Teorii Moderne ale Universului

Universul în expansiune

Deplasarea spre roșu

Barbu Diana Maria- XIG

 Teorii Moderne ale Universului

Universul în expansiune

Universul în mișcare
Timp de multe secole, extrapoland aspectul neschimbat al boltei instelate, s-a crezut ca Universul
are un caracter static. In afara miscarii planetelor si a stelelor pe orbitele lor, nu se prevedea nici o
alta miscare, pe scara mai mare, si nici vreo miscare a Universului ca intreg. Dar, in jurul anului
1920, aceasta imagine a inceput sa se destrame atunci cand au fost masurate primele deplasari ale
galaxiilor si astfel a trebuit acceptata ideea ca Universul observabil este in miscare, iar aceasta
miscare are caracterul unei „imprastieri”; cu alte cuvinte, Universul este intr-un proces de
expansiune.

Efectul Doppler
Expansiunea Universului poate fi detectata cu ajutorul unui efect fizic numit deplasare Doppler,
care se manifesta ori de cate ori o sursa de lumina (in cazul de fata) se afla in miscare fata de
observator. De fapt, fenomenul Doppler este familiar, el punandu-se in evidenta in cazul clasicului
exemplu cu semnalele date de trenuri in miscare sau de claxoanele autovehiculelor care trec in
viteza pe langa noi. Pe scurt, un semnal dat de un tren are un sunet mai inalt daca trenul se apropie
si este mai grav daca trenul se indeparteaza. Explicatia este simpla: modificarea frecventei se
datoreaza faptului ca lungimea de unda a sunetului este afectata de viteza obiectului care il emite,
fata de observator. Astfel, semnalul emis de trenul care se apropie pare sa aiba un sunet cu o
lungime de unda mai mica (frecventa mai mare), iar semnalul dat de un tren care se indeparteaza
pare sa aiba o lungime de unda mai mare (frecventa mai mica).

In astronomie, efectul Doopler este extrem de folositor. Pe baza lui putem masura viteza tuturor
stelelor si a galaxiilor, cunoscand deplasarea lungimilor de unda a luminii emise. Dar nici unul din
obiectele din Univers nu emite semnale avand doar o singura lungime de unda, asa cum fluierul
trenului emite un sunet de o anumita frecventa, ci ele emit un intreg spectru luminos, intrerupt din
loc in loc de linii intunecate – de absorbtie – sau linii luminoase – de emisie. Se cuvine mentionat
insa si un dezavantaj: prin efectul Doppler nu putem masura decat comportamentul miscarii pe
directia in care privim, adica viteza radiala.

1
Descoperirea expansiunii universului
Povestea stiintifica a descoperirii expansiunii Universului, ce avea sa conduca apoi la un model
neasteptat al Universului, a inceput in anul 1912, la Observatorul astronomic Lowell din Arizona, SUA.
Acolo, astronomul Vesto Melvin Slipher a descoperit ca circa 10 galaxii se indeparteaza de Pamant cu
viteze de pana la milioane de kilometri pe ora. Diapozitivele proiectate au aratat clar deplasarea spre
rosu, care indica o deplasare enorm de rapida a galaxiilor. Desi colegii lui Slipher nu stiau exact ce
inseamna aceasta descoperire, ei au intuit insa ca era de mare importanta.
Intre timp, in perioada 1914 – 1917, Albert Einstein si-a publicat ecuatiile teoriei relativitatii
generalizate, o teorie a campului gravitational. Aproape imediat, in 1919, astronomul Wilhelm de Sitter
a gasit o solutie a acestor ecuatii, care prezicea un univers in expansiune si in care galaxiile se indepartau
rapid unele de altele.

Dupa 1925, Slipher a parasit studiul galaxiilor, iar munca a fost continuata de E. Hubble si M. Humason.
Folosind un telescop mai puternic, ei au masurat vitezele si distantele mai multor galaxii, care erau prea
slabe pentru a fi observate de Slipher cu instrumentul sau. A fost o noua confirmare a faptului ca
galaxiile se indeparteaza de noi cu viteze extraordinar de mari, unele ajungand la peste 30 000 km / s.

Deplasarea spre roșu

În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației
electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre
domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a
altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o creștere a
lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea
de undă emisă de sursă. Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței
radiației electromagnetice.

Orice creștere a lungimii de undă se numește „deplasare spre roșu”, chiar dacă are loc în spectrul
invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această
denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de
exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă
față de lumina roșie.

2
O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se
îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor
sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre
roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto),[1] deplasările
Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea
relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate.[2]

O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când
spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre
roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri
speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp
gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se
aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang.[3]

Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor
transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea
frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite „deplasări spre roșu”,
printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice cum sunt refracția și aberația cromatică.

Cuprins
Universul în expansiune ................................................................................................................................ 1
Universul în mișcare .................................................................................................................................. 1
Efectul Doppler ......................................................................................................................................... 1
Descoperirea expansiunii universului ....................................................................................................... 2
Deplasarea spre roșu .................................................................................................................................... 2

3
4