajuns astfel, peste
Ardeal, In esul Tisei. Ina' din anul 884, Bustin aceimi istorici, o
parte din Unguri ocupaser rsritul Ardealului 0 se arpzaser
acolo: din acetia s'ar trage Secuii de astzi. Dup's' atacul Pecene-
gilor, au venit i ceilalti, pe urmele lor, 0 au ajuns In pusa, Noi
credem Ins mai de grabil pe notarul anonim i admitem c nivA-
litorii au coborIt din spre miazgnoapte, prin Carpatii
Trecerea lor peste munti a avut loe In toamna anului 895 iar aie-
zarea In pusta In 896.
Luptele en voevozii romano-slavi. In campia Tisei i In Ardeal,
Ungurii au gssit o popula%ie amestecatA romfino-slavg care avea o
serie de organizatii politice. Ne-o spun 14murit dou izvoare jato-
rice: cronica notarului anonim al regelui Bela 0 o cronidt ruseasca
numit a lui Nestor. Potrivit primului izvor, despre care isto-
riografia maghiara are azi cuvinte de Mal-a pretuire existau,
In stanga Tisei, urmAtoarele 4 ducate : unul al lui Menumorut, Intre
Some 0 Mure, deci In tare Criurilor, un al doiles. al lui Glad, In
Banat, 0 un al treilea, In Ardealul propriu zis. Aci domnea Gelou.
Supunerea acestor ducate de fapt, voevodate a avut loe, decd.
este 86 credem povestirea notarului anonim, astfel: Arpad cere
lui Menumorut s." i se supuie. Acesta Ins Ii rAspunde cu inim6
bulgareasca * (bulgarico corde) eit" nu se supune. Atunci un con-
ducAtor ungur, cu numele de Zoltan, 11 atac's1 i Menumorut se In-
chide In cetatea sa, a Bihorului. Ungurii ajung Ong la Belle-
rad deci Balgrad. ValzA.nd c va fi lnvins, Menumorut face
pace, (land pe fiica sa ca sotie lui Zoltan, iar ducatul sau ca
zestre.
Glad ar fi fost de origine din Vidin ; el stapane0e Ora dela
Murerl OM la Dun're, la 4 Urscia , care este, se pare, Orova.
Se amintete i un loc pe unde se trece Tisa, la Kenesna precum
i rAul Begheu (Beguey). In lupta cu Ungurii, Glad, In afar do
armata sa, are 0 sprijinul Cumanilor, al Bulgarilor, sub conducerea
26
www.dacoromanica.ro
292 UNGURII

a trei knezi, fIi. al Blacilor adica al Romanilor. Este Ina invins, se


ascunde In Keve, la hotarele Bulgarilor, i in cele din urma se
supune.
Cat despre Gelou, acesta domnea peste o tara despre a card
unatate se dusese faima ( bonitatem terre ultrasilvane ; vezi
lig. 107). Supuqii lui mns, Vlahii i Slavii, avusesera multe de su-
terit din pricina Pecenegilor i Cumanilor i nu eran soldati grozavi.
N'aveau cleat arcuri i sageti. Tuhutum, un capitan ungur, aude
de tara aceasta i vine s'o cucereasca. Gelou, numit In cronici
dux Blacorum * i altadata dux ultrasilvanus , 1ncearca sa se
lmpatriveasca, mai 1ntai la portile mezeene, apoi la 14111 Alma.
Este Ina lasins In amandou locurile. Pe cand se retragea spre
cetatea sa de pe Some, ostaii lui Tuhutum 1-au ajuns din urma
1-au ucis, la 11111 Copugului. Ceea ce vazand locuitorii tarii, au adus
ca domn in locul lui pe Tuhutum i i-au jurat credinta.
Povestirea notarului anonim alcatuita, dupa toate probabili-
tatile sub Bela al II-lea (1131-1141) cuprinde i unele inadver-
tente cronologice, vorbind de pilda despre Cumani, pe vremea
lirii Ungurilor. Este iaragi probabil ca i numele de persoane sal fie o
creatie ulterioar5, plecandu-se dela anumite nume de localitati
din vremea alctuinii cronicei. Ceea ce nu se poste contesta 1nsa
este ca notarul anonim reproduce o veche trad4ie despre supunerea
populatiei romeino-slave din Ardtal fi din fesul Tisei, populatie
care-fi avea organizatiile ei politice, voevodatele fi cnezatele ei. Ca pe
conducatorii acestei populatii Ii cherna Gelou, Glad sau Menu-
morut, ca luptele s'au dat in locul cutare rti ea au urmat In chipul
aratat de cronica, acestea nu au, In definitiv, prea mare importanta.
Problema esentiala este prezenta Romanilor In Ardeal la venirea
Ungurilor aici i aceasta astazi nu se mai poate nega decat de cei
care au interes s'o nege. De aide', cronica notarului anonim a
regelui Bela nu este sin gurul izvor care sa arate prezenta Romanilor
In Ardeal la sfaritul veacului al IX-lea. Acelai lucru ne spune,
dui:4 cum afirmam mai sus, i cronica rush' zisa a lui Nestor. Ea
povestete anume ca Ungurii, dupa ce au trecut niqte munti Inalti,
se apucarei la lupte ca Valahii fi Slavii cari locuiau aceste ri .
Prezenta populatiei slavo-romane in Ardeal i in esul Tisei
rezulta din cercetarea atenta a toponimiei din primele acte un-
gureti. Este adevarat ca aceste acte aunt posterioare cu mai

www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU VOEVOZII ROMANO-SLAVI 293

bine de un secol i jumatate nvlirii Ungurilor ; dar nume to-


pice ca Petra, atestat in anul 1055 sau ca muntele Sorul ( ad mon-
tem nomine Sorul ), elesteul Rotunda (piscinae quae vocatur
Rotunda ) i rani Cr4 (fluvius Krys ; pe ungureste ar fi tre-
buit sa fie Koros1) din 1075 ne arat prezenta cu mult inainte a
populatiei care le numise astfel.
Teoria de care se servesc, in mod persistent, istoricii
oamenii politici ai Ungariei, spre a explica multimea elementului
romanesc in Transilvania, anume aceea a unei infiltreiri lente
din spre miazazi, incepand dela finele secolului al XII-lea,
infiltrare care s'ar fi accentuat apoi in epoca moderna, in timpul
dominatiei turcesti si mai ales sub Fanarioti, este total Pisa fi lip-
sit bazei documentar. Fenomenul a fost invers: Transilvania,
pamantul de basting al romanismului, asa cum au dovedit In chip
evident si ultimele cercetari stiintifice mentiontim de pilda, ace-
lea ale profesorilor Moga i Gamillscheg a constituit intotdeauna
rezervoriul din care s'au alimentat sub raportul etnic Principatele.
In sprijinul acestei afirmatii se pot cita numeroase documente si
marturii, atat oficiale cat si private, incepand din secolul al XIV-lea
intemeierea Moldovei, de &Are Maramureseni pana in
al XIX-lea colonizarea cu mocani a Dobrogei si a anumitor re-
giuni din Muntenia. Cercetarea cat de sumara a toponimiei din
Principate dovedeste un curent viu de trecere a populatiei arde-
lene peste munti. Fenomenul un se margineste numai la Romani;
el cuprinde in secolele XIIIXIV si pe Sasi chiar, iar In secolele
XIIIXVI si pe Secui. Un judet Intreg din Muntenia a purtat
liana In 1845 numele de Slicuieni (sau Saac), iar localitatile avand
adaosul de Ungureni (de ex. Maneciu-Ungureni, Valea Vii-Un-
gureni, Popesti-Ungiireni, Posesti-Ungureni, etc., vezi i vol.
II, p. 401-403), sau numite chiar simplu Ungureni, termen ce
inseamna, In mod obisnuit, In vechiul regat Romani din Ardeal ,
sunt foarte numeroase atat in Muntenia cat i in Moldova.
Cretinarea Ungurilor i ocuparea Ardealului. Dupa asezarea
In pusta, Ungurii au continuat catava vreme expeditiile lor de
prada, mai ales in Germania, Oda cand au fost Infranti Inteo luptA
insemnata, la rani Lech, in anul 955 (10 August).
Importanta lor creste odata cu trecerea la crestinism. La Inceputi
se pgrea c Ungurii vor fi convertiti prin ajutorul misionarilor

www.dacoromanica.ro
294 TJNGURII

g eci. Principele Gyula se duce, in secolul X, la Byzanr, se bo-


teaza i aduce cu sine, ca episcop al Ungariei, pe calugarul
Ieroteu. Se infiinreaza chiar i o mnastire cu monahi greci.
Totui, cretinarea In mash' a Ungurilor nu se va face sub aus-
piciile Bizanrului, ci a Papei dela Roma. Ea este opera regelui
.Ftefan, caruia Ungurii i-au spus apoi cel Sffint. Inca din vremea
tatalui sau, a lui Geza (970?-997), i mai ales din Indemnul soriei
acestuia Sarolta, Incepusera sa vie misionan i i predicatori din
apus. Propaganda s'a Interit In timpul lui Stefan care, primise
botezul Impreuna cu parinrii sai. In timp de patru ani, poporul a
fost cretinat (vezi fig. 110). 0 incercare de opozirie a celar care spri-
jineau paganismul a fost Infranta, ca In Bulgaria. Stefan a cerut
Papei dela Roma, cu prilejul crethiarii, doua lucruri: intai titlul
it coroana de rege qi apoi Imputernicirea de a organiza, sub raportul
bisericesc, rara sa. Papa s'a gra'bit sa-i satisfaca dorinrele, deoarece
convertirea Ungurilor era nu numai o victoria a cretinismului In
general, dar i, In special, una personal a a lui care ii largea astfel
sfera de influenra. I-a trimis deci coroana i imputernicirea ceruta,
impreuna cu o delegarie de prelari care sa-1 ajute In opera de or-
ganizare. Incoronarea lui Stefan a avut loc In anul 1001; ea des-
chide o noua era In istoria Ungariei. Inteadevar, prin cretinare,
Ungurii scapa ca formarie politica de pieire i intra in concertul
statelor i popoarelor europene. Daca nu s'ar fi cretinat, statul
lar n'ar fi putut dura 1 disparea ca i al Avarilor: conducatOrii
bisericii ar fi Indemnat pe monarhii cretini sa porneasca impo-
triva acestor noi barbari pagani i sa-i distruga. Mai ales ca des-
cendenrii Ungurilor dela Inceput, aceia ai lui Arpad, incepusera sa
se amestece cu populariile gasite in rara ocupata .1 erau pe cale
said piarda caracteristicele somatice, sa dispara cu totul, ca rasa,
In mijlocul supuilor. Chiar istoricii i etnografii unguri, cum e
Vambry, de pilda, recunosc ca ultimii lor stramoi curari trebuie
sa se fi stins prin preajma anului 1000.
Dupa incoronarea ca rege, Stefan a, pornit o serie de expediriuni
impotriva unor stpanitori din Ardeal i Banat, cari refuzau s-i
recunoasca autoritatea. Ma, ne spun vechile cronice ungureti.
Pe scaunul ocupat odinioara, in urma morrii lui Gelou, de Tuhutum,
statea acum un urma al acestuia anume Gyula, care-i era unchi
lui Stefan. Prima expedirie .a fost chiar Impotriva unchiului sat!.

www.dacoromanica.ro
CRE$TINAREA UNGURILOR $1 OCUPAREA ARDEALULUI 295

In anul 1002 povestesc cronicile fericitul rege Stefan a


prins pe ducele Gyula qi l-a adus in Ungaria; iar toga rara lui,
foarte intima qi bogata, a unit-o Cu monarhia ungara. Si se nu-
meste acea tar pe ungurete Erdeel; ea este udata de mai multe

r,

Fig. 110.s Aquamanil o de broils, pentru plistrat apa sfintita, gasit In 1906
In ',Hum dela Ineu (ud. Arad). Secolul al XII-lea. (Museul din Budapesta).

rauri in al caror nisip se culege aur i aurul acelei rari este prea
bun i. Dupa ce invinge pe Gyula, regele pornete Impotriva unui
alt stapanitor anume Kean, ducele Bulgarilor i al Slavilor i
(ducem Bulgarorum et Sclavorum), careli avea ducatul sau
noi zicem voevodatul In parrile sud-estice ale Transilvaniei, *In
locuri foarte tari prin aezarea lor. Si cu multa truda poves-

www.dacoromanica.ro
296 UNGURII

tesc cronicile 0 dup anevoioase lupte, de abia 1-a invins In sfarit.


0 1-a omorit 0 a luat nepreluitii multime de comori, mai ales In
aur 0 pietre scumpe 0 a pus acolo pe un strAmo al s'u cu numele
Zoltan care apoi a motenit acele pgrli transilvAnene (vezi
harta 6).
Tot Stefan a supus 0 pe stapanitorul din Banat, Ahtum, a
carui -tug, fost4 odinioar a lui Glad, cuprindea acum 0 partea
dintre Mure 1 Cri. Ahtum edea In cetatea Morisena care pe urm&
s'a numit Cenad ; el Meuse acolo 0 o mAnAstire cu bramul SfAntului
loa Boteatorul 0 cu monahi greci, ceea ce arat a Ahtum era
ortodox. Se 0 spune, de altfel, c6 el primise botezul dup ritul
Grecilor, In cetatea Vidin 0 c4 era foarte mandru de vitejia 0 pu-
terea sa. # lar regelui Stefan continua izvorul din care lu'm po-
vestirea, anume vieqa sfantului Gerard, episcop de Morisena
nu-i dAdea de loe onoarea cuvenita, IncrezAndu-se In multimea osta-
ilor 0 nobililor si peste care domnea. Uzurpase puterea asupra
sgrii regeti ce scobora pe Mure, punand In schelele acestui ru,
p.n" la Tisa, vamei 0 pazitori 0 supunea toate la tribut . lar In
lara lui erau 0 mulIi cai slbateci precum 0 e turme WA nu-
mar . Ahtum este Ing 0 el supus petnA In cele din urm5, ba 10
pierde 0 vieata, fiind ucis de un soldat al lui Stefan, anume Cha-
nadinus, dela care i-a tras apoi numele cetatea Cenad. In urma
mortii lui Ahtum, regele alipete la stpanirea sa 0 tara dintre
Cri i Dunare.
Si aceste tiri ale notarului anonim 0 ale vietii sfantului Gerard
necesit o interpretare. E probabil ch., 0 de data aceasta, unele
nume s" fie o creatie posterioara, din vremea alcAtuirii celor dou
izvoare, In scop de a explica anumite numiri topice. De asemenea,
luptele se poate s6 nu se fi desfdurat aa cum aunt povestite.
Itmne cu toate acestea sensul lor 0 acesta este: inaintarea
ski pdnirii ungurefti En Ardeal la Enceputul veacului al XI-lea. De
fapt, abia In acest secol a inceput supunerea efectivd a Ardealului ;
ocuparea lui va dura pAna la Inceputul veacului al XIII-lea,
&And se va isprvi prin opera Cavalerilor Teutoni.
Colonizarea Smiler. Secuii. In leggtur6 strns6 cu aceast
ocupare efectiva a Ardealului st. colonizarea Germanilor, a Sa-
filor cum li se spune obinuit. Regii unguri voiau A aibA In noua
taxi puncte de sprijin, locuitori de alt neam, care sa Incadreze

www.dacoromanica.ro
COLONIZAREA. SAMOR. SECUII 297

populatia b51tinae romAneasca i pe care FA se poata bizui. In


acelai timp, voiau sa. intemeieze i centre mai mari, unde sa se
poat desvolta ea 'vremea o -Vieat oreneasa dela care s5 aib5.
venituri corespunztoare. De aceea, ei chiama din apus coloniti
germani. Nu tim exact imprejuarile in care a avut loe aezarea
Sailor in Ardeal, deoarece primele lor privilegii sau acte s'au
pierdut, probabil cu prilejul nvlirii Tatarilor, in 1241.. Sigur
este numai ca' ei au Inceput 85 vie pe vremea lui Geiza al II-lea
(11.41-1162), despre care tim ca.' le-a dat un asemenea privi-
legiu. Alti Sai au sosit mai pe urma, in timpul regilor Bela al
III-lea i Andrei al II-lea. Se crede c locul de origine al unora
dintre aceti coloniti germani a fost Flandra sau un tinut din
preajma Mrii Nordice. Altii au venit din regiunea Rinului de
mijloc i mai ales din .Luxemburg. 0 parte a Sailor s'a aezat
pe Tarnave, in regiunea Sighipara-Media, o alta in prtile Si-
biului, o a treia in tara Barsei (vezi fig. 111). In sfarit, o ultima."
grup de coloniti s'a fixat in coltul nord-estic al Ardealului, in
regiunea minelor dela Rodna i a Bistritei. Regii unguri le-au
dat tuturor o serie de avantaje, gratie cdrora Saii au putut avea
de timpuriu o situatie hifloritoare economicA. Ni s'a Ostrat actul
din 1224, al lui Andrei al II-lea, prin care acesta le confirm5 pri-
vilegiile conferite de Geiza al II-lea. Intre altele, li se d5. i PA-
durea Romanilor i. a Pecenegilor ( sylva Blacorum et Bisse-
norum *), cu apele care o stabat, spre a se folosi de ea in comun
Cu ziii Romani i Pecenegi.
Dac5." in ce privete pe Sai, se poate stabili epoca venirii lor
in Ardeal, lucrul e mai complicat pentru Secui. Prima mentiune
documentar despre ei este cu prilejul expeditiei comitelui Ioachim
de Sibiu contra rsculatilor din Vidin, in 1213; oastea comi-
tetului e formata din Sai, Romani, Secui i. Pecenegi
( Saxonibus, Olacis, Siculis et Bissenis *). In 1222, in privilegiul
acordat Teutonilor, apare, alaturi de tara Romanilor (terra
Blacorum) i tara Secuilor (terra Siculorum). Asupra aegrii
lor in partea de rAgrit a Transilvaniei sunt mai multe pAreri.
Cronicele vechi ungare Ii consider ca descendenti ai Hunilor
lui Atila. Dupg sf6rimarea imperiului acestuia, ei s'ar fi retras
In locurile unde trAiesc i astzi; aici i-au gAsit fratii lor, Ungurii,
cand au venit in Ardeal. Aceast5 povestire cu originea hunia nu

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
!uolnej, !peprsto ap npglui vasuasua e.laza4e `pieour,u BLI
.-, 4 Iv "., - .-
.. dz.., ,.
,-. .. , ' - .- - ,,_. .z.
,.:.-,9., &,.... , -.-. ..:.
...,,
-- '.? kre34. - -
L
0, 3'' ' " ".". .' e,' ..0
..... .L .:........,1.. L
. ...." kt.r i ' . " '' " - .4i:
.
_
- - ,-,.., , - *Aar
-
.-t-5=',:v . ' '- t ' ' '..r. ' '
rp...., Or
.. . i.,.-. L
SITUATIA ELEMENTULUI ROMANESC IN ARDEAL 299

corespunde fris6 adevrului. Unii dintre istoricii mai noi unguri


fi onsider Ina' coloniti adui de regele Ladislau cel Sfnt
(1077-1095) sau de vreun urma al su, pentru a pzi hotarul de
rsrit al Vrii. Chiar numele de Secui ar Insemna, dupd ei,
*p'zitori ai marginei . Alti istorici unguri fi socotesc drept
unul din triburile avare sau cuturgur-bulgare sau chiar neamul
fnrudit, ca limb6 1 obiceiuri, al Kabarilor cari s'au stabilit aici,
desvoltandu-se apoi izolat, fr fa fie influentati de restul
Ungurilor. De aceea aspectul particular al graiului lor. In sferit,
s'a mai wills Inch o ipotez6; c4 Secuii ar fi coloniti adui de
Cavalerii Teutoni, aa dar Intre 1211-1225. E surprinztor ins,
In cazul acesta, faptul ca nu se face niciun fel de mentiune in
diplomele i actele vremei despre o asemenea colonizare masiva.
Nici cele dou pereri anterioare nu pot invoca argumente peremp-
torii. In once caz, ele par mult mai aproape de adevr dectit prima,
cu descendenta din Hunii lui Atila. Problema nu este iD.Cd
rezolvat5...
Situatia elementului rominesc In Ardeal dupA cucerirea ungarA.
Una din chestiunile cele mai importante care se pun In leg`tur
cu ocuparea inuturilor din stnga Tisei i a Ardealului de c6tre
Unguri este soarta elementului romei nesc de aici In primele timpuri
ale cuceririi.
In momentul &end au nvlit Ungurii, Romnii dintre Tisa i
Carpati i Slavii conlocuitori i pe cale de askinilare aveau aceeai
organizare ca i cei de dincoace de Carpati. Trlau adic imprtiti
In cnezate i voevodate, conduse de cnezi i voevozi. Ducatele de
care vorbete notarul anonim al iegelui Bela nu sunt altceva decat
voevcdatele acestei populatiuni mixte romno-slave, In fruntea ca-
rora se gseau voevozi slavi sau romni, cum e cazul legendarului
Gelou. Se pare ea voevodatul care se gsea In Ardealul propriu
zis, in podiul Transilvaniei, avea o deosebit importanta, deoarece
Ungurii au pstrat titlul de voevod dupa cucerire.
Care a fost situatia, din punct de vedere social i juridic, a
acestor cnezi i voevozi, sub noii stepanitori? Cnezii apar in
documentele ungare ca administratori ai satelor romaneti i
ca judecatori ai locuitorilor acestora In cauzele mici. Ei nu sunt
proprietari aqa dar ce In Principate, ci reprezint4 pe proprietari
adica pe rege, pe nobili sau cleruL Pentru serviciile pe care le aduc

www.dacoromanica.ro
.300 UN GURII

proprietarului, acesta le &A, pe timp limitat sau pe viata, uneori


trecand i asupra urmailor, dreptul de cnezat sau cnezial (jus
kenezatus, jus keneziale sau simplu keneziatus). El comporta
urmatoarele avantaje: 1.. 0 &maid mai mare de ptimiint cleat a
celorlal0 locuitori ai satului. Nu tim daca acetia trebuiau
i-o i lucreze cum se intampla cu cnezii romani din Galitia ; 2..
Dreptul de a gne moar, deci venit dela satenii cari macinau acolo;
3. Scutirea de unele dri. Un act din 1552 ne apune c aCeti cnezi
nu platesc quinquagesima adica darea pe oi. In unele regiuni se
pare ea nu plateau dari chiar de loc. Acesta e cazul cnezilor
Htmedoara despre care un document din 1.482 afirma ea, potrivit
*vechei prerogative de libertate , ei nu platesc nicio taxa, cells
sau contribulie ; 4. Dreptul de a judeca in pricinile mdrunte sau,
cum se spunea pe atunci, in cauzele minore . Acestea erau:
bataile, lovirile, insultele, cauzele majore adica uciderea, furtul,
incendiul, ramanand pe seama proprietarului sau a slujbaqilor re-
gelui. Judecand, cneazul putea pronunta amenzi sau gloabe care-i
reveneau, constituind astfel Inca un venit al lui. Cnezii de pe do-
meniile regale aveau o situaIie mai Nina cleat aceia de pe moiile
nobililor i ale clerului. Acetia din urma nu puteau transmite
urmailor dreptul cnezial i nici nu erau scutiti de darea pe pa-
mant. Cu vremea, incepe sa se produca un proces de diferentiere
In rndul cnezilor: unii se inalta, ajungand, prin avere, prin diferite
servicii, prin fapte de arme sau prin favoarea regelui, nobili, altii
coboara in mijlocul stenilor pe care-i administrau. Primul caz
cunoscut noua de lnobilare a unui cneaz este din timpul lui Carol
Robert. Acesta dAruiete, in 1326, lui Stanislau, cneaz din Mara-
mure, pentru serviciile sale, moia Surduc, pe veci, scutindu-1
de once dari i dndu-i aceleai drepturi pe care le aveau
ceilali nobili. In secolul al XIV-lea. i. al XV-lea, mai ales In
timpul luptelor cu Turcii, Inobilarea cnezilor romani se face pe
o scara intinsa. Acetia tet,i sunt insa pierduti pentru neamui
nostru: intrand In mijlocul nobililor, ei devin unguri, se maghia-
rizeaza. Aa se explica numele romanesc al unora dintre cele
mai insemnate familii ungureti, de pilda Dragfi (din Drag!),
Banfi (din Ban), Kendeffy (din Candea.), Csomortani (din Ciomar-
tan), etc. Tot Romani au fost de origine fi Corvinetii, Ioan,
vestitul general, i Matei, contemporanul lui stefan cel Mare,

www.dacoromanica.ro
SITUATIA ELEMENTULUI ROMANESC IN ARDEAL 301

precum i acel ilustru arhiepiscop diplomat Nicolae Olahul,


dica Nicolae Romanul.
Voevozii apar mai rar In documente. Uneori, ei au aceeavi
situatie ca i cnezii, administrand, ca i acevtia, satele proprie-
tarilor, avand grija BA se stranga darile i sa se presteze muncile
-sau serviciile cerute. Ava aunt, de pilda cei fase voevozi pomeniti
In documentul din 1445, carora Banul de Maciva le cere s se
-adune vi s curme o cearta de hotarnicie hare un Sibian i locui-
torii din Baia de Criv. Doi din cei 6 voevozi sunt aratati ca locuind
In satul Bolya , altd doi In satul Ribitze *, iar ceilalti doi fie-
care In cate un sat. Evident, situatia acestora nu era superioara
-enezilor. Alteori Insa, vi an ume In unele regiuni, In Bereg, dar mai
ales In Maramurev, constatam voevozi cu o situatie mai Inalta.
Printr'un document din 1364, regina Elisabeta a Ungariei auto-
obvtea Romanilor din comitatul Bereg*, ca sa-vi aleaga un
voevod pe care-1 vor don i ei. Acesta va avea sa puna capat
tuturor certurilor iscate ratre clan vii, sa stranga toate veniturile
sa supravegheze indatoririle pe care le aveau Romanii faja
de regina vi de comitele respectiv. Tot el, potrivit unui act din
1370, va avea i dreptul judece In cauze mai mici, cele lnsem-
-nate fiind rezervate comitelui. Cei mai rasemnati dintre voe-
vozii romani din statul ungar au fost voevozii din Mara murev.
Aci Intalnim, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, pe voevodul
Bogdan care va lntemeia In 1359 Moldova. Tot cu acelavi titlu
gasim pe Iuga, fratele lui Bogdan, vi pe Bale vi Drag, fiii lui Sas,
nepotii lui Drago. Se pare ea atributiile voevozilor din Mara-
murev erau mai Intinse cleat ale celorlati din restul tinutului
ocupat de Unguri; de aceea i puterea lor a fost mai mare. Pentru
serviciile aduse, regii le acorda folosinta unor movii care cateodata
li se dau chiar cu titlul de proprietate deplina ; voevozii devin In
cazul acesta la fel cu ceilalti nobili ai regatului.
Cu vremea, i voevozii, ea i cnezii, vi-au pierdut rostul vi in-
sem.natatea. 0 parte au ajuns nobili, maghiarizandu-se, ceilalti au
coborlt In randurile iobagilor. Ultimii voevozi i cnezi pe care-i
amintesc documentele dateaza dela sfarvitul veacului al XVIII-lea
raceputul celui de al XIX-lea. In 1.827, gasim In satul Buzevti,
clin comitatul Satmarului, un voevod roman scutit de serviciile
iobagesti.

www.dacoromanica.ro
302 IMTGURII

Trebue Inc odat s accentunn deosebirea care exista Intre


cnezii i voevozii din Ungaria i cei din Principate. Cei dintAi nu
Bunt proprietari, ci numai administratori i judecatori in pricini
mici, pe cttnd ceilalti sunt proprietari deplini. Acevti din urn:a
reprezint prin urmare un stadiu mai vechi, nemodificat, al
instituOei, pe cand cei de peste munti reprezint stadiul modificat
prin cucerirea ungar.
CunoscAnd situa0a cnezilor i voevozilor din Ungaria, se poate
deduce care trebuie A' fi fost situatia populatiei romAnevti din satele
pe care le administrau ei. Zicem se poate deduce, deoarece pentru
primele secole, Odd in al XIII-lea, n'avem decAt foarte putine
documente vi ele nu precizeaz situalia social i juridic4 a acestei
populatiuni. E adevArat, actul din 1.075 In care apar denumirile
romnevti Rotunda, Sorul i Crivul vorbevte vi de servi adia
de verbi vi de pmntul pe care-1 lucrau ei, dar n'avem siguranta
ca se refera la Romani. In consecintg, nu putem trage o concluzie
precis. Se pare Ins4 cg popula4ia satelor administrate de cnezi
voevozi era In stare de ferbie sau, cum se spunea mai tArziu, In
secolul al XIV-lea vi al XV-lea, de iobeigie. Ca atare, aceast popu-
lalie datora proprietarilor adic6 regelui, nobililor sau clerului
anumite dri i munci sau servicii. Pentru pmntul pe care-/
luerau fiecrui I,Aran i se dadea o bucata numit in actele lati-
nevti sessio sau mansio prteau o sumg fix6. Inteun docu-
ment din 1387 se specifia suma: 3 grovi de fiecare sessio .
Pl'teau apoi diferite dijme: din oi, numit quinquagesima; aceasta
era darea prin excelent a Romanilor. Potrivit numelui, quan-
tumul ei a fost la Inceput o oaie din cincizeci; mai tArziu, pe la
mijlocul veacului al XVI-lea, s'a luat lug o oaie din cincizeci
Cu mielul ei, vi o mioara. Venea apoi dijma, din porci, din stupi
adic4 din miere i cearg, i probabil, vi din alte produse. Se pre"-
teau dijme i bisericii catolice ; nu cunoavtem Insa quantumul lor.
Intr'un document din 1301, privitor la Romnii avezati In Villa
Olachalis de lang Odorhei, se spune ca ei nu vor da nimnui
dijme, afara de cele obivnuite, care se dau biseficii. Pe 14110 dijme,
taranii trebuiau sd mai feed i diferite munci. tim, de pild, ca
cei din Villa Olachalis trebuaiu A' care lemne pentru cetatea regal&
dela Odorhei. erbii sau iobagii se puteau muta de pe movie pe
care stAteau, dac6 oblineau 'oice proprietarului plcitean

www.dacoromanica.ro
SITUATIA ELEMENTULUI ROMANESC IN ARDEAL 303.

darea. Asa se spune in actul din 1298 care poate fi considerat ca


un fel de constitutie a Ungariei medievale. Prin conditia cea dintaii
voia proprietarului e adevarat ca acest drept de stramutare.
devenea de cele mai multe ori iluzoriu. De aceea, multi tarani
fugeau, trecand uneori si peste hotare, in Tara Romaneasca, in
Moldova sau in Polonia. Cei cari izbuteau A' paraseasea lega1!
sau ilegal mosia pe care stateau, se dueeau fie pe alte mosii,
fie in skbozii, adica in sate care se formau atunci si ai caror locui-
tori se bucurau eatva timp de scutire de dari sau de o reducere a
lor. Cunoastem o asemenea intemeiere de slobozie in anul 1292;
documentul eliberat cu acest prilej precizeaza ca proprietarul e va
putea strange Romani si-i va putea reline pa eei still* . Inteun
alt document din 1341, dat magistrului Nicolae, se spune ea'
acesta sau urmasii sal vor avea dreptul de a strange Romani*
In mai multe sate, proprietatea sa. Un alt caz intalnim in 1293,
pe vremea lui Andrei al III-lea ; el scuteste 60 de case de Romtuii
asezati pe mosiile Filesti si Aiud, apartinand capitolului din Alba,.
de quinquagesima, de dijma si de once alta dare regala. La fel se'
proceda si in Tara Romaneasca si in Moldova: eunoastem nume-
roase cazuri de astfel de slobozii ai caror locilitori beneficiau de -
o scutire mai mult sau mai putin indelungata in ce priveste darile-
cuvenite domniei
In afara de enezi si voevozi si de verbi, documentele ungare-
mai arata lug in Ardeal si nobili romni. Nu ne referim la aceia
despre cari constataxn ca au fost facuti nobili, la un moment dat,.
pentru diferite merite militare sau de alta natura si al caror numar
a fost apreciabil. Ci la nobilii romani despre care nu se poate pre-
ciza de nand au aceasta situatie. Prima mentiune a acestui fer de
nobili romni este din 1291. In acest an, regele Andrei al III-lea
convoaca la Alba Julia o adunare a tuturor nobililor sasi, secui si
romani din Transilvania. Documentul latin sung' astfel: 4 cum
universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olahis in partibus
Transsylvanis . Prin urmare exista o intreagg categorie de nobili
romani pe care actul ii pune in aeeeasi linie cu nobilii sasi si secui.
Chiar daca pasagiului latinesc i s'ar da o alta traducere, conside-
randu-se cuvantul nobilibus ea substantiv, nu adjectiv, designand
prin urmare el singur pe toti nobilii din Transilvania, Lute=
atare caz am avea eu toti nobilii, eu Sasii, eu Secuii si eu Romanii

www.dacoromanica.ro
304 UN GURII

Inca prezenIa Olahilor * in acest document, alaturi de celelalte


natiuni* ale Ardealului dovedete situatia lor juridica egala.
In 1399, 5tibor, voevodul Transilvaniei, se adreseaza 6 &Are
toll i catre fiecare din nobili, atat Unguri cdt fi Roma' ni, castelani
sau vice-castelani i mai ca mama catre castelanii din Hateg i
Huniedoara *, cerandu-le sa nu faca greutati negulatorilor din
Sibiu. In 1439, Albert, regele Ungariei, confirma lui Mihail sin
Mihail din Ciorna i lui Bla sin Stoian din acelai sat moiile lor
pentru a le stapani In acelai fel in care-i stapaneau moiile i
ceila10 48 nobili romdni din Banat. In sfarit, in Maramure,
gasim o multime de Romani, proprietari de moii, cu hotare
4 adeVrate i vechi ( veras et antiguas *). Astfel sunt 5tefan
vi Ioan, fiii lui Iuga, carora li se face in 1353 o noug delimitare a
nioiei lor capitale i principale * Cuhea ; apoi Drago, fiul lui
Gyula, i fratii sai, ale caror moii Giuleti i Nire se hotarnicesc
din nou in 1355; in sfarit, Stan, fiul lui Gure, caruia regele Lu-
dovic ii intarete in 1360 a treia parte din moia Saraseu ce-i
fusese data de socru-sau Stan sin Ivan cneazul din Saraseu.
Cum se explica prezenta acestor nobili romani in Ardeal, in
veacul al XIII-lea i al XIV-lea ? Nu e exclus sa ne aflam in fata
descendenOlor celor nobilita0 pentru diferite servicii sau merite
de catre regii unguri, inteo epoca mai veche. Mai probabila insa
ni se pare urmatoarea explicatie: In unele regiimi mai retrase, mai
greu accesibile, de peste munti, cum stint Maramureul, Hategul,
Huniedoara i partea muntoasa a Banatului, stapanirea ungureasca
n'a putut lua, din cauza rezistentii batinailor sa,u din alte impre-
jurari locale, caracterul de deposedare pe care 1-a avut in celelalte
regiuni ale Ardealului. Noii veniti au trebuit sa recunoasca prin
urmare proprietaIile vechilor stapanitori ai tarii. Urmaii acestor
stapanitori aunt nobilii romd ni, proprietarii de mofii pe care-i
intalnim in actele secolului al XIII-lea i al XIV-lea. Din nefe-
ricire, aceasta nobilime romaneasca nu s'a putut pastra ca atare
In decursul vremurilor. Participand la vieata de stat, care era
straina, ungureascd, fiind catigata apoi, in buna parte, pentru
.catolicism, ea s'a desnationalizat, intrAnd in randurile nobilimii
maghiare. Faptura etnica a neamului nostru a fost pastrata aa
dar in Ardeal nu de boeri, ci de cei sdraci fi prigoniti, de marea
multime a taranilor.

www.dacoromanica.ro
/NFLUENTE RECIPROCE ASUPRA LIMBII 3(5

Influente reciproce asupra limbii. Locuind ca popor alaturi de


noi Secuii chiar In mijlocul nostru statul lor fiind apoi vecin
Cu formatiile noastre politie, e normal ca s fi existat influeate
reciproce. Am imprumutat i noi dela Unguri i Ungurii dela noi.
In ce privete limba, noi am luat eateva sufixe i o serie In-
treaga de cuvinte. Sufixele sunt:1. -fag care reda maghiarul -sag
In cuvinte ca furt*g, valmaag, birgag (sau biag). 2. Sufixul
-fug corespunzand maghiarului -seg in cuvinte precum prieteug,
meteug, beteug, vielepg. 3. Sufixul adjectival -ef care reda
pe maghiarul -es, in chipe, einste, gurq, oache, trupe. 4. Su-
Mail verbal -ifluire din cuvinte ca pretaluire, chezluire, raz-
luire i care provin din forme maghiare precum szllasoni, sza-
molni, pcstelni = salaluire, samaluire, pecetluire. 5. Sufixele
-af ci -uf numai In ga zisele nomina agentis adica in substantivele
aratand pe ce! care Indeplinete un lucru, de pilda, lacatu.
Cuvintele imprumutate dela Unguri se gases, dupa cum e i
firesc, numai In daco-romana. Multe din ele sunt vechi i se intre-
buinteaz pe tot teriteriul romanesc. Astfel citam: aldamg,
alean, barda, belqug, beteag, chezg, chin, fel, ferastrau, gazda,
gingg, haita, ham, heleteu, hardau, hoit, hotar, imac, Meat,
meter, neam, org, pild, ravg, slac, sam, sicriu, cir, qoim,
tagaduire, tali* uliu, vam, viclean, vileag.
In toponimie, gdsim cateva numiri de ape, orge j sate de
origine maghiara. Astfel aunt de pilda raurile Trotu, i paraiele
Vizaut, Cuejd, Viza, orgul Bacau, targurile Sascut (Fantana
Sasului), Harlan, satele Chiojd, precum qi cele din Ardeal termi-
nate In -falau, (ungarul falva) ca de ex.: Icafalau, Tufalau, Tamo e-
f alau, Bicfalau, etc.
Cum era ei de a0eptat, influenta ungar este mai accentuat.
In Ardeal; o mare parte ing din cuvintele ungureti care au pil-
truns In graiul Romanilor de aici sunt din epoca moderna.
Dupa intemeierea Principatelor, gasim cateva denumiri in
viata de stat, imprumutate tot dela Unguri. Pdralab vine din
porkolab, aprod din aprod, iar Banul romanesc de Severin a fost
creat dupa modelul celui ungar.
Ungurii au luat mn schimb i ei dela noi mai multe cuvinte, ca
ficsor, ficsr (din fecier), sztronga (din strunga), berbecs (din ber-
bece), fattya, fattyo cu Intelesul de copil din flori, bastard (din fat,
21

www.dacoromanica.ro
306 UNGURII

fatu), rippa (din rapa), csuta (din chit, ciuta), in afara de o serie
Intreaga, intrate mai tarziu, In epoca moderna,
In toponimia ungara pomenita In documentele secolelor XI
XV, numirile de origine romaneasca Bunt In numar apreciabil.
In primul rand, trebuie BA notam numele raurilor mai insemnate:
Maros (Morisius In anul 1218; Morus 128g; Moros in 1289; Maros
In 1441) din romnescul More, Mure. 2. Szamos (Szamos In 1114;
Somysius In 1269) din Someq. 3. Koros (Crys In 1075; Cris in
secolul al XII-lea ; Keres In secolul al XIV-lea) din Cri. 4. Olt
(Alt In 1211, Olth in 1233) din vechiu romanescul Alt, azi Olt).
In Sacuime gasim paraul Szk-asz adica In romnete paraul
sec , partea ultima a, numelui unguresc fiind chiar traducerea celei
dintai, adica a cuvantului romanesc sec. Tot dela populaIia ro-
mano-slava au luat Ungurii unele nume de orae i sate, ca de
pilda: 1. Brass6 (Brassu In anul 1271; Brassoviensis In 1295) din
Braov. 2. Rozsny6 (Rosnou In 1331; Rasnow in 1377) din Rajnov.
3. Tapolcza sau Taplocza din Toplita. 4. Nagyszeben (Cipiniensem
In 1192-1196; Scibin In 1200; Zebeniensi In 1223) din vechiul
romanesc Sibili (azi Sibii), etc.
In ce privete vieata de stat, trebuie sa observam ca cel mai
mare dregator din Transilvania, poarta nuraele romano-slav de
voevod. Ungurii 0-au InsuOt deci numirea pe care au gsit-o la
venirea lor In Ardeal.
In deosebi puternica a fost influenla romaneasca asupra Se-
cuilor. Limba lor, portul, construcVa casei precum gi obiceiurile
arata ea relatiile cu populaIia batinae, romilneasca, au fost din
cele mai stranse.

BIBLIOGRAFIE
Ungurii: 1. EUG. CSUDAY, Die Geschichte der Ungarn, ed. 2, vol. III
(Pressburg), 1900, 506+572 p. in 8'; 2. R. RosErri, Despre Unguri qi episco-
piile catolice din Moldova, In An. Acad. Rom. Mem. Seq. 1st., s. 2, t. XXVII
(1904-1905), p. 247-322; 3. AKOS VON TIMOR, Ungarische Verfassungs-
und Rechtsgeschichte mit Bezug auf die Rechtsentwicklung der westlichen Staaten,
ed. 2, Berlin, 1909, XVI + 835 p. in 8'; 4. N. IoRGA, Histoire des Roumains
de Transylvanie et de Hongrie, vol. III, Bucuresti, 1915-1916, 414 + 404 p.
in 160; 5. N. IORGA, Les plus anciennes chroniques hongroises et le pass des
Roumains, In Bull. Sect. Hist. Acad. Roum., IX (1921), p. 193-223; 6. T.

www.dacoromanica.ro
BIRLIOGRAFIE 307

METE*, Contributii noud privitoare la Voivozii romdni din Ardeal fi ptirtile


unguregti in veacul al XVIXVIII-lea, Cluj, 1922, 27 p. in 8'; 7. G. KISCH,
Zur Wortforschung. Erloschenes Slaventum in Siebenbiirgen, in Korrespondenz-
blatt, XLVII (1924), p. 1-9 si 25-41; 8. KONRAD SCHONEMANN, Die
* Miner des anonymen Notars, In Ung. Jahrb., VI (1926), p. 448-457;
9. I. LUPAS, Individualitatea istoricci a Transilvaniei, in Studii, conferinte
comunicdri istorice de Acelasi, Bucuresti, 1928, p. 49-72; 10. D. ONCIUL,
Ronzdnii gi Ungurii in trecut, in Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., s. 3, t. IX
(1928-1929), p. 29-64; 11. L. TRE3IL, Die ungarischen Lehncvrter inz Rumd-
nischen, III, In Ung. Jahrb.,VIII (1928), p. 25-51 si IX (1929), p. 274-317;
12. GUSTAV KISCH, Siebenbiirgen inz Lichte der Sprache, ein Beitrag zur
Kulturgeschichte der Karpathenldnder, Leipzig, 1929, 297 p. in 8'; 13. A.
MAcARTNEV, The Magyars in the ninth century, Cambridge, 1930, 241 p. in 8;
14. FERENC ECKHART, A short history of the hungarian people, London, 1931,
244 p. in 8*; 15. N. DRAGANU, Romcinii in veacurile IXXIV-lea pe baza
toponimiei gi a onomasticei, Bucuresti, 1933, 683 p. in 8 (Studii Acad. Rom.,
XXI) ; 16. AL. DOBO*I, Datul oilor (quinquagesima ovium). Un capitol din
istoria Ronzdnilor din Transilvania, in Studii Acad. Rom., XXVIII (1937),
97 p. in 8; 17. BALINT 1-16mAN, Geschichte des ungarischen Mittelalters, vol. I,
Berlin, 1940, VI +439 p. in 8'; 18. Introducerea, la volumul editat de E.
LUKINICH $i L. GALDI, Documenta historiam Valachorum in Hungaria illu-
strantia, Budapest, 1941, LXI p. in 8; 19. CoNsTANTIN C. GIURESCU, Sie-
benbiirgen, Bucuresti, 1943, 47 p. in 8'; 20. SEVER POP, Die Toponymie
Siebenbiirgens, In Siebenbiirgen, 1, Bucuresti, 1943, p. 319-348; 20 bis.
D. PnonAN, Teoria imigratiei Romdnilor din Principatele Ronzdne in
Translivania in veacul al XVIII-lea, Sibiu, 1944, 173 p. in 8.
Sasil: 21. Fondarea cetatii Brasov, Brasov, 1922, 84 p. in 8'; 22. G. D.
TEUTSCH, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen fiir das sdclzsische Volk, ed. 4,
vol. I, Sibiiu, 1925, XIX + 611 p. in 8'; 23. OSCAR KISCH, Die wichtigsten
Ereignisse aus der Geschichte von Bistritz und des Nsnergaues von der Zeit
der Kolonisten-Eirmanderung bis zur Gegencvart, vol.' (1141-1699), [Bistrita,
1926], 143 p. in 8.
Secuii: 24. N. IORGA, Acte ronuine.gti din Ardeal, privitoare in cea mai mare
parte la legilturile Secuilor cu Moldova, In But. Cont. Ist., II (1916),p. 179-272;
25. BALINT HomAN, Der Ursprung der Siebenbiirger Szekler, in Ung. Jahrb.
II (1922), p. 9-36; 26. G. POPA-LISSEANU, Secuii gi secuizarea Romdnilor,
Bucuresti, 1932, 63 p. in 8*; 27. I. LUPA*, Voevodatul Transilvaniei En sec.
XII fi XiIi, In Menz. Sect. 1st. Acad. Rom., XVIII (1936), p. 83-114; 28.
SABIN OPREANU, Die Szekler. Eine vakische Minderheit inmitten des Ru-
miinentums, Sibiu, 1939. 211 p. + 7 Mull + 3 planse in 8; 29. SABIN
OPREANu, Die Szekler, in Siebenbiirgen, Bucuresti, 1943, p. 91-110.

21

www.dacoromanica.ro
N OI INVAZIUNI TURCE p`I : PEC ENE GII
1 CUMANII
Pddurea Romnilor fi a Pecenegi-
lor e din Ardeal, dailf spre hissing &fifer
in anti( 1224.
(Diploma regelui Andrei
al II-lea al Ungariei).

Pecenegii. Ungurii plecaser din Atelcuz din cauza atacului


Pecenegilor. Acestia fceau parte din ramura apuseanA a neamuri-
lor de limba turc6; erau InrudIti prin urmare cu vechii Bulgari.
In izvoarele bizantine, ei apar sub numele de Patinachi ( IlarCI-
vdxat i HarCtvaxtrac); lmpAratul Constantin Porfirogenetul dela
care avern mai multe stiri asupra lor, ii numeste Kangar. In
documentele latinesti din Ungaria li se spune Bisseni fli uneori
Bessi.
' Pecenegii vin In regiunile noastre pe la anul 890. Cronicarul
bizantin Cedren ii descrie ca pe un neam mare si numeros o c4-
ruia nu i se poate opune nicio alt" seminVe scitic6 * (termenul
scitic este aci un arhaism); ei se Impart In 13 triburi si locuesc
la miazAnoapte de Dungre, In locuri sese, deba Nipru Ora In
Panonia , schimbAndu-si mereu corturile. C6 erau puternici, o
stim s'i dela Constantin Porfirogenetul care sftueste pe fiul su sa
-tie pace cu Pecenegii, deoarece pe de o parte ei ar putea periclita
sapanirea bizantina In Chersonez, iar pe de alta sunt utili pentru
a Impiedeca pe Rusi si pe Unguri BA nvleasa In imperiu. Dela
scriitorul persan Gardizi (1049-1053) afl'm In sfnit ca. Pece-
negii aunt bogati, au multi cai si multe oi o si, pe deasupra, si. multe
'ase de aur fi de argint (vezi fig. 112 s'i 114).
Dintre triburile pecenege trebuesc pomeniti Uzii; acestia erau,
dupg spusa cronicarilor bizantini, cei mai Insemnati, si din punctul

www.dacoromanica.ro
PE CENE GII 309

de vedere al nobletei neamului si din acela al numarului a. Stra-


batand larile noastre, ei tree peste Dunare, la anul 1065, In impe-
riul bizantin ; urmasi de ai lor s'au pastrat, sub numele de Gli-
gcluzi, in Dobrogea de miazazi, de unde apoi au trecut, In veacul al
XIX-lea, si In Basarabia. Un alt
trib erau Berindeii, dela care ne-a '

almas, probabil, numele de per-


soana de Berindei.
Fiind pstori i crescatori de
vite, Pecenegii, ca i inaintasii lor,
o
Hunii, Avarii i Ungurii, preferau
q'e444-414/';)''Y
campiile intinse unde turmele
puteau gsi mai usor hrana nece-
sara. Au locuit deci prin Bugeac,
in Baragan numele e vechi tur-
cesc prin partile Teleormanului
si ale Burnazului. Ii Intalnim
totusi i In Ardeal, unde In 1224
privilegiul dat Sasilor aminteste
In partea de miazazi padurea Ro-
manilor si a Pecenegilor (Sylva
Blacorum et Bissenorum). Ceea
ce Inseamna ca erau acolo de o
Fig. 112. Cata de aur din tezaurul
bung bucata de vreme. Cand dela Siin-Nicolaul Mere in Banal. C.111firetill
anume s'au asezat ei dincolo de barbar InzAuat sine de Ow un rob; capul
tliiat al unui chisman e legat de oblancul
munti, nu se poate preciza ; unil selei. Tezaurul, dupli toate probabilitlitae, e
istorici cred ca aceasta s'a, Intam- de origine pecenegli si anume din anii 900
920; unii cerceatori 11 atribue Ins/ Bulge-
plat tilrziu, in urma Infrangerilor rilor si-I date./ din a doua jutratate a
pe care le-au suferit dela Bizan- secolului al IX-lea. (Muzeul din Budapesta).
tini, asa dar pe la inceputul vea-
cului al XII-lea. Mai probabil pare Ins ca ei s fi fost In Ardeal inca
inainte de anul 1000. In 1013 aflm cal ducele scitic *adica peceneg
Tselgu a trecut stramtorile munOlor care stau deasupra Dunrii ,
cu o armata de aproape 80.000 de oameni si a atacat cetatea Cha-
riopolis. De unde rezulta cA Pecenegii veneau dela nord de Carpatii
munteni, asa dar din Transilvania. Pe de alta parte, notarul anonim
al regelui Bela ne spune cA regele ungar stefan cel Sfnt ar fi luptat
cu Pecenegii in Ardeal, ne indica', prin urmare, aceeasi epoca.

www.dacoromanica.ro
310 NOI INVAZIUNI TURCE$TI: PECENEGII $1 CUMANII

In anul 993, profitand de slabiciunea statului bulgar, ei na-


valesc In Peninsula Balcanica i ajung, pradand i pustiind, pina
In tica. Nu se aseazd ins& in chip statornic la sud de Dunare decal
mai tarziu, in a doua jumatate a veacului al XI-lea. Prin anii
1036-1038, ei sufera o mare infrangere in sudul Rusiei, fiind 135-
tuti cumplit de voevodul dela Kiew, Jaroslav. Patina vreme dup.&
aceea, pe la 1055, Cumanii Ii silesc s paraseasca linuturile dela
rasarit si dela apus de,
g.;,.pi
,1
Nipru sa treaca peste
Dunare. Aci, ei dau
milt de lucru imp-
'
r
I:
1..4 ratului Alexie Comne-
nul (vezi fig. 113) care
AY- a trebuit ani dearandul
sa poarte razboi cu
pana cand i-a
. infrant, cu ajutorul
L,
Cumanilor, langa ora-
sulAinos,la gura raului
Maritza. Pe o parte
din ei i-a colonizat apoi
, f' in regiunea Moglenei;
, .
restul frig a continuat
II pradciunile. Abia in
Fig. 113. Montle bimMine de aur, dala Alexie
anul 1123 Imparatul
Comneuul (I) i deja Manuil Comnenul (II) glisile loan Comnenul le da
la noi In tart,
lovitura decisiva,zdro-
bindu-i intr-o lupta
care a si pastrat, In cronicile bizantine, numele de sfarsitul
Pecenegilor . Scriitoarea Ana Comnena ne spune c au pierit
atunci nu numai luptatorii, dar si femeile i copiii lor. A fost un
macel cumplit.
Inteadevar, dupa aceastd lupt, ei dispar ca factor politic. Rd-
masitele lor sunt asezate inteun linut din partea de apus a Penin-
sulei Balcanice. O bun& parte se stabiliser& de mai inainte in cam-
pia Panoniei, jucand un rol militar apreciabil in primele secole ale
statului maghiar. Peenegii au dat chiar si un rege acestui stat,
pe Samuel-Aba, intre 1041-1044.

www.dacoromanica.ro
CUMANII 311

Cumanii. Inceputuri de cretinare. Din moravurile lor. Locul


Pecenegilor 1-a luat neamul inrudit al Cumanilor care vorbeau de
altfel aceeai limba . Ruii le spuneau Poloqi, iar Ungurii Kan
i Palocz; in textele latinevti apar sub numele de Cumani sau Co-
mani; ei 11100 se numeau Kigak (citevte: Kipciak, dup numele
stepei de un de veneau (azi cunoscut ca stepa kirghiz, in Tur-
kestan).
Cumanii apar In Idnuturile noastre pe la jumAtatea secolului al
XI-lea (mai precis in anul 1057), cand bat pe Pecenegi i le ocup
aezOrile. Stapanirea lor dureazd pang la ravglirea TAtarilor (1241),
a va dar timp de aproape doug sute de ani. In 1114, Cumanii tree
Duarea ca BA prade in imperiul bizantin (statul bulgar fusese
distrus cu aproape un secol mai inainte). Auzind de nOvala lor,
ImpAratul Alexie Comnenul vine in grab cu armata la Vidin ea
.sg-i opreasca. Cumanii Jug n'au ateptat sosirea lui, ci au trecut
DunArea indOrAt. Au fost urmAriIi totui pe malul stng de un
corp de oaste bizantinA timp de trei zile i trei nopti, pang la un
ru (probabil Oltul) pe care Cumanii 1-au trecut cu plutele.
and au nOvalit TOtarii, domnea peste Cumani regele Cuthen.
Acesta sia impotrivit catva vreme, ha a i repurtat douO victorii;
a treia ail Ing, fiind atacat pe neateptate, el trebui BO fug vi
ceru adOpost regelui Bela al IV-lea al Ungariei. Acesta il primi vi
clOdu nobililor i rusticilor Cumani cari venisera cu o nesfrvit
mullime de cai loo de avezare in ampia Tisei vi a DunOrii, adicO
In pust. N'au stat ins6 mult6 vreme aci, deoarece Ungurii, bd-
tuti i ei cumplit de 'Mari, ii aenz cO s'ar fi inOles cu navlitorii
.1 ucid pe Cuthen. Atunci Cumanii se rAscoala, se unesc inteadevr
acum cu TAtarii vi foarte mu4i tree peste Dun'a're in Bulgaria. 0
parte au rOmas lug i mai departe in pustO unde 'Ana in veacul
al XVIII-lea mai erau" Inca' urmai de ai lor, vorbind limba p-
rinteasca.
Cunoastem aceasta limba: ni s'a pOstrat un manuscris din
anul 1301 cuprinznd, in afar de o serie de texte cumane (un
fragment din evanghelie, cele 10 porunci, crezul, cele 7 pacate
capitale, etc)., vi un dicIionar cumano-latino-persan, cu aproape
trei mii de cuvinte. Multumit acestui manuscris, s'a vzut cd limba
cumana este deaproape Inrudit cu bimba turcA avilnd totui i
un numAr apreciabil de cuvinte persane.

www.dacoromanica.ro
312 701 INVAZIUNI TURCE$TI: PECENEGII SI CUMANII

Cumanii 1ncepusera A se crestineze si daca nu s'ar fi intamplat


navalirea Tatarilor, este probaba ea intreg poporul ar fi ImbraIi-
sat noua credinta. Cunoastem numele unui han de al lor, Basti,

e
*,

Fig. 114. Vas de aur din tezaurul peceneg dele Siln-Nicolaul Mare (Tirnis-Torontal). Circa
900-920 dupA Cluistos. (Muzeul din Budapesta).

care In 1227 trece la crestinism. O alta capetenie, Bortz, primise


botezul impreuna cu tqi supusii lui. Arhiepiscopul de Strigoniu
numise si un episcop al Cumanilor, pe Teodoric. In 1228, Papa
Grigore al IX-lea trimite o scrisoare calugrilor predicatori din
Ungaria prin care-i informeaza de aceasta numire si le cere s'a con-

www.dacoromanica.ro
CUMANII 313'

lucreze cu zisul episcop In vederea convertirii Cumanilor la cregti-


nism. Fiul regelui Andrei al II-lea, deci viitorul rege al Ungarik
Bela al IV-lea, se interesa personal gi. sprijinea aceastg actiune. De
aceea Papa Grigore 11 gi felicit vi-1 1ndeamng sg persevereze pe
aceastg cale. Tot Papa mai d gi. un act, in 1229, prin care autorizg."
sg se ierte pgcatele acelor cari vor merge In Cumania sg construiasa
biserici gi. edificii, deoarece neamul rt'citor gi. nestatornic al
Cumanilor n'a avut Ong acum locuinte stabile, dar acum doregte
sg intemeieze orage gi sate in care s se ageze gi 86 ridice biserici ..
Afirmarea este Ing cel putin In parte exageratg, deoarece era im-
posibil ca acest neam care se afla in tinuturile noastre de mai bine
de o sut gaptezeci de ani sg nu-vi fi avut i. unele agezgri. C ie-
giserg din stadiul initial de primitivitate rezultg gi. din asgtoriile-
care se fac Intre doi nobili cavaleri ai armatei cruciatilor care mer-
geau In 1239 A ajute pe Baudouin de Courtenay, impgratul latin
de Constantinopol, gi fiicele apeteniei cumane Soronius. Mai mult
chiar: comandantul insugi al armatei cruciate, Nariot de Toucy,.
ia de sotie pe fiica regelui lonas al Cumanilor. Cu nigte barbari
nomazi nu s'ar fi inrudit reprezentantii cei mai de seang ai nobi-
limii feudale franceze. Sg.' nu uitgm de altfel a acegti Curnani au
dat o dinastie Bulgarilor (a. Terterizilor) gi. o reginit Ungurilor,
pe Elisabeta, sotia lui Stefan al V-lea (1270-1272 gi mama viito-
rului rege al Ungariei, Ladislau Cumanul (1272-1290).
Cregtinismul incipient al acestui neam nu-1 Impiedecg insg sii
pastreze si unele strgvechi gi crude obiceiuri, a cgror urmg o
ggsim de altfel la Scitii iranieni.. Este vorba anume de felul cum
se InmormAntau apeteniile. Pe and se afla la Cumani, Nariot
de Toucy a asistat la o asemenea Inmormntare; impresionat, a
povestit-o apoi, mai tgrziu, in cursul unei expeditii cruciate la lo-
curile sfinte, nobililor francezi. Intre acegtia se afla gi celebrul cro-
nicar Joinville care i-a insemnat-o, gi dela care o reproducem gi
noi: Ne-a mai povestit acest senior spune Joinville o mare
minungtie intAmplata pe timpul and se afla el in armata Cumani-
'or. Un bogat cavaler de ai lor fiind mort, ei sgpa,rg o groapg mare
In care 1-au agezat cu mult pompg gi scump imbracat, pe un scaun,
si au pus impreung cu el, de vii, pe cel mai bun cal ce avea gi pe
cel mai bun ostag al tau. Inainte de a se bgga acest ostal In groa-
p5.... fiind fat regele Cumanilor gi alti seniori puternici, acegtia

www.dacoromanica.ro
314 NOI INVAZIUNI TURCE$TI: PECENEGII $1 CUMANII

si-au luat ramas bun dela el, punandu-i in chimir multime de bani
de aur si de argint i zicandu-i fiecare: and voi ven i eu in ceea
lume, imi vei intoarce ceea ce-ti imprumut. Iar el raspundea :
asa voi face negresit. Marele rege al Cumanilor i-a dat apoi niste
scrisori adresate predecesorului sau, fostului rege, unde atesta
(zisul ostas) traise foarte bine i ca-i slujise tot asa, pentru care
ruga sa-lrasplateasa. Apoi ostasul a fost bagat in groapa de viu im-
preuna cu stapanul sau i cu calul, groapa s'a astupat cu sanduri
bine tintuite i toata oastea s'a apucat s arunce deasupra-i pa-
mant i pietre, astfel c, inainte de a se inopta, in memoria celor
ingropati, s'a 1nl-tat deasupra lor o mare movila o.
5tim in mod sigur a au existat legaturi intre Romani i Cu-
mani. and se revolta Petru si Asan, in 1185, impotriva Bizantini-
lor i sunt batuti la 1nceput de acestia, ei se retrag peste Dunare,
la Cumani, i vin de aci cu ajutor armat. Sotia lui Ionita, 4 regele
Romanilor si al Bulgarilor , era de asemenea o Cuman. 5tim apoi
ne-o spune Ana Comnena c in expeditiile lor de prada in Pe-
ninsula Balcanica, navalitorii Cumani erau calauziti in treatorile
Balcanilor de Romnii care locuiau acolo.
Influenta Pecenegilor i Cumanilor asupra poporului nostru.
Pecenegii i Cumanii au stat in tinuturile noastre mai bine de trei
sute de ani. E firesc deci sa fi ramas urme dela dansii in toponimia
In limba noastra. 0 parte din cuvintele care se socotesc de obicei
turcesti, dela Turcii osmanlai, se poate foarte bine s vie dela Turcii
cestilalti mai vechi. In aceasta categorie credem c intra o serie de
cuvinte in legatur Cu viata pastoreasa i rural In genere, ca de
pilda cioban, awn, corhand vet' taf, beci, altele privind viata militar:
dusman, buzdugan, sau cea social: toiu, poate i mire. Cercetrile in
aceasta directie aunt abia la inceput, asa Inct numarul lor va
spori probabil. Nu e exclus de asemenea ca unele cuvinte consi-
derate pang acum drept unguresti sa aiba in realitate aceeasi origine.
In toponimie ne-au ramas ateva urme evidente. Astfel sunt,
In ce priveste pe Pecenegi, paraul i satul Peceneaga in judetul
Tulcea, pildurea Peceneaga In judetul Braila, muntele Picineagul
din Muscel, apoi Peceneaga, afluent al Buzaului, Pecenisca sau Pe-
cenicica in Caras, Pisineaga in Hateg. In judetul Fagaras gsim
Besinbav sau Besimbay, iar langa Sibiiu Dealul Besinoului, forme
care se explia prin numele unguresc Bessenyo dat Pecenegilor.

www.dacoromanica.ro
INFLUENTA PECENEGILOR $1 CUMANILOR 31f)

Un sat Be.,sinifu se intalneyte in judetul Alba ; un altul, cu acelayi


mime, in Tarnava-Mica. In judetul Nasaud gasim satul Beseneu;
Sayii ti spun Hedndref, adica Heidendorf deci satul paganilor *
dovada ca, la venirea lor, Pecenegii ayezati aci nu se asimilasera
rmasesera Inca pagani. In Timiy-Torontal e satul Befenova-veche.
Dela Camani s'a pastrat numele satului Comani din fata
inteun document din 1385, dela Dan voevod, i se spune
*atul Vadul Cumanilor (am KOIrMANCKIil spo,k). Pe Olt, in ju-
cletul Olt, plasa Serbaneyti, gasim un alt sat Comanii; se poate
c a yi pe aid A' fi fost vreun vad al lor. Satele Comana (unul in
judetul Vlayca, altul in Buzau), precum i locurile numite Coman
sau Comanul (in judetele Hunedoara, la hotar cu Alba, in Bacau,
Neamtu i Valcea) nu indica insa numai cleat prezenta Cumanilor ;
ele-yi pot trage numele 0 dela Romani sau Romance care se chemau
astfel. In schimb Ina Valea Comancei din Teleorman i Comanca
din judetele Romanati, Valcea i Argey aratal prezenta pe vremuri
In acele locuri a, unei femei de Cuman. Cercetarile mai noua cred ea
tot Cumanilor i Pecenegilor li s'ar datora i numirile de rauri yi
locuri terminate in -ui precum Vaslui, Covurlui, Cdlmeitui, Dds-
Adtui, Bahlui, Teslui, Derehlui, Geamiirtalui, etc., ha chiar yi nu-
mele orayelor Bdrlad, Tecuciu, Galati si al satului Berheciu. Se poate
.sa fie aya ; pentru prima categorie de topice, acelea terminate in
-ni, pare chiar foarte probabil. Certitudine n'avem Visa decal pen-
tru Teleorman care in limba cumana inseamna padure mare *
sau padure nebuna (In intelesul de deasd ; compara cu turcescul
Deliorman avand acelayi inteles0 pentru Caracal, dela Cara-cale:
.cetate neagra. De asemenea credem ca i Bez'reiganul un topic
Baragan in Crimeia 0 un altul in Pamir Burnazul, Caraimanul,
aitleibuga poarta tot nume cumane sau pecenege (limba era ace-
eayi la ambele popoare)1
In ce priveyte numele de persoane, s'a afirmat ca ar fi de ori-
gine pecenega sau cumana, cele terminate in ca, de pild,
Toxabd (boier muntean in timpul lui Alexandru Aldea: documen-
tul din 17 Noemvrie 1431), Talabd, Rincabd (de unde vine numele
satului Tncbeyti), Carabd i insuyi Basarabd, numele intemeie-
torului Trii Romaneyti, care ar insemna in veche birch' parinte
cuceritor sau parinte stapanitor . Daca explicarea originii este
justa ceea ce pare probabil atunci putem adaoga la numele

www.dacoromanica.ro
316 NOI INVAZIUNI TURCESTI: PECENEGII I CUMANII

de persoane de mai sus i urmAtoarele numiri topice: Talaba, in


judetul Fu1ciu i Turtaba In judetul Alehedinti.
Faptul c intemeietorul Trii Romneti ar purta un nume
cuman n'ar avea nimio extraordinar. In acest domeniu, al numelor
de persoane, constatAm In toate timpurile i In toate tArile influ-
ente strAine foarte puternice. Relatiile cu stdpdnitorii (i doar Pe-
cenegii i Cumanii au stat la noi, dup cum am spus, peste trei sute
de ani), moda, care n'a lipsit nici atunci, pot foarte bine explica_
alegerea unui asemenea mime strAin. Ceea ce nu seade intru nimio
romAnismul lui Basarab, nici Insemnhtatea faptelor lui.
DIBLIOGRAFIE
Pecenegii 1 Cumanli: 1. B. P. HASDEU, Originile Craiovei, Bucuresti, 1878,
63 p. in 8; 2. GAZA KUUN, Codex Cumanicus, Budapest, 1880, CXXXIV+ 395-
p. in 8'; 3.GH. POPESCU-CIOCANEL, I nfluenfa oriental in toponimia roma'neasce t
in Bul. Soc. Geogr., XXXI (1910), p. 21-41; 4. P. PELLIOT, A propos de
Comans, In Journal Asiatique, t. XV (1920), p. 125-185; 5. G. WEIGAND,
Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumnien, In X X VIX XI X-
Jahresb., Leipzig, 1921, p. 70-103; 6. J. NAMETH, Zur Kenntnis der Petsche-
negen, In Krsi Csoma Archivum, Budapest, I (1922), p. 219-225; 7. NIG.
GnImAnA, Ozolimna. Asezarea Ozolimnei Originea numelui, In Codrul
Cosminului, IIIII (1925-1926), p. 83-97; 8. A. BRUCE BOSWELL, The-
Kipchak Turks, In The Slavonic Review, VI (1927), p. 68-85; 9. N. IonGA,
Imperiul Cumanilor i Domnia lui Beiscirab. Un capitol din solaborafia romtlno-
barbard En Evul Mediu,In Mem. Seg. Ist. Acad. Rom., s. 3, t.VIII (1927-1928),
p. 97-103; 10. G. WEIGAND, Die Namen der rumnischen Judefe im Altreich,
Balkan-Archiv, IV (1928), p. 168-177; 11. J. NtmETH, Die petschenegischezz
Stamnzesnamen, In Ung. Jahrb., X (1930), p. 27-34; 12. 0. DENSUSIANU,
Originea Basarabilor, In Grai si Suflet, IV (1930), p.147-149; 13. DR. JOAN
FERENT, Cumanii Fi episcopia lor, Blaj, [1931], 152 p. in 8'; 14. J. NAMETH,
Die Inschrif ten des Schatzes von Nagy-Szent-Miklds. Mit zwei Anhngen:.
I. Die Sprache der Petschenegen und Komanen. II. Die ungarische Kerbschrzft,
Budapest-Leipzig, 1932, 85 p. in 40 si 6 planse (Bibliotheca Orientalis Hun-
garica, II); 15.A. A. PaconcHili. lieliewbrn, Tom H BepeHuln Ha PycH H
Yrpin, Praha, 1933, 66 p. in 40 (Extras din Seminarium Kondakovianum,
VI, 1933); 16. T. HOTNOG, Cciteva numiri topice rom nevi de origine cuman,
Iasi [1934], 10 p. in 8 (Extras din Anuarul Liceului Nalional, 1932-1933) ;
LAsno RlsoNYI, Contributions l'histoire des premires cristallisation.c
d'tat des Roumains. L'origine des Basarabas,In Arehivum, 1 (1935), p. 221-53;
C. NECSULESCU, Nvlirea Uzilor prin Tarile Romilne In inzperiul bizantin,
in Rep. Ise. Rom., IX (1939), p. 185-206; 19. NICOLAS MAVRDINOV, Remar-
ques sur les inscriptions du trsor de Nagy-Szent-Mikls, In C6Opmurb B1,
Hamm Ha Ilpod). TIerbps FIHROWL, Sofia, 1940, p. 308-317.

www.dacoromanica.ro
ROMA.NII DIN PENINSULA BALCANICA
Prea seumput flu al nosh u infra
Hristos, 10110, ilustrul rege al But-
garilor fi .Romanilor
(Scrisoarea din 1204 a Papel
Inocentiu al III-lea).

Primele tiri istorice. Ar fi o greal Inchipue cineva ca"


Bomnii au fost Intotdeauna numai In tinuturile In care trAiesc
astazi, adia In statul national i pe lang6 hotarele lui, In sudul
Peninsulei Balcanice (Tesalia, Macedonia, Albania) rtli in vestal ei
(Istria). In cursul Evului Media, neamul nostru a ocupat o supra-,
fata mult mai Intins6. Grupe mai mari sau mai mici de Romni se
Oseau in intreaga Peninsulei Balcanted. dela Marea Egee pang la
Dunare i dela tarmul Marii Negre pAng." la acela al Adriaticei.
Cele mai multe trig din aceste grupe mi s'au putut mentine i au
dispgrut: pe de o parte, fiinda erau in minoritate numeric6 prea
accentuat fop.' de populatia slavd inconjuatoare, pe de alt parte
fiindc6 n'au izbutit eicaieri s' formeze un stat. Acela al lui Petra qi
Asan, dei intemeiat de cei doi frti ronsani, ca sprijinul numeroasei
populatii valahe * din Balcani i avAnd la inceput un caracter
mixt romano-bulgar (vezi mai jos, p. 322 i urm.), s'a transformat
in scurta vreme in stat exclusiv bulgar, aa Inat nou, Oa la
urmg, nu ne-a folosit cm nimic. Sg. vedem care a fost soarta popu-
latiei romAneti din Peninsula Balcanic6, ce tiri ne dau izvoarele
istorice despre ea?
In momentul cand au inceput marile nvliri ale Slavilor peste
Dungre, adica la inceputul veacului al VI-lea, exista in rAgritul
Europei din Ardeal pAn.6 in Macedonia i dela Marea Neagr.' la
cea Adriatica o foarte puternia populatie romanic6; cea din Dacia
.era in legatura nemijlocita cu cea din Peninsula BalcaLica. In

www.dacoromanica.ro
318 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA.

special era bine romanizata partea dinspre apus i miazanoapte


a peninsulei, aa dar tocmai partea care se invecina sau era mai
aproape de tinuturile noastre. Aezarea Slavilor la sud de Dunre
a avut un efect considerabil asupra populatiei romanice din rasa-
ritul Europei. In afara de faptul ea a imputinat-o, prin uciderile
adeseori In masa care Insoteau repetatele lor expeditiuni, dar, cu
timpul, a qi dislocat-o, a lmpartit-o in douji mari grupe: una In spre
miaznoapte, cuprinzand pe Daco-Romni, cealalta spre miazazi,
cuprinzand pe Macedo-Romni. Din grupa Daco-Romnilor s'a
despartit apoi o parte, aceia din spre vest, ai caror urmai sunt
Istro-Romnii de astzi. lar din grupa Macedo-Romanilor s'a u
desparta Megleno-Romnii. In M'ara de cele doua mari grupa, din
spre miazanoapte i miazzi, au ramas /11 altele mai putin insemnate
numeroase, dar care continuat existenta pana* spre sfarlitul
Evului Mediu, contopindu-se apoi cu populatia slava inconjura-
toare. La sud de Dunare procesal etnic s'a desfayurat in defavoarect
noastra, invers de cum s'a inteimplat la nord. i ce a mai ramas din
neamul nostru, Macedo-Romanii i Istro-Romnii, daca vor con-
tinua sa locuiasca tot acolo, vor disparea cu siguranta. Mai Intai
Istro-Romnii care-s mai putini i asupra carora influenta Croa-
tilor este foarte accentuata, Spoi Macedo-Romnii i Megleno-Ro-
mfinii cari se vor slaviza sau greciza. Sin gura sca pare e sa-i colo-
nizam inlauntrul hotarelor statului nostru. Am putea, multumit lor,.
s'a schimbam aspectul etnic al multor orae i trguri rimaneti
al unor regiuni de granita, cu deosebire amenintate sub raportul
demografic.
Prima mentiune sigura despre Romanii din Balcani dateaza din
anul 976 fii se datorete cronicarului bizantin Cedren. Acesta ne
apune ea la data amintita, David, unul din fratii tarului bulgar
Samuil, a fost ucis, 'filtre Castoria i Prespa, la locul numit Stejarii
frumoi , de nite # Vlahi chervanagii ( naeci mvwv B2axcov Mito5v).
Dupa un izvor bulgaresc, David n'ar fi pierit de moarte silnica
el ar fi domnit intre anii 977-979 i, pe la 980, ced'and scaunul
fratelui su Samuil, s'ar fi calugarit. Oricare ar fi adevarul, ramne
precisa pomenirea Vlahilor i aceasta ne intereseaza In primul
rand. A doua ()ara sunt amintiti Romaninn ami! 980: un cronicar
anonim bizantin arata ca la aceasta data lmparatul Vasile al II-lea,
numit mai tarziu i Bulgaroctonul, a dat lui Niculir (NocovAirCeig)

www.dacoromanica.ro
REGIUNILE ROMANESTI DIN PENINSULA BALCANICA 319

stapanirea peste Vlahii din Elada . Prin Elada se intelegea


In secolul al X-lea tema sau impartirea administrativa cuprin-
zand Grecia de miazanoapte, cu Tesalia i Eubeea, dar fara Etolia
Acarnania. Dupa nume, i cel care avea carmuirea Vlahilor din
Elada, Niculita, pare a fi fost tot Roman. Stim apoi ca in timpul
luptelor dintre Bizantini gitarul bulgar Samuil, acesta a pus sa se
intareasca in muntii Macedoniei trecatoarea dintre Cleidon i Cdm-
pulung ( Kcpfloldnov). Ultima denumire arata Ins prezenta in
aceste regiuni a populatiei romanesti (compara cu Campulungul
muntean i cel moldovean !). Dupa desfiintarea statului bulgar
anume in anul 1020, impara,tul bizantin Vasile al II-lea d un edict
prin care hotargte ca Vlahii din intreaga Bulgarie FA fie, in ce
privegte cele bisericegti, sub ascultarea arhiepiscopului de Oluida.
Mai tarziu, vom gasi in dieceza de Oluida chiar un episcopat al
Vlahilor. O alta mentiune dela Inceputul veacului al XI-lea gi
care ne arat pe Romani facand parte din armata bizantina o
datoram analelor dela Bari. Ele ne spun ca in anul 1027 dupa
unii cercetatori faptul s'ar fi petrecut in 1025 imparatul bizantin
a venit In Italia cu o mare armata in randurile careia erau, intre
a4ii, i Bulgari fi Valahi.
In ce privegte regiunile pe care le locuiau Romanii din Penin-
sula Balcanica, iata rezultatele la care au ajuns 'Ana acum cerce-
tarile istorice.
Regiunile romnegti din Peninsula Balcaniea. Un grup compact
de Romani Jocuiau munOi Pindului i inuturile pe prin prejur.
Din cauza numarului lor Insemnat, ei daduser chiar acestor re-
giuni numele de Vlahia. Erau aci'de fapt trei Vlahii: Vlahia mare,
(pe grecegte Meyd4 .82.axict in Tesalia, Vlahia mica (Mtmed
BAuxta) in Etolia i Acarnania i Vlahia de sus (Ar6,32axa) In
Epir. Cate i trele sunt pomenite In izvoarele bizantine.
Macedonia propriu zisa gi in special partea de la apus de rani
Vardar, cu tinutul Moglenei numit i Karadtova cu localitatile:
Bitolia, Ochrida, Verria, Vlachoklisura, Moscopole, era plin de
populatie vlaha . Ad i ea s'a gi pastrat OM In zilele noastre.
La Inceputul veacului al XII-lea, la 1105, gasim Vlahi gi in
Peninsula Calcidica, in apropierea muntelui Athos.
In partea de apus a Traciei, pe langa fluviul Maritza, locuia o
alta grupa de Romani. Ana Comnena ne spune c tatal sau, impa-

www.dacoromanica.ro
320 ROMANII DIN PENINSULA. BALCANICA

ratul Alexie Comnenul, purtnd razboi cu Pecenegii in anul 1090,


a dat poruna unui general s4 inroleze in armata bizantin soh
dati dintre Vlahii care locuiau prin peir(ile rdului Maritza.
In muntii Haemus, adie Balcanii de astzi era iar0 un
numr insemnat de Romni. Ei se intindeau pe ambele versanturi
0 in spre nord ajungeau sub form de insule etnice Oda' la Du-
nre, facand astfel legtura cu cei din Dacia. Prima mentiune
despre aceti Romtmi din Haemus o gsim in opera Anei Com-
nena, cu prilejul nvlirii Cumanilor in imperiul bizantin, in anul
1094. Ea ne spune anume c Valahii au condu,s pe nd valitori prin
defileurile muntelui Haemus, ceea ce dovedete c erau localnici,
cunoscAtori ai drumurilor 0 potecilor. Trecerea Cumanilor peste
Dunre fusese anuntat imparatului, lnga Anchialos, de un
fruntaf al Vlahilor anume Pudilil . In alt parte a operei sale, des-
criind muntele Haemus, Ana Comnena afirm c6 pe ambele ver-
santuri traesc multe 0 foarte bogate neamuri: pe cel din spre
miaznoapte Daci 0 Traci, pe cel din spre miazazi, aceiai Traci
0 Macedoneni. In acest pasaj, scriitoarea bizantina intelege prin
Dad pe Romni. De fapt, ei locuiau 0 versantul audio aR cum
ne arat toponimia. Pan in ziva da astzi s'au pstrat o surnii
de numiri de localitti care arat ca odinioar a locuit aci o popu-
latie romneascA. Astfel, in tinutul din jurul Sofiei, deci pe ver-
santul sudic, in locurile unde odinioara era Dacia Mediterranea,
gsim numirile Vlasi, Vlahinia, Vla.,co bardo, apoi Gurguliat,
Banifor, Cdrnul, Cercel, Cercilat, Pesiirel, Vacarel, etc. In regiunea
Kiistendil, ala dar tot la sud de Balcani gsim numirile: Cirnol;
Crqul, iar la Teteven, pe versantul nordic, Picior, Mufat, larba(ta).
Tot la nord de Balcani mai intlnim urmdtoarele numiri de ori-
gine romneasca: Bucur, munte lng. Orhania, Bucurovo, lng4
Sevlievo, in districtul Trnovo, Rugulet in aceeai regiune ; Stramti,
lnga Dreanovo, districtul Tarnovo. Anticipnd, vom aduga 0
faptul ca in aceast regiune a Trnovei ii aveau reedinta cei doi
frati romni, Petru 0 Asan, conducktorii mivrii din 1185. Ei
stpaneau dup afirmatia istoricului bulgar Zlatarski cettile
Tarevit 0. Trapezita pe ilia Iantra, .aa dar la nord de Balcani.
Prezenta unei insemnate populatii romneti in muntele Haemus
0 in Moesia nu are de altfel nimic surprinzator. Se tie doar 06
.aceast regiune a fost una din cele mai puternic romanizate ale

www.dacoromanica.ro
REGIUNILE ROMANEFTI DIN PENINSULA BALCANICA 321

Peninsulei. 0 dovad o constituie i numele principalelor cursuri


de apa de pe versantul nordic al Balcanilor i ale catorva orae
mai hisemnate care poarta i astazi, dui:4 un mileniu .1 jumtate,
vechile nume latine. Timoc vine din Timacus, Lom din Almus,
Cibrita din Cebrus, Ogost din Augustus, Isker din Oescus, Vid
din Utus, Osma din Asimus, Iantra din Iatrus. Numele oraului
Vidin (B-kdin) vine din Bononia, acela a Florentin-ului din Flo-
rentina, al Arar-ului din Ratiaria, al Nikiipului din Nicopolis, etc.
Date fiind cele spuse mai sus, nu va suprinde prezenta Roma-
nilor In Evul Mediu nici in regiunea Nifului de astazi, In locurile
unde odinioara se Intindea marea padure a Bulgariei. Cronica
atribuita lui Ansbertus, povestind trecerea armatei cruciatilor prin
aceasta padure (anul 1190), amintete necontenitele atacuri i
hartueli ale Grecilor, Bulgarilor, Sarbilor i ale Valahilor pe u-
mtate barbari. Ele au avut loo atat inainte de a ajunge la Ni
cat qi dupti plecarea din aceasta loc,alitate.
La apus de rani Morava, pe.teritoriul vechii Serbii, gasim
urmatoarele numiri topice: Vlafca (sat), Vlagii planina (ir de
munti), Blaci (sat) qi Zavlaka (sat), care arata toate prezenta
stramoilor notri in aceste regiuni. La rasarit de Morava i spre
miazazi de Pojarevac e satul VlaRciodl. Tot la rsarit de Morava,
dar In regiunea de granita dintre Serbia i Bulgaria, In dreptul
Sofiei, gasim satul Vlasina i un parau cu acelagi nume, care uda
i targul Vlasotince.
Pe teritoriul fostului stat al Muntenegrului exista doi munti
Durmitor i Visitor, al caror pump a fost dat de pastorii vlahi, cari
veneau aci cu turmele lor. Prezenta unei vechi populatii roma-
neti la hotarul dintre Muntenegru i Hertegovina rezulta i din
numele muntelui Vlasulja, situat spre nord-vest de Durmitor. Tot
de origine vlaha e i denumirea topica Pirlitor din acelai tinut.
Mai departe spre apus, In Bosnia i Hertegovina, lntalnim muntii
Vida Planina Intre Banjaluka i Serajevo, cu varful Vlafca
Gro mila, apoi numirile topice Vlahovita (sat), Vlasenita (targ),
Stupari i Campul Vlahilor. Probabil, aci In Bosnia au locuit aa
ziii Vlahi regali cari pricinuiau mari suparari coloniilor venetiene
de pe coasta Dalmatiei. Documentele mai amintesc in aceasta
regiune i pe Vlasi Mirilovici numiti astfel dup un conducator
sau celnic al lor i pe Vlasi Baniani, dela oraul Banjaluka.
22

www.dacoromanica.ro
322 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA

In Dalmatia, Inga Sebenico, gasim lacurile Zablachie. In


Slavonia, spre apus de rap], clinical% vestit, Sirmium, erau
In Evul Mediu un numr insemnat de Vlahi cari facusera ca tinutul
de aici 86 fie cunoscut sub numele de Vlahia Midi. Aezarea lor
mai insemnata era Kralieva sau Kraiova Velica: WA prin urmare
o nou Craiova romAneasca. Un mimar Insemnat de sate din acest
tinut poarta 0 azi nume romaneti ca Sintilia, Batrina, Vrabie,
Medinti, Schela, Drdgetnegi, etc.
In Croatia, in Stiria 0 in Istria traiau de asemenea un numar
Insemnat de Vla hi. Gel din Croatia aveau o lard vlaldi a lor (strane
vlaske) 0 un cneaz vlah. Ei erau numiti In actele latineti Vlachii
regni Croatiae; Croatii le mai spuneau 0 Dobri Vlasi adica Vlahii
cei buni. Gasim aci localitAile villa Celni6ani al carei nume vine
dela celnic, 0 Valachorum villa Martinenci adica satul Martinenci
al Romailor. Printre numele de persoane pomenite in documente
sunt unele cu caracter hotarit romnesc. AF,ia, de piled, Micula
Mohor, Miculu Dnucovici, Mogo, Toma, etc. In Stiria gasim cete
militare de Vlahi cu un voevod al lor anume Tome, spre sfar0tul
veacului al XVI-lea ; Intre raurile Traa 0 Saya existau Inca in
1607 cnezi valahi. i mai tarziu, In 1630, aunt amintiti Valahii
cari locuiesc la granita vindic', In Stiria ca ciipeteniile lor, voe-
vozi fi. chinezi.
Romnii din partea de apus a Peninsulei Balcanice, intinzan-
du-se Intre coasta dalmata (Cattaro Peninsula Istria), Drava
0 Morava au purtat in cursul Evului Mediu i denumirea de Mau-
rovlahi sau Morlachi. Acest nume a fost explicat In mai multe
feluri; unii istorici 0 filologi, pornind dela prima forma Mau-
rovlahi, 1-au tradus prin Vlahii negri numiti astfel din cauza
imbracamintii lor. Altii cred ea Morlachii Bunt Vlahii dela Mare.
0 a treia parere ii pune In legatura cu numirea turca Kara Vlah,
'Kara Iflak insemnand tot Vlahii negri data' Daco-Roma-
nilor. Prima explicatie referindu-se la coloarea imbracamintei, pare
sa fie cea adevarata.
Romnii din Peninsula Balcanica 0 Morlachii 0 cei din
Pind 0 cei din Haemus au avut ca o ocupatie principala pits-
toritul. Se poate spune a el a con stituit specialitatea acestei ramuri
a neamului nostru. BrAnza valaha era pe drept cuvant renumita ;
ea se platea mai scump decAt branza pregatita de pastorii de alta

www.dacoromanica.ro
REGIUNILE ROMANESTI DIN PENINSULA BALCANICA 323

nationalitate. La Raguza de pilda, In 1326, branza Morlachilor


costa 10 foleri livra, pe cand cealalta nurnai 8. Casul valah de
asemenea costa 10 foleri, celalalt numai 9. Dela o vreme, Insusi
cuvntul Vlah a ajuns sinonim cu peistor, Intelesul etnic transfor-
mndu-se In unul tehnic. i fiindca pastorii calatoresc cu turmele
lor, urcand vara la munte, coborind iarna la ces sau la bala,
ylah a ajuns s'a capete In miele izvoare bizantin. e si intelesul de
callitor. Pe de alta parte, In limba romana', atat la sudul cat si la
nordul Dunarii, aceasta necontenita miscare a pastorilor a facut
ca vorba cale in latineste callis Inseamna poteca' prin munti
si paduri s'a fie foarte des Intrebuintata In detrimentul
termenului (da ci pentru notiuni foarte variate ( cu cale, rara
cale, din cale afar, alaturea cu calea, calea-valea, a pune la cale,
a scoate la cale, a fi pe cale s'A, a fi cuiva calea cruce, a i se inchicie
cuiva calea In codru, a avea cale, a afla chip si cale , etc., apoi:
calea laptelui, calea primara, calea alb, calea Intoarsa, calea
jumatate, calea mnzului , precum si e Cu o cale (totodat) d'o
cale (odat), cale de o posta . E unul din cuvintele care lumi-
neaza, Intocmai ca c pavimenturn, istoria noastra In cursul evului
mediu. In domeniul pastoritului, noi am influentat popoarele de
prinprejur. i Slavii ci Ungurii au Imprumutat dela noi numeroase
cuvinte In legatura cu aceasta indeletnicire.
In dar.' de pastorit, Romanii din Balcanii se ocupan ci cu
clirausia. In regiunea Raguzei, ei transportau sarea. Bine Inteles,
faceau i agricultura'. E caracteristic ca numai la Aromani s'a
pastrat cuvantul latin pentru plug anume aratu. Morlachii de pe
coasta Dalmatiei numiti Usco'ci erau i navigatori, i cate
odat, intocmai ca vechii Ihn, i pirati. Canalul dintre coasta si
insulele Veglia, Arbe si Pago se numeste pana astazi Canale
della Morlacca . In luptele Impotriva Turcilor, Morlachii au adus
servicii remarcabile, In epoca mai veche, Venetienilor, In aceea mai
noug, Austriacilor.
Din toata aceastd mullime de Romani cari locuiau numeroasele
Vlahii ale Peninsulei Balcanice, n'au mai ramas astazi dedil
aceia din Macedonia si cei din Istria. Pe toti ceilalti i-au Inghitit
Slt vii.
Mimares din Tesalia. In istoria Romanilor din Balcani sunt
dona momente mai Insemnate: primul 'in 1066, ami se rascoala
22e

www.dacoromanica.ro
324 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA.

4Vlahii din Tesalia; cel de al doilea In 1.185, cand are loe


revolta Asanetilor in urma careia se intemeiaza statul romano-
b algar.
Cu privire la primul moment, iata ce tim: domnea pe atunci
}la Bizant Constantin Duca, un imparat avar a crui preocupare
principala era sa aiba tezaurul plin. Din cauza impozitelor mari pe
tare le pusese, Romanii din Tesalia incep sa se agite. Guverna-
torul de acolo, un urma de al lui Niculita, purtand chiar acest
nume, se duce la Constantinopol spre a sfatui pe imparat sa su-
prime darile care nemultumiser lumea. Imparatul nu-1 primete
Mad .1 mentine darile. Intors Indarat, in Tesalia, Niculita este
intampinat de capeteniile nemultumitilor acetia-i aveau con-
sfatuirile In casa unui Roman din Larissa anume Verivoiu (pro-
babil Berivoiu!) si rugat sa ja el conducerea micarii. Cunoa-
tem chiar numele capeteniilor: in alai% de Berivoi, mai erau
Ioan din Grimiani, Grigore Burnbacarul i Teodor Scribon Pe--
tastas, Romani cu totii, dui:A parerea invatatului rus Vasi-
lievski. Scriitorul bizantin Cedren adaoga i pe Slavota al lui
Karmalac despre care tim sigur ca era Roman, ha pare chiar a
fi fost celnicul lor cel mai mare.
Niculita atrage mai intai atentia rasculatilor asupra primejdiei
care-i ameninta, le-arata apoi ca.' rascoala e pornita intr'un mo-
ment foarte nepotrivit era luna Iunie deoarece locuitorii dela
camp trebuiau sa secere, iar unii dintre Vlahi 1i aveau familiile
i turmele In muntii Macedoniei unde puteau fi fpite i pradate
de oamenii imparatului. Argumentele frig nu serv la nimic i,
In cele din urma, Niculig care, se vede, era i el convins de drep-
tatea Vlahilor, e obligat sa ja conducerea micdrii. Cetatea Kitros
(vechea Pydna) este cucerit; rasculata cuprind apoi puternica
cetate Servia. Imparatul dela Bizant, vazand gravitatea situatiei,
serie atunci lui Niculita ca suprima toate darile care nemultumi-
sera lumea. In urma acestei hotarhi, micarea se potolete. Nicu-
lita lim e chemat la Consta.ntinopol, judecat i surghiunit in Asia
Mica de unde s'a reintors In 1071. Dupa cum vedem, revolta din
1.066 n'a dus la rezultate importante; ea nu se poate compara, In
privinta aceasta, cu micarea din muntii Balcani, condusa de
Petru i Asan, care constituie cea mai in,semnatil faptd a Romeinilor
dela miazdzi de Duniire.

www.dacoromanica.ro
RASCOALA ROMINILOR $1 A BULGARILOR 325

Ka'scoala Romanilor i a Bulgarilor. Petra i Asan. In anul 1185


domnea la Bizant imparatul Isaac al II-lea Anghelos. Acesta
urma s ja in casatorie pe fiica regelui ungar Bela al III-lea i
pentru a face fata cheltuelilor voia s celebreze nunta cu un
fast deosebit pusese o nou'd dare asupra supuilor sai. Ea lovea
in primul rand pe cei cari aveau turme de oi i cirezi de vita. Era
tocmai cazul Vlahilor pentru care pastoritul constituia indelet-
nicirea principala. Cronicarul bizantin Nicetas Choniates Akomi-
natos, a carui opera formeaza izvorul de capetenie pentru cunoa-
terea micdrii lui Petru i Asan, ne spune ca darile lui Isaac
Anghelos i felul abuziv in care fusesera stranse au produs o mare
nemultumire printre Vlahii cari locuiau muntele Haemus. La
inceput, acetia trimit pe doi fruntai ai lor anume pe fratii
Petru i Asan ultimul avand i porecla de Belgun, ca sa reclame.
Plangerile lor nu sunt MBA luate In seam, ha mai mult, Asan e i
palmuit pentru neobr azure , din ordinul unui inalt demnitar bi-
zantin. Intori indarat acasa, cei doi frati se hotarasc sa ridice
poporul Vlahi i Bulgari impotriva stapanirii bizantine. Cro-
nicarul amintit mai sus spune ca ei ar fi Intrebuintat in acest
scop qi un iretlic. Vzand anume ca multimea ezita sa se rascoale,
ar fi adunat mai multi oameni barbati i femei indraciti
adic stapniti de duhuri rele .1 i-ar fi invata.t, ca, in crizele lor,
sa spuie ca Dumnezeul neamului Bulgarilor i Vlahilor a bine-
voit libertate i. a Incuviintat scuturarea jugului celuide demult ;
drept aceea puje mana pe arme .1 s porneasca asupra Ro-
meilor i pe cei prini in razboi sa nu-i crute, ci sa-i injunghie
sa-i omoare fara mila o Mai adaogau ca izbanda va fi a lor,
deoarece li va ajuta i SI. Dimitrie din Tesalonic care a .1 Orbit
biserica sa de acolo i a venit aci, in mijlocul lor, in Balcani.
Cu iretlic sau fara noi credem mai de graba ca fara: era doar
destul motiv ca s izbucneasca i aa rascoala incepe. Momentul
fusese bine ales: imperiul bizantin avea o situatie grea; cu doi
ani mai inainte, in 1183, navlisera Ungurii din spre nord-vest i
ocupasera Belgradul, Branicevo, Niul, ajungand pang la Sofia.
Chiar in anul revoltei, in 11.85, in Iunie, navalesc i Normanzii
din Sicilia i iau (maple Durazzo, Serres, Amfipolis i chiar Salo-
nicul. E drept, ei aunt batuti in Noemvrie al aceluiai an, dar
generalul invingator, Alexios Vranas, in loc sa piece apoi impotriva

www.dacoromanica.ro
;326 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA

rsculatilor din Haemus, aa cum primise porunca, se ridic im-


potriva Imparatutui Isaac Anghelos, 1i adung trupele la Adria-
nopol 0 se proclam pe sine imprat. Aa dar, pe 15110 primejdia
din afar, i lupte interne. Imprejurrile favorizau micarea lui
Petru 0 Asan, care repurteaz la Inceput cteva succese. Petru
se Incumm chiar cu o coronit de aur i poart IncedOri
rezervate exclusiv Impratului.
Isaac Anghelos a facut mai multe expeditiuni impotriva color
doi conductori ai Bulgarilor i Vlahilor. In prima, el izbute0e s
treac neobservat Balcanii i cade In spatele rsculatilor. Armata
acestora e infrnt iar Petru 0 Asan sunt nevoiti s fugd peste
Dunre, la vecinii Cumani. Impratul, in loe 86 ocupe ins te-
meinic Moesia i s puje garnizoana in cettile de acolo, se multu-
mete numai s dea foc grnelor care tocmai fusesera secerate
crezand ea micarea n'are radcini In mase, se inapoiaz la Bizant.
Intro timp, cei doi frati se intorc cu ajutor cuman i Incep
prade Tracia. 0 a doua expeditie a lui Isaac Anghelos, in prima-
vara anului 1187, In cursul creia fusese asediat, dar Mr suecos,
oraqul Lovcea, nu duce la un rezultat hotritor. In cele din urmd,
se Incheie un armistitiu i Asane0ii trimit la Constantinopol pe
fratele lor Ionit. Acesta nu rmAne Ins mult timp acolo, c i
fuge, dup care urmeazd, in 1189, rainceperea ostilittilor. Tocmai
pe atunci trecea prin Peninsula Balcanica armata cruciatilor con-
dug. de Impratul german Frederic Barbarosa. Petru se ofer s
le vie in ajutor cu 40.000 de soldati, crezand c va putea in felul
acesta obtine mai uor recunoaterea lui ca tar. La Inceput, Fre-
deric refuz, apoi cAnd Bizantinii incepur s fac greutti cru-
ciatilor, primi propunerea. Nu avu ins prilejul de a se folosi de
acest ajutor, deoarece dificulttile pe care le avusese cu Bizantinii
se aplanar. Armata lui Petru i Asan invada totu0 Tracia, ceea
ce obliga pe Impratul bizantin s Intreprind o nou expeditie
impotriva rsculatilor. Balcanii fur trecuti pe la rsrit, cu gndui
*34 se ocupe Thmovo ; pretutindeni ing Isaac Anghelos gsi o
Impotrivire Indrjit, aa hicat se hotri In cele din urin s se
retrag. La intoarcere, pe cand armata bizantin, in dorinta de
a ajunge mai repede la oraul Berroe (azi Stara-Zagora) se anga-
jase intr'o trectoare Ingust, fu atacat de rsculati i suferi
pierden i grele. Insugi lmpratul abia scap cu fuga, pieranduli

www.dacoromanica.ro
IONITA, REGELE BULGARILOR BI AL ROMANILOR 327

in invalmaveal. coiful. Victoria aceasta Intri mult situatia Asa-


nestilor care ramasera definitiv stpani peste tara dintre Dunre
i Balcani, ha incepura sa se Intinda chiar i spre sud de Balcani.
Isaac Anghelos voia sa inceapa o noua expeditie, dar tocmai
atunci e detronat (1195). Luptele continua in timpul urmaului
su Alexie al III-lea Anghelos (1195-1203), dar Bizantinii stint
iaravi batuti vi anume In Macedonia, in imprejurimile oraplui
Seres. Intre timp, moare Asan, asasinat de un boier Ivanco (1196)
pe care voise sa-1 pedepseasca pentruca avea o legatura de dra-
goste nepermisa. Acesta, dupa crima, pune chiar mana pe Tirnovo
cea mai tare tfi. mai de frunte dintre cetatile din Haemus dupa
cum ne spune Choniates fiind inconjurata cu ziduri puter-
nice ... vi zidita pe culmea muntelui . Nu poate rezista Ins lui
Petru, fratele celui ucis, vi fuge la Constantinopol. Unii spuneau
chiar ea el ar fi omorit pe Asan dupa sugestiile Bizantinilor, se
pare insa c lucrul nu e adevarat.
Ioniti, regale Bulgarilor i al Romfluilor. i Petru are acelasi
sfarvit ca i fratele sau: piere ucis, in 1197, de o conspiratie a boie-
rilor nemultumiti. Dupa el urmeaz'a' cel de al treilea frate,
caruia Grecii i-au spus vi Kaloioanes. Acesta e cel mai de seama
stapanitor din familia Asanestilor. Are remarcabile insuiri de
militar i de om politic. A intins hotarele statului, a obtinut nu
numai recunoavterea oficiala a lui, atat din partea Bizantinilor
cat vi a Papei, dar i titlul de rege pentru sine, i de primat pentru
arhiepiscopul bisericii Bulgariei i Vlahiei. Ioni-ta este figura cea
mai insemnata pe care au dat-o Romanii din Balcani.
In prima parte a domniei (1197-1200), el n'a atacat direct pe
Bizantini, ci s'a multumit numai s dea ajutor voevodului Do-
bromir Hrisos (poate Ha'rsu) din Macedonia vi lui Ivancu, guver-
natorul Filipopolului, cari se revoltasera impotriva imparatului
din Constantinopol. Probabil ea' avea i nevoie de un oarecare
ragaz pentru a-vi consolida domnia. In 1201, ostilitatile reincep
ins pe LW Ionita cucerete Constantia, cetate vestita In partile
Rodopei i Varna care era de asemenea puternic intarita. In urma
acestor izbanzi, se incheie pacea Cu Bizantinii. Conditiile nu se
clihose exact, dar din moment ce cronicarul Choniates spune
imparatul 4 a incheiat pace cu loan , rezulta c'a.' implicit a recu-
noscut noua stare de lucruri, deci independenta statului Asane-

www.dacoromanica.ro
323 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICI

tilor. Ionit s'a folosit de rgazul pe care i-1 acorda pacea cu Bi-
zantinii spre a consolida statul sub raportul juridic international.
In acest scop se adreseazA Papei Inocentiu al 111-lea cerndu-i:
1. Coroana de tar 0 sceptrul. 2. Demnitatea de patriarh pentru
arhiepiscopul bisericii bulgare 0 valahe. Papa, la randu-i, cere lui
Ionita supunerea fat de Roma in cele bisericeti. Dupa o serie
de tratative, la 7 Noemvrie 1204, trimisul Papei, cardinalul Leo,
unge pe arhiepiscopul Vasilie in Tirnovo ca primat al Bulgarilor
0 Vlahilor ceea ce corespundea in apus cu titlul de patriarh
dOndu-i haina episcopal 0 insemnele. A doua zi, la 8 Noemvrie.,
acela0 cardinal incorona 0 pe Ionit ca rege al Bulgarilor 0 al
Vlahilor , nu ca tar (imperator) cum se atepta el 0-i dklea dia-
dema, sceptrul qi bula sau hrisovul de recunoatere, trimise toate
de Papa', impreung ca un steag cu chipul apostolului Petru. Tot-
deodat, ii conferi i dreptul de a bate monet. IonitA; la randul
au, d'Odea cardinalului spre a-1 transmite Papei actul prin care
el, boierii 0 intregul cler se indatorau a se supune bisericii romane
0 a urma legile i ritualul ei. Se specifica de asemenea ca terito-
riile noi ce s'ar addoga statului lui Ionit vor avea acela0 regim.
Cardinalul plecO la Roma, luAnd cu el 0 doi copii cari sd invete
latinete spre a deveni grOmatici.
Nationalitatea Asanqtilor ca qi titlul lui Ionit a dat natere
la o indelungatd 0 apring discutie in istoriografie. Invatatii
bulgari contestO cei mai multi dintre ei originea roman6 a
lui Petru 0 a fratilor sOi. Acetia ar fi Cumani sau chiar Bulgari.
Pe de alt6 parte, titlul lui Ionit de rege al Bulgarilor 0 al Vla-
hilor n'ar reprezenta titulatura originald pe care 0-o dklea acest
monarh in actele sale, ci una modificat de cOtre cancelaria papara"
care a schimbat pe 4 Graecorum aga cum era in hrisoavele slave
dela Tirnovo, in Vlachorum . IonitO n'ar fi fost deci rege al
Bulgarilor 0 al Romnilor ci al Bulgarilor 0 al Grecilor .
Aceast pArere a fost insu0td 0 de ctiva din istoricii notri care
s'au grbit astfel, Mil o examinare mai ananuntit, BO anuleze una
din faptele cele mai insemnate ale Romnilor din Balcani. Se cuvine
deci, inainte dea trece mai departe, s" cercetm amndou chesti-
unile, adica atAt nationalitatea Asanetilor cat 0 titlul lui Ionit.
In ce privete pe cea dintai, nici n'ar mai fi necesara, propriu
zis, o discutie. i daa unii dintre invOtatii mai biltrAni ai veci-

www.dacoromanica.ro
IONITA, REGELE BULGARILOR SI AL ROMANILOR 329

nilor noqtri dela miazazi n'ar fi avut o conceptie ciudat despre


consecintele practice ale afirmatiilor sau concluziilor istorice, ea
nici nu s'ar fi pus. Mind* in definitiv, nu ne va trece niciodat
prin gand, cum se pare ca' s'au temut aceti invtati, s' reven-
diam pamantul dintre Dunare i Balcani, inclusiv Tirnovo, pentru
motivul c' acum 700 de ani, intemeietorii statului Asanetilor au
fost Romani. Tot aa cum ar fi o copildrie pentru Bulgari s reven-
dice Dobrogea fiindca a trecut pe acolo, acum aproape treisprezece
secole, Isperih. RePendicarile teritoriale nu sunt In /un* de fapte
petrecute cu o mie de ani indarelt, ci de realitgle etnice, economice
fi militare din zilele noastre. Aa Incat sa nu facem din istorie un
instrument al preocuprilor politice actuale, ci s'o lsdm s arate
fr ura i far prtinire faptele aa cum au fost i cum
s'au petrecut.
Examinnd in acest spirit izvoarele istorice, nationalitatea
romang a Asanetinor apare mai presus de once indoiala. Ne-o
arat nu un izvor, ci o serie intreagei, i nu de acelai fe!, ci prove-
nind din patru prti deosebite. Este mai intai izvorul fundamental
pentru studiul raporturilor intre Asaneti i Bizantini, cronica
greceasc a lui Nicetas Choniates Akominatos. Acesta spune in
mai multe randuri c Petru i Asan erau Vlahi , c ei apartineau
acelui neam de oameni cari locuesc muntele Haemus care
inainte se numeau Mysi iar acuma Vlahi se chiam . Tot el po-
vestete c' inteuna din expeditiile impotriva Bizantinilor, fiind
luat prizonier un preot, acesta s'a rugat lui Asan, greiindu-i In
limba lui, ftiutor fiind de limba Vlahilor, s aiba ma' de el i s-1
sloboada #. Choniates arat ala dar categoric Inca odat in acest
pasaj originea vlah a Asanetilor. Cronica atribuit lui Ansber-
tus, descriind trecerea cruciatilor prin Peninsula BalcanicA, spune
ea', la un moment dat, au fost atacati pe neateptate de t acel
valah Ionit (Blachus ille Iohannitius), care avea pe lang6 el
Valahi fi Cumani i altii ( cum Blacis et Commanis et aliis )
lat aa dar un al doilea izvor, de origine germanci, care atest
nationalitatea roman a Asanetilor. O a treia categorie de izvoare
o formeag cronicarii francezi ai imperiului latin de Constanti-
nopol, anume Geoffroy de Villehardouin, Henry de Valenciennes i
Robert de Clary. Cate i trei numesc pe Ionit 4 Jehtin le Blac sau
Johanice le Mac . In sfarit, a patra categorie sunt documentele

www.dacoromanica.ro
130 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA

eancelariei papale. In ele se arata de asemenea originea vlaha a


lui Ionita, spunandu-se chiar ca el se trage din vechii Romani.
Fata de aceasta impresionanta conglasuire a unor izvoare de ori-
gine atat de diferita, credem c once indoiala asupra faptului ca.
Asane0ii erau Romani trebuie sa Inceteze. De altfel, Inca data,
aceasta n'are pentru noi astazi nicio consecinta practiccl, actualci,
-dupa cum n'a putut nici atunci impiedeca pang.' la urm caracterul
bulgar al statului i asimilarea Vlahilor din Haemus.
Trecand acum la titlul lui Ioni, trebuie sa spunem din capul
locului ca o titulatura de felul acesta 4 rex Bulgarorum et Blacho-
rum * nu constituie de loe o imposibilitate, necum o 4 monstruozi-
tate aa cum s'a afirmat, pentru cancelariile contemporane.
Din moment ce putea fi cineva rege al Francilor, al Ungurilor sau
al Sarbilor, de ce era exclus un rege al Bulgarilor i Vlahilor .
.Sau Vlahii nu meritau aceasta onoare ? Minded' sa se observe
In ce prive0e pe Bulgari, aceia0 istorici cari contesta partea a do-ua
a titlului, nu fac nicio obiectiune. Avusese loe o recunoa0ere ofi-
ciala din partea Papei, o Incoronare cu toate formele In capitala
Vrii, In Tirnovo, suveranul era vlah, o parte apreciabila din po-
pulatia 1,6rii era vlaha, de ce prin urmare nu putea exista titlul
rex Bulgarorum et Blachorum ? Dar este un fapt care Vaud
acum a trecut neobservat In discutia problemei 0 care totu0 e
dupa parerea noastra hotaritor. In cor espondenta schimbata
Intre Ioni i Papa se vorbe0e nu numai de titlul celui dintai, dar
0 de titlul arhiepiscopului din Tirnovo. Acesta este liumit primat
al Bulgarilor ci al Vlahilor . Scrisoarea din 1204 este adresata
de Inocentiu al III-lea, venerabilului frate Vasile arhiepiscop de
Thnovo, primat al Bulgarilor 0 al Vlahilor . El Insu0 se nume0e
arhiepiscop al intregei Bulgarii ci Vlahii. Titulatura aceasta In
care apare pentru cele biserice0i denumirea de Bulgari i
Vlahi , Bulgaria i Vlahia o se Inta1ne0e Inteo suma de scrisori
0 documente, nu numai In cele doua mentionate mai sus. Se pune
..acum intrebarea : i In cazul acesta, privind biserica, e tot o substi-
tuire ? Au schimbat gi aici diacii cancelariei papale pe Graecorum
prin Blachorum i Graecia sau Romania prin Vlachia ?
Vasazica potrivit con ceptiei celor care neaga titlul lui Ionita
In forma cu Vlahia i arhiepiscopul Tirnovei cerea sa fie numit
primat al Bulgarilor 0 al Grecilor ? lar Papa el care tim In ce

www.dacoromanica.ro
IONITA., REGLE BULGARILOR F AL ROMANILOR 331

relatii era cu Grecii a vrut totusi sa-i menajeze i a schimbat,


si in cazul acesta, pe Graecorurn prin Vlachorum ? E foarte
curios si semnificativ in acelasi timp cum vor s complice unii
Invatati probleme simple. Poate unde cred, ca, fiind simple, ele nu
mai sunt demn.e de explicaldile lor. Fiinda altfel cum sa intelegem
toate complicatiile i intortochierile la care obliga' aceasta teorie
a substituirii titlurilor, Inteo cancelarie strdind, In defavoarea
prietenilor, a noilor adepti, si In favoarea dufmanilor, a vechilor
dusmani, care erau Grecii.
In realitate, lucrurile stau asa: fratii Petru, Asan si Ionita au
fost cate i trei Vlahi. In muntele Haemus locuia, dupa cum ne
arata nu numai documentele dar si toponimia, o numeroasa popu-
latie vlaha. Miscarea a inceput prin Vlahi si s'a desvoltat cu aju-
torul lor. E foarte normal deci ca titlul dat lui Ionita sa fi fost acela
de rex Bulgarorum et Blachorum iar tara stapanita de el sa
se fi numit Bulgaria et Blachia , dupa cum i biserica noului stat
era a Bulgariei si a Blachiei . C este gresita explicarea cealalt,
rezulta si din scrisoarea in care-i vorba de o neintelegere de hotare
intre Bulgaria si Blachia de o parte si Ungaria de cealalta. Ionita
scrie Papei c in privinta aceasta II lasa sa hotarasca el. Sa presu-
punem ca in loc de Blachia ar fi fost in textul original Romania san
Graecia asa cum ar voi teoria substituirii titlurilor. Ce rost ar fi
avut o asemenea mentiune ? Cad doara imperiul bizantin nu era
vecin in vremea aceasta cu Ungaria. Pentru ce se sa mentioneze
and e vorba de hotare, nu de titluri si Romania situ Graecia ?
Dupd toate cele de mai sus, socotim prin urmare csi problema cea
de a doua, a titlului, este rezolvata in sensul ch Ionita a fost intea-
devar rege al Bulgarilor si al Vlahilor adica al Romanilor. Pa-
rerea care a domnit atata vreme In istoriografia romana trebuie
deci pastrata.
S urmarim acum mai departe raporturile noului rage cu ve-
cinii. Se stie c nobilii cari pornisera In cruciata a IV-a, In loc
urmeze drumul spre locurile sfinte, s'au oprit la Constantinopol
aci, profitan.d de certurile interne din imperiul bizantin, au cu-
prins capitala (12 Aprilie 1204) si au intemeiat un 3 imperiu latin
in frunte cu Balduin de Flandra. lonita trimite o delegatie spre
a intro 'in legatura cu noii stapani ai Bizantului, cerandu-le sa fie
recunoscut de aces tia. Primeste insa un raspuns grosolan, ceea ce

www.dacoromanica.ro
332 ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA

va avea ca urmare o serie Intreaga de lupte, in care de multe ori


Bulgarii i Vlahii vor lupta akituri de Greci Impotriva Latinilor.
Dominatia acestora din urm era privit pe drept cuvnt de Bi-
zantini ca o uzurpare ; de aceea i izbucnesc numeroase rascoale
pe care Ionita are grija sa le alimenteze. Aa s'a intmplat la Adria-
nopol, la Dimotica, pe valea Maritei i in alte parti. Latinii, vrand
s innabue revolta, se hotarsc sa loveasca punctul principal: ei
vin deci cu armata i asediaz4 Adrianopolul. Tot atunci sosete i
lionita Cu oa,stea sa i cu ajutorul dela Cumani. Lupta s'a dat in ziva
de 15 Aprilie 1205 i a fost dezastroasa pentru Latini: Insui
imparatul Balduin cade prizonier i e dus la Thmovo unde a murit
mai tarziu ne spune cronicarul grec Nicetas Choniates In
chinuri grozave.
Luptele cu Latinii continua' i sub Henric, fratele lui Balduin_
Acesta face o expeditie Impotriva lui Ionita, ajungnd pang la.
Stara-Zagora i la Sliven i cucerind oraple Anchialos i Terme,
Virg ca aceasta s Insemne insa o slabire real a regelui Bulga-
rilor i Vlahilor . Dimpotriva, acesta se gandete la noi cuceriri-
Murise, tocmai atunci, unul din tovaraqii lui Balduin de Flandra,
nobilul Bonifaciu de Montferrat, care-i intemeiase la Salonic .1 in
Imprejurimile lui un regat . Ionita socotete momentul venit pentru
rotunji hotarele In aceasta parte. El asediaza deci Salonicul,
dar in timpul asediului este omorit prin tradare de comandantul
cuman aliat Manaster (8 Octomvrie 1207). data cu el pierea
cea mai Insemnata figura pe care au dat-o Romanii din Balcani
Dupa Ioni, urm la tron un nepot de frate al lui, anume
Borild, care domni dela 1207 pana la 1218, iar dup acesta, loan
Asan al II-lea, liul lui Asan (12180-1241). In timpul acestuia din
urm, statul Asanetilor ajunge la cea mai mare intindere a lui.
El cuprindea, in afara de Moesia, adica tinutul dintre Dunare i
Balcani, o parte din Serbia, cu (maple Belgrad, Ni i Skoplje,
apoi Macedonia, fara Salonic i Verria, dar cu oraele Seres, Ohrida,
Bitolia, Prosak i Strumita, Tracia, cu Adrianopolul i Dimotica
i Albania, fara oraul Durazzo. Pe bung dreptate putea spune Ioan
Asan al II-lea, In pisania din 1230 a bisericii celor 40 de martiri,
ridicata de el la Tirnovo: am cucerit toate tarile dela Adrianopole
pana la Durazzo, tara greceasca i cea albaneza i cea sarbeasca -
Urmaii si n'au putut ins pastra toate aceste cuceriri. Sub Ca-

www.dacoromanica.ro
IONITA., REGELE BULGARILOR *I AL ROMANILOR 333

liman (1241-1246) are loc nkvilirea ntarilor care contribue i


ea la slbirea statului. In 1258, cu Galiman al II-lea, se stingea, di-
mastia Asanestilor In linie brbReasca".
Statul Intemeiat de aceastg familie romneasc a devenit in
foarte scurt vreme un stat exclusiv bulgar. Pe vremea lui Petru,
Asan i Ionit, elementul vlah apare dup cum am vgzut In
toate imprejurgrile ; rolul lui in izbucnirea Mscoalei este arnat
limpede In izvoarele bizantine: Vlahii sunt pomeniti in docu-
mentele lui lonit, In corespondenta schimbath cu papa; tara e
mumit Bulgaria i Vlahia iar regele este al Bulgarilor i al
Viahilor . Dupa Toni-VA Ins, chiar in timpul urmaului s'alu ime-
{hat, Vlahii nu mai apar in manifesCarile noului stat ; nu se mai
-vorbete acum cleat de Bulgari si de Bulgaria . Nepotul lui
f iul fratelui sgu Asan, intemeietorul, se intituleaz, in po-
rnenita pisanie din 1230: 4Eu Ioan Asan cel intru Hristos, Dumne-
zeu credinciosul Tar i singur stapanitor al Bulgarilor, fiul batrA-
nului Asan . Despre Vlahi nu se mai pomeneste nimic in actele
cancelariei. Numai in trei scrisori externe, trimise de papa Gri-
gore al IX-lea, in 1237, i se mai da lui loan Asan titlul de stApa-
mitor al Vlahilor si al Bulgarilor (odatl dominus Blachorum et
Bulgarorum , a doua oar dominus Bulga,rorum et Blachorum )
iar tgrii i se zice Bulgaria et Blachia . Aceast transformare ra-
pida in stat exclusiv bulgar nu trebuie s'a" surprind. Mai intai, din
punct de vedere numeric, Romanii reprezentau fata.' de Slavii
bulgari o minoritate. Dar elementul hot6ritor nu era acesta, ci
faptul ca. 'intreaga traditie politicd, de stat, era bulgard. Asanestii
continuau vechiul stat bulgar al lui Crum, Boris, Simeon si Sa-
muil. Ultimii doi sunt mentdonati chiar inteuna din scrisorile tri-
mise de 101146 Papei. Pe de alt parte, trebuie sa se tie seana de
faptul c6, In vremea aceea, nationalitatea nu era un element ho-
Uritor, ideea de stat national nu exista. Esential era religia
sociald a cuiva, nu originea etnicg. Nu e de mirare deci
statul Asanestilor, dei inceput de Vlahi i cu o dinastie de origine
--vlah5, a devenit totusi, In foarte scurta vreme, un stat bulgar.
Aceast transformare a pecetluit i soarta elementului romnesc
din Haemus: treptat, treptat, el a disparut in mijlocul populatiei
slave inconjuratoare ; astzi, numai documentele i toponimia ne mai
arat Ca' au existat acum apte secole frati de ai nostri In Balcani.

www.dacoromanica.ro
834 RomANii DIN PENINSULA BALCANICA.

BIBLIOGRAFIE
Romiinii din BaIcanl: 1. C. HOEELER, Abhandlungen aus dem Gebiete der
slavischen Geschichte. I. Die Wallachen als Begriinder des zweiten bulgarischen
Reiches der Assaniden, 1186-1257, in Sitzungsberichte. Phil.-hist. Cl., t.
XCV, Viena, 1880, p. 229-245; 2. A. D. XENOPOL, L'empire valacho-bulgare,
In Rev. Hist. t. 47 (1891), p. 277-308; 3. C. JIREOEK, Die Romanen in den
Stdten Dalmatiens wiihrend des Mittelalters, in Denkschriften, Phil.-hi-st. Cl.,
t. XLVIIIXLIX (1901-1904), 262, p. in 4'; 4. G. MURNU, Un document
despre Romdnii din Epir In Evul Mediu, In Lui Ion Bianu amintire, Bucuresti,
1916, p. 51-56; 5. JOVAN CVIJIO, La Peninsule Balcanique, gographie hu-
maine, Paris, 1918, III + 531 p. in 8'; 6. N. IORGA, Istoria Ronuinilor din
Peninsula Balcanied (Albania, Macqdonia, Epir, Tesalia, Bucuresti,
1919, 75 p. in 8'; 7. N. A. CONSTANTINESCU, Despre Morlachi, in Lui Niculae
Iorga Omagiu, Craiova, 1921, p. 79-100; 8. SILVIU DRAGOMIR, Vlahii din
Serbia En sec. XIIXV, In Anuar. 1st. Cluj, I (1921-1922), p. 279-299;
9. SiLvm DRAGOMIR, Ober die Morlaken (MaveoN.dxoc) und ihren Ursprung,
In Bull. Sect. Hist. Acad. Roum., t. XI (1924), p. 115-126; 10. SILVIU
DRAGOMIR, Vlahii gi Morlac