Titlul celebrului studiu al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu este mai actual astazi ca niciodata.

Formulata in urma cu peste 100 de ani, intrebarea marelui scriitor si istoric mai asteapta raspuns. Intr-adevar: ce se intampla cu dacii !u disparut oare din istoria "omaniei #e la o vreme incoace, capitolul care le e dedicat in manualele scolare a devenit aproape invizibil, iar cercetarea o$iciala pare sa-i ignore total, in ciuda unor descoperiri incitante, $acute in ultimul timp. %cenariu ocult sau, pur si simplu, uitare &u prile'ul (!nului #ecebal(, dedicat aniversarii a 1)00 de ani de la cucerirea #aciei de catre romani, revista noastra isi propune sa gaseasca un raspuns la intrebarea mai vec*e de un secol, initiind o serie de interviuri si reporta'e dedicate (misterului dac(. Pentru inceput, ne-am adresat istoricului +.#. Iscru, con$erentiar universitar doctor la ,niversitatea (#imitrie &antemir( din Bucuresti. "Suntem prizonierii unor prejudecati" - Domnule profesor, de ce ar trebui ca anul 2006 sa fie "anul Decebal"? - In primul rand, pentru ca se implinesc 1)00 de ani de la marele razboi al anului 10-, cand armatele imperiale romane au cucerit regatul dacic al lui #ecebal, un eveniment $undamental pentru ceea ce avea sa devina poporul roman. Pe de-alta parte, propunerea noastra are ca scop incercarea de a atrage atentia asupra unei parti a istoriei noastre care a $ost negli'ata, minimalizata. &omponenta dacica a poporului roman a $ost de prea multe ori trecuta cu vederea, in incercarea de a include prin orice mi'loace spatiul romanesc in acela al culturii romane. ,neori, in dorinta de a apartine cu orice pret acestui spatiu, s-au $acut e.agerari, erori, s-au negli'at dovezi istorice, izvoare antice si s-au $acut interpretari $ortate. / cercetare stiinti$ica adevarata presupune desc*idere si lipsa de pre'udecati, ca sa nu mai vorbim de onestitatea de a lua in calcul toate dovezile, si nu numai pe acelea care ne convin. / idee nu este neaparat adevarata, numai pentru ca

"Perit-au Dacii?"

este general acceptata. &and vine vorba despre istorie, s-au vazut rasturnari de situatie spectaculoase. Pana mai ieri, Troia era considerata un mit $ara corespondent in realitate de catre istoricii pro$esionisti. ! trebuit ca un amator pasionat, %c*lieman, sa le dovedeasca istoricilor adevarul. !celasi lucru se intampla si cu istoria noastra. %untem prizonierii unor pre'udecati, ai unor clisee istorice insu$icient cercetate, care uneori contrazic bunul simt. Popoarele nu pot disparea pur si simplu, ca si cum n-ar $i $ost, si acesta este si cazul civilizatiei geto-dace, care avea radacini $oarte puternice, $oarte adanci, $oarte vec*i. Imperiile, cum a $ost cel roman, nu cucereau teritorii ca sa le civilizeze, ci in scopuri mult mai pragmatice. Ipoteza o$iciala spune ca poporul dac, in$rant si decapitat, a acceptat cu bucurie limba si obiceiurile invadatorilor, ceea ce este $oarte greu de crezut, de vreme ce grosul armatelor romane era constituit din mercenari stransi de pe tot cuprinsul imperiului. &a sa revenim la (anul #ecebal(, important este ca incercam sa atragem atentia asupra unor aspecte ale istoriei noastre insu$icient cercetate. #in ne$ericire, autoritatile statului, mediile academice si c*iar cercetatori din domeniul istoriei par $oarte reticenti in $ata oricarei incercari de a evalua intr-o noua lumina istoria poporului roman, drept care initiativa noastra privitoare la (anul #ecebal( nu a gasit sustinere. 0ste pacat. Pana nu vom sti cine suntem si de unde venim, nu vom putea stapani prezentul. Cand "adevarurile absolute" devin pietre de mormant - Cercetarea istorica are nevoie de "sange rece". In ce-i priveste pe daci, sangele s-a urcat adesea la capul unor preopinenti, nu totdeauna de certa calitate profesionala. S-au facut multe e agerari in aceasta !ona controversata a istoriei noastre. S-au amestecat prea multi amatori de "miracole dacice", fapte ce au starnit reticenta cercetatorilor profesionisti... "u credeti? - Fara indoiala ca o idee, ca sa $ie credibila, trebuie argumentata temeinic, si ca amestecul nepro$esionistilor in domeniul istoriei poate sa strice. 1u e su$icient sa citesti trei carti ca sa te pricepi. Pe dealta parte, studiul modern al istoriei se $ace cu specialisti din $oarte multe domenii. #intr-o ec*ipa de cercetare $ac parte nu numai istorici si ar*eologi, dar si e.perti in lingvistica, etnologi, geologi, specialisti in mitologie, ar*itecti etc. Pentru a ne apropia de adevar este nevoie de o cercetare pluridisciplinara $oarte comple.a, in plus, e nevoie de intuitie si de noncon$ormism. %tudiul istoriei nu presupune o cercetare liniara. 0ste ca un 'oc de puzzle, ale carui elemente trebuie imbinate pentru a obtine tabloul in ansamblu. 2a noi, acest tip de cercetare inca nu e.ista. 3iziunea noastra asupra

istoriei este inc*istata, rigida, plina de (adevaruri absolute( pe care nimeni nu se mai oboseste sa le cerceteze, desi in ultimii 40 de ani s-au sc*imbat multe. Bineinteles ca amestecul unor neaveniti este nociv, dar nu poti, ca istoric, sa ignori contributia unui lingvist, de pilda, si elementele pe care acesta le aduce, pentru ca ele sunt $undamentale. Toata lumea stie ca (ne tragem din daci si din romani( si aceasta este o a.ioma. #ar aici sunt o multitudine de nuante, de lucruri noi care au aparut intre timp. &e $acem in aceasta situatie "espingem aprioric orice element care contrazice teza &e $el de cercetare stiinti$ica este aceea In stiinte, in general, descoperitorii sunt aceia care au avut cura'ul de a pasi dincolo de cararea batuta. &are au avut cura'ul de a pune la indoiala ceea ce (stie toata lumea(. !ceasta este valabil cu atat mai mult in zona istoriei, unde dovezile sunt interpretabile. Pana la urma, tot ceea ce dorim este pur si simplu o cercetare stiinti$ica onesta a unei ipoteze: aceea ca trasaturile $undamentale ale poporului roman sunt tracogeto-dacice avandu-si radacinile in timpuri $oarte vec*i, apartinand preistoriei. - Ce dove!i e ista in acest sens? - 1u e.ista an in care sapaturile ar*eologice $acute in tot bazinul #unarii, in intregul areal balcanic, sa nu scoata la iveala dovezi ale acestei stravec*i civilizatii de acum --5 mii de ani. &ele mai recente au $ost $acute in Bulgaria si in %erbia, dar culturile Hamangia, &ucuteni, +umelnita sau Boian sunt prezente pe teritoriul romanesc. ,rmele acestei civilizatii i-au $acut pe cercetatori - si nu romani, ci americani, italieni, $rancezi - sa numeasca aceasta zona (3ec*ea 0uropa(, considerand-o un punct de plecare pentru civilizatiile europene de mai tarziu. Inclusiv pentru marele neam al tracilor, din care $aceau parte si geto- dacii, si care ocupau un teritoriu imens. In mi'locul acestui teritoriu se a$la spatiul de astazi al "omaniei. 1enumarate izvoare istorice con$irma continuitatea acestui $ilon tracic si in$luenta pe care acesta a e.ercitat-o de-a lungul mileniilor in 0uropa, dar de multe ori, aceste izvoare sunt ignorate. !ltele pur si simplu nici n-au $ost cercetate pana de curand, cum este &artea invatatului suedez &arolus 2undius din secolul 1-, numita (6almo.is, primul legiuitor(, in care acesta sustine originile traco-geto-dacice ale poporului suedez. %i nu este un caz singular. 0uropa a $ost plina de dave 7cetati dacice8. "egii danezi, pana doar acum cateva sute de ani, se auto-intitulau (reges daciae(, pastrand ast$el memoria ancestrala a originii lor. 2a 19:4, este mentionat un rege danez numit Petrus de #acia, a$lat in $runtea unui... (&olegiu al #aciei(; 2a Paris e.ista un (&ollegium #acicum(. In %pania e.ista, de asemeni, toponime si traditii care vorbesc despre o origine

situata in 3ec*ea 0uropa. 1emtii, care-si spun (deutc*(, ca si olandezii 7dutc*8 isi revendica, de asemeni, originile din acest stravec*i popor.

&olumna lui Traian, detalii

#ar ce sa ne mai miram de izvoarele istorice necercetate sau ignorate, a$late in bibliotecile 0uropei, cand relicve esentiale, cum sunt tablitele de la Tartaria, ce contin cea mai vec*e scriere, au starnit mai mult interes cercetatorilor straini decat celor romani #e asemeni, tablitele de plumb despre care s-a scris in revista dvs., coi$urile dacice, tezaurele gasite pe teritoriul "omaniei nu au $ost niciodata cercetate cu adevarat in acest mod, pluridisciplinar, istoricii nostri marginindu-se sa le etic*eteze intr-un mod super$icial. !s putea continua la nes$arsit aceasta pledoarie pentru o cercetare comple.a si moderna a istoriei noastre. #e $apt, este vorba despre a sc*imba viziunea asupra tuturor acestora, caci specialistii romani considera drept $antezii c*iar si lucrari intrate de'a in istoriogra$ia unor tari straine. O fantoma bantuie Romania: nationalismul - Domnule profesor, cat din toate aceste lucruri se invata in scoli? - !proape nimic. In scoli se invata ceea ce s-a invatat in ultimii 40 de ani si nici un $el de intrebare, de punere in discutie nu a intervenit. %e predau niste (adevaruri( batute in cuie. In scolile din "omania se studiaza mai mult +recia si 0giptul antic decat civilizatia geto-daca, ignorata, trecuta sub tacere. !devarul istoric este pur si simplu siluit. &opiii a$la despre zei greci, despre care acum se stie clar ca au $ost adoptati de la geto-daci. <itul lui Prometeu, al lui /r$eu, sunt getodacice. !utorii antici, de la Herodot la %trabon, spun ca grecii au imprumutat poezia, muzica si instrumentele muzicale de la traci. /r$eu, /saios, 2inas, Tam=ris, toti au $ost traci. /r$eu era $iu al unui rege get> zeul !ppolon, care i-a dat lira, era get> 0uridice era o nim$a din Tracia. 1u se invata nimic despre religia, despre spiritualitatea traco-geto-daca, desi aceasta constituie baza celei grecesti, care mai tarziu a $ost adoptata de romani. !mplitudinea civilizatiei tracogeto-dacice si in$luenta ei asupra unui spatiu enorm din 0uropa a

$ost evidentiata de unii cercetatori romani, si nu ma re$er aici numai la #ensusianu, dar si 7mai tarziu8 la Hadrian #aicoviciu si la Parvan. #aca in perioada interbelica se vorbea despre o natiune traco-getodaca, acum, din motive pe care nu le mai e.pun, istoricii se $eresc sa vorbeasca despre asa ceva, iar in scoli, re$eririle la toate acestea se $ac cu $ereala, cu 'ena, ca si cum ar $i ceva de rusine. #e $apt, cred ca totul a pornit de la di$erenta de opinii si de viziune intre doi mari istorici: #ensusianu si Parvan. !r mai $i un element care ar putea e.plica aceasta atitudine $ata de istoria noastra: teama de a nu parea nationalisti, de a nu $i asociati cu istoria $estivista de pe timpul lui &eausescu, cand se sarbatoreau 9040 de ani de la statul lui Burebista. #e multe ori, pe parcursul timpului, istoria a $ost scrisa in $unctie de conte.tul social, politic sau de alta natura, si multi, nu numai &eausescu, au incercat sa $oloseasca istoria in vreun scop. !ceasta nu inseamna insa ca trebuie sa cadem in e.trema cealalta.