.

rv*HV,*^^
IÔAM U R S U

*vVv·'· V ;3^ ?
i

ŞTEFAN r^î-J

MARE

BUCUREŞTI
,2 0 0 4
Fundaţia Culturală GHEORGHE MARIN SPETEANU are toate
drepturile rezervate. Nici integral, nici parţial, această lucrare nu
poate fi preluată sau transmisă prin mijloace mecanice, optice
(fotocopiere), electronice sau în alt mod fără permisiunea
Fundaţiei.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

URSU, IOAN
Ştefan cel Mare / loan Ursu ; îngrijire ed.: Viorel Gh.
Speteanu ; postf.: Sergiu Iosipescu ; pref.: Ioana Ursu. -
Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale "Gheorghc Marin
Speteanu", 2004
Bibliogr.
ISBN 973-85406-6-6

I. Speteanu, Viorel Gh. (ed.)

II. Iosipescu, Sergiu (postf.)
III. Ursu, Ioana (pref.)

94(498.3)" 14”Ştefan cel Mare

929 Ştefan cel Mare_____

Editura Fundaţiei Culturale GHEORGHE M ARIN SPETEANU

Prefaţă·. Ioana Ursu
Adnotări, întregiri şi postfaţă: Sergiu Iosipescu
Notă asupra ediţiei: Viorcl Gh. Speteanu
Ilustraţii: Raluca Iosipescu
Ruxandra Şcrban - procesare computerizată
Bibliografie: Mariana Mihăilescu
Corectură: Maria Florentina Ghcorghiadc
Tehnoredactare: Vision Research Soft S.R.L.
Tipografia: SEMNE ’94
 IOAN URSU

Ştefan cel Mare

BUCUREŞTI
2004
FUNDAŢIA CULTURALĂ
GHEORGHE MARIN SPETEANU
 Monografia ŞTEFAN CEL MARE a academicianului
Ioan Ursu a fost realizată cu sprijinul M INISTERULUI CUL­
TU RII ŞI CULTELOR şi al M INISTERULUI EDUCAŢIEI,
C ERCETĂ RII ŞI TINERETULUI.
Editura Fundaţiei Culturale G H EO RG H E MARIN
SPETEANU aduce mulţumiri celor două instituţii, precum şi
sponsorilor:
- S.C. ASIBAN S.A.
- S.C. AEDIFICIA CARPAŢI S.A.
- S.C. ENERGOCONSTRUCŢIA S.A.
- S.C. SALROM S.A.
 I. U R S U
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

BIBLIOTECA ISTORICA No. 2

ŞTEFAN CEL MĂRE

DOMN AL M OLDOVEI
DE LA 12 APRILIE 1457 PÂNĂ LA 2 IULIE 1504

BUCUREŞTI
INST. DE ARTE GRAFICE „A NTONESCU', SOC. IN NUME COLECTIV
Strada Luterană No. 20. — Telefon 60/17

1925
 ьс/п ет ш ес йосиш м т еи,

оУепсшДс/* (??и
Четш О.Лг^сссйси,

//гит а
У '

шсДем а сеайМ ст /е
 !

ΙΟΑΝ URSU
 Prefaţă 5

Cartea aceasta, care cuprinde rezultatul studiilor mele de

peste un sfert de secol, se adresează în primul rând studenţilor şi
specialiştilor. Mi-am dat însă silinţa ca să fie scrisă în aşa chip ca
să poată f i citită şi înţeleasă cu uşurinţă de orice om, care posedă
un oarecare grad de cultură. Am făcut aceasta din dorinţa de a
face cunoscute faptele glorioase ale marilor noştri Domni şi
sacrificiile lor pentru apărarea pământului strămoşesc în cercuri
cât mai largi. Căci am convingerea că patriotismul adevărat nu se
dezvoltă decât prin cunoaşterea istoriei noastre naţionale. Numai
când cineva cunoaşte sforţările, pe care le-au făcut eroicii noştri
Domni pentru apărarea ţării, numai când va vedea spiritul lor de
sacrificiu pentru patrie, numai atunci se va considera ca o verigă
din lanţul strămoşilor şi va dobândi sentimentul iubirii de (ară.
Când se va constata hotărârea cu care strămoşii mergeau
la moarte pentru ţară şi sacrificiile de orice natură, pe care
erau gata să le facă în orice moment pentru patrie, se vor trezi
fără de voie sentimentele nobile, care au dispărut astăzi la o
bună parte din compatrioţii noştri, copleşiţi de concepţia
materialistă, care coboară pe om în rândul fiinţelor conduse de
instincte şi îl dezonorează.
Numai exemplul marilor noştri strămoşi, care s-au sacrificat
pentru ideal, mai poate trezi din amorţire sentimentele frumoase.
Numai amintirea eroicilor luptători pentru ţară şi lege mai poate
răspândi o rază de idealism. înapoi deci la istoria strămoşilor
noştri glorioşi!
în această carte am pus în practică metoda inaugurată în
cursurile mele, care consistă în a nu construi istoria decât pe baza
analelor şi documentelor contemporane. Cronicile nu pot servi ca
 Ştefan cel Mare IX .

element de construcţie istorică, decât dacă sunt contemporane şi

dacă inspiră încredere absolută. Acele dintre cronici, care nu sunt
contemporane, sau sunt scrise de cronicari din ţări depărtate, nu
pot f i luate în considerare, decât dacă faptele ce le conţin sunt
verificate de documente.
După această metodă cronica atribuită lui Ureche, scrisă în
veacul al XVIl-lea, este un izvor cu desăvârşire secundar şi ca
atare n-a fost utilizat în construcţia acestei cărţi.
Cu ajutorul acestei metode s-au putut elimina multe din
numeroasele neexactităţi, care s-au strecurat în istoria noastră şi
am convingerea că numai prin utilizarea severă a acestei metode
se va putea construi istoria noastră pe baze solide.

Bucureşti. 6 martie 1925.

I. URSU
 Motto:
„A sosit momentul ca în fruntea bunului nostru
popor să vie o generaţie care să reia tradiţia gene­
raţiei de la 1848 şi să caute mântuirea neamului
numai în propriile noastre forţe, în luptă şi jertfă !".

loan Ursu. Omul şi opera

Reprezentant de frunte al ştiinţei istorice româneşti din

primele decenii ale veacului trecut, Ioan Ursu s-a născut la 14
octombrie 1875, în familia învăţătorului român Ion Ursu, în
comuna Caţa, judeţul Târnava Mare (azi judeţul Braşov). A copi­
lărit în acest sat ardelenesc, dintr-o străveche provincie ro­
mânească, care se afla sub asuprire străină.
Cunoaşterea vieţii românilor sub stăpânire străină îşi va pune
amprenta pe întreaga sa evoluţie. Acum se impregnează de înaltele
idealuri ale iubirii de neam şi de legea străbună, ale unităţii
naţionale şi ale reîntregirii tuturor românilor în aceeaşi ţară. Acum
s-a plămădit crezul său naţional, în numele căruia Ioan Ursu a
desfăşurat o amplă activitate pe plan politic şi cultural pentru
desăvârşirea unităţii naţionale, pentru mai buna cunoaştere a
românilor cu istoria şi tradiţiile lor în lume.
Dintre înaintaşii săi, ne reţin atenţia cei doi unchi din partea
tatălui. Unul dintre ei este cunoscutul colonel din armata austriacă
David Urs de Mărgineni, care deşi a activat într-o armată străină şi-a
păstrat sentimentele de bun român. Ofiţer în regimentul românesc
de graniţă de la Orlat, el intervenise, la 1848, în fruntea unui
detaşament, pentru salvarea Comitetului Revoluţionar de la Sibiu.
Mai apoi, având gradul de maior, s-a distins la Medole, în bătălia
 Ştefan cel Mare XL

de la Solferino, în războiul ffanco-austriac din 1859. Pentru faptele

sale de arme, apreciate ca extraordinare, a primit înalta cruce a
ordinului imperial „Maria Tereza" în gradul de cavaler şi a fost
ridicat la rangul de baron al Imperiului austriac.
Celălalt unchi, originar din Caţa, a fost doctorul Ioan Ursu,
numit de unguri şi Medvesi. Absolvent al Facultăţii de medicină
din Viena, unde a şi rămas s-o practice, a fost un mentor şi un
susţinător constant al tinerilor studioşi români din capitala
austriacă.
Unii dintre aceştia s-au implicat în evenimentele revolu­
ţionare ale anului 1848. Doctorul Ursu i-a ajutat şi susţinut atât în
timpul revoluţiei, cât şi mai apoi, în anii grei ai exilului. Alături de
Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac, el a participat la tratativele de
„pacificare1' din 1848 purtate la Debreţin cu guvernul revoluţionar
ungar condus de Kossuth Lâjos. S-a aflat într-o strânsă legătură cu
generalul Gheorghe Magheru şi a ajutat şi adăpostit în casa sa de pe
Landstrasse pe mulţi dintre revoluţionarii români aflaţi în
emigraţie.
Peste ani, nepotul său, viitorul istoric Ioan Ursu, mărturisea
bunilor săi prieteni Dimitrie Pompeiu şi Dimitrie Guşti, faptul că
încă de copil începuse a vedea tot mai limpede cauzele de care
suferea întreaga suflare românească. „Cu o fire ca a lui - avea să
spună ilustrul profesor de matematică Dimitrie Pompeiu, - era
natural, am zice fatal, ca Ursu, mai târziu când avea să-şi hotărască
un ţel preocupărilor lui intelectuale, să se simtă atras, fixat, de acele
întrebări chinuitoare care, mai puţin desluşit trebuie să-l fi obsedat
chiar din copilărie: ce este şi ce înseamnă pe lume neamul căruia
aparţine, care este povestea acestui neam şi de ce este el atât de
urgisit pe meleagurile pe care îi fusese dat lui, Ursu, să se nască".
Clasele primare le-a urmat în comuna natală, la şcoala
condusă de tatăl său. Acesta decide apoi să-şi trimită fiul la Braşov,
la gimnaziul public român, viitorul liceu „Andrei Şaguna". Aici
XU loan Ursu

Ioan Ursu a fost admis pe bază de concurs, susţinându-şi examenul

de maturitate în vara anului 1894. A trecut munţii în Regat,
înscriindu-se în acelaşi an la Universitatea din Bucureşti, student al
Facultăţii de Litere şi Filosofie. S-a dedicat cu pasiune studiilor
istorice.
După cum mărturisea în memoriile şale, motivaţia alegerii
acestui drum pe care l-a onorat vreme de 30 de ani, i-a dat-o
sentimentele de devotament faţă de poporul din care s-a ridicat, faţă
de credinţa şi cultura acestuia: „M-am hotărât să mă dedic singurei
cariere pentru care simţeam vocaţiunea: profesoratul·'.
înzestrat cu o deosebită putere de muncă şi manifestând,
după cum avea să spună profesorul său Nicolae Iorga „un nesfârşit
entuziasm pentru ştiinţă şi pentru şcoală", Ioan Ursu a avut şansa să
audieze la secţia de istoria a Facultăţii de Litere şi Filosofic din
Şucureşti cursurile şi seminariile unor eminenţi profesori. în afară
de Nicolae Iorga, printre aceştia se aflau bucovineanul Dimitrie
Onciul, întemeietorul şcolii critice la noi, reputatul slavist Ioan
Bogdan, Grigore Tocilescu, V. A. Urechiă. Şi dacă de la profesorul
Onciul, de care îl va lega o afectuoasă relaţie de prietenie, şi-a
însuşit severitatea şi minuţiozitatea în adunarea şi verificarea
datelor istorice, Nicolae Iorga a fost cel care l-a învăţat să înţeleagă
temeiurile dezvoltării poporului român pătrunzând adânc în
complexitatea istoriei universale.
După studii efectuate în ţară, tânărul istoric pleacă în 1903
spre universităţile germane, unde învăţau cei mai valoroşi tineri
români. Studiază în biblioteci şi arhive, nu numai în cele germane,
ci deopotrivă franceze şi italiene.
La 31 ianuarie 1907 şi-a susţinut teza de doctorat în faţa
profesorilor universităţii berlineze. Diploma eliberată de renumita
instituţie de cultură consemnează: „Prea strălucitul şi prea învăţatul
bărbat Ion [Ioan] Ursu, român, prea vrednic candidat în filozofie
după ce şi-a susţinut examenul în filozofie şi dizertaţia vrednică de
 Ştefan cel M are XIII

laudă în limba germană al cărei titlu este Politica externă a

voievodului Petru Rareş (prima domnie 1527-1538), îi conferă
titlurile şi onorurile de doctor în filosofie şi magistru în artele
liberale în temeiul autorităţii senatului (universităţii)". Un an mai
târziu, în 1908, tipăreşte două valoroase cercetări monografice. Mai
întâi, Die auswărtige Politik des Peter Rareş Fiirst von Moldau
(1527-1538), apărută la Viena în prestigioasa colecţie „Zur
Geschichte der Ost-Europăischen Staaten". Cealaltă La politique
orientale de François Ier (1515-1547), a fost publicată la Paris de
vechea şi cunoscuta editură „Honoré Champion". Aceste prime
cărţi ale sale au rămas de referinţă până în zilele noastre. S-au
bucurat, de la început, de frumoase aprecieri în revistele de
specialitate.
întors acasă cu o asemenea învăţătură bogată şi cu o
activitate ştiinţifică însemnată, tânărul profesor de numai 33 de ani
este ales membru corespondent al Academiei Române în mai 1910.
în iama aceluiaşi an este numit profesor agregat la catedra de
istaoric medic şi modernă de la Universitatea din Iaşi.
Propunerea cât şi expunerea pentru alegerea la Secţiunea
istorică ca membru corespondent al Academiei Române sunt citite
de A.D. Xenopol. Relaţiile dintre Ioan Ursu şi A.D. Xenopol au
fost la început destul de nefavorabile. Ele au cunoscut însă de-a
lungul anilor o îmbunătăţire rapidă, transformându-se în statornică
şi caldă prietenie.
Astfel, savantul de renume european, în 1915, este naş la
căsătoria lui Ioan Ursu cu fiica generalului Eremia Grigorescu,
biruitorul de la Oituz şi Mărăşeşti în războiul de întregire naţională.
Unul dintre feciorii generalului Eremia Grigorescu, Romulus, era
dealtfel căsătorit cu o nepoată a lui A.D. Xenopol.
Lucreţia Grigorescu, fiica lui Eremia Grigorescu, din prima
căsătorie a acestuia cu Elena Arapu, era o femeie frumoasă, cu o
XIV loan Urm

educaţie aleasă, care impunea prin gesturi şi vorbe. Celebrarea

nunţii a avut loc duminică 24 mai 1915.
în anii când s-a pregătit şi înfăptuit desăvârşirea statului
naţional unitar, prin unirea de la 1 Decembrie 1918, Ioan Ursu a
fost unul dintre ardenţii luptători pentru îndeplinirea visului secular
al românilor. „Strângerea tuturor fiilor de români sub acelaşi
acoperiş - scria el într-un articol din 1915 - e cerută şi de istorie şi
de vocea sângelui. Dar pe lângă demnitate şi mândrie de rasă
[neam], unirea completă a românilor e cerută şi de cruda necesitate
a existenţei ... Soarele - spunea el într-o impresionantă metaforă -
a ajuns şi la stejarul român, umbrit până acum, care îşi face drumul
ca să ajungă la dezvoltarea cerută de natură".
A desfăşurat în anii primului război mondial o intensă acti­
vitate publicistică, propagandistică în slujba idealurilor unirii. A
conferenţiat, a scos reviste, a publicat broşuri de îmbărbătare
naţională. Amintim de Revista Neamului, înfiinţată de Ioan Ursu la
începutul lunii octombrie 1915, la Iaşi, publicaţie în caic, mărtu­
risea: „Am căutat pe baza documentelor să arăt într-un stil clar şi
pe înţelesul tuturor, dezvoltarea evenimentelor care au dus
popoarele Europei la groaznicul măcel". Prin însuşi numele pc care
i l-a dat, profesorul Ursu a dorit ca revista să se adreseze întregului
neam românesc şi să-i reflecte aspiraţiile supreme.
Totodată, articolele publicate sub titlul Politica României au
fost reunite în primăvara anului 1916 într-o broşură, ele fiind o
remarcabilă analiză a politicii externe româneşti după războiul de
independenţă, văzută prin prisma înfăptuirii idealului naţional.
Ideea finală era: „Unirea Transilvaniei cu România ar da ţării
noastre atâta tărie, încât ar putea să-şi asigure într-un chip real
independenţa şi viitorul neamului şi al culturii româneşti".
Retras în Iaşii refugiului din 1916-1918, activează pentru
susţinerea moralului tinerilor ostaşi, pentru continuarea luptei
alături de aliaţi. Evocând victoria lui Ştefan cel Mare de la Vaslui,
 Ştefan cel Mare XV

din 1475, scria în ziarul ieşean Evenimentul din 10 ianuarie 1917:

„Amintirea lui Ştefan este imbold ostaşilor noştri, care vor procura
desigur duşmanului un dezastru tot atât de simţitor ca acela pe care
l-au produs oştenii lui Ştefan Vodă necredincioşilor11.
In octombrie 1917 a sosit la Paris în cadrul Misiunii
Universitare Române, însărcinată de guvernul român, între altele, şi
cu combaterea propagandei străine răuvoitoare la adresa românilor
şi cu informarea cercurilor intelectuale, politice, diplomatice din
capitala Franţei despre îndreptăţirile istorice ale unirii tuturor
românilor.
La Paris a legat numeroase prietenii care să servească
intereselor româneşti, a colaborat la prestigioase publicaţii, a tipărit
lucrări consacrate drepturilor istorice ale românilor. Se bucura de
preţuire şi cuvântul său făcea să vibreze publicul conferinţelor în
mari întruniri de solidaritate româno-franceză.
După Marea Unire din 1918, pentru înfăptuirea căreia Ioan
Ursu, alături de alţi patrioţi români, şi-a adus o contribuţie activă, el
a crezut că e o datorie de ardelean „să ceară a fi transferat [ceea ce
a şi făcut în 1919] spre a profesa pe o catedră de istorie, în
universitatea românească din Cluj11, proaspăt organizată şi unde a
activat până în anul 1923.
Ca urmare a meritelor sale ştiinţifice deosebite şi pentru
contribuţia adusă la întărirea prieteniei româno-franceze, profesorul
loan Ursu primea în 1922 înalta distincţie de cavaler al Ordinului
„Legiunea de onoare11.
După moartea profesorului D. Onciul, în octombrie 1923,
Ioan Ursu a preluat catedra de istorie a românilor a Universităţii din
Bucureşti.
In paralel cu asidua activitate didactică şi cea publică, Ioan
Ursu şi-a continuat investigaţia ştiinţifică, axată în principal
studierii secolului al XV-lea românesc, reluând şi aprofundând
XVI loan Ursu

îndeosebi istoria Moldovei din timpul lui Ştefan cel Mare, precum
şi a urmaşului acestuia, Petru Rareş.
„Ca profesor de istorie naţională - mărturisea el în Revista
istorică - am datoria morală să contribui prin lucrări de ştiinţă la
cunoaşterea trecutului nostru şi, mai ales să răspândesc aceste
cunoştinţe în straturile cât mai largi al neamului nostru. Căci numai
prin cunoaşterea trecutului nostru se face legătura cu strămoşii şi se
dezvoltă patriotismul“.
Epoca lui Ştefan cel Mare a dezvoltat-o în aşa chip încât
cineva, chiar să fi fost străin de istorie şi tot putea învăţa ceva. A
descris caracterul lui Ştefan cel Mare cu atâta pasiune, încât parcă
vroia să spună că de astfel de caractere avea nevoie ţara în acei ani
mai mult decât oricând.
Monografia închinată lui Ştefan cel Mare a apărut în mai
1925, considerată ca fiind o „monografie aproape completă a vieţii
şi glorioasei activităţi a marelui voievod1', după cum scria
Universul din 9 octombrie 1925. „Cartea sa - aprecia profesorul
Al. Nanu, fostul său student - va rămâne o podoabă a istolriografiei
române, graţie limpezimei expunerii şi, mai ales, din cauza
sufletului pe care autorul l-a pus spre a reînvia vremea cea mai
glorioasă a istoriei noastre", iar generalul I. Jitianu, reprezentant al
culturii militare româneşti din perioada interbelică, dar şi generalul
de divizie E. Broşteanu, într-o scrisoare din 19 septembrie 1925.
menţionau: „Modul de luptă al lui Ştefan, citit cu atenţiune ar folosi
mult şi strategilor noştri de astăzi. Vă felicit de munca ce o
depuneţi pentru instrucţia tineretului Românei Mari".
De atunci, de la apariţia în mai 1925 a acestei monografii, au
trecut decenii, timp în care istoricii români au îmbogăţit prin
strădaniile lor cunoaşterea epocii marelui voievod. Şi totuşi, se
poate aprecia că până astăzi cercetarea lui Ioan Ursu rămâne încă
de neînlocuit. Nu este de bună seamă o istorie globală sau o istorie
de idei şi sugestii în stilul lui Nicolae Iorga, ci o reconstituire
 Ştefan cel M are XVII

pragmatică, de mare conştiinciozitate - prima de acest fel - a

faptelor şi instituţiilor. Scrierea, având la bază o documentare foarte
bogată, stabileşte cronologia indispensabilă, mersul evenimentelor,
personajele dramei istorice, fiind astfel ghidul sigur pentru cer­
cetările ulterioare sau de amănunt.
Insistând asupra reconstituirii tabloului vieţii politice din a
doua jumătate a veacului al XV-lea, Ioan Ursu are totodată meritul
de a prezenta - chiar sumar, dar corect în laturile sale esenţiale -
viaţa socială şi economică, instituţiile specifice Moldovei lui Ştefan.
Seria de monografii aflate deja în lucru, care trebuiau să fie
cuprinse în colecţia „Bibliotecii de istorie", dedicate lui Vlad Ţepeş,
voievodului Mircea, lui Mihai Viteazul, lui Ioan vodă cel Cumplit,
nu a mai apărut. In ziua de 6 octombrie, în luna în care împlinea 50
de ani (la 14 octombrie), la ora 18, Ioan Ursu se stingea din viaţă în
Braşovul său iubit. A doua zi, Academia Română arbora drapelul
îndoliat deplângând moartea celui „care a iubit cu pasiune două
lucruri mari şi veşnice: ţara sa şi ştiinţa sa, şi le-a servit cu de­
votament" (academician D. Pompeiu, Universul, Anul XLIII, m. 233
din 9 octombrie 1925).
în lumea istoricilor, Ioan Ursu a adus: „O stăruinţă şi o
pregătire pe care mulţi n-o aveau, dar pe care moartea neaşteptat de
prematură a împiedicat-o a da rodnicia adevărată" (Conştiinţa
naţională, Anul I, nr. 7-8,1925).
I se potrivesc întru totul profesorului Ioan Ursu sfaturile
împăratului filozof Marc Aureliu, adresate cetăţenilor săi: „Să nu
stea departe de viaţă şi de îndatoririle publice un om care se simte
înţelept, căci este un sacrilegiu să se sustragă de la ajutorarea celor
care au nevoie de dânsul".
Şi Ioan Ursu nu s-a sustras de la nici o îndatorire folositoare
poporului şi ţării sale.
Ioana Ursu
2 iulie 2004
 I

Notă asupra ediţiei

La 2 iulie 2004 se împlinesc 500 de ani de la moartea lui

Ştefan cel Mare, monumentala personalitate a spiritualităţii
româneşti.
Cu prilejul numeroaselor manifestări culturale ocazionate de
eveniment, Fundaţia noastră a hotărât să se implice prin reeditarea
monografiei academicianului Ioan Ursu, intitulată Ştefan cel Mare.
lucrare de referinţă pe care profesori reputaţi o recomandau stu­
denţilor ca obiect de lucru pentru studiul epocii eroului moldovean.
Din anul 1925 când a apărut la Bucureşti, creaţia lui Ioan Ursu
nu a fost reeditată. Desigur, în opt decenii ştiinţa lingvistică a evoluat
şi a fost necesară actualizarea ortografică şi lexicală a textului.
Pentru modernizarea conţinutului am folosit „Îndreptarul ortografie,
ortoepic şi de punctuaţie" editat de Institutul de lingvistică lorgu
Iordan din cadrul Academiei Române, ediţia V din 1995. Din respect
pentru valoarea marelui cărturar, am păstrat caracteristicile limbii şi
stilului autorului, şi particularităţile lingvistice, dc pildă formele
arhaice şi regionale.
Pentru edificare, vom evidenţia câteva cazuri tipice din
situaţiile mai frecvente, fără intenţia de a exemplifica toate mo­
dificările făcute.
A fost păstrată forma unor substantive proprii:
- nume de persoană: Arbure, Baiazet, Basaraba, Frideric,
Mahomet;
- nume geografice: Friul, Homor, Leubia, Moldaviţa,
Petruvaradin, Ţara Secuilor;
- nume de persoană cu 1 final: Danciul, Iancul, Neagul,
Standul, Vlaicul (excepţie pentru Radu folosit frecvent la
numele voievodului Radu cel Frumos);
 Ştefan cel Mare XIX

S-a folosit iniţiala majusculă pentru următoarele cuvinte:

- etnonimul Munteni, locuitori ai Munteniei (Ţării Ro­
mâneşti) spre a-i deosebi de locuitorii de la munte;
- Domn - titulatura pentru funcţia supremă în statul
medieval românesc, spre a-1 deosebi de termenul politicos
de adresare către un bărbat;
- Semiluna - spre a desemna statele musulmane în general
şi Imperiul otoman în special, spre a face deosebirea cu
una din fazele astrului lunar;
- Erou, Viteaz - caracterizări apreciative ale Iui Ştefan cel
Mare.
A fost menţinută forma unor substantive comune:
- forma lungă pentru: capitulaţiune, comisiune, con-
diţiune, dominaţiune, invaziune, relaţiune, muniţiuni,
proviziuni;
- forma negativă: alcătuită cu prefixul ne, înlocuit astăzi
cu in - neactivitate, nesucces, neapt.
Unele cuvinte au fost păstrate sub forma veche pentru a nu
impieta asupra stilului autorului: afirmare (afirmaţie), diacii (diecii),
explicare (explicaţie), lăuntru (înăuntru), monetă (monedă), orga­
nizaţie (organizare), tetraevanghel (tertraevangheliar). De asemeni şi
unele construcţii verbale: dase (dăduse), datoreşte (datorează), să
scuzeze (să scuze).
S-a unificat numeroase forme diferite prezentate în volum
(mai ales la substantivele proprii) şi s-a ales termenul cel mai
frecvent uzitat astăzi; în paranteză au fost trecute cuvintele înlocuite.
- adaos (adaus), Kir (chir, Khir), mănăstire (mănăstire),
pasaj (pasagiu), vataman (vătăman);
- Boemia (Bohemia), Esarcu (Exarcu), Hurmuzaki (Hur-
muzache, Hurmuzachi), Melchisedec (Melkisedec,
Melchisedek), Orbie (Arbic), Sabaţ (Sabacz, Szabacz),
XX loan Ursu

Snyatin (Sniatin, Snyathin), Ţamblac (Zamblac), Uzun

Hasan (Huzun Hasan), Verancsics (Verancic, Verancics).
Numele maghiare terminate în y, au fost transcrise cu i final:
Banfi, Bâthori, Teleki.
Numeroase modificări au fost făcute numai asupra graficii
textului conform normelor Academiei Române. Câteva exemple pol
fi concludente:
- s-au înlocuit e prin ă (bererie, sei, strein, stejer, ţerii);
- ă prin e (logofăţi, osăminte, Teleajăn);
- o prin u (abondenţă, despoiat, scaon, tezaor);
- z prin s - abiz, azistent, conzista, decizivă, inzistenţă);
- s prin z (Casimir, desechilibru, desvoltat, disgraţic, isbuii.
îndrăzni, ovăs, răsbuna, sdrobi, svon);
- i prin e (cari, contimporan, galbini, izbutia, întovărăşia,
obosia, plătia);
- e prin i (adecă, cetire, desperat, privelegiu, sclişte, Serei,
termin);
- a fost eliminat u final (întâiu, maiu, obiceiu);
- a fost completat diftongul ie (atribue, bătac, boer.
cheltueli, nevoe, oae, reese, trebue, voe);
- a fost evidenţiat i-ul final (acelaşi, totuşi);
- grupul consonantic ch a fost înlocuit cu h (archivă.
eparchie, parochial, patriarchal).
Iniţialele majuscule pentru luni, dregătorii, funcţii în stat
politice şi militare, precum şi etnonimele au fost înlocuite cu iniţiala
mică:
- aprilie, mai, noiembrie;
- hatman, pârcălab, portar, spătar, vistiernic;
- bei, cneaz, cneaghină, doge, han, mare maestru, paşă,
papă, principe, rege, sultan, ţar;
 Ştefan cel Mare XXL

- ardelean, braşovean, moldovean, moscovit, polon, rutean,

tătar, turc, ungur, veneţian.
Apostroful a fost înlocuit prin cratimă şi am folosit
construcţiile gramaticale conform normelor în uz:
- vr’o devine vreo, vr’un - vreun;
- în o - într-o, în un - într-un, în adevăr - într-adevăr.
Substantivele proprii cu forme arhaice, sau corupte au fost
corectate.
- Carabogdan (Carabodam), Colomeea (Colomea), Graz
(Gratz), Kiev (Chiev). Lewicki (Leviki), Popăuţi (Păpăuţi), Veress
(Veres), Zografu (Zografi).
Arhaismele şi regionalismele au fost menţinute pentru a nu
altera stilul lucrării: bolniţă (spital), campanare (clopotniţă), trevă
(tratat). în schimb au fost modificate cele ieşite din folosinţă:
cuirassă (cuirasa-platoşă), insignie (insignă), încuartiruire (încar-
tiruire). repeţită (repetată), salitră (silitră), sangiachi (sangiac).
Lucrarea academicianului Ioan Ursu este o lucrarea complexă
care a ridicat numeroase dificultăţi. Câteva comentarii sunt utile şi
dau un aspect mai cuprinzător asupra reeditării.
Numeroasele citate au fost reproduse aidoma sub aspect
lexical folosindu-se fonna ortografică şi de punctuaţie actuală.
Numele de lucrări au fost redate întocmai pentru a se respecta grafia
momentului. în 1913 a apărut cartea lui Ioan Ursu, intitulată Bătălia
de pe Câmpul Pânei (1479). Referindu-ne la lucrarea amintită am
folosit titlul exact ca în anul apariţiei, însă în text l-am adaptat sub
forma uzuală actuală de Bătălia de pe Câmpul Pâinii (amintesc
lucrarea lui Ioan Haţeganu din 1994 intitulată Pavel Chinezu care
analizează evenimentul din 1479). De asemeni, autorul a folosit ca
izvor Inscripţiunea de la monastirea Răsboeni a episcopului
Melchisedec. Am respectat grafia toponimicului Răsboeni, dar în
carte a fost transcrisă sub forma actuală Războieni.
XXII loan Ursu

Construcţiile gramaticale: bază de operaţie, instrucţii diplo­

matice, punere în curent, au fost actualizate sub forma - bază de
operaţii, instrucţiuni diplomatice, punere la curent.
Autorul monografiei Ştefan cel Mare a dedicat ultimul
capitol unei vaste bibliografii. Am considerat necesar să operăm
discret corecţiile la greşelile care bineînţeles nu au aparţinut lui Ioan
Ursu, ci au fost inerentele greşeli ale tipografilor. Totodată am
completat şi actualizat bibliografia după ampla şi elaborata listă a
lucrărilor referitoare la epoca lui Ştefan cel Mare a savantului Şerban
Papacostea. Nu am considerat necesar să apară totuşi ca un capitol al
cărţii, ci ca o entitate de sine stătătoare.
Monografia abundă în citate, şi în text şi în subsoluri: citate
latine, italiene, germane, poloneze, maghiare, franceze. Majoritatea
acestora au fost verificate după izvoare şi s-au făcut corecturile
necesare.
Colectivul redacţional s-a străduit să ofere specialiştilor şi
marelui public, o reeditare cât mai completă şi mai elaborată
prevăzută cu un mare număr de ilustraţii, pentru a celebra o jumătate
de mileniu de la dispariţia lui Ştefan cel Mare.
Se ştie că nimic nu este perfect, dar noi am stabilit ca element
de onoare, intenţia de a nu permite nici unei greşeli să se strecoare în
reeditarea noastră. De aceea, cerem îngăduinţa cititorului care va
descoperi (eventual) vreo eroare, şi dorim să nu ne judece prea aspru
şi să aprecieze aspectul pozitiv al muncii noastre.

Viorel Gh. Speteanu.

 Ştefan cel Mare

DOMN AL MOLDOVEI

DE LA 12 APRILIE 1457 PÂNĂ LA 2 IULIE 1504

Motto: Promitem pe credinţa noastră că vom

sta şi lupta pentru creştinătate cu preţul
vieţii noastre până la moarte.
(Ştefan către principii creştini
în circulara din 1475).
 Capitolul I

Luptele pentru ocuparea şi consolidarea tronului

T inereţea lui Ştefan

Din nefericire nu cunoaştem nici un document, care să ne

dea ştiri cu privire la tinereţea marelui nostru Domn.
Nu ştim nici anul, nici împrejurările, în care s-a născut.1*I,

1 Legenda naşterii sale Ia Borzeşti (judeţul Bacău) nu c confirmată dc

documente. Din inscripţia de la biserica din Borzeşti nu se poate trage
concluzia că şi-ar avea originea în Borzeşti, deoarece fraza din inscripţie:
Pentru pomenirea sfănt-răposaţilor moşilor săi şi părinţilor săi ( Iorga
Inscripţii voi. I, p. 26), nu e decât o formulă stereotipă, care se găseşte şi în
inscripţia de la biserica Sfântul Nicolae din Iaşi, pusă tot dc Ştefan: Pentru
sufletele adormiţilor moşilor şi părinţilor şi fraţilor noştri (Iorga op. cit., voi.
II, p. 135). Această formulă, din care nu se poate trage nici o concluzie, se
găseşte într-o mulţime de documente. Ea nu e decât un clişeu, care se repetă
în cele mai multe documente, care cuprind danii bisericilor sau mănăstirilor
Aşa de exemplu, în documentul din 1479, prin care dă privilegii mitropoliei
din Rădăuţi: Pentru odihna sufletelor sfănt-răposaţilor noştri moşi şi părinţi.
(Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare voi. I, p. 232). Tot aşa în
privilegiul dat mănăstirii Putna în 1488: Pentru odihna sufletelor sfănt-
răposaţilor strămoşi şi părinţi ai noştri, (Bogdan, op. cit., voi. I, p. 360). în
documentul, prin care face danie mitropoliei din Roman în 1488: Pentru
sufletele răposaţilor moşilor şi părinţilor noştri, (Bogdan, op. cit., voi. I, p.
360). în documentul pentru Putna din 1490 (Bogdan, op. cit., voi. I, p. 422).
în dania făcută mănăstirii Dobrovăţ (Bogdan, op. cit., voi. I, p. 242) etc.fl]
 Ştefan cel Mare 3_

Tatăl său Bogdan1 a ocupat tronul Moldovei timp de doi ani

(oct. 1449-16 oct. 1451), iar mama sa e numită e el însuşi Maria.12
Tinereţea nu i-a fost ferită de suferinţe ceea ce deducem din
faptul că tatăl său Bogdan şi-a petrecut o bună parte din viaţă în
pribegie. Copilăria şi toţi anii tinereţii, afară de cei doi ani cât a
domnit tatăl său, i-a petrecut în pribegie. Chiar în timpul cât tatăl său
a ocupat tronul, n-a fost scutit de emoţii zguduitoare. Dramatica
domnie a tatălui său a contribuit desigur la oţelirea sufletului şi la
formarea caracterului său de bronz, cu atât mai mult cu cât a luat
parte, după toate probabilităţile, alături de tatăl său, la lupta disperată
cu polonii de la Crasna (6 sept. 1450), şi soarta nu i-a cmţat, desigur,
nici durerea să fie de faţă la momentul tragic când tatăl său a fost
atacat şi ucis mişeleşte şi prin surprindere de Petru Aron Ia Reuseni
(16 oct. 1451). A fost o minune că nu a avut soarta nefericitului său
tată şi a putut să se refugieze în ţară străină.
Crima unchiului său Petru a trebuit însă să-i rămână adânc
săpată în inimă. Era prea zguduitoare, ca să nu-i deştepte sentimentul
răzbunării.
Cât timp a pribegit în ţară străină, el n-a fost stăpânit desigur
decât de dorul de a dobândi tronul răpit şi de a răzbuna uciderea
părintelui său. Pentru aceasta însă trebuia prins momentul
favorabil.

1 E amintit de tatăl său Bogdan în actul din 1450, prin care jură credinţă
guvernatorului Ungariei, Iancu Corvin: Pe credinţa prea iubitului meu fiu Ştefan
Voevod (Bogdan, Cinci documente istorice slavo-romăne, p. 53, 54).
2 Ştefan numeşte pe mama sa într-un document din 1466, Maria: Mamei
noastre Maria (Bogdan, op. cit., voi. I, p. 105). Acest document are mai multă
valoare ca pomelnicele sau inscripţia de la Probota, care dau numele de Oltea.
Până la proba contrară noi nu putem să dăm mamei lui Ştefan alt nume decât cel
pe care îl dă precis şi lămurit fiul său: Maria, cu atât mai mult că în inscripţie
numirea nu e dată de însuşi Ştefan. [2]
4_ loan Ursu

Ocuparea tronului

Acest moment favorabil n-a întârziat să sosească. Petru Aron

nu s-a putut bucura de fructul odios al crimei sale. Ucigaşul lui
Bogdan n-a fost în stare să-şi păstreze tronul pătat cu sânge, căci i-a
fost răpit imediat de nepotul său Alexandrei, susţinut de o puternică
partidă de boieri.
Când a izbutit, după câţiva ani, să ocupe tronul, Petru Aron s-a
dovedit incapabil să facă faţă împrejurărilor, care deveniseră extrem
de dificile din cauza pericolului turcesc.
în 1453 Mahomet II, marele sultan al turcilor, a izbutii să
cuprindă Constantinopolul, cheia Mării Negre şi a Balcanilor.|3]
După ce şi-a asigurat această puternică cheie de dominatiune a
Peninsulei Balcanice şi a Mării Negre, Mahomet II, a căutat să pună
mâna pe cele două chei de dominaţiune ale Dunării dc jos, care erau
Belgradul şi Chilia.[4]
El urmărea cu multă stăruinţă aducerea definitivă a
Munteniei şi a Moldovei în sfera influenţei turceşti. Visul său era
cu atât mai uşor de realizat, cu cât prin cucerirea Dardanelelor
pusese mâna pe calea principală de export a Ţărilor Române şi a
bogatelor cetăţi italiene de pe ţărmul nordic al Mării Negre.
în mod fatal Muntenia şi Moldova aveau să cadă sub
influenţa turcească ca un copac, căruia i s-au tăiat rădăcinile,
întinderea aripilor pajurei turceşti şi peste Moldova era numai o
chestiune de timp. Era urmarea fatală şi imediată a căderii
Constantinopolului.
Imediat după ce s-a instalat în cetatea lui Constantin,
energicul sultan Mahomet a trimis o puternică flotă ca să facă
demonstraţii contra bogatelor cetăţi de pe coastele de nord ale
Mării Negre, ca să le determine să plătească tribut. [5]
 Ştefan cel Mare 5.

Furtuna s-a apropiat astfel şi de Moldova, care avea pe

coastele Mării Negre renumita Cetate Albă. Neînfricoşatul sultan
n-a întârziat să ceară tribut şi de la Moldova.
Petru Aron nu era însă la înălţimea grelelor împrejurări. Faţă
cu ameninţarea sultanului, el s-a grăbit să-şi adune consiliul, care a
găsit cu cale să răspundă prin plătirea tributului. în actul
justificativ1, scris în Vaslui, iunie 1456, Domnul îşi motivează
acţiunea prin lipsa de ajutor din partea vecinilor şi prin
imposibilitatea rezistenţei. Turcii ... ne cer bir (tribut) 2000 zloţi
ungureşti - se scrie în actul justificativ - şi neavând nici un ajutor
şi nici o apărare, iar nedăndu-le (birul cerut) ei ne vor lua femeile
şi copiiifraţilor noştri, ... am hotărât să le dăm banii ceruţi....
în loc de fier, consiliul a hotărât astfel să dea aur ca să cruţe
ţara de invaziunea turcilor. Domnul şi boierii săi au preferat să facă
sacrificii băneşti cu care să cumpere pacea. Logofătul Mihail a
primit din partea consiliului şi a Domnului însărcinarea să meargă
la sultanul ca să cumpere pacea.
în loc să ridice armele, Petru Aron şi boierii săi au preferat să
dea bani ca să ferească ţara de invaziunea turcească.
Trebuie însă remarcat că această deciziune a fost luată în
iunie 1456, în momentul când sultanul Mahomet ameninţa să
ocupe Belgradul şi toată lumea creştină din apropiere era sub
presiunea fricii de năvălirea turcilor.
După ce primejdia a fost înlăturată, graţie vitejiei şi
sacrificiului marelui român Iancu Corvin, care a izbutit să bată pe
turci şi să-i silească să se retragă (iulie 1456), Petru Aron ar fi putut
să nu execute hotărârea consiliului şi să se pregătească pentru
rezistenţă.
El însă a preferat calea comodă a cumpărării păcii. Am
înţeles - răspunse sultanul la 5 octombrie 1456, deci mult după ce

Hurmuzaki, vol. II2, p. 670.

£ loan Ursu

fusese înfrânt la Belgrad - că vei plăti Majestăţii mele tribut anual

de 2000 ducaţi aur. ... Să fie deci pace întocmită între noi fi să se
fixeze trei luni termen pentru plată, în care timp (de 3 luni) de voi
primi tributul, vom ţinea pacea, iar dacă nu-l voi primi, voi ştiu ce
vă aşteaptă.'
La data de 5 octombrie 1456 tributul nu era încă plătit.
Primejdia turcească fusese în acest timp înlăturată. înfrângerea
turcilor la Belgrad ar fi putut da prilejul Domnului Moldovei să-şi
schimbe atitudinea şi să nu ţină cont de ameninţările sultanului. Cu
toate acestea Petru Aron a preferat să se resemneze la plata
tributului. Faptul e confirmat în analele ţării, care nu uită să
înregistreze această resemnare dureroasă. în zilele acestui Domn
(Petru Aron) - scrie Cronica Moldopolonă - au început să
plătească moldovenii bir turcilor.12
Dar nu numai faţă de turci a avut această atitudine
umilitoare. El nu s-a sfiit să ia obligaţiunea faţă dc poloni să le
trimită daruri. Pe lângă promisiunile obişnuite în toate actele
omagiale ale predecesorilor săi, el să obligă faţă de suzeranul vecin
la sacrificii materiale sub formă de daruri. Suzeranitatea polonă a
degenerat în obligaţia de a trimite daruri.[6]
Aceste concesiuni şi umiliri, n-au lăsat desigur indiferenţi pe
mulţi moldoveni, care au aşteptat prilejul ca să înlocuiască pe acest
Domn, care a adus ţara la umiliri faţă de turci şi poloni. în special
partizanii lui Ştefan au trebuit să exploateze situaţia şi să
pregătească terenul pentru fiul Domnului ucis la Reuseni. La rândul
său Ştefan n-a întârziat să prindă momentul favorabil. El s-a
apropiat de graniţa Moldovei făcându-şi, după toate probabilităţile,

1Hurmuzaki voi. n 2, p. 671.

2 Tot aşa Letopiseţul lui Azurie: Pe vremea lui s-au început birul turcesc.
şi Cronica Anonimă: Sub el a început a se da bir turcilor [Cronicile slavo-
române, ed. P.P.Panaitescu, 1959, p. 61].
 Ştefan cel Mare 7_

un cuib în vreo localitate de la graniţa Munteniei, unde a trebuit să

primească pe toţi cei nemulţumiţi cu domnia umilitoare a lui Petru
Aron. Şi-a avut desigur partizani chiar în consiliul lui Petru Aron
care au trebuit să facă parte din complot, căci numai astfel se
explică faptul că nouă boieri din consiliul lui Petru Aron fac parte
din primul consiliu al lui Ştefan.1
De asemenea numai în chipul acesta se explică marşul
victorios şi fulgerător al tânărului Domn şi înfrângerea lui Petru
Aron la Doljeşti pe Şiret (în judeţul Roman) şi la Orbie (jud.
Neamţ). Numai astfel ne putem lămuri faptul că Petru Aron care
dispunea de toate energiile, pe care i le dă puterea, a fost surprins,
înfrânt în aceste două lupte şi silit să se refugieze în Polonia.
Ştefan n-a avut desigur alt ajutor, decât acela, pe care i l-au
dat pe faţă sau în secret partizanii săi - foştii prieteni ai tatălui său,
- şi toţi cei nemulţumiţi cu un Domn lipsit de mândrie şi de vitejie.
Analele Moldovei nu vorbesc de nici un ajutor străin. Ele
accentuează numai că Ştefan a venit din Ţara Românească, ceea ce

1 în primul consiliu cunoscut din actul de la 8 septembrie 1457 sunt

arătaţi 19 boieri, dintre care nouă au făcut parte din consiliul lui Petru Aron.
Aceşti nouă boieri, care au făcut parte şi din consiliul lui Petru Aron sunt
următorii: Cosma Şandrovici, Manoil, Oană Julici, Petru pârcălabul, Costea
Oriş, Goian, lliaş Modruz, Hodco Creţevici şi Micu Crai. Primul consiliu al
lui Ştefan e format din Cosma Şandrovici, Manoil, Oană Julici, Petru
pârcălabul, Vlaicul, Costea Oriş, vornicul Goian, lliaş şi Petru, - pârcălabi de
Suceava, Ciopei, - pârcălab de Neamţ, Oţel, Hodco Creţevici şi Micu Crai,
Steţco Damăncuş, Isaia postelnic, Stanimira vistiernic, Sbiera stolnic, Tador
paharnic, Ion comis.
Costea Oriş, Oană Julici şi Oţel au făcut parte şi din consiliul tatălui său.
La începutul anului următor, la 13 februarie 1458 se găseşte în consiliu şi Şina,
care în consiliul lui Petru purtă titlul de pârcălab de Hotin, ceea ce ne dovedeşte
că Hotinul era în 1456 al Moldovei. Câteva luni după aceasta la 12 aprilie 1458 se
constată în consiliu şi Hodco Ştibor, care fusese vornicul (iudex) lui Petru Aron,
şi Lazea Pitic, citat ca martor în consiliul fostului Domn.
£ loan Ursu

nu înseamnă însă că a fost ajutat cu oaste de Vlad Ţepeş, Domnul

de atunci al Munteniei.
în anul 1457 apriliel2 în Joia Mare1 venit-au din Ţara
Muntenească Ştefan Voevod - scrie Letopiseţul lui Azarie - ş i

1 Această dată a Letopiseţului lui Azarie e greşită, căci 12 aprilie din

1457 nu cade joia, ci marţea. Din fericire însă ni s-a păstrat data exactă in
Letopiseţul de la Bistriţa, care dă data precisă de marţi 12 aprilie, [în textul
slavon e marţi (exact), pe când în traducere e tradus greşit joi]. Data suirii pe
tron a lui Ştefan e astfel 12 aprilie 1457. Această dată e in armonie cu
documentele. Căci ultimul document cunoscut de la Petru Aron e din 1
aprilie 1457, iar cel dintâi cunoscut dc laŞ tefanedin 12august 1457. [7 ]
S-a contestat însă exactitatea anului urcării pe tron, pe temeiul unei
pretinse scrisori a lui Ştefan către arhiepiscopul Ohridei din anul 1456.
Această scrisoare, reprodusă la Stoica Nicolacscu în Documente sluvo-
romăne, nu pare a fi autentică. în orice caz ca nu poate răsturna data exactă a
analelor noastre, în ce priveşte anul urcării la tron, cu atât mai mult cu ca;
documente autentice ne arată la 1 aprilie 1457 pc Petru Aron, iar la 12 august
1457 pe Ştefan.
Pc lângă faptul că la 1 aprilie 1457 avem document de la Petru Aron.
iar la 12 august de la Ştefan, anul urcării pe tron a lui Ştefan se confirmă şi
prin calculul următor;
în inscripţia de la mănăstirea Războieni de specifică că lupta
cunoscută a lui Ştefan cu turcii a avut loc în anul 6984 (1476), iar al domniei
lui (Ştefan) al 20-lea curgător. Dacă adăugăm la 1 aprilie 1457 cifra 19(19
ani, căci al 20-lea era curgător), căpătăm anul 1475 aprilie. Deci în aprilie
1476 Ştefan a avut 19 ani de domnie împliniţi. în iulie 1476 când a avut loc
lupta de la Războieni, era anul al 20-lea curgător.
Calculul făcut pentru confirmarea datei de 12 aprilie 1457 prin
adaosul celor 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni - timpul cât a domnit Ştefan -
la data de 12 aprilie 1457, nu poate fi luat în considerare, deoarece aceste
date ale analelor (47 de ani, 2 luni, 3 săptămâni) nu sunt în realitate decât
calculele făcute de analişti, care au luat ca bază ziua de 12 aprilie 1457, la
care au adăugat distanţa de timp între această dată şi ziua morţii marelui
Domn.
 Ştefan cel Mare 9

Jacut-au în ţară biruinţă asupra lui Aron pe Şiret la tina de la

Doljeşti; a doua luptă i-au dat-o la Orbie şi iarăşi l-au biruit
Ştefan Voevod. După aceea s-au adunat ţara cu prea sfinţitul
Teoctist ... şi l-au uns în domnie pe Şiret, în locul ce se numeşte
până acum Dereptate. Şi au luat schiptrul ţerii Moldovei. [8]
Nevrednicul Petru Aron a scăpat cu fuga în Polonia.

C onsolidarea tronului

Unul din ţelurile sale şi anume ocuparea tronului părintesc, a

fost atins. Rămânea acum să-şi ajungă cealaltă ţintă scumpă inimii
sale: răzbunarea morţii tatălui său. Aceasta a fost impusă nu numai
din motive sentimentale, ci mai ales din motive politice şi raţiuni
de conservare, căci atâta timp cât ucigaşul tatălui său era în viaţă şi
uneltea la vecini pentru redobândirea domniei, tronul nu putea fi
consolidai. Necesitatea consolidării tronului a fost raţiunea
principală, care a determinat cei dintâi paşi politici ai tânărului
Domn.
Rivalul său şi ucigaşul tatălui său fiind adăpostit în Polonia,
era necesar ca Ştefan să ridice armele contra acestei ţări în semn de
demonstraţie pentru adăpostul oferit fostului Domn.
0 Aceste incursiuni în Polonia, menite să alunge de la graniţă
pe rivalul său, ar fi contribuit, pe lângă aceasta, să producă impresie
asupra boierilor şi să-i lege temeinic de soarta sa. Căci câţiva din
cei mai influenţi boieri din consiliul fostului Domn şi în special

Cu ocazia înregistrării morţii lui Ştefan (2 iulie 1504), analiştii au calculat

timpul domniei, luând ca bază data urcării pe tron (12 aprilie 1457 + 47 ani 2 luni
şi 3 săptămâni = 2 iulie l's04).
10 loan Ursu

Duma Braevici,1 Standul şi logofătul Mihail, se aflau în tovărăşia

lui Petru Aron. Pentru atragerea lor Ştefan a recurs la toate
mijloacele, pe care le avea la îndeamnă: a promis amnistie, iar lui
Mihail i-a trimis salvconduct. Te-am iertat - scrie Ştefan
logofătului Mihail în salvconductul din 13 septembrie 1457 - şi am
scos cu totul din inima noastră toată mânia şi toată ura. Şi nu vom
aminti niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile şi cele
întâmplate în trecut, ci te vom milui şi te vom ţinea în mare onoare
şi dragoste şi satele, adică ocinele tale toate ţi le-am dat înapoi.
Vino deci la noi, îndată ce vei îndeplini misiunea, cu care te-am
însărcinat.12
Care a putut fi misiunea cu care Ştefan a însărcinat pe
vestitul logofăt ? E greu să precizăm din lipsă de izvoare. Foarte
probabil însă că Ştefan a cerut renumitului logofăt să tragă pe Petru
Aron în cursă şi să-i taie capul. Căci se pare că şi Petru Aron îi dase
o astfel de însărcinare lui Mihail, pe care l-ar fi trimis în Muntenia
ca să prindă pe Ştefan, pe când acesta se afla în pribegie.
Aşa se explică cuvintele lui Ştefan din altă scrisoare trimisă
logofătului Mihail în 1460: De lucrurile ce trebue uitate şi care se
vor f i întâmplat în Ţara Basarabilor. Cu toate asigurările date,
logofătul Mihail nu s-a întors în Moldova, fie că n-a avut încredere
în Ştefan, fie că n-a voit să calce credinţa faţă de fostul său Domn.
Duma Braevici însă, care făcuse parte şi din consiliul tatălui său, n-a
întârziat să treacă de partea lui Ştefan.
De asemenea au mai trecut de partea acestuia, Standul, Ştibor
şi Lazea Pitic. Impresionaţi de succesele armelor lui Ştefan, de
tactul său, de bunătatea inimii gata de iertare, precum şi de faptul

1 Actul lui Petru din Cameniţa din 24 ianuarie 1458 arată lângă el cinci
boieri: Duma Braevici, Standul, Costea Danovici, Ion pârcălabul şi Vasco
Levici, (Bogdan, Contribuţii la istoria Moldovei, p. 643).
2 Hurmuzaki voi. II2, p. 683; Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare.
voi. n , p. 257-9.
 Ştefan cel Mare 1±

că Petru Aron n-a putut fi ajutat de protectorii săi poloni, care erau
încurcaţi într-un crâncen război cu Cavalerii din Prusia, cei mai
mulţi din partizanii lui Petru Aron au trecut de partea tânărului şi
viteazului Domn.1 Dar cea mai mare impresie asupra boierilor au
trebuit să producă faptele vitejeşti ale lui Ştefan, care nu s-a sfiit să
ia armele şi să treacă graniţa Poloniei ca să prindă pe fostul Domn
şi să intimideze pe poloni.

D em onstraţii contra Poloniei

împrejurările, în care Ştefan a luat tronul, au fost foarte

favorabile, căci polonii erau preocupaţi de războiul cu Cavalerii din
Prusia şi nu se puteau gândi la ajutarea cu forţe considerabile a
vasalului lor. Afară de o sumă de bani oferită de starostele Podoliei,
nu se constată nici un alt ajutor dat de poloni clientului lor. Regele
Cazimir trebuia să-şi concentreze toate forţele contra Teutonilor. în
iulie 1458 el a trecut cu armată puternică graniţele Prusiei, în care
timp graniţele de sud ale Poloniei nu puteau fi apărate de forţe
considerabile.
Această situaţie favorabilă a fost exploatată cu dibăcie de
viteazul Domn al Moldovei, care n-a întârziat să-şi strângă oaste şi
să pătrundă în Galiţia ca să prindă pe ucigaşul părintelui său şi să
forţeze pe poloni să-l recunoască ca Domn al Moldovei.

1 în actul pe care îl dă Petru la 24 ianuarie 1458 din Cameniţa (Lewicki,

Codex, voi. III, p. 98), nu se constată decât cinci boieri moldoveni partizani ai săi.
Doi din aceştia, Duma Braevici şi Stanciul l-au păiăsit curând după aceasta şi au
trecut în tabăra lui Ştefan, care le-a dat loc în consiliu. Duma figurează în fruntea
consiliului într-un document din 30 octombrie 1450, iar Stanciul se găseşte într-
un document de la 13 ianuarie 1459.
12 loan Ursu

Pacea cu polonii

Demonstraţiile lui Ştefan în Podolia şi Galiţia au avut

rezultatul dorit. Căci regele Cazimir, pus să aleagă între raţiunea de
stat şi legăturile cu fostul Domn, n-a întârziat să le sacrifice pe
acestea din urmă. Războiul cu Polonia a avut ca urmare gruparea
celor mai multe energii în jurul viteazului Domn. Regele Cazimir
nu mai putea schimba faptul împlinit din Moldova. Ţara era
grupată în jurul lui Ştefan, care n-ar fi putut fi înlăturat dc pe tron
decât printr-un război norocos. Aceasta ar fi fost însă o cale riscată
şi plină de primejdii. De aceea raţiunea de stat a învins. Cazimir n-a
ezitat să-i sacrifice vasalul şi să facă pace cu Ştefan.
La rândul său acesta avea tot interesul să trăiască în pace cu
puternicii vecini, căci pacea cu ei nu putea să contribuie decât la
consolidarea tronului său. Din momentul ce polonii consimţeau să-l
sacrifice pe Petru, orice cauză pentru război era înlăturată şi calea
pentru pace deschisă.
în tratatul de pace iscălit de Ştefan la 4 aprilie 14591 se
stipulează ca să înceteze discordiile, războaiele, prădăciuwle.
arderile şi vărsările de sânge, făcute în acest război între ţările
Moldovei, Podoliei şi Galiţiei. Regele Cazimir sc obligă să
depărteze pe Petru Aron de la graniţă, iar Ştefan acceptă în schimb
suzeranitatea polonă. Promitem că nu vom avea pe altcineva ca
suzeran - afirmă Ştefan în actul amintit, - ci vom servi numai
regelui şi regatului Poloniei şi ne îndatorăm să mergem în ajutor,
dacă va f i nevoie, ferească Dumnezeu, în contra păgânilor. Prin
reciprocitate, conform dreptului feudal, regele Cazimir se obligă, la
rândul rău, să apere pe Ştefan ca pe vasalul său, după vechiul
obicei.[9] Din raţiuni de conservare şi mai ales ca să-şi consolideze
tronul, Ştefan n-a ezitat să calce pe urmele bunicului său Alexandru

1 Bogdan, Documentele lui Ştefan, voi. II, p. 266.

 Ştefan cel Mare 11

cel Bun şi să primească suzeranitatea polonă, care era adânc

înrădăcinată în concepţia moldovenilor, deoarece de la 1387
încoace - cu mici excepţii - Moldova a plutit în sfera de influenţă a
Poloniei. Toţi domnii Moldovei de la Petru Muşat încoace au
recunoscut suzeranitatea polonă. Chiar şi Petru II şi Bogdan, tatăl
lui Ştefan, cu toate că ocupase tronul cu ajutorul ungurilor, au
sfârşit prin acceptarea suzeranităţii polone.1
Pe când însă în timpul lui Alexandru cel Bun această
suzeranitate era pur nominală şi teoretică, ca a degenerat sub
urmaşii săi, în amestecul Polonilor în luptele pentru tron şi în
pretenţia de a li se trimite nu numai ajutor în oaste, dar chiar şi
daruri. Cu toate acestea suzeranitatea polonă intrase adânc în
obiceiul Moldovenilor de la 1387 încoace.
Recunoaşterea unui Domn ales de ţară de către Polonia
contribuia în mare măsură la consolidarea tronului acestuia. Bunele
graţii ale regelui Poloniei faţă de Domn, făceau impresie asupra
boierilor şi contribuiau la ridicarea creditului şi prestigiului său. în
cazul de faţă polonii se obligau să depărteze pe Petre Aron de la
graniţă şi deci în mod indirect să recunoască pe Ştefan. Aşa se
explică că Ştefan a încetat în mod brusc războiul cu polonii şi s-a
resemnat la primirea suzeranităţii polone, la sacrificii dureroase
cum au fost cedarea cetăţii Hotinul* şi la obligaţia de a da ajutor
contra tătarilor (în act e contra păgânilor).

1 De la Petru II nc-a rămas actul, prin care se declară vasal polonilor. De

la Bogdan II n-avem nici un act. Ştim numai că făcuse paşii necesari pentru
acceptarea suzeranităţii polone, dar a fost surprins de Petru Aron şi ucis la
Reuseni. Dintr-un document iscălit de Ştefan rezultă însă că şi tatăl său Bogdan ar
fi încheiat un tratat cu polonii. Ştefan se obligă în actul din 1462 să respecte
condiţiile din tratatele încheiate cu Polonia de Alexandru, Iliaş, Ştefan şi Bogdan.
2 Hotinul a fost retrocedat lui Petru Aron în 1455 (Hurmuzaki, II12, nr. 512,
p. 666). Din documentele publicate în colecţia Hurmuzaki, II2, nr. 513, 516, 517
reiese că Hotinul a fost până la 1459 al Moldovei.
14 loan Ursu

Sacrificarea lui Petru Aron. Refugierea lui în Ungaria

Aceste sacrificii din partea lui Ştefan au avut ca rezultai

depărtarea lui Petru Aron de la graniţă şi în cele din urmă
sacrificarea completă a acestuia. Căci regele Cazimir, ca să lege
temeinic pe Ştefan, n-a stat la îndoială să depărteze pe Petru Aron
din Polonia.
Nu se poate preciza momentul când acest nefericit a părăsit
ţara polonilor, cărora le sacrificase, în speranţa ajutorului,
demnitatea Moldovei. S-ar putea crede că aceasta s-a întâmplat în
1460, când regele Cazimir, ameninţat de regele Boemiei, ar fi cerut
ajutorul lui Ştefan. Această cerere de ajutor, de care vorbeşte
vestitul cronicar polon Dlugosz, de regulă bine informat şi iubitor
de adevăr, nu este însă confirmată de alte izvoare, iar pe de altă
parte Ştefan nu era obligat să dea ajutor, după actul din 1459, decât
contra tătarilor. Plecarea lui Petru Aron nu poate fi pusă în legătură
cu aceasta.
De asemenea nu se poate pune în strânsă legătură nici cu
confirmarea privilegiilor comersanţilor din Lemberg (1460). fapt
care a contribuit desigur la cimentarea legăturilor lui Ştefan cu
polonii.
Foarte probabil însă că în 1461 Petru Aron se afla deja în
Transilvania, căci numai astfel ne explicăm incursiunea lui Ştefan
în Ţara Secuilor din iunie 1461. în anul următor el se găseşte la
curtea voievodului Transilvaniei de unde regele Matiaş îl reclamă
la sine ca să-l aibă la îndemână ca instrument de presiune contra lui
Ştefan, cu care se afla în relaţii încordate.
Trecerea lui Petru în Ungaria a înăsprit şi mai tare raporturile
dintre regele Matiaş şi Ştefan contribuind la provocarea stării de
război între Ungaria şi Moldova.
 Ştefan cel Mare 15

Stare de război între Ungaria şi Moldova

în timpul cât Iancu Corvin, român din Transilvania, a fost

guvernatorul Ungariei, a izbutit să grupeze în jurul său şi pe
Domnii Moldovei. Cu ajutorul acestora şi cu al celor din Muntenia,
el spera să poată purta cu succes luptele contra turcilor. în 1448
Corvin a izbutit să instaleze pe tronul Moldovei pe un fiu al lui
Alexandru cel Bun, Petru II, care nu s-a sfiit să sacrifice Chilia
dând-o protectorului său.
Tatăl lui Ştefan, Bogdan II, şi-a dobândit tronul tot cu
sprijinul acestui mare ostaş, faţă de care şi-a luat obligaţiunea să nu
cucerească Chilia cu armele fără de voia părintelui şi domnului
său.
Chiar şi Alexandrei, care a fost ruda şi clientul regelui Po­
loniei, n-a stat la îndoială să-şi asigure sprijinul lui Corvin printr-un
act special (din 17 februarie 1453), în care se obligă să-i fie supus
in toate şi să nu facă nimic fără porunca Măriei Sale.
Când Ştefan a urcat pe tron, Iancu Corvin nu mai era în viaţă
(murise în august 1456), iar Ungaria era căzută pradă luptelor
civile, care s-au terminat abia la începutul anului 1458 prin
alegerea tânărului Matiaş, fiul marelui erou răposat.
Deşi Matiaş n-a avut decât 15 ani când a urcat tronul, totuşi a
arătat de la început atâta tact şi energie, o cunoaştere aşa de
profundă a oamenilor şi împrejurărilor, încât s-a impus în scurtă
vreme tuturor. El a călcat pe urmele marelui său tată continuând
luptele cu turcii şi a fost pus desigur la curent cu conţinutul actelor
de supunere date tatălui său de Ştefan şi de ceilalţi Domni. De
aceea el n-a neglijat, desigur, să facă tot posibilul ca să aducă şi pe
Ştefan în clientela sa.
Mândrul Domn al Moldovei a trebuit însă să fie impresionat
de greutăţile excepţionale, pe care trebuia să le învingă tânărul
16 loan Vrsu

rege, silit să poarte în 1459 război cu împăratul Frideric al Austriei,

ales la 17 februarie 1459 rege al Ungariei. Ştefan n-a avut desigur
încredere în acest copil hărţuit de inamicii din lăuntru şi silit să
poarte război cu inamicii din afară. El a găsit desigur mai prudent
să nu-şi lege soarta lui de acest tânăr fără experienţă. A preferat să
facă pace cu inamicul declarat al regelui Matiaş. cu regele Cazi mir.
care uneltea să pună mâna şi pe coroana Ungariei. în legături cu
regele Cazimir, inamicul regelui Matiaş, Ştefan nu putea acea
relaţii amicale cu craiul Matiaş, cu atât mai mult că tratatul din
1459 îl obliga să n-aibă alt suzeran decât regele polon. El a trebuit
astfel să respingă propunerile tânărului rege, care va fi voit desigur,
ca şi tatăl său, să aibă în jurul său pe domnii Ţărilor Române
Celebrul cronicar Bonfinius, panegiristul regelui Matiaş, arată drept
cauză principală a războiului de mai târziu dintre craiul Ungariei şi
Domnul Moldovei, refuzul acestuia de a recunoaşte suzeranitatea
mândrului fiu al lui Iancu Corvin.
Intrarea lui Ştefan în sfera lui Cazimir a trebuit să producă
mult sânge rău regelui Matiaş, care n-a întârziat să-şi procure un
mijloc de presiune contra Domnului Moldovei, chemând pe
inamicul acestuia, Petru Aron, la sine. Acest fapt a contribuit la
mărirea prăpastiei, care separa pe cei doi tineri şefi de stat şi a
produs starea de război între Ungaria şi Moldova.

Incursiunea lui Ştefan în Ţara Secuilor

(iunie 1461)

Cea dintâi manifestare a acestei stări de război a fost

incursiunea lui Ştefan în Ţara Secuilor, care a fost desigur, ca şi cea
din Galiţia, o demonstraţie pentru ospitalitatea dată lui Petru Aron
şi o încercare de a-1 prinde pe acesta. Analele Moldovei nu ne dau
nici o lămurire în această privinţă. Ele se mărginesc să menţioneze
 Ştefan cel Mare IZ

că Ştefan a prădat Ţara Secuilor (la 5 iunie 1461). Dar scopul

expediţiei n-a fost desigur dorinţa de pradă, ci alungarea de la
graniţă a rivalului său în cazul că nu l-ar fi putut prinde, şi
pedepsirea acelora, care i-au dat ospitalitate.
Această' incursiune în Transilvania e cea dintâi manifestare
cunoscută a stării de război între Ştefan şi regatul de peste munţi,
cel dintâi act de ostilitate cunoscut al tânărului domn contra
vecinului său din apus.
Această stare de război cu Ungaria a avut ca urmare firească
strângerea relaţiilor cu Polonia.

Strângerea relaţiilor cu Polonia

Prin actul din 1459 Ştefan primise suzeranitatea polonă

numai în principiu, căci actul nu prevede îndeplinirea formalităţilor
cerute de dreptul feudal, între care cea mai principală era prestarea
jurământului de vasalitate în persoană, în faţa suzeranului.
De altcum e greu de admis că Ştefan s-ar fi resemnat la
îndeplinirea formalităţilor feudale, atâta timp cât polonii ar fi
tolerat în ţara lor pe ucigaşul tatălui său. De aceea s-a mărginit să
accepte suzeranitatea polonă în principiu făcând simple declaraţii
de vasalitate.
O înţelegere sinceră nu se putea face decât după dispariţia
completă a cauzei, care a provocat războiul. De acest lucru şi-a dat
desigur seama regele Cazimir, care s-a decis în cele din urmă să-l
sacrifice pe Petru Aron.
înlăturată fiind cauza rivalităţii, Ştefan n-a mai avut nici un
motiv să refuze iscălitura actelor de vasalitate cu îndeplinirea
formalităţilor cerute de dreptul feudal. Cu toate că regele Cazimir i-a
dat satisfacţia cerută prin depărtarea lui Petru Aron, totuşi se pare că
 1

18__________________ / oan Ursu_____________

Ştefan n-a avut încredere completă în sinceritatea suzeranului său

căci numai astfel ne explicăm faptul că a refuzat necontenit, sui
diferite pretexte, aproape un sfert de veac, să satisfacă cererea
aceluia de a se prezenta în persoană în Polonia pentru prestare.;
jurământului. S-a arătat însă gata să presteze acest jurământ, ori de
câte ori i s-a cerut în Moldova, în faţa reprezentanţilor regelui
Cazimir s-a resemnat astfel să trimită trei reprezentanţi la Suceava,
în faţa cărora Ştefan a prestat jurământul de credinţă. Actul, cart
menţionează aceasta este iscălit de Ştefan în Suceava la 2 martie
1462. Promitem că vom fi credincioşi regelui şi sfintei coroane
polone până la moarte, împreună cu toţi boerii şi (ara noastră -
declară Ştefan în act, - după vechile datine ale Domnilor Moldavo,
care au fost înaintea noastră şi după prezentele scrisori şi
jurăminte, ce s-au făcut între noi şi reprezentanţii regelui.1
Intr-un alt act, iscălit de Ştefan în aceeaşi zi, sc specifică
obligaţiile sale faţă de regele Poloniei.
In primul rând îşi ia obligaţia să n-aibă alt suzeran şi să ajute
pe regele Poloniei în persoană contra tuturor inamicilor acestuia on
de câte ori ar fi nevoie. Se obligă, pe lângă aceasta, să nu
înstrăineze nici un teritoriu (oraş ori ţinut) moldovenesc, iar pe cele
înstrăinate să le recâştige înapoi (aluzie la Chilia). Jurământul în
persoană îl va presta oricând, la cerere, îndată ce i se va fi fixat de
mai înainte ziua şi locul. îşi rezervă însă, în această chestie, portiţă
de scăpare, căci actul are clauză specială, care prevede posibilitatea
amânării jurământului, fără anularea tratatului în cazul că motive

1 Tot prin acest act Ştefan se obligă să nu predea pe fiii unui han al
tătarilor şi alţi prizonieri tătari, decât regelui Poloniei.
Din acest text rezultă că Ştefan a trebuit să aibă un război cu tătarii. Când
a avut loc acest război, care pare să se fi terminat cu victoria moldovenilor, nu
putem preciza. Este însă probabil că a avut loc nu multă vreme înainte de data
actului de mai sus. [10]
 Ştefan cel Mare 19_

serioase ca un război, o boală sau altă nevoie l-ar fi împiedicat să

meargă în Polonia.
Această clauză ne indică abilitatea lui Ştefan, care şi-a
rezervat o portiţă de scăpare. Căci se pare că promisiunea
jurământului personal în Polonia, a făcut-o cu rezerva mentală de a
nu o pune în practică niciodată. De aceea n-a neglijat să adauge în
tratat clauza, care prevede amânarea jurământului, fără anularea
tratatului, în cazul că ar fi avut o luptă sau un război cu tătarii ori
cu alţi inamici ai noştri sau dacă nouă înşine ni s-ar întâmpla vreo
neputinţă sau vreo altă nevoie.
Cum Ştefan a avut aproape în toţi anii războaie, el a găsit
necontenit motive pentru amânarea jurământului în persoană, care
n-a fost prestat decât abia în 1485 când a fost silit de împrejurări.
Clauza menţionată mai sus, prin care se obligă să nu
înstrăineze teritorii, se găseşte şi în actul de vasalitate al prede­
cesorului său. Din ca s-ar putea trage concluzia că Domnul era lovit
în dreptul său de suveranitate. In realitate însă dreptul suveran al
Domnului de a dispune după plac de teritoriile sale a rămas
neştirbit. în practică Ştefan s-a considerat totdeauna singur stăpân
pe ţara lui, şi a uzat de dreptul de suveranitate fără să dea socoteală
nimănui. Cu toate obligaţiile luate în actul amintit, suzeranitatea
polonă a rămas în realitate pur teoretică. Ştefan a înţeles să lase
polonilor forma. Fondul însă nu l-a sacrificat niciodată, căci în
practică s-a considerat deplin stăpân şi liber pe toate mişcările şi
acţiunile sale. Suzeranitatea lui Cazimir a fost pur nominală.
Din aceste consideraţii şi actul iscălit în aceeaşi zi de
mitropolit şi de boieri în numele celor bogaţi şi săraci, bătrâni şi
tineri şi cu toată ţara, în care se declară garanţi pentru credinţa
Domnului, n-a fost considerat desigur decât ca o simplă
formalitate. Ştefan a primit condiţiile polonilor sub presiunea stării
de război cu Ungaria. Interesul său cel mai elementar cerea ca să-şi
aibă spatele acoperit, în momentul când voia să aibe mâinile libere
20 loan Ursu

în acţiunile sale contra ungurilor, cu care era în stare de război şi

era hotărât să le recucerească Chilia.

Chestiunea Chiliei

Importanţa acestei cetăţi, care servea ca cheie de

dominaţiune a Dunării de jos, reiese din faptul că toţi conducătom
de state din apropiere considerau ca un mare ideal să ajungă în
stăpânirea ei. In special Iancu Corvin şi sultanul Mahomct au urmărit
cu mult zel ajungerea acestui ideal.
Celebrul luptător pentru creştinătate, Iancu Corvin, a voit să-şi
facă din Chilia o bază de operaţii şi un punct de sprijin în aprigile
sale lupte contra turcilor. El a avut fericirea să-şi vadă visul realizat.
Căci Petru II, drept mulţumire pentru ajutorul primit ca să-şi ocupe
tronul, n-a stat la îndoială să rupă această cetate din trapul
Moldovei şi s-o dea protectorului său.
Analele moldovene nu uită să înregistreze acest fapt
dureros.1El e confirmat de documente.
In tratatul de pace, încheiat între sultanul Mahomct şi Iancu
Corvin, în 1452, Chilia apare sub dominaţiunea vestitului
guvernator.12
Dintr-o scrisoare cu data de 11 aprilie 1453 a lui Vladisla\
Basarab, Domnul de atunci al Munteniei, reiese de asemenea în
mod cât se poate de clar că cetatea era a lui Iancu Corvin.

1Analele Putnene: A dat cetatea Chiliei ungurilor. Tot aşa în Letopiseţul

luiAzarie. [Cronicile s/avo-române, p. 70]
2 Kilie et ad eain pertinentes sibi obedientes (adică lui Corvin) et alic
quecttnqiie ad sacram regni Hungariae coronam pertinentes, (Iorga, Acte fi
fragmente vol. III1, p. 21). [11]
 Ştefan cel Mare 21

A venit la noi - scrie Vladislav către braşoveni - Stoica, şi

ne-a spus, că ... Domnul şi tatăl nostru Ioan de Unedioara (Iancu
Corvin) ar voi să transmită la Chilia oarecare arme, care sunt la
voi. La aceasta vă răspundem ... că de frica turcilor ... ca să nu
zică că se face cu voia noastră ...s ă dispuneţi ca să se aducă în
mod secret sub numele nostru acele arme ... în Tărgovişte, la
curtea noastră, iar de aici ...le vom trimite la Brăila şi de acolo la
Cetatea Chilia ... Voim să facem voia şi să servim cu credinţă ...
pe Domnul şi tatăl nostru Ioan de Unedioara ...
Chilia nu era deci a Munteniei, ci era sub directa suveranitate
a lui Corvin. Căci în cazul contrar Vladislav n-ar fi avut motiv să se
ascundă de turci şi să dea tranzit în cel mai strict secret pentru
armele trimise de Iancu Corvin.
Faptul e confirmat şi de privilegiul comercial din 1460, dat
de Ştefan comercianţilor din Lemberg, care prevede libertatea
ducerii postavurilor în Ţara Ungurească, în Ţara Românească, la
Chilia şi la turci.1
Chilia după acest document, nu făcea parte din Ţara
Românească.
Dăruită lui Iancu Corvin, acesta a căutat să facă din ea o bază
puternică de operaţii în contra turcilor. Cât de mult ţinea el la
această cheie a Dunării de Jos, reiese din clauza stoarsă de la
Bogdan II, prin care acesta se obligă să nu cucerească cu armele
Chilia fără de voia părintelui şi domnului său.
Dacă însă Chilia era socotită de Corvin necesară, pentru
luptele contra turcilor, ea era considerată în acelaşi timp şi de
regele Cazimir absolut indispensabilă ca debuşeu comercial pentru
exportul polon. Din această cauză regele Cazimir n-a neglijat să
prevadă în tratatele cu Petru Axon şi cu Ştefan clauza ca să nu se

Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. II, p. 274.

 22 loan Ursu

mai înstrăineze teritorii moldovene fără voia polonilor, iar pe cele

înstrăinate (adică Chilia) să caute să le recucerească.
Ştefan îşi luă astfel obligaţia prin actul din 1462 să
recucerească Chilia, menită să servească ca debuşeu comercial şi
pentru poloni. El şi-a dat desigur seama de importanţa ei şi n-a
putut să uite că această cetate a fost mptă din trupul Moldovei. El a
trebuit să fie dureros impresionat de trecerea ei, prin moştenire. în
stăpânirea lui Matiaş, mai ales din momentul ce acesta i-a devenit
inamic declarat.
După ce a ajuns în stare de război cu regele Matiaş, el n-a
aşteptat decât ocazia favorabilă ca să recucerească această cetate,
care fusese a bunicului său Alexandm cel Bun. Această ocazie i s-a
' oferit în 1462 când a izbucnit războiul între coaliţia ungaro-
munteană şi turci.

Relaţiile cu turcii

Din nefericire nu posedăm ştiri precise, din anale sau

documente, cu privire la relaţiile lui Ştefan cu turcii în cei dintâi ani
ai domniei sale. Cu toate acestea se poate afirma că el a continuat
politica predecesorului său şi a plătit turcilor tributul, care era
mijlocul cel mai sigur pentru cumpărarea păcii, atât de necesară
consolidării tronului său.
Deşi n-avem documente şi anale, care să dovedească aceasta,
totuşi faptul se poate considera ca definitiv lămurit. El rezultă din
scrierile contemporanilor şi din firea lucrurilor. în special trage
mult în cumpănă afirmaţia cronicarului contemporan Dlugosz.
episcop în Cracovia. [12] Acest mare cronicar, care îşi avea
informaţiile de la Curte, considera pe Ştefan vasal al regelui
Cazimir şi al regatului polon. în aceste condiţii el n-ar fi putut să
afirme că Ştefan plătea turcilor tribut, dacă faptul n-ar fi corespuns
realităţii.
 Ştefan cel Mare 21

Ştefan ... temăndu-se ca sultanul să nu-i devasteze ţara ... -

scrie Dlugosz - se resemnase să plătească sultanului tribut şi cu
toate că era vasal şi feudal al regelui şi regatului polon, el n-a fost
împiedicat de regele Cazimir, nici prin soli, nici prin scrisori, şi
dădea sultanului în fiecare an tributul, (et tributum quotannis
Turco redebat)... sub pretextul tributului servea regelui polonilor
... (sub pretexta tributi Polono rum serviebat R egi...).
Arătând iritarea sultanului din cauză că Ştefan a cucerit în
1465 Chilia, Dlugosz specifica că Domnul Moldovei a trimis Ia
turci un sol cu tribut şi cu daruri.
Tot aşa de categoric ca cronicarul Dlugosz este un alt
contemporan, italianul Angiolello, care a fost vistiernicul sultanului
Mahomet şi l-a însoţit pe acesta în campania din 1476 contra lui
Ştefan. El afirmă în mod clar că Ştefan plătea sultanului tribut.
în scrisoarea unui italian din Pcra, din 1476, se găseşte
printre alte condiţii de pace ale sultanului şi cererea ca Ştefan să
plătească tributul pe cei trei ani trecuţi, iar un alt italian, în acelaşi
an, remarcă răspunsul lui Ştefan că nu voia să-i mai plătească
tributul.1
Din afirmaţiile acestor contemporani se poate trage concluzia
că Ştefan a plătit turcilor tributul, tot timpul cât n-a fost cu ei în stare
de război (de la 1457 până la 1473).
Faptul reiese de altcum din însăşi firea lucrurilor. De la
începutul domniei Ştefan a fost în relaţii de război cu polonii, care au
dat ocrotire lui PeUu Aron. în aceste condiţii, el era silit să cumpere
pacea de la turci, căci altcum riscă să fie atacat de la spate în timpul
cât purta război cu polonii. Prudenţa cea mai elementară cerea ca să
nu atragă asupra sa fulgerele aprigului Mahomet, într-un moment
când tronul nu era consolidat şi trebuia să poarte lupte contra

1 Iorga Acte şi fragmente, voi. III, p. 55-56. Cronicarii turci afirmă toţi că
Ştefan era tributar.
 I

24 loan Ursu

polonilor. în practică Ştefan n-a fost niciodată în război, în acelaşi

timp, cu doi din cei trei puternici vecini: ungurii, turcii şi polonii
Când a fost în război cu polonii, a trăit în relaţii corecte cu ungun:
şi cu turcii. Când s-a stricat cu ungurii, a cultivat relaţiile cu polonii
şi cu turcii. Când au început războaiele cu turcii (de la 1474 până la
1489), a trăit în bune raporturi cu ungurii şi polonii.
Singura cale, care ducea la înţelegere şi pace cu turcii era cca
a tributului, intrată adânc în sistemul de stat al acestor parazitari.
Fără acest sacrificiu nu se putea trăi în pace cu acest popor, care
trăia din pradă şi din tribut. Neplătind tributul moldovenii riscau să
suporte invazia turcilor, totdeauna sub arme şi gata în orice
moment pentru război şi pradă.
Ca să evite războiul cu turcii şi să ferească poporul de invazia
care aducea robia şi ruina. Ştefan nu putea alege altă cale decât ori
tributul, ori rezistenţa armată. Aceasta din urmă nu s-ar fi putut
realiza decât după ce-şi va fi consolidat tronul şi îşi va fi găsit aliaţi.
Momentul pentru războiul cel sfânt nu sosise. Trebuia întâi să
scape de complicaţiile cu rivalul său Petru Aron, să-şi consolideze
tronul şi să-şi întocmească oastea, cu atât mai necesară, cu cât turcii
aveau oaste permanentă, gala în orice moment de război. Din
aceste consideraţii el a trebuit să se resemneze la calea dureroasă
croită de precedesorul său. Precedentul fiind creat, nu-i mai
rămânea viteazului Ştefan decât ori să continue plata tributului, ori
să înfrunte fulgerele teribilului sultan.
Dacă n-ar fi trebuit să poarte lupte pentru consolidarea
tronului şi n-ar fi fost în stare de război cu ungurii el ar fi găsit
poate salvarea într-o alianţă cu regele Ungariei şi cu Vlad Ţepeş. cu
ajutorul cărora, ar fi putut să spere să înfrunte răzbunarea turcilor şi
să salveze prestigiul ţării. Regele Matiaş dăduse însă ospitalitate
rivalului său. Alianţa cu el, era imposibilă atâta timp cât Petru Aron
se bucura de protecţia lui. De asemenea nu putea să-şi lege soarta
de vecinul său Vlad Ţepeş, care devenise aliatul inamicului său. în
stare de război cu regele Matiaş, Ştefan nu putea fi în relaţii
 Ştefan cel Mare 25

amicale cu Vlad Ţepeş. împrejurările au separat cu desăvârşire

căile politice ale celor doi Domni ai Ţărilor Române.

Vlad Ţepeş

Pe când Moldova n-avea în acest timp alte îndatoriri faţă de

turci decât să le trimită în fiecare an suma de bani, cu care Petru
Aron cumpărase pacea, Muntenia căzuse, din contră, într-o situaţie
umilitoare şi aproape insuportabilă.
Expusă în fiecare moment invaziunii turcilor, care şi-au făcut
din Giurgiu un cuib dc observaţie şi un instrument de presiune
contra nenorociţilor Domni, Muntenia era silită să facă sacrificii
extrem de dureroase.
Nefericiţii ci Domni, puşi între ciocanul turcesc şi nicovala
ungurească, trebuiau să se resemneze la îndeplinirea unor acte
umilitoare şi dureroase. Ameninţaţi de turci, care îi ţineau
necontenit sub presiune, ei erau siliţi, din spirit de conservare, să
execute toate cererile neînduraţilor lor vecini.
Căci turcii nu s-au mulţumit de la un timp încoace numai cu
plata tributului, ci au cerut ca Domnul să se prezinte în persoană la
Poartă. Domnul era pus astfel într-o dilemă extrem de dificilă.
Dacă refuza, risca să sufere represiunea turcească şi pierderea
tronului, iar dacă se resemna la ascultare, ajungea la discreţia
atotputernicului sultan, care putea să-l închidă sau 1omoare.
Alexandru Aldea (1431 - 1435) şi Vlad Draculea (1435 -
1447) s-au resemnat să dea ascultare şi s-au prezentat sultanului.
Precedentul acesta dureros era astfel creat. Dar aprigii vecini
nu s-au mulţumit numai cu aceasta. Ei au cerut Domnului să trimită
un număr de copii boiereşti, drept garanţie pentru păstrarea
 1

26 loan Ursu

credinţei. Vlad Draculea a fost silit să-şi trimită propriul copil

chezaş la Poartă.
Pe lângă aceste sacrificii dureroase, nefericiţii Domni au fost
forţaţi să dea turcilor tranzit pentru expediţiile lor din Ardeal şi să-i
ajute cu oastea comandată câteodată de Domn în persoană, cum a
fost cazul cu Vlad Draculea, care a întovărăşit pe turci în expediţia
din 1438 în Ardeal.
Vlad Ţepeş a fost pus în aceeaşi dilemă. El a primit de
asemenea poruncă să se prezinte la Poartă, dar a refuzat.
Increzându-se în sprijinul regelui Matiaş şi al principilor
creştini, care hotărâseră în congresul de la Mantua să pornească o
cruciadă contra turcilor, Vlad a crezut momentul favorabil să scape
ţara de ruşinoasele îndatoriri.
Om de acţiune, el a preferat să ridice steagul revoltei. A lacul
alianţă cu regele Matiaş, iar când sultanul Mahomet i-a cerul să se
prezinte în persoană, el a avut curajul să refuze.
Impresionat de gestul lui Vlad, Mahomet II, a trimis pe beiul
Hamza cu ordin ca să-i pregătească cursă şi, în cazul că acesta nu
reuşeşte, să-l aducă la Poartă cu forţa armată, pe care a avut-o la
dispoziţie.
Vlad a fost însă avizat de cursa ce avea să i se pregătească şi
a luat toate măsurile necesare. Cu energia şi iscusinţa cunoscută, el
a ştiut nu numai să se apere, dar a pregătit, la rândul său, el cursă
lui Hamza, pe care l-a prins în Giurgiu şi l-a tras în ţeapă.
Capul nenorocitului turc - spune cronicarul turc Seadeddin -
a fost trimis regelui Matiaş, ca semn material al scuturării jugului
turcesc şi al revoltei începute.
Sorţii erau astfel aruncaţi. Revoluţia începută. Steagul
independenţei ridicat. Drama desfăşurată. Nu rămânea decât să
învingă sau să cadă.
 Ştefan cel M are 2L

El a avut curajul să ia ofensiva şi să prade toate cetăţile

turceşti din dreapta Dunării ucigând aproape 24.000 de turci şi
bulgari.
Această acţiune trebuia să provoace în mod inevitabil
reacţiunea. Ofensiva lui Vlad trebuia să aibă ca urmare contra­
ofensiva puternicului Mahomet II, cuceritorul Constantinopolului.
Vlad era conştient de urmările acţiunii sale. La 11 februarie
1462 el scrie o frumoasă şi interesantă scrisoare aliatului său,
regelui Matiaş, din care am luat faptele arătate mai sus, confirmate
de toate izvoarele. Să ştie Serenitatea Voastră - scrie Vlad către
regele Matiaş - că am violat pacea cu ei (turcii) nu pentru noi, ci
pentru onoarea Serenităţii Voastre ... şi conservarea întregii
creştinătăţi ... Turcii şi-au retras forţele de la graniţele altor ţări, cu
care erau în război şi şi-au concentrat toate energiile ca să le
îndrepte la vară contra Munteniei. în consecinţă îl roagă să vină cu
toată armata în persoană în Ţara Românească, unde se va fixa
teatrul războiului. Dacă nu poate veni în persoană, atunci să-şi
trimită până la 12 martie armata în Transilvania.
Dacă însă Serenitatea Voastră - continuă Vlad - nu vrea să
ne dea nici un ajutor, să ne indice voinţa lui în mod deschis : pe
omul nostru, care aduce acestea să nu-l reţină, ci să-l expedieze
cât mai repede, căci în nici intr-un chip nu putem părăsi lucrul
început, ci voim să-l ducem la capăt. Dacă Dumnezeu atotputernic
va asculta rugăciunile creştinilor şi ne va da victoria contra
inamicilor crucei lui Christos, va fi cea mai mare onoare pentru
Serenitatea Voastră ... Noi nu ne ferim de sălbăticia lor, ci vrem să
avem în tot chipul luptă cu ei. Dacă însă, ferească Dumnezeu, nu
ne va succede, şi (ara noastră va pieri, va f i spre paguba întregii
creştinătăţi.'1

1 Scrisoarea e publicată la Bogdan, Vlad Ţepeş, p. 80. 81. [13]

28 loan Ursu

Din această scrisoare reiese în mod cât se poate de clar că

Ţepeş a pornit războiul sfânt numai după ce a făcut alianţă cu
Matiaş şi bazându-se pe ajutorul armat al acestuia. Ţepeş l-a rugat
să-şi pună forţele în mişcare cel mai târziu până în luna martie,
când credea să se vor pune în marş trupele sultanului.
Dar regele Matiaş nu şi-a ţinut cuvântul. în loc să-şi pună
trupele în marş la timpul necesar, (adică în martie - aprilie 1462),
el nu s-a îndreptat spre Ardeal decât în august (în iulie era încă în
Buda), când drama din Muntenia era terminată. Căci sultanul a
pornit în primăvara anului 1462 cu armată formidabilă (izvoarele
vorbesc de 100 - 300.000 turci, între care 25.000 ieniceri) contra
Munteniei. Cu 22.000 călăraşi Vlad a încercat să oprească pe turci
la Dunăre. Cu toată vitejia sa, însă nu a putut opri furtuna şi s-a
văzut silit să se retragă în interior, având grijă ca să pustiască tot
drumul, pe unde aveau să înainteze turcii, ca să nu se poată
aproviziona.
Actul al doilea al acestei drame a avut loc în şesul
Bărăganului, unde o parte din anuala română a atacat un
detaşament turc, sperând să-l înfrângă prin surprindere. Atacul n-a
izbutit, deoarece în momentul critic detaşamentul a fost ajutat dc
grosul anuatei, comandată de sultan în persoană.
După această victorie, sultanul s-a îndreptat spre Capitală
pentru a instala pe Radu, fratele lui Vlad, pe care l-a adus cu sine
pentru acest scop.
Vlad a încercat atunci ultima carte. A dat un atac într-o
noapte asupra oastei comandată de sultan în persoană, sperând să-l
distrugă prin surprindere într-un loc strategic. A fost însă trădat,
desigur de boierii, care au voit să câştige graţia lui Radu, a cărui
stea a început să lucească pe orizont. Sultanul fiind avizat a luat
toate măsurile necesare şi atacul nocturn al lui Vlad, în loc să-i
aducă victoria aşteptată, i-a produs, din contră, dezastrul.
 Ştefan cel Mare 29

Cu aceasta drama s-a terminat. Căci boierii văzând că

norocul l-a părăsit pe Vlad şi i-a zâmbit, din contră, lui Radu, au
sfârşit prin a se da după vânt şi a trece pe partea protejatului
turcilor. Vlad şi-a văzut visul sfărâmat. Urmărit de Aii beg, părăsit
de ai săi, el s-a refugiat în Ardeal, unde a aşteptat sosirea aliatului
său, regele Matiaş.
Acesta însă nu s-a grăbit să înlăture dezastrul. în iulie, când
drama era terminată şi sultanul a trecut înapoi peste Dunăre (la 11
iulie sultanul era întors în Adrianopol), el nu părăsise încă
Capitala. Vlad a fost silit să înfrunte singur furtuna, care s-a
descărcat numai asupra capului său. El a căzut zdrobit de mulţimea
inamicilor şi desigur satisfăcut că şi-a făcut datoria pentru ţară. A
trebuit însă să fie foarte amărât de purtarea aliatului său, care l-a
lăsat să cadă. A trecut însă munţii cu speranţa că regele Matiaş îl va
ajuta să-şi recucerească ţara.
Dar după cum Cazimir n-a stat la îndoială să se închine
înaintea faptului împlinit, recunoscând pe Ştefan şi sacrificând pe
clientul său Petru Aron, tot aşa Matiaş Corvin nu s-a sfiit să
recunoască pe Radu şi să jertfească pe Vlad.
Abia prin septembrie s-a apropiat, în sfârşit, şi regele Matiaş
de Ardeal, trei luni după dezastru. în noiembrie el se afla cu armata
lui la Braşov. Aici a găsit atmosferă nefavorabilă faţă de Vlad,
ponegrit de saşi, inamicii declaraţi ai nefericitului Domn, cărora le
prădase câţiva ani mai înainte ţinuturile. Oportuniştii negustori din
Ţara Bârsei, n-au ezitat să-şi întocmească afacerile cu Radu, care
încă de prin august a intrat în relaţii prieteneşti cu ei şi cu secuii.
Câştigaţi de Radu, saşii au făcut toate intrigile necesare ca să piardă
pe nenorocitul Domn, care se sacrificase pentru cauza creştină. Ei
au găsit momentul să se răzbune pentru neplăcerile suferite din
partea lui Vlad şi au făcut toate intrigile necesare ca să-l piardă pe
nefericitul erou, care ridicase armele pentru mântuirea ţărişoarei
sale şi pentru salvarea creştinătăţii. După toate probabilităţile ei au
fabricat, poate în complicitate cu Radu, scrisoarea către sultanul,
 ■

30. loan Ursu

atribuită lui Vlad, prin care acesta ar fi promis să dea Transilvania

turcilor, în schimbul iertării.1
Iama bătea la uşă. Pe tronul Munteniei era instalat Radu, care
n-a întârziat să facă înţelegere cu saşii şi cu regele pentru ca să-şi
asigure tronul. Precedentul, după care Domnul Munteniei putea să
aibă obigaţiuni şi faţă de turci şi faţă de Ungaria era sancţionat prin
tratatul din 1452 dintre sultanul Mahomet şi Iancul Corvin.1 23
Conform precedentelor create de predecesorii săi, Radu putea să
facă acord şi cu vecinul din Nord, îndată ce-şi va fi îndeplinit toate
obligaţiunile faţă de sultan.
Primind oferta de înţelegere din partea lui Radu, regele
Matiaş şi-a dat seama de inutilitatea expediţiei. în loc să întreprindă
o campanie riscată pe vreme de iarnă, el a preferat să recunoască
faptul împlinit. Trebuia însă găsit un pretext pentru justificarea
părăsirii lui Vlad. Scrisoarea amintită a fost binevenită. Regele n-a
întârziat să se folosească de ea ca să pună pe Vlad la închisoare1 şi
să-şi justifice purtarea.

Relaţiile dintre Ştefan şi Vlad Ţepeş

Care a fost vina lui Ştefan în această dramă ?

S-a crezut că o parte din vină pentru căderea lui Vlad trebuie
atribuită lui Ştefan, care ar fi atacat pe vecinul său, în momentul

1 Scrisoarea publicată de d-1 Iorga în Studii şi documente voi. III, e dalată

din Rothel VU-a Idus, noiembrie 1462. Localitatea Rothel nu există. După toate
indiciile scrisoarea e plăsmuită.f 14]
2 Iorga, Acte şifi-agmente voi. III, p. 23.
3 Bonftnius, cronicarul, care a trăit la curtea regelui Matiaş amintind de
aruncarea lui Vlad în închisoarea, în care a fost ţinut peste 10 ani, nu ştie de
această scrisoare şi nici nu cunoaşte cauza dizgraţiei (Nu ştiu din ce cauză, căci
nimeni n-a aflat ceva sigur despre aceasta scrie el).
 Ştefan cel Mare 31

luptelor celor mai aprige pentru apărarea ţărişoarei sale de turci.

Cei ce au crezut astfel s-au bazat pe afirmaţia lui Chalkokondylas şi
a unui raport din Constantinopol, din 28 iulie 1462.
în amândouă aceste izvoare se afirmă că flota sultanului a
cooperat cu Ştefan la asediul Chiliei. Cronicarul bizantin pretinde
chiar a şti că Vlad în ultima fază a luptei s-a repezit contra lui
Ştefan, care asedia Chilia. Atât cronicarul bizantin, cât şi bailul
veneţian se aflau departe de teatrul războiului şi n-au cunoscut
adevărul.
Ei au aflat desigur de asediul Chiliei de către Ştefan, care era
în relaţii corecte cu turcii şi au făcut legătura între atacul de pe
uscat al Chiliei de către moldoveni şi flota trimisă de sultan ca să
înlesnească trecerea trupelor peste Dunăre, trecere foarte
îngreunată din cauza distrugerii vadurilor.1 Aceste două izvoare
trebuie interpretate cu multă precauţiune. Flota turcă a trebuit să fie
la locul de destinaţie pe Dunăre încă în luna mai când a trebuit să
aibă loc trecerea numeroasei armate. (Către sfârşitul lui iunie
campania lui Mahomet era terminată). La 15 mai însă Ştefan se
afla la Bacău, deci departe de Chilia. E posibil ca la reîntoarcere -
în vară - flota turcească să fi încercat să cucerească Chilia, - sau să
fi făcut o simplă demonstraţie contra garnizoanei ungureşti din
cetate.
Nu este însă probabil ca aceasta să se fi făcut în înţelegere cu
Ştefan, deoarece acesta voia să cucerească cetatea pentru sine.
Din faptul că atât turcii cât şi Ştefan au avut acelaşi inamic
comun - pe unguri - şi din atacul, care s-ar fi făcut cu scopuri
diferite contra garnizoanei ungureşti din cetatea Chiliei, s-a tras
concluzia că ar fi avut loc o înţelegere între flota turcă şi Ştefan.

1 Qui tamen vada non habent, quoque omnia vada ipsomm super
Danubium excepto Bodon comburi fecimus el destmi ... (Scrisoarea lui Vlad
către Matiaş din 11 februarie 1462 la 1. Bogdan Vlad Ţepeş, p.80).
32 loan Ursu

Există însă o scrisoare a consulului din Caffa către regele

Cazimir, în care se comunică că a înţeles că Ştefan face război cu
Vlad,1 Această scrisoare are data 11 aprilie 1462. Ea nu se poate
referi la atacul Chiliei, care a avut loc în iunie. Din ea nu se poate
trage altă concluzie decât că Ştefan era în stare de război cu Vlad.
Aceeaşi concluzie reiese din textul cronicarului turc Seadeddin,
care afirmă că Vlad a trimis o armată contra lui Ştefan cu care era
în război, pentru a-i închide trecătorile.
Nici unul din aceste izvoare nu ne vorbeşte de vreo luptă sau
ciocnire între cei doi Domni, ci numai de stare de război, care
exista în realitate. Căci din momentul ce Vlad era aliatul inamicului
lui Ştefan, ajungea în mod implicit în stare de război şi cu Domnul
Moldovei, care se afla în stare de război cu Matiaş şi în raporturi
corecte faţă de Poartă.
Cei doi Domni îşi aveau cărarea politică cu desăvârşire
despărţită. Vlad era inamicul turcilor şi aliatul ungurilor. Ştefan era
inamicul ungurilor şi în relaţii normale cu turcii.
Când Vlad a ridicat armele pentru războiul sfânt, Ştefan a
stat în rezervă, deoarece nu se putea uni cu aliatul inamicului său
Matiaş şi nu-şi putea risca tronul neconsolidat printr-o luptă
prematură cu necredincioşii. Infonnat de înarmările lui Ştefan, care
se pregătea să cuprindă Chilia de la unguri, aliaţii Munteniei, Vlad
s-a temut ca Ştefan, îndemnat de turci, să nu-1 atace pe la spate. Dc
aceea nu este exclus, ca el să fi trimis vreo armată ca să închidă
trecătorile. O luptă directă însă între Ştefan şi Vlad, nu se cunoaşte.
Nu e admisibil ca Vlad, atacat cu toate forţele de sultan în persoană
în direcţia Nicopole-Târgovişte, să fi părăsit, în momentul cel mai
critic, teatrul principal de luptă ca să apere Chilia ungurilor de
atacul lui Ştefan. [15]

1 Scrisoarea publicată la Vigna Codice diplomatico delle colonie

Tauroliguri Genova 1875 p. 470.
 Ştefan cel Mare 31

Domnul Moldovei n-a avut astfel nici o vină în tragedia

vecinului său din Muntenia. El a atacat pe unguri, aliaţii lui Vlad,
cu scopul ca să-şi redobândească Chilia. Nici un izvor nu ne
vorbeşte de vreun atac al lui Ştefan contra lui Vlad, nici de vreo
luptă între ei. Toată vina căderii nefericitului Ţepeş o poartă regele
Matiaş, care nu i-a dat ajutor la timp, ci l-a lăsat să suporte singur
lovitura, iar după cădere l-a părăsit şi, sub pretext de trădare, l-a
aruncat la închisoare.

Atacul contra Chiliei

în această dramă Ştefan nu s-a lăsat călăuzit de nici un

sentiment, ci numai de purul interes. El s-a folosit de războiul
coaliţiei ungaro-muntene cu turcii ca să cucerească Chilia, care
fusese a Moldovei până la 1448, când a fost dată lui Iancu Corvin.
Fiind în stare de război cu ungurii, Ştefan s-a folosit de ocazia că
Matiaş trebuia să poarte război cu turcii, ca s-o cuprindă.
La 15 mai el se afla la Bacău, unde aştepta desfăşurarea
evenimentelor. El a fost informat desigur de prezenţa turcilor în
Muntenia la această dată şi de absenţa regelui Matiaş, care nu se
grăbea să alerge pe câmpul de luptă. El a utilizat acest moment
favorabil şi s-a îndreptat spre Chilia, pe care a atacat-o în luna
iunie. Atacul însă n-a reuşit. Garnizoana regelui Matiaş era, se
vede, bine aprovizionată cu arme şi alimente. Ştefan însuşi a fost
rănit la un picior1, ceea ce a avut ca unnare ridicarea asediului şi
părăsirea câmpului de luptă.

1 Analele Moldovei amintesc de aceasta şi dau data precisă: în amil 1462,

iunie in 22 fu lovit Ştefan ... în gleznă la cetatea Chiliei (Letopiseful Azarie în
Cronicile slavo-romăne, p. 70). Cronica Moldopolonă are adaosul: L-au rănit la
picior pe Ştefan ungurii din Chilia (Cronicile slavo-romăne, p. 178).
 *

34 loan Ursu

Dobândirea Hotinului

Nesuccesul de la Chilia a trebuit să producă mult sânge rău

lui Ştefan, care pe lângă aceasta s-a ales şi cu rana la picior, de care
nu s-a mai vindecat complet niciodată.
Deşi acest atac contra ungurilor din Chilia era dictat de
interesele cele mai reale ale Moldovei, totuşi a contribuit în bună
măsură la executarea lui şi sugestia regelui polon, care ceruse prin
actul din 1462 recucerirea fostei cetăţi moldovene.
Nesuccesul lui Ştefan se răsfrângea astfel nu numai asupra
Moldovei, ci şi asupra Poloniei, care avea nevoie de Chilia pentru
interese comerciale.
Ştefan a exploatat, după cât se pare, această chestiune pentru
a cere înapoi de la poloni cetatea Hotin, pe care o cedase, constrâns
de împrejurări, prin tratatul din 1459, polonilor.
Nu cunoaştem precis nici timpul, nici împrejurările, la care
această puternică cheie pentru apărarea Moldovei de nord a revenit
în stăpânirea lui Ştefan. Constatăm numai că în aprilie 1464 cetatea
era a Moldovei, căci găsim ca pârcălab de Hotin pe Goian, care
fusese mai înainte vornic. Trecerea ei la Moldova a avut astfel loc
între 15 apriliel463, când avem ultimul document cunoscut, în care
Goian figurează ca vornic1 - şi între 28 aprilie 1464 când acesta se
constată pârcălab de Hotin.
Dobândirea acestei puternice fortăreţe constituie un mare
succes pentru Domnul Moldovei, care a izbutit în acest chip să
repare marele sacrificiu făcut, constrâns de împrejurări, în 1459.
când a cedat această puternică cetate polonilor. [16]

Goian se constată vornic de la începutul domniei şi până la această dată.

 Şte fan cel Mare M

Ocuparea Chiliei (1465)

Scurtă vreme după ce Ştefan a pus mâna pe puternica cheie

pentru apărarea ţării de nord, el a izbutit să ocupe vestita cetate
Chilia, râvnită de toţi vecinii.
în urma experienţei dureroase cu ocazia asediului din 1462,
Ştefan s-a convins desigur că această puternică cetate nu se poate
ocupa numai prin puterea armelor, cu atât mai mult că nu putea să
aibă artilerie suficientă. De aceea s-a văzut silit să recurgă la
diplomaţie.
Cronicarul polon contemporan Dlugosz, care a fost la curent
cu toate chestiile politice, scoate în relief legăturile secrete dintre
Ştefan şi cetăţenii Chiliei. El însă exagerează rolul jucat de regele
Cazimir, care ar fi dat Domnului Moldovei scrisori către cetăţenii
Chiliei, aplecaţi spre ascultare şi supunerefaţă de regele Poloniei.
Cu toate acestea nu e exclus ca regele Cazimir să fi dat
oarecare sprijin diplomatic lui Ştefan, cu atât mai mult cu cât
cunoaştem dorinţa lui vie ca cetatea să revină Moldovei.
în orice caz afirmaţia lui Dlugosz că a existat o înţelegere
pentru predarea cetăţii,1 nu poate să nu corespundă adevărului.
De data aceasta Ştefan n-a pornit contra cetăţii decât după ce
terenul a fost cu desăvârşire pregătit pe calea înţelegerii. N-a plecat
să culeagă fructele decât după ce acestea au fost cu desăvârşire
coapte.
împrejurările au fost foarte favorabile pentru tratativele
secrete cu cetăţenii Chiliei. Căci atât regele Matiaş, cât şi sultanul
Mahomet erau ocupaţi cu războiul pentru ocuparea Bosniei, care
le-a concentrat energiile în această parte, în decursul anilor 1463-
1464.

1Et intelligentia de civitate dedenda cum illis habita.

M loan Ursu

După ce a stabilit înţelegere cu cetăţenii Chiliei, Ştefan s-a

folosit de împrejurarea favorabilă că regele Matiaş şi sultanul erau
ocupaţi în Bosnia, pentru ca să alerge în puterea iernii, cu iuţeală
extraordinară1 sub zidurile Chiliei.
La 23 ianuarie şi-a făcut apariţia şi în aceeaşi noapte - pe la
miezul nopţii - şi-a făcut intrarea în oraş pe o poartă deschisă cu
voia cetăţenilor în aşa chip ca să nu se pară că e trădare.
Aceste detalii ni le dă Dlugosz. Ele sunt confirmate de
analele noastre. în anul 1465, ianuarie în 23, joia12 la miezul nopţii
- scrie Letopiseţul lui Azarie - au înconjurat Ştefan Voevod cetatea
Chiliei şi au intrat într-ânsa.
Trădarea cetăţenilor din Chilia reiese astfel şi din analele
noastre. Căci nu se poate admite că aceeaşi cetate puternică, care
rezistase atât de mult cu trei ani mai înainte, să fie cuprinsă în
câteva ceasuri, fără o înţelegere cu locuitorii cetăţii. Afirmaţia lui
Dlugosz că intrarea în oraş s-a făcut cu voia cetăţenilor, care au
deschis o poartă aşa ca să nu se vadă trădarea, corespunde astfel
adevărului. Dlugosz ne mai dă şi alte detalii, care nu par a li
inventate. Astfel el aminteşte că cei doi comandanţi ai cetăţii au
fost surprinşi la o nuntă. Unul dintre ei a fost prins, iar celălalt a
izbutit să se refugieze în fortăreaţă.
Analele noastre, în unanimitate, amintesc că în toată ziua de
vineri (25 ianuarie) Ştefan a bombardat şi atacat fortăreaţa. Aceasta
a avut ca efect că a doua zi, sâmbătă, comandantul s-a predat şi
fortăreaţa a fost ocupată (26 ianuarie).
Dlugosz ne dă lămuriri şi cu privire la ocuparea fortăreţei. El
reaminteşte că căpitanul refugiat în ea, de frica morţii, care-l

1 Dlugosz afirmă că ar fi făcut drumul în 8 zile.

2 23 ianuarie în 1465 nu cade joia, ci miercurea.
Textul din Anale trebuie interpretat în sensul că intrarea în cetate s-a făcut
după miezul nopţii, deci joi 24 ianuarie.
 Ştefan cel Mare 31

ameninţa dacă ar fi căzut cetatea, şi în speranţă că-şi va salva

viaţa şi va avea chiar daruri, a predat fortăreaţa în puterea lui
Ştefan. Şi de astă dată Dlugosz e confirmat de analele noastre, care
afirmă că sâmbătă se închină cetatea şi au intrat Ştefan în cetate.'
Deşi Dlugosz e confirmat în esenţă de analele noastre - ceea
ce ne îndreptăţeşte să tragem concluzia că faptele expuse de el
corespund în linii generale adevărului - , totuşi nu putem să dăm
crezământ unui detaliu amintit de el cu privire la stăpânirea cetăţii în
momentul când a fost atacată de Ştefan. Vestitul cronicar afirmă că1

1 Astfel scriu Letopiseţul de la Bistriţa şi Analele putnene. Tot aşa

Letopiseţul lui Azarie: Sâmbătă s-au dat cetatea şi au intrat Ştefan in cetate.
Analele noastre menţionează că Ştefan a mai stat în cetate încă 3 zile
împăciuind p e oamenii din cetate, şi că a lăsat ca conducători ai cetăţii pe
Isaia şi Buhtea, pe care îi învăţă să păzească cetatea de limbile necre­
dincioase (adică de turci).
Isaia, care se găseşte încă din 1457 în consiliul Moldovei în calitate de
postelnic, iar de la 1458 până la 1465 ca pârcălab al Cetăţii Neamţului,
figurează, într-adevăr, în documentele din anul 1465 ca pârcălab de Chilia.
Buhtea însă, care sc găseşte în consiliu de la 1458 încoace fără nici un titlu,
nu sc constată în anul 1465 în calitate de pârcălab de Chilia. Din contră, într-
un document din 13 decembrie 1465 şi altul din 9 iulie 1466, se constată
pârcălab de Chilia, pe lângă Isaia, Ion Bucium. Abia într-un document din 28
august 1460 sc găsesc împreună cei doi pârcălabi, însărcinaţi, după afirmaţia
analelor noastre, să conducă cetatea şi să o păzească de turci.
Tot aşa în documentele din 8 decembrie 1466, 11 septembrie 1467, 2 oc­
tombrie 1467. Isaia şi Buhlea apar împreună ca pârcălabi de Chilia.
în 1468 însă Isaia, c făcut vornic şi e înlocuit cu Bâlco. Buhtea e de
asemenea după scurtă vreme înlocuit prin Goian, care fusese mai înainte mare
vornic şi pârcălab de Hotin. Goian rămâne pârcălab de Chilia până la 1471. Bâlco a
trecut în curând la Cetatea Albă şi a fost înlocuit cu Pascu.
în 1471 sunt pârcălabi Ivaşcu şi Neagu, care rămân împreună până la
1479 când Neagu e înlocuit prin Maxim. De la această dată pârcălabi rămân
Ivaşcu şi Maxim, care guvernează cetatea până la căderea ei în 1484 sub
turci.
38 loan Ursu

Chilia era în ultimul moment a lui Radu, care a ocupat-o printr-o

capitulare spontană, după ce au fost alungaţi ungurii, şi o ţinea
pentru turci.
Ştefan ar fi cuprins-o astfel de la Munteni. Deşi faptul ar părea
probabil, cu toate acestea el e dezminţit de o parte din analele noastre
şi anume Cronica Moldopolonă şi Cronica anonimă, care afirmă că
Ştefan a cucerit cetatea de la unguri.1
între afirmările cronicarului, care, deşi iubitor de adevăr şi
bine informat, totuşi scriind în altă ţară, a fost expus mai degrabă
greşelilor, trebuie să dăm preferinţă analelor ţării.
Deşi Radu şi-a ocupat tronul cu ajutorul sultanului şi i-a
rămas credincios acestuia tot timpul, totuşi el n-a neglijai
raporturile prieteneşti cu regele Matiaş. Eu sunt sluga craiului
(Matiaş) - scrie Radu într-o scrisoare către braşoveni - şi slujesc
craiului şi sfintei coroane cu toate slugile mele.
In aceste condiţii e greu de admis ca Radu să fi dat regelui
Matiaş o lovitură atât de simţitoare ca cuprinderea Chiliei, la care
ungurii ţineau atât de mult.
El era obligat să păstreze recunoştinţă faţă de regele Matiaş.
care renunţase în 1462 la alungarea lui de pe tron şi a pus la
închisoare pe Vlad, fostul Domn al ţării. Dacă Radu ar fi ocupat
Chilia de la unguri, el ar fi riscat să atragă asupra sa fulgerele
regelui Ungariei, care ar fi putut întreprinde expediţia pentru
înlocuirea lui cu Vlad sau alt pretendent.
Deşi Ştefan a ocupat Chilia de la unguri, totuşi faptul a
trebuit să producă mult sânge rău sultanului, care considera ca un
mare ideal să o cucerească pentru sine şi să facă din ea bază de
operaţii contra Moldovei.1

1 Cronica Moldopolonă: Sâmbătă au luat-o de la unguri. Cron

Anonimă: Au luat îndărăt de la unguri cetatea Chiliei.
 Şte fan cel Mare 39

Dlugosz remarcă iritarea sultanului, la auzul căderii Chiliei şi

accentuează că ar fi făcut chiar pregătiri de război contra lui Ştefan,
care de asemenea ar fi chemat la arme, atât pe ostaşi cât şi pe ţărani
- nelăsând la vetre decât pe femei şi copii - şi ar fi plecat în
întâmpinarea turcilor pregătit să moară cu toţi ai săi, sau să
învingă. Sultanul - continuă Dlugosz - aflând de hotărârea
Domnului Moldovei şi de pregătirile sale războinice, şi temându-se
şi de puterea regelui Cazimir, a primit de bune scuzele lui Ştefan
pentru luarea Chiliei, iar pe solul trimis cu tribut şi cu daruri, care
fusese pus la închisoare, l-a expediat în Moldova cu multă cinste.
Cu toate că nu putem controla aceste afirmări ale vestitului
cronicar polon, căci n-avem documente, totuşi trebuie să admitem
că ele conţin un sâmbure de adevăr. Căci e firesc ca cuprinderea
Chiliei să fi produs sânge rău sultanului şi nu e imposibil ca acesta
să-şi fi descărcat mânia, în primul moment de iritare, contra solului
moldovean, care aducea în mod oficial la cunoştinţă ocuparea
vestitei cetăţi. Dar judecând mai pe urmă cu sânge mai rece va fi
găsit că nu e momentul potrivit pentru război cu Moldova şi şi-a
amânat expediţia pentru altă ocazie, cu atât mai mult că Ştefan va fi
căutat să risipească norii prin daruri şi plata regulată a tributului.
Ocuparea Chiliei a rămas în orice caz, cel dintâi punct negru
în relaţiile lui Ştefan cu turcii, cel dintâi germene, din care avea să
se nască războiul sfânt şi mare de mai târziu.[17]
Cuprinderea Chiliei a fost, în acelaşi timp, o nouă verigă în
lanţul atacurilor date regelui Matiaş, şi cea mai mare lovitură, pe
care acesta a primit-o de la Domnul Moldovei. Ea nu putea rămâne
fără răspuns şi a devenit una din cauzele principale ale expediţiei
de represiune a regelui Matiaş.
40 loan Ursu

Expediţia regelui Matiaş

Bătălia de la Baia (15 decembrie 1467)

Starea de război între Moldova şi Ungaria exista de mai

mulţi ani. Ştefan refuzase să primească suzeranitatea tânărului
rege Matiaş, iar acesta drept răspuns, a dat ocrotire lui Petru
Aron, rivalul şi inamicul Domnului Moldovei. Prăpastia dintre
ei s-a mărit prin ofensiva lui Ştefan în Ţara Secuilor (1461) şi
atacul contra Chiliei (1462). Ocuparea Chiliei în 1465 a fost nou
untdelemn turnat pe focul, ce ardea în altarul duşmăniei.
Cu toate acestea Ştefan nu s-a mulţumit cu aceasta. Drept
răspuns pentru ocrotirea, pe care Matiaş o dădea rivalilor săi
Petru Aron şi Berindei, el a deschis porţile oraşelor sale tuturor
inamicilor craiului unguresc şi în acelaşi timp dădea curs liber
sentimentelor sale faţă de rege prin incursiunile de pradă, ce le
facea în Ardeal.
Acestea le arată regele Matiaş însuşi într-o scrisoare
justificativă către nobilii Poloniei.
Ştefan şi-a călcat promisiunile sale şi favoriza pe exilaţii
noştri şi ducea din regatul nostru... continue prăzi în oameni şi
avuţii.... şi nu voia să-şi ceară iertare pentru răutăţile sale. N-a
meritat oare să fie pedepsit?
în această scrisoare regele nu aminteşte de o cauză
principală, care a fost, se pare, decisivă. Ea e arătată de Bonfinius.
cronicarul oficial al regelui Matiaş, un italian, care trăia la curtea
acestuia.
Bonfinius accentuează că regele a întreprins expediţia din
Moldova din cauză că Ştefan a refuzat să accepte suzeranitatea
ungară cu toate consecinţele, care decurgeau din ea şi fiindcă
Domnul Moldovei a băgat fitilul răscoalei aţâţând pe Ardeleni în
 Şte fan cel Mare 4L

contra regelui (detractaret obsequiam Transylvanas etiam factiones

foverat).
încă în august 1467 saşii, nobilii unguri şi secuii, [18]
nemulţumiţi cu domnia tânărului rege, care a pus dări grele şi le
cerea sarcini grele militare, s-au organizat pentru revoltă cu
scopul ca să sustragă Ardealul de sub cârma fiului lui Iancu
Corvin.
Revolta a fost încurajată de Ştefan. Ea n-a avut însă
succesul aşteptat, din cauză că regele Matiaş, cu iuţeală
extraordinară, a alergat în Ardeal şi a surprins pe revoltaţi înainte
de a fi fost complet pregătiţi. Focul a fost astfel stins cu uşurinţă.
Ardelenii, surprinşi, s-au resemnat la supunere.[19]
Ardealul însă nu putea fi complet câştigat pentru rege, decât
după ce s-ar fi tăiat cu desăvârşire legătura cu Domnul Moldovei,
în aceste condiţii el n-a mai putut amâna expediţia proiectată de
mai înainte1, cu toate că împrejurările nu erau favorabile, din cauza
iernii.
Căci la 28 septembrie 1467 regele era încă în Cluj, iar la
Sighişoara n-ajungea decât la 2 noiembrie12 de unde s-a îndreptat pe
Olt în sus ajungând la Baraolt la 7 noiembrie3 şi în Braşov la 11
noiembrie.
Din Braşov, unde desigur s-a aprovizionat cu arme şi
alimente, regele s-a îndreptat spre Oituz, care era trecătoarea cea
mai obişnuită din Ardeal în Moldova.

1 Bonfinius arată că regele proiectase de mai înainte expediţia din

Moldova, în legătură cu plecarea sa în Ardeal ca să înăbuşe revolta: Nam in
Transsylvanos el Moldavos comnumi consensii expeclitio decreta... alieri namque
crealo novo rege rebellantnl; alieri Slephano duce, a regia fide defecere (p. 555).
2 Teleki Himyadiak Kora, voi. XI, p. 285-288.
3 Documentele publicate în Hurmuzaki voi. II2, p. 177. Documentul e dat
în drum spre Moldova, nu la reîntoarcere. Prin el regele confiscă moşiile unor
nobili, care au aderat ia răscoală.
 I

42 loan Ursu

Ştefan n-a stat în neactivitate. El a trebuit să fie informat de

prezenţa regelui în Ardeal, unde a stat aproape 2 luni, şi în timpul
acesta el a făcut desigur toate pregătirile necesare ca să nu fie
surprins de evenimente.
Era însă o disproporţie considerabilă între forţele celor
doi adversari. Pe când regele Matiaş avea o bună parte din
armată formată din veterani, ţinuţi permanent sub arme - o
armată permanentă - , Ştefan n-avea decât un număr neînsemnat
de ostaşi permanenţi, oastea lui fiind formată, în cea mai mare
parte din simpli ţărani.[20]
Pe când regele Ungariei avea instrumente de război şi
artilerie numeroasă, furnizată de bogatele oraşe industriale din
Ungaria, Ştefan avea mai mult cavalerie uşoară şi ţărani înarmaţi
cu arcuri, lănci şi cu săbii. Artileria moldoveană nu se putea
compara cu cea ungurească.
Pe când regele Matiaş venea cu armată de 4 0 .0 0 0 ostaşi
căliţi în războaie şi înarmaţi cu cele mai perfecţionate instrumente
de război, Ştefan n-avea decât 12.00012.
Doi mari bărbaţi din rasa noastră stăteau astfel faţă în faţă,
gata de luptă pe viaţă şi pe moarte. Două mari personalităţi, care au
jucat rol însemnat în istoria universală, aveau să-şi măsoare forţele.
Regele Matiaş, un tânăr, care n-avea încă 25 ani, dar cu multă
putere de muncă, neobosit, împărtăşind cu soldaţii toate greutăţile

1Acest număr e dat de Dlugosz.

2 Această cifră e dată de Bonfmius. Ştefan ar fi dat, după Bonfinius, atacul
la Baia cu 12.000 ostaşi. Carbo, în dialogul său (tradus în ungureşte la Kazinczy
Gâbor Mătyăs Kirăly Pest 1863 p. 91) inversează lucrurile. EI afirmă, din contră,
că Matiaş a avut 12.000, şi Ştefan 40.000. El nu e luat însă în serios nici de
Frakn6i, celebrul istoric ungur, specializat în istoria Corvinilor, care afirmă că
Ştefan ar fi avut 17.000 ostaşi. Numărul dat de Bonfinius, (12.000) pentru oastea
lui Ştefan e admisibil, ca şi cifra de 40.000, dată de Dlugosz pentru armata regelui
Matiaş.
 Ştefan cel Mare 41

războiului, la curent cu toate tacticile de luptă, mare organizator,

om de carte şi în acelaşi timp mare ostaş, vrednic fiu al marelui
Iancu Corvin, de la care moştenise geniul militar şi puterea de
muncă, avea în faţa lui pe un alt tânăr, viteaz neîntrecut, mare
organizator, un genial strateg, cu mare putere de muncă şi cu
dispreţ faţă de moarte.
Disproporţia între forţele lor era însă foarte mare. Ungurii
veneau cu 40.000 ostaşi bine armaţi, pe când Ştefan n-a avut pentru
atacul decisiv decât 12.000.[21]
Moldovenii însă îşi apărau patria. Ştefan îşi apăra tronul,
căci regele aducea cu el pe pretendentul Berindei1 ca să-l aşeze pe
tronul din Suceava. [22]
Pentru regele Ungariei era o chestie de onoare, pentru
Domnul Moldovei era însă o chestie de existenţă. Matiaş lupta
împins de vanitate, Ştefan de focul sacru al iubirii de ţară. Regele
trecea munţii, împins de dorul răzbunării şi al pedepsei, Domnul
Moldovei îşi apăra moşia părintească.
Ştefan n-a lăsat neutilizat marele avantaj, pe care îl dădea
poziţia strategică a pasului Oituzului şi a luat toate măsurile ca să

1 în scrisoarea nobililor poloni către regele Ungariei (Hurmuzaki, voi. II,

p. 88) se afirmă că regele Matiaş a întreprins expediţia după instigafia lui
Berindei: ad insligationeni Berenden.
De asemenea Dlugosz afirmă acelaşi lucru: Malhias... qui Berenden ex
Polonia discessionem facientcin susceperal, el reslituere illum in principatum
Vallacliiae spoponderal. Cine e acest Berindei nu putem şti. Dacă Dlugosz n-ar
remarca în mod clar că e altă persoană decât Petru Aron, s-ar putea uşor bănui că
Berenden n-ar fi decât o poreclă dată lui Petru Aron. Dlugosz însă accentuează că
erau trei pretendenţi la tronul Moldovei, care afirmau că sunt descendenţi ai lui
Alexandru cel Bun: Ştefan, Petru şi Berindei, (iribus de Voievodalii Vallacliiae,
Stcphano, Petro el Berenden annis aliquol contendentibus... neglectis aliis
duobus, Petro el Berenden). [24] în 1436 găsim un stolnic cu numele Berindei, ca
consilier al lui lliaş. (Uricariul, voi. XVIII, p. 518). Să fi avut acesta sânge
domnesc şi să fie acelaşi cu pretendentul arătat de izvoarele polone?
44 loan Ursu

bareze drumul şi să oprească trecerea prin defileu. Dovadă despre

aceasta sunt afirmările celor doi contemporani, care descriu mai pe
larg expediţia regelui Ungariei: Bonfinius, cronicarul oficial al
regelui Matiaş şi Dlugosz, învăţatul episcop polon.[23] Bonfinius
scrie că regele Matiaş s-a văzut silit să-şi facă loc prin strâmtorile
barate cu focul şi cu sabia, - ceea ce înseamnă că au fost lupte în
defileu, - iar Dlugosz aminteşte că a ieşit cu oştile şi cu puterile
sale în regiunea Trotuş (circa Chotrucz), adică în pasul Oituzului,
care se află la câţiva kilometri de Trotuş.
Cu armata numeroasă, prevăzută cu o mulţime de tunuri,
regele a putut însă să facă faţă situaţiunii. Din cauza
disproporţiei de forţe şi mai ales de armament, căci avea abia o
pătrime din forţele inamice, Ştefan n-a putut angaja o bătălie
decisivă, ci s-a folosit de tactica sa obişnuită, care consista în a
lăsa pe inamic să se depărteze cât mai tare de baza de
aprovizionare, a-1 uza şi demoraliza necontenit prin hărţuieli, şi
a-1 împiedica să se aprovizioneze, atât prin arderea şi pustiirea
locurilor, pe unde avea să înainteze, cât şi prin lupte sistematice
cu detaşamentele însărcinate să adune proviziuni. Slăbind şi
demoralizând necontenit pe inamic şi lăsându-1 să sc depărteze
cât mai mult de propria sa ţară şi să se aventureze cât mai
departe în interiorul Moldovei, Ştefan atrăgea armata inamică
spre locul potrivit, unde avea să-i pregătească cursa şi
mormântul.
La 19 noiembrie regele Matiaş izbuti să ocupe Trotuşul.1
De aici s-a îndreptat pe valea Şiretului în sus, pustiind şi prădând
toate satele pe unde trecea, neemţând - scrie Dlugosz - nici vârsta,
nici condiţia socială, nici sexul.

1 Letopiseţul de la Bistriţa. Şi năpădi asupra Trotuşuiui cu toată puterea

ungurească la 19 noiembrie. Probabil că acest orăşel a fost pe locul unde se află
azi satul Oneşti. [26]
 Ştefan cel Mare 45_

Bacăul a fost astfel prădat, iar la 29 noiembrie a ajuns la

Roman, unde a stat până la 7 decembrie1, când a ridicat tabăra,
după ce a avut grijă să dea foc oraşului şi cetăţii de lemn de pe
malul Şiretului (Bonfinius).[25]
De la Roman s-a îndreptat spre Baia, unde s-a oprit ca să-şi
odihnească trupele.
Intenţia regelui a fost desigur să ocupe Suceava, capitala
Moldovei, pentru ca să instaleze în ea pc pretendentul adus şi să dea
astfel lovitura de moarte lui Ştefan.
Momentul era astfel hotărâtor pentru Domnul Moldovei.
Inamicul era în apropierea Capitalei. Prezenţa regelui sub zidurile
cetăţii Suceava ar fi putut contribui la atragerea boierilor moldoveni
de partea pretendentului, şi ar fi putut determina astfel clătinarea
acestora în credinţa lor faţă de războinicul Domn moldovean. Sosise
astfel ceasul suprem. Ştefan nu putea să lase pe inamici să se apropie
de zidurile Sucevei. Dc accca a crezut că a sosit timpul ca să dea
lovitura decisivă, care avea să-i aducă victoria ori căderea.
Cum însă n-avea decât 12.000 ostaşi, el nu se putea măsura
cu inamicul într-un loc deschis, cu atât mai mult că acesta dispunea
de numeroasă artilerie şi avea oastea formată în cea mai mare parte
din veterani încercaţi în războaie.
Din cauza acestei disproporţii de forţe - ungurii erau 40.000,
pe când moldoveni 12.000 -, Ştefan trebuia să recurgă la un atac prin
surprindere ca să producă panică în rândurile inamice. Cel mai
nimerit pentru aceasta era un atac de noapte.
Intrarea ungurilor în Baia şi încartimirea ostaşilor în acest
orăşel, locuit în cea mai marc parte dc saşi catolici, de aceeaşi religie
cu năvălitorii, a dat Domnului prilejul aşteptat pentru lovitura
decisivă, care nu mai putea fi amânată.

1 Bonfinius afirmă că după căderea Romanului Ştefan a început tratative

de pace, dar regele Matiaş s-a convins că nu erau decât vorbe goale.
46. loan Ursii

Cu un avânt fără pereche şi cu un dispreţ de moarte, cum nu

se mai găseşte decât la eroii din vremurile vechi, Ştefan sc repezi, in
seara zilei de 14 decembrie, cu ostaşii pedeştri asupra oraşului
ocupat de inamic.1Cu torţe aprinse cu care aveau să dea foc din toate
părţile oraşului, moldovenii au năpădit ca leii asupra inamicului, care
le cotropise ţara. Ca o furtună violentă, care provoacă panica şi
groaza, se avânta viteazul Domn la atacul suprem. Flăcările, care au
izbucnit din toate părţile, - căci ostaşii săi au aprins gardul dc lemn
din jurul oraşului, - i-au arătat locul, unde erau inamicii, pc care
spera desigur să-i surprindă nepregătiţi şi cuprinşi de panica produsă
de atac şi de foc.
Ungurii erau însă, din contră, gata dc luptă şi aşezaţi în linie
de bătaie, căci au fost puşi în cunoştinţă de un ungur, care văzând
mişcările lui Ştefan n-a întârziat să alerge la Baia ca să comunice
conaţionalilor săi că Domnul e gata să-i atace peste noapte cu 12.000
ostaşi12. Regele a avut astfel timpul necesar să ia toate măsurile
pentru apărare. Strateg, iscusit şi viteaz neîntrecut, el a ocupat
imediat toate străzile cu trupe şi le-a aşezat în linie dc bătaie.
Cu toate acestea moldovenii nu şi-au pierdut avântul şt
curajul. Cu un dispreţ de moarte fără seamăn, ei s-au avântat la atac.
dând lupta cu furie mai întâi la poartă, apoi pe străzi şi la răspântii.
Ungurii n-au putut rezista valului furios şi s-au retras3 spre interior,
unde se afla regele înconjurat de veterani şi de floarea oastei sale.

1Dlugosz dă aceste detalii: Socotind că a sosit timpul când cu putini, ar li

putut să angajeze lupta cu cei numeroşi, lăsându-şi caii şi bagajele in tabără,
alerga p e jos şi jără bagaje la Baia. După ce a trimis ostaşi înainte ca să dea foc
oraşului în câteva părţi şi după ce a izbucnit focul, a dat năvală asupra
ungurilor. Aprinderea oraşului e confirmată de Bonfînius.
2 Acest detaliu e dat de Bonfînius, care n-avea nici un interes să-l
inventeze.
3 Aceste amănunte le dă Bonfînius, ceea ce dovedeşte că moldovenii au
avut din primul moment victoria.
 1

__________________ Ştefan cel Mare _________________ 47

Aici lupta şi-a ajuns culmea. Se luptau pe viaţă şi pe moarte. Se

loveau cu atâta putere - scrie Bonfinius încât nimic nu se părea
mai teribil. Atât Ştefan cât şi oştenii săi nu se mai gândeau la viaţă,
ci numai la alungarea inamicului şi la mântuirea patriei. Lupta a fost
de o înverşunare excepţională şi a durat, cu toată violenţa ei, vreo
patru ceasuri1 până aproape de ziuă'. în lupta năpraznică a fost rănit
însuşi regele Matiaş de o săgeată cu trei vârfuri, care i-a pătruns în
regiunea dorsală, (nu departe de şira spinării, afirmă Bonfinius) în
aşa măsură că vârfurile n-au putut fi scoase din corp, decât după mai
mulţi ani.
Cu mare greutate regele a scăpat. Numai graţie trădării unui
moldovean123 a putut să sc evite ruşinea de a fi căzut prizonier în
mâinile ostaşilor lui Ştefan.
în stare disperată, chinuit de dureri, regele a fost scos din
luptă pe o targă ca să nu cadă viu în mâinile vitejilor moldoveni.

1 Ranzanus în Epitomes renan imgaricanim, voi. I, p. 502-503: Quatuor..

horas.... piignainm, cf. Fraknoi.
2 Dlugosz: Certamen vario marte usque in diliiculiim estraxit.
Din Bonfinius rezultă că la revărsatul zorilor lupta încetase. Lupta în oraş
de la pătrunderea în oraş şi până la locul unde se afla regele şi veteranii a durat,
după Ranzanus, 4 ore (de la orele 1 ale zilei de marţi 15 decembrie 1467 până
dimineaţa pe la orele 5). Data luptei de la Baia e arătată precis de Letopiseţul de
la Bistriţa, care scrie că Ştefan a dat atacul la 14 decembrie, lunea spre marţi. 14
decembrie 1467 cade într-adcvăr lunea. După Bonfinius atacul a început prin
aprinderea oraşului înainte de miezul nopţii. Toiul luptei a început după miezul
nopţii, deci marţi 15 decembrie de pe la orele 1 până pe la 5 dimineaţa. Data
luptei memorabile de la Baia e astfel 15 decembrie 1467. Dlugosz confirmă
această dată. El afirmă că Ştefan a năvălit la Baia în ajunul zilei de 15 decembrie
(prima vespera quindecima die mensis Decembris irmit). Atacul de noapte e
confirmat de regele Matiaş într-un document (quadam nocte cum Stephano
conflictum Veress voi. I, p. 4).
3 Acest moldovean a fost decapitat din ordinul lui Ştefan, scrie Dlugosz.
48 loan Ursu

Dezastrul mândrei oştiri a falnicului Corvin a fost, după

afirmarea lui Dlugosz, complet. Grav rănit, în stare disperată,
mândrul rege a dat ordin de retragere grăbită spre frontieră prin
pasul cel mai apropiat şi pe drumul cel mai scurt.
Ajungând în munţi, nefericiţii învinşi au găsit păsurile
închise cu copaci prăvăliţi, încât în graba retragerii s-au văzut siliţi
să-şi ardă carele şi bagajele şi să-şi ascundă numeroasele tunun
(după Dlugosz în număr de 500) ca să nu cadă în mâinile
moldovenilor.
Partea cea mai mare a armatei - scrie Dlugosz - s-a salvat
prin fugă}
Şi i-au dat Dumnezeu (pe unguri) în mâinile lui Ştefan şi
ale oştirii sale - scriu analele putnene şi foarte mulii fură tăiaţi,
iar alţii arşi în casele ce se aflau pe uliţele târgului. însuşi craiul1

1 Dlugosz, p. 437: Matias... dade ingenti... a Stephano... obrutus...

plurimis de suis desideratis.... in regnum Hungariae trepidus refugii... Hm
autem Valachicam cladem...
înfrângerea şi rănirea regelui Matiaş e confirmată de o scrisoare din
Veneţia cu data 21 februarie 1468 către ducele de Milan: Quello ho scripio de le
struzula hauto lo Re de Ungaria con quelli soy populi, he verissima et dicesi, chel
fa maior aparato per tomeli con maior posanza, per non lassar la cossa inului ei
ha hauto due ferite, una da una saete in la spala, l'altra de una lanza in uno
brazo. (Monumenta Hungariae Historica, voi. II Magyar Diplomacziai Emlekek.
voi. II, p. 96).
Acest pasaj se referă la rănirea de la Baia, iar nu în Ardeal, (cf. Panaitescu
Ştiri veneţiene contemporane asupra bătăliei de la Baia în Revista istorică, a
VID, 1922, p.47).
Acelaşi corespondent din Veneţia al ducelui de Milan, menţionează într-o
altă scrisoare de dezastrul, pe care l-a avut în Transilvania regele Matiaş, (le
roita ha hauto in Transilvania), ceea ce e, fără îndoială, o confuzie cu Moldova.
(Monumenta Hungariae Historica op. cit., p. 76). Dezastrul a fost, după
veneţianul amintit, pedeapsa lui Dumnezeu (he stato judicium dei).
 Ştefan ceI Mare 49

Matiaş fu săgetat' şi cu ruşine e întoarse în [ara sa pe o altă cale

strâmtă şi nepătrunsă:
Cronicarul oficial al regelui, Bonfinius, care în linii
generale, n-a denaturat adevărul atâta timp cât a trebuit să
povestească mersul expediţiei şi desfăşurarea luptei, a părăsit
terenul obiectivităţii, îndată ce a trebuit să arate înfrângerea regelui
şi a oastei sale.
El afirmă, din contră, că moldovenii au fost respinşi din
toate părţile târgului şi au fost siliţi să se retragă cu mari pierderi.
Abia 4000 de moldoveni ar fi scăpat - scrie el - , căci ceilalţi au
fost prinşi şi ucişi. Când s-a făcut ziuă - afirmă Bonfinius - s-au
găsit 7000 de moldoveni morţi, pe când unguri morţi nu s-ar fi
găsit decât 1200, cei mai mulţi fiind răniţi.
Cronicarii Turocz şi Ranzani denaturează de asemenea
adevărul. Dlugosz, din contră, înregistrează zvonul că au fost ucişi
10.000 de unguri (decan inillia eo proelio ex Hungaris occisa
referuntur), fără să dea numărul moldovenilor găsiţi pe câmpul de
luptă. El afirmă că ungurii au avut un dezastru complet (dade
ingenli), iar Matiaş a fugit înapoi îngrozit (in regnum Hungariae
trepidus refugit).
Italianul Carbo, denaturează adevărul în măsura cea mai
mare. El inversează cu desăvârşire situaţia, afirmând că au fost în

1 Rănirea regelui c continuată şi de documente. Regele Podiebrad, în

scrisoarea sa către Matiaş: Pcrsonam voslram liosiili ido petitam letliale vulniis
excepisse. (Teleki, voi. XI, p. 306).
2 La 25 decembrie regele se afla la Szent Miklos în Secuime, (Hurmuzaki
voi. II12, p. 175), iar la 30 decembrie se află la Braşov, (Teleki, voi. XI, p. 191).
N-avem nici un indiciu cu privire la numărul moldovenilor morţi.
In consiliul din anul unnător -, după cum reiese din documentul cu data
de 5 februarie 1468 - . lipsesc din 19 boieri, câţi se găsesc în documentul cu data
de 2 octombrie 1467, numai trei şi anume: vornicul Crasneş, Lazea Pitic şi
Şandru.
50 loan Ursii

luptă 12.000 unguri cu 40.000 moldoveni, că ungurii au obţinut o

victorie strălucită şi că însuşi Ştefan era să fie prins, dacă nu era
trădare!
Atât Bonfmius cât şi Carbo sunt panegiriştii regelui şi n-au
făcut decât să înregistreze în operele lor teza favorită a lui Matiaş,
că victoria a fost a ungurilor.
Căci regele Matiaş însuşi deşi purta în corpul său semnul
material al înfrângerii - săgeţile n-au putut fi scoase multă
vreme din spate - , totuşi izbutind să scape cu viaţă şi să-şi treacă
resturile armatei prin potecile munţilor, nu s-a sfiit să inverseze
rolurile şi să transforme înfrângerea în victorie. Interesul politic
al regelui cerea ca această teză să fie menţinută şi susţinută.
Ardealul fusese readus la ascultare abia câteva săptămâni mai
înainte şi vestea înfrângerii regelui, ar fi putut contribui ia
încurajarea rebelilor. Numeroşii inamici ai regelui ar fi putut
prinde curaj pentru o nouă ofensivă. De aceea regele a căutat să
răspândească peste tot teza sa favorită. între altele se cunoaşte
comunicarea făcută regelui Podiebrad al Boemiei, care se
reflectează din scrisoarea acestuia: - Ni s-a adus la cunoştinţă -
scrie Podiebrad lui Matiaş în scrisoarea cu data 9 februarie 146S
- că Serenitatea Voastră a luptat cu noroc în Moldova şi a
obţinut victoria dorită. (Nobis innotuit Serenitatem Vostram...
feliciter dimicando optatam victoriam reportasse...'
Oricât ar fi căutat însă regele să se lase târât de amăgirea
de sine, totuşi cruda realitate nu se putea denatura. El dusese cu
sine pe pretendentul Berindei şi voia să-l instaleze în Suceava.
Ostaşii lui Ştefan însă l-au biruit la Baia şi l-au silit să se
întoarcă rănit şi umilit înapoi. Voise să pedepsească pe Ştefan şi
providenţa a făcut, din contră, ca să primească el în vânjosul său1

1 Teleki, voi. XI, p. 306. Mai târziu regele scria: Am învins pe câţiva
Domni în Muntenia şi Moldova.... care s-au desfăcut de coroana noastră şi s-au
dat turcilor. (Fraknâi Mătyăs Kirăly levelei voi. I, p. 266).
 Ştefan cel Mare 51

corp săgeata moldovenească, care i-a produs grave dureri timp

de mai mulţi ani. Urmărise aducerea lui Ştefan în sfera de
influenţă a Ungariei şi a trebuit să culeagă cea mai dureroasă
decepţie. Trecuse munţii ca să lupte pentru onoare, şi s-a văzut
silit din contră, - scrie însuşi Bonfmius, - să lupte în acea
noapte mai mult pentru viaţă, decât pentru onoare.
Dacă a căutat să ascundă adevărul faţă de cei ce n-au fost
martori oculari ai umilirii sale, regele s-a sfiit, din contră, să
denatureze realitatea faţă cu aceia care au asistat la dezastrul din
noaptea de la Baia.
Astfel în actul, în care arată meritele lui Bânfi, care a
luptat alăturea de el în noaptea memorabilă, regele afirmă că
acesta a luptat pentru siguranţa persoanei şi a armatei noastre.1
Ajuns în Ardeal regele a pus dări mari pe locuitori cu
scopul ca să formeze o nouă oaste, cu care să spele ruşinea, căci,
după cum mărturiseşte Fraknoi, celebrul istoric ungur, altcum nu
îndrăznea să se întoarcă în capitală.
Evenimentele însă l-au convins să părăsească ideea
răzbunării şi să-şi concentreze energia pentru dobândirea
coroanei Boemiei, pentru care scop a şi declarat război regelui
Podiebrad la 31 martie 1468.*IX
,

1Veress voi. I, p. 2: Pro salute personae et exercitus noştri.

Braşovenii au fost răsplătiţi pentru ajutorul dat în război, unde au luptat
pro defensione honoris et status noştri regii (Hunnuzaki - lorga voi. XV, p. 65).
în actul, prin care arată meritele lui Csupor regele Matiaş afirmă că acesta a
primit 7 răni luptând pro honore status noştri (Veress voi. I, p. 4). Istvanffy
confirmă pe scriitorii poloni.
Annales Mellicenses (Monumente Gennaniae Historica. Scriptores voi.
IX, p. 525), scriu că regele şi-a pierdut aproape toată armata: 1491 Igitur Mathia
rege predicto defimeto, prins liabito conflictu cum Walacliis ubi fere totiun
perdidit exercitum.
52 loan Ursit

Protestul Polonilor contra regelui M atiaş

Cu toate că Ştefan a rezolvat chestia pretinsei

suzeranităţi ungureşti asupra Moldovei cu armele, totuşi polonii
au crezut necesar să intervină pe cale diplomatică şi să adreseze
la 16 martiel468 un protest către regele Matiaş pentru călcarea
vechilor convenţii dintre Polonia şi Ungaria şi violarea unei ţări,
care de ani îndelungaţi stă sub ascultarea regelui Poloniei.
Nobilii poloni roagă, - în această adresă - pe regele Ungariei să
renunţe la noua expediţie plănuită contra Moldovei şi să rezolve
chestiunea supremaţiei moldovene pe calea arbitrajului.
în răspunsul său regele Matiaş arată motivele, pentru
care a făcut expediţia contra lui Ştefan şi contestă polonilor
dreptul exclusiv asupra supremaţiei Moldovei.
Noi ştim din însăşi mărturisirea lui - scrie Matiaş - că
el (Ştefan) e supusul nostru ...şi întrucât vă linguşeşte şi pe voi
sub acelaşi titlu, o face după obiceiul său, căci în acelaşi chip se
arată şi fa ţă de tătari şi faţă de turci, bineînţeles cu scopul eu
între atâţia stăpâni (inter tot dominos) perfidia lui să rămână
cât mai mult timp nepedepsită.
Din această scrisoare reiese că Ştefan ar fi făcut
declaraţii de supunere şi regelui Matiaş. Dacă aceasta c adevărat,
- faptul nu poate fi confirmat, din lipsă de izvoare, - atunci
aceasta nu s-a putut întâmpla decât înainte de 1461, când s-a
constatat starea de război.
Cauza principală a expediţiei a fost însă, după cum ştim.
tocmai refuzul lui Ştefan de a se resemna la suzeranitatea
ungurească.
Chestiunea a fost rezolvată cu armele pe străzile din
Baia. Săgeţile primite de rege în coipul său pe câmpul de bătaie,
au fost răspunsul cel mai potrivit din partea lui Ştefan.
De aceea protestul Polonilor a fost inutil, cu atât mai
mult că regele Ungariei era prea obsedat de chestiunea coroanei
 Ştefan cel Mare 51

Boemiei şi prea chinuit de rănile primite la Baia, ca să mai rişte

o nouă catastrofă în Moldova.

Relaţiile cu Polonia

Un punct negru se ivi în relaţiile dintre Ştefan şi regele

Cazimir. Deşi acesta a primit din partea Domnului Moldovei o
nouă carte omagială - datată din Suceava 22 iulie 1468, - prin
care se obligă să n-aibă alt suzeran decât regele Poloniei, să nu
facă război, fără sfatul şi învăţătura domnului nostru şi să
presteze omagiul personal când regele va veni pentru acest scop
în Galiţia, totuşi Ştefan a înţeles să nu sacrifice nimic din
dreptul său suveran şi să considere suzeranitatea polonă pur
nominală. Din această deosebire de concepţii a rezultat punctul
negru din relaţiile lor.
Când regele Cazimir, bazat pe cartea omagială amintită,
s-a dus în februarie 1469 în Galiţia ca să primească jurământul
personal al lui Ştefan, acesta l-a făcut să aştepte 40 de zile în
zadar, fără să se grăbească să-şi facă apariţia, deşi a fost invitat
prin 2 soli anume trimişi pentru acest scop în Moldova.
El a invocat motivele specificate în tratatul din 1462,
care îi dădeau dreptul să amâne prestarea jurământului la o dată
apropiată. A fost astfel în spiritul tratatului când a invocat ca
motiv teama ca nu cumva ieşind din ţară să i-o ocupe turcii,
ungurii ori muntenii (Dlugosz).
Acest motiv n-a fost însă - afirmă Dlugosz - , decât un
pretext. Căci cauza adevărată n-a fost frica de invaziunea
duşmanilor, - zice cronicarul polon - , ci teama de captivitate (re
vera captivitate verabatur), fiind înştiinţat în secret de un
consilier al regelui că va fi băgat la închisoare, dacă se va
prezenta în persoană.
te loan Ursu

Ca să nu provoace indignarea regelui, el a depus

jurământul în faţa celor doi soli - cum făcuse şi în 1462 -
promiţând că se va prezenta cât de curând în Galiţia îndată ce
regele îl va înştiinţa cu două luni mai înainte.
Toate aceste detalii ni le dă Dlugosz, vestitul cronicar
polon contemporan. Deşi nu sunt confirmate de alte izvoare, cu
toate acestea ele nu pot fi puse la îndoială. Căci el ne dă prea
multe fapte precise, ca data plecării regelui din Cracovia (29
ianuarie), numele celor 2 soli, timpul petrecut de rege în
Lemberg (4 săptămâni), pentru ca să ne putem imagina că ar fi
inventate.
Faptele atribuite lui Ştefan sunt de altcum inerente nu
numai firii, ci şi concepţiilor sale politice. Căci el n-a înţeles un
moment să sacrifice nimic din drepturile sale suverane şi a
considerat supremaţia polonă ca o chestiune pur formală. A lăsat
Polonilor forma, n-a înţeles însă să sacrifice fondul. învingătorul
de la Baia, care de fapt nu primise nici un ajutor de la poloni în
momentele grele, voia să rămână de drept şi de fapt stăpân pe
acţiunile sale şi pe pământul străbun. Cazimir însă înţelegea ca
vasalul său să îndeplinească toate formalităţile cerute de dreptul
feudal.
Din această deosebire de concepţie a rezultat rezerva şi
răceala, care a durat necontenit între regele Cazimir şi Domnul
Moldovei.
Scena s-a repetat în anul următor (1470), când regele
Cazimir a aşteptat din nou pe Ştefan în zadar. Acesta, deşi
promisese să se prezinte în persoană pe ziua de 15 august 1470
în Cameniţa, a amânat şi de astă dată prezentarea pe motivul că
e reţinut de războiul cu Radu cel Frumos.
De astă dată regele avea cu el 3000 de soldaţi - ne spune
Dlugosz - şi a fost, cu drept cuvânt, neplăcut impresionat, deşi
s-a convins că într-adevăr Ştefan era reţinut de războiul cu
vecinul său din Muntenia.
 Ştefan cel Mare 55

Ca să salveze forma, regele a primit de bune scuzele şi

vorbele frumoase din scrisorile, pe care i le aduceau boierii
Stanciul şi Pascu, trimişi de Ştefan anume ca să îndulcească pe
pretinsul suzeran (Dlugosz).
Comedia s-a terminat şi de data aceasta, fără să se
transforme în dramă. Forma a fost salvată. Relaţiile au continuat
să rămână din punct de vedere formal nealterate. Punctul negru
al relaţiilor dintre cei doi şefi de stat n-a fost însă înlăturat.

Expediţia din Transilvania

Ştefan nu s-a mulţumit cu dezastrul ce l-a produs

ungurilor la Baia, ci căutând cu orice preţ să se răzbune, a
răspuns printr-o incursiune de revanşă în Transilvania.
Detalii mai precise şi numeroase asupra acesteia nu
avem. Expediţia e amintită de Letopiseţul de la Bistriţa, care
însă nu dă data precisă, ci înseamnă în mod lapidar că ea ar fi
avut Ioc în acelaşi an când a năvălit regele Matiaş în Moldova,
însemnarea e însă, în mod evident, greşită, căci bătălia de la
Baia a avut loc la 15 decembrie, aproape de sfârşitul anului
1467.
Din fericire însă găsim oarecare lămuriri la Dlugosz, atât
cu privire la data, cât şi cu privire la scopul expediţiei. El
precizează că Ştefan a întreprins expediţia pe timpul când regele
Matiaş era ocupat cu războiul contra lui Podiebrad, regele
Boemiei, şi se afla la Breslau, adică prin iunie 1469.1 Voind cu
orice preţ să răzbune injuria suferită, scrie Dlugosz, Ştefan a
năvălit ca o furtună (quasi quaedam tempestas) în Transilvania,

' O scrisoare a lui Matiaş din Breslau are data 12 iunie 1469 (Fraknoi
Mătyâs Kirăly levelei).
 '

56___________________ Ioan Ursu_______

pe care a devastat-o în chip cumplit şi s-a întors încărcat de prăzi

înapoi.
Tot din timpul acesta Dlugosz ne mai dă un detaliu, pe
care nu-1 putem verifica din lipsă de izvoare. El aminteşte că în
timpul când regele Matiaş purta războiul în Boemia, Ştefan a
trimis o armată sub conducerea lui Filip Pop în Transilvania, pe
care a devastat-o până la rîuleţ, unde ar fi avut două lupte cu
ungurii, după care victoriosul şi-a condus armata încărcată de
prăzi în Moldova.1
Se pare că la aceste expediţii, care ar fi avut loc în iunie
1469, face aluzie vicevoievodul Ardealului, Dominic de
Bethlen, care amintind de turburările produse de hoţii
Moldoveni, care obişnuiesc să prade în fiecare an pe loatilorii
din aceste părţi, ordonă bistriţenilor să alerge de urgenţă cu toţi
pedestraşii şi călăreţii la locul fixat pentru ca să pornească
contra acelor inamici ai noştri (document datat din Cluj 29
iunie 1469).
Deşi nu se pot verifica detaliile date de Dlugosz, totuşi se
poate trage din rândurile sale concluzia că Ştefan şi-a luat
revanşa pentru devastările suferite din partea regelui Matiaş,
căruia i-a răspuns cu aceeaşi monetă prin prădarea Transilvaniei.

1 Acest detaliu, după cât ştim, n-a fost cunoscut de istoricii noştri, -
intercalat în textul, ce cuprinde povestirea luptelor din Boemia. Care poate fi acel
râuleţ? Posibil să fie Oltul, care prin Secuime e inie. Filip Pop nu e cunoscut in
documentele Moldovei. Cu toate acestea faptul nu pare a fi inventat. Iată pasajul
lui Dlugosz sub anul 1469 (pag. 447, ed. Lipsea 1712): Sub iisdem diebus.
Slephanus Voevoda Moldaviae, misso exercilu, in Regnum Hungariae, cuius
Philippus Pop ductor erai, terram Transylvaniensem vastando, itsque ad riviihtm
depopulalur ubi duobus praeliis Hungaris illum opprimere satagentibits, viclor
exercitum, onustum praeda, in Valachiam traducit.
 Ştefan cel Mare IZ.

Prinderea şi uciderea lui Petru Aron

Deşi analele noastre nu fac nici o amintire despre

prinderea şi uciderea lui Petru Aron, faptul e precizat totuşi cu
oarecare amănunte de Dlugosz, care îl fixează în anul 1469,
imediat după povestirea expediţiei de revanşă a lui Ştefan din
Ardeal.
După ce a arătat că Ştefan s-a întors din Ardeal încărcat
de prăzi (onustus praeda rediit), Dlugosz adaugă că atunci s-a
trimis lui Petru, din partea boierilor daruri şi scrisori, prin care îl
invitau să vină să ia în stăpânire tronul Moldovei. Petru a dat
crezare şi a căzut în cursă. Prins de viu a fost adus la Ştefan, (ad
se usque perductwn) care i-a tăiat capul.1
Deşi evenimentul acesta ar părea fără importanţă
deosebită, totuşi el trebuie considerat ca unul din cele mai
însemnate din domnia lui Ştefan, nu numai prin intensitatea
satisfacţiei obţinute, dar mai ales prin faptul că el marchează
sfârşitul luptelor pentru consolidarea tronului şi dă lui Ştefan
libertatea de mişcări pentru o acţiune în stil mare, potrivită
geniului său.
împreună cu dobândirea Chiliei şi victoria de la Baia, el
înseamnă încoronarea tuturor sforţărilor făcute în decurs de 12
ani pentru consolidarea domniei.
Ca şi victoriile de la Chilia, Baia şi din Ardeal, uciderea
lui Petru Aron a contribuit la ridicarea prestigiului lui Ştefan şi
concentrarea tuturor energiilor în jurul său.

1 Nu e exclus ca răvaşul, cu data de 10 iulie 1468, care poartă iscălitura

celor mai de frunte boieri ai lui Ştefan, transmis braşovenilor prin boierul Iliaş, să
fie în legătură cu meşteşugită cursă, pe care de multă vreme, căuta să o întindă
Ştefan ucigaşului tatălui său. Braşovenii ar fi fost în acest caz complici. (Doc. la
Bogdan Documentele lui Ştefan cel Mare).[27]
 I

58. loan Ursu

Nemaiavând nevoie să cheltuiască de aici încolo energie

pentru luptele cu pretendenţii la tron, el va putea să-şi adune
toate forţele pentru idealul cel mare din vremurile sale, pentru
care luptase cu atâta glorie lancul Corvin, protectorul tatălui său.
înlăturată fiind cauza principală a duşmăniei cu regele
Matiaş prin dispariţia lui Petru Aron, Ştefan avea posibilitatea,
să schimbe în mod radical politica sa, printr-o alianţă cu fiul lui
lancul Corvin, cu ajutorul căruia să poată începe războiul sfânt
pentru emanciparea ţării sale de turci.

Capitolul II

Luptele pentru em anciparea M oldovei de tributul

turcesc
Luptele pentru dezrobirea M unteniei

Consolidându-şi în mod definitiv tronul prin dispariţia lui

Petru Aron, Ştefan a înlăturat din drum piedica principală, care
îi oprise braţul său vânjos de la luptele cu turcii. El avea acum
posibilitatea să-şi schimbe politica şi să înceapă o acţiune în stil
mare, menită să-şi scape ţărişoara sa de tributul, pe care nu l-a
putut refuza până acum din cauză că nu avusese libertatea de
mişcări necesară pentru un război atât de mare şi atât de
periculos.
Sufletul său mare a trebuit să suporte cu amărăciune
sarcina tributului, moştenită de la nevrednicul său predecesor. El
s-a resemnat numai constrâns de împrejurări. îndată ce acestea
 Ştefan cel Mare 59

au devenit favorabile a căutat să îndrepte barca ţării sale, în

direcţia idealului scump inimii sale.
Acest ideal nu se putea realiza atâta timp cât turcii erau
stăpâni în Muntenia, de unde puteau să pornească în orice moment
în contra Moldovei. De aceea cel dintâi pas, pe care trebuia să-l
facă pentru ajungerea ţelului său sfânt, era eliberarea Munteniei de
jugul turcesc. Căci ţara aceasta se afla faţă de turci, cu desăvârşire
în alte raporturi decât Moldova.
Pe când Domnul Moldovei n-avea altă obligaţie decât să
plătească tributul ca preţ al asigurării păcii, Domnii Munteniei erau
siliţi să dea, în afară de tribut şi daruri, chezaşi pe unul din copii, să
ajute pe turci cu oastea, să le dea un număr de copii boiereşti şi
tranzit pentru armată. Stăpâni pe Giurgiu, din care şi-au făcut un
cuib de observaţie, turcii au izbutit să aducă pe Domnul
Munteniei cu desăvârşire sub ascultarea lor.
Sacrificiile făcute de Vlad Ţepeş pentru mântuirea ţării
sale, n-au avut rezultatul dorit. Din contră au avut ca urmare
agravarea situaţiei şi strângerea cătuşelor ce legau ţara de
împărăţia turcească. Căci Radu cel Frumos fratele şi urmaşul lui
Vlad, a fost instalat în scaun de sultanul turcilor, căruia i-a
rămas credincios toată viaţa. El a fost un adevărat satelit al
sultanului Mahomet.
Vecinătatea lui a trebuit să-i displacă lui Ştefan cu atât
mai mult, cu cât acesta n-a păstrat relaţii normale cu turcii decât
constrâns de împrejurări.
în aceste condiţii Ştefan şi-a dat desigur seama că nu e
posibilă dobândirea independenţei Moldovei faţă de turci, atâta
timp cât Muntenia e cârmuită de un satelit al turcilor, care era
gata să execute toate poruncile şi capriciile sultanului.[28]
' Primul act al marii drame trebuia astfel să înceapă prin
înlocuirea lui Radu cu un Domn credincios cauzei creştine.
Emanciparea Moldovei de tribut era imposibilă fără de
eliberarea Munteniei de jugul turcesc.
60. loan Ursu

E xpediţia în M untenia. A tacul Brăilei

Sorţii au fost aruncaţi în februarie 1470 când Ştefan a

năvălit ca o furtună prin surprindere în Muntenia şi a prădat şi
dărâmat Brăila. Faptul e amintit de toate analele Moldovei.
Letopiseful de la Bistriţa ne dă chiar ziua, în care a avut loc
acest eveniment. în anul 1470, luna lui februarie în 27, marii1 în
săptămâna albă, au prădat şi au dărâmat Ştefan Brăila. [29]

Luptele cu tătarii

Aceasta e cea dintâi manifestare războinică cunoscută

dintre cei doi Domni. Luând ofensiva contra lui Radu, Ştefan îşi
dădea desigur seama că intră în luptă cu aliaţii lui Radu, care
erau turcii şi tătarii. Acţiunea contra lui Radu, trebuia să producă
reacţiune din partea acestora. Căci invazia tătarilor, de care
vorbesc analele noastre, nu e desigur decât un răspuns la
invaziunea lui Ştefan în Muntenia. Viteazul Domn a făcut însă
faţă situaţiunii: în anul 1470 august 20 au venit o mare mulţime
de tătari scriu Analele putnene, şi i-au biruit Ştefan Voevod la
dumbrava de la Lipinţi aproape de Nistru, iar Letopiseţul lui
Azarie adaogă: Şi le-au gonit urma şi le-au luat toată prada'.12

1 27 februarie 1470 cade într-adevăr marţi. La 8 februarie Ştefan era în

Suceava.
2 Dlugosz pune năvălirea tătarilor în legătură cu cea pe care au întreprins-o
tătarii în anul 1469 în Polonia. Cu acea ocazie o parte din tătari au năvălit şi in
Moldova.
Faţă cu data precisă a Analelor putnene şi a Letopiseţului lui Azarie. noi
nu putem să preferăm pe Dlugosz, deşi nu e exclus ca tătarii să fi năvălit şi in
1469 şi în 1470.
 Ştefan cel M are 61

Ştefan ar fi izbutit, afirmă Dlugosz, să ia prizonier pe fiul

hanului. Acesta a trimis, - scrie Dlugosz - o ambasadă
pompoasă de 100 de soli, cu scopul ca să intimideze pe Ştefan şi
să-l convingă să dea libertatea fiului său. Domnul Moldovei,
bărbat cu suflet mare, nu s-a lăsat însă intimidat de ameninţările
hanului, şi a tăiat pe fiul hanului în patru bucăţi în faţa solilor,
care au avut aceeaşi soartă, căci au fost traşi în ţeapă, afară de
unul, care cu nasul tăiat avea să întoarcă la hanul ca să-i ducă
răspunsul. Astfel a răzbunat el - scrie Dlugosz - sufletele
morţilor săi (suorum sic ultus est manes).

Sfinţirea m ănăstirii Putna

Câteva zile după aceasta, la 3 septembrie, eroul victorios

îşi odihnea braţul şi sufletul ascultând serviciul divin la sfinţirea
mănăstirii Putna1, a cărei zidire începuse câţiva ani mai înainte -
în 1466 ea primea daruri de la Ştefan - şi a cărei sfinţire
însemna încoronarea tuturor succeselor sale.

1 Arhimandrit al mănăstirii era Ioasaf, care fusese mai înainte egumen la

mănăstirea Neamţului. Serviciul divin a fost săvârşit de mitropolitul Teoctist,
episcopul Tarasie de la Roman, fiind de fală egumenii tuturor mănăstirilor şi
întreg clerul preoţesc în număr de 64 (Analele putnene).
în documentul din 12 septembrie 1464 (Bogdan, Documentele lui Ştefan
cel mare, voi. 1, p. 83) sunt arătaţi egumenii mănăstirilor: Teodor de la Bistriţa,
Ioasaf de la Neamţ, Anastasie de la Moldaviţa, Stahie de la Probota. Ioasaf a
trecut la Putna, fiind înlocuit la Neamţ cu Silvan. încă de la 8 februarie 1470,
Ioasaf apare ca martor în calitate de egumen al Putnei (Bogdan, voi. I, p. 141). La
1 aprilie 1470 se găseşte ca egumen al mănăstirii Neamţ, Silvan (Bogdan, voi. I,
p. 143). în 1466 Ştefan face o danie mănăstirii Putna (Bogdan, voi. I, p. 111).
SL loan Ursu

N ăvălirea lui Radu în M oldova

Lupta de la Soci

După aceste scurte monumente de recreare a corpului şi

sufletului, neobositul Domn şi-a continuat opera sa războinică
făcând pregătiri pentru continuarea războiului cu Radu, căruia îi
distrusese cel mai însemnat port de la Dunăre.
Cum atacul Brăilei şi invazia tătarilor, n-au fost decât
manifestaţiuni parţiale ale unui război, care avea să dureze până
la ajungerea ţintei finale, care era sustragerea Munteniei de sub
influenţa turcilor, prin înlocuirea lui Radu, Ştefan a luat măsuri
pentru pregătirea războiului lung prin cumpărarea de arme de la
braşoveni1 La 11 noiembrie 1470 Radu se plânge către
braşoveni că au pace şi concordie cu Ştefan, îi adăpostesc
spionii acestuia şi îi vând arme.
în anul următor, 1471, Radu şi-a concentrat toate forţele
ca să dea revanşa pentru arderea Brăilei. A năvălit în Moldova,
dar la Soci în judeţul Bacău, s-a ciocnit de Ştefan, care i-a
zdrobit toată oastea şi i-a luat toate steagurile. [30]
în anul 1471 luna lui martie în 7, într-o jo i12, s-au dat
lupta cu Radu Voevod la Soci - scrie Letopiseţul de la Bistriţa -
şi au birut Ştefan Voevod... şi au omorât mare mulţime dintre ei.
Şi toate steagurile lui au fo st luate, chiar marele schiptru
(steagul ţării) al lui Radu fo st luat; şi mulţi viteji au fost prinşi
atunci, care mai apoi fură tăiaţi; lăsat-au cu viaţă numai pe doi
boeri mari, pe Mircea comisul şi pe Stan logofătul.3

1 Documentul are data Buzău. In die translacionis Bead Aiigustini, ceea

ce înseamnă 11 octombrie şi nu 18 februarie (Humuzaki, voi. XVI, p. 75).[31]
2 7 mai 1471 cade într-adevăr joia, ceea ce ne indică că data letopiseţului e
precisă.
3 Aceşti boieri au fost şi ai lui Vlad (Bogdan, Relaţiile cu Braşovul, p. 105).
 Ştefan cel Mare 61

Cronica Moldopolonă adaogă că războiul a avut loc la

Soci în Muntenia. O localitate Soci nu există însă în Muntenia.
Se găseşte însă în judeţul Bacău, aproape de graniţa Munteniei.
Dacă lupta ar fi avut loc în Muntenia, letopiseţul, care are date
precise, fără îndoială că n-ar fi uitat să specifice. De aceea
înclinăm a crede că bătălia a avut loc în Moldova.
O scrisoare a lui Ştefan din Vaslui (13 iulie 1471) către
regele Poloniei aminteşte de o invazie a lui Radu în Moldova1 în
zilele trecute. E foarte probabil ca această expresie (zilele
trecute), să fie o aluzie la invazia din martie, pe care intenţionat
să o fi arătat la o dată mai apropiată ca să poată avea o scuză mai
mult pentru neîndeplinirea cererii regelui Cazimir de a se prezenta
în Polonia pentru omagiul personal.
De aceea scrisoarea începe prin arătarea pericolelor, la care
a fost expusă Moldova din partea tătarilor, turcilor, muntenilor şi
ungurilor care ne atacă foarte adeseaori (sepissime infestant). Din
această cauză, - se scuză el - n-am putut să execut cât de puţin
cererile (mandata) Serenităţii Voastre, şi nu pot în nici într-un chip.

S-a pus în legătură cu acest război tăierea capetelor celor trei boieri,
menţionată de unele anale moldovene: Isaia vornicul, Negrilă paharnicul şi Alexa
stolnicul.
Isaia a fost în consiliu de la începutul domniei, mai întâi ca postelnic
(1457), iar de la 1458 până la 1465 i s-a încredinţat Chilia, pe care a condus-o
până la 1468 când a fost făcut vornic.
Negrilă se găseşte paharnic de la 1462 până la 1470.
La 13 august 1471, atât Isaia cât şi Negrilă nu se mai găsesc în consiliu.
Isaia a fost înlocuit prin Bodea, iar Negrilă prin Dajbog.
Alexa stolnicul nu se găseşte în documente. Stolnic era în 1479 Luca. La
13 august 1471 Luca e pârcălab de Cetatea Albă, iar stolnic e Toma. Se vorbeşte
însă într-un document din 10 septembrie 1471 de Oana, fratele lui Alexa spătarul.
1 Radu venit in regnwn mewn, ut idem anichilando devastaret me et
regnum mewn. (Bogdan, voi. II, p. 312).
 loan Ursu
M.

Radu - continuă Ştefan - a ridicat o cetate la graniţă pe

malul Şiretului, dar şi el a construit una de cealaltă parte, abătând
cursul Şiretului, ca să curgă pe la fortăreaţa moldoveana. Cu
multă fineţe adaugă rugămintea ca regele să trimită soli la Radu
ca să medieze o pace adevărată ca să putem f i gata în orice
moment să facem servicii Serenităfii Voastre.
Fraza din urmă nu e decât o formulă abilă ca să convingă
pe regele Cazimir de bunele sale sentimente în cc priveşte
prestarea omagiului personal, motivând neîndeplinirea acestei
formalităţi prin războiul cu Radu, care a tăbărât în Moldova in
zilele trecute.
Scrisoarea nu e decât un lanţ de abilităţi pentru
justificarea neprezentării pentru prestarea omagiului. O verigă
din acest lanţ este şi fraza prin care scuză netrimilerca fiului său
Alexandru împreună cu 1000 călăraşi în suita lui Vladisluv, fiul
lui Cazimir, ca să-şi ia în primire tronul din Boemia. Serenitatea
Voastră poate să aibă în considerare - răspunse Ştefan - că nu
pot lăsa în nici intr-un chip pe copilul meu, care e în etate atât
de fragedă1 în mâinile streinilor, căci e crud şi lipsit de minte .şi

1Alexandru n-avea decât 7 ani. Ştefan s-a căsătorit cu Evdochia la 5 iunie

1463 (Analele Moldovei). La 28 aprilie 1464 Alexandm e aminlit pentru întâia
oară într-un document. De la această dată încoace aproape toate documentele
poartă pe lângă credinţa lui Ştefan şi a fiului său Alexandru. El s-a născut astfel
în primăvara anului 1464 din căsătoria cu Evdochia.
Din documente putem să reconstituim anul naşterii şi morţii tuturor
copiilor. îndată după naştere figurează în documente; după moarte nu mai sunt
amintiţi. De exemplu Iliaş e amintit într-un singur document, ceea ce înseamn 5 câ
n-a trăit decât câteva zile (Bogdan, voi. I, p. 182).
Astfel nu putem să dăm crezare pomelnicului de la Bistriţa că Alexandru
e fiul Maruştei. El apare în documente exact 10 luni după căsătoria lui Ştefan cu
Evdochia, ceea ce e o dovadă că s-a născut din această căsătorie. în anul 1489 s-a
căsătorit, în vârstă de 25 ani. (Veress, voi. I, p. 41). Pe inscripţia, care vorbeşte dc
un fiu al lui Alexandru la 1480 (Melchisedec) nu putem pune temei. Kozak crede
că e unchiul (Inscripţii, p. 108).
 Ştefan cel Mare 61

de înţelepciune şi ca atare incapabil să facă vreun serviciu

strălucitului fiu al Serenităţii voastre1.

înlocuirea Iui Radu

Cu toate că regele a luat în serios cererea lui Ştefan

pentru intervenţia la Radu trimiţând la acesta soli ca să
mijlocească pacea - după cum afirma el însuşi în răspunsul dat lui
Ştefan - totuşi războiul a continuat cu o violenţă şi mai mare ca
până atunci.
Căci Ştefan a luat toate măsurile şi a făcut toate pregătirile
necesare ca să dea lui Radu lovitura de graţie.
Pentru acest scop a obţinut neutralitatea regelui Matiaş şi a
stabilit legături cu Uzun Hasan, hanul turcomanilor. în acelaşi timp
a luat la sine pe Basaraba cel Bătrân*12, fiul lui Dan II, ca să-l
instaleze pe tronul Ţării Româneşti, sperând să aibă în el un pion
în contra turcilor. Căci Ştefan şi-a însuşit politica marelui erou al
creştinătăţii, Iancul Corvin, care a urmărit necontenit să-şi aibă
în Muntenia pioni credincioşi în contra turcilor. Căci numai
având oamenii săi fideli în Bucureşti ar fi putut să-şi ajungă
idealul dorit de a scăpa de tribut şi a feri Moldova de a cădea în
situaţia dureroasă, în care căzuse Muntenia.

Tot din documente s-ar putea reconstitui anul morţii sale, chiar dacă n-am
avea data (25 iulie 1496). în 1496, într-un document din ianuarie sunt arătaţi ca fii
Alexandru şi Bogdan Vlad. în documentele din 1497 figurează numai Bogdan
Vlad. In 1496 Alexandru a trecut din viaţă.
Faptul că la 12 ani ar fi fost alături de Ştefan la Valea Albă, (Melchisedec,
Inscripţia de la Răsboeni) nu e contra dovadă.
1 Sub iscălitură el adaugă: Gaia... la toate poruncile Serenităţii Voastre.
2 E numit Laiotă. încă din 1472 Radu se temea ca Laiotă şi Ştefan să nu
năvălească în Muntenia.
 66 loan Ursu

Urmând exemplul lui Iancul Corvin, care scotea şi punea

în Muntenia Domni după plac, Ştefan a adăpostit la sine pe un
descendent al Basarabilor, care trăise până atunci în Ardeal,
pentru a-1 instala în locul lui Radu, în speranţa că va avea în el
un stâlp al politicii sale.
Sultanul era ocupat în Asia cu războiul contra lui Uzun
Hasan. Momentul pentru atacul decisiv se părea favorabil.
La 8 Noiembrie 14731 Ştefan împreună cu Basaraba
împărţea la Milcov ostaşilor steaguri pentru a trece pe pământul
lui Radu ca să-l alunge din ţară.
La 18 noiembrie12 s-a ciocnit cu armata Iui Radu, în care
se aflau şi turci (Turcorum etiam subsidio auctum)3 la Cursul
Apei (în judeţul Râmnicul Sărat).
Lupta durat trei zile (de joi 18 noiembrie până sâmbătă
20 noiembrie).4 în noaptea de sâmbătă spre duminică Radu a
părăsit câmpul de luptă şi a fugit cu oastea ce-i rămăsese in
Bucureşti (în scaunul său numit Dâmboviţa). Ştefan l-a urmărit cu
toată oştirea, a împresurat pe Radu şi la 24 noiembrie a izbutit să
cuprindă cetatea şi să intre în ea. Radu a scăpat cu fuga. Familia lui
şi toate averile sale au căzut în mâinile lui Ştefan.
In 24 ale aceleiaşi luni - scrie Letopiseţul de la Bistriţa -.
într-o miercuri5, lua Ştefan cetatea şi intră într-ănsa şi luă pe

1La 14 octombrie 1473 Ştefan era încă în Suceava (Bogdan, Documentele

lui Ştefan cel Mare, voi. 1, p. 186-189).
2 Letopiseţul de la Bistriţa scrie că lupta a început joia. Letopiseţul lui
Azarie dă ca dată pentru începerea luptei 18 noiembrie, care cade într-adevăr joia
3 Ştefan ar fi comunicat regelui polonilor că în armata lui Radu se aflau şi
turci. (Dlugosz, p. 508).
4 Aceste date sunt din Letopiseţul de la Bistriţa. 20 noiembrie 1473 cade
într-adevăr sâmbăta.
5 24 noiembrie 1473 cade într-adevăr miercurea. La 9 decembrie 1473
Ştefan era înapoi în Suceava.
 Ştefan cel Mare 6L

Doamna lui Radu Voevod şi pe Jica lui, unica sa fică, şi toate

comorile lui şi toate hainele lui şi toate steagurile lui... Şi petrecu
acolo trei zile în veselie....1
Basaraba a fost instalat în scaun. Ştefan şi-a ajuns pentru
un moment idealul. Muntenia a fost sustrasă de sub influenţa
turcilor şi adusă sub protecţia marelui Domn al Moldovei.
Sacrificiile făcute au dat pentru un moment rezultatul dorit.

R evenirea lui Radu cu ajutorul turcilor.

Fuga lui Laiotă

Din nefericire însă norocul n-a surâs multă vreme lui

Ştefan şi protejatului său Laiotă. Situaţia favorabilă n-a durat
decât o clipă, din cauză că sultanul a terminat campania sa
victorioasă din Asia mai repede decât s-ar fi aşteptat."
încă din septembrie 1473 războiul era terminat şi
sultanul îşi făcea intrarea în Capitală. Forţele sale erau astfel
disponibile în momentul când Ştefan a ocupat Bucureştii. El
putea să-şi ajute favoritul şi să facă toate pregătirile pentru
expediţia de pedeapsă123 contra lui Ştefan, care stabilise legături cu

1 Dezastrul lui Radu e descris de toate analele şi cronicile noastre. El e

confirmat de Dlugosz, care scrie că după sărbătoarea Bobotezei din 1474 a venit
la regele Cazimir solul lui Ştefan, Turculeţ, care i-a adus vestea că Radu, care
avea ajutoare de la turci, a fost alungat şi că soţia şi cele 2 fete şi toată averea din
Cetatea Dâmboviţei au căzut în mâinile sale. Ca dovadă a victoriei sale Ştefan a
trimis lui Cazimir, la 16 ianuarie 1474, 28 de steaguri luate de la inamic.
2 Această expediţie este descrisă pe larg de Angiolello. Radu a trimis
sultanului un contingent de 12.000 Munteni sub conducerea unui membru al
familiei sale. (Ursu Donado da Lezze, Hisloria Turchesca).
3 Prin decembrie s-a aflat la Constantinopol de pregătirile ce le făcea
sultanul indignat contra lui Ştefan (Gelcich 631).
mm
68. loan Ursu

Uzun Hasan şi a avut îndrăzneala să sustragă Muntenia de sub

influenţa turcească.
Greşeala lui Ştefan a fost că şi-a ales prea târziu momentul,
deşi se pare că a fost în legătură cu Uzun Hasan. Prin iunie lovitura
ar fi avut mai mulţi sorţi de durată, deoarece Laiotă ar fi avut
timpul necesar să-şi consolideze situaţia. în momentul când a fugit
la turci (24 noiembrie), sultanul avea la dispoziţie toate forţele
pentru a le trimite în ajutorul lui Radu. -
Cu ajutor de la Mahomet D, care i-a dat 15.000 turci. Radu
s-a întors contra lui Laiotă, cu care se ciocni la 23 decembrie1 şi-l
birui. Laiotă s-a refugiat în Moldova. Radu şi-a reluat tronul. Toate
sacrificiile făcute de Ştefan au rămas zadarnice. Visul său a fost
spulberat. Muntenia a ajuns din nou sub călcâiul turcesc.

N ăvălirea turcilor în M oldova

Turcii nu s-au mulţumit să instaleze pe Radu. După ce au

reocupat Muntenia, au întreprins expediţia pentru prădarea
Moldovei, drept demonstraţie pentru ofensiva lui Ştefan în
Muntenia. Turcii veniră pe urma lui Basarab - scrie Letopiseţul
de la Bistriţa - şi îşi aşezară tabăra la Bârlad, decembrie în 31.
într-o vineri2 şi apoi sloboziră navrapii şi pustiiră (ara. Faptul e

123 decembrie 1473 cade într-adevăr joia. Laiotă a stat în scaun timp de o
lună, de la 24 noiembrie până Ia 23 decembrie.
2 31 decembrie 1473 cade într-adevăr vinerea.
La 19 ianuarie au sosit, - scrie Dlugosz - soli moldoveni la Cazimir, care
i-au adus vestea tristă că Radu cu ajutorul turcilor şi-a recucerit ţara ucigând
pârcălabii puşi de Ştefan peste cetăţi, şi că au prădat o bună parte din Moldova.
Nuncius aller foedavit, referens Casimiro Regi, Radulonen auxiliantibus sibi
Turcis, Bessarabiam récupérasse... et praefectos castromm, quos Stephanm
instituerai, castris conquisitis trucidasse et agrum Valachicum in magna parte
igné populasse (Dlugosz, p. 508).
 Ştefan cel Mare 69

confirmat de Dlugosz, care rezumă declaraţiile făcute la 19 ianuarie

1474 regelui Cazimir de solul lui Ştefan şi anume căderea
Munteniei, uciderea pârcălabilor puşi de Ştefan şi devastarea unei
bune părţi din Moldova.[32]
Solul a cerut regelui - afirmă Dlugosz - să trimită o armată
în ajutorul Moldovei. Cazimir ar fi trimis - afirmă Dlugosz -
armata din Podolia sub conducerea lui Buczaczki. Pe lângă aceasta
au fost expediaţi 2 soli ca să medieze pacea între Ştefan şi turci,
sau, în cel mai rău caz, să încheie armistiţiu pentru ca cu atât mai'
uşor să poată să dea Ştefan... ajutor contra ungurilor1.
Cei 2 soli, Bisowski şi Suchodolski s-au prezentat lui
Ştefan la Vaslui12 dar s-au convins că n-avea de gând să facă pace
din cauză că era convins că Radu n-ar fi putut să observe condiţiile
păcii, întrucât nu era stăpân pe ţara lui, ci depindea de voia şi
capriciul turcilor, din mâna cărora şi-a primit ţara (Dlugosz).

R eaducerea M unteniei sub sfera Iui Ştefan

Laiotă iarăşi Dom n al M unteniei

Deşi izvoarele nu ne mai dau lămuriri cu privire la

continuarea luptelor lui Ştefan, care nu voise să facă pace cu Radu,
ci stă gata de război prin februarie 1474 în tabăra de la Vaslui3,

1 Dlugosz, p. 508. Cronicarul polon scrie că regele Cazimir a promis

împăratului Frideric să-l ajute în anumite condiţiuni contra regelui Matiaş cu trei
armate: una din partea sa, alta din partea lui Ştefan şi alta din partea fiului său
Vladislav, regele Boemiei.
2 în curtea de la Vaslui. Cei doi soli au ajuns aici probabil prin februarie.
La 19 februarie erau încă în Polonia.
3 în februarie, turcii părăsiseră Moldova. Scrisoarea lui Ştefan de la 18
februarie, din Vaslui e fără îndoială din anul 1474. La Bogdan (Documentele lui
Ştefan cel Mare) e trecută la anul 1476 (s. 1470). Este însă din 1474, căci în acest
an, în februarie, Ştefan era cu tabăra la Vaslui. S-au dus îndărăt turcii se
70 loan Ursu

totuşi se poate trage concluzia că Laiotă, cu ajutorul moldovenilor

a recucerit Muntenia de la turci, deoarece îl vedem prin primăvara
acestui an (1474) stăpân în Muntenia, iar pe Radu dispărut de pe
scenă.1[33]
Letopiseţul de la Bistriţa aminteşte faptul acesta în fraza
laconică: Şi se întoarseră şi prădară şi în ţara Muntenească toţi ce·,
ce erau cu Basarab.
Pe de altă parte posedăm o scrisoare a lui Laiotă, fără daţi
din conţinutul căreia se poate trage concluzia că Laiotă a redevenit
stăpân pe situaţie în primăvara anului 1474. Căci în aceasta
scrisoare Laiotă cere braşovenilor ajutor contra turcilor şi aminteşte
de armata cu care Ştefan vine în ajutorul său.
Să-mi trimiteţi aici voinici în ajutor şi să le daţi arme -
scrie Laiotă braşovenilor - că de va da Dumnezeu nu veţi mai avec
frică de turci ca până acum... căci se află acum la domnia mec
solul fratelui meu Ştefan Voevod jupan Vulpaş logojătul; şi I-c
trimis înainte, iar Ştefan... vine cu toate oştirile sale in ajutor,c.
nostru... Aşa să ne staţi şi voi în ajutor cu ce puteţi, ca să ne
apărăm de turci şi de vrăjmaşii noştri...
Acest moment de duşmănie cu turcii şi prietenie cu Ştefan
n-a putut fi decât în primăvara anului 1474, până în mai, deoarece
în iunie 1474 Laiotă era deja trecut în tabăra turcilor şi în relaţii
ostile cu Ştefan.

Trecerea lui Laiotă pe partea turcilor

Cauza trecerii lui Laiotă în tabăra turcilor şi zădărnicirea

tuturor sacrificiilor şi visurilor lui Ştefan, nu trebuie explicată

potriveşte numai pentru acest an, când turcii au prădat prin decembrie - ianuarie
Moldova, iar în februarie erau întorşi înapoi.
1 Iorga Studii şi documente, voi. III (Cronica sârbească: Obiit Radul147-
p.2).
 Ştefan cel Mare 21

prin prisma'sentimentală, ci prin legea de fier, care guvernează

indivizii şi popoarele, a necesităţii conservării.
îndată ce şi-a ajuns, cu ajutorul lui Ştefan, din nou visul,
Laiotă a trebuit să constate că nu se poate menţine în domnie
contra voinţei atotputernicului sultan, care avea garnizoană cu
ostaşi la Giurgiu, 64 km. departe de Bucureşti, pe când
protectorul său Ştefan era la distanţă de sute de kilometri.
între două forţe, care exercitau presiune asupra sa, între
sentimentul recunoştinţei şi necesitatea conservării, aceasta din
urmă a câştigat ascendentul. Dacă voia să-şi conserve tronul - şi
acesta a fost visul lui Laiotă, căci încă de la 1460 îl vedem
urmărind tronul avut de tatăl său Dan -, aceasta nu se putea
decât prin câştigarea bunelor graţii ale atotputernicului sultan.
După dispariţia de pe scenă a lui Radu, ceea ce a trebuit
să se întâmple în primele luni ale anului 1474, în împrejurări
necunoscute, a dispărut orice piedică pentru acord cu sultanul,
care se va fi arătat dispus să recunoască faptul împlinit, îndată ce
Laiotă se va fi declarat dispus să îndeplinească toate condiţiunile
cerute şi anume să meargă în persoană la Poartă, să dea tributul,
copii boiereşti şi la nevoie ajutor în oaste şi tranzit pentru armata
turcească.
Schimbarea de front a trebuit să aibă loc în decursul
primăverii anului 1474, căci în iunie 26 găsim într-o scrisoare
faptul îndeplinit. M-am dus la turci la marele împărat - scrie
Laiotă la 26 iunie - 1 şi mi-am făcut pace şi bine, şi m-am nevoit
şi pentru binele vostru. Deci să vă pară bine şi vouă....1

1 Scrisoarea publicată la Bogdan (Relaţiile cu Braşovul p. 145) n-are decât

data lunii şi zilei. Data anului lipseşte. Din conţinutul ei însă se poate reconstitui
anul, care e, fără îndoială, 1474.
72 loan Ursii

N oua expediţie a lui Ştefan în M untenia

Această schimbare de front a lui Laiotă a stricat tot edificiul

construit cu atâtea sacrificii de Domnul Moldovei. El a trebuit să
fie foarte dureros impresionat de gestul lui Basaraba, care într-o
clipă a distrus întreaga sa operă. Totul trebuia reînceput.
Domnul Moldovei nu era însă din aceia, care se descurajează
la cea dintâi lovitură. Cu energia sa caracteristică, el a luat imediat
toate măsurile ca să reclădească edificiul, distrus într-o clipă de
Laiotă. El a găsit un alt pretendent din neamul Basarabilor ca să-l
aşeze pe tronul Munteniei, aşa cum făcuseră mai înainte cu Laiotă
Acest nou aliat, în care spera să aibă un pion, a fost Basaraba cel
Tânăr, numit Ţepeluş, care pribegise multă vreme prin Transilvania
şi se intitula fiu al lui Basaraba. Prin august 1474 Ştefan era la
Vaslui, unde organiza desigur expediţia.
Cu ajutor de la ungurii din Ardeal, Ţepeluş a năvălit in
Muntenia, în acelaşi timp cu Ştefan. Acţiunile lor au fost
coordonate.
La 1 octombrie Ştefan ocupa şi arse cetatea Teleajenul.
tăind capetele pârcălabilor şi luând în captivitate pe femeile lor. Pe
când însă Ştefan, ca mai întotdeauna, a fost învingător, aliatul său
Ţepeluş a fost înfrânt în lupta de la 5 octombrie. în cele din urmă
însă - spune Letopiseţul de la Bistriţa - la 20 octombrie, a izbutit şi
Ţepeluş să învingă pe Laiotă.
în aşa chip credem că trebuie explicate însemnările
laconice din Letopiseţul de la Bistriţa. în anul 1474 octombrie 1 -
scrie letopiseţul - luat-au Ştefan Voevod Cetatea Teleajenului şi au
tăiat capetele pârcălabilor şi pe femeile lor le-au robit. Şi mulţi
ţigani au luat atunci, iar cetatea au ars-o.
 Ştefan cel Mare 73

Intr-aceiaşi lună în 5 au fost răsboi cu ungurii şi cu

Ţepeluş şi i-au biruit; iar în 20 ale aceleiaşi luni au bătut şi pe
Basarab.
Letopiseţul lui Azarie clarifică textul confuz al celui de
la Bistriţa. In 1474, octombrie în 5, au fost răsboi cu Ţepeluş şi
cu ungurii în Ţara muntenească şi au fo st bătuţi.
Cu toate că Laiotă a fost învins de Ştefan şi în cele din
urmă şi de Ţepeluş totuşi acesta din urmă nu s-a putut menţine
în domnie, din cauză că tocmai în acest timp - prin octombrie
când aveau loc luptele aprige între Ştefan şi Laiotă, au intrat în
Muntenia oştile paşei Soliman Eunucul, care avea ordin de la
sultan să recucerească Muntenia şi să treacă în Moldova ca să
pedepsească pe Ştefan.

Expediţia paşei Solim an în M oldova

Cauzele expediţiei

Cei dintâi nori s-au ivit, - după cât se ştie - în 1465 din
cauza ocupării Chiliei, râvnită şi de sultan, care voia să-şi facă
din ea o bază de operaţii contra Moldovei. Norii ce se iviseră
atunci au fost risipiţi prin daruri, tribut şi prin promisiuni.
Constrâns de împrejurări Ştefan s-a resemnat la
continuarea tributului. îndată ce şi-a văzut însă consolidat
tronul, prin dispariţia lui Petru Aron, el a pus bazele unei politici
în stil mare, potrivită geniului său, menită să scape Moldova de
tribut. Astfel a reluat firul politicii creştine a lui Iancul Corvin,1

1 Tot aşa Cronica Moldopolonă: In 1474 octombrie 9 s-au bătut Ungurii

cu Muntenii. Peste Unguri era Ţepeluş şi au fost bătuţi Ungurii [Cronicile slavo-
române, ed. P.P. Panaitescu, p. 180]
74. loan Ursii

protectorul tatălui său, şi a început luptele pentru readucerea

Munteniei în sfera de influenţă a Moldovei.
Pentru acest scop el a legat prietenie cu statele, care erau
în război cu turcii. In primul rând a închegat bune relaţii cu
braşovenii, care i-au furnizat arme şi cu secuii, care au ajuns cu
totul sub influenţa sa1 şi îi dădeau chiar soldaţi pentru război.1 2
[34] Aceste bune legături cu ardelenii3 aveau să ducă la
stabilirea unor relaţii de prietenie cu regele Matiaş, cu atât mai
mult că orice piedică pentru aceasta dispăruse după decapitarea
lui Petru Aron.
încă din 1471 se constată sol de-al lui Ştefan la regele
Matiaş, iar în 1473 ardelenii sperau să ajungă la pacea dorită.
[35] Căsătoria cu Maria de Mangop în 1472 a contribuit desigur
la încurajarea politicii sale creştine. [36]
De asemenea a intrat în legături cu hanul turcoman al Persiei.
Uzun Hasan, care în 1473 a purtat lupte crâncene cu sultanul
Mahomet. Acest război a dat prilej lui Ştefan să-şi pună în practică
planul pentru înlocuirea lui Radu. A întreprins deci în toamna anului
1473 expediţia în Muntenia, a învins pe Radu, ajutat de oşti turceşti
la Cursul Apei, a ocupat Bucureştii, şi l-a alungat din ţară. Lovitura a
fost dată însă prea târziu, căci sultanul era întors la această dată din
Asia şi a putut lua toate măsurile pentru reinstalarea favoritului său.
Ajutat de 15.000 turci, Radu şi-a reocupat ţara. Turcii însă nu s-au

1 în 1472 secuii au depus jurământul pentru supunere lui Cazimir, rivalul

regelui Matiaş înaintea lui Ştefan: In manibus magnifici Stepliani Woyewode
Moldaviae de obediencia... (lablonowski, p. 31). Dlugosz confirmă aceasta: Ţara
aceasta (a secuilor) a fost sustrasă de Ştefan de la regele Ungariei şi readusă sub
stăpânirea sa.
2 Decimam hominum suorum dederunt hosti nostro (Hurmuzaki, voi. XV.
P· 79).
3 Braşovenilor le-a dat în 1472 privilegiu de comerţ (Nicolaescu, p. 133).
 Ştefan cel Mare II

mulţumit să alunge din Muntenia pe omul lui Ştefan, ci au trecut

graniţa jefuind sudul Moldovei.
După ce şi-a reinstalat favoritul, sultanul a devenit atât de
arogant - scrie Dlugosz -, încât a trimis soli la Ştefan ameninţându-1
că dacă nu-i cedează Chilia şi Cetatea Albă şi nu-i plăteşte tributul
netrimis în trecut şi pe cel prezent şi viitor, îl va socoti ca inamic şi
va veni în curând ca să cucerească acele locuri1 cu forţa.
Tot aşa Nesri, cronicar turc contemporan, afirmă că sultanul
ar fi trimis la rebel un sol cu următoarea poruncă:
In acest an să-mi aduci în persoană tributul, aşa după cum îl
aduce Domnul Munteniei, ca să putem avea încredere în prietenia
ta.
Ştefan nu s-a lăsat însă intimidat de ameninţările sultanului şi
şi-a continuat drumul spre ţinta fixată. A dat noi ajutoare lui Laiotă,
care a izbutit să-şi reocupe tronul. Constrâns de împrejurări, Laiotă a
făcut însă un acord cu sultanul şi a zădărnicit toată opera lui Ştefan.
Cu toate acestea eroul moldovean nu s-a descurajat, ci a trecut din
nou în Muntenia ca să dea tronul lui Ţepeluş.
Tocmai însă pe când ocupă Teleajenul şi bătea pe Laiotă, şi-
au făcut apariţia în Muntenia oştile lui Soliman Eunucul, care au
forţat pe Ştefan să se retragă pentru apărarea propriei sale ţări.
Paşa Soliman fusese însărcinat să cuprindă Scutari şi era în
Albania în momentul când i s-a adus sultanului vestea că Muntenia e
din nou ameninţată de Ştefan. Sultanul a dat imediat ordin paşei
Soliman să părăsească Albania - scrie cronicarul turc Seadeddin - şi
să meargă fără întârziere contra Domnului Moldovei ca să nu-i lase

1 Dlugosz, p. 516 (anul 1474): Nunciis ad Stephanum Woewodam missis,

imperiose illum requireret, quatenus ilii Byalogradum et Kiliam resignaret,
tributum quoque neglectium, in praesens et in fittuntm exsolveret, pro hoste illum
si secus agerei, habitums... Sciturus quoque illum propediem venturum et loca
ipsa potenter, eo inuito, conquisitulurum. Tributul pare a nu se mai fi plătit din
1473. In 1467 sultanul cerea tributul pe cei 3 ani trecuţi (Iorga M cte şi
fragmente", voi. III, p. 56).
 I

16- loan Ursu

timp să-şi continue întreprinderea şi ca să-i readucă ţara lui sub

ascultarea Porţii.
Ordinul a fost executat imediat şi prin august Eunucul era in
Sofia, unde făcea desigur pregătiri pentru trecerea în Muntenia. Aici
a ajuns desigur până prin luna octombrie când Ştefan şi Ţepeluş
luptau cu oştile Muntenilor.
Sub presiunea oştilor turceşti, Ştefan s-a văzut silit să se
retragă pentru ca să-şi apere ţara. Teatrul de luptă a fost astfel
strămutat în Moldova.

Bătălia de la Vaslui
Locul unde s-a dat bătălia

Istoricii noştri dau ca loc al luptei Podul înalt, din judeţul

Vaslui, în apropiere de Cănţălereşti pe calea ce ducea de la
Vaslui la Iaşi. Ar fi fost un pod deasupra unui pârâiaş, care se
varsă în apa Bârladului.
Cel dintâi, care a dat Podul înalt ca loc al luptei a fost
cronicarul Ureche, singurul izvor intern, de care s-au servit
istoricii noştri mai vechi. Aceştia au fost îndreptăţiţi să să
servească de cea mai veche cronică cunoscută şi să dea ca loc al
luptei pe cel indicat de cel mai vechi cronicar al Moldovei. Căci
ei n-au cunoscut Analele Moldovei, publicate de la 1891
încoace, care sunt însemnări făcute de contemporani şi, pentru
epoca aceasta, un fel de Monitor Oficial cu date precise. Astăzi
însă când avem aceste anale, nu ne mai putem servi de cronica
lui Ureche decât ca izvor secundar.
Toate aceste anale dau ca loc al luptei Vaslui.
 Ştefan cel Mare TL

în anul 1475 ianuarie în 10, marţea,1 au fo st război la

Vaslui cu puterile turceşti, - scrie Letopiseţul de la Bistriţa.
în anul 1475 ianuarie 10, bătul-au Ştefan oştile turceşti
la Vaslui - scriu Analele putnene.
în anul 1475 ianuarie în 10 au fo st război la Vaslui cu
puterile turceşti - scrie Leotpiseţul lui Azarie.
Dacă istoricii, care au scris înainte de 1891, au avut toată
îndreptăţirea să ia ca izvor cronica lui Ureche, cei care au scris
după publicarea analelor, n-aveau nici un motiv să treacă cu
vederea preţioasele însemnări ale acestor anale. Căci cel mai
elementar simţ istoric pretinde ca noi să dăm ca loc al luptei
acela, care a fost dat de contemporani şi nu de cronicarii, care au
scris aproape 200 de ani mai târziu.
încă din 1908 am atras în prefaţa de la Historia
Turchesca (pag. XLIV), atenţiunea asupra acestui fapt. Nu
înţeleg - scriam acolo - de ce nu se dă acest nume (Vaslui)
luptei de la 1475. Cronica timpului scrie că au fo s t război la
Vaslui şi noi suntem datori să păstrăm numirea pe care au dat-o
contemporanii.
Aceeaşi părere am susţinut-o în Ştefan cel Mare şi Turcii
şi Personalitatea lui Ştefan cel Mare12.
Chiar dacă n-am fi avut nici un alt izvor contemporan,
totuşi până la probă contrară, ar fi trebuit, imediat ce au fost
cunoscute analele, ca în cărţile noastre de şcoală să se şteargă
Podul înalt şi să se treacă Vasluiul, indicat de contemporani.
Din fericire însă analele sunt confirmate de doi
contemporani, Dlugosz şi Felix Petancius.
Dlugosz scrie că lupta a avut loc circa paltini Rakowiecz
et fluvium Berlad, adică lângă mocirla Racovăţ şi râul Bârlad.

1 10 ianuarie 1475 cade într-adevăr marţea. Data e astfel exactă.

2 Chiar în Relaţiile Moldovei cu Polonia scrisă la 1897-8 şi publicată în
1900.
II loan Vrsu

Mocirla Racovăţ de lângă râul Bârlad n-a putut fi decât la

vărsarea Racovei în râul Bârlad, adică în şesul din faţa oraşului
Vaslui. Astfel între Dlugosz şi analele noastre este concordanţă,
căci locul de lângă balta Racovăţ (vărsarea Racovei în Bârlad;
înseamnă şesul din faţa Vasluiului.
Un secretar al regelui Vladislav, contemporan cu Ştefan,
în raportul, pe care îl făcea acestuia cu privire la căile, care duc
din Ungaria spre Turcia, aminteşte şi de castrul Vaslui. Aida (la
Vaslui) - scrie el - a bătut Ştefan, principele Moldovei, pe paşa
Soliman, beglerbegul României....1
Cronicarul polon Matei Strykowski, în călătoria, pc care a
flcut-o prin Moldova spre Turcia în anul 1574 - 5, a văzut
movilele, în care au fost îngropaţi cei căzuţi. îi atrase într-o
ambuscadă - scrie Strykowsky - pe malul lacului Racovăţ
lângă apa Bârladului, unde reuşi a sfărâma 100.000 Turci... şi
arzând cadavrele, făcu din oase înalte movile, ce le văzui eu
însumi în călătoria mea turcească din 1575 precum şi trei cruci
de piatră în memoria victoriei.
Trei movile există şi astăzi şi le-am văzut cu însumi in
mai multe rânduri. Ele sunt însemnate şi pe harta statului-major
şi anume două lângă satul Rediu, pe lunca Bârladului în faţa
oraşului Vaslui şi una lângă apa Racovei.12 E foarte probabil ca
acestea să fie movilele cu crucile văzute de Strykowski, în care
au fost îngropaţi moldovenii căzuţi pe câmpul de luptă. Crucile
au dispărut, movilele însă se mai cunosc.
Contra acestor dovezi precise ale analelor şi contem­
poranilor, acei care admit Podul înalt ca loc de luptă nu pot
aduce alte argumente decât cronica lui Ureche, scrisă în secolul
al XVII-lea. E însă o chestiune elementară de metodică istorică
de a nu considera ca izvor demn de credinţă decât pe acela, ce

1 Publicat şi la Veress, voi. I, p. 110-111.

2 Teodor Crivetz, Bătălia de la Racova, Bucureşti 1912.
 Ştefan cel Mare 79_

ne-a rămas de la contemporani. între un izvor contemporan şi

altul cu provenienţă de aproape două secole în urmă, istoricul nu
poate un moment să stea la îndoială.
Dar chiar fără de aceste izvoare contemporane, care ne
indică în mod precis locul luptei, o simplă aruncătură de ochi pe
hartă, sau o singură vizită la faţa locului, e suficientă pentru a ne
indica teatrul memorabilei lupte.
Ştefan s-a văzut silit să se retragă din Muntenia, unde îl
găsim prin octombrie pentru a organiza rezistenţa în propria sa
ţară. El a lăsat, desigur, detaşamente dc călăraşi cu ordinul ca să
hărţuiască pe turci şi să devasteze teritoriul, pe unde aveau să
înainteze.
Turcii nu puteau să înainteze din Muntenia decât pe
valea Şiretului sau pc valea Bârladului. Pc ambele căi puteau să
ajungă la Suceava. Ştefan şi-a ales ca loc pentru concentrarea
ostaşilor şi organizarea rezistenţei, oraşul Vaslui, situat pe o
înălţime între apa Bârladului şi cea a Vasluiului şi într-o poziţie
centrală, de unde putea ataca pe turci, fie din flanc, dacă luau
calea Şiretului, fie în front, dacă veneau pe valea Bârladului.
Aici, la Vaslui, l-a găsit solul veneţian şi de aici, scria el
papei la 28 noiembrie 1474, deci 43 zile înainte de luptă.
încredinţăm pe Sfinţia Voastră - scrise Ştefan la 28
noiembrie din Vaslui - , că suntem în totul gata (paratissimi), cu
tot sufletul şi cu toată puterea, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să
luptăm pentru creştinătate cu toate forţele noastre... Rugăm pe
Sfinţia Voastră ca împreună cu ceilalţi regi şi principi prea
puternici să rânduiască în aşa chip ca noi să nu luptăm singuri,
ci cu ajutorul acelor principi.
în acest moment armatele turceşti erau desigur pe
pământul Munteniei şi Ştefan organiză din Vaslui rezistenţa.
80 loan Ursii

Faţă cu cei 120.000 turci,1 pe care îi aducea paşa

Soliman, Ştefan, care n-avea decât 40.000 de ostaşi2 în cea mai

1 Aproape toate izvoarele dau această cifră. Ştefan în Circulara sa către

principii străini. Veress (voi. I, p. 9) scrie că erau 120.000 turci şi oştile Iu:
Laiotă; Scrisoarea din Buda (Iorga, Acte şi fragmente, voi. III, p. 92) 120.000.
Scrisoarea din Turda (Veress, voi. I, p. 7) dă 100.000 luptători şi 20.000 ţărani
Analele Venefiene (Iorga, Acte şi fragmente voi. III, p. 3) tot 120.000. Leonardo
(<Columna lui Traian, 1876 p. 424) dă tot 120.000. Navagero (Historia Vencta
Muratori, voi. XXIII p. 1143) socoteşte numărul soldaţilor lui Soliman tot
120.000. DIugosz afirmă de asemenea că sultanul avea 120.000 şi după cl ion
ceilalţi cronicari poloni, Miechovita, Cromer, Strykowski etc. Anales Mellicenst i
(Monumente Gennaniae Hislorica, Scriptores voi. IX, p. 523) peste 100.000
Paul Ogniben, solul Veneţiei, aducea ştirea că Ştefan a biruit 90.000 turci (lori:,
op. cit., p. 84). Unele anale dau 75.000 turci, din care ar fi pierit în luptă 50 0C*î
(Iorga op. cit., p. 87). In Historia Turchesca sunt 30.000 călăreţi, la care s-au
adăugat desigur pedestime şi artilerie precum şi oastea lui Laiotă.
Cred că trebuie să primim cifra oficială dată de Ştefan dc 120.000.
confirmată de DIugosz şi aproape toate izvoarele. Participarea lui Laiotă alăturea
de turci, e confirmată de circulara lui Ştefan.
2 Asupra numărului ostaşilor lui Ştefan nu suntem destul dc bine informaţi
DIugosz afirmă că avea abia 40.000 ostaşi: Vix qitadraginra luibens milita
pugnatorum in quibus maior pars erat agrestium. Analele lui Magno scriu că erau
42.000 moldoveni şi 26.000 ardeleni, iar alte anale că au fost 30.000 moldoveni
(Iorga, Acte şifragmente voi. m , p. 87). Scrisoarea din Buda dă 60.000 (Oer Stefm-
Weuda hat nitt mer gehabtt wen 60 tausent) (Iorga op. cit., p. 95).
Scrisoarea din Turda (Veress, voi. I, p. 8) afirmă că Ştefan a avut 50.000
moldoveni şi 1800 unguri armaţi.
DIugosz scrie că Ştefan n-a avut alt ajutor străin decât 5.000 secui, a căror
ţară a fost sustrasă de Ia regatul Ungariei şi adusă sub stăpânirea sa (Propno
Mărie, quinque tantum millibus Siculorum, quorum terram ab Hungariae Regim
abstractam in suam ditionem redegerat). Acelaşi număr de secui îl dă Scrisoarea
din Buda'. Şi secuii au fost 5000 şi nici unul n-a îndrăznit să fitgă de frica tăiem
capului (Und Khainer hat thuem flichn bei seinem Halss).
Scrisoarea din Turda vorbeşte, de asemenea de ajutorul secuilor, care ar li
fost obligaţi, după cum reiese dintr-un document (Hurmuzaki, voi. XV). să dea a
 Ş tefa n c e l M a r e 81

mare parte ţărani, nu putea să lupte altcum decât atrăgând pe

paşa în cursă.
Cel mai potrivit loc pentru cursă, pe drumul ce duce prin
Vaslui, e şesul din faţa oraşului Vaslui. Chiar oraşul e situat
între două ape şi domină prin înălţimea sa, tot teritoriul din faţă.
Locul unde se împreună râul Vasluiul şi râul Racova cu
râul Bârladului e cu desăvârşire mlăştinos şi foarte puţin potrivit
pentru desfăşurarea unei armate numeroase. Defileul de
asemenea e destul de îngust pentru ca să nu permită desfăşurarea
unor forţe atât de mari. Cele trei defileuri, formate de apele
Vasluiului, Bârladului şi Racovei sunt foarte potrivite pentru
surprindere şi distrugere prin panică.
Din acest loc strategic, atât de potrivit pentru cursă,
Ştefan putea la nevoie să ameninţe din flanc, în cazul că turcii ar
fi înaintat pe valea Şiretului.
Cum însă ei au urcat pe valea Bârladului1, nu puteau
trece pe lângă Vaslui, care era întărit, fără ca să ia această cetate
în piept.[37] Altcum riscau să-şi aibă retragerea tăiată. Căci se
ştie că o armată nu poate trece pe lângă o cetate, fără ca mai
întâi să o cucerească. Altcum s-ar fi văzut cu retragerea

zecea parte din oameni lui Ştefan. Secuii erau în sfera de influenţă a lui Ştefan şi
i-au dat ajutorul datorat şi cerut de Ştefan.
Cei 1800 unguri amintiţi de scrisoarea din Turda, ca şi secuii, au făcut
după cât s-ar părea din conţinutul scrisorii, parte din oastea Iui Ţepeluş în luptele
acestuia cu Laiotă. E posibil ca acesta să fi avut însărcinarea să-i hărţuiască pe
turci şi să-i atragă spre Vaslui. Ţepeluş a luat desigur parte şi la lupta de la Vaslui
cu aceiaşi unguri, care sunt amintiţi de analele noastre.
Oastrea lui Ştefan împreună cu secuii şi ungurii s-ar fi ridicat abia Ia
40.000. Ajutorul polon nu e amintit de Dlugosz, nici de analele noastre. In
Cronica Moldopolonă e o intercalaţie suspectă de provenienţă polonă.
1 Cel mai preţios izvor, scrisoarea din Buda (lorga Acte şi fragmente, voi.
III, p. 92) ne arată că turcii au trecut Şiretul şi au mers pe o cale ce trecea pe lângă
o apă printre două dealuri.
 I

Bl loan Ursu

ameninţată. Deci însăşi condiţiile strategice ne indică Vasluiul

ca loc al luptei.1
Bătălia s-a desfăşurat astfel în condiţiile şi în locul ales
de Domnul Moldovei, care a forţat pe inamic să dea lupta pe
terenul preferat şi bine cunoscut de el. El şi-a întărit poziţiile,
unde se hotărâse să dea lupta cu artilerie, şi-a luat toate măsurile
indicate de geniul său, ca cursa, în care avea să cadă inamicul să
fie perfectă. Şi-a aservit elementele naturii şi le-a făcui
instrumente. S-a ştiut folosi de împrejurările favorabile, şi le-a
dominat.
Cea dintâi măsură - în sens negativ - a fost devastarea
întregii regiuni, pe unde aveau să vină turcii, ca aceştia să nu se
poată aproviziona şi să nu aibă prin urmare moralul ridicat.
Această măsură elementară e confirmată de toate izvoarele
principale. Ea a contribuit în mare măsură la demoralizarea
turcilor şi la îngreunarea înaintării, cu atât mai mult că clin cauza
iernii transportul devenise foarte dificil.
Domnul s-a pregătit cu toată puterea sa - afirmă
scrisoarea din Buda12, bazată pe cele spuse de un moldovean,
care a luat parte la luptă - şi a luat măsuri cu ai săi că pe
drumul, p e care aveau să înainteze turcii, toţi s-au ascuns, anii
oamenii cât şi caii, şi tot ce nu s-a putut ascunde, a trebuit să
ardă, fiecare propria sa casă. Astfel prin o aşa ardere şi prin
fu g ă i-a cuprins pe turci şi pe cai o mare foame....
După această măsură negativă a luat dispoziţiile pozitive
pentru întărirea regiunii, unde avea să se dea lupta. Pe drumul

1 Chiar în Cronica lui Ureche se scrie că Ştefan a ridicat o biserică în

Vaslui în amintirea victoriei: Şi într-aceia laudă şi bucurie au zidit biserică in
târg în Vaslui, dând laudă lui Dumnezeu de biruinţa ce au făcut.
2 Scrisoarea din Buda, e cel mai preţios izvor, căci îşi bazează ştirile pe
cele auzite de Ia un moldovean, care a luat parte la luptă. E publicată la Iorga în
Acte şi fragmente, voi. III, p. 92.
 Ştefan ceI Mare 81

dintre cele două dealuri, pe unde aveau să înainteze - continuă

scrisoarea - Domnul a dispus să taie copacii şi i-a întărit cu
ostaşi şi tunuri, pe fiecare parte câte 10 tunuri cu ordinul ca din
fiecare tun să tragă şapte împuşcături.
După ce a luat toate măsurile indicate de loc şi de
împrejurări Ştefan a dat lupta în regiunea care avea ca pivot
cetatea Vaslui, ce domină valea Bârladului şi calea ce ducea pe
lângă această vale.
Terenul din regiunea unde se varsă Rahova şi Vasluiul în
Bârlad e cu desăvârşire mlăştinos şi nepotrivit pentru
desfăşurarea rândurilor unei armate numeroase. In afară de
aceasta în dimineaţa zilei de marţi 10 ianuarie s-a mai întâmplat
o ceaţă1, care a fost utilizată de Ştefan ca element de surprindere
şi auxiliar binevenit pentru cursa pregătită. El a dat lovitura
astfel ca turcii să fie atraşi în aceste locuri mlăştinoase având ca
pivot cetatea Vaslui. A impus astfel inamicului voinţa sa.
Reconstituirea luptei e imposibilă cu izvoarele ce le
avem la îndemână. Cu toate acestea se pare că moldovenii au
atacat în acelaşi timp din front şi din flanc. Atacul de front,
întreprins de un detaşament mai puţin numeros, în care erau şi
secuii, ar fi avut scopul să fixeze pe turci în mlaştinile
Bârladului, pe când atacul decisiv cu grosul armatei avea să fie
dat din flanc şi din spate. După cum reiese din Dlugosz şi
scrisoarea de la Buda - singurele izvoare, pe care se poate pune
oarecare temei - , factorul decisiv în câştigarea victoriei a fost
intervenţia la timpul oportun a lui Ştefan însuşi, care s-a aruncat
în mijlocul turcilor, exaltând moralul moldovenilor şi
contribuind la demoralizarea completă a inamicului şi la
producerea panicii.

1 Scrisoarea din Buda: Şi a fo st ceată aşa că nici Ştefan nici ostaşii săi
n-au văzut puterea cea mare a turcilor, căci dacă ar f i văzut-o ar f i fugit cu
to//i.[38]
 84 loan Ursu

Toate rândurile dintâi, în care se aflau în frunte şi secuii

fiin d distruse - scrie Dlugosz pericolul ar fi devenit foarte
mare, dacă nu s-ar f i aruncat Ştefan însuşi în linia de luptă a
turcilor.
Din aceleaşi izvoare reiese că Ştefan a stat la început in
afară de linia de bătaie1 conducând de pe o înălţime bătălia, şi n-
a intervenit în luptă, el personal, decât în momentul critic, când
victoria era pe punctul să fie câştigată de adversar. Atunci cu
dispreţul vieţii s-a repezit în mijlocul turcilor, a antrenat pe ai săi
şi a smuls victoria de la inamic.
Intervenţia personală a trebuit să aibă loc, tocmai în
momentul când ostaşii săi executau întreaga manevră de
învăluire, atacând pe turci pe la spate şi tăindu-lc retragerea.
Căci numai astfel putem să explicăm panica şi dezastrul
excepţional al armatei turceşti. Văzând retragerea ameninţată,
turcii înspăimântaţi au căutat desigur să-şi caute scăparea pe cele
două văi, care se varsă în Bârlad, pe valea Vasluiului şi a
Racovei, dar au găsit desigur căile închise de ostaşii moldoveni,
care i-au măcelărit. în nici o parte nu era loc de scăpare.

1 Dlugosz p. 526: Ac ies enim omnes suae primae, in quibus et Siculi ir.
fronte erant, a Turcis obtritae, periculttm ingens feceranl donec ipsi corpore
proprio in Turcorum acies, de victoria exultantes, medius se iniecit el onmes
catervas Turcorum... prostravit.
Scrisoarea din Buda: Şi-a luat pe cei mai buni servitori... şi-a stat Iu o
parte cu ei şi a trimis restul oastei la luptă, căci moldovenii erau pedestraşi.
Dacă însă el a stat de o parte, a făcut-o pentru ca ceilalţi să nu fugă. Căci de ce
ar f i început el mai întâi lupta? Dacă ar f i fost înfrânt, atunci lupta şi toată tara
ar f i fo st pierdută; unde e bătut păstorul, turma se împrăştie... Astfel ai săi au
mers la luptă şi sub ochii Domnului îndată au fost bătuti. Atunci s-au descărcat
tunurile în turci, care erau într-o strâmtoare şi nu puteau să fugă şi secuii au
atacat din spate o aripă a turcilor... şi Ştefan n-a fost cu ei, căci au atacai cu
ostaşii săi şi cu tunurile în aşa chip că prin astfel de împuşcături şi măceluri i-a
silit p e turci să se întoarcă să fugă.
 Şte fan cel Mare 85

Numai în chipul acesta se poate explica distrugerea unei

armate aşa de numeroase şi numărul mare de prizonieri,
confirmat de toate izvoarele.
Lupta a început în dimineaţa zilei de marţi 10 ianuarie1 şi
în aceeaşi zi a fost şi decisiva, care a dat victoria şi a lăsat
40.000 turci morţi pe câmpul de luptă şi un mare număr de
prizonieri.12
în cele două zile următoare a avut loc urmărirea celor ce
au putut scăpa cu viaţă, operaţie făcută de călăraşii moldoveni,
care aveau cai iuţi şi au contribuit la completarea dezastrului.
I-au alungat pe Turci - se spune în scrisoarea de la Buda
- de Marţi până Vineri noaptea şi i-au împuşcat şi bătut; şi n-au
fo st numai ucişi, ci un mare număr s-au înecat în apa
Şiretului... şi într-un lac se spune că s-ar f i înecat 9.000....
Foarte puţini Turci şi-au putut găsi mântuirea prin fugă
- scrie Dlugosz - căci chiar şi aceia, care au fugit şi au ajuns
până la Dunăre, au fost sau ucişi acolo de moldoveni, care
aveau cai mai iuţi, sau au fo st înecaţi de valuri. Aproape pe toţi
prizonierii Turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă.
Cadavrele celor ucişi le-a ars. iar câteva grămezi cu oasele lor
se văd până astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atât de

1 Data zilei e confirmată de izvoarele principale. Analele noastre dau

marţi 10 ianuarie (10 ianuarie 1475 cade intr-adevăr marţi). Relaţia de la Buda dă
ziua de marţi (Er tag), cea de la Turda marţi 10 ianuarie (Veress, voi I, p. 8). în
circulara sa Ştefan dă data numai cu aproximaţie: Circa la festa delta epipliania,
adică aproape de ziua Bobotezei, care cade la 6 ianuarie. Dlugosz greşeşte cu o
săptămână (17 ianuarie). Data exactă e marţi 10 ianuarie, arătată de analele
noastre şi confirmată de scrisoarea din Turda şi în parte de cea din Buda.
2 Paul Ogniben, care vizitase pe Ştefan la Vaslui la 28 noiembrie 1474
ducea la Veneţia vestea (la 7 februarie 1475 ajunse la Veneţia) că din 90.000 de
turci, au rămas 40.000 morţi pe câmpul de luptă şi 4.000 au fost făcuţi prizonieri
(Esarcu, op. cit.). Cronica lui Unrest exagerează la 100.000 numărul celor morţi:
Das ir wahrlich hundert tausent umbelmmen (lorga. Acte şi fragmente p. 97).
86 loan Ursu

însemnate1 ... Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din
prada luată de la Turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte
preţioase.
Dezastrul turcilor e confirmat de toate izvoarele. Chiar
cronicarii turci mărturisesc înfrângerea completă a paşei
Soliman.
A făcut acolo mulţi martiri - scrie Nesri - şi foarte mulţi
au rămas prizonieri.12
Ştefan ... îi bătu şi îi alungă până la Dunăre - scrie
Angiolello3 unde mulţi au fost omorâţi şi mulţi oameni de
frunte au fo st făcuţi prizonieri, mulţi s-au aruncat în apă - ca să
scape în barcă şi s-au înecat.
A fo st un teribil măcel - scrie Seadeddin4 - şi puţin a
lipsit ca să nu fie cu toţii tăiaţi în bucăţi, şi numai cu mare
greutate Soliman Paşa şi-a scăpat viaţa prin fugă.
Niciodată armatele turceşti n-au suferit un dezastru atât de
mare - spunea o rudă a sultanului.5

1 Uciderea prizonierilor e confirmată de scrisoarea din Buda, unde se

afirmă că un prizonier ar fi oferit lui Ştefan bani pentru răscumpărare, iar el a
răspuns că n-are nevoie de bani, ci de corpul lor. Şi au fost măcelăriţi şi ucişi.
In instrucţiunea dată solului Veneţiei, Gerardo, se scria de victoria atât de
glorioasă, p e care Dumnezeu atotputernic a dat-o ... lui Ştefan (Esarcu Ştefan ai
Mare, p. 48).
2 Cronicarul contemporan turc Nesri în traducere publicat de Thury. Toi
aşa Leunclavius A Moldavo caesi et profligati sunt.
3 Angiolello la Ursu Historia Turchesca p. 83. Angiolello a fost
vistiernicul lui Mahomet.
4 Cronicarul Seadeddin tradus de Galland. Publicat în extras la Ursu
Ştefan cel Mare şi Turcii.
5 lorga Acte şifragmente voi. III, p. 84; Veneţia în Marea Neagră voi. III.
p. 21.
 Ştefan cel Mare 87

Toată Transilvania e în sărbătoare pentru această victorie

(super qua victoria iota Transilvania nune in triumpho ducii suos)
- se scria din Turda la 24 ianuarie.
Niciodată un comandant n-a fo st în aşa chip înfrânt - se
afirmă în scrisoarea din Buda - Dumnezeu a dat victoria
Domnului Moldovei şi ei (turcii) au pierdut acolo averi atât de
mari, încât se zice că nu s-ar putea spune.
Cea mai mare parte din oamenii pe care îi avea sultanul,
au fo st sau morţi sau făcuţi prizonieri scrie Leonardo.1
Acei turci, care n-au putut să fugă, au trebuit să moară -
scrie Iacob Unrest - cei care au fugit n-au putut trece munţii şi
s-au văzut siliţi să se întoarcă la şes, unde au fo st ucişi. Mulţi
turci s-a refugiat peste o apă, dar ghiaţa s-a spart şi toţi s-au
înecat, aşa că o sută de mii s-au prăpădit...12
Au fo st înfrânţi şi puşi pe fugă - scriu analele veneţiene -
şi în toată ziua aceea şi noaptea şi până la miezul celeilalte zile
n-au încetat să ucidă pe turci, aşa că mai toţi au pierit şi puţini
au scăpat.3
Şi au biruit atunci Ştefan Voevod - scrie Letopiseţul de
la Bistriţa ... şi au căzut atunci nenumărată mulţime de oameni
şi mulţi şi fără de număr au fo st prinşi de vii, care mai apoi au
fo st tăiaţi; numai pe unul îl lăsară viu pe fiu l lui Sacbaşa; şi
steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fo st luate,
mai mult de 40 de schiptre ... iar Ştefan se întoarse cu toţi
oştenii săi ca un biruitor în scaunul său din Suceava...

1 Columna lui Traian, 1876.

2 Iorga Acte şi fragmente, voi. III, p. 97.
3 Ibidem p. 87. Vezi Iorga Veneţia în Marea Neagră voi. HI, p.35.
Ogniben a fost anunţătorul dezastrului, pe care acel Domn l-a produs turcilor,
care (dezastru) a fost confirmat mai apoi prin mai multe alte căifCladis ab
eodem Vayvoda Turcis inflicte, que postea pluribus aliis viis est confirmata).
 88. loan Ursii

Infidelul împărat al turcilor - scrie Ştefan în circulara sa

- a fo st de multă vreme distrugătorul creştinătăţii şi înjiecar
zi se gândeşte în ce mod ar putea să o subjuge. De aceea facer
cunoscut, că p e la sărbătoarea Bobotezii trecută sultanul i
trimis contra noastră armata sa în număr de 120.000 de ostaşi
pusă sub comanda primului comandant Soliman Paşa ..
împreună cu Domnul Munteniei ... Iar noi ... cu ajutorul Iu.
Dumnezeu atotputernic, am mers împotriva inainiciloi
creştinătăţii, i-am învins, i-am pus sub picioarele noastre şi pe
toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei.
Cronicarul polon contemporan DIugosz. care ne-a servii
ca izvor preţios pentru istoria lui Ştefan cel Mare, a rămas atât
de impresionat de această victorie a marelui nostru Domn. încât
a consacrat eroului cele mai strălucite laude care au fost aduse
vreodată unui comandat de oaste pentru faptele sale.
O, bărbat demn de admirat - exclamă DIugosz - întru
nimic inferior ducilor eroici, pe care atât îi admirăm, care cei
dintâi dintre principii lumii, a repurtat în zilele noastre o
victorie atât de strălucită în contra turcilor. După părerea mec
el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi
stăpânirea lumii şi mai ales funcţiunea de comandant şi
conducător contra turcilor, cu sfatul comun, înţelegerea şi
hotărârea creştinilor, pe când ceilalţi regi şi principi creştin:
trândăvesc în lene, în desfrănări şi lupte civile.
însuşi papa Sixt IV, căruia Ştefan i-a trimis câteva
steaguri şi câţiva prizonieri cu rugămintea ca să-i trimită
ajutoare, a dat expresie sentimentelor sale şi a impresiilor
produse de victorie într-o scrisoare către Domnul Moldovei
Faptele tale săvârşite până acum cu înţelepciune şi vitejie
contra turcilor infideli, inamicii comuni, - scrise papa - . au1

1 Această circulară a fost trimisă lui Matiaş Corvin (Veress voi. I, p. 9) j:

la curţile mai principale din Europa.
 Ştefan cel Mare 89_

adus atâta celebritate numelui tău, încât eşti în gura tuturor şi

eşti în unanimitate foarte mult lăudat.1
O mulţime de steaguri - 36 afirmă Dlugosz - au fost
trimise regelui Cazimir şi o parte din prăzi au fost date şi regelui
Ungariei, cărora le-a făcut rugămintea să-l ajute în contra
turcilor, care nu vor întârzia ca să-şi răzbune pentru dezastrul
suferit.
Victoriosul Domn nu s-a mulţumit să trimită steaguri şi
prăzi amicilor, ci în ironie, ar fi trimis, după Dlugosz, soli cu
daruri însuşi sultanului, ca să-i aducă la cunoştinţă că turci fără
căpătâi au năvălit în Moldova, desigur fără ştirea stăpânului lor,
dar că el le-a dat răsplata cuvenită şi binemeritată.
Sultanul ar fi fost atât de iritat de această comunicare, -
afirmă Dlugosz - încât ar fi pus pe soli la închisoare şi le-ar fi
dat voie să se întoarcă pe jos şi aproape goi la Domnul lor.
Prin victoria de la Vaslui marele Domn al Moldovei a
devenit o celebritate europeană şi i s-au deschis porţile istoriei
universale. Căci prin înfrângerea unei armate atât de mari şi a
unui comandant atât de vestit şi de experimentat ca paşa
Soliman, s-a dat o lovitură simţitoare turcilor şi s-a redobândit
speranţa în posibilitatea înlăturării pericolului turcesc, care agita
toată lumea europeană contemporană.

Hotărârea de a continua lupta contra turcilor

Deşi a câştigat cea mai mare biruinţă, aşa cum n-a mai
reputat până atunci un comandant de oaste creştină contra
turcilor, eroul Moldovei nu s-a lăsat căzut pe panta trufiei, ci şi-a
păstrat simţul întreg al realităţii dându-şi seama că pericolul turc
n-a fost prin aceasta înlăturat. Căci chiar în circulara, prin care1

1Hurmuzaki vol. II,p. 14.

90. loan Ursii

anunţă victoria regelui Matiaş, papei şi celorlalţi principi

creştini, Ştefan a dat expresie convingerii că sultanul va veni în
persoană în luna mai din acelaşi an ca să răzbune dezastrul
suferit.
Auzind acest lucru (dezastrul lui Soliman) păgânul
sultan - scria Ştefan în circulară1 - vrea să-şi răzbune venind in
persoană contra noastră în luna mai, ca să cuprindă - ferească
Dumnezeu - această poartă a creştinătăţii, care e ţara noastră.
Căci dacă această poartă va f i pierdută, toată creştinătatea va fi
în mare pericol ...[39]
De aceea vă rugăm ... să vă sculaţi contra inamicului
creştinătăţii până mai este timp, căci amintitul sultan are din
toate părţile mulţi adversari, care vor porni cu mâna armată in
contra lui. Iar noi din partea noastră promitem, pe credinţa
noastră creştină că vom sta şi lupta pentru creştinătate cu capul
nostru până la moarte. Tot aşa trebuie să faceţi şi voi. pe marc
şi pe uscat, după ce de data aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu
noi i-am tăiat mâna cea dreaptă.

Hotărârea sultanului Mahomet de a întreprinde în

persoană expediţia punitivă contra lui Ştefan

Cuceritorul Constantinopolului, deşi a fost impresionat

de lovitura primită în aşa măsură că n-a dat audienţă timp de
cinci zile,12 totuşi şi-a căpătat imediat sângele rece şi cu energia
ce-1 caracteriza, s-a apucat cu mult zel de pregătirea expediţiei
punitive.
Când a auzit de dezastrul paşei Soliman, sultanul a fost
atât de iritat contra lui Ştefan - scrie Angiolello vistiernicul

1 Traducerea am făcut-o din textul italian (Veress voi. I, p. 9).

2 Iorga Acte şifragmente voi. III, p. 87.
 Ştefan cel Mare 9L

sultanului încât a hotărât să se răzbune şi să meargă în

persoană la primăvară.
Deoarece însă marele sultan şi-a dat seama că o astfel de
întreprindere nu putea fi lipsită de riscuri, a căutat să-l distrugă
pe Ştefan printr-un plan bine chibzuit şi ingenios. El a tras
desigur învăţătură din catastrofa paşei Soliman la Vaslui. De
aceea a crezut nimerit să nu îndrepte securea de-a dreptul în
contra trunchiului, ci să taie mai întâi rădăcinile copacului
moldovean, căci după ce va fi tăiat rădăcinile, copacul va cădea
de la sine.
Puterea lui Ştefan deriva în bună parte din prosperitatea
economică şi comercială a Moldovei. Această înflorire econo­
mică provenea în mare parte din comerţul făcut cu bogatele
cetăţi genoveze de pe coastele nordice ale mării Negre.
între aceste cetăţi şi Moldova erau legături strânse, care
au fost întărite şi mai mult prin căsătoria lui Ştefan cu Maria de
Mangop (1472).
Sultanul şi-a dat seama că nu poate da lovitura de graţie
lui Ştefan până ce nu va fi tăiat legăturile acestuia cu cetăţile
genoveze. De aceea a conceput planul cuceririi acestor cetăţi
împreună cu Chilia şi Cetatea Albă.
îndată ce acestea vor fi fost cucerite, Moldova avea să
cadă ca un fruct copt la picioarele lui Mahomet.

Căderea Caffei1

Cea mai puternică din aceste cetăţi italiene a fost Caffa.

Contra ei au fost îndreptate în primul rând privirile sultanului,
care a făcut în decursul iernii toate pregătirile necesare.

1 Izvorul principal este o scrisoare a unui prizonier reprodusă în Historia

Turchesca ed. Ursu.
92 loan Ursit

Toată lumea a crezut că aceste pregătiri extraordinare suri!

îndreptate contra lui Ştefan, căci toţi se aşteptau ca sultanul să
întreprindă în persoană expediţia menită să spele ruşinea dc la
Vaslui. Sultanul însuşi a lăsat să se răspândească această credinţă,
căci în chipul acesta putea să adoarmă1 pe locuitorii din Caffa şi să-i
surprindă nepregătiţi.
Abia la 12 martie 1475 au aflat cetăţenii din Caffa adevărata
destinaţie a flotei pregătită cu atâta ardoare. Ei au făcut atunci
sforţări uriaşe, dar a fost prea târziu, căci la 31 mai flota şi-a făcut
apariţia înaintea cetăţii.
Comandantul flotei a fost paşa Ahmed şi era ajutat dc
munteni şi de tătari.1
2 La 1 iunie Caffa a fost atacată cu atâta violenţi
încât la 6 iunie cetăţenii intimidaţi au predat cetatea. 160 moldoveni,
care au fost găsiţi aici au fost decapitaţi. Cetăţenii Caffei au fost duş;
în robie. [40]

Atacurile turceşti contra Moldovei

Ştefan făcuse toate pregătirile pentru a-şi apăra ţara contre

sultanului, pe care îl aştepta să vină în persoană. El n-a întârziat să
ceară de la principii creştini ajutor. S-a adresat astfel şi pretinsului
său suzeran, regele Cazimir, căruia îi trimisese steaguri şi prizonier
din bătălia de la Vaslui.
Convins că sultanul va ataca cetăţile sale Chilia şi Cetatea
Albă, Ştefan a cerut regelui Cazimir să-i trimită dc urgenţă 2000 de
pedestraşi pentru apărarea acestor cetăţi, iar regele cu oastea să stea
gata de luptă şi să-şi aşeze tabăra la Cameniţa. Căci el îşi tăcuse

1 ... Sotto queslo cholore e sotto uso di fare gnerra a lui (Ştefan
adortnenlo i vicini (Vigna Codice, voi. III, p. 247).
2 Monumenta Hungariae Historica voi. II, p. 268: Cum ... capi de Tunan
et etiam cum i Transalpini (Veress, p. 11-12).
 Ştefan cel Mare SI

planul - scrie Dlugosz - să nu se lase târât de sultan în luptă făţişă, ci

să se retragă puţin câte puţin până la Cameniţa, să înconjoare pe turci
şi să-i prindă la mijloc.
Planul acesta a fost cunoscut de sfetnicii regelui - afirmă
Dlugosz - care n-au încetat să îndemne pe Cazimir să ridice armele
contra turcilor, dar toate insistenţele acestora n-au putut scoate pe
rege din indiferenţă.
După sosirea sa la Lublin (15 iunie) regele a fost rugat şi
îndemnat în decurs de 15 zile de toţi consilierii Poloniei - scrie
Dlugosz - ca că nu părăsească pe Ştefan, care e un principe atât de
puternic şi ilustru şi atlet al regatului său, ci concentrăndu-şi toate
forţele să dea ajutor, nu atâta lui cât creştinătăţii întregi. Toate
îndemnurile consilierilor au rămas zadarnice, căci Cazimir nu s-a
lăsat convins şi n-a putut fi scos din letargie. Văzând că nu poate
avea un ajutor din Polonia - scrie Dlugosz - Ştefan a luat toate
măsurile de apărare rctrăgându-se în locuri întărite, unde şi-a fixat
tabăra, hotărât să dea lupta numai după ce oştile turceşti se vor fi
împrăştiat.1
O scrisoare foarte preţioasă a solilor unguri din Bistriţa din
25 iunie confirmă pe Dlugosz. Solii unguri au aflat de la însuşi solul
lui Ştefan că Domnul Moldovei se află cu tabăra şi cu toate forţele
sale la laşi.12 Căci era informat că sultanul ar fi pornit de curând la
drum ... în persoană cu toate forţele sale, iar altă armată se zice că
ar fi trimis-o pe mare.

1 Imparem se cum Turco ad dimicandum nosset, prudenţi consilio usus,

caslris suis utcunque provisis et heads, in montes, sylvas et cavemas et se et
populum suum condidit: tempori commodiori in quo Turco discedente, propriam
recuperare, se et gentem suant servaturus (Dlugosz p. 534).
2 Scrisoarea solilor unguri către regele Matiaş din Bistriţa 25 iunie: lam
Steplianus Voievoda cum omni potenlia sita in Jassmarck hoc, forum
Filistenorum, caslrum tenet, prout Maiestas Vostra intuebitur ex litteris ipsius
Stephani Voievodae praesentibus inclusă. (Veress , vol. I, p. 13).
 94. loan Ursu

Turcii vin contra noastră şi contra ţării poastre - sene

Ştefan din Iaşi la 20 iunie 1475 - pe apă şi pe uscat ... o flotă
puternică cu cele mai mari tunuri şi muniţii e trimisă înainte ca să
bombardeze Chilia şi Cetatea Albă şi sunt deja porniţi la drum şt
sunt aproape, iar pe uscat vine sultanul însuşi în persoană cu toată
armata sa şi cu toată puterea Munteniei, căci Muntenii simt pentni
noi ca şi turcii.
Cu toate acestea furtuna nu s-a abătut în vara anului 1475
asupra Moldovei. Sultanul s-a îmbolnăvit de gută iar flota turcă,
văzând cetăţile Chilia şi Cetatea Albă bine apărate, s-a mulţumit să
dea atacuri, care nu pot fi socotite decât ca simple încercări.
Măsurile luate de Ştefan şi apărarea viguroasă a cetăţilor, au
avut ca urmare retragerea flotei turceşti.1

Căderea Mangopului

Dacă Chilia şi Cetatea Albă au scăpat, celelalte cetăţi de pe

coastele nordice ale Mării Negre au împărtăşit soarta nefericitei
Caffa. în decembrie turcii au izbutit să cuprindă şi Mangopul.
apărat cu vitejie de cumnatul lui Ştefan, Alexandru, cate fusese
trimis de Domnul Moldovei cu 300 moldoveni ca să înlăture pe
fratele său Isac, partizan al înţelegerii cu turcii. Alexandru nu s-a
putut însă bucura de fructul sacrificiilor sale şi ale cumnatului
său, căci cetatea a fost luată de turci cu asalt, iar el a căzut în
mâinile turcilor, care l-au ucis.[41]
Căderea Mangopului şi a viteazului cumnat al lui Ştefan
în mâinile turcilor, a fost singura lovitură directă, pe care a suferit-o
Domnul Moldovei de la aprigul său inamic. Cetăţile sale.
mărgăritarele Moldovei şi ale Mării Negre, au rămas neatinse. Cu
toate acestea ele au rămas izolate. Legătura lor cu cetăţile italiene de

1 Vezi izvoarele Iorga Istoria Chiliei şi Cetăţii Albe şi Ursu Ştefan cel
Mare şi Turcii.
 Ş te fa n c e l M a re 95.

pe coastă, căzute în robia turcească, a fost tăiată. Marea Neagră a

devenit un lac turcesc. Comerţul moldovenesc a fost lovit în inimă.
Moldova a fost prinsă în cleşte puternic format de munteni, tătari şi
turci. [42]
Puternicul sultan şi-a atins scopul. El a izbutit să-şi creeze o
puternică bază de operaţii contra Moldovei, cu ajutorul muntenilor şi
tătarilor. Chilia şi Cetatea Albă rămâneau izolate. Legăturile lor au
fost tăiate. Puterea lor de viaţă ameninţată. Căderea lor în mâinile
turcilor rămânea o simplă chestiune de timp.

Alianţa lui Ştefan cu regele Matiaş

Eroul Moldovei a fost desigur rău impresionat de indiferenţa

regelui Cazimir şi a căpătat în mod inevitabil convingerea că în
strâmtoarea, în care se afla, nu putea să conteze cât de puţin pe
ajutorul armat al regelui Poloniei.
Ameninţat dc pericolul turcesc, el s-a văzut silit să-şi caute în
altă parte aliaţi, cu atât mai mult că din sud şi din răsărit era strâns în
cleşte de munteni şi tătari.
Singurul aliat, indicat atât de firea lucrurilor, cât şi de
comunitatea de interese, era regele Matiaş, care fusese înfrânt la Baia
şi dusese din Moldova amintirea dureroasă a săgeţii purtată câţiva
ani în vigurosul său corp.
Cam în acelaşi timp când a dispărut rana provocată de
săgeata moldovenească, au fost risipiţi şi norii, care întunecaseră
orizontul relaţiilor dintre el şi Domnul Moldovei.
După uciderea lui Petru Aron, a dispărut piedica principală.
Timpul şi interesele comune au contribuit la uitarea trecutului şi la
stabilirea de relaţii nonnale. Ardelenii au contribuit în mare măsură
la apropierea între cei doi şefi de stat, care aveau interese comune şi
erau ameninţaţi de pericolul turc. Braşovenii vindeau arme lui Ştefan
şi adăposteau spionii acestuia încă din 1470.
96. lo a n U rsii

în 1471, se constată un sol al lui Ştefan la regele Matiaş. în

anul următor (3 ianuarie 1472) Domnul Moldovei garanta
braşovenilor libertate de comerţ, iar prin reciprocitate regele Matiaş
acorda la 20 ianuarie 1473 libertate comercială pentru moldoveni în
Transilvania. Norii negri dintre Ştefan şi voievodul Ardealului.
Magyar Balâzs, au fost risipiţi de solul trimis de Ştefan prin mai
1473 ca să trateze buna înţelegere, amiciţia şi plăcuta
vecinătate, şi avea speranţa că se va ajunge la pacea dorită.
Deşi n-avem dovezi precise, totuşi se poate trage
concluzia din izvoarele cunoscute că încă din 1474 a existat de
fapt acord între suveranul din Buda şi Ştefan. Căci în luptele
sale contra lui Laiotă, Ştefan a fost ajutat de Ţepeluş, caic avea
armată ungurească. Ţepeluş a avut desigur sprijinul regelui
Matiaş, încât a trebuit să formeze trăsătura de unire între foştii
inamici. La Vaslui au luat parte şi 1.800 de unguri, desigur nu
fără ştirea regelui Matiaş.
Ştefan a căutat în timpul din urmă, după cât se parc, să
înlăture orice nor de pe cerul relaţiilor sale cu regele Ungariei, şi
s-a folosit de toate ocaziile ca să menajeze susceptibilitatea şi
vanitatea fostului său inamic.
încă înainte de victoria de la Vaslui, a trimis Ştefan la
regele Matiaş oferta sa de recunoaştere a suzeranităţii. în
speranţa că regele îi va da un castel pentru refugiu şi ajutor
armat.1
Te declari gata pentru orice servicii ce ţi le-am cerc -
scrie regele către Ştefan - ceea ce noi primim cu dragă inimă.
Totodată regele se declară dispus să-i dea castelul cerut şi
salvconduct pentru retragere în Ungaria la caz de nevoie. Tot ce
ai cerut de la noi - scrie regele - vei obţine Jară îndoială.

1 Documentul publicat în Hurmuzaki voi. II1, p. 2 şi 5, se referă la

evenimente din întâia jumătate a anului 1474. Pray îl publică sub anul 1474
(Annales voi. IV, p. 93).
 Ş tefa n c e l M a re //

După victoria de la Vaslui n-a întârziat să-i trimită o

parte din prăzi şi câteva steaguri, ceea ce a dat ocazie vanitosului
rege să se laude faţă de papa şi alţi principi, că el a fost în
realitate învingătorul, deoarece Ştefan n-a fost decât un
comandant al său.
Faptul, expus în chipul acesta de Dlugosz s-ar părea de
necrezut, dacă n-ar exista documente, care să-l confirme.
De curând am aflat - scrise papa Sixt IV către regele Matiaş
- că în acea victorie pe care a repurtat-o contra turcilor fiu l iubit,
bărbatul nobil, Ştefan Domn al Moldovei, tu ţi-ai câştigat nu puţină
laudă şi glorie. Căci cu ostenelile şi ajutorul supuşilor tăi afost adus
acel mare dezastru (de la Vaslui) şi ruina lor (a turcilor), şi a
câştigat Ştefan cele mai bune prăzi şi prizonieri, din care, nu o mică
parte au fost trimişi Măriei Tale.1
Voi trimite înapoi pe sol - scrie Matiaş în august 1475 către
Ştefan - cu astfel de răspuns, care să contribuie atât la satisfacerea
intereselor noastre, cât şi nevoilor voastre şi intereselor creştine.'
Imediat după ce a primii vestea dureroasă a căderii Caffei, la
20 iunie 1475, Ştefan a comunicat boierilor săi Standul, Duma şi
Mihău, care se întorceau de la regele Matiaş şi se aflau în Bistriţa,
tristul eveniment şi le poruncea să trimită de urgenţă un curier cu
scrisori la regele Matiaş ca să-l roage să vină degrabă în ajutor.
Acel curier trebuie să alerge ziua şi noaptea - scrie Ştefan -
şi să-i dea de ştire ... despre inamicii creştinilor ... Poate Dumnezeu
va inspira pe Măria Sa ... ca să se apropie de noi şi de aceste hotare
cât mai repede cu putinţă, ziua şi noaptea, cu toate puterile sale şi
cu toţi ostaşii săi, pe care i-a dăruit Dumnezeu; să nu ne lase ca acei
păgâni să ne distrugă pe noi şi ţara noastră.

' Hurmuzaki voi. II1, p. 10. Scrisoarea n-are dată. Din conţinut însă se
vede că se referă la victoria de la Vaslui (1475).
2 Veress, voi. I, p. 15. Matiaş se scuză că n-a expediat mai curând pe Ilie
solul lui Ştefan.
 98. lo a n U rsu

Solii unguri, care veneau cu Stanciul la Ştefan, au rugat dc

asemenea pe rege să se îndrepte contra turcilor. Căci amintind Domn
speră —scriau ei - că îndată ce Maiestatea Voastră se va mişca,
sultanul nu va pom i atât de uşor, nici contra Maiestăţii Voastre, nici
contra ţării Moldovei.
Această cerere de ajutor a fost făcută de Ştefan după căderea
Caffei, în momentul când sta în tabără la Iaşi şi avea informaţii că
sultanul vine în persoană pe uscat cu toate forţele sale, iar flota se va
îndrepta să-i cuprindă mărgăritarele de pe coastă.
In vederea furtunii, constrâns de împrejurări, Ştefan s-a văzut
silit să îndeplinească cererea, pe care o refuzase Ia începutul domniei
şi a sfârşit prin a accepta suzeranitatea aceluia, pe care l-a înfrânt şi
rănit la Baia. Faptul era la 18 iulie 1475 considerat ca îndeplinit.
Acest rege - scria un sol din Buda la 18 iulie 1475, - a primit
E£Şî>
în graţie pe zisul Conte Ştefan ... care prin solii săi în această dietă
a făcut nou omagiu zisei Maiestăţi şi i-ci trimise unele steaguri şi
prăzi, în semn de supunere.
Fiind convins că sultanul vine în persoană pe uscat cu toate
forţele sale, iar flota e gata să-i cuprindă cetăţile, Ştefan s-a supus
fatalităţii şi s-a resemnat la prestarea jurământului de credinţă în faţa
solilor, care întovărăşiseră pe Stanciul şi ceilalţi doi boieri la
întoarcerea din Buda. Actul a fost iscălit la 12 iulie 1475. în laşi.
unde se afla în tabără cu toate forţele sale gata să înfrunte mânia
sultanului, pe care-1 ştia pornit contra Moldovei.
Acest document are dublu caracter, de act omagial şi de
tratat de alianţă ofensivă şi defensivă în contra turcilor.
Promitem perpetuă fidelitate - declară Ştefan în act -
Maiestăţii sale ... şi sacrei coroane ... după cum au făcut şi Domnii
predecesori ai noştri.
Dacă regele va merge în persoană contra turcilor prin
Muntenia Ştefan se obligă să-l însoţească cu toată armata sa, iar
dacă M atiaş ar trimite în Muntenia un comandant cu armată,
atunci de asemenea va fi obligat să ia parte în persoană. îşi
 Ş tefa n c e l M a re 99

rezervă însă în aceste caz o portiţă, căci o clauză prevede că în

cazul că va fi reţinut de vreo infirmitate, sau vreo luptă cu alţi
inamici va putea fi înlocuit de un boier.
Actul mai prevede obligaţia de a ajuta după obiceiul
predecesorilor pe suzeran cu oaste în contra tuturor inamicilor,
afară de regele Poloniei, cu care predecesorii noştri au avut
totdeauna legături de pace.
Printr-un act separat, iscălit în Buda la 15 august, regele
Matiaş se obligă să apere pe Ştefan de turci.
Deoarece însuşi Ştefan ne-a promis să ne dea nouă ajutor în
persoană şi cu toată armata sa contra păgânilor şi altor inamici ai
noştri - declară regele în act - promitem să-l apărăm pe Ştefan cu
propria noastră persoană, dacă va ft nevoie, afară numai dacă nu
vom fi ocupaţi cu afaceri mai importante de ale regatului nostru
(nisifiterimus in maioribus causis regni noştri ocupaţi ...), în care
caz promitem să-i dăm ajutor şi favoare din regatul nostru după
puterea noastră.
Se obligă pe lângă aceasta să-i dea loc de refugiu în Ungaria,
în caz de nevoie, şi să-l ajute să-şi recucerească ţara.
Clauza amintită, prin care regele se obligă să ajute pe Ştefan
în persoană, arată rezerva mentală a acestuia, căci prin expresia
extrem de vagă: afaceri mai importante, regele Matiaş nu-şi rezervă
numai o simplă portiţă de scăpare, ci anula de fapt obligaţia de ajutor
în persoană, deoarece ar fi putut găsi în orice moment un pretext că e
împiedicat din cauza altor afaceri mai importante. Clauza amintită
anula în realitate întreg tratatul. Ea dovedeşte lipsa de bună credinţă
a regelui.
în starea sufletească, în care se afla, căci era informat că
sultanul a pornit cu toate forţele în contra sa, Ştefan s-a văzut silit să
primească actul în forma, în care a fost redactat de cancelaria
ungurească. în lupta lui pentru ideal, el nu s-a gândit decât la victoria
finală, care trebuia să-i dea satisfacţia realizării idealului său de a
scăpă ţărişoara sa de pericolul turc. Pentru acest ideal, el n-a ezitat
 1

100 lo a n U rsu

să-şi sacrifice mândria personală şi să satisfacă vanitatea medievală;

aceluia, pe care l-a săgetat şi umilit la Baia.

Sângele rău produs în Polonia din cauza alianţei cu

Ungaria

Pe când Ştefan se frământa să găsească căile, care să-l duc;

la realizarea visului său sfânt, vecinii săi catolici erau preocupaţi de
prejudecăţile medievale de a face din Domnul Moldovei, strâmtore:
de turci, un vasal statornic. Atât regele Matiaş, cât şi regele Cuzimi:
au exploatat situaţia tragică a Domnului Moldovei ca să-l readuci
sub suzeranitatea lor.
£ZŞt Pe când Domnul Moldovei făcea sacrificii extraordinare
pentru apărarea civilizaţiei creştine contra pericolului turcesc, regi:
Ungariei şi Poloniei s-au lăsat conduşi în primul rând de calcule
meschine de ordin subiectiv.
Domnul Moldovei a încheiat tratat de alianţă cu regele
Ungariei şi s-a resemnat să accepte suzeranitatea acestuia, nunta:
după ce s-a convins că nu poate conta pe sprijinul armat a:
pretinsului său suzeran din Polonia.
Cu toate că regele Cazimir a refuzat să dea ajutor lui Ştefar
în momentul când se credea că sultanul vine în persoană contra
Moldovei şi deşi s-a ştiut că Ştefan a făcut alianţa numai silit ăc
pericolul turcesc1 şi ademenit de promisiunea123ajutorului armat ai
regelui Matiaş, totuşi oscilarea Domnului spre Buda a produs mult
sânge rău Poloniei. Aceasta se reflectă din cronica lui Dlugosz·1 ş
din faptul, că imediat ce s-a auzit în Polonia de sosirea solilor unguri

1Dlugosz p. 534: Potentiam Turci perhorrescens.

2 Pollicens sibi contra Turcum defensionem (Dlugosz, op. cit ).
3 Regele era îngrijorat pentru viitor, căci se temea de credinţe
nestatornică (Stephani jluxam fidem timens) a lui Ştefan (Dlugosz op. cit.).
 Ş tefa n c e l M a re 101

la Iaşi, regele Cazimir s-a grăbit să trimită în Moldova soli, care au

cerut de la Ştefan noi jurăminte de credinţă şi ascultare.

Campania regelui Matiaş contra turcilor

Pe când regele Cazimir s-a mulţumit să joace comedia faţă

de Ştefan prin promisiunea unei intervenţii diplomatice, într-un
moment când era necesară o intrare viguroasă în scenă, regele
Matiaş a trecut la fapte pornind la luptă contra turcilor. El a dat ajutor
Iui Vlad Ţepeş ca să-şi recucerească tronul,1 iar în toamna anului s-a
îndreptat contra păgânilor.

1 în documentul iscălit dc regele Matiaş la 15 august se regulează

graniţa între Muntenia şi Moldova şi se precizează hotarele între Ştefan şi
Vlad al Ţârii Româneşti.
La 15 august era considerat de unguri ca Domn al Munteniei Vlad
Ţepeş. Utmm Vayvoclam, tain scilicet Sleplianiiin Moldaviensemi qiuun Vlad
Transalpinul. S-ar putea trage concluzia că acesta e un aranjament pentru
cazul că şi-ar lua tronul, pentru caic scop regele i-a dat sprijinul, dacă n-am avea
alte documente, din care să rezulte că Vlad a luptat să ocupe Muntenia.
La 18 iulie 1475 un ambasador italian raporta din Buda că regele a
restituit pe Vlad Draculea ... in demnitatea sa Jăcându-l Voevod în Muntenia şi
dăndu-I bani, soldaţi şi bune recomandaţii, aşa că se aşteaptă că zisul Draculea
să facă fapte contra turcilor (Moiunnenta Himgariae Historica voi. IV,
Diplomacziai Emlekek, p. 272-3).
Din circulara (Hurmuzaki voi. II1, nr. XV, p. 12) prepositului Dominic,
care fusese în calitate de sol al regelui'Matiaş prin iulie 1475 la Ştefan în Iaşi
reiese de asemenea că Voievod Transalpin era socotit de unguri Vlad Ţepeş.
Căci se vorbeşte de Domnul Ţării Româneşti, care se afla în acele părţi din
porunca principelui nostru (Se recepisse a Voievoda Transalpino, qui et ipse tune
iussu Principis noştri, in illis partibus pari legatione fungebatiir).
In consecinţă expresia: Uterque princeps tain Stepliaiius ... qitain
Bozorad Transalpinus medio noştri ... una cum Iota patria jiiramentiim
fidelitatis ... Regiae Maiestatis solemniterpraestiterunt trebuie inteqrretată în
102 lo a n U rsii

sensul că Ştefan şi Vlad au depus jurământ de credinţă regelui Nţlatiaş. Bozoradt

în mod vădit Ţepeş. Se speră că din ambele ţări (Muntenia şi Moldova) să k
poată recruta 60.000 ostaşi pentru expediţia contra turcilor (Hurmuzaki voi.
II1, nr. XV, p. 12). Circulara aceasta trebuie să fie din iulie 1475, căci se
anunţă căderea Caffei (6 iunie) şi prestarea jurământului din partea lui Ştefan
(iulie 1475). Laiotă era socotit în acea epocă de Ştefan ca inamic) (Vicm
voi. III, p. 479).
La 4 august Vlad Ţepeş scria din Argeş (ex Argyas). ceea ce
înseamnă, fără îndoială, Argeşul Munteniei. (Hunnuzaki voi. XV. p. 85).
El a trebuit să fie în luptă cu Laiotă. care Ia 11 iulie 1475 acordă libertate
de comerţ braşovenilor (Bogdan, Relaţiile, p. 118). Această acordare de pri\ilegii
braşovenilor nu trebuie interpretată în sensul că Laiotă ar fi părăsit pe turci, ţi ar fi
trecut în partea ungurilor. Căci conform uzului politic în Muntenia in sec. XV.
consfinţit prin tratatul dintre Mahomct şi lancul Corvin din 1452. Domnul din
clientela turcilor, nu era împiedicat să aibă relaţii comerciale şi chiar politice cj
ardelenii şi ungurii.
Tot în acest sens trebuie interpretat şi documentul nr. 100 p. 125 (Bogdar.
op. cit.). Documentul nr. 103, p. 130 nu e din 1475, ci din 1477.
Ţepeş nu s-a putut însă înrădăcina în Muntenia. A trebuit să se retragă dtr.
nou în Ardeal, unde îl găsim prin luna octombrie (Hurmuzaki voi. XV. p. SA■
Regele Matiaş dăduse încă la 21 septembrie ordin sibicnilor ca să dea lui Vlad
ajutor de 200 florini. Aceşti bani i-a primit în Ardeal, la Bălcaş. în Târnava
Mică. De aici Vlad Ţepeş a plecat ca să întâlnească pe rege. cu care a făcut
împreună campania contra turcilor, care culminează prin cuprinderea
fortăreţii Sabaţ (16 februarie 1476). După aceasta a fost lăsat de regele Matiaş
să continue hărţuirea turcilor.
Laiotă în acest timp s-a aranjat cu regele Matiaş încheiând pace. Faptul
era consumat la 10 ianuarie 1476 (Hurmuzaki voi. XV. p. 86). El e in
conformitate cu sistemul politic al regelui, care n-avea scrupul să sacrifice pe
un aliat, îndată ce nu izbutea să realizeze scopul urmărit. Ţepeş, care n-a
izbutit să se afirme în Muntenia, a fost sacrificat, iar Laiotă, care s-a
menţinut, a izbutit să obţină prin pace recunoaşterea de la unguri.
Această politică a fost practicată de toţi Domnii Munteniei din secolul
al XV-lea şi a fost consfinţită de tratatul amintit dintre lancul Corvin şi
Mahomet.
 Ş tefa n c e l M a re 103

La 3 noiembrie era la Petruvaradin, de unde scria papei că a

pregătit flotă şi armată contra sultanului, care s-a lăsat impresionat şi
şi-a suspendat campania. Voi apăra - scria el - nu numai pe Domnul
Moldovei, pe care sunt obligat a-l proteja căci îmi este supus, ci
oricare alte provincii creştine.
în tabăra regelui se afla şi Vlad Ţepeş, care nu s-a putut
menţine în Muntenia.[43]
La 16 ianuarie 1476 regele Matiaş se afla sub zidurile cetăţii
Sabaţ, din care turcii făceau multe neplăceri locuitorilor din Belgrad.
După un asediu de o lună, la 16 februarie, regele aducea la
cunoştinţă papei cucerirea cetăţii şi sacrificiile făcute.
Cu acestea însă s-a terminat campania zgomotoasă a vanito­
sului rege, care la 15 martie 1476 era întors în Capitală, lăsând lui
Vlad Ţepeş şi lui Vuc, despotul Serbiei, sarcina de a hărţui pc turci.
Cu toate că cucerirea fortăreţei Sabaţ însemna o lovitură
simţitoare dată sultanului, totuşi întreaga campanie se poate
considera mai mult o piesă de teatru, decât o sforţare serioasă pentru
a Iovi de moarte pe turci şi a înlătura pericolul turcesc. Căci regele a
urmărit în primul rând satisfacerea instinctelor sale orgolioase, în loc
să facă toate sacrificiile necesare pentru o luptă ofensivă pe întregul
front al Dunării de jos.
Cucerirea fortăreţei Sabaţ şi toată campania zgomotoasă a
regelui n-a avut alt rezultat decât dobândirea unei ocazii pentru
trâmbiţarea sacrificiilor, menite să-i procure titlu atât de măgulitor de
apărător al creştinătăţii. Ea n-a avut nici măcar efectul să producă
diversiune prin atragerea fulgerelor sultanului asupra Ungariei. A dat
însă în schimb regelui Matiaş prilejul ca să acumuleze toate sumele
adunate de principii creştini pentru apărarea contra pericolului
turcesc.

L a io tă ră m â n e D o m n n e su p ă ra t în to ată ju m ă ta te a an u lu i 1476 şi ia
parte alătu ri d e M ah o m et în co n tra lui Ştefan.
102 lo a n V rsu

sensul că Ştefan şi Vlad au depus jurământ de credinţă regelui tyatiaş. Bozorade

în mod vădit Ţepeş. Se speră că din ambele ţări (Muntenia şi Moldova) să sc
poată recruta 60.000 ostaşi pentru expediţia contra turcilor (Hurmuzaki voi
II1, nr. XV, p. 12). Circulara aceasta trebuie să fie din iulie 1475, căci se
anunţă căderea Caffei (6 iunie) şi prestarea jurământului din partea lui Ştefan
(iulie 1475). Laiotă era socotit în acea epocă de Ştefan ca inamic) (Vigna.
voi. III, p. 479).
La 4 august Vlad Ţepeş scria din Argeş (ex Argyas). coca ce
înseamnă, fără îndoială, Argeşul Munteniei. (Hurmuzaki voi. XV. p. 85).
El a trebuit să fie în luptă cu Laiotă. care la 11 iulie 1475 acordă libertate
de comerţ braşovenilor (Bogdan, Relaţiile, p. 118). Această acordare de pm ilegii
braşovenilor nu trebuie interpretată în sensul că Laiotă ar fi părăsit pe turci, şi ar fi
trecut în partea ungurilor. Căci conform uzului politic în Muntenia în sec. XV.
consfinţit prin tratatul dintre Mahomct şi Iancul Corvin din 1452, Domnul din
clientela turcilor, nu era împiedicat să aibă relaţii comerciale şi chiar politice cu
ardelenii şi ungurii.
Tot în acest sens trebuie interpretat şi documentul nr. 100 p. 125 (Bogdan
op. cit.). Documentul nr. 103, p.130 nu e din 1475, ci din 1477.
Ţepeş nu s-a putut însă înrădăcina în Muntenia. A trebuit să sc retragă din
nou în Ardeal, unde îl găsim prin luna octombrie (Hurmuzaki voi. XV. p. 86).
Regele Matiaş dăduse încă la 21 septembrie ordin sibicnilor ca să dea lui Vlad
ajutor de 200 florini. Aceşti bani i-a primit în Ardeal, la Bălcaş, in Târnava
Mică. De aici Vlad Ţepeş a plecat ca să întâlnească pe rege, cu care a făcut
împreună campania contra turcilor, care culminează prin cuprinderea
fortăreţii Sabaţ (16 februarie 1476). După aceasta a fost lăsat de regele Matiaş
să continue hărţuirea turcilor.
Laiotă în acest timp s-a aranjat cu regele Matiaş încheiând pace. Faptul
era consumat la 10 ianuarie 1476 (Hurmuzaki voi. XV, p. 86). El c in
conformitate cu sistemul politic al regelui, care n-avea scrupul să sacrifice pe
un aliat, îndată ce nu izbutea să realizeze scopul urmărit. Ţepeş, care n-a
izbutit să se afirme în Muntenia, a fost sacrificat, iar Laiotă, care s-a
menţinut, a izbutit să obţină prin pace recunoaşterea de la unguri.
Această politică a fost practicată de toţi Domnii Munteniei din secolul
al XV-lea şi a fost consfinţită de tratatul amintit dintre Iancul Corvin şi
Mahomet.
 Ş tefa n c e l M a re 103

La 3 noiembrie era la Petruvaradin, de unde scria papei că a

pregătit flotă şi armată contra sultanului, care s-a lăsat impresionat şi
şi-a suspendat campania. Voi apăra - scria el - nu numai pe Domnul
Moldovei, pe care sunt obligat a-l proteja căci îmi este supus, ci
oricare alte provincii creştine.
în tabăra regelui se afla şi Vlad Ţepeş, care nu s-a putut
menţine în Muntenia. [43]
La 16 ianuarie 1476 regele Matiaş se afla sub zidurile cetăţii
Sabaţ, din care turcii făceau multe neplăceri locuitorilor din Belgrad.
După un asediu de o lună, la 16 februarie, regele aducea la
cunoştinţă papei cucerirea cetăţii şi sacrificiile făcute.
Cu acestea însă s-a terminat campania zgomotoasă a vanito­
sului rege, care la 15 martie 1476 era întors în Capitală, lăsând lui
Vlad Ţepeş şi lui Vuc, despotul Serbiei, sarcina dc a hărţui pe turci.
Cu toate că cucerirea fortăreţei Sabaţ însemna o lovitură
simţitoare dată sultanului, totuşi întreaga campanie se poate
considera mai mult o piesă de teatru, decât o sforţare serioasă pentru
a lovi de moarte pe turci şi a înlătura pericolul turcesc. Căci regele a
urmărit în primul rând satisfacerea instinctelor sale orgolioase, în loc
să facă toate sacrificiile necesare pentru o luptă ofensivă pe întregul
front al Dunării de jos.
Cucerirea fortăreţei Sabaţ şi toată campania zgomotoasă a
regelui n-a avut alt rezultat decât dobândirea unei ocazii pentru
trâmbiţarea sacrificiilor, menite să-i procure titlu atât de măgulitor de
apărător al creştinătăţii. Ea n-a avut nici măcar efectul să producă
diversiune prin atragerea fulgerelor sultanului asupra Ungariei. A dat
însă în schimb regelui Matiaş prilejul ca să acumuleze toate sumele
adunate de principii creştini pentru apărarea contra pericolului
turcesc.

L aio tă ră m â n e D o m n n esup ărat în to ată ju m ă ta te a an u lu i 1476 şi ia

parte alături d e M ah o m et în co n tra lui Ştefan.
104 lo a n U rsii

A cum ularea tuturor sum elor de bani, colectaţi pentru

războiul contra turcilor, de regele M atiaş

Titlul de suzeran al lui Ştefan şi expediţia teatrală

amintită au servit regelui Ungariei ca prilej să pretindă pentru
sine toată suma colectată de papă pentru sprijinul războiului
contra turcilor.
Domnul Moldovei făcuse însă reale servicii civilizaţiei
europene prin zdrobirea unei puternice armate turceşti la Vaslui
şi avea prin urmare tot dreptul, pe baza sacrificiilor sale, să ceară
de la papa, Veneţia şi ceilalţi principi creştini ca să fie ajutat din
aurul colectat. El n-a bănuit desigur că regele Matiaş va exploata
situaţia sa de suzeran, ca să monopolizeze toate sumele colectate
sub cuvântul că Domnul Moldovei, în calitate de vasal, luptă sub
ordinele sale. El a făcut alianţă şi a primit suzeranitatea regelui
Matiaş, în speranţa că va fi ajutat în mod sincer prin toate
mijloacele posibile. De aceea el a trebuit să fi fost foarte
deziluzionat în momentul când a aflat că papa Sixt IV a dat toată
suma colectată regelui Ungariei.
Deoarece papa voia să aibă sprijinul regelui catolic al
Ungariei pentru stârpirea ereziei din Boernia şi-l considera ca stâlp
al bisericii catolice, s-a folosit de aurul colectat ca să răsplătească
serviciile aduse de rege catolicismului. De aceea n-a ezitat să
sacrifice pe Ştefan şi să dea întreaga sumă colectată regelui catolic
al Ungariei. Pentru Ştefan a rezervat, în schimb, vorbe frumoase.
Te sfătuim ca, aşa cum ai început, să mergi până la capăt, -
scrise papa Sixt IV la 31 martie 1475 - căci noi nu vom înceta
ca împreună cu ceilalfi principi să luăm măsurile necesare, cu
tot zelul, şărguinţa şi grija posibilă.
în ce priveşte însă ajutorul bănesc, înaltul Părinte s-a
scuzat pe motivul că fiscul i-a fost sleit de ajutoarele, pe care a
 Ştefan cel Mare 105

fost silit să le dea Cavalerilor din Rhodos şi ungurilor. îi dă însă

speranţa că va primi din contribuţia celorlalţi principi creştini.
Bazat pe promisiunea Prea Sfântului cap al creştinătăţii
apusene, Ştefan a trimis doi soli la acesta, dar şi de astă dată
primi tot numai vorbe frumoase.
Faptele tale contra turcilor păgâni, inamicii comuni, -
scrise papa Sixt la 20 martie 1476 - au adus atâta celebritate
numelui tău, încât eşti în gura tuturor şi eşti foarte lăudat cu
consimţământul tuturor ...S ă nu te descurajezi ... ci să continui
victoria, care ţi-a fost hărăzită de Cel de Sus... Suma de bani
colectată a fost însă trimisă în întregime regelui catolic al Ungariei.
Cât priveşte ajutorul cerut de solii tăi - răspunse papa lui
Ştefan la 3 aprilie 1476 - deoarece s-a convenit cu principii Italiei
ca tot ajutorul în bani să se trimită Jiului nostru prea iubit, strălu­
citului rege al Ungariei, care a pornit un război atât de mare contra
păgânilor cu toată puterea sa şi cu toate foiţele regatului, i-am
destinat lui (regelui Matiaş) toţi banii, pe care i-am colectat, crezând
că aceasta duce la folosul şi la binele tău, întrucât tu porţi alături
de acel rege războiul contra neamului spurcat şi lupţi pentru
binele comun.
în acelaşi timp Sixt IV a comunicat regelui Matiaş, cele
ce i-a scris lui Ştefan.
A cerut (Ştefan) de la noi - scrise papa regelui - prin
solii săi ajutor contra turcilor, care, spunea el, (Ştefan) sunt
foarte supăraţi pe el şi urmăresc pieirea lui. l-am răspuns (lui
Ştefan) că ajutorul din anul acesta a fo st consacrat Maiestăţii
tale; căci noi nu ne îndoim, că pentru legătura, pe care o are el
cu tine (propter coniunctionem quae tecum sibi esset), tu îi vei
da tot ajutorul, de care va avea novoie, căci mântuirea lui
serveşte foarte mult şi la mântuirea ta; ne vom da silinţa ca să
fie ajutat din contribuţia a doua (de secunda contributione).
Avem încrederea că Ştefan îţi este ţie foarte scump (carissimum)
106 lo a n U rsu

şi că nu vei uita de ce mare importanţă este menţinerea acestui

război şi ce primejdie ar fi, dacă din cauza lipsei de mijloace
(Ştefan) ar încheia pace cu inamicul sau dacă ar fi învins. De
aceea nu ne îndoim că vei avea o grijă deosebită ca să Jie
sprijinit...1
Deşi Sfanţul Scaun avea la inimă apărarea Moldovei şi a
cerut în mod stăruitor regelui Matiaş să dea tot sprijinul lui
Ştefan, totuşi solii acestuia n-au întârziat să protesteze înaintea
senatului veneţian contra sugestiei că Ştefan ar fi un satelit al
regelui Ungariei.
Amintitul Domn nu este întru nimic supus al regelui
Ungariei - ziseră solii lui Ştefan - ci este stăpân pe ţara şi pe
oştile sale şi va continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu
va găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale.12
Domnul a făcut războiul contra turcilor din îndemnul
său propriu şi de bună voie - ar fi adăugat solii - şi e deplin
stăpân pe ţara lui.3
Veneţienii erau în stare de război cu turcii şi aveau tot
interesul ca să reţină pe Ştefan de la o pace cu sultanul. Ei au
înţeles tot profitul, pe care îl pot trage din luptele lui Ştefan,
menite să atragă asupra Moldovei fulgerele turcilor. Diversiunea
aceasta era pentru veneţieni cât se poate de utilă.
De aceea ei n-au întârziat să trimită pe Gerardo în
Moldova ca să-l îmbărbăteze pe Ştefan şi să-l oprească, la
nevoie, de la o înţelegere cu turcii.

1 Veress voi. 1, p. 17.

2 Esarcu p. 31.
3 lorga V eneţia în M a rea N eagră voi. III, p. 42, scris. 6 mai 1476.
 Ştefan ceI Mare 107

în loc ca să ajute pc Ştefan cu bani1 s-au mulţumit să

intervină pe lângă Sfântul Scaun ca să dea şi Domnului Moldovei
o parte din suma colectată. în acelaşi timp au dat instrucţii lui
Gerardo să-l încânte pe Ştefan cu vorbe frumoase şi să-l
convingă, prin orice mijloace, să nu se împace cu păgânii.
După plecarea lui Gerardo i-au trimis un curier, la 25
iunie, ca să-i comunice că sultanul e în drum spre Moldova şi să
caute să convingă pe tătari să ajute pc Ştefan."
în realitate însă Gerardo nu ducea pentru Ştefan decât o
haină scumpă. De altcum nici n-a mai avut timpul material să
ajungă în Moldova înainte de năvălirea turcilor.
Astfel toate speranţele, pc care Domnul Moldovei le-a pus
în veneţieni şi papă, au rămas deşarte. Solii săi s-au întors din apus
cu mâinile goale. în faţa furtunii el s-a văzut părăsit de toţi şi avizat
la propriile sale mijloace, care erau însă destul de reduse.

Lipsa de lealitate a regelui Poloniei

Pe când papa şi veneţienii123 au găsit ccl puţin cuvinte

frumoase ca să-l îmbărbăteze pe Ştefan contra păgânilor, iar
regele Ungariei a întreprins expediţia teatrală, pe care a
exploatat-o ca să pretindă acumularea întregului aur colectat,
regele Poloniei s-a arătat, în momentele cele mai grele, mai mult
inamic decât amic. Deşi se pretindea suzeran al lui Ştefan, ceea
ce implica datoria de a-şi ajuta vasalul totuşi regele Cazimir, a

1 Din contră veneţienii s-au obligai să dea subsidii anuale regelui Matiaş:
S'obligo il Senato d ’esborsare sessaMa mila scudi d'auro al valoroso Mania
Corvine (Sagredo p. 79).
2 Veress p. 18.
3 în 1475 Senatul Veneţiei a dispus trimiterea medicului cerut de Ştefan
pentru tratarea ulcerului de la picior, produs din cauza rănii căpătate la 1462, la
asediul Chiliei.
JOS loan Ursii

refuzat să dea cel mai mic ajutor în oaste lui Ştefan în vara anului
1475, când se ştia că sultanul era pregătit să se îndrepte contra
Moldovei. Zadarnice au fost rugăminţile consilierilor săi, zadarnice
cererile disperate ale lui Ştefan. El n-a putut fi înduplecat să trimită
oaste în ajutorul lui Ştefan, care se afla în tabăra din Iaşi. S-a
mulţumit să trimită la turci un sol. Ştefan însă a refuzat, căci i s-a
părut lucru inutil şi necinstit. Lui Ştefan i s-a părul solia - scrie
Dlugosz - pufin onestă .şi pul in utilă, cum şi era.
Cu toate acestea regele tot a trimis în anul următor, pe sol,
care a întâlnit pe sultan la Varna, în luna mai, în drum spre
Moldova. Solul a rugat pe Mahomet - scrie Dlugosz - să nu atace
pe Ştefan, sub cuvânt că e vasal al regelui Cazimjr, ca să nu
silească pe acesta să ridice armele contra turcilor.
Pentru a câştiga bunăvoinţa sultanului, solul i-a dat din
partea regelui o haină de piele scumpă de zibelină, cu mărgăritare
şi pietre scumpe. Sultanul a primit haina, dar a declarat că dacă
solul i-ar fi făcut această cerere pe când se afla în Adrianopolc. ar li
putut contramanda expediţia, dar după ce a făcut atâtea cheltuieli
cu acest război, şi a înaintat până aproape de ţara inamicului, nu
mai poate renunţa la război, decât dacă Ştefan îi plăteşte tributul pe
trecut şi pe viitor, dă Chilia Muntenilor şi restituie prizonierii.
Aceste condiţii s-au părut însă solului puţin oneste şi ncaccepiahile.
Demersul solului polon n-a avut astfel nici un rezultat practic
pentru Ştefan. Toate aceste detalii ni le dă Dlugosz.
Celebrul cronicar nu cunoaşte însă dedesubturile acestui
demers diplomatic, din care se constată duplicitatea regelui
Cazimir şi lipsa lui de bună credinţă. Căci prin această intervenţie
diplomatică regele n-a urmărit în realitate alt scop decât justificarea
sa faţă de nobilii poloni, care îl acuzau de laşitate şi simpatizau cu
Ştefan, căci considerau Moldova ca un zid de apărare al Poloniei.
Pe lângă aceasta el voia să obţină bunăvoinţa sultanului, ca să nu
prade Polonia, după ce va fi ajuns stăpân pe Moldova.
 Ştefan ceI Mare 109

Intervenţia diplomatică a fost în realitate nu numai o piesă

de teatru menită să-l justifice pe rege în faţa supuşilor săi şi a lumii
creştine, dar a fost în acelaşi timp o operă dc mic interes meschin
pentru regatul Poloniei, pe care voia să-l ferească de incursiunea
turcească.
în realitate intervenţia diplomatică a fost o trădare faţă de
Ştefan, căci a avut ca rezultat un acord între sultan şi regele
Cazimir, ceea ce reiese în mod clar din scrisoarea sultanului,
scrisă la 19 mai 1476, din tabără, în drumul spre Moldova. Voi
trimite şi eu pe ambasadorii mei - răspunse sultanul - pentru ca
prietenia frăţească deja stabilită între noi să se închege mai
puternic şi să se întărească.1 [44]
Aceste cuvinte, nu sunt simple expresii convenţionale, ci
trădează, ca întreaga scrisoare, o înţelegere secretă între sultan şi
regele Poloniei, într-un moment când Ştefan era ameninţat de
turci cu moartea, şi ţara lui cu picirea.
Reaua credinţă a regelui Poloniei c evidentă. El n-a ezitat
să facă învoială cu inamicul dc moarte al lui Ştefan şi să trădeze
pe acesta, deşi era obligat prin tratate să-l apere contra
inamicilor săi. Faptul că Ştefan încheiase alianţă cu regele
Matiaş nu scuzează această atitudine, cu atât mai mult că a
trebuit să fie informat că Ştefan a prevăzut în tratat o clauză,
prin care el refuză ajutor contra Poloniei pe motivul că
predecesorii săi au păstrat cu ea totdeauna legături de pace. Pe
de altă parte a căutat să risipească norii, făcând nou jurământ de
credinţă faţă de Polonia, câteva săptămâni după ce prestase
omagiul la Iaşi în faţa solilor unguri.
Cu toate acestea regele Cazimir a preferat să-şi menajeze
interesele meschine şi să se lase condus de amorul propriu, într-

1 Lewicki Codex epistolei is saecnli decimi qumti voi. UI, p. 243 cf. p.
224: Amici suimis.
noL Joan i/ rs n

un moment când ar fi trebuit să intervină energic pentru

înlăturarea pericolului turc, care ameninţa în oarecare măsură şi
regatul Poloniei.
El s-a lăsat condus de ură, într-un timp când trebuia să
asculte numai de raţiune şi să fie cuprins de idealul timpului,
care consista în lupta pentru apărarea civilizaţiei creştine de
pericolul turcesc.
Toată sarcina acestei lupte uriaşe a căzut exclusiv pe
umerii lui Ştefan, care s-a văzut părăsit de amici şi trădat de
aliaţi. Furtuna turcească l-a găsit singur şi avizat la propriile sale
mijloace.

Chestia prizonierilor din Caffa

După cuprinderea Caffei (iunie 1475), turcii au ales un

număr de tineri1 italieni, care au fost încărcaţi pc o corabie
împreună cu multe avuţii, destinate sultanului. Mulţi din aceşti
tineri erau marinari încercaţi. Ei au înţeles situaţia ruşinoasă ce-i
aşteaptă la Constantinopol şi au tăbărât, la timpul oportun,
asupra turcilor, i-au ucis şi au devenit stăpâni pe corabia
încărcată cu comori. în speranţa că vor redobândi libertatea, s-au
refugiat la Cetatea Albă. Ştefan a pus mâna pe corabie şi pe
toate avuţiile din ea, iar pe prizonieri i-a pus sub pază în
Suceava.12 [45]

1 In H isto ria Turcliesca ed. Ursu, p. 82, se afirmă că erau aproximativ 300
de tineri. Dlugosz scrie că erau 150. Iar Baldassar de Piscia ( Colum na lui Troian
1876 p.334) că erau 120.
2 în 1476 când sultanul s-a îndreptat contra Sucevei, aceşti tineri au fugit
în Polonia. Angiolello afirmă că cei mai mulţi s-au întors în Italia. Solii lui Ştefan
au declarat însă în 1481 că acei tineri au fost extrădaţi mai târziu sultanului, iar
pentru cei scăpaţi la Cameniţa a dat sultanului despăgubiri (Bogdan, voi. II, p.
366).
 Ştefan cel Mare 111

îndată ce a auzit sultanul că avuţiile sale au fost capturate

de Ştefan, a trimis un sol la acesta ca să-i restituie imediat
corabia cu toate avuţiile şi cu toţi sclavii, căci în cazul contrar
trebuie să conteze pe mânia sa.
Ştefan însă a răspuns - scrie Angiolello, vistiernicul
sultanului, în memoriile sale - că nu e obligat la aceasta
deoarece porturile sale sunt libere şi oricine poate să debarce şi
să stea sau să meargă unde-i place.
Răspunsul acesta a fost o nouă verigă în lanţul
provocărilor aduse sultanului şi a contribuit în mare măsură la
lărgirea prăpastiei între cei doi inamici.

Uciderea prizonierilor turei

Cu toate că zdrobirea armatei lui Soliman Paşa la Vaslui

şi refuzul restituirii corăbiei cu avuţiile şi sclavii din Caffa, ar fi
fost motive suficiente ca să îndemne pe sultan să întreprindă în
persoană expediţia punitivă contra lui Ştefan, totuşi acesta a
adaos alte verigi la lanţul faptelor duşmănoase faţă de sultan.
Chestia cumnatului său Alexandru a contribuit la adâncirea
prăpastiei.
Viteazul cumnat al lui Ştefan, Alexandru din Mangop, a
căzut prizonier, odată cu cetatea sa, în decembrie 1475, în
mâinile turcilor. Aceştia l-au dus la Constantinopol, unde a fost
decapitat. Ştefan, care ajutase pe cumnatul său cu oaste şi îl
îmbărbătase la rezistenţă, voise să-i scape viaţa.
De aceea el a trimis la sultanul un sol, ca să ceară
eliberarea lui Alexandru, în schimbul eliberării unor prizonieri
capturaţi la Vaslui. (între aceşti prizonieri era şi fiul lui Isac
Paşa). Sultanul a voit să profite de ocazie, ca să obţină eliberarea
prizonierilor turci din Moldova. Cum însă Alexandru nu mai era
112 lo a n U rsu

în viaţă, turcii au căutat să înşele pe solul lui Ştefan dând pe alt

prizonier drept cumnatul lui Ştefan.
Ştefan a văzut însă intenţia turcilor, dar s-a prefăcut că
nu înţelege şi s-a declarat gata să facă pace cu sultanul, plătind
tributul, restituind prizonierii şi corabia cu sclavii şi avuţiile din
Cafîa. Sultanul, a trimis astfel un sol - scrie un italian din Pera1
la 23 mai 1476 - cu ordin ca să ceară de la Ştefan Chilia, tributul
pe cei trei ani trecuţi, unul din copiii săi să fie trimis chezaş la
Poartă, prizonierii turci prinşi în bătălia de la Vaslui, precum şi
pe cei de la Caffa cu avuţiile din corabia capturată.
Drept răspuns Ştefan însă a ucis pe prizonierii turci in
faţa solului, răzbunând în chipul acesta decapitarea viteazului
său cumnat.
Refuzul lui Ştefan de a plăti tributul pe cei trei ani
trecuţi, de a ceda Chilia, de a trimite pe fiul său chezaş, do a
extrăda prizonierii şi avuţiile de pe corabia din Calfa au
constituit noi verigi la lanţul motivelor, care au făcut pe sultan
să întreprindă expediţia punitivă.
Italianul, care arată aceste motive în scrisoarea sa adaugă
că la data scrisorii, 23 mai, sultanul era pornit spre Moldova şi
invocă ajutorul divinităţii pentru Ştefan:
Dumnezeu să-i dea (lui Ştefan) victoria, pe care atât de
mult o dorim.12

1 Scrisoarea cu data 23 mai 1476 din Pera la Iorga Acte şi fragmente, voi.
UI. p. 56.
2 Un alt italian scrie din Pera la 20 mai : D um nezeu z ă -l dea victoria lui
Ştefan.
 Ştefan cel Mare 113

Plecarea sultanului contra Moldovei

La sfârşitul lunii martie 1476 sultanul a părăsit cu toată

curtea sa Capitala şi s-a îndreptat spre Adrianopol, unde a stat
40 de zile ca să termine toate pregătirile necesare pentru
expediţia punitivă contra lui Ştefan.1 La 13 mai" toată armata a
fost pusă pe picior de război şi sultanul părăsea Adrianopol cu
150.000 de luptători încercaţi.’[46] Domnul Munteniei.
Basaraba Laiotă, a primit ordin ca să fie gata cu 12.000 ostaşi,1234
iar tătarii aveau să atace pe Ştefan din răsărit, de peste Nistru.5

1 Campania sultanului Mahomct din 1476 c descrisă, pc baza memoriilor

lui Angiolello, în Hisloria Titrchcsca de Donado da Lezze ed. Ursu. Angiolello a
fost un tânăr italian din Viccnza care a căzut în 1470 prizonier. A continuat şcoala
şi a fost însărcinat să scrie ziarul expediţiei lui Mahomct contra lui Uzun Hasan
(1473). Făcea parte din curtea sultanului, care l-a luat cu sine în toate expediţiile
ca să scrie ziarul. Angiolello a întovărăşit pe sultan şi în Moldova scriind în
detaliu drumul pe care l-a făcut sultanul şi luptele, pe care Ic-a dat. E iubitor de
adevăr. Datele sale sunt exacte. Graţie memoriilor sale putem să descriem
celebrele lupte ale lui Ştefan din 1476 cu preciziune. Angiolello scrie că sultanul
a plecat la sfârşitul lunii martie cu toată curtea sa.
2 La 13 mai a plecat din Adrianopol. (Iorga Acte şi fragmente p. 56).
3 Cifra de 150.000 e dată de Angiolello. Omul lui Ţcpcş (Veress voi. 1. p.
21) scrie că sultanul a avut 90.000 turci şi 9.000 munteni afară de cei 10.000
tătari. După relaţia lui Balthasar de Piscia, legatul papei, care scria din Buda, pe
baza ştirilor date de tinerii genovezi prizonieri, fugiţi din Suceava, ar fi fost
200.000 turci. (Columna lui Troian 1876 p. 378). După o scrisoare din Polonia
(Lewicki, op. cit.) ar fi fost tot 200.000. Preferăm cifra dată de Angiolello, care a
făcut parte din curtea lui Mahomet şi a fost martor ocular.
4 Laiotă a întovărăşit pe sultan cu aproximativ 12.000 ostaşi. (Angiolello).
Omul lui Ţepeş afirmă că erau 9.000 (Veress, op. cit.).
s Numărul tătarilor era, după relaţia omului lui Ţepeş, la 10.000. Năvălirea
tătarilor e confirmată de toate izvoarele, afară de cel mai principal din acestea, de
Angiolello. Acesta scrie ziarul campaniei şi nu pomeneşte de tătari, deoarece
aceştia erau alungaţi din Moldova în timpul când turcii au călcat pc pământul ei.
IM lo a n Ursu

Planul sultanului

Planul sultanului a fost să cuprindă capitala Moldovei,

Suceava, ca să instaleze un alt Domn în locul lui Ştefan. Dc aceea
el a dus cu sine un pretendent. Dlugosz afirmă că sultanul voia să
aşeze în scaun pe Alexandru, care se dădea drept frate cu Ştefan.1
Pentru ca să dea lovitura de moarte lui Ştefan şi să-i cuprindă
Capitala, sultanul, după ce a ocupat toate oraşele italiene de pe
coasta mării şi a tăiat toate legăturile lui Ştefan cu acestea, a făcut
planul ca Ştefan să fie atacat de trei annate, a lui Laiotă şi cea
turcească din sud, şi a tătarilor dinspre răsărit. Toate aceste armate
aveau să se împreune şi cu puteri unite să sc îndrepte spre Suceava.
Căderea Chiliei şi a Cetăţii Albe, pe care voia să lc ocupe ca să
formeze din ele cuiburi de observaţie pentru Moldova, aşa cum
făcuse din Giurgiu pentru Muntenia, avea să fie urmarea firească a
căderii Capitalei. De aceea flota avea să atace cele două cetăţi după
întoarcerea victorioasă a sultanului, când aveau să fie împresurate.
Atunci aveau să cadă ca un fruct copt fără nici o sforţare.

Planul lui Ştefan

Foarte rar s-a întâmplat ca un şef de stat sau de armată să fie

în o situaţie atât de critică ca Domnul Moldovei, cu atât mai mult

1 Alexandro, cuidani Valaclio, qui se germanum asserebat Steplumi.

expugnatam Valachiam et arces eius, sub tribalo commissitms. Baldassar de
Piscia (Columna lui Traian 1876 p. 300) scrie că sultanul aduse pe fiul lui Petru,
fostul Domn al Moldovei. Dăm preferinţă lui Dlugosz, care avea infonnaţii
directe din Moldova. Ştefan Bathori, comandantul oştilor ardelene, afinnă dc
asemenea că intenţia sultanului era să aşeze în scaun alt Domn: Albim Vaivodam
ad Moldaviam eligere vellet (Veress, voi. I, p. 24). însuşi Ştefan în Inscripţia de
la Războieni scrisă în amintirea luptei, afirmă că au venit să prade şi să ia tara
Moldovei...
 Ştefan cel Mare 115
că s-a văzut redus la propriile sale mijloace, care erau extrem de
reduse în comparaţie cu ale inamicului.
Căci pe când sultanul pusese pe picior de război 150.000 de
luptători încercaţi, prevăzuţi cu cele mai bune maşini de război, şi
avea ajutorul muntenilor şi tătarilor, Ştefan n-a putut să cheme sub
arme decât vreo 40.000 de ostaşi.1 Un moldovean trebuia să lupte
astfel cu 4 turci. Faţă cu această dispoziţie în forţe, Ştefan trebuia
să ia astfel de dispoziţii tactice, ca să poată compensa numărul
redus al oastei sale.
Planul său de apărare decurgea din alianţa cu ungurii. Era
urmarea firească a tratatului de alianţă cu regele Matiaş, pe al cărui
ajutor conta. De aceea s-a grăbit să trimită la acesta soli, care pc la
3 iulie se aflau în Buda şi insistau pentru ajutor. Ei au declarat că
Domnul era informat că sultanul îşi îndrepta flota spre Chilia şi
cetatea Albă, pe când armata dc uscat a turcilor avea să înainteze
prin Muntenia.12
Ştefan şi-a clădit planul pe aceste două clemente: speranţa
ajutorului de la unguri şi înaintarea turcilor prin Muntenia.
în consecinţă el s-a coborât cu grosul oastei sale din Iaşi,
unde se afla la 22 mai, spre Bârlad, unde îl găsim la 5 iunie scriind
braşovenilor. Aflaţi scumpii noştri amici - scria Ştefan - că noi
împreună cu ... serenisimul rege, domnul nostru, avem război cu

1 Iorga A cte ş i fra g m e n te voi. III, p. 55. Piscia dă tot 40.000 boieri şi
ţărani. Omul lui Ţepcş (Veress, voi. I, p. 28),afirmă că Ştefan a avut peste 60.000
ostaşi: E l resto delte zente deldicto Vaivoda, che se d iv u lg a m essere altra
persona 60.00 0 ... . Angiolello afinnă că la Valea Albă Ştefan a avut cam vreo
20.000 de ostaşi. Probabil că numărul ostaşilor puşi pe picior de război a fost de
40.000. Aceştia au trebuit să fie împărţiţi îm mai multe armate şi împrăştiaţi prin
diferite cetăţi. La Valea Albă, în momentul critic, Ştefan n-a avut decât 20.000,
cifra dată de Angiolello. Piscia raportează că în cele din urmă, după concediul dat
ţăranilor, Ştefan a rămas numai cu 10.000.'
2 Veress voi. I, p. 20.
i l l lo a n U rsu

turcii păgâni şi noi suntem deja în tabără cu toate forţele noastre şi

mergem în întâmpinarea turcilor. Peste 6 zile, se afla în valea
Berheciului, de unde ruga pe braşoveni să nu dea provizii
muntenilor, căci ei doresc pieirea noastră şi a întregii
creştinătăţi şi sunt supuşi turcilor.
Prin coborârea sa în valea Berheciului, Ştefan a urmărit un
scop dublu: pe deoparte să facă legătura cu oştile ungurilor, pe
care le aştepta să sosească prin pasul Oituzului, pe de altă parte
să supravegheze mişcările turcilor şi să-i atragă spre locul ales
de el pentru cursă. Acest loc nu putea fi în regiunea Vasluiului,
deoarece Ştefan nu putea să-şi lase tăiată legătura cu păsurile ce
duceau spre Ardeal, de unde aştepta oşti şi unde avea să se
retragă în caz de nevoie.
Că acesta a fost planul reiese nu numai din drumul făcut
cu oştile sale, (Iaşi-Bârlad-valea Berheciului) şi din firea
lucrurilor, ci şi din vorbele regelui Matiaş şi ale comandanţilor
oştilor ardelene.
Regele Matiaş a acuzat pe Ştefan că a dat lupta fără să fi
aşteptat armatele ungureşti, din care cauză a fost învins. A învins
pe Domnul, care s-a prea încrezut în forţele sale proprii şi a dat
lupta fără să aştepte armata noastră1 scria mai târziu regele.
Comandanţii oştilor ardelene trimiseră vorbă lui Ştefan să
nu înceapă lupta până nu vor sosi şi ei cu oştile lor, ca lupta
decisivă să o dea împreună cu toate forţele lor.12
Din nefericire însă oştile ungureşti n-au sosit la timp şi
Domnul a fost forţat să înceapă lupta singur cu propriile sale
forţe. [47]

1Veress voi. I, p. 26.

2 Veress voi. I, p. 22: E ra sta m andata a dir a l Vaivoda Stefano che non
to g lie se im p re sa a lcu n a cu m el Turco, fin o ch e non fo sse n o uniţi cum lui cum
o m n ib u s g e n tib u s ....
 Ştefan cel Mare 117

Ştefan s-a coborât astfel spre valea de jos a Şiretului ca să

observe mişcările turcilor şi să-i atragă în regiunea munţilor, unde
avea să le pregătească cursa, ca şi anul trecut la Vaslui, căci numai în
această regiune putea să păstreze legătura cu oştile ardelene, pe care
le aştepta, iar pe de altă parte numai aici îşi putea rezerva portiţă de
retragere spre Ardeal, singura ţară amică, care-i sta la dispoziţie
pentru refugiu, căci Polonia se dovedise cu desăvârşire nesigură.
în acelaşi timp din punctul de observaţie din valea de jos a
Şiretului avea libertatea de mişcări pentru ca să împiedice
împreunarea tătarilor cu turcii şi să evite astfel o învăluire completă
din partea numeroşilor săi inamici.
Planul lui Ştefan a fost astfel să-i distrugă pe tătari înainte de a
fi dat mâna cu oştile sultanului, iar după aceasta, să ia contact cu
turcii prin mici lupte de guerillas ca să-i atragă spre regiunea, unde
voia să dea lupta şi unde pregătise cursa.
Ţara avea să fie pustiită sistematic ca inamicul să nu se poată
aproviziona şi să aibă astfel moralul scăzut. Pentru acest scop au fost
arse grânele, fâneţelc, pădurile satele şi oraşele, iar vitele şi oamenii
s-au refugiat în munţi sau în Ardeal. Contele Ştefan - scrie
Angiolello - s-a gândit să prevaleze în alt chip ... trimiţând poporul
peste munţi ... tăind toate grânele, dând foc la ierburi aşa că
sultanul rămase înşelat, căci crezuse că va găsi ţara bogată în grâne
şi păşuni, dar o găsi goală de oameni.1
Ca ultimă măsură a fost întărirea cetăţilor Neamţ, Suceava şi
Hotin în aşa chip ca să reziste cât mai mult posibil. Războiul avea să
fie transformat astfel în asediu contra cetăţilor. Luptele în câmp

1A ngiolello la Ursii, H istoria Turchesca p. 88. Tot aşa Seadeddin tradus

de Galland, în manuscris la Biblioteca Naţională din Paris. Extrase la Ursu Ştefan
ce! M are ş i T u r c ii: A p u s f o c la toate câm purile ş i n -a lăsat nici verdeaţă ş i nici
grâne ca să ia orice m ijloc d e existentă din lipsă d e alim ente ş i fu ra j. Asemenea
Piscia scrie că Ştefan a dat foc tuturor oraşelor. Tot aşa Dlugosz: A a rs toate
bucatele ş i fă netele.
118 lo a n U rsii

deschis trebuiau evitate sistematic şi decisiva războiului avea s-o

formeze rezistenţa cetăţilor. Toate luptele aveau să se dea contra
cetăţilor sau întăriturilor în formă de cetate, cum a fost fortul de la
Războieni. Sultanul avea să găsească o ţară pustiită şi singurele
rezistenţe îndârjite aveau s-o formeze cetăţile şi întăriturile în formă
de cetate. Prin lupte de guerillas avea să hărţuiască cetele răzleţe ale
turcilor, lupte care aveau de scop, ca şi pustiirea sistematică a ţării, să
demoralizeze pe turci şi să le scadă astfel avântul şi capacitatea
ofensivă.

V ictoria contra tătarilor

Tătarii şi-au făcut apariţia în Moldova, mai înainte ca oştile

sultanului să fi pus piciorul în Moldova.1 Aceasta a fost un avantaj
pentru Ştefan, căci i-a dat posibilitatea să-şi execute planul, să-i
împiedice să se unească cu armata sultanului.
Ei au năvălit peste Nistru şi-au pătruns spre sudul Moldovei
ca să ia contact cu sultanul. Numărul lor era de vreo 10.000. Ştefan
însă se temea - afirmă Dlugosz - mai mult de puterea tătarilor
decât de a turcilor (quorum vires multo magis, quani lurconim
verebatur).
în faţa primejdiei de a fi zdrobit de cele două armate care
ţineau să se unească, Ştefan în loc să se intimideze, a atacat, din
contră, cu atâta furie pe tătari, încât i-a pus pe fugă.
Ştefan nu s-a înspăimântat - scrie Dlugosz - ci având o
inimă de o vitejie uimitoare şi de necrezut, (sed mira et incredibili
animositate cor gerens), vesel şi infatigabil (iucundum et
indefessum), a năvălit jără frică asupra armatei tătarilor ... şi a

1 Faptul e confirmat de trei izvoare diferite. Dlugosz, omul lui Ţepeş şi

Piscia. Dlugosz p. 545... Prius quam Turcus...; omul lui Ţepeş: El avanii clie e
dicto Turco passase, sendo venulo circa Tartari 10.000.
 Ştefan cel Mare 119

distras-o cu mari pierderi ... I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta

foc, încât ucise mai mulţi din fugă, decât în luptă ... Au fost
cuprinşi fugarii de o frică atât de mare, încât lăpădau nu numai
armele, ca să fie mai uşori la fugă, ci şi arcurile şi tolbele, şeile şi
mantalele ca aşa goi şi fără arme să poată scăpa....
Deşi omul lui Ţepeş, afirmă că tătarii n-au fost bătuţi de
Ştefan în persoană, ci de oştile sale în apropiere de Cetatea
Albă,1 totuşi dăm preferinţă lui Dlugosz, care e de regulă bine
informat şi îşi avea informaţiile direct din Moldova şi credem că
lupta contra tătarilor a fost condusă de Ştefan în persoană şi
numai urmărirea a fost încredinţată călăraşilor săi.
însuşi omul lui Ţepeş specifică că tătarii luaseră 5000 de
robi, ceea ce n-au putut face decât pătrunzând adânc în interiorul
ţării.
Lupta principală a trebuit să aibă loc în interiorul ţării,
probabil în regiunea Prutului de jos, unde s-au îndreptat ca să ia
contact cu oştile sultanului.

Năvălirea turcilor

Angiolello scrie în memoriile sale că sultanul a înaintat

cu oştile sale pe calea ce ducea prin Dobrogea alături de ţărmul
mării. La 22 mai el se afla încă în Vama. Până să ajungă la
Dunăre au trebuit să meargă prin Dobrogea vreo 10 zile luptând
cu mari privaţiuni din cauza lipsei de apă şi cu multe neplăceri
din cauza norilor de lăcuste.

1... L i f u a l inconlro le zenle del Vaivoda circa M o n c a stm e t quelli m p p e

e t liberano circa p erso n e 5 milla, che Im vevano preso d i su b d iti s u o i ... (Veress,
vol. I, p. 21).
120 lo a n U rsu

Ajungând la un braţ al Dunării, au trebuit să aştepte vreo

3 zile până să le sosească de la Silistra şi Vidin vasele pentru
construirea podului, pe care aveau să trecă trupele. îndată ce
podul a fost pregătit, sultanul a dat ordin ca să treacă cele mat
alese trupe, ca să ridice pe ţărmul opus al Dunării fortificaţiile
menite să asigure trecerea trupelor.
Angiolello nu vorbeşte de nici o rezistenţă a lui Ştefan la
trecerea Dunării. Faptul e confirmat de Ştefan însuşi, care afirmă
că dacă ar fi ştiut că aliaţii săi nu-1 ajută, ar fi încercat să
oprească pe turci la trecere.1
De lupte la Dunăre vorbeşte legatul papei, Balthasar de
Piscia, care nu a fost însă martor ocular şi n-are date precise, ci
cele mai multe din faptele, pe care le povesteşte, nu rezistă
criticii.
Pe pământul Moldovei, sultanul a trebuit să ajungă către
sfârşitul lunii iunie, ceea ce deducem din faptul că la 14 iunie îl
găsim pe Laiotă încă în Muntenia, la Gherghiţa. Ajunşi in
Moldova, turcii au înaintat foarte încet, din cauză că trebuiau să
lupte cu greutăţile aprovizionării, căci ţara a fost pustiită de
Ştefan, care se retrăgea dând foc satelor, ierburilor, bucatelor şi
hărţuind pe turci necontenit ca să-i obosească şi să-i
demoralizeze.

M icile hărţuieli

Cele dintâi ciocniri cu turcii au avut loc după trecerea

Dunării. Ele aveau ca scop să demoralizeze pe turci şi să-i atragă
spre locul pregătit pentru cursă. Moldovenii se retrăgeau dând foc

1 M e h a v e r ia o p p o so a l in im ico su l p a ss o e n on l'h a v e r lassado

p a s s a r ... (Esarcu op. cit.).
 Ştefan cel Mare 121

pădurilor, grânelor, ierburilor, satelor şi oraşelor. Ei au păstrat

necontenit contactul cu turcii. Aceasta reiese atât din povestirea lui
Angiolello, cât şi din Dlugosz. Cel dintâi afirmă că fumul şi
pulberea ce se ridica din tăciuni era atât de mare, încât feţele
turcilor erau înnegrite şi chiar caii sufereau mult din cauza aceasta.
Peste tot locul - scrie Angiolello - se ridica un praf din
tăciuni, care afuma aerul şi ori de câte ori eram ajunşi în cuartire
eram toţi negri pe faţă şi pe haine, căci chiar şi caii sufereau,
deoarece praful le intra prin nări.1
Frica de moldoveni era aşa de mare încât sultanul nu
descăleca - scrie Angiolello - iar trupele nu ieşeau din rânduri
până când tabăra nu era formată şi asigurată din toate părţile.
Dlugosz, remarcă şi mai bine aceste mici lupte, menite să
producă scăderea moralului la turci. Pe mai mulţi turci, care
trecuseră mai întâi Dunărea - scrie el - i-a omorât.
Aruncăndu-se, din pădurile, in care se ascundea el şi ostaşii
săi, asupra turcilor, în special a acelora, care mergeau după
alimente, în lupte singuratice îi bătea şi ieşea din luptă victorios şi
superior (victor et superior evadabat).

Fortul de la Războieni

Nu departe de Cetatea Neamţului curge Valea Albă, care

e un mic pârâu cu maluri ridicate şi trece printre dealuri destul
de înalte. Dealul dinspre răsărit e foarte ridicat şi formează un

1 Seadeddin, cronicarul turc, scrie: Armata a făcut marş de mai multe zile
fără să găsească alimente şi fără să poată dormi, căci n-avea pentru odihnă alte
paturi decât pământul şi alte perini, decât pietrele, fără a vorbi de alte neplăceri,
de care suferea, cum era praful, care intra pe nări .... (Traducere Galland la
Ursu, Ştefan ce! Mare şi Turcii p. 198).
122 lo a n Ursit

platou, care atunci era acoperit cu pădure deasă. Era o poziţie

admirabilă pentru un atac din flanc contra turcilor, care ar fi
mers spre Suceava. Pe acest platou şi-a construit Ştefan un fort
întărit, ca o cetate. în jurul platoului a săpat un şanţ adânc, iar in
dosul şanţului au fost puşi mărăcini, trunchiuri de arbori, şi
carele, în care au fost aşezate tunurile. Fortul avea loc de
retragere spre munţi.
A dispus să se taie o pădure - scrie Angiolello, care a
luat parte la luptă - şi s-a întărit în acel loc cu tunuri. De
asemenea Tursun beg, defterdarul sultanului, care a fost de faţă
alături de stăpânul său, descrie fortul de la Războieni în chipul
următor: Şi-a transformat toată călărimea în pedestrime şi a
aşezat caii şi carele,' ca un zid de cetate, în fafa armatei, a pus
pe lângă aceasta foarte multe tunuri mai mari şi mai mici şi a
aşteptat în acea poziţie întărită în speranţă ca să se poată apăra
până la înserat şi apoi la venirea nopţii să scape şi să-şi
măntuie viaţa.
Inamicii (moldovenii) erau într-adevăr într-o pădure -
scrie Seadeddin, cronicarul turc - ale cărei intrări au fost
astupate cu copaci mari, şi mai înainte de a pune piciorul in
pădure trebuia să se treacă peste un şanţ foarte adânc, in dosul
căruia erau mărăcini ... şi bune baterii cu ostaşi armaţi.
în acest fort aşteaptă Ştefan cu 20.000 ostaşi.12 Din acest
fort întărit şi-a făcut o bază de operaţii pentru lupta pe viaţă şi pe
moarte, care spera să-i aducă victoria. în Valea Albă voia să
pregătească sultanului cursa şi mormântul.

1 De aceste care, în care au aşezat tunuri vorbeşte şi Nesri cronicar turc

contemporan: N ecred in cio şii aveau care, din ca re îm prăştiau ghiulele şi cu
a c e ste g h iu lele, ca re p o rn e a u din tunurile d e p e care, au om orât m ul ti...
2 Angiolello e t a veva d a circa 2 0 m. persone.
 Ştefan cel Mare 123
Lupta cu paşa Soliman (26 iulie)

Scopul sultanului era să se îndrepte spre Suceava, ca să

instaleze alt Domn în locul lui Ştefan. De aceea el a luat drumul
Şiretului, pe urmele moldovenilor, care i-au hărţuit prin mici
atacuri, şi l-au atras spre locul unde voiau să dea lupta cea mare.
Cam pe la 20 iulie armata sultanului era la Roman.1 De aici s-a
îndreptat spre pădurea de la Războieni ca să ajungă la Suceava."
Avangarda armatei era comandată de paşa Soliman, care fusese
bătut atât de cumplit în anul trecut la Vaslui. El se afla cu tabăra
cam la 5 mile depărtare de fortul Războieni şi ostaşii săi tocmai
terminaseră masa pe la orele 3 după prânz, când au fost atacaţi
cu atâta furie de Ştefan, încât s-au văzut siliţi să se retragă. După
ce-a trecut însă primul moment al surprinderii, paşa Soliman, a
dat un viguros contraatac, care l-a forţat pe Ştefan să se retragă
în fortul de la Războieni, de unde n-a încetat însă să bată pe turci
cu tunurile.
Mergea în avangarda taberii sultanului amintitul paşă
Soliman, care fusese înfrânt în iarna de mai înainte de contele
Ştefan - scrie Angiolello, martor ocular - şi era aşezat cu tabăra
în apropiere de 5 mile de amintita pădure, unde era întărit zisul
conte Ştefan, şi după masă, cam pe la ora a noua (ora 3 p.m.), a
ieşit contele Ştefan din ascunzişul său şi puse pe fugă oastea lui
Soliman şi ucise câţiva şi urmărindu-i până la corturi, a băgat
groaza în avangardă. Paşa încălecă repede şi merse în contra şi
s-au încăierat şi au căzut morţi şi dintr-o parte şi din alta. Insă
fiindcă paşa Soliman avea armată mai numeroasă şi necontenit
îi veneau ajutoare, contele Ştefan s-a văzut silit să se retragă în12

1Omul lui Ţepeş (Veress, voi. I, p. 21).

2 Angiolello: Tabăra sultanului s-a îndreptat spre acele locuri pentru a
trece prin amintita pădure si a merge spre Suceava.
124 lo a n U rsii

pădurea sa fortificată, unde sta nevătămat şi se apăra cu

artilerie şi făcea mari pagube turcilor, care s-au retras înapoi.
Din această descriere a lui Angiolello, care se afla în
suita sultanului, reiese în mod clar că Ştefan a fost acela, care a
atacat mai întâi pe turci. Care să fie explicarea ?
Având oaste de abia 20.000 de luptători, pe când sultanul
comanda peste 150.000 - în afară de vreo 12.000 munteni, ai lui
Laiotă - el nu putea să obţină victoria decât prin panica cc ar fi
produs-o printre turci. Prin atacul contra lui Soliman el a urmărit
desigur producerea panicii, pe care ar fi, exploatat-o printr-o
viguroasă urmărire cu călăraşii. Pe de altă parte nu putea lăsa pe
sultan ca să-l înconjoare şi să-i taie retragerea. De aceea a atacai
după prânz, ca până la căderea nopţii să aibă decisiva. Altcum
risca să fie atacat de sultan în zorii zilei şi să nu-i rămână timpul
necesar pentru retragere. Amânarea nu mai era posibilă căci
sultanul era în apropiere de fortul construit şi dc locul dc cursă şt
dacă n-ar fi încercat atacul la timpul potrivit ar fi riscat să dea
sultanului timp suficient ca să-l înconjoare şi să-i taie retragerea
înainte de căderea nopţii, care spera să aducă mântuirea în caz
de nereuşită. Afară de aceasta sultanul se îndrepta spre Capitală,
unde avea să ajungă în câteva zile. Ştefan nu putea lăsa ca
inamicul să ajungă în Suceava şi să instaleze alt Domn, care ar fi
putut să atragă pe boieri. Căderea Capitalei ar fi avut darul să
aducă scăderea moralului ostaşilor săi şi să provoace dezertările
boierilor, care ar fi putut să caute graţia Domnului adus de
sultan.
De aceea momentul era hotărâtor pentru Ştefan. Sosise
timpul să dea lupta cea mare. Va învinge ? Va urmări pe sultan
şi va fi scăpat de primejdie. Va fi învins ? Se va retrage în munţi
şi va da luptă disperată pe viaţă şi pe moarte în puternicele sale
cetăţi. De aceea îşi rezervase loc de retragere spre munţi.
 Ştefan cel Mare J25_

Pe ajutorul ungurilor nu mai putea conta. La 26 iulie în

ziua când turcii s-au apropiat de Războieni şi s-a pornit atacul
contra paşei Soliman, ungurii de-abia se adunaseră la Turda,
unde era fixată concentrarea oştilor pe ziua de 25 iulie.1 Ca să
sosească de la Turda prin pasul Oituz aveau nevoie de cel puţin
15 zile. In acest timp turcii puteau să-l zdrobească. De aceea a
voit şi de astă dată să impună inamicului voinţa şi să-l silească
să dea lupta în locul ales de el pentru cursă. Împrejurările erau
de aşa natură, încât Ştefan putea să-şi impună voinţa şi să
forţeze pe turci să dea lupta în locul ales, dar nu mai era stăpân
pe timp. Turcii l-au învăluit mai curând decât a crezut. Marşul
sultanului a fost mai grăbit, decât a calculat. Toate calculele sale
de cooperare cu ungurii au fost răsturnate. S-a înşelat în
speranţele sale. Aliaţii săi unguri l-au lăsat singur în momentul
suprem, când se juca soarta sa. a Moldovei şi a creştinătăţii.
Atacul lui Ştefan a fost astfel impus de împrejurări. El n-a avut
rezultatul aşteptat şi a fost primul act al sângeroasei drame, care
se juca pe mult încercatul pământ al Moldovei.

Lupta de la Valea Albă şi de la fortul Războieni

(26 iulie 1476)

Mai rămâneau câteva ore până la căderea nopţii. De

aceea sultanul Mahomet, imediat după retragerea lui Ştefan, în
fortul construit pe platoul Războieni, a dat ordin ienicerilor să
înainteze, ca Ştefan să nu se poată folosi de avantajele
întunericului.

1 Hurmuzaki voi. XV nr. 142 şi 143: Termenul de concentrare al oştilor

comandate de Ştefan Bâthori era fixat pe ziua de 25 iulie la Turda (o zi înainte de
lupta de la Războieni).
126 lo a n U rsu

Ca să ajungă la fort trebuiau să coboare pe panta ce

ducea la Valea Albă, care era expusă vederii celor din fort.
Bătaia tunurilor moldovene nu ajungea însă până la
această pantă, fiind la distanţă mai mare decât o milă.
Când au ajuns pe malul văii, turcii au fost salutaţi de
artileria moldoveană, dar au putut trece pârâul, deoarece tunurile
moldovene nu băteau la această distanţă. Când a ajuns sultanul
cu curtenii săi - printre care era şi Angiolello - valea era roşie
de sângele celor căzuţi, iar când a urcat pe malul opus tunurile
moldovenilor i-a lovit cu putere şi le-a adus la mulţi turci
moartea. însuşi sultanul a scăpat numai prin întâmplare, căci era
expus bătăii tunurilor, care au omorât şi câţiva din apropierea
lui. Momentul era critic pentru turci. Din fericire însă pentru ei.
tunurile lui Ştefan şi-au întrerupt pentru câtva timp bătaia.
(Aveau o singură încărcătură). Sultanul s-a folosit de acest
moment pentru a alerga în galop ca să ajungă la ieniceri, care se
opriseră înaintea şanţului şi întăriturilor fortului şi n-aveau
curajul să înainteze. îmbărbătaţi de sultan ienicerii au dat asaltul
viguros şi au izbutit să treacă şanţul şi întăriturile şi să pătrundă
în fort. Glasul tunurilor moldoveneşti a încetat imediat şi s-a
început lupta disperată cu săbiile, lăncile şi cu bugduganele. Era
însă lupta, nu pentru obţinerea victoriei, căci era pentru Ştefan
deja pierdută, ci pentru acoperirea retragerii. Pădurea deasă şi
întunecoasă a dat moldovenilor posibilitatea să se retragă in
munţi, după planul stabilit.
Tunurile şi carele n-au mai putut fi salvate. Oastea lui
Ştefan a scăpat însă aproape intactă. Căci turcii, care au urmărit
pe moldoveni în pădure, n-au găsit decât 200 morţi şi n-au putut
captura mai mult de 800 moldoveni.
Imediat ce am ajuns la inamic, am dat asalt asupra
întăriturilor - scrie Angiolello - şi am pus pe fugă pe contele
Ştefan, i-am luat tunurile şi l-am urmărit în pădure. Şi-au fost
 Ştefan cel Mare 127

morţi 200' persoane şi prinşi cam 800 ... Au fo st luate multe

care şi, dacă n-ar fi fo st pădurea deasă şi întunecoasă din cauza
înălţimii copacilor, puţini ne-arfi scăpat...12
Lupta în fort a durat astfel foarte puţin. Imediat ce a
văzut că turcii au pătruns în fort, Ştefan s-a retras pe acea parte a
fortului, care era destinată pentru retragere, în caz de nevoie,

1 Cât de exact era informat Dlugosz şi cât de precis era Angiolello se

constată din faptul că amândoi dau exact aceeaşi cifră pentru moldovenii m orţi...
non amplius quam ducentos de suis prostravit scrie Dlugosz; et fitomo morţi da
200persoane scrie Angiolello.
2 Pe cât dc obiectiv şi de precis e Angiolello, pe atât de părtinitor şi
lipsit de obiectivitate e Tursun beg (la Thury voi. I, p. 93).
... Cuceritorul (Maliomet) îl atacă (pe Ştefan) înainte de căderea
nopţii. Detunătura tunarilor şi pocnetul armelor acelora (moldovenilor) sună
în mod plăcut armatelor nebiruite ... Necredincioşii cei mizerabili au dăruit
celor ce atacau in frunte capetele şi sufletele, iar celor ce loveau în urmă
carele de luptă.
Nefericitul Domn al Moldovei numai cu mare greutate a scăpat, pe
când oastea lui a devenit prada lupilor şi câinilor. Alăle cadavre s-au
adunat, încât văile adânci s-au prefăcut în munţi înalţi, iar sîngele inamic a
curs ca nişte păraie.
Tot aşa Nesri (Thury, voi. I, p. 71) e extrem de subiectiv:
Am ucis ată[ia necredincioşi - scrie el - încât numai Dumnezeu le
ştie numărul şi din capetele necredincioşilor au clădit minarete. Foarte mul(i
ghiauri au fo st făcuţi prizonieri ... Seadeddin e de asemenea extrem de
exagerat (trad. Galland. Extras la Ursu op. cit.).
Cea mai mare parte a moldovenilor a fost bătută şi tăiată în bucăţi iar
restul s-a retras pentru ca să meargă să îngrijească de fem ei şi de copii.
Măcelul cu care turcii au umplut cu acea ocazie pădurile a fo st atât de mare,
că din capetele tăiate au ridicat turnuri înalte. Cu toate acestea un mare
număr din cei mai viteji ai noştri au rămas pe cămpu! de luptă. Principalii
comandanfi ai inamicilor văzând că sforţările lor sunt inutile s-au salvat în
munţi cu putini oameni şi lăsară toate avuţiile şi tot bagajul lor la dispoziţia
învingătorilor, precum şi mare număr de robi de ambele sexe.
128. lo a n U rsu

spre codrii munţilor. în chipul acesta el şi-a putut salva oastea

aproape întreagă.
Din contră turcii au lăsat pe câmpul de bătaie aproape
30.000 morţi.1 Victoria a costat pe sultan pierderea a 30.000
luptători şi nu i-a adus alt folos practic decât că i-a deschis drumul
spre Suceava.
Ştefan însă şi-a salvat forţa vie care a rămas o continuă
ameninţare pentru turci, loviţi în faţă de puternicele cetăţi Neamţ,
Suceava şi Hotin, iar în spate de oastea de manevră a Domnului,
înfrângerea de la Valea Albă şi Războieni n-a avut astfel umiăn
dezastruoase. Ea nu e decât un episod, fără importanţă deosebită, al
marii acţiuni dramatice, ce se desfăşura pe pământul stropit cu atâta
sânge vitejesc al Moldovei.
Caracterul acesta reiese şi din descrierea lui Dlugosz. care
prezintă lupta aceasta ca un eveniment fără mare importanţă şi tară
urmări dezastruoase.
Nici atunci el (Ştefan) n-a fost cuprins ele vreo frică, - scrie
Dlugosz - ci din contră dorind lupta, s-a luptat cu ai săi in chipul
cel niai vitejesc. Cu toate acestea sultanul l-a biruit, dar n-a nimicit
mai mult de două sute din ai săi. Ceilalţi aproape toţi, acoperiţi cu
felurile răni, s-au retras împreună cu Ştefan, care s-a rezervat
pentru viitor şi pentru împrejurări mai bune, pe carte i le-ar fi adus
soarta. Nici sultanul n-a avut victoria fără pierderi de vieţi. Cuci
Ştefan şi ai săi s-au luptat cu atâta vitejie, încât se spune, că au
căzut aproape 30.000 turci.
Analele noastre, din contră, dau acestui eveniment un
caracter mult mai tragic. în special Letopiseţul de la Bistriţa are
expresii bombastice şi afectate, din care s-a tras concluzia că la
Valea Albă moldovenii au avut un dezastru complet.

1 Dlugosz, op. cit.: Tanta enim anim ositate a Stephano Voievoda et suis
p u g n a tu m est,, u t d e T u r d s triginta p ro p e m illia c e d d isse re fen u itu r...
 Ştefan cel Mare 129

Şi biruiră atunci afurisiţii de turci cu muntenii cei vicleni

- scrie Letopiseţul de al Bistriţa - şi căzură acolo vitejii cei buni
şi boierii cei mari, nu puţini şi feciorii cei buni şi tineri şi oastea
cea bună şi vitează şi chiar şi feciorii husari se înecară atunci,
şi mare scârbă au fo st atunci în ţara Moldovei şi în toate ţările
şi domniile de prinprejur.
Analele de la Putna rezumă evenimentul în două vorbe:
îi tăiară oastea, iar Letopiseţul lui Azarie exagerează în mod
vădit când afirmă că a căzut toată oastea.
Din contră Inscripţia de la Războieni de la biserica
ridicată de Ştefan în amintirea luptei, prezintă faptul într-un stil
mai puţin afectat.
Scula-tu-s-a puternicul Mahomet, împăratul turcesc cu toate
ale sale răsăritene puteri, încă şi Basarab Voevod cel numit Laiotă
venit-a cu dânsul cu toată ţara sa cea basarabească; au venit ca să
jefuiască şi să piardă ţara Moldovei şi au ajuns până aici la locid
numit Pârâul Alb; şi noi Ştefan Voevoda şi cu fiul nostim Alexandm
ieşit-am înaintea lor aici şi am făcut cu dânşii mare război în luna
lui iulie în 26 zile; şi cu voia lui Dumnezeu fură biruiţi creştinii de
către păgâni şi căzură acolo mare mulţime de ostaşi moldoveni.'
Eu împreună cu a mea curte am făcut tot ce am putut - zicea
Ştefan mai târziu prin glasul lui Ţamblac - şi s-a întâmplat cum am
spus mai înainte. Acest lucim socotesc că aJost voia lui Dumnezeu
ca să mă pedepsească pentim păcatele mele.12

1Melchisedec Inscripţia de la Răsboeni.

2 în documentul din 22 mai 1476 (Bogdan op. cit., p. 208) se constată
25 boieri, 11 din aceştia nu se mai găsesc în documentele următoare şi au
dispărut de pe scenă şi anume:
Mârza fiul bătrânului Standul, vornicul Bodea, Luca pârcălab la Cetatea
Albă, Arbure pârcălab de Neamţ, Vâlcea pârcălab de Roman, Pascu, Buhtea,
spătarul Mihău, stolnicul Bârsu. comisul Ilea Huni şi postelnicul luga.
IM lo a n U rsu

Dacă comparăm boierii, care figurează în consiliul Dom­

nului, din documentul dat din Iaşi, 22 mai 1476, câteva săptămâni
înainte de război, cu cei care figurează în cele mai apropiate
documente, care ni s-au păstrat din anii următori, constatăm disp­
ariţia a 11 boieri,1 din 25 câţi sunt arătaţi ca martori la 22 mai
1476.[48] E o pierdere foarte simţitoare şi desigur aceasta a făcut in
ţară impresia dureroasă, care se reflectează în anale. Dacă într-adevăr
ei au pierit în lupte sau au fost luaţi prizonieri, aceasta nu s-a
întâmplat numai în lupta de la Valea Albă, ci şi în lupta cu tătarii şi
în diferitele ciocniri cu turcii şi mai ales cu ocazia atacului viguros în
contra avangardei lui Soliman şi a contraatacului dat de acesta.
Expresiile generale şi afectate din anale, n-au valoare în
comparaţie cu cifra precisă dată de Angiolello, martor ocular şi de
contemporanul Dlugosz, care îşi avea informaţiile direct din
Moldova. Din amândouă aceste izvoare preţioase, care se confirmă
reciproc, reiese că Ştefan a suferit înfrângere, dar n-a avut dezastru
şi şi-a putut salva oastea aproape întreagă.
Lupta de la Valea Albă n-a avut astfel urmări dezastruoase.
Ea n-a fost decât veriga mai mare din lanţul numeroaselor lupte, un
episod, care n-a avut consecinţe ireparabile. Ea formează actul al
doilea al sângeroasei drame, ce s-a jucat pe pământul eroic al
Moldovei.

Atacul contra cetăţilor Suceava, Neamţ şi Hotin.

Rezistenţa eroică a acestora

Cel mai important act al acestei drame îl formează

rezistenţa cetăţilor din nordul Moldovei. Salvându-şi forţa vie.
Ştefan şi-a putut continua jocul de dinaintea luptei de la

Esarcu, op. cit.

 Ştefan cel Mare 131

Războieni, lovind necontenit pe turci în lupte de guerillas,

hărţuindu-i şi ameninţându-le retragerea. Inamicul era strâns
astfel între cetăţile puternice din faţă şi mica oaste a lui Ştefan,
care îi hărţuia şi îi ameninţa pe la spate.
De aceea actul al III-Iea al dramei e cel mai important.
Lupta decisivă a început abia acum. Soarta lui Ştefan şi a
Moldovei s-a jucat pe scena de luptă a cetăţilor din nordul ţării.
După ce s-a odihnit trei zile în partea opusă a pădurii de
la Războieni, sultanul s-a îndreptat cu puternica sa armată spre
Capitală, unde voia să instaleze pe pretendentul adus în locul lui
Ştefan. Oraşul era însă părăsit de locuitori, iar avuţiile au fost
duse sau ascunse.
Oraşul Suceava era înconjurat cu şanţuri şi pălanuri -
scrie Angiolello - casele şi bisericile erau de lemn şi acoperite
cu şindrilă. Numai castelul era zidit din piatră şi era situat pe o
coastă în afară de oraş.
Sultanul a dat foc oraşului,1 iar cetatea a fost
asediată.[49] Acum s-a jucat scena principală din actul cel mai
important al dramei. Va cădea cetatea Sucevei ? în acest caz
boierii se vor clătina în credinţa victoriei definitive şi îşi vor
menaja situaţia faţă de noul Domn. Ţara îşi va pierde speranţa şi
încrederea în Ştefan şi totul ar fi putut fi pierdut.
Va rezista ? Se va întări credinţa în victorie şi boierii şi
ţara vor sta neclintiţi în jurul marelui erou. Turcii îşi vor pierde
speranţa în victorie, se vor demoraliza şi vor pleca descurajaţi
din Moldova. S-a întâmplat alternativa din urmă. Cetatea s-a
apărat în mod eroic şi sultanul, - cu toate sacrificiile, pe care
desigur le-a făcut - s-a văzut înşelat în speranţele sale. Bravul
apărător al Sucevei a fost Şandrea, eroul, care a murit pe câmpul
de război, în bătălia de la Râmnic (1481). Cetatea a rezistat -

Letopiseţul de la Bistriţa: Veniră până la Suceava şi arseră târgul.

132 lo a n U rsu

scrie Angiolello - şi era întărită. Această rezistenţă eroică a

Capitalei a descurajat pe sultan, cu atât mai mult, cu cât oastea
lui era demoralizată din cauza lipsei de alimente şi a
epidemiilor.
Fiindcă alimentele erau sfârşite - scrie Angiolello - n-a
stat să mai piardă vremea, ci întorcându-se tabăra pe altă cale
ne-am dus la o cetate în munţi (Cetatea Neamţului).'[50]
Sultanul şi-a încercat norocul şi la Cetatea Neamţului,
apărată de pârcălabul Arbure, pe care a bombardat-o cu cele mai
mari tunuri, pe care le poseda. Făcând încercare ca să cuprindă
cetatea amintită - scrie Angelello - s-au aşezat şapte tunuri
mari (bombarde) şi în decurs de opt zile s-a făcut încercarea de
a o avea, dar două din acele tunuri mari s-au spart, iar cei care
se aflau în cetate nici n-au voit să stea de vorbă cu noi şi toţi se
apărau cu tunurile şi nu le păsa de noi (et quelli ch ’erano india
fortezza non volsero mai haver parlamenta el tuni si
difendevano con l'artegliarie et non si curavano di noi).
Această rezistenţă eroică a Sucevei şi Cetăţii Neamţului a
fost decisivă pentru soarta războiului.
Vitejia şi eroismul ostaşilor din Cetatea Neamţului a
completat opera de demoralizare a sultanului, începută la asediul
Sucevei. Rezistenţa eroică a Cetăţii Neamţului a desăvârşit
procesul de descurajare a marelui Mahomet, care s-a văzut înşelat
în toate aşteptările. Dându-şi seama că cetatea nu poate fi luată, iar
oastea sa era decimată de foame, epidemii şi demoralizată de
nesuccesele asediurilor cetăţilor şi desigur de hărţuielile oastei de
manevră a lui Ştefan, sultanul Mahomet s-a văzut silit să se retragă
şi să părăsească Moldova.1

1 Cf. Veress, voi. I, p. 26: Coepitque civitatem et castram N

o b sid io n e cin g e re a c bom bardis ac m achinis oppugnare: Veress p. 23 ab
o b sid io n e d ic ti ca stri Nem icz,
 Ştefan cel Mare 133
Văzând sultanul că pierde vremea (perder tempo) - scrie
Angiolello - şi că foametea era mare, deoarece cei mai mulţi se
nutreau numai cu carne şi miere şi ceva brânză, căci pâine nu se
putea avea, nici nutreţ pentru cai, câmpurile fiind peste tot arse ...
ridică tabăra.
Dlugosz explică descurajarea şi retragerea sultanului prin
înfrângerile suferite sub zidurile cetăţilor. Ştefan nu s-a descurajat
de lovitura primită la Valea Albă, nici de faptul că credinţa unora
din ai săi începuse să se clatine.
El (Ştefan) şi-a restaurat puterile în toate chipurile posibile -
scrie Dlugosz - pentru noi lupte şi războaie ...
... Sultanul a început apoi să asedieze câtva timp cetăţile
Suceava şi Hotin - continuă Dlugosz - dar fiind învins în mod
cumplit sub amândouă cetăţile (dade ingenti suscepta), a fost silit
să se retragă în mod ruşinos ... (turpiter... resiliere... coactus est).
înfrânt sub zidurile cetăţilor, care s-au apărat cu mult eroism,
iar pe de alta fiindu-i oastea demoralizată de aceste nesuccese, dar
mai ales de ciumă şi foamete, sultanul s-a văzut silit să se retragă.
Expediţia pregătită cu atâtea sacrificii şi cu atâtea speranţe, s-a
terminat astfel fără nici un folos.
Toate aşteptările sultanului au fost înşelate. Voise să alunge
pe Ştefan şi să instaleze alt Domn pe tronul din Suceava şi s-a
văzut cu visul sfărâmat. Avusese intenţia să cuprindă Capitala, şi a
fost silit să se retragă ... Ţintise îmbogăţirea oştilor şi-a tezaurelor,
ca avuţii şi sclavi din Moldova, şi s-a întors cu oastea demoralizată
şi decimată de foamete şi epidemii. îşi făcuse planul să asedieze
Chilia şi Cetatea Albă după supunerea Capitalei şi s-a văzut silit să
se întoarcă pe drumul cel mai scurt peste Dunăre.
Pregătise flotă puternică pentru asediul Chiliei şi Cetăţii
Albe, şi valurile produse de furtună i-au distrus-o. Nutrise speranţa
să aducă Moldova în situaţia dureroasă a Munteniei şi s-a văzut
înşelat. Toate visurile sale au fost sfărâmate. Toate speranţele au
IM. lo a n U rsii

rămas deşarte. Campania sa celebră a echivalat în realitate cu o

înfrângere.1

Atitudinea regelui Cazimir în momentele grele ale

Moldovei

Invaziunea sultanului în Moldova, n-a avut darul să scoată pe

regele Cazimir din indiferenţă, cu atât mai mult că, după cum am
arătat mai sus, el stabilise legături secrete cu puternicul sultan. De
aceea cererea de ajutor, ce i-o făcuse cu insistenţă Ştefan, după
înfrângerea de la Valea Albă, a rămas fără de nici un rezultat. Pre­
tinsul suzeran a rămas cu desăvârşire impasibil faţă de vasalul său
ameninţat cu pieirea, ceea ce a stârnit uimirea propriilor săi supuşi.
Căci dacă regele Cazimir, s-ar fi îndreptat cu oaste spre
Moldova, sultanul ar fi fost prins între puternicele cetăţi ale
Moldovei de Nord, şi ar fi putut fi atacat în faţă de poloni, iar in
spate de oastea de manevră a lui Ştefan - şi dezastrul său ar fi fost
inevitabil.
Ca o fiară prinsă în reţele - scrie Dlugosz - ar fi putut să fie
doborât printr-un mare dezastru sultanul cu toate oştite sale de
regele Cazimir şi armatele sale şi jalnica devastare a Moldovei sa
fie întoarsă în contra lui, dar fiindcă n-a fost cine să învingă pe un
inamic înfrânt şi de greutatea locurilor şi de foamete şi de ciumă
... acea fiară (sultanul) a scăpat din mâini şi gloria eternă a
regelui Poloniei a fost evitată.
Ca şi mai înainte, regele Cazimir, a căutat să salveze forma şi
a jucat comedia faţă de supuşi şi faţă de Ştefan. După ce pericolul

1 Gerardo raportase prin august, din Braşov la Veneţia că: Sultanul a

d in M o ld o v a fia ră s ă f i ocu p a t nici un oraş şi, afiară de pra d a luată, n-a adus (lui
Ştefan) n ic i o a ltă p a g u b ă ş i in toată M oldova drum urile sunt sigure (Esarcu, op.
cit., p. 44).
 Ştefan cel Mare m .

fusese înlăturat şi sultanul părăsise Moldova - la 14 august - a

convocat dieta la Pietrkow şi a dispus ca armata de sub conducerea
lui Paul Iaszienski să meargă în ajutorul lui Ştefan. Această oaste
nu s-a mişcat din Podolia, sub cuvânt că aşteaptă sosirea regelui,
care însă nu s-a gândit niciodată serios să dea vreun ajutor
Moldovei. Trimiterea acestei oşti n-a fost decât un joc faţă de
supuşi şi o comedie faţă de Ştefan. însuşi Dlugosz a găsit faptul
inutil, ridicol şi oneros pentru ţinuturile Galiţiei (sed cassus fnit et
ridiculosus, onerosusque terrarum Russiae).

Atitudinea aliaţilor unguri

Tot aşa de puţin leală a fost atitudinea regelui Matiaş. Deşi

avea obligaţii prin tratat să ajute pe Ştefan, şi deşi a trebuit să aibă
informaţiuni precise cu privire la înaintarea sultanului în Moldova,
totuşi regele Matiaş nu s-a grăbit să dea ajutor lui Ştefan în mo­
mentele cele grele. Şi el a jucat în realitate comedia, într-un moment
când pe pământul Moldovei se juca cea mai cumplită tragedie. După
dispoziţiile tratatului din 1475 el era obligat să dea ajutor în
persoană. îşi rezervase însă, ce e drept, portiţa de scăpare prin clauza,
care prevedea absenţa în cazul când ar fi fost ocupat cu alte afaceri
mai importante. în vremea aceea cea mai însemnată afacere, care l-a
reţinut de la îndeplinirea obligaţiilor, ce decurgeau din tratat, a fost
pregătirea de nuntă cu frumoasa Beatrice din Neapole.
Preocupat de această chestiune privată, regele Matiaş a lăsat
pe planul al doilea ajutarea aliatului, care-i procurase rănirea şi
umilirea de la Baia. La 3 iulie solii lui Ştefan nu erau încă concediaţi
din Buda,1 în momentul când sultanul era pe drumul Şiretului şi
ameninţa cu pieirea pe Ştefan. Abia la 19 iulie se comunica din

1Veress, vol. I, p. 20: Diti oratori (solii lui Ştefan) rechiedono soccorso;
sono ancora in Buda ... non sono expediti, ma indubitato è che li dară
soccorso...
136 lo a n U rsu

Oradea, braşovenilor, că regele a trimis în Ardeal o oaste

condusă de Ştefan Bâthori, de Vlad Tcpeş şi de Basarab
Ţepeluş.1 Termenul pentru concentrarea tuturor ostaşilor era
ziua de 25 iulie, la Turda, unde aveau să sosească şi Băthori cu
Ţepeş.123La această dată sultanul era însă cu oştile aproape de
Războieni, iar în ziua următoare Ştefan s-a văzut silit să dea
atacul contra paşei Soliman.
Astfel în momentul suprem, când se juca un act atât de
important din drama sângeroasă, când Ştefan lupta disperat la
Valea Albă, aliaţii săi abia erau concentraţi la Turda. Câteva zile
după aceasta, oştile comandate de Bâthori şi Vlad Ţepeş, în
număr de 30 - 40.000 luptători, se aflau în Mediaş în drum spre
Moldova. Abia către mijlocul lunii august au ajuns la graniţa
Moldovei, la pasul Oituzului, în vreme când drama clin Moldova
era terminată şi sultanul era întors peste Dunăre. însuşi
comandantul acestor oşti Ştefan Bâthori, anunţa de la Breţc
lângă Oituz, la 16 august, pe regele Matiaş că nici Ştefan nu ştia
pe care vad a trecut sultanul Dunărea (nec adlutc inse dominus
Stephanus Voivoda scit utrum vada transfretaveht): [511
In acelaşi timp Bâthori raporta regelui Matiaş că abia de 4
zile a dobândit certitudinea că Ştefan trăieşte, căci a trimis un
curier ca să-l caute şi acesta cu multă greutate l-a găsit refugiat
în Carpaţi (tandem multis laboribus in alpibus recepisset).
Ştefan a trimis cu acelaşi curier un sol, ca să-l roage pe Bâthori
să-i trimită oaste în ajutor. Comandantul ungur afirmă că i-a
trimis ostaşi chiar mai mulţi decât a cerut ca în toate să se
împlinească voinţa voastră regească.

1Hurmuzaki - Iorga voi. XV, p. 93.

2 Ibidem p. 92.
3 Scrisoarea lui Bâthori la Veress, p. 23. Data nu e însă 25 august, ci 16
august. La 8 septembrie se ştia la Buda că sultanul ... a trecut în dezordine
Dunărea ... (Monumenta Hungariae Historica, voi. n, p. 325.
 Ştefan cel Mare 137

Acest ajutor însă - dacă în adevăr a fost trimis - n-a mai fost
de nici o utilitate pentru apărarea Moldovei, căci turcii părăsiseră
ţara. Ştefan însă a declarat veneţienilor - prin glasul lui Ţamblac - că
n-a primit nici un ajutor.
Cu toate că sultanul era în retragere, în momentul când au
ajuns oştile lui Bâthori la Oituz (cam către mijlocul lui august), totuşi
regele Matiaş a interpretat graba retragerii sultanului prin teama ce ar
fi avut-o de oştile sale. îndată ce el (Mahomet) a aflat că ei (Bâthori
şi Ţepeş) se apropie, a ridicat asediul şi lăsând în părăsire tunurile,
s-a pus pe fugă ruşinoasă şi nu s-a odihnit timp de trei zile cât a ţinut
drumul, care la intrare în Moldova l-a costat mai multe săptămâni,
şi până nu s-a văzut înapoi la Dunăre.'
Deşi e posibil ca la retragerea sultanului să fi contribuit în vreo
măsură oarecare şi vestea sosirii trupelor ungare, totuşi regele Matiaş
a deturnat în mod voluntar şi cinic adevărul, atunci când a afirmat că
Sultanul a fost pus pe fugă de oamenii mei' (durch unser Volk in ein
bosze fluckt bracht).
Graba retragerii sultanului se explică prin înfrângerea sa sub
zidurile cetăţilor, înfrângere arătată în mod clar de Dlugosz, şi din
cauza celor doi agenţi negativi, ciuma şi foametea, care au fost cei
mai buni aliaţi ai lui Ştefan. A mai contribuit desigur în mare măsură
teama de oastea de manevră a lui Ştefan.
Vestea sosirii celor 30 - 40.000 de unguri3 n-a putut avea
mare efect, căci în momentul când sultanul a hotărât retragerea, pe la
începutul lunii august, trupele ardelene erau încă în centrul
Ardealului. Dovadă despre aceasta e faptul că la 16 august, când
Bâthori se afla la Oituz, Laiotă era, după însăşi declaraţia lui Băthori,123

1Fraknoi Mityâs Kirily levelei, p. 354.

2 Lewicki, voi. UI, p. 249.
3 Veress, voi. I, p. 25 : Sono 40.000persone; în relaţia omului lui Ţepeş se
dau 30.000. Regele Matiaş afirmă exagerat că erau 60.000. (Veress, voi. I, p. 26).
138 loan Ursu

întors în Muntenia, (ad domum ivisse), ceea ce ne face să credem că

campania sultanului din Moldova era la acea dală terminată.
La 8 septembrie 1476 se ştia la Buda - după ştirea trimisă de
comandantul trupelor regelui - că sultanul a plecat din Moldova şi a
trecut în dezordine Dunărea.'
Astfel în momentul critic Ştefan n-a fost ajutat de aliaţii săi şi
s-a apărat cu propriile sale mijloace. Eroismul şi tăria credinţei l-au
mântuit de pieire. A rămas însă cu rana în suflet din cauza
atitudinii vecinilor săi, ceea ce se reflectează în declaraţiile
făcute veneţienilor prin solul său Ţamblac.[52]
Ceea ce a urmat nu s-ar fi întâmplat - declară Ţantbac -
dacă ar f i ştiut că principii creştini şi vecinii săi aveau să-l
trateze aşa cum l-au tratat; căci jurămintele şi învoiala, pe care
o avea cu ei, l-au înşelat şi a păţit astfel ceea ce a păţit. învoiala
şi jurămintele, ce erait între ei, conţineau că toţi trebuiau să fie
gata şi să ajute ţara şi pe principele, care ar f i fost atacat de
turci ... Dar ei m-au lăsat singur ... Eu şi curtea mea am jacul
ce am putut, dar a urmat, ceea ce am spus mai sus. ... După ce
inamicul a plecat, am rămas lipsit de orice ajutor (abandonado
da ogni soccorso) din partea creştinilor, căci ei nu numai că nu
m-au ajutat, dar poate că unii au simţit chiar plăcere pentru
paguba, ce mi s-a făcut mie şi ţării de către păgâni.12
Ştefan a avut astfel satisfacţia că a făcut faţă furtunii
singur şi cu forţele sale reduse. Caracterul său de fier, sufletul
său de viteaz şi energia lui extraordinară, l-au salvat. Prin
puterea sa de sugestie, prin exemplul dat ostaşilor, prin dispreţul
de moarte şi curajul cu care se avânta în luptă în momentul
critic, el a impus supuşilor săi şi a coordonat astfel energiile,
încât a făcut din mica sa oştire o forţă, care a uzat energia

1 Veress, voi. I, p. 24.

2 Esarcu, op. ciL
 Ştefan cel Mare 139

inamicului. Prin măsurile distructive, pe care le-a luat, a

provocat foametea, care împreună cu ciuma, a decimat rândurile
păgânilor. Prin hărţuielile continue a făcut să scadă moralul
turcilor şi să-şi piardă capacitatea ofensivă. Sub zidurile cetăţilor
Suceava, Neamţ şi Hotin, el a cules fructele ostenelilor şi tacticii
sale. După o lună de hărţuieli şi de lupte rândurile aprigilor
soldaţi ai lui Mahomet au fost rărite ... Foametea şi ciuma, cei
doi aliaţi ai lui Ştefan, au completat aceea ce n-a fost nimicit de
săgeţile, lăncile, săbiile şi tunurile moldovenilor. Cu drept
cuvânt putea să afirme astfel regele Matiaş că sultanul şi-a lăsat
peste 50.000 de morţi1 în pământul Moldovei, îngrăşat cu atâta
sânge.

Contraofensiva lui Ştefan şi a aliaţilor unguri în Muntenia

Furtuna trecuse fără să smulgă nic' un arbore din falnicul

pământ al Moldovei. Ştefan rămase deplin stăpân pe toate cetăţile
sale. Stejarul Moldovei s-a îndoit dar n-a fost înfrânt de furtună.
Invaziunea turcească a cauzat pierderi, dar nu a distrus avântul şi
puterea de luptă a ostaşilor moldoveni. Aceasta se constată şi mai
bine din faptul că imediat, după retragerea sultanului, Ştefan a luat
contraofensiva împotriva lui Laiotă împreună cu ungurii.
Căci deşi avusese în decurs de o lună lupte continue, totuşi el
nu s-a dat îndărăt de la noi sacrificii pentru idealul creştinătăţii.
Văzând oastea condusă de Băthori şi Ţepeş la Oituz şi nemaiavănd
nevoie de ea pentru apărarea Moldovei, căci sultanul plecase,
Ştefan a ţinut să-i dea altă destinaţie.

1 Scrisoarea regelui Matiaş către principele Saxoniei, din Buda 15

noiembrie 1476: Vera namque omnium qui istinc veniimt relatione, ultra
quinquagita milia Ijominum invisendo illo igressu primo quidem ferro, deinde
fame, peste et nimio periere labore ...
140 lo a n U rsii

El s-a grăbit să propună regelui, ca oastea ungurească să

coopereze cu el pentru readucerea Munteniei în sfera creştinilor, prin
înlocuirea lui Basaraba Laiotă cu Vlad Ţepeş.
Eu am cerut ca Basaraba să fie alungat din cealaltă Românie
(Muntenia) - zicea Ştefan prin glasul lui Ţamblac - şi să pună un alt
domn creştin anume Draculea (Ţepeş) ca să ne putem înţelege
împreună: şi am convins chiar pe Maiestatea Sa regele Ungariei ca
să ia dispoziţiile ca Vlad Draculea să ajungă Domn. Şi după ce în
sfârşit a fost convins, mi-a trimis vorbă ca să-mi adun oastea ca să
merg să aşez pe numitul Domn în Muntenia.
Cu 15.000 călăreţi1 neobositul Domn a luat din nou drumul
spre Muntenia şi şi-a făcut legătura cu oastea lui Băthori desigur
înainte de lupta decisivă, pe care, după toate probabilităţile, au dat-o
împreună.
Nefericitul Laiotă, deşi era ajutat de 18.000 turci, totuşi a fost
atacat cu atâta energie de oştilc creştine, încât s-a văzut silit să-şi
salveze viaţa prin fugă în Turcia."
La 16 noiembrie Ştefan şi-a făcut pentru a doua oară intrarea
în Bucureşti. Prada dobândită de creştini a fost excepţională şi
bucuria Muntenilor, care au proclamat într-un glas (tinaniines
crearono) pe Vlad Ţepeş Domn, a fost extraordinară.
Şi au voit popoarele ca amândoi Domnii (Ştefan şi Ţepeş) -
raportează un consilier italian din Buda să puie împreună
dragoste şi frăţie123.

1 Stefano si e imito cum Drachulia et hă conduita seco XV m. cavalli.

Băthori şi Ţepeş aveau 25.000 ostaşi (lorga Acte şi fragmente, voi. III. p. 59).
2 La 8 Noiembrie Vlad Ţepeş scria din Târgoviştc că am răsturnat pe Laiotă
inamicul nostru şi s-a refugiat la turci (Bogdan Relaţiile). La 11 noiembrie scria
Băthori că Târgovişte a fost luat (ereclo una bono castello în Tergoviscliya) şi cci
mai mulţi boieri au recunoscut pe Ţepeş. (Hurmuzaki-Iorga voi. XV, p. 95).
Dezastrul lui Laiotă şi al turcilor e descris la lorga. Acte şifragmente voi. III, p. 58.
3 lorga A c te ş i fra g m e n te, voi. III, p. 58-59.
 Ştefan cel Mare 141

Regele Matiaş afirmă într-o scrisoare că opera readucerii

Munteniei în sfera creştinilor se datoreşte exclusiv sacrificiilor sale,
deoarece Laiotă a fost înfrânt, - afirmă el - de trupele sale înainte
ca să fi venit Domnul Moldovei antequam Wayvoda Moldawiae
supeiyenisset.1 Din contră Ştefan afirmă că opera a fost îndeplinită
de el în colaborare cu oştile ungureşti.
Şi astfel am mers, eu dinlr-o parte şi căpitanul regelui de
alta - declară Ştefan prin glasul lui Ţamblac - , şi ne-am unit şi
am pus în Domnie pe zisul Draculea.
Spiritul de reclamă şi de exagerare al lăudărosului rege al
Ungariei e prea cunoscut, ca să putem da crezământ afirmaţiilor
sale că opera recuceririi Munteniei s-ar fi îndeplinit înainte de
sosirea lui Ştefan şi deci fără sacrificiile acestuia.
Preferăm să dăm crezământ afirmaţiilor lui Ştefan, care se
constată totdeauna exact şi modest când e vorba de sacrificiile
sale.
Graba cu care boierii au recunoscut pe Vlad Ţepeş nu se
explică altcum decât prin intervenţia lui Ştefan, care se bucura de
autoritate şi prestigiu la boierii Munteniei.
Dovadă e faptul că Vlad Ţepeş n-a avut încredere în Munteni
şi a rugat pe Ştefan să-i lase ca gardă două sute de curteni.
Şi după ce am făcut această dreptate (adică după ce a aşezat
pe tron pe Vlad Ţepeş), el (Ţepeş) ne-a cerut să-i lăsăm oamenii
noştri pentru gardă - declară Ştefan - , căci nu se prea încredea în
Munteni, şi eu din partea mea i-am lăsat 200 oameni din garda
mea (della mia porta).
Readucerea Munteniei în sfera creştinilor se datoreşte în cea
mai mare parte energiei şi sugestiei pe care o exercita marea

1Fraknôi Mătyâs Kirăly levelei vol. I, p. 359.

 142 lo a n Ursu

personalitate a lui Ştefan în toate împrejurările. Cu aceasta s-au

terminat uriaşele lupte ale lui Ştefan din anul 1476. Domnul
Moldovei putea să fie mulţumit, căci groaznica furtună, care a
îngrozit lumea creştină, nu numai că nu i-a smuls nici un pom din
frumoasa sa grădină, căci a avut ca urmare, din contră, readucerea
Munteniei sub influenţa binefăcătoare şi creştină a Moldovei.
Campania marelui Mahomet nu numai că n-a avut ca rezultat
aducerea Moldovei în sfera Porţii, ci, din contră, a avut ca
consecinţă pierderea Munteniei pentru interesele turceşti şi trecerea
ei sub influenţa adversarilor de moarte ai Porţii.
:</»« mi I

Reocuparea Munteniei de turci.

Uciderea lui Vlad Ţepeş

Dar toate sacrificiile lui Ştefan, care făcuse cu călăraşii săi

lungul drum de la Suceava la Bucureşti, au rămas şi dc dala aceasta
zadarnice. Căci Laiotă s-a întors în decursul lunii decembrie cu
oaste de la turcii din apropiere şi a izbutit să ucidă pe Ţepeş, trădat
de ai săi, împreună cu aproape toată garda lăsată dc Ştefan.[53]
Imediat s-a întors acel infidel Basaraba - zicea Ştefan prin
glasul lui Ţamblac - şi l-a găsit singur şi l-a ucis şi împreună cu el
a fo st ucişi toţi ai mei afară de zece.1
Toate sforţările lui Ştefan de a vedea Muntenia sub influenţa
creştină şi a înlătura astfel pericolul turc din imediata sa vecinătate,
au rămas fără rezultat. Muntenia n-a putut fi păstrată ca stat tampon
contra turcilor, cu toate sforţările sale.

1 La 5 Ianuarie 1477 Ştefan ruga din Hârlău, pe braşoveni ca să-i trimită

infonnaţii precise dacă nu s-a întâmplat fra te lu i său Vlad Ţepeş vreun rău.
(Hurmuzaki-Iorga voi. XV, p. 96) cf. Monumenta Hungariae Historica voi. IV
D ip lo m a c z ia iE m le k e k voi. II, p. 335: El hanno tagliato a d p e z z i Draguglia... eon
circa q u a lro m iile persorte __ Dlugosz p. 1551:Fraude servi sui occubuit.
 Ştefan cel Mare 141

Noul apel pentru ajutor făcut Veneţiei şi papei

Toate speranţele sale pentru menţinerea Munteniei ca stat

tampon în sfera creştinilor cu ajutorul ungurilor au fost spulberate
în urma schimbării atitudinii regelui Matiaş faţă de Laiotă. Căci
regele Matiaş, declarând în iunie 1477, război împăratului Frideric,
şi voind să aibă linişte la Dunărea de jos, a lăsat pe ardeleni să
încheie acorduri comerciale cu Laiotă. Ştefan a rămas astfel cu
totul izolat. Regele Ungariei avea toată atenţia înspre apus, iar
regele Poloniei continua să plutească în indiferenţă.
Singura speranţă rămase Veneţia şi papa. De aceea a trimis
la Veneţia pe Ţamblac, care a ţinut la 8 mai 1478, înaintea
dogelui, o strălucită cuvântare, făcută de Ştefan şi citită aşa cum
fusese redactată de marele Domn.
Cu alţi principi în adevăr creştini, vecini cu mine - zicea
Ştefan în discursul amintit - n-am voit să fac nici o încercare, ca
să nu mă găsesc din nou înşelat (aluzie la unguri şi poloni). Căci
Excelenţa Voastră ştie neînţelegerile dintre dânşii. Din această
cauză fiecare are mare greutate cu propriile sale afaceri şi
astfel, de nevoie, afacerile mele rămân fără ajutor... Afară de
acesta cred că regele Ungariei va face pace cu Muntenia, ceea
ce va fi cu mult mai rău. De aceea refugiul şi speranţa mea
rămân la Excelenţa Voastră, pe care o rog să-mi dea ajutor...
Nu vreau să mai amintesc de cât folos e această ţară a
mea pentru interesele creştine, căci cred că e superfluu întrucât
e lucru cât se poate de vădit, căci este seraiul Ungariei şi al
Poloniei şi straja acestor două regate. Afară de aceasta,
deoarece sultanul s-a împiedicat de mine, în decurs de patru
ani, mulţi creştini au fo st lăsaţi în pace. Ca cunoscuţi creştini eu
recurg la Preastrălucita Voastră Signorie, implorând, ca
creştin, ajutorul vostru pentru conservarea acestei j ţări
144 lo a n U rsii

folositoare intereselor creştine, promiţând că orice dar sau

subsidii îmi veţi da, le voi răsplăti pe multe căi, când veţi cereşi
veţi avea nevoie atât contra păgânilor, cât şi unde veţi
cere...Excelenţa Voastră va face un lucru foarte cinstit ajutând
pe un Domn creştin. Căci ceea ce eu cer, o fac, fiindcă cred că
sultanul va veni din nou contra mea în această sesiune (epoca
de invaziune) pentru cele două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă.
care îi fa c multă supărare... Căci Excelenţa Voastră poate să
considere că aceste două cetăţi valorează cât întreaga Moldovă,
iar Moldova cu aceste două cetăţi este un zid al Ungariei şi
Poloniei. Afară de aceasta eu zic că dacă aceste cetăţi se vor
păstra, turcii vor putea pierde Caffa şi Kersonesul. Şi vaJi lucru
uşor, totuşi nu spun chipul în care s-ar putea face aceasta casă
nu lungesc scrisoarea, dar când veţi cere eu voi spune-o.
Şi dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, se vor
întâmpla două lucruri: ori se va pierde această ţară, ori voi fi
silit de necesitate să mă supun păgânilor. Acest lucru însă nu-l
voi face niciodată preferând mai bine o sută de mii de morţi
decât aceasta.
Acest apel a produs desigur oarecare emoţie în rândurile
celebrilor comersanţi, dar n-a avut, după cât ştiu, nici un efect
practic.
Rafinata diplomaţie a Signoriei s-a mulţumit să facă
intervenţiile necesare la papa. E meritul ei că Prea Sfântul Părinte a
promis lui Ştefan 10.000 ducaţi1, care nu ştim însă dacă au ajuns
vreodată la destinaţie.
Vestiţii negustori au găsit în arsenalul lor diplomatic alte
mijloace ca să nu fie siliţi să dea lui Ştefan ajutor material, deşi

1 Esarcu, op. cit., p. 52: El tandem contentus fuil summus Pontifex el

eidem Voivode promisit subvenire ... p. 53 : Minere... ad summam itsque
ducatorum X m ... .
 Ştefan cel Mare 145

aveau tot interesul ca Moldova să continue a servi de paratrăsnet

pentru descărcarea energiei păgânilor.

Readucerea M unteniei în sfera M oldovei.

Instalarea pe tron a lui Basaraba Ţepeluş

Revenirea lui Laiotă în Muntenia a fost un nou ghimpe în

inima viteazului Ştefan. Deşi nu mai avea ajutorul ungurilor,
care l-au primit în graţie pe nestatornicul Laiotă, totuşi marele
Donui nu s-a dat înapoi de la noi sacrificii ca să readucă
Muntenia în sfera intereselor sale politice, prin instalarea pe tron
a lui Basaraba Ţepeluş, care se găsea în anul trecut în rândul
oştilor ardelene comandate de Bâthori şi Ţepeş, iar în martie
1477 se afla la curtea lui Ştefan din Vaslui.1
Această nouă expediţie e expusă cu oarecare detalii de
contemporanul Dlugosz. Deşi nu e confirmat de alte izvoare, totuşi
faptul nu poate fi pus la îndoială, având în vedere că Dlugosz a
scris despre aceste evenimente chiar în anul, în care au fost
îndeplinite. (A închis ochii în anul 1480 şi şt-a dus cronica până în
anul morţii). El a putut greşi în detalii, dar e greu de admis că faptul
în întregimea lui ar putea fi o invenţie, cu atât mai mult, că
corespunde mersului firesc al lucrurilor, iar Ţepeluş se constată în
anul următor (1478) Domn în Muntenia1 2, pe când Laiotă pribegeşte
prin Ardeal. Afirmările lui Dlugosz sunt confirmate astfel în mod
indirect, chiar prin documente. De aceea nu putem să nu-i dăm
crezământ.
Ştefan Domnul Moldovei, bărbatul cu suflet mare - scrie
Dlugosz - după ce şi-a refăcut armata prin completare cu ţărani în

1Documentul publicat de Bogdan Relaţiile... p. 123, nr. 106, cu data Vaslui

13 martie e fără îndoială din 1477.
2 Hurmuzaki-Iorga voi. XV, p. 99.
146 lo a n U rsii

locul acelora, cărei căzuseră în lupta cu turcii, ca să nu se

moleşească piin şedere în repaus, a năvălit cu armata în Muntenia,
şi după ce a adus sub stăpânirea sa toată Muntenia (omni
Bessarabia in suam potestatem redacta) şi a alungat din ea pe turci,
a aşezat într-însa ca prefect al său pe Ţepeluş şi şi-a făcut-o supusă
sie (ipsam sui iuris facil).
Din aceste rânduri ale vestitului cronicar reiese nu numai
readucerea Munteniei sub sfera de influenţă, ci şi legarea ei prin
sistem special de Moldova.
Când a aşezat întâia oară pe Laiotă (în 1473) în locul lui
Radu cel Frumos, Ştefan a pus peste cetăţile din Muntenia
pârcălabii săi proprii, care erau oamenii săi de încredere şi aveau
să le apere contra turcilor.
Radu însă s-a întors cu ajutor de la turci şi a ucis pe ton
pârcălabii lui Ştefan.
Când a dat tronul lui Ţepeş în 1476, i-a lăsat acestuia o
gardă.
Acum când a instituit pe Ţepeluş, Ştefan a trebuit să ia
măsuri mai severe ca Muntenia să fie legată de sistemul său politic.
El a pus desigur şi de data aceasta pârcălabii săi în cetăţi şi a luat
toate dispoziţiile ca Ţepeluş să rămână în sfera politicii sale. Prin
aceste măsuri el a făcut din Muntenia o ţară unită cu Moldova.
Stăpânirea lui se întindea în realitate şi peste Muntenia. în unele
scrisori externe el se intitulează Domn a toată Moldovlahia. Pentru
o clipă România a fost, după sistemul de atunci, realizată. [54]

T recerea lui Ţepeluş la turci

Din nefericire însă acest sistem, realizat cu atâtea

sacrificii, n-a durat decât o clipă, deoarece Ţepeluş n-a întârziat
să treacă de partea turcilor. Procesul sufletesc al lui Laiotă s-a
 Ştefan cel Mare 147

repetat la Ţepeluş. Căci imediat ce şi-a văzut visul realizat,

Ţepeluş a trebuit să constate că nu se poate menţine în domnie,
cu toată protecţia lui Ştefan, fără voia autoputernicilor turci.
Aceştia erau în apropiere de 64 kilometri, pe când Ştefan era în
depărtare de sute de kilometri. Turcii erau stăpâni pe Giurgiu, de
unde în câteva ore puteau să vină cu cavaleria la Bucureşti şi să
alunge pe Domnul netolerat. între două forţe, care apăsau asupra
lui, anume forţa recunoştinţei faţă de Ştefan şi necesitatea
conservării tronului, aceasta din urmă a avut victoria. Visul său
fusese domnia, iar păstrarea acesteia nu se putea fără voia
turcilor din apropiere, care aveau puterea să-l alunge în orice
moment.
De aceea el s-a supus fatalităţii şi s-a aruncat în braţele
turcilor, care l-au recunoscut1, cu atât mai mult, că Laiotă căzuse
în dizgraţie şi s-a refugiat în Ardeal. Toată opera lui Ştefan a
fost astfel din nou nimicită.[55]

Năvălirea turcilor şi a lui Ţepeluş în Ardeal.

Victoria de la Câmpul Pâinii (1479)

Cercul de fier al turcilor se întindea tot mai tare în jurul

Moldovei. După ce au readus în sfera lor Muntenia, turcii au
cucerit în decursul verii şi al toamnei anului 1478, Albania şi au
constrâns pe veneţieni să încheie pace. La 26 ianuarie 1479
pacea între veneţieni şi turci era iscălită. Sultanul avea astfel
mână liberă să-şi îndrepte toate forţele contra Ungariei sau

1 într-un document cu data de 19 iunie 1478 se constată că Ţepeluş negocia

prin oamenii săi pacea între unguri şi turci, ceea ce înseamnă că avea aprobarea
sultanului şi intrase în clientela turcilor. Sultanui i-a comunicat căderea oraşelor
din Albania, ceea ce s-a întâmplat în decursul verii şi toamnei 1478 : Mi-a venii
veste de la împăratul sultanul cum că a luat aceste cetăţi (Bogdan, p. 140.)
148 loan Unu

Moldovei. Ca să strângă mai tare cercul contra Moldovei, turcii

s-au îndreptat spre Ardeal cu scopul ca să se încuibeze în
bogatele sale cetăţi.1 Ţepeluş le-a dat tranzit şi i-a îndreptat spre
Sibiu, unde era adăpostit Laiotă12, ca să se răzbune şi ca să ocupe
Amlaşul şi Făgăraşul, pe care nu le putuse obţine prin bună
învoială.3
Sub conducerea beilor Isa, Aii şi Iskender, în număr de
vreo 43.0004, turcii au trecut pe la Câineni şi au devastat
regiunea Sibiului. Ţepeluş i-a întovărăşit cu 5.000 de Munteni.
După ce au devastat regiunea Sibiului s-au îndreptat pe Mureş
până aproape de Alba Iulia. în apropiere de Orăştie au fost
ajunşi însă de Ştefan Bâthori, care cu ajutorul lui Pavel
Chinezul, român de origine, i-a zdrobit în celebra bătălie de pe
Câmpul Pâinii (13 octombrie 1479). Aproape toţi Muntenii, de
sub conducerea lui Ţepeluş, şi-au găsit moartea pe câmpul de
luptă.
Această strălucită victorie a scăpat Ardealul dc robia
turcească5 şi Moldova de încercuire completă.

1 Naraţiunea germană asupra bătăliei: Sein im Willen gew esen stei urni
sclilosser zu g ew innen u n d Itaben in dem vorgem ellen landt willen beltawscn
(Ursu B ă tălia d e p e C âm pul Pănei, p. 14).
2 Hurmuzaki-Iorga voi. XV, p. 100. Din Ardeal a năvălit in Muntenia şi a
izbutit să pună mâna pe soţia şi pe vistieria lui Ţepeluş (Bogdan Relaţiile nr.
122,123,127,128,129,130 etc.).
3 Bogdan op. cit., nr. 120,124.
4 Veress, voi. I, p. 33.
5 în acelaşi an, înainte de invaziune, braşovenii au făcut un călduros apel
către Ştefan ca să-i apere de turci: F estinare... e t apropinquare dignetur ad lias
p a r te s a d p r o te g e n d a s ipsas a predictis sevissim is Turcis (Hurmuzaki-Iorga voi.
XV, p. 101).
în armata ardeleană, care a luptat pe Câmpul Pâinii, au fost şi Români,
însuşi Pavel Chinezul, prin a cărui intervenţie din ultimul moment s-a obţinut
 Ştefan cel Mare 149

Noua expediţie a Iui Ştefan în M untenia

Intr-o scrisoare a reginei Beatrice a Ungariei, cu data 8 iulie

1480, se dau detalii cu privire la o expediţie, pe care a întreprins-o
Ştefan în unire cu ardelenii, pe la 1 iuniel480, în Muntenia. Faptele
expuse de soţia regelui Matiaş sunt prea precise, ca să nu le dăm
crezământ, deşi nu sunt confirmate de alte izvoare.
Ştefan împreună cu ardelenii ar fi avut aproximativ 60.000
ostaşi. Ţepeluş era ajutat de oaste turcească. Lupta a fost
nenorocoasă pentru Domnul Munteniei, care a fost înfrânt lăsând
pe câmpul de luptă vreo 8.000 de morţi. Oştile creştine au exploatat
victoria urmând pe învinşi până la Dunăre.
Până la Dunăre, până uncie au fost urmăriţi - scrie regina -
nu se găseau decât cadavre. Nefericitul Ţepeluş abia şi-a putut
salva viaţa cu patai oameni.*1
Toate cetăţile de la Dunăre au fost asediate şi cucerite.
Expediţia a fost pusă desigur la cale de Ştefan ca să pedepsească pe
Ţepeluş pentru necredinţă şi să instaleze alt Domn în locul său.

Invaziunea lui Ţepeluş şi a turcilor în M oldova (1481)

Alungat din ţară, Ţepeluş s-a refugiat la turci. Sultanul

Mahomet i-a dat însă ajutor şi şi-a recucerit din nou ţara.
Evenimentul l-a adus Ţepeluş la cunoştinţă braşovenilor la

victoria, a fost Român. Românii erau renumiţi în luptele cu turcii. Un document

afirmă că în armata regelui Matiaş erau şi Români din Transilvania : Item di
Transilvania sono Valachi 2000, e quali sono lodati inunzi a tutti contra ă Turciţi
che sono delta heredittâ di detto Senno Re et cite setnpre hanno pugnato di
compagnia et col suo genitore et con la Maestă proprié (Veress, vol. I, p. 34).
1Veress vol. I, p 34.
ISO lo a n U rsu

începutul anului 1481, ceea ce se ştie dintr-o scrisoare a lui

Bâthori către braşoveni.
Ne scrie nouă - scrie Bâthori la 14 februarie 1481
braşovenilor, - că Basarab, Domnul Munteniei, zice că a
revenit cu noroc de la sultanul în ţara sa (se ipsum ad regnum
suum ab Imperatore feliciter revenisse dicit'). Faptul e
confirmat de regele Matiaş, care afirmă, într-o scrisoare către
papa de la 7 august 1481, că turcii l-au adus pe Basarab de
curând în ţară (quem novissime Turci in id regnum intruserant):
Reîntors în ţară, Ţepeluş a făcut în cel mai mare secret
pregătirile pentru invaziunea în Moldova. Aii beg se afla încă în
iarnă în Muntenia,3 şi ardelenii aveau teama ca furtuna să nu se
descarce asupra lor.4 Ţepeluş însă voia să se răzbune contra lui
Ştefan5 cu atât mai mult că acesta n-a încetat să facă noi
pregătiri pentru alungarea sa. Căci Domnul Moldovei a urmărit
necontenit ideea menţinerii Munteniei sub sistemul politic al
Moldovei. Deşi a fost înşelat şi de Ţepeluş, totuşi el n-a disperat,
ci a dat adăpost la alţi pretendenţi, pentru ca să-i aşeze in
Muntenia. In momentul când Ţepeluş pregătea expediţia de
pradă contra Moldovei, Ştefan încearcă să pregătească în
Muntenia terenul pentru Mircea, un ftu natural al lui Vlad
Draculea. La 15 martie le dă din Roman o proclamaţie către12345

1 Humnuzaki-Iorga. voi. XV, p. 110.

2 Veress, voi. I, p 37.
3 La 25 februarie 1481, Ştefan Bâthori comunica sibienilor din Cluj că a
aflat de la solii lui Ştefan că Aii beg cu mare mulţime de turci a trecut Dunărea în
Muntenia cu intenţia ca să ocupe Braşovul sau Sibiul (Hurmuzaki, voi. XV. p.
111).
4 Hurmuzaki-Iorga, voi. XV, p. 111-112.
5 Ţepeluş s-a lăudat către braşoveni că Aii beg a fost îndreptat de el contra
Moldovei: Ş i d estu l am cheltuit nu dem ult cu A ii beg d e l-am întors împotriva
M o ld o v e i.... (Bogdan R elaţiile nr. 135 fără dată).
 Ştefan cel Mare 151

locuitorii din ţinutul Brăilei, Buzăului şi Râmnicului. în această

proclamaţie el se intitulează Domn a toată ţara Moldovlahiei.
O dăm în întregime.1
Ioan Ştefan, cu mila lui Dumnezeu Voevod şi Domn a
toată ţara Moldovlahiei, scrie Domnia mea tuturor boierilor, şi
mari şi mici, şi tuturor judecilor şi judecătorilor şi tuturor
săracilor de la mic la mare din tot ţinutul Brăilei12. Şi după
aceasta aşa să vă fie de ştire, că am luat Domnia mea lângă
mine pe fiul Domniei mele Mircea Voevod şi nu-l voi lăsa de
lângă mine şi voi stărui pentru binele lui ca pentru al meu, eu
însumi cu capul meu şi cu boierii mei şi cu toată ţara mea, ca
să-şi dobândească baştina sa, Ţara Românească, căci îi este
baştină dreaptă. Asta o ştie Dumnezeu şi o ştiţi şi voi. Deci vă
grăesc vouă: în ceasul în care veţi vedea această scrisoare a
Domniei mele, în acel ceas să vă întoarceţi înapoi la locurile
voastre fiecare pe unde aţi j'ost şi pe unde aţi şezut înainte, cu
lot avutul vostru, cât va avea fiecare, şi să vă păstraţi avutul şi
să araţi pe unde aţi arat şi mai înainte, fără nici o frică sau
grijă sau temere. Căci aşa să ştiţi că nu mă gândesc să fa c nici
un rău şi nici o pagubă, să vă hrăniţi şi să trăiţi în pace.
Aşişderea, cine va vrea să vie la Domnia mea şi la fiu l Domniei
mele, Mircea Voevod, Domnia mea şi fiu l Domniei mele Mircea
Voevod îl vom milui pe acela şi-l vom hrăni si-l vom cinsti. Şi
spre aceasta este credinţa Domniei mele şi credinţa boierilor
Domniei mele, a celor mari şi mici. Scrisă în Târgul de jos,
martie în 15.
Răspunsul locuitorilor din Brăila, Buzău şi Râmnic e
identic şi e făcut, se pare, după sugestia lui Ţepeluş. E cât se

1 Bogdan, voi. II, p. 363. Data lipseşte. E însă fără îndoială anul 1481. La 4
februarie 1481 Ştefan era la Roma (Hurmuzaki-Iorga, voi. XV, p. 109).
2 Alta identică e făcută către locuitorii din ţinutul Buzăului şi Râmnicului.
152 lo a n U rsu

poate de ordinar şi poartă pecetea unei stări culturale şi morale

foarte înapoiate.
De Ia toţi boierii Brăileni (în al doilea text de la toii
boierii Buzoieni şi Rămniceni) şi de la toţi cnejii şi de la toţi
Rumânii, scriem ţie, Domnului Moldovenesc Ştefane Voevod. Ai
tu oare oamenie, ai tu minte, ai tu creier, de-ţi prăpădeşti
cerneala şi hârtia pentru... fiu l Călfunei, şi zici că-ţi este fiu'!'
Dacă ţi-e fiu şi vrei să-ţi faci bine, atunci lasă-l să-ţi fie după
moartea ta Domn în locul tău. Şi învaţă-ţi ţara ta cum să te
slujească, iar de noi să te fereşti... Şi aşa să şti: Domn avem
mare şi bun şi avem pace din toate ţările; să şti că toţi pe capete
vom veni împotriva ta şi vom lupta alăturea de Domnul nostru
Basarab până la ruptul capetelor noastre.1
Ţepeluş în acelaşi timp, drept răspuns, a pregătit în cel mai
mare secret" expediţia contra Moldovei, de care cu toate acestea
Ştefan a fost informat şi n-a întârziat să pună şi pe regele Matiaş
la curent.1*3 Braşovenii aveau informaţia că Ţepeluş are intenţia
să atace Chilia.4
Totuşi Domnul Munteniei nu s-a îndreptat spre Chilia, ci
pe valea Şiretului. Cu el împreună au năvălit turcii, conduşi de
Aii beg şi Iskender beg şi au prădat regiunea Şiretului până sub
Lunca cea Mare.5[56]

1 Stoica Nicolaescu. Documente slavo-române, p. 141.

Hurmuzaki-Iorga, voi. XV, p.l 12: Dictus Bozorab in dictis pariibus
tnmsalpinis (aproape de graniţa Moldovei, unde ar fi zidit o cetate), itbi etiam
ingens... exercitus Turcorum in locis secretis se ipsos occultantes... (scrisoarea
lui Bâthori din Mediaş 11 martie 1481).
3 Veress, voi. I, p. 36.
4 Hurmuzaki-Iorga, voi. XV, p. 115.
5 Bogdan Documente p. 258 : Pe vremea când au năvălit Alibeg şi fratele
său Scenderbeg cu Ţepeluş şi au prădat ţara pănă la Lunca cea Mare.
 Ştefan cel Mare 153

Victoria de la Râmnic. Readucerea M unteniei în sfera

M oldovei (1481)

Invaziunea lui Aii beg şi a lui Ţepeluş în Moldova a

trebuit să aibă loc în lunile mai - iunie 1481, căci imediat după
aceasta Ştefan a luat contraofensiva şi a împins pc inamici în
Muntenia până la Râmnic, unde s-a dat bătălia cea mare în ziua
de duminică 8 iulie. Ţepeluş şi turcii au suferit un dezastru
complet.
în anul 1481, luna lui iulie 8. înlr-o duminica - scrie
Letopiseţul de la Bistriţa - a fost război cu muntenii şi cu
Ţepeluş la Râmnic şi au biruit iarăşi Ştefan Voevod... şi mare şi
nenumărată mulţime de oameni Jură bătuţi cu totul şi toate
steagurile lor Jură luate şi nici unul nu le rămase şi toţi vitejii şi
boierii căzură atunci; şi-şi vor aduce aminte de acea luptă şi de
acea moarte până la sfârşitul lumii.
Victoria e confirmată dc regele Matiaş, care n-a întârziat
să se laude către papa că expediţia a fost sugerată de el, iar
victoria a fost câştigată de Ştefan împreună cu oştile şi
comandanţii ardeleni.
Adunăndu-şi Ştefan... armată mare, la care s-au adunat
căpitanii vecini şi oştite mele, - scrie regele la 7 august 1481
către papa Sixt IV - a pătruns până în inima Munteniei şi a
alungat din ea pe acel Domn. pe care l-au adus turcii nu de1

1 8 iulie în 1481 cade într-adevăr duminică. Tot aşa prezintă faptele toate
analele. Tot aşa glăsuieşte inscripţia pusă de Ştefan la biserica din Bădăuţi, în
amintirea acestei victorii: La anul 6989 (14SD luna iulie 8. Ion Ştefan Voevod cu
prea iubitul fiu Alexandnt făcut-a război la Râmnic cu neastâmpăratul Basarab
Voevod numit şi Ţepeluş şi ajutat-a Dumnezeu şi a fost risipă mare de lot pe
Basarab (Beldiceanu Inscripţia de la Bădăufi în Arhiva Societăţii ştiinţifice şi
literare din laşi VI (1895) p. 476].
154 lo a n U rsu

multă vreme în acea Iară; a câştigat victorie foarte mare, nu

fără laudă mare şi extraordinară a numelui de cr.eştin. Căci
când (Ştefan) a ajuns în Muntenia cu armata sa puternică, i-a
ieşit înainte... Ţepeluş cu mare armată de Munteni şi turci, care
îl păzeau pe el în acea tară, şi începând lupta a fost distrus în
urma unei groaznice bătălii (atroci pugna profligatus) şi toată
oastea lui a fo st nimicită, chiar în acelaşi loc unde s-a dat lupta,
căci numai puţini au putut să scape din toată acea mulţime. Se
spune chiar că Domnul acela, tovarăşul turcilor, de abia a putut
să se salveze numai cu trei persoane. Ni s-au adus vreo treizeci
de steaguri, ca semn de amintire ale acelei lupte, din care voi
trimite în curând şi Sfinţiei Voastre ca să înţeleagă că eu nu mă
dezinteresez de interesele creştine, ci veghez cu tot zelul ca
inamicii credinţei, pe cât mi-e posibil, să Jie Jără întrerupere
măcinaţi.
Ţepeluş a fost urmărit de o ceată de călăreţi. Pc tronul ţării
Ştefan a instalat pe Vlad Călugărul,1 fiul natural al lui Vlad
Draculea, care se găsea până atunci pribeag în Ardeal. Iar
Domnul Ştefan au lăsat pe Vlad Voevod Călugărul să domnească
în Ţara Muntenească - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - şi se
întoarse de acolo biruitor cu toată oastea sa şi cu toţi boierii săi
în scaunul său de la Suceava.
Nefericitul Ţepeluş s-a refugiat în partea de apus a ţării.
La 6 august dă un hrisov din Piteşti.12
în cele din urmă însă a fost alungat peste Dunăre.
Dumnezeu cel de sus mi-a ajutat - scrie Vlad prietenilor săi din
Braşov - împotriva duşmanului şi l-am alungat din ţară;

1 Miletic-Agura S b o m ic voi. IX, nr. 14, f>. 340.

2 Mircea, pe care Ştefan a voit să-l impună pe tron, a căzut, se pare, în
dizgraţie. Când a izbutit pentru o clipă să-şi vadă visul, a fost instalat de turci.
Bogdan R e la ţiile p. 178: ... Ş i vă dau d e ştire că din porunca îm păratului mi-am
d o b â n d it m o şia p ă rin te a sc ă ....
 Ştefan cel Mare 155

sâmbătă a trecut peste Dunăre, iar oştile mele le-am pornit şi

sunt aproape de Severin, iar de lucrul turcilor... să n-aveţi nici o
grijă, fiindcă s-a ridicat de dincolo de mare fratele împăratului,
astfel că turcii au să meargă toţi peste mare.1[57]

Pierderea din nou a Munteniei pentru creştini

Succesul extraordinar, pe care l-a avut Ştefan, s-a datorat nu

numai geniului său excepţional, ci şi împrejurărilor favorabile.
Prin iunie 1481, pe când Ţepcluş prăda în sudul Moldovei, a
trebuit să ajungă la el vestea morţii sultanului Mahomet, care
închise ochii la 3 mai 1481, în mijlocul trupelor sale pornite spre
Asia. Moartea sultanului a trebuit să producă descurajare în
rândurile turcilor, care însoţeau pe Ţepeluş, şi a fost desigur un
imbold pentru Ştefan, ca să ia ofensiva energică, care s-a
terminat cu victoria strălucită de la Râmnic. Moralul lui Ţepeluş
a trebuit să fie foarte scăzut, cu atât mai mult că după moartea
sultanului Mahomet, a izbucnit războiul civil între fiii acestuia,
care a slăbit în mod firesc forţele turcilor. în această perioadă de
lupte între cei doi fii ai răposatului sultan, Baiazet şi Gem,
împrejurările au fost foarte favorabile pentru Ştefan şi protejatul
său Vlad Călugărul. A durat însă foarte puţin, căci situaţia, devenită
atât de turbure, în urma morţii marelui sultan şi a izbucnirii
războiului civil, s-a limpezit în timp mai scurt decât s-au aşteptat
creştinii. La 22 iunie Gem a fost înfrânt în lupta de la Jegnischer
şi s-a văzut silit să se refugieze la Cavalerii din Rodos, care în
septembrie l-au trimis în Franţa.
Baiazet a devenit astfel stăpân pe situaţie, şi a putut să dea
atenţie intereselor turceşti de la Dunărea în jos şi să ajute pe

1Bogdan Relaţiile, p. 180. Documentul e în mod vădit din vara anului 1481.
156 lo a n U rsu

Ţepeluş ca să-şi recucerească tronul. Prin noiembrie 1481, îl găsim

din nou pe tronul mult zbuciumatei sale ţări.1
Sacrificiile făcute de Ştefan au fost din nou zădărnicite.

Cucerirea cetăţii Crăciuna (1482)

Cu toate că Ştefan şi-a văzut din nou speranţele sale, de a

ţine Muntenia legată de sistemul său, spulberate, totuşi n-a
disperat, ci cu puterea lui extraordinară de voinţă a întreprins,
odată cu topirea zăpezii din anul următor (1482), o nouă
expediţie în Muntenia. Cu această ocazie cuprinse cetatea
Crăciuna, din care Domnii Munteniei făcuseră bază de operaţii
contra Moldovei.[58]
In anul 1482 martie in 10 - scrie Letopiseţul de la
Bistriţa' - , luat-au Ştefan Voevod cetatea Crăciunei şi a aşezat
într-însa pârcălabii săi Vâlcea şi Ivanco.
Desigur în legătură cu această expediţie s-a făcut şi noua
întreprindere a lui Vlad Călugărul pentru înlăturarea lui Ţcpeluş.
Asaltul asupra tronului, dat desigur cu sprijinul lui Ştefan, a fost
de data aceasta şi mai norocos. Căci Călugărul a izbutit să
câştige pe boieri şi să obţină chiar sprijinul lui Aii beg. Să ştiţi
D-voastră - scrie Vlad braşovenilor, - că despre Ţepeluş nu se
ştie nimica, iar boierii şi toată ţara mi se închină şi Aii beg îmi
este cu bunătate. Şi a trimis Aii beg la Poartă să-mi facă pace şi
să-mi aducă steag. Şi câţi pribegi erau peste Dunăre, pe toţi i-a
trimis Aii beg la mine... şi am nădejde... că-mi voi dobândi baştina
mea Ţara Romanească... Nefericitul Ţepeluş se refugiase peste
Olt, unde boierii din Mehedinţi i-au pus capăt vieţii.12

1 Bogdan Relaţiile, p. 338. Doc. cu data 16 noiembrie 1481.

2 Faptul e confirmat de toate analele Moldovei.
 Ştefan cel Mare 157

După aceasta să ştiţi D-voastră - scrie Vlad în altă scrisoare

- că pe vrăjmaşul nostru şi al vostru l-au omorât Mehedinţenii
la satul Glogova.1
Muntenia a ajuns din nou în stăpânirea unui protejat al lui
Ştefan. Străduinţele sale erau astfel pentru moment răsplătite.

Trecerea lui Vlad Călugărul de partea turcilor

Domnul Ştefan Voevod au lăsat pe Vlad Călugărul să

domnească în Ţara Muntenească - scrie Letopiseţul de la Bistriţa
- care mai apoi s-a făcut vinovat de viclenie înaintea Domnului,
căci a dat ajutor turcilor, când aceştia au luat cetăţile şi au ars
ţara şi a călcat pe urma celorlalţi Domni şi nu s-a lepădat de
turci...Procesul sufletesc, petrecut la Laiotă şi Ţepeluş, s-a repetat
Ia Vlad Călugărul. Şi el s-a văzut silit să se plece fatalităţii şi să
calce peste sentimentul recunoştinţei, căci altcum nu putea să se
menţină pe tron. Turcii erau atotputernici şi erau în apropiere, pe
când Ştefan era la mare depărtare. Fără bunăvoinţa turcilor, tronul
nu putea să fie păstrat. De aceea legea de fier a conservării l-a făcut
să se plece turcilor. Din primele momente şi-a asigurat sprijinul lui
Aii beg, ceea ce a şi comunicat imediat braşovenilor. Aii beg l-a
recomandat la Poartă şi a făcut să-i dea steag de domnie. Calea
pentru aruncarea definitivă în braţele turcilor a fost astfel deschisă.
El n-a întârziat să se resemneze la rolul de client al sultanului.
Ştefan a fost din nou înşelat în aşteptările sale. Ca precauţiune
contra Domnilor Munteni, cu care făcuse atâtea experienţe
dureroase, el n-a întârziat să păstreze cetatea Crăciuna şi ţinutul

1Ultimul document de Ia Ţepeluş e din 23 martie 1482. Cel dintâi hristov de

Ia Vlad e de la 13 iulie 1482 (Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul p. 34). Laiotă a
dispărut în împrejurări necunoscute în 1480. El se refugiase în ultimul timp în
Ardeal.
158. lo a n U rsii

Putnei, ca să facă din ea scut de apărare şi baza de operaţii pentru

eventuale noi expediţii.

Pacea regelui M atiaş cu turcii

Regele Matiaş a intrat în anul 1482 într-un lung război cu

împăratul Frideric al Austriei, care l-a făcut să-şi îndrepte
privirile spre apus şi să neglijeze pe aliaţii săi din răsărit. Ca să
aibă mână liberă din partea turcilor şi să-şi poată concentra toată
energia contra Austriei, regele Matiaş a încheiat pace cu
sultanul.
Am fo st siliţi - declară regele Matiaş - să acceptăm pace
cu turcii, ca să nu cădem zdrobiţi de povara celor doi împăraţi'.
Pacea s-a încheiat pe 5 ani, fără ca să sc cuprindă în
tratatul de pace şi Moldova, deşi regele se pretindea suzeranul
lui Ştefan şi considera Moldova ca supusă coroanei ungureşti.
Afirmarea regelui Matiaş într-o scrisoare, că în pace a fost
cuprins Domnul Moldovei cu toată provincia12, e dezminţită de
scrisoarea sultanului Baiazet.3 De altcum însuşi regele Matiaş a
confirmat aceasta prin pedeapsa cu închisoare, pc care a dat-o
cancelarului său pentru că n-a trecut în tratatul de pace cu turtii
şi Moldova.4 Faptul e astfel adevărat. Regele Matiaş a încheiat
în anul 1483 pace cu inamicii creştinătăţii, fără ca să fi aranjat
situaţia pretinsului său vasal din Moldova faţă de turci. Ştefan

1Veress, voi. I, p. 39.

2 Veress, voi. I, p. 39.
3 Publicată la Iorga Acte şi fragmente, voi. III, p. 64-65.
4 Iorga Acte f i fragmente, voi. UI, p. 64-65. Omisiunea Moldovei în tratatul
de pace e confirmată de Bonfinius : Rex quamvis ... cum Turco inducias habebat
neque in conditionibus induciarum per oblivionem de inferiorii Mysiae tyraiuio
quiquam cautum erat... (p. 662).
 Ştefan ceI Mare 159

era astfel părăsit şi de regele Ungariei. în lupta cu balaurul era

lăsat cu totul singur. Rămânea cu desăvârşire izolat. Căci rând
pe rând l-au părăsit toţi prietenii şi aliaţii. Poloni se aranjaseră în
cele mai grele momente cu inamicul său de moarte (1476).
Veneţienii au ieşit de asemenea din luptă încheind la 1479 pace.
Calea lor a fost urmată în 1483 de regele Matiaş. în faţa furtunii
nu se mai afla decât stejarul moldovean, singurul paratrăsnet
pentru descărcarea fulgerelor turceşti. Situaţia lui Ştefan era cu
atât mai critică, că sultanul crease în sud şi răsărit un lanţ de
inamici. Muntenii, turcii şi tătarii, îl strângeau din sud şi din
răsărit în cleştele lor puternic.
Chilia şi Cetatea Albă, mărgăritarele sale, erau izolate,
căci toate cetăţile italiane de pe coastele mării, căzuseră în
mâinile turcilor. Marea Neagră devenise, de la căderea
Constantinopolului şi în urma cuceririi cetăţilor genoveze din
nordul Mării Negre, un lac turcesc. Singurele cetăţi creştine
rămăseseră Chilia şi Cetatea Albă. Legătura lor cu celelalte
cetăţi de pe mare era tăiată. Viaţa lor comercială era lovită de
moarte. Puterea lor de viaţă era ameninţată. Zilele lor erau
numărate. După căderea Constantinopolului, a Caffei şi a
celorlalte cetăţi creştine, pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe era
inevitabilă. Căderea lor era urmarea firească a căderii
Bizanţului, a Caffei şi a tuturor cetăţilor de pe coastele Mării
Negre. Dacă au putut supravieţui aproape 9 ani, după căderea
Caffei (1475), aceasta se datoreşte exclusiv vitejiei lui Ştefan şi
a sacrificiilor sale uriaşe. Turcii însă l-au izolat prin crearea de
state duşmane în jurul Moldovei. Ei au amânat lovitura de graţie
până la momentul favorabil. Au aşteptat ca fructul să fie copt,
pentru ca să cadă de la sine. După ce a făcut pace cu regele
Matiaş şi a atras în apele sale pe Vlad Călugărul şi pe tătari,
sultanul Baiazet, care scăpase în anul trecut şi de fratele său
Gem, a găsit momentul favorabil ca să smulgă lui Ştefan
scumpele sale cetăţi.
160 lo a n U rsii

Pierderea C hiliei şi Cetăţii Albe (1484)

Sultanul Baiazet a încercat să aducă pe Ştefan Ia supunere

pe calea bunei înţelegeri. în Historia Turcliesca1 scrisă pe baza
relaţiunilor autentice contemporane se afirmă că sultanul a
trimis în Moldova un sol ca să ceară tributul, pe care Ştefan
obişnuia să-l dea tatălui său Mahomet. Ştefan însă n-a voit sâ-i
dea nimic. Sultanul Baiazet a devenit furios şi s-a hotărât să
întreprindă în persoană expediţia contra Moldovei. Dar chiar
fără refuzul tributului, sultanul Baiazet, ar fi găsit destule
pretexte, cu atât mai mult că Ştefan se află în stare de război cu
Turcia de mai bine de un deceniu. Căci de ia 1473 încoace el a
căutat necontenit să zădărnicească planul turcesc de a face din
Muntenia o strajă a intereselor turceşti de la Dunărea de jos. El a
alungat pe toţi Domnii, intraţi în clientela turcilor, şi i-a înlocuit
prin oameni săi. Cu sacrificii uriaşe el a voit să sustragă
Muntenia de sub influenţa turcească şi să facă din ea un stat
tampon, care să fie strajă a creştinătăţii. Dunărea de jos era
sustrasă în mod sistematic de sub influenţa păgânilor ceea ce a
produs mult sânge rău sultanului Mahomet, care n-a izbutit, cât
a trăit, să-i smulgă lui Ştefan Chilia şi Cetatea Albă. Baiazet fiul
lui Mahomet, a urmat politica tatălui său de a face din Dunărea
de jos şi din Marea Neagră artere turceşti indispensabile pentru
organismul imperial turcesc.
Ştefan însă a zădărnicit în mod sistematic şi cu o
perseverenţă extraordinară visul cel mai scump al turcilor. El a
continuat, şi după urcarea lui Baiazet pe tron, să sustragă
Muntenia de sub influenţa turcească, deoarece el era desigur
convins, că nu se poate păstra independenţa Moldovei faţă de

1 Ursu Donado da Lezze, Historia Turchesca. Bucureşti. Editura Academiei

Române 1909, p. 183,184.
 Ştefan cel Mare 161

turci, atâta vreme cât Muntenia era sub călcâiul păgânilor. Căci
prin situaţia geografică, cele două ţări, cu acelaşi popor şi cu
aceleaşi instituţii, formau un singur organism. Robia uneia
dintre ţări, aducea după sine, în mod inevitabil, căderea în
aceeaşi situaţie a surorii sale.
Ştefan a făcut astfel sacrificiile uriaşe pentru aducerea
Munteniei în sfera sa de influenţă, din raţiuni de conservare.
Turcii s-au convins că nu pot păstra Muntenia, atâta vreme
cât străjerul din Moldova e în picioare. De aceea a făcut sultanul
Mahomet expediţia în persoană în anul 1476 şi tot din această
cauză a pornit sultanul Baiazet cu armată de uscat şi cu flotă
puternică contra lui Ştefan. Ea e mărturisită de sultanul însuşi:
Ştefan Domnul Moldovei până de curând a fo st supusul
tatălui meu de fericită memorie - scria Baiazet către cetăţenii
din Raguza - dar mai apoi împins de duhul său rău, a început să
nu mai asculte de poruncile noastre şi, ce e mai mult, a prădat
Muntenia, care era tributară imperiului nostru, din care cauză
s-a indignat sufletul nostru şi am pornit contra Moldovei cu
toate puterile şi forţele noastre.1
La această cauză, mărturisită de Baiazet, se adaugă dorinţa
intimă nutrită de sultanul Mahomet de a pune mâna pe cheile
politice şi comerciale ale Moldovei, care asigurau stăpânirea
asupra gurilor Dunării. Căci cuceritorul Constantinopolului, care
era obsedat de planul de a face din Marea Neagră un lac turcesc
şi din Dunărea de jos arteră principală politică şi comercială a
imperiului său, era convins că Dunărea de jos cu gurile ei nu pot
fi păstrate în sferă intereselor turceşti, până când nu va avea
stăpânirea asupra Chiliei şi Cetăţii Albe. Marele Mahomet a fost
necontenit obsedat de planul cuceririi acestor cetăţi. Unul din
motivele expediţiei din 1476 contra lui Ştefan a fost şi acesta.

1Veress, vol. I, p. 38.

162 lo a n U rsu

Dar rezistenţa viguroasă a lui Ştefan şi elementele, care au venit

în ajutorul acestuia, i-au zădărnicit visul. El a închis astfel ochii,
fără ca să-şi fi văzut visul realizat, cu toate sacrificiile ce le
făcuse.
Fiul a căutat să aducă la îndeplinire aceea ce nu putuse să
facă tatăl. El s-a folosit însă de experienţele dureroase ale tatălui
său şi nu s-a aventurat în interiorul ţării, unde îl putea aştepta
dezastrul ca pe paşa Soliman, ci a procedat cât se poate de prudent
şi de metodic. L-a izolat cu desăvârşire pe Ştefan prin diplomaţie,
lipsindu-1 de ajutorul Ungariei, şi i-a ridicat în coaste pe Munteni şi
pe tătari. Chiar după această măsură de precauţie, el nu s-a
aventurat în interiorul Moldovei, căci a păstrat necontenit contactul
cu flota de pe mare. S-a mulţumit să-i răpească lui Ştefan cetăţile,
fiind convins că, după căderea acestora, va fi silit să capituleze.
Experienţa era făcută cu Domnii Munteniei, care au fost siliţi să
accepte jugul turcesc, imediat după ce s-a cucerit Giurgiul şi s-
au instalat în el garnizoane turceşti. De aceea Baiazel nu se va
aventura în interior, ci va înconjura cele două cetăţi, care având
tăiată legătura cu restul ţării, vor cădea cu uşurinţa cu care cad
fructele coapte la cea mai mică scuturare a pomului.
Cu armată puternică, care a trecut desigur peste 100.0001,
sultanul a pornit către vara anului 1484, pe acelaşi drum, pe care
plecase tatăl său în 1476, păstrând prin Dobrogea contactul cu
marea şi trecând Dunărea pe la Isaccea12.[59]

1 în M a la le lu i M alipiero se afirmă că armata de uscat a sultanului era de

300.000. Flota ar fi consistat din 100 corăbii (Archivio storico italiano voi. VII, p.
31). Seadeddin afirmă de asemenea că sultanul a trimis şi flotă. Numărul de
300.000 dat de analele italiene e desigur exagerat. Judecând însă după numărul
mare de tătari, cei 20.000 de Munteni,conduşi de Vlad Călugărul, arătaţi de
Seadeddin (trad. Galland. Extras la Ursu Ştefan cel M a re şi Turcii, p. 202),
numărul ostaşilor sultanului Baiazet a trebuit să treacă peste 100.000.
2 Drumul e arătat de Seadeddin.
 Ştefan cel Mare 163
Dincoace de Dunăre şi-a făcut legătura cu Vlad Călugărul7
şi cu armata numeroasă a tătarilor*2. Toate aceste forţe
numeroase se aflau la 6 iulie3 în faţa Chiliei, care a fost
înconjurată pe uscat şi pe mare aşa că toate legăturile ei cu restul
ţării au fost tăiate. în aceeaşi zi a început asediul pe apă şi pe
uscat cu atâta violenţă, încât după opt zile cetatea, apărată de
pârcălabii Ivaşcu şi Maxim, s-a văzut silită să capituleze4, în
ziua de miercuri 14 iulie. Ani ajuns mai întâi la o cetate a zisului
Ştefan, - istoriseşte însuşi sultanul - numită Chilia, care e cheie
şi poartă pentru toată ţara Moldovei şi Ungariei şi a ţării de la
Dunăre, unde hanul tătarilor cu oastea lui şi Muntenii ne-au
făcut servicii cu credinţă. Şi astfel în decurs de 8 zile (de la 6
iulie până la 14 iulie), cu ajutorul lui Dumnezeu, am pus mâna
pe amintita cetate şi am fortificat-o de pe uscat şi de pe mare în
numele imperiului nostru şi de acolo am plecat şi am ajuns la
altă cetate a zisului Domn, numită Cetatea Albă, care e cheie şi
poartă pentru toată ţara Poloniei, pentru Russia, Tartaria şi

'Seadeddin.
2 Scrisoarea sultanului.
2 Seadeddin scrie că asediul a început la 11 Gemadi El Akhir (6 iulie) şi că
bombardarea a fost atât de violentă, că guvernatorul cetăţii a fost silit să
capituleze la 15 iulie, într-o zi de miercuri. în 1484 miercurea cădea în ziua de 14
iulie, dată pe care o dau A nalele M oldovei. Durata bombardării de 8 zile e
confirmată şi de sultanul în scrisoarea amintită.
J Capitularea cetăţii e continuată de Seadeddin şi de D ell'h isto ria turchesca.
Seadeddin scrie : La quel (Chilia) fu l tellem ent p ressé q u e le g o u vern eu r f i t
obligé de capituler, ia r D e ll’historia turchesca (p. 184) : Si diedero a l Signor.
în scrisoarea secretarului Malatesta (Sansovino, D ell'h isto ria u n iversale
dell'origine e t im perio d e Turchi, libri tre ... Veneţia, 1564 p. 256) se vorbeşte
chiar de trădarea guvernatorului : H ebbe il castello da M am alacco C astellano
traditore délia su a p atria. Ursinus (Iorga, Istoria Chiliei ş i C etăţii A lb e p. 279)
vorbeşte de rezistenţă îndârjită a cetăţenilor. Pârcălabii Ivaşcu şi Maxim dispar de
pe scenă.
 164 lo a n U rsii

ţoală Marea Neagră. Această cetate am luat-o cu ajutorul lui

Dumnezeu în două zile.
Această scrisoare e datată din Chilia la 2 august 1484. [60]
Cetatea Albă a trebuit astfel să cadă cu câteva zile înainte
de 2 august, când sultanul era întors către casă şi se afla înapoi
la Chilia.
După toate probabilităţile Cetatea Albă a căzut în ziua de
miercuri 28 iulie.1 Ca şi Chilia, ea n-a încercat o rezistenţă
disperată, desigur fiindcă a fost socotită inutilă. Căderea Chiliei
a trebuit să producă mare impresie asupra garnizoanei şi
locuitorilor, căci numai aşa se explică că această cetate, care era
atât de întărită, încât se părea inexpugnabilă, - Seadeddin scrie
că ar fi putut rezista 30 ani - , a căzut după un bombardament de
două zile. [61]

1 Analele noastre pun căderea Cetăţii Albe la 5 august. L eto p iseţu l de la

B istriţa are adaosul : M iercu rea . Acest adaos nc indică că data dc 5 august
nu poate fi exactă, căci 5 august în 1484 nu cade miercurea, ci joia. Căderea
cetăţii s-a întâmplat însă miercurea, căci ziua aceasta c confirmată şi de
Leunclavius (A n n a le s su lta n o ru m ed. Francofurdi 1596 p. 32 şi Neuwe
C h ro n ica etc. Frankfurt 1595 p. 29): A n ein em M ittw och. Căderea Cetăţii
Albe a trebuit să aibe loc astfel într-o miercuri între 14 iulie, data exactă şi
precisă a căderii Chiliei şi 2 august data scrisorii sultanului. Care e această
miercuri, se poate afla prin următorul calcul: Seadeddin scrie că sultanul a
făcut 4 zile pe dram de la Chilia la Cetatea Albă. Ajuns la Cetatea Albă a stat o
săptămână în jurul cetăţii pentru ca să umple şanţurile cele adânci, care
înconjurau cetatea şi să poată astfel da asaltul cu izbândă. A cheltuit astfel pentru
drum şi pregătirea asediului 11 zile. După 2 zile cetatea a căzut, afirmă însuşi
sultanul în scrisoare. De la căderea Chiliei până la acea a Cetăţii Albe au trecut
astfel 13 zile. Adăugând aceste 13 zile, la data de 14 iulie, (ziua precisă a căderii
Chiliei), obţinem data de 27 iulie. Miercurea cea mai apropiată de această dată
cade Ia 28 iulie. A n a le le lui M alipiero au data 3 august. Cronologia acestor anale
nu inspiră însă încredere. Data lui Seadeddin (9 august) de asemeni nu poate fi
exactă.

-
 Ştefan cel Mare 165

Izvoarele italiene1 vorbesc de predarea cetăţii, ceea ce s-ar

explica prin descurajarea şi demoralizarea produsă în urma căderii
Chiliei.
In Analele lui Malipiero se afirmă că cetăţenii, convinşi că
nu se pot apăra, au trimis o delegaţie de 5 fruntaşi ca să predea
cetatea sultanului. Aceasta a trimis imediat 100 de ieniceri ca s-o
ia în primire. In ziua următoare au intrat în cetate 3.000 de turci
comandaţi de un paşă, care a dat ordin ca toţi străinii, care
veniseră pentru afaceri să iasă afară. Toţi au fost făcuţi sclavi.
Nici locuitorii cetăţii n-au scăpat de sclavie. Deşi ar fi obţinut
promisiunea ca să plece cu atâta avere cât ar fi putut duce în
spate, totuşi cea mai mare parte a fost dusă în robie. 2.000 de
tineri au fost aleşi pentru armata ienicerilor şi 2.000 de fete au
fost trimise în haremuri.
Din 20.000 suflete12, câte erau în bogata şi vestita cetate, n-
ar mai fi rămas decât 200 de familii de pescari. Locuitorii au fost
transportaţi, după Seadeddin, în Asia. Banii găsiţi au intrat în
vistieria sultanului, iar obiectele au fost dăruite luptătorilor.
Pârcălabii cetăţii, Gherman şi Oană, au dispărut de pe scenă. Nu
li s-a mai auzit de nume.
Contemporanul Tursun beg afirmă că Baiazet a lăsat în
cetăţi cădii (judecătorii), valii (administratori de district) şi un
beg ca guvernator al întregului teritoriu anexat. Visul marelui
Mahomet a fost astfel realizat. Chilia, numită de Baiazet Cheia
Moldovei şi Ungariei, precum şi Cetatea Albă, Cheia Poloniei,
Rusiei,Tartariei şi întregii Mări Negre, au căzut în sfârşit în

1 Donado da Lezze Hisloria Turchesca p. 184 : Etiain lui se rese Combini

(Ia Sansovino p. 167): El ristretli insieme capi, dupo alcwie dispute,
determinarono d ’acettar le conditioni state ojferte confidando massime per la
buona opinione, che havevano di Baiasith. Scrisoarea secretarului lui Malatesta
(Sansovino p. 256): Sotto pati di saluare l ’hauere et la vita, loro...
2 Hurmuzachi, voi. VIII, p. 28: Trovo in Moncastro... anime XX mila.
166 lo a n U rsu

stăpânirea turcească. Succesul a fost cât se poate de important.

Căci prin dobândirea Chiliei, turcii au asigurat stăpânirea asupra
Dunării de jos şi Munteniei, iar prin a Cetăţii Albe au obţinut
puterea completă asupra Mării Negre, care a devenit un lac
otoman.
Din cetăţile anexate împreună cu un larg teritoriu din
vecinătate, turcii şi-au făcut cuib de observaţie şi de
dominaţiune pentru Moldova. [62] în orice moment Moldova
putea fi jefuită, iar Domnul terorizat necontenit, până ce va fi
silit să accepte dominaţiunea Semilunii.
Ceea ce s-a întâmplat cu Domnii Munteni în urma
încuibării turcilor în Giurgiu, se va întâmpla, în mod inevitabil,
cu Domnii Moldovei. Căderea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă
aducea după ele căderea viteazului Ştefan în situaţia anterioară
de tributar. Pierderea cetăţilor a constituit cea mai mare lovitură,
pe care a primit-o vreodată Moldova, căci era despuiată de cele
mai puternice organe de viaţă şi pierdea legătura cu marea, ceea
ce avea să ducă la decădere economică.
Pierderea independenţei politice şi decăderea economică,
iată urmările inevitabile ale căderii cetăţilor. [63]
Decăderea politică şi economică avea să se răsfrângă
asupra stării sociale grăbind dezechilibrul social. Trecerea
Chiliei şi Cetăţii Albe la turci, înseamnă unul din cele mai
importante evenimente din întreaga istorie a Moldovei, căci a
avut urmări importante politice şi economice cu puternice
repercusiuni asupra societăţii întregi. Consecinţa imediată a fost
răcirea faţă de Ungaria şi oscilarea lui Ştefan din nou faţă de
Polonia. [64]
 Ştefan cel Mare 167

Atitudinea regelui M atiaş

Când şi-a văzut cetăţile ameninţate, Ştefan s-a adresat, -

ne spune Bonfmius, - aliatului său, regele Ungariei. Acesta, deşi
avea război cu austriecii, totuşi a strâns oastea, care a primit
ordin să plece spre Ardeal. Dar n-a ajuns la Oradea şi s-a adus
vestea că cetăţile Chilia şi Cetatea Albă au căzut. în faţa faptului
îndeplinit, s-a renunţat la continuarea expediţiei şi trupele au primit
altă destinaţie.
Incunoştiinţaţi de Domn - scrie regele Matiaş - şi rugaţi ca
să-i dăm ajutor, am strâns imediat oaste... ca să ajutăm pe aceI
Domn şi pe când speram să plecăm în persoană în ajutorul lui
împreună cu toate forţele, pe care le-am adunat de pe unde am
putut, şi eram deja gata de război, ni s-a dus vestea că turcii au
cucerit acele cetăţi şi, după ce au lăsat în ele garnizoane, s-au
reîntors acasă.1
în loc să continue expediţia ca să recucerească cetăţile,
regele s-a mulţumit să protesteze şi să recurgă la ameninţări,
care nu puteau avea, în practică, nici un efect.
Deşi s-a încheiat nu de multă vreme o trevă între noi, - s-a
adresat regele amicului său Baiazet, - totuşi Maiestatea Voastră
a cucerit două cetăţi din Moldova, care din punct de vedere
juridic se ţin de regatul nostru al Ungariei... De aceea sfătuim
pe Maiestatea Voastră atotputernică ca să binevoiţi a da înapoi
amintitele cetăţi răpite pe furiş; în caz contrar noi considerăm
pe sultanul ca inamic şi o denunţăm prin aceasta în mod
public...
Să ştiţi că mai curând ne alegem moartea, decât să ne
călcăm credinţa - răspunse Baiazet, - In... scrisorile voastre

Veress, vol. I, p. 140.

168 lo a n U rsii

ţările amintite sunt excluse... şi cele două cetăţi obţinute cu

multă osteneală şi cu pierderea multor credincioşi de ai noştri,
nu le putem da. Am ordonat însă comandanţilor din cele două
cetăţi să nu aducă nici o supărare Moldovei câtă vreme durează
treva..?
In faţa acestei rezistenţe hotărâte a sultanului, regele
Matiaş a cedat şi, ca şi odinioară, în 1462, a căutat un ţap
ispăşitor, pe care l-a găsit în episcopul Vârday, acuzat că a omis
cetăţile din tratatul cu turcii. Nenorocitul cancelar a fost bătut şi
aruncat în închisoare. La aceasta însă s-a mărginit toată acţiunea
regelui, căci s-a grăbit să încheie cu sultanul o nouă trevă, în care
însă Moldova a fost trecută fără cetăţile Chilia şi Cetatea Albă. în
chipul acesta regele aliat a legitimat prin tratat alipirea acestor
cetăţi la imperiul turcesc. Ştefan a fost astfel nu numai sacrificat, ci
şi trădat. Urmarea firească a acestei atitudini a regelui Matiaş. a fost
răcirea lui Ştefan faţă de Ungaria şi oscilarea spre Polonia. Părăsit
de unguri, Ştefan s-a văzut silit să se arunce în braţele polonilor.
S-a lepădat de rege - scrie un sol italian - pentru că in treva
şi acordul făcut cu sultanul au rămas netrecute două cetăţi ale
Domnului Ştefan şi din cauza acestei supărări s-a dat Boemiei
(Poloniei)12.

în cercarea de a recuceri Cetatea Albă

înainte de a se resemna la actul închinării persoanele către

regele Cazimir, Ştefan a încercat să-şi recucerească Cetatea Albă,
prin surprindere, în înţelegere cu locuitorii creştini. Deşi nu avem

1 Fraknoi, voi. II, p. 294; Iorga Acte şi fragmente voi. III, p. 64; Hurmuzaki.
voi. II, p. 15.
2 Scrisoarea din Agram, 6 iulie 1486 publicată în Monumente Hungariae
Historica IV, Diplomacziai Emlekek voi. III, p. 122-123.
 Ştefan ceI Mare 169

alt izvor, care să confirme pe Seadeddin, care afirmă aceasta, totuşi

n-avem motive să punem la îndoială afirmările cronicarului turc.
Căci nimic mai firesc ca Ştefan să fi încercat o recucerire a cetăţii
cu sprijinul secret al foştilor săi supuşi. Detaliile date de Seadeddin
sunt prea numeroase şi precise ca să le putem bănui că ar fi
plăsmuite. Cele mai multe din detaliile arătate de Seadeddin pentru
anii următori sunt confirmate de analele noastre. De aceea dăm
crezământ vestitului cronicar, cu atât mai mult că el îl descrie după
un raport oficial şi reproducem evenimentul aşa după cum e descris
în cronica sa.
In acest timp s-a aflat la Poartă - scrie Seadeddin - , că
necredincioşii, care mai rămăseseră în oraşul Akkennan (Cetatea
Albă), s-au apucai să trădeze... şi iată cum lucrul a fost raportat:
Necredincioşii au trimis vorbă Domnului Moldovei că oraşul
s-ar putea lua cu uşurinţă prin surprindere, dacă ar veni de
urgentă (o oaste), şi au promis să dea ajutor acelor, care ar veni.
Domnul Moldovei a pregătit imediat şi a trimis ostaşi pe apă şi pe
uscat. In acest timp garnizoana a descoperit trădarea (complotul)
şi a pedepsit pe autori cu moartea. Ca să prindă pe moldoveni
(garnizoana) a linul faptul secret şi i-a aşteptat (pe moldoveni).
Intr-o noapte întunecoasă Moldovenii s-au apropiat de
ziduri, şi-au aşezat scările şi urcară ca să intre în oraş. Turcii au
lăsat să intre o parte, dar în vremea, în care unii se aruncau în
cetate şi alţii urcau, au tăbărât deodată şi au masacrat atât pe cei
care urcau, cât şi pe cei care erau deja în oraş din care mulţi au
fost făcuţi prizonieri şi trimişi la Poartă odată cu raportul asupra
acestui eveniment. [65]
Sultanul, informat de încercarea de recucerire a Cetăţii Albe,
a trimis imediat armată în Moldova, pe care a jefuit-o, tocmai în
momentul când Domnul trecuse în Polonia ca să presteze
jurământul de credinţă (15 septembrie 1485).
170 lo a n U rsii

U m ilirea de la Colom eea (15 septem brie 1485)

De mai bine de un deceniu Ştefan făcuse cele mai mari

sacrificii pentru idealul scump inimii sale de a scăpa Moldova de
tributul turcesc. Rar şef de stat să fi cheltuit mai multă energie şi să
se fi făcut mai mari jertfe pentru o idee, ca marele nostru Domn.
Cu toate aceasta însă, după zece ani de zbucium şi de
suferinţe, în loc să-şi vadă ţara scăpată de turci, a ajuns să şi-o vadă
mutilată. Răpirea celor două mărgăritare a fost un cuţit împlântat în
inimă, cea mai dureroasă lovitură, pe care a primit-o vreodată un
şef de stat.
Durerea era cu atât mai mare, cu cât făcuse sacrificii uriaşe,
în schimbul cărora a trebuit să culeagă cele mai amare decepţii.
Toţi aliaţii săi l-au amăgit. Veneţienii după cc l-au încântat
cu vorbe frumoase şi l-au îndemnat necontenit la luptă, l-au părăsit
şi au încheiat pace cu păgânii. Regele Matiaş, cu care făcuse alianţă
l-a lăsat să înfrângă singur, în momentul hotărâtor, fulgerele
sultanului Mahomet, iar mai târziu a făcut pace, fără ca să cuprindă
în tratat pe aliatul său din Moldova. După ce s-au luat acestuia
cetăţile, el nu s-a grăbit să-l ajute ca să le recucerească, căci s-a
mulţumit să protesteze şi în cele din urmă a iscălit tratatul în care
era cuprinsă Moldova fără mărgăritarele ei de la Dunăre şi mare.
Regele Matiaş legitima astfel actul arbitrar al sultanului Baiazet.
Răpirea cetăţilor era astfel sancţionată de fiul lui Iancul Corvin.
Această atitudine a regelui Matiaş a trebuit să producă
revoltă în sufletul eroic al marelui Domn. în mod brusc el şi-a
întors faţa de la regele Ungariei şi şi-a îndreptat privirile spre
Polonia, cu atât mai mult că regele Matiaş fiind încurcat în războiul
cu împăratul Frideric, era în imposibilitate de a-i da vreun ajutor
pentru recucerirea cetăţilor. Singura speranţă, care i-a mai rămas a
fost regele Poloniei.
 Ştefan cel Mare 171

N-avea oare aceasta interes ca să recucerească cetăţile?

Chilia şi Cetatea Albă nu serveau şi comerţul polon?
Cu toate că regele Cazi mir s-a purtat în momentele grele mai
mult ca inamic decât ca amic, totuşi Ştefan a sperat desigur, că
îndată ce îi va satisface vanitatea prin prestarea jurământului în
persoană, pe care l-a amânat până acum sub felurite pretexte, va
reuşi să împrăştie orice nor de pe cerul relaţiilor cu vecinul din
nord.
Strâns cu cleştele de turci, în starea de izolare şi de continuă
ameninţare, Ştefan n-a găsit altă funie de scăpare din abisul în care
căzuse, decât să treacă prin furcile caudine ale jurământului
personal.
De un sfert de veac Eroul Moldovei a ocolit necontenit
această umilire. Viteazul, care a fost mereu cu sabia în mână pentru
apărarea credinţei şi a patriei, nu se putea resemna la îngenunchere
în ţară străină. învingătorul regelui Matiaş şi al falnicului cuceritor
al Bizanţului, nu putea pleca cu inimă uşoară un steag, care fusese
purtat în nenumărate lupte victorioase,
împrejurările însă au fost mai puternice. Ţara i-a fost
mutilată. Plămânii Moldovei au fost răpiţi. Patina sa trebuia să-şi
recapete organele de viaţă. Pentru acest scop viteazul Domn n-a
stat la îndoială să calce peste mândria sa personală, în speranţa că
va dobândi ajutorul necesar ca să-şi recucerească cetăţile. Era
singura cale, care putea duce la mântuire.
Va fi din nou înşelat? Va găsi în arsenalul sufletului său de
viteaz destule arme ca să-şi răzbune pe acela, care l-ar fi umilit fără
folos.
Cu inima frântă, silit de împrejurări, Ştefan a acceptat astfel,
după 25 ani de ezitare, să presteze jurământul în persoană în ţara
suzeranului său.
La 4 septembrie 1485 regele Cazimir iscălea la Colomeea
salvconductul, care garanta libera trecere şi întoarcere din Polonia a
172 lo a n U rsii

lui Ştefan şi a tuturor boierilor şi ostaşilor care aveau să-l

însoţească.
La 15 septembrie presta jurământul în Colomeea însoţit de
boierii cei mari şi de curteni. Ceremonia e descrisă de un
asistent şi poartă pecetea oficialităţii1.
Motivul suprem, - se afirmă în actul, care conţine
descrierea ceremoniei - , care l-a făcut pe Ştefan să se supună la
actul acesta, cerut de dreptul feudal, a fost speranţa că va fi
apărat de Polonia (propter defensionem a Poloniae regno
hcibendam).
După ce regele Cazimir a luat loc în cort cu coroana pe
cap şi aşezat pe tron, Ştefan a înaintat călare împreună cu toţi
boierii. Intr-o parte avea un boier şi în frunte steagul ţării, de
mătase roşie, pe care erau zugrăvite insigneje ţării. Ceilalţi
moldoveni care aveau bunuri ereditare şi curtenii mari de frunte,
erau călări şi ţineau în mână câte un steag mai mic.
In sunetele buciumelor polone şi moldovene, apropiindu-se
de tronul regelui, Ştefan a descălecat, apoi luă steagul în mâini
şi înaintă cu steagul către tron. Aceasta au făcut-o toţi ceilalţi ai
săi. Imediat ce s-a apropiat de tron, înghenunche, după obiceiul
moldovenesc (suo more), plecă capul, şi înclină steagul până la
pământ. Tot aşa au Jăcut supuşii lui...
Prea îndurate rege al meu - zise Ştefan către rege, care sta
pe tron, pe când cei din suită erau în picioare - eu depun
omagiul Serenităţii Voastre cu toate ţările mele şi cu oamenii
mei şi cer apărarea Serenităţii Voastre şi să fiu menţinut
conform drepturilor, în dreptul şi demnitatea mea.
După aceasta tot cu steagul plecat şi cu capul înclinat, a
făcut jurăm ântul corporal rostind următoarele cuvinte:

1Actul e publicat de Hasdeu în A rchiva istorică, voi. I, p. 23.

 Ştefan cel Mare 173

Prea graţiosul meu rege, depun omagiul şi ju r credinţă şi

promit cu credinţă şi fără înşelăciune şi viclenie, cu toate ţările,
boierii şi oamenii mei, că voi f i credincios şi supus Serenităţii
Voastre, succesorilor şi coroanei regatului. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu şi sfânta cruce.
După ce s-a terminat jurământul, Maiestatea Sa răspunse cu
aceste cuvinte şezăndpe tronul Maiestăţii Sale:
Te primim sub protecţia noastră pe tine şi ţările tale, şi te
menţinem ca pe un palatin al nostru cu toate drepturile şi
demnităţile ţărilor tale.
După aceasta Maiestatea Sa Regală l-a sărutat. După
sărutare Maiestatea Sa Regală a luat steagul din mâinile
Domnului şi l-a dat în mâinile Mareşalului Regatului. Toţi boierii
moldoveni, care stau în jurul tronului şi-au aşternut steagurile cele
mici din mâini la pământ. Steagul cel mare a fost dus, de la tronul
Maiestăţii sale, după cum fusese de mai înainte hotărât, la tezaurul
regal, iar cele mici de asemenea au fost duse spre păstrare la
tezaurul regal. Căci n-a voit să consimtă Domnul, nici boierii
săi, ca să fie rupte în discursul ceremoniei, ci au cerut ca
steagurile omagiale să fie păstrate cu onoare, ca probă de mai
mare amiciţie.
După aceasta regele a aşezat pe Domn ca pe un amic şi
vasal al său nu departe de el, şi pe când şedeau ei, au jurat toţi
boierii atingând crucea:
Noi boierii, (barones), vasalii şi toată ţara Moldovei, în
numele nostru şi al întregii ţări a Moldovei, depunem omagiul
Serenissimului Principe Domnului Cazimir şi urmaşilor Regelui
Poloniei, promitem şi jurăm credinţă deplină, supunere şi
ascultare perpetuă Serenităţii Sale, Regatului şi regilor
Poloniei. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi sfânta cruce.
Acest jurământ l-au depus unii cu mâinile puse p e cruce,
alţii cu ele întinse deasupra crucii. După aceasta Maiestatea
174 lo a n U rsu

Regală i-a distins pe toţi boierii Dommuui şi toată tinerimea

Curţii sale cu simbolul armatei (militiae symbolis insignivit).
în aceaşi zi (15 septembrie) a fost iscălit de regele Cazimir
documentul, care cuprinde îndatoririle sale faţă de sultan.
Suntem datori - se obligă regele în act să apărăm pe
Domnul Ştefan şi pe fu i săi şi pe toţi boierii şi supuşii lui în
toate graniţele sale vechi, aşa după cum erau din vechime la
ţara Moldovei din toate părţile (suis antiquis graniciebus, prout
ex antiquo pertinebant ad terram Moldaviae ex omnibus
partibus) cu sabia noastră şi tezaurul nostru şi sfatul nostru şi
oştile noastre, din toate puterile noastre, pe care ni le-a dat
Dumnezeu, după puterea noastră, - şi să-l apărăm de toţi
inamicii lui...
Se mai obliga să dea loc de refugiu lui Ştefan şi boierilor,
cu toate averile, în caz de nevoie, şi să-l ajute în acel caz să-şi
recucerească patrimoniul strămoşesc. Dacă ar avea informaţiuni
de ostilitate contra lui Ştefan, se obliga să le comunice acestuia
fără întârziere. Nu trebuie să cerem şi să facem pace - se mai
obliga regele - , fără ştirea Domnului Ion Ştefan in acele
chestiuni, care privesc graniţele Moldovei şi ţara Moldovei.
Ştefan a iscălit actul său omagial în ziua următoare (16
septembrie). în preambul ţine să declare că e Domn al Moldovei
din voinţa lui Dumnezeu şi că nu datoreşte, prin urmare, tronul
nimănui. Noi suntem Domn al ţării Moldovei din voinţa lui
D um nezeu - se scrie în act {Dei voluntate nos swnus dominus
terrae moldaviensis). Cu toate acestea el a călcat pe urmele
predecesorilor săi şi se obliga faţă de regele Cazimir să nu caute
alt suzeran (alium dominum gerere), afară de acesta şi să-l ajute
contra oricărui inamic cu capul său şi cu oştile sale. Tratatele pe
care le are cu alt suveran (aluzie la regele Matiaş), se obligă să le
 Ştefan cel Mare 175

anuleze. De asemenea îşi ia angajamentul să nu înceapă nici un

război, nici să ceară sau să facă pace fără ştirea regelui1.
Cronicarii poloni Wapowski şi Cromer remarcă incidentul
cu ocazia rostirii jurământului. Cortul fusese astfel construit, ca
pânzele să se poată uşor dezvălui, în aşa chip ca eroul Moldovei,
învingătorul regelui Matiaş şi al păgânilor, să fie văzut de
mulţimea spectatoare, plecat în faţa regelui Cazimir. [66]
Vanitatea regelui Cazimir, a fost astfel, după o aşteptare
de un pătrar de secol, satisfăcută. Constrâns de împrejurări,
marele Domn al Moldovei s-a văzut silit să-i măgulească amorul
propriu şi să plece înaintea lui steagul glorios al ţării sale.
Comedia, pe care a jucat-o Ştefan un sfert de secol cu
regele Cazimir, s-a terminat cu drama de la Colomeea. Ea nu va
întârzia însă să se transforme pentru poloni în tragedie. Căci cei
doi şefi de stat, cu toate aparenţele dictate de solemnitatea
momentului, s-au despărţit mai mult ca inamici decât ca amici.

Decepţia Domnului Moldovei

în loc să înlăture răceala din trecut, solemnitatea de la

Colomeea a contribuit, din contră, la mărirea prăpastiei. Ştefan a
avut ocazia să se convingă şi de astă dată că sacrificiul, ce-1 făcuse
prin umilirea sa personală, rămânea fără de folos pentru scumpa sa
ţară.
Căci regele Cazimir şi de data aceasta a înşelat speranţele
Domnului şi nu şi-a îndeplinit obligaţiunile, ce decurgeau din litera
şi spiritul tratatului iscălit la Colomeea. Cazimir se obligase prin
tratat să apere în persoană (cu sabia sa) şi cu toate forţele pe Ştefan

I Amândouă actele sunt reproduse la Bogdan în D ocum entele lui Ştefan cel
Mare.
176 lo a n U rsu

în toate graniţele sale vechi, aşa după cum erau din vechime la
ţara Moldovei, ceea ce însemna că îşi luase îndatorirea să-l ajute
să-şi recucerească Chilia şi Cetatea Albă de la turci1.
Pentru atingerea acestui scop Domnul Moldovei avea nevoie
de oaste numeroasă şi mai ales de artilerie puternică. în loc să
meargă în persoană cu armată suficientă ca să de turcilor lovitura
necesară, regele s-a mulţumit să trimită 3000 de cavaleri12 ca să-l
ajute să alunge pe turci, care au pătruns în ţară şi au prădat
Suceava, tocmai în timpul când Domnul era la solemnitatea de la
Colomeea. De aceea decepţia lui Ştefan a trebuit să fie foarte mare.
Ea a contribuit desigur la agravarea rănii produsă de umilirea de
la Colomeea, cu atât mai mult că a trebuit să constate că fusese
inutilă.

N ăvălirea turcilor. Prădarea ţării şi arderea Sucevei

Din momentul ce turcii au ocupat Chilia şi Cetatea Albă,

ei n-au întârziat să facă din sudul Basarabiei bază de operaţii contra
Moldovei. Din acest cuib ei erau gata să prade şi să facă demonstraţii
contra lui Ştefan ori de câte ori ar fi voit. Neputând să-l forţeze la
supunere prin războaie mari, turcii au adoptat metoda, care lc-a dat
în Muntenia rezultate atât de strălucite. Şi-au format cuiburi de
observaţie şi din acestea aveau să facă necontenite atacuri şi prădări
până ce vor fi izbutit să obosească pe viteazul Domn şi să-l forţeze la
supunere.

1 Un ambasador al regelui Albert a declarat în 1498 la dieta de la Freiburg că

tatăl regelui său (Cazimir) îşi luase obligaţiunea şi a promis că va recuceri cetăţile
Chilia şi Cetatea Albă ocupate de turci: Serenissimus parens eterne memorie
princeps (Casimir) urbes dudum per Thurcos occupatas Albiopolim ei
Licoslomium, que alias Kilia dicitur, jure suscepti ab eodem feudi atque fedenim
recuperaturum sepolicitus et obligatus erat... (Hurmuzaki, voi. II2, p.400). [67]
2 Wapowski, Cromer.
 Ştefan cel Mare 177

Astfel pe când Ştefan se afla în Colomeea, turcii au năvălit în

ţară sub conducerea eunucului Aii şi au pătruns până în Suceava, pe
care au prădat-o şi au ars-o. Ei au dus cu ei un pretendent, pe care
analele noastre îl numesc Hroet sau Hruet.
Iar în vremea aceea veniră turcii cu Hruet până la Suceava
- scrie Letopiseţul de la Bistriţa - şi arseră târgul lunea ,
septembrie în 19, iar marţea se întoarseră prădănd şi arzând ţara.
Plecarea atât de grăbită a turcilor din Suceava se explică prin
presiunea oştilor lui Ştefan, care s-au întors din Polonia, tocmai în
momentul când turcii ardeau Suceava2.

Recucerirea ţării. Lupta de la Cătlăbuga

(16 noiem brie 1485)

Cu oastea pe care şi-a înjghebat-o şi cu micul ajutor polon.

Ştefan şi-a curăţit ţara de turci, care s-au retras jefuind şi arzând. El
i-a urmărit până în cuiburile lor din sudul Basarabiei. Sultanul însă a
luat toate măsurile pentru apărarea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă.
La Cătlăbuga, în apropiere de Chilia, turcii i-au ieşit înainte.
In lupta, care a avut loc la Cătlăbuga, Ştefan a izbutit să obţină
victoria (16 noiembrie 1485).
în acelaşi an (1485) noiembrie 16, - scrie Letopiseţul lui
Azurie - au fost război cu turcii şi cu Malcoci la Cătlăbuga şi cu
ajutorul lui Dumnezeu au biruit Ştefan Voevodî [68]123

1în 1485 septembrie 19 cade intr-adevăr lunea.

2 La 16 septembrie Ştefan iscălea actul din Colomeea. La 19 septembrie
rurcii părăseau Suceava.
3 Lupta de la Cătlăbuga e pusă de Letopiseţul de la Bistriţa în luna
decembrie (fără data zilei). Deoarece Letopiseţul lui Azarie are data zilei credem
că aceasta e data cea adevărată, cu atât mai mult că e confirmată de Cronica lui
Weinreich, care afirmă că lupta s-a dat pe la Sfântul Martin (11 noiembrie) şi ar fi
178 lo a n U rsu

Victoria aceasta a salvat ţara de invaziune, dar n-a deschis

calea spre cucerirea cetăţilor. Căci pentru acest scop Ştefan avea
nevoie de armată numeroasă şi de artilerie puternică. Cavalerii
poloni erau prea puţini şi neapţi pentru lupta contra cetăţilor. De
aceea ajutorul polon a trebuit să producă mare deziluzie. Umilirea
de la Colomeea n-a adus roadele aşteptate. Speranţele Domnului au
fost înşelate. Visurile sale de a-şi recuceri cetăţile au fost sfărâmate.

Lupta de la Scheia (6 m artie 1486)

Seadeddin afirmă că sultanul văzând intenţia lui Ştefan de a

recuceri cetăţile a dat ordin lui Bali beg să pătrundă în Moldova ca
să producă diversiune1.
Beli beg a înaintat astfel în anul următor (1486) împreună cu
Hroet ca să cuprindă din nou Capitala şi să instaleze pe acest
pretendent.
El a înaintat până din sus de Roman, la Scheia*12, unde s-a dat
lupta, în care turcii au fost zdrobiţi, iar Hroct a fost prins şi
decapitat (6 martie 1486).
în anul 1486 luna mart în 6, lunea,3 - scrie Letopiseţul de la
Bistriţa - au fost război cu Hroet la Scheia pe Şiret şi l-au prins şi
i-au tăiat capul.

rămas morţi pe câmpul de luptă 8.000 de turci şi 3.000 creştini (Gaspar

Weinneich, Danziger Chronik în Scriptores Remm Prussicarum voi. IV, p. 756).
Cronica Moldopolonă specifică de la Catlăbuga au luat parte şi poloni; Die
Danziger Chronik vom Pfajfenkriege în Scriptores Remm Prussicarum voi. IV.
p. 688. Toate cronicile afirmă că victoria a fost a creştinilor.
1 Seadeddin Mss. Galland. Biblioteca Naţională Paris fr. 6075 (°84) extras la
Ursu, op. cit.: Afin de s ’opposer au dessein de Beg (Ştefan) par cette diversion.
2 Comuna Scheia e la N. E. de Roman, la 26 km. de el.
3 1486, martie 6 cade într-adevăr lunea.
 Ştefan cel Mare 179

Această luptă a fost cel din urmă act cunoscut al uriaşei drame,
care s-a desfăşurat pe zbuciumatul pământ al Moldovei*1.[69]
Căci nu se mai cunoaşte nici o altă luptă, în această perioadă,
între Ştefan şi turci. Decapitarea lui Hroet a pus capăt acestui
război lung şi dramatic. Victoria de la Scheia a fost ultima verigă
din lungul lanţ al luptelor pentru neatârnare ale eroicului Domn. Ea
formează în acelaşi timp punctul de demarcare al unui nou proces
sufletesc al marelui Domn, în sufletul căruia a început să
încolţească ideea unei politici de înţelegere cu puternici săi inamici.
Această idee a sfârşit prin a cuprinde cu desăvârşire sufletul
zbuciumat al eroului şi a avea victoria. împrejurările politice şi în
special atitudinea polonilor, au contribuit în mod hotărâtor la
această schimbare.

Pacea polonilor cu turcii

Cu toată dorinţa sinceră, pe care a avu(-o ca să recucerească

cetăţile de la turci, regele Cazimir nu s-a lăsat convins să ia o atitu­
dine eroică. El s-a mulţumit cu luare de măsuri insuficiente şi a
pus, ca întotdeauna, mai multă greutate pe intervenţiile diplomati­
ce, decât pe o intrare eroică în scenă, alături de Domnul Moldovei.
Fusese ce e drept un moment obsedat de ideea unei coaliţii,
formată cu ajutorul veneţienilor şi moscoviţilor, dar nici abilii
negustori, nici pravoslavnicii creştini, n-au dat atenţia cuvenită
proiectului polon.

Letopiseţul lui Azcirie dă amănuntul că în decursul luptei au căzut Ştefan de

pe cal. ..dar l-auferit Dumnezeu.
1Cronica lui Weinreich aminteşte şi de lupta dată pe la 8 septembrie 1486 în
Moldova de armata polonă, condusă de prinţul Ion Albert, contra turcilor.
Victoria ar fi fost a creştinilor, iar turcii ar fi lăsat 5.000 de morţi. (Scriptores
Reritm Prussicarum, voi. IV, p. 766). Aceste afirmări ale lui Weinreich nu sunt
însă confirmate de cronicile polone şi analele noastre. [ 70]
IM lo a n U rsu

Veneţienii s-au mulţumit să dea sprijinul diplomatic prin

ambasadorul lor de la Poartă ca să uşureze calea pentru reluarea
bunelor relaţii, care existaseră mai înainte între Cazimir şi turci.
Pe această cale a sperat Cazimir că va izbuti să scoată de la
turci cele două cetăţi, atât de necesare pentru comerţul polon. Bunele
sale intenţii cu privire la aceasta sunt confirmate de cronicarul
Weinreich1 şi se constată în mod cât se poate de clar din
instrucţiunile, pe care le-a dat solului Firley, pe care I-a trimis în
1488 în ambasadă pentru acest scop la Poartă12.
Dar solul polon, deşi a avut instrucţiunea să nu încheie
pace, fără ca sultanul să cedeze cele două cetăţi, n-a putut găsi în
arsenalul diplomatic arme suficiente ca să convingă pe Baiazet
să părăsească acele puncte strategice, care formau cheile de
dominaţiune ale Munteniei şi Moldovei. în faţa rezistenţei
hotărâte a sultanului, polonii au sfârşit prin a ceda şi a se împăca
cu faptul împlinit. Ei aveau interese comerciale vitale în Orient
şi aveau absolută nevoie de cele două porturi, care fuseseră
adevărate debuşeuri pentru comerţul polon. Deoarece nu se mai
puteau servi de ele prin intermediul moldovenilor, ei n-au ezitat
să se înţeleagă cu turcii. îndată ce interesele lor au cerut-o,
polonii n-au stat un moment la îndoială ca să-l sacrifice pe
Ştefan. Interesul material momentan a avut precădere. Polonii au
sfârşit prin a primi pacea, pe care au încheiat-o pe doi ani,
începând cu data de 21 martie 14893, fără ca să obţină restituirea
cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă.

1 Weinreich (Scriptores R e m m P nissicarum , voi. IV, p. 769) afumă că la

dieta din Piotrkow din 1489, a venit o numeroasă ambasadă turcă pentru pace,
dar regele a pus condiţie ca turcii să restituie Moldovei Chilia şi Cetatea Albă
2 Instrucţiunea e publicată în M onum enta m edii a evi hislorica, voi. II, p.
291 şi Hunnuzaki, voi. II2, p. 306.
3 Faptul se cunoaşte din scrisoarea sultanului Baiazet cu data 23 martie 1489
publicată la Hunnuzaki, voi. II2, p. 306.
 Ştefan cel Mare ML
Pacea dintre noi a fost întărită - scria sultanul la 31 martie
1489 regelui Cazimir - şi de acum va trebui observată şi negustorii
voştri pot veni ca să facă comerţ în ţara mea...de acum înainte
porţile vorfi deschise,...
încheierea păcii cu turcii, fără restituirea cetăţilor, însemna
anularea tratatului de la Colomeea şi sacrificarea lui Ştefan. Ea n-a
întârziat să-şi producă efectele. Căci Ştefan n-a stat un moment la
îndoială să-şi schimbe orientarea politică şi să reia relaţiile de
prietenie cu ungurii şi să facă chiar pace cu turcii.

Reluarea relaţiilor amicale cu Ungaria.

Dobândirea Ciceului şi a Cetăţii de Baltă

Intrarea lui Ştefan în orbita polonilor a produs mult sânge rău

regelui Matiaş, care n-a întârziat să se plângă papei şi altora că
regele Cazimir a sustras pe Domnul Moldovei de la ascultarea sa,
dăndu-i speranţă de ajutor, şi că va recâştiga cetăţile din mâinile
turcilor. în realitate însă polonii l-au amăgit, căci nu i-au dat nici
un ajutor serios. Unde sunt polonii? - întreba regele Matiaş în
momentul când Moldova era devastată de turci. - Unde e ajutorul
promis cu un râu de vorbe? Unde e credinţa lor?1.
Deşi solemnitatea de la Colomeea i-a produs mult sânge rău,
totuşi regele Matiaş n-a încetat să lucreze ca să-l readucă pe Ştefan
în sfera sa de influenţă12. Atitudinea regelui Cazimir faţă de Ştefan
i-a venit în ajutor; căci Ştefan, imediat ce-a constatat amăgirea, şi-a

1Veress, voi. I, p. 39-41.

2 în noiembrie 1488 regele Matiaş da ordin ca să se lase liber exportul
armelor pentru Ştefan: lussit mihi maiestas Regia ut arma pro Wayvoda
moldaviensi quot habere voluerit, libere fieri et exportări permittantur
(Hurmuzaki, voi. XV, p. 130).
182 lo a n U rsii

întors faţa dinspre Polonia şi a reluat bunele relaţii cu regele

Matiaş. Acesta, la rândul său, n-a cruţat nici un sacrificiu ca să-l
rupă de Polonia şi să-l lege în mod statornic de Ungaria. Pentru
acest scop el i-a dat castelul Ciceul cu 60 de sate şi Cetatea de
Baltă cu toate teritoriile, care se ţineau de ea. Prin această
donaţiune regele a ţinut să înlăture depresiunea morală din
sufletul lui Ştefan pentru pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe şi să
repare greşeala făcută cu ocazia pierderii lor.
Reintrarea lui Ştefan în orbita Ungariei era în iulie 1489
fapt îndeplinit.1 Donaţiunea Ciceului şi Cetăţii dc Baltă a trebuit
să aibă loc în acest timp," cu atât mai mult că tot în acelaşi timp

1 La 26 iulie 1489 regele Cazimir se plânse papei că Ştefan a fost

recomandat regelui Ungariei în paguba mea şi a regatului meu (Hurmuzaki, voi.
II12 ,p. 316).
2 în cartea mea Ştefan cel Mare şi Turcii am afirmat că donaţiunea Ciceului
şi Cetăţii de Baltă a avut loc în 1475 cu ocazia tratatului dc alianţă. Documente
noi însă mi-au dat convingerea că s-a făcut în 1489.
în 1483 Ciceul nu era încă al lui Ştefan, ceea ce reiese în mod clar din
documentul din 1483 (publicat de Dl. Motogna. Articole şi documente, Cluj.
1923 p. 24): Nobili Valentino literato... provisori curiae castri Cliiclio.
Documente noi arată că Ciceul a fost dat de regele Matiaş ca Ştefan să nu se
depărteze de coroană în urma pierderii cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă: Castro
Cliyclio, quod Vaivodae Moldaviensi ne post amissas Kyllye et NeszJeralba a
corona deficeret (Veress, voi. 1 p. 172). Aceeaşi explicare e dată de regele
Ferdinand în scrisoarea către Ştefan Lăcustă (1540); Castra Cziczo et Kilcellewar
in partibus regni Transsilvanis esistentia pro Killya et Neszter Alba per Turcas
occupatisdata... (Veress, voi. 1, p. 304).
în documentul amintit, publicat de Veress la p. 172, se specifică că castelul
Ciceu aparţinuse lui Mihail Emreffy şi că i s-a dat în schimb castelele Richo şi
Biche. în actul regelui Vladislav din 1 mai 1500 (Hurmuzaki, voi. II1, p. 18) se
arată că într-adevăr castelul Ciceu a fost luat de la Mihail Emreffy, pe care l-a
despăgubit cu cetatea Richo şi oraşul Biche (Ab eodem Michaele recepimus et
Stephano Voyvodae Moldaviae consignari fecimus)..
 Ştefan cel Mare 183

Cele două castele, primite de la regele Matiaş, au fost confirmate de

succesorul acestuia regele Vladislav în 1492 (Veress, voi. I, p. 43): Castra
Chycho et Kikellewar vocata... quae ipse a manibus eiusdem condam Mathiae
regis habuit et hactenus tenuit eorundemque pacificam et quietam posessionem
habet atque tenet etiam de praesenti, simul cum omnibus oppidis, villis,
possessionibus portionibus et iuribus possessionariis, nec nori praediis et tributis
ad eadem castra pertinentibus et item cum ctmctiis utilitatibus... et pertinentiis...
ac omni eo iure quo eadem a manibus praefuti condam domini Mathiae regis
habuit et tenuit...
în actul, prin care se regulează despăgubirea lui Emrefty,dă motivarea: Mai
ales dui acea consideraţiune, ca el ($tefan) să nu se depărteze de ascultarea şi
supunerea noastră şi a coroanei noastre şi să se arunce în bra/ele turcilor.
Cronicarul Verancsics afirmă că Ştefan a fost întors de la rebeliune prin
această donaţiune (a rebellione convertit), ceea ce ne dă cheia pentru
determinarea timpului, în care s-a făcut donaţiunea.
După cunoaşterea documentului amintit din 1483, - când se constată că
Ciceul nu era al lui Ştefan, - donaţiunea nu mai poate fi socotită de la 1475.
Documentul fără dată (Hurmuzaki, voi. II1, p. 2), în care se vorbeşte de castru, e
după toate aparenţele din 1474, dată la care e pus de Pray în Annales IV, 23, căci
în 1474 şi-a văzut Ştefan ţara curăţită de turci. A trebuit astfel să fie făcută între
anii 1483 şi 1490. în 1485 Ştefan era considerat de Matiaş ca înstrăinat cu totul
de coroana Ungariei. Uium (Ştefan) seductum et nobis defecisse vidimus (Veress,
voi. 1, p. 41). Tot sub aceeaşi prismă îl vedea Matiaş şi în anul următor (1486),
căci s-a plâns papei că Cazimir l-a sustras pe Ştefan de la ascultarea sa, ceea ce a
adus nu mic prejudiciu regatului (Voivodam Moldavttm a lua obedientia
subtraxerit, ab coque fidelitatis homagium in non pornim regni tui prejudicium
(Hurmuzaki, voi. II2, p. 292). în 1488 regele Cazimir punea în instrucţiunile date
lui Firley tot interesul ca sultanul să restituie cetăţile şi dăduse instrucţiuni să nu
încheie pace fără ca Ştefan să fie satisfăcut. Din actul acesta reiese că Ştefan era
considerat încă strâns de Polonia. Donaţiunea n-a putut avea astfel loc decât după
încheierea păcii dintre poloni şi turci (martie 1489), când Ştefan văzându-se
părăsit, s-a întors din nou, aruncându-se cu totul în braţele regelui Matiaş, care în
acel timp era chinuit de boală şi preocupat de asigurarea succesiunii fiului său
natural. Regele Matiaş se temea ca regele Cazimir să nu răpească coroana lui
Corvin pentru a o da la unul din numeroşii săi copii. De aceea ca să-I rupă de
Jagelloni şi să-l lege de Ungaria, regele Matiaş n-a cruţat nici un sacrificiu şi s-a
 IM lo a n U rsu

regele Matiaş a căutat să-şi arate prietenia faţă de Ştefan prin

darul de nuntă în sumă de 500 florini destinat pentru Alexandru,
fiul cel mai mare al Domnului Moldovei.
Cauzele acestei schimbări politice sunt arătate în mod cât
se poate de clar de Weinreich, care era foarte bine informat
asupra evenimentelor politice.

grăbit să-i dea Ciceul cu 60 de sate şi Cetatea de Baltă cu împrejurimile. Acelaşi

zel faţă de Ştefan îl arată în iunie 1489 cu ocazia nunţii lui Alexandru, când regele
Matiaş îi face un frumos dar de 500 florini aur. Dc aceea credem că donaţiunea a
avut loc în 1489, căci dacă s-ar fi făcut mai înainte, regele Matiaş, în starea
sufletească produsă de solemnitatea dc la Colomeea, n-ar lî stat la îndoială să
aplice sancţiuni contra lui Ştefan şi să-i retragă feudele din Ardeal. Pe de altă
parte, cunoscând spiritul comunicativ şi insinuant al regelui, c greu dc presupus
& că el ar fi lăsat atâtea ocazii, fără ca să nu scoată în relief sacrificiul, pe care l-a
făcut faţă de Ştefan. El nu era omul discret, care să treacă în tăcere astfel de
donaţiuni, făcute unui principe atât de celebru, cum era Domnul Moldovei. Cu
spiritul său comunicativ caracteristic, el avea, din contră, obiceiul să trâmbiţeze
w
•(·!· cele mai mici favoruri sau binefaceri acordate. Spirit practic, regele Matiaş
JŞ exploata orice situaţie şi nu uita niciodată să utilizeze împrejurările şi oamenii în
chipul cel mai profitabil. Moartea subită, care a urmat scurtă vreme după
donaţiune, la 6 aprilie 1490, nu i-a lăsat timpul necesar ca să comunice, după
obiceiul său, marele eveniment al legării Domnului Moldovei prin donaţiunile
amintite, în mod indisolubil de coroana Ungariei. Donaţiunea fiind făcută intr-un
moment de depresiune al regelui din cauza bolii şi a îngrijorării pentru
succesiunea fiului său Ion Corvin, a fost trecută sub tăcere. Scurtă vreme după
aceasta a avut loc moartea regelui. Timpul de la donaţiune şi până la moarte a fost
prea scurt şi dispoziţia sufletească prea nefavorabilă pentru comunicarea
donaţiunii. Astfel se explică că nici una din numeroasele scrisori, nici un
document cunoscut de la rege sau de la contemporani, nu aminteşte nimic de
această donaţiune. Abia după moartea regelui Matiaş, sub urmaşul său Vladislav,
încep menţiunile din documente cu privire la cele două cetăţi. Cel dintâi pîrcălab
moldovean cunoscut în Ciceu, e Petru (egregius Pelrus castellamis castri
Chycho) în anul 1500 (Veress, voi. I, p. 50), iar la Cetatea de Baltă se găseşte în
1498 Bemaldinus castellanus castri noştri (al lui Ştefan) Bogdan, voi. II, p. 40S.
Contestaţiile asupra Ciceului au fost înlăturate abia în 1502 şi stăpânirea de iure.
fără contestaţie a început abia din 1503 ( Veress, voi. I, p. 60). [71]
 Ştefan cel Mare 185

Ştefan a părăsit pe regele Poloniei - scrie Weinreich - şi-a

jurat credinţă regelui Ungariei, fiind dezlegat de papă de
jurământul făcut regelui Poloniei, deoarece polonii nu i-au dat
ajutor contra turcilor şi tătarilor, aşa cum i-au promis Dass die
Polen Kunden im kein beistandt thuen gegen die Tatam und
Tiirken, so sie im gelobet haben.

îm păcarea cu turcii

Pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe, umilirea de la Colomeea şi

mai ales decepţia provocată de atitudinea aliaţilor, au produs o
schimbare esenţială în sufletul mult zbuciumat al marelui erou. Toţi
suveranii creştini, care l-au îndemnat prin fraze inimoase la luptă,
au sfârşit prin a depune armele şi a se resemna la pace şi înţelegere
cu neînvinşii păgâni. Veneţienii, papa, regele Matiaş, regele
Cazimir rând pe rând, au depus armele şi au' căzut la înţelegere cu
teribilii stăpâni ai Mării Negre. Eroul nostru rămăsese cel din urmă
cu sabia scoasă, singurul pion al creştinătăţii în lupta uriaşă cu
veneticii otomani. Dar aprigii săi inamici au ştiut să-l prindă în cleşte
şi să-i silească să capituleze.
După ce au ocupat gurile Dunării şi i-au tăiat legătura cu
marea, după ce au ridicat contra lui pe Munteni şi pe tătari, turcii au
încheiat legături de pace cu ungurii şi cu polonii, astfel că el a rămas
cu desăvârşire izolat. Din toată orchestra, care intonase atâta vreme
imnul libertăţii şi al civilizaţiei creştine, rămăsese singurul
instrument, care cânta cu putere cântecul libertăţii. Puterile însă i-au
slăbit. Ţara i-a fost mutilată şi prădată în câteva rânduri. Comerţul şi
puterea de producţie a ţării s-au anemiat din cauza războaielor şi a
tăierii legăturilor cu oraşele comerciale de pe coastele Mării Negre.
Turcii l-au asediat, după metoda cu care înconjurau cetăţile, şi l-au
forţat să trateze şi să cadă la pace.
186 lo a n U rsu

împrejurările au fost mai puternice decât voinţa Iui de fier.

Toate sacrificiile făcute, i-au adus numai decepţii.
Voise libertatea ţării sale şi soarta a făcut să-şi vadă Moldova
despuiată de cele mai puternice organe. Urmărise înălţarea, şi
fatalitatea l-a silit să bea din paharul umilirii de la Colomeea.
Avusese mândria, dictată de spiritul de conservare, să sustragă
Muntenia de la păgâni, şi a suferit decepţiile trădării acelora, pe
care i-a ajutat. Voise satisfacţiile luptei alături de creştini pentru
apărarea civilizaţiei contra barbariei păgâne, şi s-a văzut părăsit de
toţi aliaţii. Urmărise îmbogăţirea ţării prin comerţul cu cetăţile
creştine, şi-a fost silit să pună singur foc satelor şi oraşelor ca să
poată slăbi pe păgânii năvălitori.
Ţintise înflorirea - şi soarta a făcut să vadă ruina şi mizeria
Toate speranţele sale au fost înşelate. Toate iluziile spulberate.
După atâţia ani de zbucium şi de sacrificii, n-a cules decât decepţii.
De ce n-ar face în cazul acesta ceea ce au făcut toţi aceia, care l-au
îndemnat la luptă? De ce ar rămâne singurul străjer al crucii cu
sabia scoasă, când toţi creştini au băgat-o în teacă? Strâns în cleşte
de turci, care i-au tăiat legătura cu marea şi l-au izolat, eroul
Moldovei, s-a văzut silit şi el să bage sabia în teacă şi să caute să
trăiască în bună înţelegere cu stăpânii Mării Negre şi ai Dunării de
jos.
împrejurările au fost mai puternice şi l-au silit să ccdeze.[72]
Cu durere în suflet a trebuit să bage în teacă sabia, care tăiase în
decurs de un deceniu atâţia păgâni. Puternici săi inamici au preţuit
desigur pe erou şi au făcut împăcarea în aceleaşi condiţii ca înainte
de război, adică să plătească tribut. în anul 1492 plătirea tributului
către Poartă se constată prin documente. Ambasadorul Veneţiei
raporta din Constantinopol în acest an că Ştefan era tributar al
sultanului (che sia tributario di questo signore).1 Această dovadă e

1 Raportul lui Ieronim Marcel către dogele Veneţiei, din Constantinopol 18

iulie 1492 Hurmuzaki, voi. Vin, p. 28.
 Ştefan ceI Mare 181

întărită de alte documente din anii de la sfârşitul domniei marelui

Domn. Astfel solul Poloniei, afirma în 1498 înaintea împăratului şi
dietei Germaniei că Ştefan declară pe faţă că e tributar al sultanului
(citius se tributarium esse palain professus est/. Asemenea în
instrucţiunea, pe care regele Vladislav o dă solilor trimişi la
împăratul şi dieta Germaniei, se afirmă că a fost deja constrâns să
plătească tribut, (iainque ad soluendum Turco tributum astrictus)123.
Chiar şi în instrucţiunea pe care o dă solului său către sultan, regele
Vladislav arată situaţia de tributar a Domnului Moldovei. Acel
Domn - zice el - e tributarul sultanului ( Voyvodam quoque illum
Caesari tributarium)2.
întotdeauna până acum - scrie însuşi sultanul Baiazet către
Ştefan în 1500 - tu mi-ai trimis tributul amintit, chiar mai înainte
de a se împlini termenul de plată (sempre fino présente, avanii che
fusse compi il termine, tu mandavi dilto carazzo)4.
Plătirea tributului se confirmă şi de cronicarii timpului.
Astfel cronicarul Liborius Nacker atribuie lui Ştefan celebrele
cuvinte, care chiar dacă n-ar fi adevărate, caracterizează admirabil
situaţia dureroasă a Domnului Moldovei: Recunosc că am fost
supus răposatului rege (Cazimir), dar m-a părăsit, şi astfel am fost
silit să devin tributar al turcilor. Acum am aruncat un os între doi
câini ca să se muşte pentru el5.
Cronicarul contemporan Tubero confirmă situaţia aceasta
dureroasă. Obosiţi mai mult din cauza devastărilor, decât a

1 Uljanickij M aterials, p. 141; Hurmuzaki, voi. LI2 , p. 40.

3 Lewicki, voi. III, p. 450; Humiuzaki, voi. II2 , p. 390. Instrucţiunea din
1498.
3 Katona, H istoria critica, voi. XI, p. 34.
4 SanutoD/arii, voi. III, p. 1627.
3 Liborius Nackers Tagebuch (Scriptores Rerttm P russicarum , voI.V, p.
307).
188 lo a n U rsu

războaielor; - scrie Tubero - Moldovenii au pus capăt năvălirilor

prin plata tributului1.
Din raportul veneţianului Caroldus12, din anul 1503, ştim
chiar suma anuală, pe care o plătea atunci Ştefan drept tribut către
Poartă. Domnul Moldovei plătea în acel timp 4000 ducaţi, jumătate
din tributul, pe care îl da anual Radu din Muntenia.[73]
Pe calea obişnuită a tributului, Ştefan a stabilit astfel legături
corecte cu înfricoşaţii şi neînvinşii păgâni. Cu durere în suflet a
trebuit să se reîntoarcă astfel în situaţia anterioară războiului pentru
neatârnare, care l-a costat atâtea sacrificii.
S-a resemnat la aceasta constrâns de împrejurările mai
puternice decât voinţa lui. Căderea sa a atribuit-o în bună parte
polonilor. De aceea, îndată ce a restabilit relaţiile corecte cu
turcii, şi-a schimbat în mod brusc atitudinea faţă de Polonia, luând
ofensiva contra ei şi prădând teritoriile vecine, ca din prăzile luate să
scoată aurnl, pe care era silit să-l trimită în fiecare an ca tribut
turcilor. In acelaşi timp a căutat să se despăgubească pentru teritoriile
pierdute în sud prin ocuparea Pocuţiei, pe care a stăpânit-o odinioară
bunicul său Alexandru. El n-a întârziat să ocupe această ţărişoară. Cu
aceasta însă începe, în dramatica sa istorie, un nou capitol.

1Tubero Commentariontm de rebus lemporibus eius Frankfurt 1603.

2 Scrisoarea veneţianului Caroldus, din Constanţinopol 30 septembrie 1503
(Sanuto, Diarii, vol.V, p. 464): Sita Escellenza lia da carazzo... da Slcfano
Vajvoda do Moldovia ducati 4 milia, da Rado transalpino. dicto Calciero, ditcaio
8 milia. însuşi celebrul ambasador al Veneţiei Andrea Gritti, afirma în 1503 că
Ştefan şi Radu plăteau tribut ...Rado elStefano...dipagaril carazzo al Signor...
(Sanuto, voi. V, p. 450). Cu toate că într-o scrisoare din 1514, inspirată de regele
Sigismund al Poloniei, se afirmă că Ştefan plătea sultanului 8000 ducaţi nam ocio
milia ducalorum in auro quotannis Turce pendere solet (Hurmuzaki, voi. II3, p.
171), totuşi trebuie să dăm mai mult crezământ veneţianului amintit mai ales că
scrisoarea polonă e redactată 10 ani după moartea lui Ştefan. E posibil ca suma de
8000 ducaţi să se fi plătit pe vremea lui Bogdan, căci pe timpul lui Rareş se
urcase la 10.000.
 Capitolul III
Luptele cu polonii

Pericolul jagellon

Moartea regelui Matiaş, care întărise cu puţin înainte legătura

cu Moldova prin cedarea celor două cetăţi, a trebuit să fie dureros
simţită de Ştefan, cu atât mai mult, că prin dispariţia regelui s-a dat
naştere unui nou pericol pentru Moldova: pericolul jagellon. Acest
pericol fusese înlăturat de marele rege al Ungariei, care izbutise în
timpul din urmă se creeze o reţea de state în contra Poloniei.
Ungaria, Moldova, tătarii şi moscoviţii formau împreună un lanţ
puternic, menit să strângă corpul familiei Jagello.
Prin moartea genialului rege lanţul acesta a fost rupt şi
situaţia a fost inversată cu desăvârşire, căci regele Cazimir a scăpat
de încercuire şi a dobândit ocaziunea să-şi pună în aplicare planul
favorit de a concentra Ungaria, Polonia, Boemia şi Litvania într-un
sistem de state dominate de familia sa. El a urmărit ţinta ca să
aşeze în Ungaria pe fiul său Albert, iar în Boemia a rămas celălalt
fiu al său, Vladislav, pe când Litvania ar fi încredinţat-o lui
Alexandru, urmând ca coroana Poloniei să fie dat fiului mai mic,
Sigismund.
Lanţul acesta jagellon constituia, în mod evident, un mare
pericol pentru Moldova. De aceea Ştefan n-a întârziat să ia poziţie
ostilă şi să lucreze pentru menţinerea echilibrului politic în răsăritul
Europei.
în consecinţă el a privit cu multă simpatie candidatura
împăratului Maximilian la tronul Ungariei, şi a făcut desigur tot
190 lo a n U rsu

posibilul ca să împiedice pe principele Albert, care avea tot

sprijinul tatălui său Cazimir.
Cu toate aceasta el a trebuit să facă politică prudentă, ca să
nu-şi pericliteze importantele sale feude din Ardeal, care erau
puternice chei de dominaţiune ale platoului muntos.
De aceea cu toate că a primit cu simpatie candidatura
împăratului Maximilian, căruia i-a făcut chiar promisiuni, totuşi e
greu să admitem că ar fi luat o poziţie hotărâtă de la început, cu atât
mai mult cu cât a trebuit să se convingă în curând că curentul cel
mai puternic era format în favorul regelui Vladislav al Boemiei.
Căci acesta era un rege ideal pentru magnaţii unguri, sătui de mâna
de fier a regelui Matiaş, care doreau un rege fără energie şi fără
voinţă ca să nu fie stânjeniţi în libertatea lor.
Ştefan n-a întârziat astfel să facă promisiuni şi să dea sprijin
regelui Vladislav, ceea ce se constată chiar din actul pentru
confirmarea cetăţilor Ciceul şi Cetatea de Baltă, în care aminteşte
de credinţa arătată de Ştefan în acest prim început de domnie1.
Ca să nu-şi pericliteze feudele sale din Ardeal, Ştefan a fost
silit astfel să urmeze o politică de duplicitate, căutând să menajeze
atât pe Maximilian, cât şi pe Vladislav, neluând o poziţie hotărâtă
decât în momentul când va fi constatat că şi-a clarificat situaţia.
El a făcut promisiuni şi lui Maximilian, [74] ceea ce transpiră
din manifestul electoral al acestuia, prin care îndeamnă pe ardeleni
ca să asculte de Ştefan: Ipsi Stephano vaivodae nostro nomine
pareatis et obediatis.12
Acţiunile împăratului Maximilian au scăzut însă foarte
repede, iar cele ale lui Vladislav, din contră, s-au urcat în mod
vertiginos, ceea ce a făcut ca Ştefan să plece cumpăna politicii sale

1 Veress, voi. I p. 43, In hoc primordio regiminis noştri cum sumnm fide et
fidelitatis perseveratione.
2 Veress, voi. I, p. 43. Manifestul e dat din Graz în ziua de 11 august 1490.
 Ştefan cel Mare 191

în favoarea acestuia. Manevra abilă i-a dat rezultatul aşteptat, căci

Vladislav n-a întârziat să-i confirme drepturile sale asupra Ciceului
cu cele 60 de sate şi asupra Cetăţii de Baltă cu dependenţele ei
(1492).

O cuparea Pocuţiei

După ce s-a văzut silit să plătească din nou tributul, Ştefan a

crezut nimerit să se despăgubească de această sumă din prăzile
luate din ţara lui Cazimir, care era considerat ca principalul autor al
căderii sale sub turci. Dacă ar f i fost sprijinit de regele Cazimir -
scrie contemporanul cronicar Liborius Nacker - (Ştefan) ar fi
rezistat cu succes sultanului. Cum însă Moldoveanul a rugat pe
regele răposat (Cazimir) pentru sprijin şi ajutor şi s-a întâmplat că
a fost părăsit, s-a gândit ta chipul şi la calea cum ar putea să
plătească sultanului tribut din ţara regelui şi nu din ţara sa
proprie, întrucât regele a fost o cauză a nenorocirii sale1.
Pe lângă aceasta, ca să se despăgubească de teritoriile
pierdute în sudul Basarabiei, a căutat să pună mâna pe Pocuţia,
mica ţărişoară de la graniţa de nord a Moldovei, care aparţinuse
bunicului său Alexandru şi pe care nevrednicii săi urmaşi au cedat-o
polonilor, fără ca aceştia să fi plătit toată suma, pentru care fusese
amanetată.[75]
Pe lângă perspectiva de întindere teritorială, Ştefan ar fi dat
prin incursiunea sa în Polonia, lovitură simţitoare regelui Cazimir,
tocmai în momentul când el lucra din răsputeri ca fiul său Albert să
obţină coroana Ungariei. Prin intervenţia sa în Polonia el ar fi adus în
mod indirect servicii atât regelui Vladislav, care ducea lupta cu
fratele său Albert, ajutat de regele Cazimir, cât şi împăratului

Scriptores Renuri P russicarum L V. p. 306-307.

192 lo a n U rsu

Maximilian, care atrase în sfera sa pe ţarul Ivan, cuscrul lui Ştefan,

care se obligase prin tratat să declare război lui Cazimir.
Incursiunea din Polonia e astfel în legătură cu evenimentele
din Ungaria. Scopul ei se poate înţelege cu multă claritate.
Pe lângă intenţia de a strânge prăzi, din care să plătească
tributul şi de a cuceri Pocuţia, menită să-i dea satisfacţie pentru
pierderile teritoriale din sudul Moldovei, Ştefan a căutat, prin
aceeaşi mişcare să dea lovitura regelui Cazimir, în momentul când
trebuia să facă sforţări pentru expediţia fiului său Albert în
Ungaria. Atacul lui Ştefan aducea în mod indirect servicii, atât lui
Maximilian, cât şi lui Vladislav, căci împiedica pe regele Cazimir
în mişcările sale şi îi silea să-şi întoarcă privirile dinspre Ungaria ca
să-şi apere propria sa ţară.
In toiul verii anului 1490 moldovenii au năvălit în Pocuţia şi
au pus stăpânire pe o bună parte din ea. La 22 august se scria din
Polonia că moldovenii erau stăpâni pe Colomeea şi castrul Halici şi
au bombardat Sniatyn.1
După ce au aşezat garnizoane în oraşele cucerite şi în
teritoriul ocupat, încărcaţi cu diferite prăzi şi cu mari turme de vite
şi mulţime de robi s-au întors în Moldova12.

1 Scrisoare cu data 22 august 1490 la Lewicki Codex epistolaris, voi. III, p.

368: Iam Colomiam et castnim Halycz possedil ac Snialbin oppugnavit cf.
Zrodla dziejowe, voi. X, p. 32.
2 Zrodla dziejowe. voi. X, p. 32. Hurmuzaki, voi. II2, p. 324: Predasque
varias equireas, greges hominum, peccorum et pecudum secitm, pronl edocti
suinus. pro certo abduxenmt. Se parc că expediţia a fost condusă de boieri şi nu
de Ştefan. Deşi se vorbeşte într-o scrisoare din Polonia de invaziunea palatinului
Moldovei (Lewicki, voi. III, p. 368), totuşi trage mai greu în cumpănă cuvântul
solului polon către Ştefan. Solul polon afirmă că Ştefan şi-a trimis boierii
(officiales) şi a dat ordin acestor boieri ca să ocupe castelele din Pocuţia: Palam
fateri Dominacionem Vestrain (Ştefan) quod id officialibus suis commiserat.
Solul nu putea spune lui Ştefan, în faţă, un neadevăr, (Huimuzaki, voi. II, p. 325).
 Ştefan cel Mare 193

Cu toate că regele Cazimir a luat măsuri militare, totuşi

conform obiceiului său, a pus mai multă greutate în intervenţia
diplomatică. El s-a mulţumit să trimită la Ştefan soli ca să-l
înduplece să cedeze satele căpitanilor Maiestăţii Sale, şi să dea
despăgubiri pentru pagubele făcute.
Ştefan însă n-a cedat şi regele Cazimir s-a văzut silit să se
resemneze, cu atât mai mult că era încurcat în chestia tronului
Ungariei şi trebuia să evite un război pe două fronturi. A mai fost
înduplecat la aceasta, după afirmarea cronicarului Nacker, - de
soţia sa, regina Elisabeta, care ar fi fost în înţelegere cu Ştefan şi
primea de la el daruri.1
Plin de durere pentru nereuşita întreprinderii lui Albert în
Ungaria şi pentru atacul lui Ştefan, regele Cazimir a închis pe vecie
ochii la 7 iunie 1492, fără să fi răzbunat lovitura, pe care i-o dase
Ştefan, pe care îl umilise la Colomeea.

Planul regelui Albert

După moartea regelui Cazimir tronul Poloniei a fost ocupat

de fiul său Albert. Acesta era un om de acţiune, hotărât să lucreze
pentru mărirea ţării. Planul său era să lege Moldova de Polonia
printr-un sistem special, care era socotit cu atât mai necesar, cu cât
Moldova era indispensabilă polonilor pentru comerţul înfloritor, pe
care îl făceau cu Levantul. Prin ea duceau căile comerciale,
înstrăinarea ei dădea cea mai mare lovitură comerţului polon şi
făceau inutile concesiunile acordate de Turcia comercianţilor
poloni, care nu se puteau bucura de libertăţile comerciale acordate

1 Liborius Nacker în Scriptores R en tm P n issica ru m , vol. V, p. 307, D u rch

rath der K onigyne m it d e r Valach eynvorstentnis liane, u n d ir a ls m a n sa g te vil
goben sânte (cf. Nistor. D ie M oldauischen A nspriiche a u f P o h itie n Viena 1910
(Extras din A rch ivf iir Ô sterreichische G eschichte, p. 101, Bd. I).
194 lo a n U rsii

de sultan, atâta timp cât Ştefan era stăpân pe câ;ie comerciale, care
duceau în Turcia.
De aceea s-a căutat un sistem, care să lege Moldova în chip
temeinic de Polonia. El nu putea fi realizat decât prin înlocuirea lui
Ştefan cu un membru al familiei Jagello.
In consecinţă regele Albert a fost chinuit de gândul alungării
lui Ştefan şi aşezării pe tronul Moldovei a fratelui său Sigismund.
Planul era grandios. El ar fi dat familiei Jagello preponderenţa
politică în răsăritul Europei şi ar fi făcut din ea scutul lumii creştine
contra păgânilor. Căci această familie, care era stăpână pe Ungaria
şi Boemia, unde era rege Vladislav, pe Polonia şi Lituania, care
avea mare aduce pe Alexandru, alt frate a regelui Albert al
Poloniei, ar fi ajuns, prin ocuparea Moldovei, să aducă sub
influenţa ei o bună parte din Europa. Acest plan măreţ a fost
alimentat de humanistul italian Callimachus, care a fost profesorul
regelui Albert şi n-a încetat să sugereze acestuia idcca alipirii
Moldovei de Polonia. Callimachus atrăsese încă de la 1485
atenţia regelui Cazimir asupra importanţei Moldovei şi arătase
necesitatea legării ei de interesele Poloniei.
în acest timp însă înlocuirea lui Ştefan nu era posibilă în
cazul opoziţiei regelui Matiaş, care n-ar fi tolerat un polon pe
tronul Moldovei. Acum însă tronul Ungariei era ocupat de
fratele regelui Poloniei şi nu există un alt suveran în apropiere,
care să apere pe Ştefan. Acesta era izolat şi atentatul putea să
aibă sorţi de izbândă.
Albert a fost astfel de la început obsedat de acest plan, la
care a fost încurajat necontenit de episcopul Lucas Watzelrode1.
Acesta nu înceta să sugereze regelui ideea să lege Prusia şi
Moldova în chip indisolubil de Polonia, strămutând Ordinul
Teutonilor din Prusia în Podolia, unde avea să lupte pentru

Caro G esch ich te Poleus, voi. V, cap. VI.

 Ştefan cel Mare 195

apărarea creştinătăţii contra păgânilor, şi să înlocuiască pe Ştefan

printr-un membru al familiei Jagello.
In acest chip s-ar fi creat o strânsă legătură între oraşele
comerciale de la Marea Baltică şi cele de la Marea Neagră, care
firesc, trebuiau să fie recucerite de la turci.
Planul consista astfel în înlocuirea lui Ştefan prin Sigismund,
fratele mai mic, care n-avea nici un principat şi era întreţinut printr-o
pensiune anuală de 8.000 ducaţi, plătită de regele Poloniei.
Prin instalarea lui Sigismund pe tronul Moldovei, regele
Albert ar fi scăpat de sarcina incomodei pensiuni şi în acelaşi timp
şi-ar fi realizat visul său dc a lega Moldova de interesele Poloniei.

Proiectul de la Leutschau (1494)

Regele Albert si-a dat desigur seama că proiectul nu putea fi

realizat decât cu complicitatea tuturor fraţilor. De aceea a pus la
cale un congres al fraţilor Jagelloni, care a avut loc la Leutschau în
primăvara anului 1494. Toţi fraţii au luat parte: Vladislav, regele
Ungariei şi Boemiei, Albert. regele Poloniei, Alexandru, ducele
Lituaniei, Sigismund şi cardinalul Frideric. Dezbaterile au fost
publice şi secrete. Cele secrete au fost numai între fraţi. Cu toate
acestea, graţie sincerităţii şi iubirii de adevăr a medicului regelui
Albert, Miechovita, care a scris evenimentele mai importante din
domnia regelui său, suntem în măsură să cunoaştem punctele
principale, care au fost discutate între fraţi.
Miechovita nu se sfieşte să arate în toată sinceritatea
complotul fraţilor Jagelloni în contra lui Ştefan. El afirmă că la
Leutschau s-a discutat asupra războiului cu turcii şi extirparea lui
196 lo a n U rsii

Ştefan1. Faptul e confirmat şi de Wapowski, alt cronicar

contemporan, care arată că fraţii au hotărât să forţeze pe Ştefan să
recunoască suzeranitatea regelui Albert, iar în cazul că ar refuza,
să-l alunge cu puterea şi cu armele din ţară şi să aşeze în locul său
în Moldova pe... Sigismund, care ar apăra cu mai multă atenţie
ţărmul Dunării în contra turcilor barbari. Cronicarul polon nu uită
să remarce că această chestiune a fost dezbătută în cel mai strict
secret, numai între fraţi ca să nu poată să transpire, la inamicii
barbari... nimic din ceea ce urzeau regii fraţi (ne quid reges
fratres molirentur, ad hostes barbaros peiferri possetf. [76]

C ursa regelui Albert

Secretul era cu atât mai necesar, cu cât magnaţii unguri

aveau simpatie pentru Ştefan şi n-ar fi tolerat ca regele lor să
trădeze interesele Ungariei, care, erau în ce priveşte Moldova, în
contrast cu ale Poloniei. De aceea regele Albert a ţinut să dea
lovitura lui Ştefan prin surprindere şi prin înşelăciune, căci prin
luptă pe faţă, prin război deschis, proiectul n-avea sorţi de reuşită,
cu atât mai mult că Ştefan era în relaţii bune cu turcii, tătarii şi cu
moscoviţii şi era simpatizat de ardeleni şi în secret chiar de nobilii
poloni.

1 Mullisque ac variis interposilis tractaribus super regnomm unione, super

bello im Thurcas el extirp a tio n e Valaclii. Cronica lui Miechovita în Scriptores
rerwn Polonicarum, voi. II, p. 259.
■Instrucţiunea regelui Albert, dată solului trimis la fratele său Vladislav, e în
contrazicere cu afirmarea cronicarilor, Miechovita şi Wapowski şi chiar cu
faptele. Regele Albert afirmă în instrucţiune că n-a avut niciodată intenţia să
alunge pe Ştefan şi să aşeze în locul său pe Sigismund. Instrucţiunea era însă
redactată ca să inducă în eroare pe magnaţii unguri care simpatizau cu Ştefan.
Instrucţiunea e publicată de Lewicki Krol Jan Olbraclil o klesce bukowinskiej r.
1497, în Kwartalnik Historyczny, 1893, voi. VII, p. 5.
 Ştefan cel Mare 197

Pentru ca să poată avea succesul dorit, regele Albert trebuia

să prindă pe Ştefan în cursă. Vulpea şireată, cum i se zicea în
Polonia, nu putea fi distrusă decât prin înşelăciune.
Pentru acest scop Albert s-a folosit de platforma curentă a
timpului, care era cruciada contra păgânilor, ca să-şi mascheze
adevăratele sale intenţii. El a comunicat astfel curţilor creştine că
proiectează o expediţie în contra turcilor. Pentru ca să-l înşele pe
Ştefan, i-a trimis vorbă prin doi soli de frunte, că are intenţia să
facă războiul sfânt contra păgânilor. Miechovita dă numele
acestor soli şi aminteşte de ajutorul pe care l-au cerut de la
Ştefan pentru proiectul cel sfânt.' Ştefan ar fi promis ajutorul
cerut - scrie Miechovita - cu condiţia ca să nu se alipească de
poloni, decât după ce Albert ar fi ajuns cu oştile sale la Dunăre
sau la Chilia şi Cetatea Albă. I-ar fi promis chiar tranzit şi
proviant. Din acest răspuns reiese că Ştefan a înţeles planul
regelui Albert. Căci numai astfel se explică prudenţa
extraordinară, ce se constată în răspunsul său. Aceasta se mai
poate deduce din faptul că în momentul decisiv îl găsim cu
desăvârşire conştient de atentatul ce se pregătise contra lui şi îl
vedem luând la timp toate măsurile necesare pentru apărare.
El pare astfel să fi fost conştient de cursa, pe care i-au
pregătit-o Jagellonii şi şi-a jucat rolul cu o măiestrie perfectă,
izbutind nu numai să înlăture pericolul, dar să pregătească din
contră, la timp, el cursa, în care aveau să cadă polonii.
Atât regele Albert, cât şi Ştefan, şi-au jucat rolul cu
măiestrie Cel dintâi, a pregătit cursa sub pretextul cruciadei
contra păgânilor, cel din urmă înţelegând vicleşugul polon a ştiut
să-şi mascheze măsurile luate pentru apărare.
Albert, regele Poloniei se hotărî să alunge pe Ştefan de pe
tronul Moldovei - scriu analele rutene - şi să aşeze acolo pe fratele 1

1Cronica Polonorum , ediţia din 1521 pag. 350.

198 loan U rsu

Sigismund ... răspândind vestea că pleacă în contra turcului.

Ştefan a înţeles viclenia aceasta ...'
Faptul, expus atât de clar în Analele rutene, e confirmat de
cronicarul dalmatin contemporan Tubero, care arată de asemenea
în modul cel mai clar duplicitatea regelui Albert şi măsurile de
apărare ale lui Ştefan.
Albert . . . a năvălit în Moldova - scrie Tubero - sub cuvânt
că va purta război numaidecât cu turcii, în realitate însă cu
intenţia ca să lege pe moldoveni de imperiul său ...
Dar nimic nu se poate simula multă vreme. Căci s-a
descoperit îndată că Albert nutrea cu totul altceva în suflet, ceea ce
arăta p e faţă ... Astfel Albert, prefăcându-se că e amicul
moldovenilor, a promis că va cuceri aceste două cetăţi (Chilia şi
Cetatea Albă) şi le va restitui moldovenilor. în sufletul său era
hotărât ca mai înainte de a ataca pe turci să pună mâna pe
Moldova. ... Ştefan ... înţelegând în mod lămurit planul lui Albert
... s-a hotărât să cheme p e turci, care îi acordaseră prietenia în
schimbul plăţii tributului.12
Jocul dublu e constatat şi de Seadeddin, vestitul cronicar al
turcilor. Cu toate că acest prinţ (Ştefan) - scrie Seadeddin - a
încheiat pe faţă alianţă cu el (cu regele Albert) şi cu toate că s-a
înţeles să unească oştile cu ale lui (Albert) pentru a ataca pe
aceiaşi inamici (pe turci), totuşi îndată ce s-a convins că această
alianţă, departe de a f i de folos, tindea, din contră, să-i aducă
pierderea sa proprie, a făcut tot posibilul ca să potolească mânia

1Scriptores rerum Polonicarum, vol. II, p. 304.

2 Ludovici Tuberonis Commentariorum de rebus, quae temporibus eius in
illa Europae pane, quam Pannonii et Turcae eorumque finitimi incolunt, gestae
sunt Frankfurt, 1663, p. 126. Pretinsa scrisoare a lui Ştefan către Baiazet, conţine
prea multe floricele de stil şi trăsături umaniste prea pronunţate ca să putem să o
considerăm ca un produs al cancelariei moldoveneşti. Din contră ea are toate
caracterele unei fabricaţii meşteşugite umaniste. Fondul însă este adevărat.
 Ştefan cel Mare 199

regelui Poloniei sau să-l oblige cei puţin să-şi schimbe cursul
întreprinderii arătăndu-i urmările periculoase la care se expunea.
In acest interval el trimise vorbă de ce se petrecea guvernatorilor
Porţii.
Nu mai rămâne astfel îndoială că amândoi suveranii au fost
actori conştienţi ai dramei. Fiecare din ei a avut rezervele mentale
necesare. Regele Poloniei şi-a mascat intenţiile de cuprindere a
Moldovei, Ştefan şi-a simulat măsurile sale dc apărare.
Conform cu înţelegerea de la Leutschau, regele Albert a
căutat să pună în aplicare proiectul cei sfânt. In 1496 el a avut o
nouă întrevedere cu fratele său Alexandru, regele Litvaniei, la care
a asistat şi Sigismund. Alexandru i-a promis ajutor în oaste.1 Cu
această ocazie s-au luat măsurile practice pentru executarea
planului de la Leutschau, de a pune mâna pe Moldova sub pretextul
unei cruciade în contra turcilor. Lupta pe faţă contra unui luptător
încercai ca Ştefan, neavând sorţi de reuşită, regele Albert a crezut
că va izbuti prin înşelăciune, mascându-şi intenţiile sale/cu firma
pompoasă a timpului, care era cruciada în contra păgânilor. De
aceea sub cuvânt că întreprinde expediţia pentru recucerirea
cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă de la turci, a cerut concursul lui
Ştefan.
Cu toate că regele Albert a negat intenţiile sale duşmănoase
faţă de Ştefan în instrucţiunea dată unui sol trimis la regele
Ungariei,12 după dezastrul din Codrul Cosminului, totuşi nu mai

1 Complicitatea lui Alexandru, ducele Litvaniei, e confirmată de însuşi

regele Albert în instrucţiunea citată: Având şi sfatul fratelui nostnt Marelui duce
al Litvaniei, pe care îl atingea acelaşi pericol şi care s-a oferit să ne dea ajutor in
oaste (se nobis cum copiis affutunun praesidio obtuiit). La expediţie n-a luat însă
pane în persoană.
2 Instrucţiunea e publicată dc Lewicki în studiul său Krol Jctn Olbraclit
o Idesce bukowinskiej r. 1497 in Kwartalnik Historyczny, voi. VII. p. 93.
Instrucţiunea aceasta nu poate servi ca argument pentru teza istoricului
200 lo a n U rsu

Lewicki, care admite că Albert a fost de bună credinţă faţă de Ştefan, şi nu şi-a
schimbat atitudinea decât după ce s-a convins că Domnul Moldovei e de rea
credinţă. Istoricul polon se înşeală când crede că o instrucţiune, menită să câştige
încrederea ungurilor, poate să servească ca dovadă hotărâtoare. Ea avea scopul,
ca mai toate instrucţiunile, să ascundă adevărul şi să prezinte lucrurile într-o
lumină diferită.
După ce expediţia s-a terminat cu dezastru, iar în groapa săpată pentru
Ştefan, a căzut el însuşi, regele Albert a căutat să denatureze adevărul şi să se
prezinte ca o victimă a duplicităţii şi relei credinţe a Domnului Moldovei. El
au căutat să convingă că expediţia din Moldova a avut de scop să cucerească
Chilia şi Cetatea Albă de Ia turci şi a fost îndemnat necontenit de Domnul
Moldovei la aceasta.
Albert prezintă astfel cazul în altă lumină. El a făcut expediţia - se
spune în instrucţiune - ca să satisfacă rugăminţile lui Ştefan şi să pedepsească
pe turci pentru incursiunile făcute în Polonia. Cu multă surprindere a
constatat însă, imediat că s-a apropiat de graniţele Moldovei, că Ştefan, cel
mai aprig instigator al războiului, şi-a schimbat atitudinea şi şi-a manifestai
duşmănia prin trimiterea unei oşti moldoveneşti, ajutată de turci ca să prade
Galiţia. Turcii şi moldovenii au ars şi prădat mai multe sale, dau au fost
învinşi şi dacă turcii n-ar f i fo st apăraţi de moldoveni, puţini dintre ei ar fi
scăpat cu viaţă. Puţine zile mai în unită, Ştefan a trimis o nouă armată de
turci şi de tătari, care împreună cu moldovenii au devastat Colomeea. Şi
această oaste a fost învinsă, iar un logofăt al lui Ştefan a declarat regelui, că
Domnul e supus turcilor şi că în consecinţă va f i inamicul polonilor. Aceste
afirmări din instrucţiune, nu sunt confirmate de alte izvoare. Din contră
Nacker Scriptores Rerttm Prussicarum, voi. V, p. 302) dezminte arderea
Colomeei: Caruit omnino veritate. Ele par plăsmuite ca să justifice expediţia.
Regele Albert afirmă să s-a arătat conciliant faţă de Ştefan până în ultimul
moment, cerându-i să coopereze cu oştile polone. Ştefan însă nu numai că ar
fi refuzat orice ajutor dar a mărturisit pe faţă că e supus sultanului şi ostil
acţiunii polone. Adevărul e că Ştefan, îndată ce polonii au intrat în ţară, fiind
convins că vin ca inamici, a luat poziţie ostilă şi ar fi dat, după Nacker, solilor
regelui următorul răspuns: Am aruncat un os între doi câini, ca să se muşte
pentru el. Voi vedea cine va învinge; acela va f i Domnul meu (pag. 307).
Regele Albert încearcă astfel să-şi justifice expediţia prezentând-o în
lumina simpatică a unei cruciade contra turcilor şi motivând deturnarea ei
 Ştefan cel Mare 201

rămâne nici o umbră de îndoială, că regele Albert a avut planul

premeditat să cuprindă prin înşelăciune Moldova şi că scopul
expediţiei sale n-a fost decât extirparea lui Ştefan, iar expediţia
contra turcilor n-a fost decât pretextul, masca exterioară, menită să
producă diversiune. Aceasta se dovedeşte nu numai prin faptele
sale şi desfăşurarea evenimentelor cu ocazia expediţiei, ci şi din
izvoarele cele mai autentice ale timpului.
Astfel, regele Vladislav al Ungariei fratele Iui Albert, iniţiat
în secretele lui Albert, mărturiseşte că expediţia n-a servit decât ca
pretext ca să ocupe Moldova.
Regele Poloniei - zice regele Vladislav - a voit să alunge din
acea (ară pe Domnul acela, care era tributar al sultanului.1
De asemenea Analele rutene scriu că gândul celor doi fraţi,
Albert şi Alexandru, a fost să alunge pe Ştefan de pe tronul
Moldovei şi să aşeze acolo pe fratele lor Sigismund, iar de acolo să
plece împotriva turcilor.*12
In acelaşi chip se exprimă preţiosul ziar al lui Nacker, care
scrie că marele maestru al Ordinului Teuton a plecat cu 400
cavaleri în ajutorul lui Albert, fiind indus în eroare de rege printr-o
solie înşelătoare (durch seine betrigliche bottschajft dorzcu
gefordert), că expediţia e îndreptată în contra turcilor. în realitate
însă, - afirmă Nacker - era zvon public că regele avea intenţia să

numai după ce şi-a format convingerea că Ştefan nu e de bună credinţă şi e

înţeles cu turcii.
Lewicki se înşeală astfel când consideră pretextul expediţiei drept scop şi
caută să justifice atitudinea regelui Albert, cu toate că izvoarele şi mai ales faptele
dovedesc contrariul.
1 Instrucţiunea regelui Vladislav pentru solul trimis la Poartă: Quia ipse
D. re.x Poloniae, regnum Moldaviae, caesari magna parte et etiam D. regi
Himgariae subiectum, potenti mânu subintravit: Voivodam quoque illum Caesari
tributariiim, de regno illo eiicere voluit (Katona Historia critica, voi. XI, p. 44).
2 Scriptores rerum Polonicarum, voi. II, p. 304.
202 lo a n Ursii

alunge pe Voevodul Ştefan şi să aşeze în domnie pe fratele său

Sigismund. însuşi Domnul Moldovei s-a exprimat mai târziu că
regele A lbert... a venit cu gând rău împotriva noastră şi împotriva
ţării noastre,‘ iar analele Moldovei mărturisesc într-un glas că
regele Poloniei l-a înşelat pe Ştefan cu vorba că merge în contra
turcilor ca să le ia Chilia şi Cetatea Albă. în anul 1497 se pomi
Albert, craiul leşesc - scriu Analele putnene - cu toate puterile sale
asupra lui Ştefan, prefăcăndu-se cu şiretenie că merge asupra
cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă.
însuşi Wapowski, cronicarul contemporan polon, mărtu­
riseşte că expediţia a fost făcută cu plan necinstit: bellwn
Moldaviae improbo consilio et parutn feliciter motum.'

E xpediţia regelui Albert (1497)

După ce s-a asigurat de concursul fratelui său Alexandru, cu

ocazia întrevederii din anul 1496, regele Albert a luat toate
măsurile pentru punerea în practică a proiectului său. Cel dintâi
pas, ce trebuia făcut, era sondarea sentimentelor lui Ştefan.
Pentru acest scop a trimis la el doi soli de frunte, cu misiunea
ca să-i comunice proiectul regelui de a recuceri Chilia şi Cetatea
Albă de la turci. Solii au cerut Domnului să se asocieze la această
operă sfântă şi utilă pentru Moldova.
Ştefan, care, după toate aparentele, a fost iniţiat în secretul
chestiunii, a dat un răspuns cât se poate de prudent. A promis
tranzit şi proviant, dar a refuzat să coopereze cu oştile polone
înainte de sosirea acestora la Chilia şi Cetatea Albă.312

1 Bogdan, voi. II, p. 488.

2 Op. cit., p. 33.
5 Miechovita; Wapowski; Cromer D e origine et rebus gestis Poionorum,
p. 63.
 Ştefan ce! Mare 201

După ce a obţinut încă o dată, printr-o nouă solie,

asigurarea cooperării lui Ştefan, în condiţiile arătate, regele
Albert a luat măsurile cele mai intensive pentru organizarea
expediţiei.
Cum însă adevărata ţintă a războiului trebuia ţinută în cel
mai strict secret, din cauză că în caz contrar nobilii poloni, care
preţuiau în mare măsură pe eroul Moldovei, n-ar fi răspuns cu
entuziasmul necesar la ordinul de mobilizare, regele Albert, a
dat ca ţintă războiul cu turcii.1 [77]
Adevărata ţintă, care era cuprinderea Moldovei şi
înlocuirea lui Ştefan, a fost ţinută în ccl mai strict secret, atât de
teamă că nobilii poloni n-ar fi răspuns la mobilizare, dacă ar fi
ştiut adevărul, cât şi din cauza nobililor unguri, care dădeau
subsidii lui Ştefan, şi care n-ar fi lăsat ca Domnul Moldovei să
fie distrus de poloni. în acelaşi timp regele Albert şi-a dat
desigur seama că un erou ca Domnul Moldovei, care învinsese
pe cei mai mari suverani ai timpului său, nu putea fi zdrobit în

1 în documentul iscălit Ia 17 iunie 1497 regele Albert dădea drept ţintă

readucerea Caffei, Chiliei şi Cetăţii Albe sub stăpânire creştină (Acta Grodzkie i
Ziemskie t. IX Lemberg 1883, Nr. 111 p. 152).
în socotelile oraşului Lemberg se vorbeşte de expediţia verstts Kylliam
(Iorga Chilia p. 285). în scrisoarea lui Hans von Tieffenn, marele maestru al
Ordinului Teuton, care a luat armele răspunzând la ordinul de mobilizare al regelui
Albcit, a avut credinţa că merge contra turcilor păgâni (lorga, op. cit. p. 305).
îmbolnăvindu-se, marele maestru a murit pe drum. într-o altă scrisoare se
scrie că expediţia a fost îndreptată în contra turcilor, dar nu se ştie din ce cauză a
fost convertită contra Moldovei (Wissen wir nicht uss ursacli in die Walachey
semen Czugk geseczt)· Scrisoarea la Iorga op. cit., p. 310; cf. p. 312: Uss ursacli uns
unwissende, nicht wedir die Tiirken, sunder detn Walachischen Waiwoden in seyn
Land geczogetm ist.
Annales Mellicenses (Monumenta Germaniae Historica. Scriptores, voi. IX,
p. 526): Rex Poloniae collecto exerciţii pergit in Wallaclios, traditor vero lioc cloni
nwicial Wallaclio. Qui inox armata milicia stat obvius.
204 lo a n U rsu

luptă pe faţă, ci numai prin surprindere şi înşelăciune. în cazul

contrar Ştefan ar fi putut avea ajutorul ungurilor şi turcilor şi
planul putea fi zădărnicit.
Din aceste consideraţii, desigur, cei doi fraţi, care au
plănuit atentatul contra lui Ştefan, au păstrat cel mai strict secret.
Ca să-l adoarmă pe Ştefan, Alexandru, ducele Lituaniei, a
întreţinut cu el un viu schimb de ambasade.1 Dar pe când căuta

1 în februarie 1493 solii lui Ştefan exprimau condoleanţe lui Alexandru

pentru moartea lui Cazimir, cu care ocazie rugau pe Alexandru să îndemne pe fraţii
săi ca împreună să apere creştinătatea contra păgânilor. Ne-a mai spus Dumnealui
Voevodul că din toate părţile păgănitatea vine asupra creştinătăţii - răspunse
Alexandru — şi că doreşte să ne înţelegem acum cu fraţii noştrii împotriva
păgănităfii. Noi deci, ca domn creştin ... ne vom gândi la aceasta împreună cu
jraţii noştri ca să nu fie asuprită creştinătatea din partea păgânităţii (Bogdan
Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II, p. 383-6). Prin ambasadori, trimişi în anii
următori, Alexandru s-a declarat gata la alianţă împotriva oricând inamic ... şi
împotriva tătarilor, nu însă şi împotriva fraţilor domniei sale (Bogdan, voi. II. p.
388). Schimbul de amb-sade în vederea unui tratat de alianţă a fost mai viu în 1496.
Ştefan a căutat desigur prin acest tratat să-l rupă de fratele său Albert, aşa cum
izbutise cu regele Viadislav. Alexandre voia desigur să-l adoarmă pe Ştefan ca
evenimenteje să-l găsească nepregătit.
Noi vrem să ţinem pace veşnică - spun solii lui Ştefan - ... căci am jurat...
ca duşmanii noştri să ajungă sub picioarele noastre şi sub săbiile noastre ... Ne-aţi
vorbit din partea prietenului nostru Ştefan - răspunse Alexandre - Pe ce am spus
cuvântul nostru şi pe ce i-am jurat lui împreună cu boierii din sfatul nostru, pe
aceia noi stăm şi aceia o ţinem faţă de e l ... Ne-aţi vorbit că dacă ar vrea cândva
Ştefan să trimită soli la cuscrul său, la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se
încredinţeze de sănătatea fiicei sale, a marei cneaghine şi a nepotului său. noi să
dăm solilor săi trecere slobodă prin ţara noastră la Moscova şi de acolo îndărăt la
ţara sa. Aceasta noi, la dorinţa prietenului nostru, o facem, dăm solilor săi trecere
slobodă prin ţara noastră până la Moscova ... (Bogdan, voi. II, p. 403 -6) Ai trimis
la noi pe solii domniei tale - răspunse Alexandre - pe vornicul Giurgea şi pe
diacul Matiaş şi ne-ai amintit să facem cu tine prietenie şi pace veşnică, după
vechiul obicei între noi şi ţările noastre, cum a fost cu mult înainte de aceasta între
strămoşii noştri. Deci noi aducându-ne aminte de faptele vechi, cum strămoşii
 Ştefan cel Mare 205

să producă diversiune prin proiectul de alianţă, el pregătea în cel

mai strict secret atentatul contra lui Ştefan.
Cât de sever a păstrat Alexandru secretul, se vede din
răspunsul, pe care l-a dat dietei litvane, când i s-a pus întrebarea
asupra expediţiei. Aş arunca şi cămaşa de pe mine în fo c -
răspunse Alexandru - dacă ea mi-ar destăinui gândurile.'
Acelaşi strict secret l-a păstrat şi regele Albert, care
spusese tuturora că expediţia e îndreptată contra turcilor.
Când pregătirile de război erau aproape terminate şi regele
se afla la Przemisl, s-a răspândit zvonul că expediţia nu e
îndreptată contra turcilor, ci contra Domnului Moldovei cu scop
ca să-l alunge şi să aşeze în locul său pe Sigismund.
Episcopul Creslau s-a prezentat atunci regelui ca să-l
convingă să nu facă război unui principe atât de strălucit, care a
învins pe regele Matiaş şi pe sultanul Mahomet, ca să nu se
întâmple vreo nenorocire Poloniei.
Mi-aş arde cămaşa de pe mine - ar fi răspuns regele după
Wapowski - dacă aş şti că cunoaşte planurile mele cele mai
secrete. Pleacă deci şi nu mă mai plictisi. Treaba ta e să
îngrijeşti de cele sfinte, nu să cauţi să ştii ce războaie să port

noştri au avut prietenie şi iubire cu strămoşii tăi, cu cei dintâi Voevozi, am jăcut,
după dorinţa ta, pace veşnică şi prietenie cu tine şi spre aceasta am dat scrisoarea
noastră solilor tăi şi am trimis-o prin ei şi am întărit-o prin jurământul nostru
dinaintea solilor tăi, împreună cu toţi boierii sfatului nostru ... Dar tu, prietenul
nostru, să binevoieşti a ne da şi tu scrisoarea ta în acelaşifel, cu aceeaşi măsură şi
cu aceleaşi cuvinte şi cu toţi boierii sfatului tău înaintea acestor soli ai noştri; iar
scrisoarea ta să binevoieşti Domnia ta a ni-o trimite cu pecetea cea mare a ta şi cu
peceţile boierilor din sfatul tău, tot prin aceşti soli ai noştri (Bogdan, voi. II. p.
407). Pe când scria aceasta, Alexandru era deja înţeles cu fratele său Albert să-l
piardă pe Ştefan.
1Fischer Răsboiul din 1497, p. 6.
206 lo a n U rsii

sau pe care inamici să-i atac. (în acelaşi sens se exprimă

Miechovita).
La 17 iunie 1497 regele Albert se afla cu armata la
Lemberg,1 unde se opri mai mult timp ca să facă toate pregătirile
necesare pentru o expediţie atât de importantă şi atât de
primejdioasă. Abia la 9 august" ajunse cu tabăra în apropiere de
Nistru.
Ştefan i-a trimis întru întâmpinare pe vistiernicul Isac cu
multe daruri. Craiul primi darurile cu dragă inimă - scrie
Letopiseţul de la Bistriţa - şi trimise cu pace pe soli îndărăt la
Domnul Ştefan Voevod spunându-i din nou cu înşelăciune că se
duce împotriva turcilor. Regele trimise din nou soli, împreună
cu lsac, la Ştefan - scrie letopiseţul - desigur ca să repete
versiunea cu intenţia regelui de a recuceri cetăţile dc la turci.
Ştefan a făcut solilor lui Albert primire frumoasă. Iar domnul
după ce îi ospăta bine - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - ii
trimise îndărăt cu cinste la ale sale.
în curând însă Ştefan a aflat prin spioni că regele Albert n-a
apucat drumul Cameniţei, care ducea spre turci, ci a luat drumul
care ducea în Moldova.
Atunci a trimis din nou pe vistiernicul Isac împreună cu
logofătul Tăutul cu multe daruri ca să afle gândul lui Albert.
Solii au găsit pe rege la Nistru şi l-au întrebat dacă vrea să intre
în Moldova ca prieten sau ca inamic. Dacă ar fi voit să meargă
contra turcilor, atunci trebuia să apuce alt drum mai scurt şi în
acest caz Domnul lor s-ar fi unit cu polonii contra turcilor. Dacă
însă vine ca inamic, Domnul va căuta mijlocul să facă pe poloni12

1 Regele dă document din Lemberg la 17 iunie (Acta Grodzkie).

2 Starodavme Prawa polskiego Pomniki L VII Acta expeditiomim
Betlicatliim Palatinatus Calisiensis el Posnansiensis in Valachos el Turcas a.
1497 ed. Mich. Bobrzynski Cracovia 1882, p. 24. [78]
 Ştefan cel Mare 207

să regrete. Regele Albert, drept răspuns, a aruncat masca, care îi

acoperise până acum gândurile şi, contra dreptului ginţilor, a
trimis pe solii lui Ştefan la închisoare în Lemberg.1
Şi iarăşi, mai ales după vorbele lor mincinoase - scrie
letopiseţul - trimise Domnul Ştefan soli la craiul pe
credincioşii săi boieri Tăutul logofătul şi Isac vistiernicul cu
multe şi mari daruri. Şi astfel craiul trecu răul Nistru pe la
Milmlcea (Mihălceni) cu toate oştile sale şi veniră până la
Colmani, la marginea tării Moldovei şi acolo prinseră pe solii
Domnului Ştefan Voevod şi îi trimiseră la cetatea Leovului.12
Prin acest act arbitrar, contrar dreptului ginţilor, regele
Albert îşi dădea pe faţă planul, ţinut până atunci secret. Abia
acum a fost masca aruncată.
Arestarea solilor dădea lui Ştefan dovada materială a
intenţiilor regelui Albert şi îi oferea în acelaşi timp motiv ca să
ceară ajutor de la ardeleni şi dc la turci.
El n-a întârziat, pe lângă aceasta, să-şi mobilizeze ostaşii
şi să ia toate măsurile de apărare, pe care i le-a indicat geniul
său militar. Şi de astă dată eroul, îmbătrânit în luptele pentru
apărarea ţării sale, a ştiut să facă faţă unor greutăţi, care
păreau de neînvins. Şi acum şi-a făcut un plan genial de
apărare. Pentru ca să poată păstra contactul cu oştile ardelene,
pe care le aştepta să sosească prin pasul Oituzului3 şi cu cele

1 Wapowski, op. cit., p. 25. E confirmat de analele noastre şi dc analele

mtene.
2 Arestarea solilor a trebuit să aibă loc după 21 august, căci la această dată
Albert se afla cu oastea la Sniatyn (Bobrzynski, op. cit., p. 70), iar la Coţmani a
trebuit să ajungă în zilele următoare.
3 La 9 septembrie 1497 Bartolomeu Dragfi, voievodul Ardealului, se afla
cu oştile la Braşov, în drum spre Moldova. în aceeaşi zi se afla la el solul lui
Ştefan. Domnul Moldovei - scrie Dragfi către sibieni - ne cheamă cu toate oştile,
208 lo a n U rsii

turceşti1 şi muntene,*12 el şi-a ales ca loc de concentrare şi de

manevră oraşul Roman. [79]
Această alegere a fost cât se poate de nimerită, căci i-ar fi
dat posibilitatea de manevră, în cazul că polonii ar fi asediat
Suceava. In acelaşi timp constituia o admirabilă bază de
apărare.
Imediat după ce a aruncat masca şi a dat cărţile pe faţă
prin arestarea solilor moldoveni, regele Albert a ţinut un
consiliu de război pentru discutarea planului cuprinderii
Moldovei. Unii au propus asediul Hotinului, pentru a păstra
legătura cu Polonia, dar a învins părerea ca armata polonă să
asedieze şi să cuprindă Suceava.3 Aceasta era de altcum,
consecinţa firească a ţintei războiului, care era înlocuirea lui

pe care Ie avem cu noi in Iara Moldovei şi chiar azi om ul său. prin cure ne
cheamă, se află ia noi. Dragfi cere sibicnilor să-i trimită de urgenţă tunuri şi
muniţii (Hurmuzaki-Iorga, voi. XV, p. 147).
1 Ajutorul turcesc e confirmat de aproape toate izvoarele contemporane.
Astfel Letopiseţul de la Bistriţa scrie că Ştefan a avut 2000 de turci Dc asemenea
Miechovita, care însă specifică că erau mercenari: A Turcis praedo conductis. ah
Hungaris Septemcastrensibus ei Transilvaniae. Tot aşa Wapowski: Cum ingetuiis
cOpiis Turcorum, Tartarorum, Ungaromm: Mulctanorwn ... (p. 29). în acelaşi chip
se exprimă Unrest: Der Kunig ten im antwort er wer w ider d y Turcken auskomen
... Das tel der Weda (Ştefan) den Turcken liaimlich zu wissen ... and pat tun Hillf.
Da kamen ym zu Hillfain gross Volk der Turcken (Atunci i-a venit în ajutor o mare
armată de turci. Iorga Acte şi fragmente, voi. III, p. 100). Scrisoarea lui Neydegk
vorbeşte de asemenea de ajutorul sosit lui Ştefan dc la turci. Exagerează însă cu
totul numărul de 20.000 (Iorga Acte şifragmente, voi. III, p. 100).
Ajutorul turcesc e confirmat şi de Tubero şi dc Analele rutene (Scriptores
rerum Polonicarum, voi. II, p. 304 şi de regele Albert în des amintita instrucţiune:
coniuctis sibi Turcis...).
2 Ajutorul de la Radu Domnul Munteniei, e arătat de Letopiseţul lui
Azurie şi Wapowski.
3 Wapowski, op. cit.
 Ştefan cel Mare 209

Ştefan prin Sigismund. Pentru acest scop trebuia să fie cuprinsă

Capitala, unde Sigismund avea să fie instalat. Albert conta
desigur pe defecţiunea boierilor.
Regele Albert s-a îndreptat astfel spre Suceava. La 28
august se afla lângă Prut,1 iar la 24 septembrie armata lui, în
număr de vreo 100.000 de luptători,12 îşi fixa tabăra lângă
capitala Moldovei.3
Ştefan, după ce-a lăsat străjile sale să supravegheze şi să
hărţuiască pe puternicul său inamic, a părăsit Suceava încă de la
27 august, pentru a lua comanda oastei, care după Wapowski era
formată din vreo 40.000 de ostaşi.

Asediul Sucevei

La 26 septembrie toate pregătirile pentru asediu au fost

terminate. înspre seara acelei zile polonii au început bombardarea
cu tunurile grele. Două din acestea erau de o mărime extraordinară,
căci unul a fost tras de 40, altul de 50 de cai. Ziua şi noaptea
polonii izbeau puternicele ziduri ale cetăţii. Dar acestea rezistau,
cum rezistă stâncile valurilor furioase. Cetatea era foarte bine
aprovizionată iar moralul apărătorilor era cât se poate de ridicat,
ceea ce a trebuit să producă multă dezamăgire regelui, care contase
pe sprijinul secret al boierilor. Medicul regelui Albert, Miechovita,

1Bobrzynski, voi. VII, p. 70.

2 într-o scrisoare din Prusia se dă 100.000 ostaşi (Iorga Chilia p. 310). în
altă scrisoare se vorbeşte de 120.000 luptători (Iorga, op. cit., p. 307).
3 Letopiseţul de la Bistriţa : Şi astfel craiul leşesc veni cu toate puterile
sale Ia cetatea Sucevei, duminică în 24 a lunii lui septembrie. 24 septembrie cade
în 1497 într-adevăr duminica. Data e deci exactă. De altcum e confirmată de
documentele date de regele Albert. La 25 septembrie Albert da un document de
lângă Suceava (Circa civitatem Soczcnva publicată de Bobrzynski, op. cit., p. 26).
210 lo a n U rsu

scoate în relief vitejia şi moralul ridicat al celor asediaţi. în cronica

sa, care ni s-a păstrat nefalsificată,1 el arată prin cele mai plastice
cuvinte modul cum îşi băteau joc moldovenii din cetate de
asediatorii poloni.
Cetatea era întărită cu garnizoană puternică - scrie
Wapowski - şi se apăra cu vitejie. Zidul, care se dărâmapeste zi,
era reparat peste noapte de ostaşii din garnizoană. Odatăs-afăcut
în zid o mare spărtură, pe care moldovenii au reparat-o cu lemne
tari de stejar, cu pământ şi cu alte obstacole, căci şi ei aveau
tunuri şi alte multe instrumente de război.
A venit şi Albert cu multă putere. Mult a săpat la cetatea
Sucevei - se scrie în notiţa de pe evanghelia de la Neamţ - şi n-a
putut lua cetatea ...12
Pe când moldovenii din cetatea asediată aveau moralul cât se
poate de ridicat şi respingeau cu succes toate atacurile polonilor,
aceştia erau în schimb demoralizaţi şi descurajaţi. Căci din
momentul ce au pus piciorul pe pământul Moldovei, au fost apucaţi
de frică. După ce au năvălit în Moldova - scrie Miechovita.
medicul regelui Albert - i-a cuprins o frică şi groază atât de mare
(tantus metus et tremor) - încât adesea mulţi poloni erau puşi pe
fugă ruşinoasă de puţini moldoveni. Şi ajutaţi de noroc, sau ii
ucideau, sau îi luau prizonieri. ... însuşi Ştefan pe cei mai mulţi
prizonieri îi spinteca la burtă şi le scotea intestinele ca să vadă ce
au mâncat ... pe alţii îi spânzura şi îi tăia bucăţi. Pe alţii îi ucidea
cu moarte îngrozitoare. ... Din această cauză polonii strigau către
regele Albert ca să se întoarcă acasă ... [80]

1 Deoarece medicul a arătat adevărul fără înconjur, cronica lui a fost

cenzurată şi schimbată. Abia în timpurile din urmă s-a publicat textul necenzurat
şi nefalsificat.
2 Iorga C ontribuţii la istoria bisericii rom âne (Analele Academiei
Române 1911).
 Ştefan cel Mare 211

Pe când polonii erau demoralizaţi, moldovenii se apărau, din

contră, cu cea mai mare vitejie. Şi de data aceasta eroul a dat
ostaşilor săi acea transfuzie de energie şi sugestie puternică, care
concentrează energiile, le electrizează şi le duce la victorie.
Lăsând la graniţa de nord străji ca să hărţuiască pe inamic, el
s-a retras Ia Roman, din care a făcut bază de apărare.
O parte din primii prizonieri poloni, au fost trimişi sultanului
drept dovadă materială a atacului lui Albcrt, iar pe de altă parte n-a
întârziat să ceară ajutor de la ardeleni, munteni şi de la turci. Până
la sosirea acestora, el a luat toate măsurile indicate de strălucitul
său geniu militar.
Lăsând apărarea Capitalei în sarcina garnizoanei asediate, el
a manevrat atât dc iscusit cu oastea concentrată la Roman, încât în
decurs de trei săptămâni a izbutit să taie toate legăturile regelui
Albert cu Polonia şi să-l strângă între focul vitejilor apărători din
cetate şi între puternicul cleşte al oastei sale de manevră. Rolurile
au fost astfel în curând cu desăvârşire inversate. Din asediator, cum
fusese la început, regele Albert a ajuns în curând să fie înconjurat
din toate părţile de oştile lui Ştefan. Căci moldovenii au ocupat nu
numai căile de retragere spre Polonia, dar au devenit stăpâni pe
toate drumurile, care duceau la Suceava şi au împiedicat pe poloni
să se aprovizioneze. Prin lupte mici şi hărţuieli continue ostaşii
regelui Albert au fost puşi în imposibilitate să caute proviant.
Foametea n-a pumt fi astfel înlăturată. Ea a completat
demoralizarea năvălitorilor.1

1Wapowski: Ştefan în acelaşi timp nu se odihnea, ci acelora care umblau

după proviant le făcea adesea toate greutăţile şi adesea se lupta cu ei, iar
drumul, care ducea în Polonia, şi prin care aducea proviant în tabăra regelui, l-a
închis cu numeroasă cavalerie şi a pus mâna pe toate celea, încât tabăra regelui
polon părea că este blocată şi din cauza aceasta a început să se simtă foametea.
Intr-acea au sosit trupele puternice ale turcilor, tătarilor, muntenilor, ungurilor
şi secuilor ... Bazat pe ajutorul acestora Ştefan a devenit şi mai agresiv fa fă cu
212 lo a n Ursu

Pe când regele Albert s-a văzut înconjurat şi redus la

foamete, Ştefan din contră a primit ajutor de la unguri, munteni
şi turci. Voievodul Ardealului sosise cu 12.000 ostaşi, iar
sultanul i-a trimis un ajutor de 2000 turci. Cu ajutorul acestora el
a reuşit să înfrângă toate asalturile, pe care le-au dat polonii, ca
să-şi facă drum pentru strângerea proviziunilor. Nu-i mai
rămânea regelui Albert altă scăpare din groapa în care căzuse,
decât să facă pace. Voievodul Dragfi, care a avut mandat de la
regele Vladislav în acest sens, a întins regelui funia de scăpare
din abisul, în care s-a aruncat singur. El a făcut, cu
consimţământul lui Ştefan, care îi era cuscru,1 intervenţie pentru
pace.

Armistiţiul

Domnul Moldovei, care devenise stăpân pe situaţie şi

prinsese pe poloni în puternicul său cleşte, s-a lăsat cu greu
convins ca să suspende ostilităţile pentru încheierea păcii. Şt I-
au rugat Birtoc pe Ştefan Voevod pentru pace - scrie Letopiseţul
lui Azarie - şi Domnul Ştefan Voevod abia i-au Jacul voia
pentru pace.
Şi astfel Voevodul Birtoc întrebă pe Domnul Ştefan
Voevod - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - dacă vrea să-l împace

tm p ele, ca re m ergeau după proviziuni ... Ajutorul trimis de Radu Domnul

Munteniei e confirmat de Letopiseţul lui Azarie: Ş i RaduI Voevod. i-a trimis
a ju to r ş i d e la îm păratul Baiazet i-au venit ajutor.
1 Analele contemporane ale Moldovei scriu că Dragii, numit de ele B
era cuscru cu Ştefan. Să fi luat Alexandru, fiul lui Ştefan în căsătorie o fală a
voevodului Ardealului ? Altă explicare nu e posibilă. [81] Mediaţia ungurilor e
confirmată de scrisoarea din Prusia (Iorga Chilia şi Cetatea Albă. p. 312): Des
K o n ig s von U n g a m B otschaffu eynen Frieden zu maclten.
 Ştefan cel Mare 213

cu craiul leşesc, iar Domnul făcu pe voia lui să se împace şi aşa

trimise Birtoc pe solii săi la craiul leşesc cu vorbă ca să meargă
el însuşi la crai, şi astfel se duse la craiul şi îi împăcă pe ei, dar cu
făgăduiala ca să se întoarcă pe aceeaşi cale pe unde veniseră. [82]
Condiţia principală, pusă de Ştefan a fost ca polonii să se
întoarcă pe aceeaşi cale, pe care au venit. De ea aminteşte şi
cronicarul polon Wapowski, dar în formă de avertisment făcut de
Ştefan regelui, înainte de ridicarea taberei, ca să nu se întoarcă
pe alt drum, decât pe acela, pe care venise. înainte de ridicarea
taberei de la Suceava - scrie Wapowski - a trimis Ştefan vorbă,
ca regele să-şi îndrepte oştile ... polonilor pe acelaşi drum pe
care veniseră...
Acest avertisment e fără îndoială în legătură cu clauza
principală a armistiţiului, arătat în mod atât de precis de analele
Moldovei.1
Cum se explică această clauză impusă de Ştefan ? Deşi n-avem
izvoare, care să arate motivele, care au făcut pe Ştefan să ceară
această condiţie, totuşi pare că s-ar putea explica nu numai prin
dorinţa de a nu mai da ocazie polonilor să prade altă parte din ţară,12
ci mai ales prin dorul de a găsi un prilej, care să justifice pedepsirea
acelora, care au pus la cale atentatul contra lui. Nu urmărise regele
Albert alungarea şi înlocuirea lui prin Sigismund ? N-a căutat
regele Poloniei să-l prindă în cursă prin înşelăciune ? Nu s-a folosit
de tirada cruciadei contra turcilor ca să-l poată pierde cu mai multă
uşurinţă ?

1 Pray. Annales regni Hungariae, voi. IV, p. 272: Induciae in lias

conditiones: Albertus sine maleficio eadem, qua venerat, via in Poloniam
redirel...
2 Cauza pentru care Ştefan a atacat pe poloni în codrul Cosminului a fost,
după Letopiseţul lui Azarie, întoarcerea regelui pe unde era tara întreagă; cf.
Pray, voi. IV, p. 272: Ea itineris ratio cum contra quam conuentun erat.
214 lo a n Ursii

Putea să rămână nepedepsită o crimă ca cea pusă la calc de

regele polon, mărturisită de însuşi cronicarul Wapowski, care
scrie că războiul polon a fost făcut cu plan necinstit ? (improbo
consilio).
De aceea psihologiceşte se explică greutatea, cu care
Ştefan s-a lăsat convins de ardeleni ca să încheie armistiţiul.
Războiul început pe drept de Domnul meu cu regele
Albert, fiindcă răzbuna nedreptatea sa (quia ulciscebcitur sitam
iniuriam) - zicea mai târziu logofătul Tăutul - ar fi fost
prelungit mult, dacă n-ar f i fost convins prin rugăminte de
regele Ungariei.1 Vestitul logofăt c confirmat dc Letopiseţul lui
Azarie: Şi l-au rugat Birtoc pe Ştefan Voievod pentru pace -
scrie letopiseţul - şi Domnul Ştefan Voievod abia i-au Jacul
voia pentru pace.
Toate sforţările mediatorilor pentru încheierea păcii, au
rămas cu toate acestea zadarnice, căci Domnul abia s-a lăsat
convins să primească armistiţiu pe câteva luni.123
Chiar şi armistiţiul n-a fost acceptat decât cu condiţia
întoarcerii pe acelaşi drum, condiţie aproape irealizabilă, dat
fiind faptul că regiunea, prin care intraseră era pustiită şi nu
dădea posibilitatea aprovizionării.
Astfel condiţia impusă pare să fi avut ca bază găsirea
prilejului, care să justifice pedepsirea meritată a acelora, care au
pus la cale un atentat atât de odios. Regele Albert văzându-se
împresurat de oştile moldovenilor, redus la foamete.'
demoralizat din cauza nereuşitei atentatului, s-a resemnat să

1 Bogdan, voi. II, p. 476.

2 Wapowski p. 28: S-a discutat in mai multe zile despre pace. dar penirv
că n-au putut să cadă de acord, s-a încheiat armistiţiul pe câteva luni. penlnt ca
in acest timp să se trateze pacea.
3 Durcli Hungers not. (Scrisoare la Iorga Chilia p. 312).
 Ştefan ceI Mare 215

accepte condiţia impusă de Domn, şi fără întârziere a dat ordinul

de plecare.
Ultimul document dat de rege de lângă Suceava poartă data
16 octombrie.1 în aceeaşi zi a încetat asediul, care, după Letopiseţul
de la Bistriţa, a durat trei săptămâni (26 septembrie până la 16
octombrie). Trei zile după aceasta, la 19 octombrie" regele pleca
umilit şi descurajat.
Mândra cetate, care înfruntase cu 21 ani mai înainte fulgerele
sultanului Mahomct, a rezistat şi de data aceasta cu cea mai marc
vitejie. Boierii au făcut zid în jurul eroului şi astfel toate speranţele
nenorocitului rege au fost înşelate. Bravii apărători ai Capitalei'' şi
al mult încercatului pământ al Moldovei, au avut şi dc astă dată
satisfacţia să vadă pc inamicul trufaş înfrânt şi umilit, iar pc
viteazul lor Domn ieşind victorios din cele mai periculoase situaţii.

Dezastrul din Codrul Cosminului

Cu toate că şi-au luat obligaţia să se întoarcă pe acelaşi drum,

pe care veniseră, totuşi polonii au apucat pe altă cale mai scurtă şi
mai bogată în proviziuni. în câteva zile ei au ajuns la oraşul Şiret1*34
(la 22 octombrie), iar la 25 octombrie regele şi-a fixat tabăra
aproape de pădurea de lângă satul Cosmin. Regele s-a aşteptat,
desigur, la un atac din partea lui Ştefan, cu atât mai mult că a
nesocotit condiţia impusă şi i-a oferit prilejul legitimei răzbunări.

1Bobrzynski. op. cit.

" Letopiseţul dc la Bistriţa: In 19 ale lunii octom brie jo ia se întoarse
craiul.
3 Comandantul apărător al Sucevei a fost desigur Luca Arburc, căci îl
găsim în anul 1498 portar al Sucevei (Bogdan, voi. 11, p. 126).
4 Retragerea a început la 19 octombrie. La 22 octombrie regele Albert se
afla aproape de Şiret (Starodaw ne Prawa. voi. Vil, p. 61).
 216 lo a n U rsii

Căci numai astfel se explică paza excepţională şi măsurile severe,

de care vorbeşte Miechovita.
Şi astfel pe când se întorceau şi toate le păzeau (omilia
diligenter custodirentur) - scrie Miechovita - şi polonii mari
treceau pădurea cu regele, care era bolnav şi cu febră (cum rege
fébricitante et aegrotante), polonii mici, mai bine armaţi, veneau la
urmă păzind ariergarda (minores poloni tanquam magis anuali,
postrema custodientes subsequebantur).
Aceste măsuri de pază, arătate atât dc precis de medicul
regelui, erau cu atât mai necesare, cu cât Albert, care uzase în cel
mai înalt grad de duplicitate faţă de Ştefan, nu putea să nu
bănuiască la Domnul Moldovei sentimentul răzbunării. Căci, deşi
acceptase cu mare greutate armistiţiul şi lăsase pe Voievodul
Ardealului să se întoarcă imediat după subscrierea armistiţiului.'
totuşi Ştefan nu şi-a demobilizat armata moldovenească, nici n-a
concediat oştile trimise de turci şi munteni, ci cu forţele sale gata de
război, a urmărit pe poloni, luând în acelaşi timp toate măsurile ca
să le pregătească mormântul. Căci nu mai rămâne îndoială că
clauza cu condiţia retragerii pe aceeaşi cale, era impusă cu rezerva
mentală de a dobândi un prilej legitim ca să-şi satisfacă
sentimentul răzbunării. Cursa12 a fost astfel pregătită cu multă artă
şi măiestrie.
îndată ce-a constatat că polonii au luat alt drum decât cel
indicat, Ştefan care domina situaţia şi îşi avea toată oastea
pregătită, a dat atacul în locul şi la timpul potrivit.

1 Letopiseţul de la Bistriţa: Iar Domnul ... o sp ă tâ n d şi dăruind pe

Voevoditl Birtoc cu multe şi mari daruri îl trimise îndărăt în ţara sa. [83] El
a trebuit să plece curând după retragerea polonilor, căci la 2 noiembrie ii
găsim la Prejmer, lângă Braşov. (Szabo Szekely okleveltar, voi. III, p. 131).
2 însuşi regele Albcrt se plânse în instrucţiunea amintită de cursa, pe care
i-a pregătit-o Ştefan: Insidiis eius voievode circumventi sumus, contra ius et pacta
predictantm condicionum, nomine maiestalis site factarum.
 Ştefan cel Mare 217

In 19 ale lunii octombrie, joia, se întoarse craiul leşesc -

scrie Letopiseţul de la Bistriţa - dar nu porni pe calea pe unde
venise, ci porni pe altă cale pe unde ţara era întreagă. De aceea
s-a mâniat Ştefan Voevod şi gonindu-i în urina lor cu oştile sale
şi cu 2000 de turci, i-au ajuns la marginea Jăgetului de la
Cosmin.1
în dimineaţa zilei dc 26 octombrie*2 regele a părăsit tabăra
din marginea pădurii şi a început marşul prin lungul defileu din
pădurea de lângă salul Cosmin. Ştefan a aşteptat până când
polonii au ajuns pe la mijlocul pădurii. Când a constatat că cca
mai mare parte din oştile polone erau intrate în defileu, iar în
tabăra de lângă pădure rămăseseră trupe puţine, a dat atacul
violent din spate şi din flanc, luând în acelaşi timp măsuri ca
trupe de călăraşi să închidă defileul din partea de nord a pădurii
(dc la ieşire). Panica produsă a fost dc nedcscris. Din cauza
numeroaselor care. a tunurilor şi a drumului îngust, polonii nu
şi-au putut desfăşura forţele pentru luptă şi, în învălmăşeala
produsă, o bună parte din ci şi-au găsit mormântul. Regele
Albert, care sc afla în trăsură, fiind bolnav, dc abia a putut scăpa
cu fuga. A avut însă un moment buna inspiraţie să trimită la
marginea dc sud a pădurii (la intrare), în locul unde fuse tabăra
din ajun, un corp dc cavalerie ca să dea ajutor trupelor din
ariergardă, de la marginea pădurii, caic au fost atacate de grosul
armatei moldovene. Căci Ştefan dase atacul cel mai important în

' Satul Cosmin fusese ocina lui Ştefan, care l-a dăruit mănăstirii Puma: Ş i
am m ai dat a cestei sfin te a noastră m ănăstiri de ta P um a sa tu l n o stn i d e baştină
Cozmimd, in ţinutul C ernăuţilor (Bogdan, voi. 1, p. 336).
2 Miechovita, op. cit.: Iar Ştefan Voevod a m ers asupra-i cu p u tere - se
scrie în notiţa dc pc evanghelia dc la Neamţ - ş i l-a bălul la Cosm in în anul 7005
(1497), iar a l D om niei sa le anul al 40-lea curgător, luna lui o cto m b rie 26. jo i. in
ziua de Sfântul D um itru (lorga. Contribuţii la istoria bisericii noastre. Analele
Academiei Române 1911 p.8).
218 lo a n Ursit

spatele coloanei de sud, desigur cu intenţia ca să împingă pc

poloni în defileu şi să-i prindă pe toţi în cursă. Corpul
cavalerilor trimişi de rege, dând un contraatac violent, a izbutit
să respingă un moment pe moldoveni. Contraatacul viguros al
corpului cavalerilor a permis polonilor din ariergardă,
ameninţaţi cu distrugerea completă, să-şi caute scăparea. Cu
toate acestea cei mai mulţi şi-au găsit mormântul, căci au fost
urmăriţi şi loviţi de ostaşii moldoveni. Chiar mândrii cavaleri
îmbrăcaţi în zale, care daseră contraatacul viguros, s-au văzut
siliţi să-şi salveze viaţa prin fugă.
Cea mai mare parte din nobilimea din Polonia de est şi-a
găsit mormântul în această memorabilă pădure. Foarte mulţi au
căzut prizonieri. Contingentul Cavalerilor Teutoni a fost distrus.
Floarea nobilimii a rămas pe câmpul de luptă.
Toate bagajele şi cea mai mare parte din care au căzut in
mâinile moldovenilor. Toate tunurile grele, cu care ascdiaseră
Suceava, au fost capturate. Aproape toate armele au fost luate.
Cea mai mare parte din steaguri au căzut în mâinile
moldovenilor. Prada a fost dintre cele mai bogate. Prizonierii,
cei mai mulţi au fost ucişi, iar alţii au fost vânduţi ca sclavi.
Mulţi dintre ei au fost duşi în robie de turci, care au cooperat cu
moldovenii.1
Ştefan Voevod a mers asupra-i cu putere - se scrie în
notiţa de pe evanghelia de la Neamţ - şi l-a bătut la Cosmin, în
anul 1497, luna lui octombrie 26, în ziua de Sfântul Dumitru.12
I-au ajuns la marginea făgetului de la Cosmin - scrie
Letopiseţul de la Bistriţa - şi, luând pe Dumnezeu cel de sus in

1 Bătălia e descrisă mai pe larg de Wapowski. Cromer copiază pe

Wapowski; cf. Fischer op. cit.
2 Iorga Contribuţii la istoria bisericii noastre (Analele Academiei
Române 1911 p.8).
 Ştefan ce! Mare 219

ajutor, i-au lovit joia în 26 a lunii lui octombrie şi ...au biruit

atunci Ştefan Voevod şi i-au bătut şi i-au alungat peste făgetul
Cosminului omorăndu-i şi tăinda-i, Fost-au atunci mare moarte
între Leşi din partea armelor moldoveneşti şi toate schiptrele
crăeşti au fost luate şi mulţi boieri şi voevozi mari de ai Leşilor
au căzut acolo şi mulţi ostaşi au căzut atunci şi toate puştile cele
mari (tunurile), cu care bătuseră cetatea Sucevei, au fo st prinse
atunci şi multe altele mici şi mai mici, pe care nu este cu putinţă
a le înşira.
Dezastrul e confirmat de cronicarii contemporani poloni.
Au fost ucişi şi nimiciţi - scrie Miechovita, medicul
regelui, care a fost martor ocular. (Occisi et deleti sunt).
Mulţi chiar din bărbaţii iluştri, au fost ucişi sau luaţi
prizonieri scrie Wapowski. Analele rutene confirmă dezastrul.
Rămăşiţele oştilor sale şi le-a concentrat regele Albert într-
o tabără de lângă satul Cosmin. Ştefan însă l-a urmărit şi l-a
hărţuit necontenit. însuşi Craiul cu ostaşii rămaşi - scrie
Letopiseţul de la Bistriţa - se adunară într-o tabără lângă satul
Cosminului şi de acolo se duseră la Cernăuţi, iar oştile lui
Ştefan mergeau deopotrivă cu ei omorăndu-se unii pe alţii.
Aceste lupte şi hărţuieli, arătate de analele noastre, sunt
confirmate de medicul regelui Miechovita şi de ceilalţi cronicari
poloni. Armata regală, care a mai rămas - scrie Miechovita - a
fost urmărită şi bătută o săptămână întreagă până ce a intrat în
Galiţia.
După ce şi-a ridicat tabăra din acea periculoasă pădure
aşezăndu-şi armata - scrie Wapowski - regele Albert a început
să iasă din Moldova, dar inamicii atacau cu violenţă şi băgau
groază în şirurile dinainte.
220 lo a n Ursii

Cu desăvârşire istovit, ajunse regele Albert la Cernăuţi,

unde îi sosi un ajutor de 1.000 de ostaşi litvani,1 trimişi de
fratele regelui, ducele Alexandru. Sosirea acestui ajutor a ridicat
puţin moralul trupelor istovite şi descurajate.

L upta cu m azurii. Victoria de la Lenţeşti

Pe când regele se afla la Cernăuţi, într-o situaţie disperată,

un corp de cavaleri mazuri" alerga dinspre Sniatyn, ca să
deschidă calea nenorocitului rege. îndată ce Ştefan a aflat de
acest corp, a dat ordin vornicului Boldur ca să-i iasă în
întâmpinare cu o mică oaste.**34
Şi sosi vestea Domnului Ştefan Voevocl - scrie Letopiseţul
de Ia Bistriţa - că mai vine o oaste leşească spre ajutorul
craiului leşesc şi astfel Domnul Ştefan Voevod cheamă pe
Boldur Voevodul său şi ii dete oştile şi-l trimise să întâmpine
acea oaste şi îi porunci să se bată cu ea.
Atunci Boldur luă oastea şi trecu râul Prut şi întâlni acea
oaste sâmbătă seara, iar duminică'1 29 octombrie, răzbiră şi
acea oaste cu mila lui Dumnezeu şi cu norocul Domnului Ştefan
Voevod şi o bătură. Fost-au şi acolo multă moarte în ziua aceea
printre Leşi din partea armatelor moldoveneşti şi căzut-au şi

' Wapowski.
" Wapowski şi după cl Cromer, afinnă că acel corp era fonnat din 600
cavaleri mazuri. Cifra parc însă necxactă, căci analele noastre vorbesc dc o
adevărată oaste.
3 Wapowski şi Cromer afirmă că oastea moldoveană cuprindea 3000
călăreţi.
4 29 octombrie în 1497 cade într-adevăr duminica, ceea cc dovedeşte
exactitatea datelor analelor noastre.
 Ştefan ce! Mare 221

acolo multă oaste leşească în locul ce se cheamă satul Lenţeşti.1

Iar craiul nu ştia de venirea acelei oşti la dânsul, nici de pierderea
ei, dar nici oastea aceea nu ştia de înfrângerea craiului.
înfrângerea acestei oşti, care venea în ajutorul polonilor e
confirmată şi de Wapowski, contemporanul cronicar polon.
înconjuraţi în cele din urmă din toate părţile - scrie
Wapowski - luptându-se în modul cel mai vitejesc, au fost ucişi
până la distrugerea totală.

Lupta de la Cernăuţi

în ziua următoare, 30 octombrie, Ştefan, care a fost desigur

îmbărbătat de victoria de la Lenţeşti, a atacat pe poloni la Cernăuţi
ca să-i împiedice să treacă râul Pn.it.
Lunea în 30 octombrie,12 craiul a fost din nou respins de la
Cernăuţi - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - şi au trecut răul Prut şi
de acolo au fugit cu puţini ostaşi şi de abia au scăpat.
Lupta de la Cernăuţi e confirmată de cronicarii poloni
Wapowski şi Cromer, care arată însă că polonii au fost victorioşi.
Cu toate acestea nu se poate da altă interpretare acestei
contraziceri, decât că polonii, cu mari sacrificii, au izbutit să-şi facă
loc de trecere peste Prut.
Posibilitatea de a trece râul şi scăparea regelui de a fi prins, a
fost considerată de inamicii istoviţi şi demoralizaţi drept victorie.

1 Wapowski şi Cromer dau ca loc al luptei apud Scepnice vicum adică la

Sipinţi. Wapowski n-a fost însă martor ocular şi confuzia s-a putut face cu atât
mai uşor că Lenţeşti era un mic sat necunoscut. Preferăm să dăm crezământ
analelor noastre, scrise din ordinul şi desigur pentru aceste părţi sub controlul
Domnului.
2 30 octombrie 1497 cade într-adevăr lunca.
2 22 lo a n U rsii

în realitate însă campania, pornită cu cele mai necurate

intenţii şi cu cele mai necinstite mijloace s-a terminat cu cel mai
cumplit dezastru, pe care nu se sftesc să-l mărturisească însăşi
cronicarii poloni.
Şi mare şi nemăsurată jale a fost în Polonia din cauza unei
atât de nenorocite întâmplări - scrie medicul regelui Albert -
(Fuitque ingens ac inestimabilis in Polonia de tali casu moeror).
Acest sfârşit nenorocit a avut războiul Moldovei, pornit cu
plan necurat şi puţin fericit, care mai târziu a procurat ocazia
multor nenorociri scrie Wapowski.1
Cronicarul Cromer,12 care a scris câteva decenii mai târziu, în
timpul domniei lui Sigismund, tovarăşul de nenorocire al regelui
Albert, nu ezită să remarce ruşinea şi dezastrul, suferit de regele
Albert în Moldova.
Oastea regelui a suferit o catastrofă - scrie Nucker - cea
mai mare parte au fost omorâţi şi prinşi şi toate carele cu tot ce
aveau în ele au fost pierdute.
In retragere Maeslatea Sa - se scria din Prusia3 - a fost
bătut, după pace, de Domnul Moldovei şi a pierdut vreo 6000 de
care acoperite şi mulţi nobili şi ostaşi pe lângă aceasta. Ai noştri
câţi au mai rămas (adică din Prusia) n-au adus decât cai răniţi şi
armuri sfărâmate.

1 Et bellum Moldavie improbo consilio et parwn feliciter moruni hune

exitum liabuir, quod nmltonun postea malorum occasionali praestitit.
2 Cromer, p. 667: Negligens acceplae in Moldavia ignominiae, ciadisque
nec memor quod Stephanum animosum et ferocem liominent iritasset. Quae res
gravium incomodorum et tnagni luctiis Polonis atque Russis deinceps causa fitil.
Etenim Stephanus accepto ab ipso iniuriam, bellumque sibi imnierito illatum
tdcisci satagens....
3 Scrisoare din Prusia publicată la Iorga Studii istorice asupra Chiliei
şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899 p. 308; cf. p. 309-310, unde se vorbeşte dc
această catastrofă şi pierdere (Dieser Nidderlege und Verlusl).
 Ştefan cel Mare 223

Şi i-au bătut fără milă - scriu Analele nitene' - şi i-au

fugărit până la graniţă, bătăndu-i şi ucigându-i. Şi atât de mare a
fost nenorocirea polonilor, încât abia din zece unul s-a întors cu
Craiul,iar acesta s-a îmbolnăvit din această cauză.
însuşi regele Albert recunoaşte înfrângerea. Acel Voevod -
zicea regele în instrucţiunea dată solului trimis la fratele său
Vladislav123- unindu-se cu turcii şi, ce e mai grav cu ungurii,5
ne-a cauzat nouă mari pierderi în averi şi în ostaşii noştri. (Non
modica domna nobis in rebus et hominibus nostris intulit).
Din masa extraordinară de prăzi, Ştefan n-a întârziat să
trimită o parte sultanului, desigur ca mulţumită pentru ajutorul
în oaste, pe care i l-a dat, ajutor preţuit de analele noastre la
2000 de turci, şi confirmat, iară precizarea numărului, de toate
celelalte izvoare contemporane.4
Prinţul Bogdan - scrie Seadeddin - a ales ceea ce a avut
mai preţios din pradă şi a trimis-o sultanului împreună cu un
număr de robi de la inamic.5

1 Scriptores rerum Polonicanim , voi. II, p. 305. Alexandru, ducele

Litvaniei, care fusese în tratative de pace cu Ştefan a fost împiedicat să ia parte la
expediţia contra lui Ştefan de ţarul Ivan. cuscrul lui Ştefan (A nalele niten e).
2 Lewicki - K ro l Ja n O tbraclu în K w a rta ln ik H isto ry c v ty . 1893. voi.
V II, p. 9.
3 Analele noastre nu pomenesc de unguri, ci numai de 2000 de turci. Ele
afirmă că Dragft a părăsit Moldova imediat după încheierea armistiţiului. Cu
toate acestea Miechowita şi Wapowski afinnă că la lupta contra polonilor (în
Codrul Cosminului) au luat parte şi unguri şi munteni. E posibil ca Ştefan să lî
oprit o parte din ungurii aduşi de cuscrul său.
4 Miechowita, Nacker, Tubero. Wapowski, regele Albert în instrucţiunea
citată, Unrest (Iorga A cte ş i fra g m en te, voi. III, p. 100) şi Neydegk (lorga A t l e ţ i
fragm ente, voi. III, p. 106).
5 Manuscris. Traducere în limba franceză de Galland. Bibi. Naţ. fr. nr.
6074 f.° 141. (Extras Ia Ursu Ştefan cel M a re ş i Turcii).
224 lo a n U rsii

Ca răspuns la aceste daruri, sultanul, ca să-şi arate recu­

noştinţa către Ştefan, a trimis Domnului un cal şi multe pungi,
împreună cu o cucă brodată cu aur.1
în acelaşi timp Ştefan n-a uitat să răsplătească pe vitejii săi
ostaşi şi pe credincioşii săi boieri, care au făcut zid în jurul său
în momentele cele mai disperate şi nu şi-au cruţat viaţa pentru
apărarea ţării şi salvarea Domnului.
în schimb însă şi Ştefan s-a arătat larg şi recunoscător,
căci n-a cruţat nimic ca să-şi răsplătească vitejii. Ca să le dea un
semn al recunoştinţei sale pentru bravura şi credinţa lor, a
adunat boierii şi ostaşii de ziua Sfanţului Nicolae (6 decembrie)
la Hârlău şi i-a ospătat, cinstit şi dăruit.
Iar Domnul Ştefan Voevod trimise toate oştile sate acasă,
fiecare pe la ale sale - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - şi apoi
porunci tuturor vitejilor şi boierilor săi să se adune în ziua de
Sfântul Nicolae la locul ce se chiamă Hârlău şi se adunară cu
toţii în acea zi şi acolo făcu atunci Domnul Ştefan Voevod mare
ospăţ tuturor boierilor săi de la mare până la mic, şi mulţi viteji
făcu atunci şi cu daruri scumpe îi dărui, pe fiecare după
destoinicia sa şi îi trimitea apoi pe la casele lor şi îi învăţa să
laude şi să binecuvânteze pe Dumnezeul cel de sus pentru darul
ce li s-a întâmplat lor pentru că toate sunt cu putinţă numai de
la Dumnezeu.

1 Ibidem: Et le Sultan pour marquer sa reconnaissance lui envoia un

cheval et plussieurs bourses avec un bonnet d'or. De o cucă brodată cu aur,
trimisă în dar lui Ştefan, aminteşte şi d’Ohson în scrierea Tableau général de
l'empire ottoman t. VII Paris 1824: Ainsi qu’un bonnet brodé d ’or, distinction
que Baiezid II accorda en 1497 à Bogdan...
 Ştefan cel Mare 225

Expediţia Iui Ştefan în Polonia

Ştefan nu s-a mulţumit cu distrugerea oastei polone şi

capturarea bagajelor şi armelor, ci a ţinut să răspundă regelui
Albert printr-o expediţie în Polonia.1
Deşi cronicarii poloni prezintă această expediţie ca făcută
în cooperare şi în mod simultan cu turcii,12 totuşi nu mai rămâne
îndoială, că Ştefan a făcut-o independent şi în alt timp decât
turcii. Căci pe când cronicarii poloni vorbesc de ea în mod vag,
analele noastre, din contră, arată în mod precis, timpul când a
avut loc expediţia turcilor (luna mai 1498) şi când a avut cea a
moldovenilor (luna iunie 1498).3
Sultanul Baiazet - scrie Seadeddin - voind să facă pe rege
(Albert) să simtă efectele răzbunării sale, a numit comandant pe
Bali beg, guvernatorul Silistrei, dăndu-i ordin să năvălească în
interiorul statului său.

1 Ca să -fi răzbune pentru războiul ce i l-a jă c u l p e nedrept zice Cromer

(p. 667).
2 Miechovita: Turci, Tartari el Valachi iuncti (p. 262); Wapowski (p. 33):
Enim vero Slephanus palatinus accepte iniurie el depopulate M oldaviae non
immemor ... cum validisim o Valacliorum exercitu ascitis etiam sib i in belii
societatem Turcis a c Tartaris.
J Timpul, în care a avut loc expediţia turcilor (luna mai), e confirmat de
Miechovita, care scrie că la 16 mai a ajuns la Cracovia vestea că turcii au intrat în
Polonia. Seadeddin afirmă că Ştefan a dat turcilor proviant şi tranzit, conform
unui tratat de alianţă. în acelaşi sens se exprimă ambasadorul regelui Albert în
discursul său (Iorga A cte f i fragm ente, voi. III, p. 66). Având însă în vedere faptul
că acesta avea interesul să prezinte pe Ştefan în lumină nefavorabilă, e greu să
punem temei pe afirmările sale.
m. loan Ursu

Bali beg a năvălit în luna mai în Polonia cu 40.000 ostaşi şi a

jefuit-o în mod cumplit. Regele Albert nu le-a putut opune nici o
rezistenţă şi s-au întors nevătămaţi cu cea mai mare pradă.1
Pe când turcii intraseră în Polonia, la începutul lunii mai,
Ştefan n-a mers cu oastea sa decât la 22 iunie, într-o vreme când Bali
beg era desigur plecat.
Ca să-şi răzbune pentru prădarea Moldovei de către regele
Albert din anul trecut, Ştefan a prădat Podolia şi Galiţia până la
Lemberg. Regele Albert n-a avut oaste ca să stea împotrivă şi s-a
întors nesupărat de poloni cu multă pradă în Moldova.
în anul 1498 luna lui iunie în 22 - scrie Letopiseţul de la
Bistriţa - merse Ştefan Voevod în ţara leşească şi o prăda; atunci
arseră şi cetatea Tiribol şi multe averi luară din cetate şi mulţi
ostaşi luară de acolo, care mai apoi cu toţii fură tăiaţi; pe alţii şi
nu puţini îi arseră în cetate; şi cetatea Buceaci a suferit atunci mult
şi cetatea Podhaieţ a fost arsă; iar de acolo prădat ă până la Liov
şi apoi se întoarseră şi trecură râul Nistru de ceasta parte lângă
Halici şi prădară şi de ceastă parte până subt munţi şi arseră şi
pustiim ţara Podoliei şi astfel se întoarseră cu multă dobândă in
ţara lor.
Analele nitene, atribuie lui Ştefan şi prădarea oraşelor
Przemysl, Lancut până la oraşul Kanczug şi apa Wisloka.
Ştefan Voevodul Moldovei, voind să-şi potolească mânia sa
asupra regelui polon - scriu Analele nitene - a strâns armată mare
şi a venit în ţara noastră şi trecând pe lângă Lemberg a înaintat
până la oraşul Kanczug şi apa Wisloka pustiind toate oraşele şi
satele, ca Przemysl, Lancut şi devastând şi alte oraşe a dus12

1 Miechovita, op. cit. Toate izvoarele confirmă faptul că Albert n-a opus
nici o rezistentă.
2 Rosenberger (lorga A c te ş i fr a g m e n te , voi. III, p. 66-67), descrie
devastările şi pagubele făcute. El combină însă expediţia lui Ştefan cu a turcilor şi
aruncă responsabilitatea asupra lui Ştefan.
 Ştefan cel Mare 227

aproape 100.000 de oameni în robie şi i-a vândut tătarilor şi

turcilor.1
Opera de devastare a fost completată de tătari, care au năvălit
în luna iulie şi au dus de asemenea o mulţime de robi şi o mare
cantitate de averi.
în faţa atâtor nenorociri regele Albert s-a văzut silit să ceară
şi de astădată fratelui său Vladislav ca să-i întindă funia de scăpare
din abisul, în care s-a văzut intrat în urma atentatului plănuit, dar
neizbutit în contra lui Ştefan. Mântuirea nu-i putea veni decât de la
Domnul Moldovei, singurul care ar fi fost în stare să oprească
incursiunile turcilor şi tătarilor.' Fără de moldoveni, care aţâţau
neamurile barbare ca să invadeze regatul - scrie Miechovita - nu
putea să fie pace. [84]
Intervenţia la Ştefan nu putea însă să o facă decât regele
Ungariei, care era în termenii cei mai buni cu Domnul Moldovei.
De aceea în faţa pericolului Albert n-a întârziat să ceară ajutorul
fratelui său, care s-a grăbit să trimită soli la Cracovia pentru
încheierea unei alianţe ofensive şi defensive în contra păgânilor.12

1 în cronica lui Ureche se atribuie lui Ştefan atât devastarea localităţilor

arătate de Letopiseţul de la Bistriţa, cât şi cele pe care le găsim in Analele mlene.
Se atribuie astfel lui Ştefan devastarea oraşelor Przemysl, Prevolsca, Radumnea.
Lanţul, Trembolia, Buciaci şi Podhaiţe până la Canciug şi apa Visloka. E totuşi
greu de dovedit, care c partea lui Ştefan şi care e partea turcilor în această operă
de devastare. Greutatea c cu atât mai mare cu cât cronicarii poloni combină
expediţia lui Ştefan cu a turcilor. în Cronica fralrum minorwn (Archiv fiir
Oesterreichische Gescliichle t. 49 p. 418), se atribuie turcilor devastarea până la
Lanţul: Turci omnia oppida sub montibus Hungarie ttsque ad Pnyerosko et
Lanczug exusserunt. Trebuie dat preferinţă analelor noastre, care au date precise.
2 Pray Annales, voi. IV, p. 288: Neque mullo post Sigismimdus, Wladislai
fraţii Budam veniens, quae per nuncios vulgata eram, praesens affirmavit,
Slephanum Moldaviae Vayvodam belii auctorem esse.
22K loan Ursu

Coaliţia contra turcilor

La 1 iulie solii regelui Vladislav se aflau la Cracovia1 şi în

câteva zile s-a redactat actul de alianţă, care a fost iscălit la 13 iulie
1498.1
2
Cea dintâi condiţie a stabilirii alianţei a fost clarificarea
raporturilor dintre regele Albert şi Ştefan. De aceea actul prevede
renunţarea regelui Albert la Moldova şi recunoaşterea lui Ştefan şi
a descendenţilor săi, astfel că amintitul Domn şi succesorii lui să
poată să stea, să trăiască şi să domnească în Moldova şi în
timpurile viitoare în toată siguranţa, aşa cum a fost mai înainte,3

1 Miechovita, op. cit.

2 Actul are data ferici sexta festi sanctae Margaretliae, ccca cc înseamnă
vineri în ziua de Sfânta Margareta, adică 13 iulie. (Actul publicat la Katona
Historia critica, voi. XI, p. 163 şi Uljanickij Materialy p. 149). Uljanickij, şi după
el ceilalţi istorici, au interpretat data amintită (feric sexta festi sanctae
Margaretliae) prin vineri după sfânta Margareta, adică 20 iulie. Interpretarea
exactă e vineri în ziua sfintei Margareta, căci sfânta Margareta în anul 1498 cade
vinerea. Dovadă e nu numai textul clar de mai sus, care nu admite altă
interpretare, ci şi faptul că actul de confirmare al nobililor poloni are data Sabatho
in crastino s. Margaretliae, adică în ziua, care a urmat după sărbătoarea sfintei
Margareta, ceea ce înseamnă 14 iulie (Katona, voi. XI, p. 172). Data
documentului trebuie rectificată astfel 13 iulie.
3 Ita quod ipse Voyevoda et sili successores possint tute et secure in
ipsa Moldavia temporibus futuris stare vivere et dominări sicuti prins. Chiar
acest text confirmă intenţia cc a avut-o regele Albert ca să înlocuiască pe
Ştefan prin fratele său Sigismund, căci numai aşa se explică introducerea
acestei clauze în text. Dacă regele Vladislav n-ar fi ştiut de intenţia adevărată
a expediţiei lui Albert, n-ar fi avut nici un motiv să specifice printr-o clauză
specială ca în viitor Albert să dea pace lui Ştefan şi să-l lase pe acesta să
domnească şi în viitor, aşa cum a fost înainte de război (sicuti prius).
în actul ratificat de regele Vladislav ideea e exprimată într-un chip şi mai
clar: Ut videlicet a modo, in antea, tam ipse Woievoda, quam sui lieredes, et
 Ştefan cel Mare 229

în consecinţă regele Albert se obliga să dea Domnului Moldovei

pace perpetuă (dainus pacem perpetuam).
După ce s-a clarificat acest punct, actul prevede acord
deplin în orice acţiune contra turcilor. Atât regele Poloniei cât şi
al Ungariei, se obligă să nu încheie pace cu turcii, fără
consimţământ reciproc, ci ori să avem pacea amândoi deodată,
ori să n-o avem deloc.
în cazul că turcii ar ataca Polonia cu o armată mică de 10-
12.000 ostaşi, atunci regele Ungariei, avizat cu 2 luni înainte, va
avea să-i trimită în ajutor oştile din Ardeal; dacă însă o armată
mică de turci ar năvăli în Ungaria sau în Moldova, atunci regele
Poloniei e obligat să dea ajutor.
în ipoteza că ar năvăli în Polonia o armată mare turcească,
comandată de sultan sau un paşă, regele Ungariei e obligat să ia
armele şi să pornească contra turcilor, fie că ar da ajutor în
Polonia, fie că i-ar ataca în propria lor ţară. Când turcii ar ataca
Ungaria, regele Albert se obligă să dea ajutor în persoană cu
toate oştile sale.
Pentru o eventuală ofensivă va fi obligatoriu un acord
prealabil.
O clauză specială prevede cazul când Ştefan ar fi consimţit
să dea tranzit turcilor, care ar voi să treacă în Ungaria sau
Polonia. în acel caz Ştefan va avea să anunţe neîntârziat pe
amândoi regii, refuzând în acelaşi timp turcilor orice ajutor sau
proviant. Se mai prevede schimbul prizonierilor între Moldova
şi Polonia, precum şi libertate de comerţ reciprocă între Ungaria,
Polonia, Moldova şi Litvania. [85]

posteri, tu te e t s e c u re in te rra M o td a v ie te m p o rib u s fu tu r is sta re , v iv e r e e t

d o m in ă ri v a le a n t o m n i im p e d im e n to fr a te m a e m a ie sta tis... (Hurmuzaki, voi. II".
p. 411).
230 loan Ursu

Schim barea politicii faţă de turci

După ce a pedepsit pe regele Albert pentru atentatul comis

contra sa, şi a izbutit să-l facă să simtă puterea sa. Domnul
Moldovei nu mai avea interesul să contribuie în măsură mai
mare la slăbirea Poloniei şi la întărirea sultanului, în care n-a
încetat desigur să vadă pe inamicul creştinătăţii şi răpitorul
cetăţilor sale. Interesul său cerea, din contră, ca să se stabilească
un echilibru de forţe favorabil pentru dezvoltarea ţării sale.
Acest echilibru a fost punctul cardinal al politicii sale. Când s-a
văzut ameninţat de liga jagellonică, el a recurs la ajutorul
turcilor ca să-şi poată conserva tronul. După ce a văzut Polonia
umilită şi zdrobită, iar pe inamicul său adus la simţul realităţii, el
n-a stat la îndoială să-şi schimbe în mod brusc politica şi să dea
lovitură turcilor.
Căci deşi n-a iscălit actul de alianţă, cu toate acestea Ştefan a
dat o probă vădită de sentimentele sale creştine cu ocazia retragerii
unei oşti turceşti, care năvălise prin noiembrie 1498 în Polonia.
Această oaste, arătată de izvoarele polone în număr exagerat de
70.000, devastase Haliciul şi Samborul, fără ca să întâmpine
vreo împotrivire. A fost însă surprinsă de un frig excepţional,
care a decimat-o în aşa măsură, că n-au mai rămas decât vreo
20.000. Şi această rămăşiţă a fost întâmpinată de moldoveni,
îmbrăcaţi în haine polone, şi distrusă1.

1 Cenzorul lui Miechovita adaugă vorbind de rămăşiţele armatei

polone: S e d p e r V a la c lii p e r c u s s i s u n t ( C r o n ic a P o lo n o r u m ed. 1521 p. 353):
Wapowski (p. 36): R e s id u a e x e r c itu s T ttr c o r u m p a r s p e r V a la cliia m per
S te p lia n u m p a la tin u m e t M o ld a v o s in m e n tito P o lo n o r u m h a b ilu a lerg o esl
a c r ite r v e x a ta e t c o n tr u c id a ta .... Tot aşa Cromer (p. 699) şi loan de
Comorowo (A r c h i v f u r O e s te r r e ic h is c h e G e s c h ic h tet. 49 p. 422): Palalinus
M o l d a v i a e .. . s u o s a r m a n d o n o m in e P o lo n o r u m .... A n a l e le R u te n e confirmă
 Ştefan cel Mare 231

Domnul Moldovei a cedat stăruinţelor regelui Ungariei 1 şi

şi-a schimbat în mod brusc atitudinea, dând creştinilor o dovadă
materială de sentimentele sale antiturceşli. Atacul contra
rămăşiţelor oastei turceşti formează dovada schimbării politice a
lui Ştefan, care n-a întârziat să primească intervenţia regelui
Ungariei şi să încheie pace directă cu fostul său inamic.
Căci îndată ce a izbutit să aducă pe regele Albert la simţul
realităţii şi să-l forţeze ca să renunţe la proiectul instalării unui
Jagellon pe tronul Moldovei, Ştefan n-a mai avut interesul să
continue luptele contra polonilor şi a revenit la planul
înjghebării unei puternice coaliţii contra turcilor, care formase
idealul vieţii sale. în momentul când ridica din nou armele
contra turcilor, care se întorceau din Polonia, el lucra sub
inspiraţia acestui frumos ideal, care şi-a găsit expresia în
cuvintele memorabile, pe care Ie-a adresat în acelaşi an (1498),
prin solii săi, cuscrului său Ivan, ţarul Moscovei: Toţi craii şi
tcţi domnii creştini, câţi sunt, şi toate părţiie apusului şi toate
ţările Italiei se unesc şi se gătesc şi ar dori să meargă împotriva
păgânilor. Ar fi bine să ai şi tu pace cu creştinii şi să te scoli
împreună cu toţi domnii creştini împotriva păgânităţii.'*12

pe cronicarii poloni: I-a nim ic it (pe turci) ap rig u l Ştefan trim iţâ n d v o rb ă su 'ta m ilu i
că p o lo n ii a u f o s t a ceia c a re t-au strivit (S crip to res r en tm P o lo n ic a n im , vol. II. p.
306); cf. Sanuto D ia rii I I 562: C o m m e turchi habia abitto g ran fr a c a s s o in li p a s s i
tra Valacliia et b en c ité V lachi era et é so tto p o sli p a rte a Turciţi, p u r s i h a v ee a n o
acordato con il re d i P o lo n a a d isp er.d er Turchi.
1 Atât în tratatul dc pace, iscălit de Albert, cât şi în ccl semnat de Ştefan, se
specifică că pacea s-a făcut la intervenţia regelui Ungariei: După voinţa şi
mijlocirea prea luminatului Domn Vladislav se spune în actul iscălit de Ştefan
(Bogdan, vol. II, p. 428). în actul iscălit de regele Albert se aftnnă: Nos inteiventu
Ser-mi régis, germani noştri cl.arissimi. prefeto Srephano Waiwode amico nostro
sincere dilecto, eiusque filiis etfiliorum filiis, onnes offensas, iniurias et damna que
nobis is superioribus annisfeceral dimittimus et din; 'simus.
2 Bogdan, vol. II, p. 411.
232 loan Ursu

Pacea cu polonii. Em anciparea M oldovei de

sub suzeranitatea polonă

în aprilie 1499 se aflau în Cracovia reprezentanţii lui

Ştefan, pârcălabul Hărman şi pitarul Ivanco, care au încheiat
tratat de alianţă cu regele Poloniei, pe care l-au semnat la 16
aprilie. Cum însă acest tratat n-a convenit lui Ştefan, ei a obţinut
alte clauze şi mai favorabile, introduse în actul, pe care l-a
semnat la Hârlău în ziua de 12 iulie 1499.
Acest tratat însemna nu numai sfârşitul ostilităţilor, ci punea
bazele unei coaliţii în contra turcilor, formată din Ungaria, Polonia,
Litvania şi Moldova.
Regele Albert se obligă să uite orice injurie făcută de Ştefan
şi asigură pe Domnul Moldovei că va avea în viitor pace, atât el,
cât şi urmaşii săi, nu numai din partea sa, ci şi cin partea fraţilor săi
Alexandru şi Sigismund. în acelaşi timp se prevede alianţă
reciprocă defensivă în contra inamicilor.
Cum intrarea în coaliţia jagellonică putea să aibă ca urinare o
expediţie de represiune din partea turcilor. Ştefan a obţinut de la
regele Poloniei promisiunea unui loc de refugiu cu familia, boierii
şi tezaurele sale în Polonia, precum şi ajutor pentru recucerirea
ţării.
Alianţa având de scop o cruciadă contra turcilor, actul
prevede în detaliu condiţiunile, în care Ştefan se obligă să ia parte.
Dacă cei doi regi, împreună cu fraţii lor, vor întreprinde în comun o
expediţie contra turcilor, atunci Vladislav va avea să meargă prin
Muntenia, iar Albert cu fraţii săi Alexandra şi Sigismund pe la
Obluciţa. Prin altă parte nu vor putea trece decât după o prealabilă
înţelegere cu Domnul Moldovei. (Prin această clauză Ştefan a voit
să evite încercarea unei curse ca cea din 1497). Numai în aceste
condiţii se obligă Ştefan să ia anuele împreună cu fraţii Jagelloni
 Ştefan cel Mare 233

într-o eventuală ofensivă contra turcilor. Cum însă, după cât

transpiră din act, el prevedea mai curând o expediţie de represiune
din partea turcilor, decât o ofensivă a creştinilor, n-a neglijat să
obţină de la suveranii amintiţi promisiunea că va fi apărat contra
împăratului turcesc şi oştile lui. în schimb Ştefan se obligă să le
dea ştiri despre mişcările turcilor.
Deoarece s-ar fi putut întâmpla cazul ca sultanul în persoană
să întreprindă expediţia de represiune, abilul Domn n-a neglijat să
obţină o supapă de siguranţă care prevede păstrarea păcii cu creştinii,
chiar dacă în mod forţat ar fî cooperat cu turcii contra creştinilor.
Cunoscând trista experienţă a Domnilor Munteniei, care erau siliţi de
turci să coopereze cu ci contra creştinilor, Ştefan a ţinut să prevadă în
tratat o astfel de eventualitate.
Dacă ar veni vreo putere a împăratului turcesc, sau a
sangiacului, sau a supuşilor lui, care să ne silească să le dăm ajutor
Jără voia noasiră, prin aceasta însă credinţa noastră şi credinţa
fiului nostru Bogdan Voevod şi credinţa boierilor noştri şi pacea
încheiată să nu fie călcate cu nici un chip, şi noi să nu fim vinovaţi
de nimic, căci turcilor, pe căt vom putea, le vomfi neprieteni
Tratatul acesta de alianţă ofensivă şi defensivă înseamnă
încoronarea sforţărilor făcute de Ştefan pentru ridicarea ţării sale.
Căci niciodată până acum Moldova n-a obţinut un succes atât de
mare diplomatic, ca prin acest tratat. Pentru întâia oară Domnul
Moldovei e tratat pe picior de egalitate cu regele Poloniei. Orice
umbră de vasalitate faţă de Polonia e înlăturată. Regele Albert
numeşte pe Ştefan amic sincer iubit, şi consfinţeşte astfel de drept
starea de fapt, care exista de mai înainte.
Pe lângă înlăturarea oricărei pretenţii de suzeranitate asupra
Moldovei tratatul prevede clauza favorabilă a apărării lui Ştefan în
contra turcilor de toţi fraţii Jagelloni, fără să impună altă obligaţie1

1Bogdan Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II,p. 433.

234 lo a n U rsii

Domnului Moldovei, decât să raporteze asupra mişcării turcilor.

Căci abilul Domn a prevăzut valabilitatea alianţei cu creştinii, chiar
în cazul unei cooperări constrânse cu turcii. Această clauză
constituie cel mai mare triumf al diplomaţiei moldovene, căci prin
această formulă abilă putea să strecoare nevătămată barca ţării sale,
aşezată între ciocanul de fier al sultanului şi nicovala fraţilor
Jagelloni.
Marele Domn a avut însă satisfacţia sc vadă pe acela, care
voise să-l alunge de pe tron, umilit şi obligai să declare prin tratat că
renunţă în viitor la orice atentat în contra sa şi a urmaşilor săi.
Câtă ironie în jocul forţelor! Regele Albcrt voise o ligă contra
turcilor, formată din statele conduse de fraţii săi cu excluderea lui
Ştefan, şi soarta l-a silit să subscrie actul dc alianţă alăturea de
Domnul Moldovei.
Visul, care l-a torturat atâţia ani, şi pentru care a făcut atâtea
sacrificii, anume coaliţia contra turcilor, şi l-a văzut astfel regele
Albert realizat. Căci coaliţia formată din Ungaria, Polonia, Litvania1
şi Moldova, a devenit în anul 1499 o realitate. însă nu prin excluderea
lui Ştefan, cum visase vanitosul rege, ci în combinaţie cu el.
Prin bravura, dispreţul de moarte şi abilitatea politică excep­
ţională, Ştefan s-a impus fraţilor Jagelloni în aşa măsură, că aceştia
s-au văzut siliţi să-l primească în combinaţia unei coaliţii cu clauzele
cele mai favorabile pentiu Moldova.
Sacrificiile uriaşe, pe care le-a făcut viteazul popor şi marele
erou şi-au dat roadele. Avantajele obţinute prin tratatul din 1499 sunt
o răsplată binemeritată pentru imensele sacrificii, pe care le-au făcut
în atâtea decenii bravii moldoveni şi marele lor Domn, care au avut
mare satisfacţie să-şi vadă străduinţele încoronate cu cel mai mare
succes.1

1 Tratatul de alianţă cu Alexandru, ducele Litvanici, a fost iscălit

septembrie acelaşi an (Bogdan, voi. II, p. 442).
 Capitolul IV

Noi încercări de em ancipare a M oldovei de

tributul turcesc

Refuzul tributului. încercări de emancipare de

tribut şi de recucerire a cetăţilor

Veneţienii începuseră din nou războiul cu turcii, iar papa

Alexandru VI făcea sforţări să înjghebe o ligă puternică.
Expirând armistiţiul în 1500, regele Vladislav nu l-a mai
reînnoit şi a încheiat, din contră, alianţă cu Veneţia .şi cu
Ludovic al XH-lea, regele Franţei, în contra Semilunei. Se
formase iarăşi o ligă contra păgânilor. Aproape toată lumea
creştină era coalizată contra lor. [86]
Această situaţie favorabilă n-a lăsat-o neutilizată viteazul
Domn al Moldovei, fără să încerce din nou scăparea de sarcina
tributului şi eliberarea cetăţilor pierdute de robia turcească, deşi era
în vârstă înaintată şi cu sănătatea zdruncinată.
Regele Vladislav pregătea războiul contra turcilor. Momentul
era favorabil ca Ştefan să-şi realizeze idealul său scump de a scăpa
de tribut şi de a-şi elibera cetăţile. Folosindu-se de starea de izolare,
în care se afla sultanul, care purta războiul cu Veneţia şi era
ameninţat de Ungaria, Ştefan a refuzat să plătească tributul, iar
solului, care a venit să-l reclame, i-a tăiat nasul şi i-a scos ochii. Pe
lângă această manifestare ostilă, Ştefan a dat altă dovadă de revoltă
contra turcilor prin trimiterea vornicului Boldur ca să dea foc Chiliei
şi Cetăţii Albe. Acestea le ştim din însăşi scrisoarea sultanului.1

1 Publicată la Sanuto Diarii, voi. III, p. 1627 în traducere italiană. A fost

găsită la un sclav, care s-a refugiat la creştini în decembrie 1500: A la nobilită de
236 lo a n U rsii

Până acum - scria sultanul către Ş t e f a n înainte de a se fi

împlinit termenul, tu mi-ai trimis zisul tribut şi noi am trimis solul
nostru ca să ia în primire tributul, dar voi i-aţi tăiat nasul şi i-aţi
scos chiar ochii. Darfiindcă aţi făcut astfel aşteptaţi că în curând o
să vedeţi.
Cu toate că au circulat diferite veşti despre ostilităţile lui
Ştefan cu turcii, între care şi aceea că ar fi cucerit trei cetăţi1, totuşi
nu putem să tragem nici o concluzie precisă din aceste izvoare*12.

Bogdan, salute. Cum sil, come liavemo saputo che el nostro homo die liavemo per
scuoder el carazzo. quelle liaveti pigliato et tagliato el naso ct etiam diamdo 4
ochij ei in effeto causa el vorave a saper, quo modo vata in pace о in guerra,
perché sempre, fino presente, avanii che fusse compi il termine tu mandavi ditto
carazzo et nui liavemo mandate el nostro comesso per scuoder et tttor ditto carazzo
et voi liaveti fato taiar el naso et ccn’ar etiam li ochij. Mi: qudlo che tu vădi
chercando, presto tu troveră, a Deo danie, perché nui haveva/но ja le pura a voi et
che non speravimo de far a queslo modo. Ma poi che have i folio cttsi. aspetene die
presto vedcreti....
...E demandado a ray, Carabogdan, perché ca·on tu ha mandate cl
Boldro Vayvoda a corer ad Asprocastro о ver Clieiy (Chilia) a far tal danno a
quelli luochi et etiam liaveti buttă freze brussade per brussar i dini loci; et credo
che con le tuefreze tu vol bntsar Hditti castelli о cou ii tuoi fungi. E che Idio il veda
a cadaun, perché ciô che zerca, presto lo trovo (cf. Tôrténelmi Târ, vol. XIII. p.
278 - 279). Semnificativ c că Boldur e numit voievod, titlu pe care ii dă şi
Letopiseţul de la Bistriţa în 1497.
1 Aceste veşti au fost adunate în Sanuto Diarii. Aşa de exemplu in t. III p.
1920, după o ştire din Cataro de la 16 noiembrie Î500, Ştefan ar fi dismis armata
con..îndată de un fiu al sultanului şi doi sangiaci, care au rămas morii: El
Carabodan, signor di Moldavia, Vlaclio, haver rolo uno fioI dil turco era a quelle
impresa con da sanzachi e ă morţi li died do sanzachi et forzo di le geme, e a pena
il f o l dil signor scampă...; după o ştire din Corfu de la 28 septembrie 1500 ar fi
cucerit de la turci trei cetăţi: El Carabodan e rossi aver rolo al turcho e averii tolto
tre terre. [87]
2 Dintr-un raport al reprezentantului Veneţiei din Buda, din mai 1500,
reiese în mod vag, intrarea în acţiune a lui Ştefan: Tartari é acordă con Turclii et
che il signor Stefano Valacho, Vayvoda di Moldavia, era venuto con esercilo in
campagna (Sanuto, vol. III, p. 288).
 Ştefan cel Mare 237

Ştefan n-a încetat să îndemne pe regele Ungariei la luptă1 şi

se pare că s-ar fi stabilit chiar planul unei acţiuni comune şi
anume ca Ion Corvin să atace pe turci în Bosnia, iar voievodul
Ardealului, împreună cu Ştefan şi cu Radu din Muntenia, să
atace pe turci pe la Semendria12.
La 12 mai 1501 regele Vladisalv a anunţat războiul în mod
solemn. Cu toate acestea el a fost condus cu foarte mare
încetineală, căci Corvin a întreprins expediţia pentru eliberarea
cetăţii Jaicza abia către sfârşitul anului 1501, iar campania
voievodului Ardealului în Bulgaria, n-a avut loc decât în
primăvara anului 1502, când a ocupat Vidinul şi a prădat Nicopole,
de unde s-a îndreptat spre Bosnia, fără a da lovitura simţitoare
colosului turcesc. Ştefan, după toate probabilităţile, n-a cooperat cu
ardelenii, din cauză că a fost reţinut de o armată trimisă de sultan la
Dunărea de jos3 şi mai ales de tătari4, care şi-a luat sarcina să apere
cetăţile contra moldovenilor. [88]

1 La începutul anului 1501 s-au prezentat la Buda 3 soli ai lui Ştefan.

Sanuto Diarii, vol. III, p. 1478: Sono vemiii li ire oratori di Valachi, zoé do di
Stefano Carabodan di Moldavia, con cavalli 70, con presenti al re, et uno dil
transilvano: e par siano venuti per saper la volantă dil re zercha romper al
turclto et la resolution ă fato et hanno auto audientia (Raportul reprezentantului
veneţian).
2 Fessier-Klein Geschiclue von Ungam. vol. III. p. 271; Sanuto, voi. ID, p.
917,1537,1590,1512.
3 Thallôczy és Aldâsy Magyarorszăg melléktartomânyanak oklevéltâra,
vol. II, p. 301: lmperatorem Turcoman magnum manenun gentium, tant versus
Transsilvaniam, quant etiam partes inferiores sub conducta Manchovith misit
(Scrisoarea lui Vadislav din Praga 6 februarie 1502).
4 Ibidem: Tartari similiter duplici exercitu circa neszleralbam el penes
ipsain tnoldaviam consederunt. Muriano în raportul său din Suceava scrie că
Ştefan nu poate face nici o mişcare contra turcilor, căci c împiedicat de tătari
(Esarcu, p. 93): Questo Signor se dubita multo fa r movesta alcuna contra el
Turco perché subito el Tartaro li saria allé spatie.
2M lo a n U rsu

Dacă tu vei reţine Moldova - ar fi zis sultanul către hanul

tătarilor - noi vom avea câmp deschis ca să ieşim în toate părţile
lu m ii.
Deşi ungurii n-au avut mari succese militare, au izbutit totuşi
să smulgă de la sultan o pace generală, favorabilă tuturor aliaţilor.
Tratativele au început către sfârşitul anului 1502, iar în februarie
1503, pacea era anunţată ca un fapt îndeplinit12. Tratatul, redactat la
această dată, a fost ratificat de regele Vladislav la 20 august 1503 şi
prevedea încheierea unei păci pe timp de 7 ani. Ştefan e cuprins în
tratat alături de regele Ungariei, care a obţinut o clauză favorabilă
pentru Moldova şi anume ca sultanul să nu ceară un tribut mai
mare şi alte daruri şi servicii, decât cele prestate până acum. Aceşti
Domni - Ştefan şi Radu - să fie cuprinşi împreună cu ţările lor în
această pace. Tributul, darurile şi serviciile făcute până acum
Maiestăţii Sale Imperiale (sultanului), tot aşa să fie făcute şi în
viitor şi mai mult să nu se aştepte de la ei şi nici să le impună
oarecare amenzi3.
Ambasadorul Veneţiei la Constantinopoi, Andrei Gritti,
afirmă în raportul său că Baiazet a făcut mari dificultăţi în
încheierea tratatului din cauza clauzei cerută de rege ca Ştefan şi

1 Uljanickij Materialy, p. 195. Turcus vuit quod zavolliensis veniret ad

campos Kilte et Byalogrod et dominaretur Walachie, quodque Turcus quatuor
milia cum Malcocz et quatuordecim basschas et duo milia imperatori dare veliet:
Si tu Walachiam tenebis, nobis liberum erit progrcdi ad oimes partes mundi
(1502 mai 12).
2 La 22 februarie 1503 reprezentantul Veneţiei Ia Buda trimitea copia
tratatului (Sanuto, vol. IV, p. 879).
3 Hurmuzaki, vol. II, p. 20: Et terris Moldavie quant etiain Transalpine
cum eorum Waiwodis Kara Bogdan et Radul et cum omnibus filiis el
successoribus eorum ita quod işti Waiwode et terre eorum penes nos regent
Wladislaum in hac pace incluşi inteligantur. Et quod tributum ac mantis el
servieta, que hactenus Cesaree Maiestati soluerent ita et deinceps serviant. el
plus ab eis non expetatur. Neque aliqua calompnia ad eos imponatur.
 Ştefan cel Mare 239

Radu să fie cuprinşi în tratat alături de el. Sultanul n-a voit să

consimtă - raportează Gritti - , pentru că i se părea că nu e
onoare pentru Majestatea Sa ca unul, care era dator să
plătească tribut să nu-l recunoască în mod direct de superior al
său şi iarăşi nu credea că era pentru demnitatea lui ca un
tributar al său să fie numit în capilulaţiune pe partea regelui
Şi de astă dată s-a văzut astfel silit eroul să-şi bage sabia în
teacă, fără să-şi fi realizat visul. împrejurările au fost mai
puternice decât voinţa lui. Nici de astă dată n-a izbutit să scape
de tribut şi să-şi recucerească mărgăritarele pierdute. Sacrificiile
sale au avut totuşi rezultatul că s-au clarificat raporturile faţă cu
turcii, căci s-a obţinut prin tratatul încheiat de aliatul său regele
Ungariei ca să nu se ceară nimic mai mult, nici ca tribut, nici ca
dar, nici ca prestaţii, decât se plătise până atunci. Dintr-un raport
al veneţianului Caroldus din Constantinopol, de la 30 septembrie
1503, se constată că tributul, pe care îl plătea Moldova la această
dată era 4000 ducaţi, pe jumătate ca al Munteniei, care plătea
8000 ducaţi.12
Neizbutând să-şi realizeze visul, din cauza forţelor trimise de
sultan şi mai ales din cauza tătarilor, Ştefan s-a resemnat la reluarea
relaţiilor normale cu turcii, în schimbul tributului, pe care l-a plătit
de aci încolo, fără întrerupere, până la moarte. [89]

1 Alberi Le relazioni degli ambasciatori Veneti seria III v. 29; cf. Relaţia
lui Gritti din 1503 la Sanuto, vol. V, p. 450: Era stă trată la paxe e făli li capitoli
tra il re di Hongaria et il Signor turco per via di Rado et Stefano Valachi,
videlicet questi Valachi di pagar il charazo al Signor senza voler pew di esso re.
2 Raportul lui Caroldus din Constantinopol din 30 septembrie 1503 la
Sanuto, vol. V, p. 464: Sita Excellentia (sultanul) ha de carazzo da’ragusei ducaţi
10 milia, da Stefano Vayvoda de Moldavia ducaţi 4 milia; da Rado transalpin
diclo Calciero ducaţi 8 milia, quai vien ogni anno ad basar la mano al Signor e
se ne ritoma vestito da sua Excellentia.
 Capitolul V

R elaţii încordate cu Polonia

O cuparea Pocuţiei

Pacea încheiată în anul 1499 cu regele Albert n-a avut

darul să rupă ghiaţa şi să şteargă rănile produse dc război. Ea nu
a putut face să se uite trecutul şi să stabilească o armonie
durabilă între Domnul Moldovei şi regele Albert. Chestiunea
Pocuţiei a contribuit în primul rând la aceasta.
In 1388, Petru Muşat, Domnul Moldovei, împrumutase pe
regele Poloniei, Vladislav, cu 3000 de mărci de argint, pe timp de 3
ani, cu condiţia ca să-i fie restituiţi până în 1391, iar în cazul că n-ar
fi achitat până la această dată, regele avea să-i dea ca amanet oraşul
Halici cu provincia (sub provincia se înţelegea desigur Pocuţia).
Cei trei ani însă au trecut, fără ca regele să fi restituit suma
împrumutată. Astfel intra în vigoare clauza, care prevedea trecerea
provinciei în posesiunea Moldovei. Petru Muşat închisese însă
ochii pe vecie înainte de expirarea termenului, iar urmaşul său
Roman n-a putut să o obţină.
Se pare însă că Alexandru cel Bun a primit o parte din suma
împrumutată, deoarece îl vedem în 1411 dând chitanţă regelui
Poloniei numai pentru suma de 1.000 mărci pe termen de doi ani.
în acelaşi act regele Vladislav se obligă, ca în cazul că n-ar restitui
suma de 1.000 de mărci la termenul indicat (adică în 1413), să-i
dea lui Alexandru, Domnul Moldovei, oraşele Sniatyn şi
Colomeea, împreună cu ţara, care se chiamă Pocuţia, ...pe care le
 Ştefan cel Mare 241

va ţinea atâta timp până când noi vom plăti această mie de mărci
argint sau copiii noştri1.
Şi de astă dată termenul a expirat, fără ca datoria să fie
plătită.
Deşi nu se poate constata că Alexandru cel Bun ar fi luat în
posesie Pocuţia încă de la expirarea termenului, totuşi e sigur că în
ultimii ani ai domniei sale Pocuţia a fost a Moldovei. Faptul se
constată, nu numai din afirmarea lui Ştefan cel Mare că a luat în
stăpânire (ara bunicului său (Alexandru), ci şi din actul dat de
regele Vladislav în 1433, din care rezultă că Ştefan, fiul lui
Alexandru cel Bun, a renunţat la Pocuţia şi că această ţărişoară se
afla atunci în posesiunea Moldovei.
După ce a rupt relaţiile cu Polonia, Ştefan a ocupat în 1490
Pocuţia şi a menţinui o parte din ea sub stăpânirea sa, iar cu ocazia
invaziunii din Polonia, în anul 1498, a pus stăpânire pe întreaga
provincie, ceea ce rezultă din scrisoarea regelui Vladislav. Domnul
nu doreşte altceva - scria Vladislav - dacăt ca (acele ţinuturi),
dacă sunt ale sale, să rămână ale sale12.
Pacea din 1499 s-a încheiat, fără ca chestiunea Pocuţiei să fie
rezolvată. Tratatul de pace nu face nici o menţiune la ea.
Bucata de pământ. - zicea Ştefan prin glasul solului său - ,
care se întinde de la Bucovina Galiciului în jos între Nistru şi
Pinini, care de veacuri s-a ţinut de ţara Moldovei şi a fost deslipită
de multă vreme şi cu sila de tara Moldovei, acea bucată de pământ
n-am cuprins-o nici în tratate, nici în jurăminte, ci am lăsat-o la o
parte până ce vafi cercetată3.

1Hunmuzaki, voi. I2, p. 829.

2 Lewicki, voi. 111, nr. 465, Scrisoarea regelui Vladislav către regele
Albert 28 noiembrie 1500: Nihil alinii etiam mmc idem Waivoda optat, quam
quod nos una cum Majestate vestra ad revidendum Was terras panier homines
nostros mitteremus, quod si sue essent, pennemerent sue.
3 Bogdan, voi. II, p. 488.
242 lo a n U rsii

Prin tratatul de pace Ştefan se obligase să dea informaţii

regelui Poloniei asupra mişcării turcilor, iar după iscălirea tratatului
de pace a închis robinetul incursiunilor turceşti prin Moldova in
Polonia.
Şi după ce am făcut pace şi linişte intre noi - zicea Ştefan, -
ne-am silit ca ţara leşască să nu sufere, prin ţara noastră, nici o
pagubă, nici de ta turci, nici de la tătari până acum.
După ce a ocupat în 1498 Pocuţia, asupra căreia avea drepturi,
care decurgeau din actul dat de poloni lui Alexandru cel Bun în
1411, Ştefan s-a folosit de toate mijloacele ca să convingă pc poloni
să-i recunoască acest drept. între altele a căutat să-i înduplece pe
baza serviciilor făcute polonilor contra necredincioşilor.
Dacă vreau să fie cu mine buni şi drepţi vecini - zicea
Domnul - ...atuncea să-mi dea pace in această ţară a meci
(Pocuţia)..., iar in schimb vom da ajutor in contra tătarilor şi altor
păgâni1.
Dacă majestatea sa regească cedează (Pocuţia) - se exprimă
altădată Domnul, - vreau să-i f u de ajutor in contra turcilor şi
lătarilof.
Văd că nu vreţi să vă aduceţi aminte - zicea Ştefan către
solul polon în 1503, - că voi aţi avut de la mine mult bine şi
apărare în contra tuturor păgânilor *.
Din aceste cuvinte ale Domnului rezultă că el pretindea
recunoaşterea de jure a ocupării Pocuţiei, nu numai pe baza
drepturilor din timpurile vechi, ci şi pe baza serviciilor făcute
Poloniei contra necredincioşilor.123

1 Uljanickij, p. 218: ...Estime invicem nos eriimts iuvare contra Tartaros

et alios paganos.
2 Si ista Maiestas sinat, volo esse adiutor contra Titrcos et Tartaros
(Uljanickij, p. 225).
3 Bogdan, voi. II, p. 476.
 Ştefan ceI Mare 243

Procedând în acest chip, el punea în practică un procedeu

întrebuinţat de însuşi regele Albert, care n-a ezitat să ceară
necontenit subsidii dc la împăratul Germaniei pentru apărarea
Germaniei în contra păgânilor.
Ştefan spera să obţină recunoaşterea dc drept a stăpânirii
Pocuţiei din partea Poloniei prin sprijinul diplomatic al ungurilor,
care i-au dat până atunci tot sprijinul diplomatic necesar, iar
ardelenii îi dădeau chiar subsidii în bani1.
De aceea, bazat pc sprijinul diplomatic al acestora. Ştefan a
primit soluţia ca rezolvarea juridică a chestiunii Pocuţiei să fie
încredinţată unei comisiuni, din care aveau să facă parte, pe lângă
moldoveni şi poloni, şi delegaţii regelui Ungariei.
Moartea subită a regelui Albert (17 iunie 1501) a împiedicat
întrunirea comisiunii şi rezolvarea a fost amânată. Nefericitul rege
Albert a închis ochii pe vecie, fără să culeagă alte roade, decât cele
mai crude decepţii. Căci nu numai că nu şi-a putut realiza visul de
a face din Moldova o simplă verigă din lanţul jagellon, dar a ajuns
din contră să vadă cum turcii, tătarii şi moldovenii i-au devastat
ţara, iar în cele din urmă s-a văzut silit să recunoască prin tratat
independenţa Moldovei. Deşi băuse până în fund din paharul
umilinţelor, totuşi înainte dc a închide ochii pe vecie, s-a văzut silit
să sufere noi umilinţe din partea lui Ştefan.
Făcând greşeala să dea azil pretendentului llie, fiul lui Petru
Aron, Albert s-a văzut pus de Ştefan în greaua dilemă: sau să calce
legile ospitalităţii şi să-l ucidă, cum cereau solii Domnului, sau să
poarte război cu Moldova. Deoarece era în pragul războiului cu
Prusia, ca să evite un atac dinspre Moldova, s-a resemnat la
alternativa întâia. A ucis pe llie în faţa solilor moldoveni (1501).
Satisfacţia dată lui Ştefan a fost astfel completă.

1 Hurmuzaki, voi. II, p. 364: Magnifico domino Stephano Wawode

Moldaviensi de contributione Transilvanensi (daţi sunt) 1000jl.
 244 lo a n U rsii

Cât de mare a fost contrastul între începutul domniei regelui

Albert şi sfârşitul acesteia se poate constata din acest fapt, care a
fost o nouă puternică verigă din lanţul umilinţelor produse de
Ştefan. Moartea l-a surprins fără a fi putut vindeca rănile1 produse
de vecinul din Moldova, pe care voise să-l înlăture prin cursă.
Moartea neaşteptată a regelui a împiedicat rezolvarea
chestiunii pe calea proiectată, ceea ce a dat ocazie lui Ştefan să se
folosească de dezorientarea produsă ca să-şi trimită oşti le să facă
prădăciuni în regat. Ţi-ai trimis oştite tale in regat şi l-ai prădat in
lung şi în lat - răspunse regele Alexandru lui Ştefan - , şi n-ai dus
din el numai turme de vite şi alte averi ale supuşilor Maiestăţii
Sale, ci chiar pe însuşi supuşii2.
Cu ocazia soliei trimisă ca să felicite pe noul rege Alexandru,
fostul duce al Litvaniei, solii aveau mandatul să ceară regelui ca să
trimită delegaţi în comisia de revizuire a Pocuţiei. Regele a
acceptat soluţia şi s-a fixat ziua Sfântului Mihail (29 septembrie
1502) pentru întrunirea comisiei. Am pus soroc la ziua s f Miltail -
zice Ştefan prin glasul solului său - , ca să cerceteze acea bucată
de pământ, rugând pe milostivirea sa prea înălţatul crai unguresc
Vladislav să-şi trimită boierii săi, ca la ziua hotărâtă să cerceteze
şi ei, împreună cu noi, acea bucată de pământ şi să ajungem la o
înţelegere asupra ei. La ziua fixată însă regele Alexandru n-a trimis

'Expediţia de revanşă a regelui Albert, pusă de Ureche în anul 1500

martie 11, nu se poate verifica prin alte documente. Cronicile polone nu amintesc
nimic, nici analele noastre. Cu toate acestea Ureche dă detalii ca înaintarea
regelui cu armată până la Botoşani, unde ar fi fost înfrânt de Ştefan şi adaugă că
L e to p is e ţu l n o s tr u m o ld o v en e sc sc r ie d e a c e s t r ă z b o i al lui Ştefan ce au avut cii
L e ş ii la B o to şa n i. O expediţie a polonilor până Ia Botoşani e amintită de Cronica
lu i M a c a r ic în timpul lui Bogdan, fiul lui Ştefan cel Marc. S-ar putea să fie
confuzie.
2 Răspunsul regelui Alexandru (Bogdan, voi. II, p. 457); cf. Bogdan, voi
II. p. 461.
 Ştefan cel Mare 245

reprezentanţi, ceea ce a dat lui Ştefan prilejul legitim ca să

socotească cauza din punct de vedere juridic câştigată şi să anexeze
Pocuţia definitiv la Moldova. Şi am aşteptat acolo multă vreme -
zicea Ştefan - aproape cinci săptămâni şi jumătate, clar din partea
milostivirii voastre n-a venit nimenea. Noi ştim însă ceea ce se ştie
de altfel în toată lumea, că dacă cineva are o asemenea învoială şi
sorocire şi zi hotărâtă şi nu vine la acea zi, el pierde tot dreptul, iar
cine este de faţă la aceea zi. câştigă. Aşa suntem şi noi, că am
câştigat toate dreptatea, de vreme ce este moşia noastră adevărată
şi veche. Şi atunci am pus oamenii noştri în acea ţară.1
Când un sol polon s-a prezentat ca să scuze nevenirea
delegatului polon la conferinţă. Ştefan i-a ţinut în faţa întregului său
consiliu, un limbaj foarte energic": Dacă domnul cardinal e bolnav.
- căci toţi suntem în puterea lui Dumnezeu - au fost totuşi alţi
boieri în regat, care ar ft putut să îndeplinească această misiune.
Din ţara ungurească au venit solii după învoială, dar polonii mă
consideră copil... Ţara aceasta, în care am venit eu - adaugă
Ştefan - e ţara mea că se ţine de Moldova din vremuri depărtate
(ex antiquis temporibus). şi am asupra ei drept sigur şi meritat din
vremurile vechi. Din această cauză am venit în ea ca în ţara mea
proprie. Dacă polonii... vor să fie cu mine vecini sinceri şi drepţi,
atunci să-mi dea pace în această ţară a mea...
Acum vreau să-mi menţin propriul meu (patrimoniu) -
continuă Domnul, - cu preţul pierderii capului meu.
Clucerul Hrincovici şi spătarul Clănău au fost însărcinaţi cu
conducerea provinciei şi darea justiţiei.
Ţara aceea e patrimoniul meu, pe care am primit-o cu
consimţământul regelui Ungariei şi din mandatul lui, - zicea Ştefan12

1Bogdan, voi. II. p. 489.

2 Bogdan, voi. II, p. 460. Dala nu e 25 aprilie, ci 7 octombrie 1502:
(Sanctus Mărci = 7 octombrie).
246 lo a n U rsii

- ...am încredere că Maiestatea regească va da pace ţării mele şi

patrimoniului meu, căci voiesc să o apăr cu preţul capului meu.
Provincia a fost astfel luată în stăpânire în mod definitiv. Trei
mii de ostaşi au fost recrutaţi din ea şi au primit ordin să fie gata în
două săptămâni cu toate armele necesare şi anume călăreţii cu cai,
lănci, săgeţi şi scuturi, iar pedestraşii cu lănci şi scuturi. In acelaşi
timp a luat în stăpânire vămile şi ocnele, peste care şi-a pus oamenii
săi. Rutenii din Pocuţia, care erau de aceeaşi religie cu moldovenii,
au trecut de partea lui Ştefan (vere onmes Rutheni radem ad
Woyerodam)'. Către sfârşitul anului 1502 anexarea Pocuţiei şi
reorganizarea ei după sistemul moldovenesc era fapt îndeplinit.
Regele Alexandru, fiind în război cu ţarul lvan al Moscovei,
cuscrul lui Ştefan, n-a fost în stare să reacţioneze, cu atât mai mult că
a avut să sufere şi un atac din partea tătarilor.
Deşi polonii aveau mare teamă ca Ştefan să nu utilizeze
această situaţie disperată a Poloniei ca să o atace dinspre sud şi să
ocupe oraşele din Galiţia, totuşi Domnul Moldovei s-a mărginit să-şi
organizeze provincia, pe care o considera ca moşie strămoşească.
11 loc să întreprindă expediţia şi să forţeze pe poloni să-i
recunoască de iure stăpânirea asupra Pocuţiei, Domnul Moldovei, s-
a lăsat din contră, înduplecat să accepte un nou termen pe ziua de 2
noiembrie 1503, când avea să se întrunească din nou comisia
formată din poloni, moldoveni şi unguri.
Pe lângă aceasta Ştefan a mers atât de departe cu concesiile,
încât şi-a retras funcţionarii din Pocuţia pe timpul cât avea să se1

1 Bogdan, voi. II, p. 465. Ocuparea provinciei c dovedită şi dc medicul lui

Ştefan, Muriano, care scrie în scrisoarea sa din Suceava. 7 decembrie 15(12
(Esarcu, p. 92): Ha recuperato molii castelli e vilazi da le mau de la majesta del
Re di Poiana questo mexe de octubrio... Dc asemenea c continuată dc scrisoarea
regelui Vladislav din 16 octombrie 1503: Desiderium in causa recuperationis
illius terrae occupatae...pro revisione illius terrae per Stephanum ...occupauic.
(Veresss, voi. I, p. 68).
 Ştefan cel Mare 247

întrunească comisia până la pronunţarea sentinţei. Pe oamenii noştri,

pe care i-am lăsat în acea bucală de pământ, îi luasem pe toţi la noi
- zicea Ştefan - până ce era să se cerceteze acea bucată de
pământ...Din partea milostivirii voastre (Alexandru) n-a venit nici
un om mai de seamă la acea cercetare1.
Până când însă Ştefan a făcut concesii, regele Alexandru, din
contră, a căutat să amâne chestiunea ca să câştige timp până ce va fi
terminat războiul cu ţarul Ivan al Moscovei.
De aceea a cerut o nouă întiunirc a comisiei ca să câştige timp
până ce va dobândi libertatea de acţiune. în consecinţă s-a grăbit să
încheie pace pe 6 ani cu ţarul Ivan. Având astfel mâinile dezlegate,
în loc să trimită delegaţi în comisia care avea să se întrunească la 2
noiembrie 1503, el a convocat pentru ziua de 28 octombrie 1503 pe
consilieri la Lublin pentru graniţele şi rezistenţa, care trebuia opusă
lui Ştefan, Domnul Moldovei12.
în loc să trimită delegaţi în comisie, polonii au luat deciziunea
ca să facă pregătirile necesare ca să readucă Pocuţia din nou în
stăpânirea polonă3.
Astfel când Ştefan a aşteptat cu oştile sale, în ziua de 2
noiembrie 1503, sosirea delegaţilor, a avut o nouă decepţie. Delegaţii
poloni nu şi-au făcut apariţia.
Nu vreţi să vă aduceţi aminte - zicea Ştefan decepţionat
către un polon la 5 noiembrie 1503 - că vouă v-a fo st bine cu
mine şi că v-am fo st vouă scut şi apărare din orice parte
păgână. Cum vă apăraţi acum şi ce aţi pierdut, după ce eu am

1 Bogdan, voi. 11, p. 490.

2 Michovita p. 276: Convocationem in Lublin pro die apostolorwn
Simonis el Judae pro metis el resisienlia opponenda Stepliano Palatino
Valacliiae. Wapowski, p. 52; Cromer, p. 673.
3 Wapowski, p. 52: Ut provincia Pocutia cum Colomea, Stepltani palatini
înde eieclo presidio, ad regnum retraberetur, Moldaviaque escursionibus
infestaretur; Cromer, op. cit.
 248 loan Ursii

încetat să port aceasta pe umerii mei, cred că tu nu ştii, sau

dacă o ştii, nu vrei să o ştii1.
Aţi pierdut această fără - zise logofătul Tăutul către
solul polon - fiindcă domnii voştri n-aufost trimişi ca săfacă
această revizuire, iar la cererea solului ca să înapoieze Pocuţia,
Ştefan răspunse: Să-mi spui mie cauza pentru care aş trebui să
cedez acea ţară, pe care am luat-o cu sabia (gladio accepi)?
Am luat această bucată de pământ, vreau să-mi rămână inie1 2.
în consecinţă Ştefan şi-a trimis înapoi funcţionarii.
Provincia a fost din nou anexată şi considerată ca legată în mod
definitiv de Moldova. E vremea să se puie odată capăt acestei
trebi3, zise Ştefan către regele, prin glasul solului său.
După ce şi-au luat astfel provincia în stăpânire pe baza
dreptului ce i-1 dădea faptul că boierii (poloni) n-au venit la
ziua hotărâtă. Ştefan a încercat din nou să înduplece pe regele
Alexandru să sancţioneze anexarea Pocuţiei şi să pecetluiască
astfel bunele relaţii dintre cele două ţări.
Şi în urma acestora ne rugăm de milostivirea voastră -
zise Ştefan către regele Alexandru prin glasul solului său - ca
de un iubit prieten a! nostru: faceţi milostivirea voastră, pentru
prietenia noastră şi vă lăsaţi de acea bucăţică de pământ,
pentru că din vechime ea a fo st moşia ţării noastre a
Moldovei: întărească-se astfel prietenia şi tratatele, pe care le
avem cu milostivirea voastră şi cu coroana polonă şi umble
solii şi neguţătorii în pace şi în bună voie printre noi, ca şi
până acum4.

1 Bogdan, voi. II, p. 476.

2 Bogdan, voi. II, p. 479.
3 Bogdan, voi. II, p. 491.
it···. 4 Bogdan, voi. II, p. 491.
i
j
 Ştefan cel Mare 249

Cu toate acestea regele Alexandru n-a făcut gestul

aşteptat. Din contră a trimis oaste în Podolia, care, după
afirmaţia lui Wapowski, ar fi făcut chiar incursiuni în Moldova
şi ar fi adus atâtea pagube lui Ştefan, încât acesta s-ar fi văzut
silit să părăsească Pocuţia1.
Cu toate acestea afirmaţia vestitului cronicar cu privire la
părăsirea provinciei de către Ştefan e dezminţită de documente,
căci solii lui Rareş au afirmat, din contră, că Ştefan a stăpânit
Pocuţia necontenit până la moarte’.
Miechovita. care a rămas celebru prin obiectivitatea sa, nu
aminteşte nimic de părăsirea provinciei de către Ştefan. Din
contră el afirmă în mod cât se poate de clar că Pocuţia, pe care
tatăl său a ocupat-o cu puterea şi cu armele, a fost restituită de
Bogdan Vlad regelui Alexandru, crezând că în chipul acesta ar
putea să obţină mai uşor consimţământul pentru căsătoria cu
sora acestuia (quod ut facilius assequeretur districtus Russiae,
iunctos Valachiae quos pater eius vi et annis occupaverat. regi
Alexandro reddidit).
Astfel marele Domn, cu toată vârsta sa înaintată şi boala,
care l-a chinuit, a rămas stăpân pe ţărişoara bunicului său până
la trecerea lui din lumea aceasta, unde n-a cunoscut decât
zbucium şi luptă disperată pentru apărarea ţării şi a credinţei
strămoşeşti.12

1 Wapowski, p. 53: Ut Stephamis... Pokttce... relinquere fiterit coacnts.

Tot aşa Cromer, p. 679: E mtmitiombus Pohicensibus praesidia deducere
coactus sit.
2 Des jetzigen Moldawers vater dasselbe lendly bei weilen seines Lebens
und biss an seinen todt eingehapt Hurmuzaki, voi. II1, p. 156.
 M oartea eroului

Domnul Moldovei, credinciosul nostru iubit - scria regele

Vladislav la 9 noiembrie 1503 către dogele Veneţiei, - e chinuit de
o boală lungă şi a ajuns la grelele bătrâneţe, astfel că chiar viaţa
în viitor îi e nesuferită1 Nu se poate mişca, nici ajuta cu mâinile şi

1 Longa e t d iu tu m a d e lin e a tu r a e g ritu d in e s itq u e h o m o in gravescentis

a e ta lis a d e o u t v e l ip s a v ita s it ia m s ib i o d io s a fu lu r a . (Sanuto D ia r ii, voi. V,
P- 581).
Din această scrisoare reiese că Şefan a păstrat relaţiile cordiale cu
Ungaria până la moartea sa. Regele Vladislav afirmă că Ştefan i-a dovedit
prin fapte necontenit o credinţă fără nici o pată (c a f i d e i o b s e r v a n tia , q uam
e r g a n o s a b s q u e a liq u a la b e re ip s a s e m p e r o s te n d it).

Din alianţa cu Ungaria Ştefan a făcut pivotul politicii sale. Legăturile

politice au fost întărite prin înrudirea cu voievodul Bartholomeu Dragfi,
Birtoc al analelor noastre, care afirmă că era cuscru cu Ştefan, ceea ce nu se
poate explica decât prin căsătoria lui Alexandru, fiul cel mare al lui Ştefan, cu
o fată a voievodului Ardealului, [90]
Obţinerea în 1489 a Ciceului cu cele 60 de sate şi a Cetăţii de Baltă cu
dependenţele ei, care erau adevărate chei de dominaţiune pentru Ardeal, au
contribuit în cea mai mare măsură la aceste bune relaţii. [91]
Aceste teritorii au fost mărite cu satele cumpărate în 1500 de Ştefan în
Ardeal, în judeţul Solnoc-Dobâca şi anume Suciul de jos, Borcut, Maşca,
Văleni, Rohia cu 1500 florini aur (Veress, voi. I, p. 50) şi Gârbou cu 2000
florini (Veress, voi, I, p. 63). Contestaţiile cu privire la Ciceu şi dependenţele
lui, făcute de vechii stăpânitori, au fost înlăturate de Ştefan prin sacrificii
băneşti. Astfel în 1502 a despăgubit pe Sofia Dezofi de Lozoncz cu 400 fl.
aur. în schimbul acestei sume Sofia renunţă la toate drepturile sale asupra
Ciceului şi teritoriilor dependente şi trece toate drepturile ei asupra lui Ştefan şi
fiului său Bogdan (o m n e iu s su u m , s i q u o d e a d e m d o m in a S o p h ia in p raescriptis
c a s tr o C h y c h o e t p e r tin e n tiis e iu s d e m ... in p r a e fa to s d o m in u m Steplianum
V a iv o d a m e t B o g d a n V a id a ... tr a n stu liss e t p le n o iu r e ... (Veress, voi. I, p. 60). în
 Ştefan cel Mare 251

cu picioarele - spunea solul Domnului în Veneţia în decembrie

1503 - dar altcum e sănătos1.
Cu vreo doi ani înainte bătrânul erou ceru amicilor săi
veneţieni să-i trimită un medic. în august 1502 medicul trimis de
ei, Matei Muriano, se înfăţişa la Suceava. Din nefericire însă s-a
îmbolnăvit şi a fost răpit pe neaşteptate de moarte. în scrisoarea
sa către dogele Veneţiei acest vestit medic raporta că Domnul
Moldovei ar fi într-o stare satisfăcătoare cu toată vârsta sa
înaintată, dacă nu l-ar chinui această infirmitate (Prosperoso de
la persona per la etă sita, se questa infirmită non lo havesse
opresso). El spera să-i poată ajuta".
Moartea însă l-a răpit, fără să-i fi putut da lui Ştefan
ajutorul necesar. Când şi-a făcut apariţia la Suceava alt medic
trimis de Veneţia, către vara anului 1504, boala era foarte
avansată. Căci încă din anul trecut, bătrânul luptător nu mai
putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Boala era prea agravată
şi bătrâneţele prea înaintate ca viaţa viteazului Domn să mai
poată fi salvată. Avea picioarele acoperite cu răni (impiagado le
gambe) scria medicul Leonardo de Massari. în această stare*12

1503 toate contestaţiile asupra Ciccului au fost înlăturate şi Ştefan a devenit

stăpânul necontestat p le n o iu re al Ciceului şi dependenţelor (Veress, voi. I, p. 66).
Pe lângă veniturile mari din aceste teritorii Ştefan mai obţinu, din
contribuţia ardeleană (d e c o n trib u tio n e T ra n silva n e n si) 1000 fi. (Hurmuzaki, voi.
Il\p.364).
Ardelenii erau în strânsă legătură cu Ştefan şi i-au dat ajutorul în toate
chestiunile. în special în chestia Pocuţici ungurii i-au dat tot sprijinul diplomatic
posibil. Relaţiile cu ardelenii şi cu regele Vladislav au rămas astfel cordiale până
Ia moarte.
1 Esarcu p. 97: D i Ii p ie d i et d i le m a n n o n s i p o te v a m o v e r n i a ju to r, d il
reslo sta bene.

2 Scrisoarea lui Muriano din Suceava 7 decembrie 1502 e publicată la

Sanuto, voi. IV, p. 735; Esarcu, p. 90.
252 lo a n U rsu

gravă medicul veneţian Ieronim de Cesena, trimis de Veneţia,

asistat de un medic trimis de hanul tătarilor, i-a făcut operaţia
prin deschiderea rănilor şi arderea lor cu fierul roşu1.
Chinurile operaţiei au fost însă zadarnice, căci în ziua de
marţi 2 iulie 1504, pe la orele 4 din zi, marele Domn a părăsit
lumea aceasta12, unde nu văzuse decât suferinţă, zbucium, luptă şi
sacrificii. Conştiinţa lui a putut fi liniştită, căci tot timpul cât a
domnit şi-a făcut din toate puterile datoria. înainte de a închide
ochii a avut satisfacţia să vadă pe fiul său mai marc, Bogdan Vlad,
care îi fusese asociat şi colaborator în zilele de bătrâneţe, ales de
boieri ca succesor. [92] Bătrânul erou a putut astfel închide în
linişte ochii cu cunoştinţa împăcată că frânele ţării au încăput pe
mâini experimentate.3 Plâns de tot poporul, care împărtăşise

1 Se comenzo a largar le piage ...el li eleno il fuogo a le piage (Scrisoarea

medicului Leonardo de Massari din Buda 21 august 1504 publicată la Sanuto, voi.
VI, p. 49 şi Esarcu, p. 102).
2 Data morţii se constată din inscripţia de pc acoperământul dc pc
mormântul lui Ştefan: Ion Bogdan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al tării
Moldovei a înfrumuseţai şi a acoperi! cu acest acoperământ mormântul tatălui său
Ion Ştefan Voevod, carele a domnit în tara Moldovei 47 ani şi trei luni şi carele s-a
mutat la lăcaşul cel veşnic în anul 7012, luna iulie, ziua a 2-a, mărfi în ceasul al 4-
lea din zi. (Malchisedec în Analele Academiei Române, voi. VII, p. 26).
Data e confirmată de analele Moldovei, care dau aceeaşi dată a zilei şi a
lunii (marţi 2 iulie 1504). Ceasul morţii e dat numai de Letopiseţul de la Bistriţa,
care afirmă că a fost al 3-lea ceas din zi. Pe piatra de pc mormântul lui Ştefan
lipseşte data morţii, ceea ce se explică prin faptul că şi-a construit piatra încă fiind în
viaţă şi a lăsat loc gol pentru data morţii, gol, care n-a fost umplut de urmaşi.
Iată inscripţia: Binecinstitorul Domn Ion Ştefan Voevod, din mila lui Dum­
nezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, ctitorul şi ziditonil acestui
sfânt lăcaş, carele aici zace şi s-a mutat în veşnicele lăcaşuri în anul 7... luna... şi a
domnit...(ani)47, 3 1(Kozak,Inschriften, p. 84; Melchisedec, op. cit., p. 16).
3 Medicul Leonardo da Massari raportează din Buda, în cunoscuta-i
scrisoare din 21 august 1504, că boierii văzând că viaţa bătrânului lor Domn nu
 Ştefan cel Mare 253

împreună cu el zilele de glorie şi de restrişte, a fost dus şi

îngropat în mănăstirea Putna, pe care singur şi-a construit-o
pentru odihna de veci a rămăşiţelor sale. Amintirea lui a rămas
înrădăcinată în inima poporului, care i-a păstrat cea mai mare
recunoştinţă pentru sacrificiile şi zelul cu care a apărat pământul
strămoşesc.

mai poale fi salvată, s-au împărţit în două tabere, unii voind pe fiul cel mai mare.
Bogdan Vlad, alţii pc alt fiu care sc afla pe lângă sultan. (Alcuni voleano el fiol
che era a presso di lui, alcuni voleano l'allro clie era a presso el gran turcho).
Domnul voia însă pe fmi cel mai mare (Bogdan Vlad) şi nu pe cel care se afla
lângă sultan. Regele Ungariei însuşi voia pe Bogdan Vlad. Era teama generală ca
nu cumva sultanul să sc folosească de ocazie ca să impuie pe fiul de la
Constantinopol.
Ca să pună capăt discuţiilor şi să lc lase situaţia limpezită. Ştefan ar fi dat
ordin să fie transportat în tabără şi ar fi decapitat pc şefii celor două tabere. Cum
s-a purtat cât a fost în viată şi pe deplin sănătos, tot astfel a dovedit in fa fa morţii
că este şi teribil şi prudent - scrie medicul veneţian.
Boierii au ales astfel pe Bogdan Vlad şi ţara a fost ferită dc lupte civile,
care ar fi dat pretext de intervenţie turcilor.
Leonardo da Massari îşi avea informaţiile dc la medicul de Ccsena şi deci
prezintă în linii generale garanţii dc adevăr. în esenţă cele afirmate de Massari
sunt adevărate, deşi pot fi greşite în detalii. Nu se poate însă contesta cele
afirmate cu privire la cei doi fii, cu atât mai mult că le repetă în mai multe rânduri
şi specifică că însuşi regele Vladislav, suveranul Ungariei, prefera pe fiul cel mai
mare. Massari fiind în capitala Ungariei trebuia să fie bine informat asupra
politicii lui Vladislav. II Re (Vladislav) volea chel fiol qua! e in Moldavia et e il
primogenitofosse signor et non quello ch’e apresso el Turcho.
Dacă cele afirmate de Massari cu privire la cei doi fii sunt adevărate,
atunci nu se poate da altă interpretare decât că fiul, care se afla lângă sultan, era
Ştefan, viitorul Domn Ştefan Lăcustă, care şi-a petrecut cea mai mare parte din
viaţă la turci, care l-au instalat în 1538 pe tronul Moldovei. Acest Ştefan se
numeşte în documentul din 1540 (Ghibănescu Surele şi izvoade voi. I, p. 246) fiu
al lui Ştefan cel Mare.
 Capitolul VI

Colaboratorii

Cu tot geniul, puterea de muncă, simţul politic, vitejia şi

spiritul de sacrificiu, Ştefan n-ar fi putut obţine atâta victorii şi
domni atât de strălucit, dacă n-ar fi avut colaboratori capabili şi
devotaţi. Cu puterea lui de sugestie a concentrat energiile şi le-a
canalizat spre ţintă. Toţi supuşii s-au închinat geniului şi voinţei
sale. Ţara s-a adunat în jurul eroicului Domn cu toate energiile
ei. Fiecare şi-a îndeplinit rolul, în vremurile grele, cu acelaşi
spirit de sacrificiu, pe care l-au văzut la marele lor Domn. După
exemplul acestuia toţi supuşii s-au arătat gata să-şi facă datoria
cu preţul vieţii. [93] Numărul eroilor e astfel foarte mare. Cei
mai mulţi din boieri şi din ostaşi au trebuit să facă minuni de
vitejie ca să poată smulge, în condiţii atât de nefavorabile,
victorii aşa de strălucite de la inamici atât de puternici. Totuşi
numele lor nu e trecut nici în anale, nici în documente. Analele
dau o descriere foarte laconică şi amintesc numai rezultatele.
Eroii, care şi-au sacrificat viaţa şi au îngrăşat cu sângele
lor pământul scump al patriei, au rămas necunoscuţi.
Cu izvoarele, pe care le avem, nu putem arăta în mod
precis rolul, pe care l-au avut diferiţii colaboratori ai marelui
Domn. De aceea ne mărginim să arătăm pe acei colaboratori,
care au lăsat prin faptele cunoscute nouă, urme în istorie. Vor fi
mulţi, ale căror fapte nu ne sunt cunoscute. De aceea ne
mărginim să-i arătăm, după importanţa cunoscută, din izvoarele
pe care le avem.
 Ştefan cel Mare 255

Rol de frunte au avut fiii lui Ştefan, care au fost

colaboratori principali, atât în timp de pace, cât şi pe câmpul de
război. în primul rând a fost fiul cel mare Alexandru.
ALEXANDRU nu e fiul natural al lui Ştefan cu Maruşca,
cum s-a crezut, ci fiul legitim, născut din căsătoria cu Evdochia
din Kiev, pe care Ştefan a luat-o în căsătorie la 5 iunie 1463.
Aceasta se poate constata din faptul că zece luni după căsătorie
apare numele lui Alexandru, citat, după obiceiul din cancelaria
domnească, ca martor alăturea de Domn şi de consiliul său.
Faptul că Alexandru apare în documente zece luni după
căsătoria lui Ştefan cu Evdochia e cel mai sigur indiciu că e
fructul acestei căsătorii1. [94]
A trebuit să fie un fiu demn de marele său tată, care l-a
luat alături de el în luptele grele cu turcii. Educaţia şi-a făcut-o
pe câmpul de luptă, alături de viteazul său tată. Deşi numai de
12 ani, totuşi în momentele grele de la Valea Albă tatăl său l-a
luat cu sine în tabără. Având exemplul viu al tatălui său şi al
boierilor, Alexandru s-a format ca ostaş pe câmpul de luptă, iar
ca om politic la şcoala boierilor experimentaţi în afacerile
statului.

1 într-un document din 1466 Ştefan se exprimă: Pe doamna mea şi pe

copiii noştri de Dumnezeu dăruiţi Alexandru şi Elena (Bogdan, p. 102).
în pomelnicul de la Bistriţa e arătată Maruşca drept mamă a lui
Alexandru. Pomelnicul acesta nu inspiră însă toată încrederea.
între un izvor nesigur şi faptul, constatat din documente al apariţiei lui
Alexandru zece luni după căsătorie, nu putem să stăm la îndoială. El coincide cu
afirmaţia lui Ştefan într-o scrisoare din anul 1471 că fiul său e în etate atât de
fragedă (in tam tenera etate) (Bogdan, voi. II, p. 312) şi cu căsătoria lui în anul
1489 (Veress, voi. I, p. 41) în vârstă de 25 ani. Cneajna, moartă în 1479, e fiica
lui Alexandru cel Bun. Vezi mai departe capitolul Familia lui Ştefan. N-a avut
nici un fiu cu numele Bogdan (vezi Kozak, op. cit., p. 161).
 în bătălia de la Râmnic, fiind în vârstă de 17 ani, a luptat
desigur alăturea de eroii tatălui său. în vârstă de 18 ani, în 1482,
îl găsim la Bacău, unde pare să-şi fi avut reşedinţa,
încredinţându-i-se apărarea şi administrarea părţii muntoase a
Moldovei de sud. Aici îl găsim şi mai târziu, în 1488, în bune
relaţii cu vecinii de peste munţi1, relaţii care sunt întărite prin
căsătoria sa cu fiica lui Bartholomeu Dragfy de Bclthewk. numit
de analele noastre Birtoc şi arătat ca cuscru al lui Ştefan. Ca
voievod al Ardealului Bartholomeu Dragfy a dat mare ajutor lui
Ştefan în momentele grele când a fost atacat de regele Albert.
Alexandru n-a ajuns să vadă cu ochii această dramă, căci la 26
iulie 1496 a fost răpit de moarte în floarea vârstei - în etate de
32 ani - spre marea durere a tatălui său, care a fost lipsit de un
colaborator experimentat. A fost înmormântat la mănăstirea
Bistriţa, alături de strămoşul său Alexandru cel Bun. Pentru
pomenirea lui, Ştefan a dat mănăstirii Bistriţa un loc în Bacău12.
BOGDAN VLAD a fost singurul din copiii legitimi, care a
supravieţuit tatălui său. A fost născut din căsătoria cu Maria,
fiica lui Radu cel Frumos, către sfârşitul anului 1480 sau

1 Scrisoarea către braşoveni din 1488 c scrisă tot din Bacău (Bogdan, voi.
II, p. 379). Tot în Bacău a zidit o biserică în anul 1491. pentru care a comandat un
panaghiar cu inscripţia unnătoarc: loan Alexandrii Voevod, fiul lui Ştefan
Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţârii Moldovei, a făcut acest panaghiar
ca să stea în biserica sa din Bacău (Bogdan, voi. II, p. 380).
2 Bogdan, voi. II, p. 128.
Despre moartea lui Letopiseţul de la Bistriţa scrie următoarele: în anul
7004 (1496) luna lui iulie în 26, marţea (26 iulie 1496 cade într-adcvăr marţea)
răposa robul lui Dumnezeu Alexandru Voevod, fiul lui Ştefan Voevod. fi fu
îngropat lângă străbunul său Alexandru Voevod în mănăstirea de la Bistriţa.
Data 26 iulie 1496 e confirmată dc Letopiseţul lui Azarie. îngroparea lui în
mănăstirea Bistriţa c confirmată dc documentul din 23 noiembrie 1499, prin care
Ştefan face danii mănăstirii ca să focă pomană o dată pc an şi să facă liturghii
pentru Alexandru şi Ana, copii săi (Bogdan, voi. II, p. 152).
 Ştefan cel Mare 257

începutul anului 1 4 8 1 în vinele lui curgea sânge din amândouă

dinastiile româneşti. După tată era moldovean, după mamă era
muntean, ceea ce se reflectează atât de evident în cele două
nume, care sunt expresia cea mai caracteristică a celor două
dinastii româneşti.
La moartea fratelui său Alexandru n-a avut decât 15 ani şi
jumătate. N-a putut umple golul lăsat de fratele său, care
dobândise o lungă experienţă şi se călise pe câmpul de război.
Cu toate acestea a dat desigur ajutorul său preţios în momentele
grele când tronul tatălui său a fost ameninţat de regele Albert.
De asemenea a luat parte la expediţia tatălui său din
Polonia în anul 1498. A crescut astfel în epoca de frământare
când polonii voiseră să piardă pe tatăl său şi Moldova. De la
1498 încoace documentele îi dau titlul de voievod, desigur ca
asociat la domnie. Cu ocazia ocupării Pocuţiei, în zilele de
bătrâneţe şi de boală ale tatălui său, el l-a înlocuit şi l-a
reprezentat".
Medicul Muriano, trimis de Veneţia ca să dea îngrijire
bătrânului erou, îl descrie pe Bogdan în termenii cei mai12

1 Ultimul document, cunoscut dc la Ştefan din 1480, e din 15

septembrie. în el nu e citat Bogdan Vlad. Cel dintâi document cunoscut, în
care e citat, e din 1 februarie 1481. El s-a născut astfel între 15 septembrie 1480
şi 1 februarie 1481. Numele dat dc documente e Bogdan Vlad, două nume, care
arată descendenţa lui din cele două dinastii române: Bogdan a dinastiei tatălui său
şi Vlad a mamei sale. (Vlad e nume muntenesc, - Bogdan, moldovenesc).
2 în documentul din 1499, pe lângă pecetea lui Ştefan, c pecetea lui
Bogdan.
Tot aşa în salvconductul pentru delegaţii poloni, care aveau să ia parte la
consfătuirea de la Colacin fixată pe ziua de 2 noiembrie 1503 (Bogdan, voi. II, p.
469).
De la 1498 încoace nu mai e numit în documente Bogdan Vlad. ci
Bogdan Voievod. [95]
258. lo a n U rsit

elogioşi. Fiul Bogdan calcă pe urmele Domnului, tatăl său -

scrie Muriano din Suceava la 7 decembrie 1502 - e modest ca o
fetiţă şi e om capabil, amic al virtuţii şi al oamenilor virtuoşi, în
etate aproximativă de 25 ani1. A fost desemnat şi indicat ca
succesor12.
CONSILIUL a fost în mâinile de fier ale lui Ştefan un
instrument docil. în documente se afirmă că hotărârile se aflau
în consiliu după sfatul boierilor3. în realitate a dominat voinţa
lui. Toţi şi-au pus experienţa, învăţătura, munca şi chiar viaţa la
dispoziţia marelui Domn. în cele mai grele împrejurări, când
ţara era jefuită de turci sau de alţi năvălitori, boierii au făcut zid
cu sacrificiul vieţii, în jurul Eroului şi au apărat cetăţile cu cea
mai mare vitejie. Toţi au contribuit, după puteri, la apărarea şi la
mărirea ţării. [96]
în fruntea consiliului era boierul cel mai cu experienţă.
Din documente se vede clar cum ajunge un boier din funcţiunea
cea mai de jos după ani îndelungaţi în locuri înaintate până ce
umplea locurile rămase goale ale fruntaşilor dispăruţi.

1 Sanuto, voi. IV, p. 735; Esarcu, p. 92.

2 Nu înţeleg de ce i se dă în manuale numele de Orbul. Chiorul sau
lncrucişatul, cu atât mai mult că afirmarea cronicarilor poloni, care îl arată cu un
singur ochi (monoculus), nu e confinnată de izvoarele noastre. N-ar trebui numit
Bogdan Vlad ca să se deosebească de ceilalţi cu acelaşi nume? Mi se pare o
impietate numirea de Orbul, cu atât mai mult că nu se poate dovedi că a fost orb.
[97]
3 în privilegiul dat negustorilor din Lemberg: SJătuindu-se cu boierii
noştri şi consiliul (Bogdan, voi. II, p. 272). Cu tofi boierii noştri consilieri
(Bogdan, voi. II, p. 425). Cu loji boierii consilieri (Bogdan, voi. II, p. 419). Cu
boieri noştri şi cu consiliul ( Bogdan, voi. I, p. 239). Cu loji boierii noştri
moldoveni şi îndeosebi cu tot consiliul nostru (Bogdan, voi. I, p. 406) cf. Bogdan,
voi. I p. 419, voi. II, p. 261, 272, 301, 441. în documentele latine se numesc
consiliarii terrae Moldaviensis (voi. II, p. 441).
 Ştefan cel Mare 259
în documentele externe în fruntea consiliului apare de
cele mai multe ori logofătul, care în secolul următor a fost
într-adevăr cel mai mare din boieri. Astfel în tratatul de pace
cu polonii din 1459 în fruntea consiliului e cancelarul Dobrul,
iar în tratatele din 1499 logofătul Tăutul. în actele interne însă
în fruntea consiliului era citat boierul cel mai cu experienţă şi cu
merite dobândite prin serviciile făcute Domnului şi ţării.
Astfel în primul consiliu, pe care şi l-a constituit Ştefan
imediat după urcarea sa pe tron. loc de frunte l-a avut Cosma
Şandrovici, adică Cosma fiul lui Şandru, care se găseşte în
consiliul lui Iliaş încă din 1433 (Uljanickij p. 35), al lui
Alexandrei în 1449 (Uljanickij p. 76) şi în al lui Petru Aron. Ca
om cu experienţă şi cu vechime, a obţinut locul de frunte în
consiliul lui Ştefan.
în anul următor a dispărut însă de pe scenă şi locul său e
luat de Manoil Grecin, care e citat la 13 februarie 1458 în
fruntea consiliului.
Când s-a întors Duma Braevici din Polonia, Ştefan i-a dat
acestuia locul de frunte, pe care îl avusese în consiliul lui Petru
Aron, unde ocupase locul al doilea, înaintea lui Manoil, care era
al patrulea. La 5 decembrie 1460 în fruntea consiliului e Duma
Braevici, care îşi păstrează acest loc până în anul 1466 când
dispare de pe scenă. Locul său e luat de Manoil Grecin, până în
anul 1467, când apare în frunte Stanciul Ponici, care era citat în
documente imediat după Manoil. Stanciul păstrează această
situaţie în mod neclintit timp de 12 ani până la 1479 (1467 -
1479). De la această dată în fruntea consiliului se găseşte
Vlaicul, unchiul Domnului, care până atunci îşi avusese locul
imediat după Stanciul. Vlaicul păstrează această situaţie până la
1484, când apare în frunte Zbiera, care avusese mai înainte
locul al doilea, imediat după Vlaicul. Zbiera se găseşte în frunte
până în 1489. Locul său e luat de Neagul, care avusese în
timpul din urmă locul al doilea. De la 1490 însă în fruntea
260 loan Ursii

consiliului e Duma Vlaicovici, fiul lui Vlaicul, vărul primar al

lui Ştefan, care păstrează această situaţie timp de 12 ani, până în
anul 1502. De la această dată în frunte e vornicul Boldur până
în anul 1503, iar de la această dată până la moartea lui Ştefan în
frunte se află vornicul Giurgea.
în prima parte a domniei cel mai preţios consilier a fost
mitropolitul Sucevei, Teoctist, care e citat în foarte multe
documente imediat după Domn.
MITROPOLITUL TEOCTIST a fost sfinţit ca mitropolit de
patriarhul sârbesc din Ohrida, [98] Nicodim, încă din vremea lui
Alexandrei. Fusese mai înainte egumen al mănăstirii Neamţului.
în timpul lui Petru Aron se afla în fruntea consiliului
(Uljanickij p. 87). Când însă norocul armelor a zâmbit viteazului
Ştefan, mitropolitul Teoctist, n-a întârziat să dea binecuvântarea
tânărului învingător şi să-l ungă Domn.
După aceasta s-au adunat toată ţara dimpreună cu
luminatul Mitropolit Kir Teoctist - scriu Analele putnene - şi l-au
uns Domn pe Şiret la locul ce se chiamă până azi Dereptate.
Om învăţat şi cu multă experienţă, mitropolitul Teoctist a
fost un preţios colaborator şi sfetnic al lui Ştefan în zilele grele de
la începutul domniei. în foarte multe documente de la începutul
domniei Ştefan îl citează între martori imediat după el.
în actul de garanţie pentru credinţa lui Ştefan faţă de poloni
din 1462, mitropolitul Teoctist reprezintă clerul, consiliul şi ţara
întreagă. Iată noi Teoctist, Mitropolitul Moldovei - zice el - şi cu
toţi boierii moldoveni, cu duhovnici şi cu mireni, cu bogaţi şi cu
săraci şi cu toţi sfetnicii Domnului nostru Ştefan,... bătrâni şi tineri
şi cu toată ţara mărturisim... că în veci nu ne vom despărţi de
domnia sa craiul..., ci vom ţinea, ca iubitul nostru Domn Ştefan...
să fie credincios şi plecat... domniei sale craiului şi sfintei sale
coroane leşeşti...şi-l vom sfătui cu stăruinţă ca pe un milostiv
Domn a l nostru să rămâe şi să se (ie de acelaşi obiceiu ca
 Ştefan ceI Mare 261

bătrânii voevozi ai Moldovei dinaintea lui şi din acele obiceiuri

să nu iasă niciodată până la moarte împreună cu noi1.
în unele documente, ca ccl din 8 iunie 1458, e arătată
numai mărturia mitropolitului Teoctist, fără indicarea boierilor
din consiliu. Lua adesea parte la consiliu alături de Domn şi de
boierii acestuia. Şi a venit înaintea noastră şi înaintea
Mitropolitului nostru Kir Teoctist - zice Ştefan în actul de la 7
mai 1470, - şi înaintea boierilor noştri mari şi mici, bătrâni şi
tineri, mătuşa noastră Kneajna. Câteodată mitropolitul lua parte
în consiliu împreună cu episcopii de Roman şi de Rădăuţi. Au
venit înaintea noastră - zice Ştefan în documentul din 14
octombrie 1473 - şi înaintea Mitropolitului nostru Kir Teoctist
de la Suceava şi înaintea episcopilor noştri, înaintea lui Kir
Tarasie, episcop la Mitropolia de jos, [99] şi înaintea lui Kir
loanichie, episcop de Rădăuţi, şi înaintea tuturor boierilor
noştri mari şi mici... sluga noastră Petru stolnicul... .
Om învăţat, mitropolitul Teoctist, a scris Tetraevanghelul
destinat mănăstirii Neamţului, unde fusese egumen.
Şi a scris acest Tetraevanghel - afirmă o notiţă de pe el - cel
mai sus zis Mitropolitul Teoctist şi l-a dat sfintei mănăstiri a
Neamţului pentru rugăciunea sa şi a celor ce vor ceti pe el şi vor
asculta cu osârdie.
Ultimul document, în care e citat, e documentul amintit cu
data 14 octombrie 1473. De la această dată nu mai e menţionat
în documente.[100] în consiliu nu mai apar decât boierii.
Obiceiul de a se cita mitropolitul ca martor a dispărut.
Bătrânul mitropolit a trăit totuşi până în anul 1478, după
cum se constată din inscripţia pusă de Ştefan pe mormântul său
de la Putna, care fusese sfinţită de dânsul cu opt ani mai înainte.

1Bogdan, voi. II, p. 290.

 261 loan Vrsu

Evlaviosul Domnitor al Ţării Moldovei Ion Ştefan Voevod,

fiul lui Bogdan Voevod - zice inscripţia - a înfrumuseţat acest
mormânt părintelui nostru, Mitropolitul Sucevei, prea sfinţitul
Domn Teoctist, carele s-a mutat în anul 6986 (1478) noiembrie
18.' în 1479 documentele arată ca mitropolit pe Gheorghe (actul
din 20 septembrie 1479).
EPISCOPUL TARASIE de la Roman a avut un rol însemnat
nu numai ca conducător al eparhiei sale, ci şi ca colaborator al
viteazului Domn. Căci în cele două decenii ale domniei sale Ştefan
a lucrat în strânsă legătură cu conducătorii bisericii, care luau
adesea parte la consiliu şi sunt citaţi ca martori în documente
imediat după familia domnitoare. Cel dintâi document cunoscut, în
care e citat Tarasie, are data 13 august 1464. Pe credinţa mea
Ştefan Voevod şi a fiului meu Alexandru - se scrie în alt act din 12
•' i ’·
septembrie 1464 - şi a episcopului nostru Kir Tarasie de la Târgul
iVnjL!-aiifll

Romanului.
Ultimul document cunoscut, în care figurează, e din 14
octombrie 1473, acelaşi care menţionează ultima oară şi pe
mitropolitul Teoctist. Cu toate acestea nu se poate trage concluzia
că ar fi murit, sau ar fi încetat a mai fi episcop. Căci nici Teoctist
nu mai apare în acte după 1473, cu toate că a trăit până în anul
1478. în realitate au încetat de a mai avea influenţă în afacerile
politice şi civile ale statului ca mai înainte şi de a mai fi citaţi ca
martori în acte. în 1488 apare în acte ca episcop de Roman, Vasile,
citat într-un singur act intern ca martor (din 15 octombrie 1488) şi
în tratate cu polonii din 1499.
MITROPOLITUL GHEORGHE, succesorul lui Teoctist n-a
mai avut, după cât se pare, influenţa politică, pe care a exercitat-o
predecesorul său în primele decenii, căci nu se reflectează în acte1

1 Melchisedec O vizită la câteva mănăstiri (Analele Academiei Române,

1885 p. 13). Aceeaşi dată a morţii (6986 noiembrie 18) e la Kozak p. 75. Analele
noastre au data morţii 6985 (1477) noiembrie 8.

i
 Ştefan cel Mare 2 61

nici o acţiune. Nu se regăseşte în consiliu şi nu e citat ca martor în

documentele interne. Aceasta ne arată că influenţa înalţilor prelaţi
în afacerile politice a fost redusă.
Cel dintâi act, care îl menţionează, e din 20 septembrie 1479.
Nu se găseşte însă citat ca martor în fruntea consiliului decât în
tratatele cu polonii din 1499. A fost martor al dramelor din 1484 şi
din 1497 şi a trăit şi clipa dureroasă când eroul Moldovei a fost
coborât în mormântul de la Putna. A servit şi sub Bogdan Vlad
până în anul 1511.11
IOANICHIE, episcopul de Rădăuţi, a avut de asemenea
oarecare influenţă. îl găsim citat pentru întâia oară în 1472 alături
de mitropolitul Teoctist şi episcopul Tarasie (în actul de la 25
aprilie 1472). De asemenea în documentul des citat din 14
octombrie 1473. De aici încolo nu se mai găseşte citat ca martor în
nici un act intern. Numai în tratatul cu polonii din 1499 iscăleşte
imediat după mitropolitul Gheorghe şi episcopul Vasile de la
Roman. în 1503 e încă menţionat de documente (actul din 26
august 1503).2
BOIERII au fost în ultimele decenii principalii colaboratori.
Conducătorii bisericii nu se mai găsesc citaţi în fruntea consiliului,
decât în tratatele din 1499. Boierii au ajuns să fie cu desăvârşire
dominaţi de uriaşa personalitate a Domnului. Intrigile de mai
înainte pentru schimbarea Domnilor au încetat. în loc de intrigi şi
interese egoiste, boierii au arătat din contră cel mai desăvârşit spirit
de jertfă pentru ţară şi pentru Domn. Cu eroism extraordinar ei au
apărat cetăţile şi şi-au făcut datoria în cele mai critice momente. Nu
s-au lăsat influenţaţi nici de ademenirile lui Mahomet în 1476, nici

' I. Bogdan Cronica sărbo-moldovenească în Cronici inedite, p. 102: în

anul 7019 (1511) răposa Preasfinţitul Mitropolit Kir Gheorghe cel Bătrân.
1 Se mai găseşte în documente (dar nu ca martor) în 1479, 1481, 1487,
1490,1502,1503.
264 loan Ursii

nu s-au intimidat de înfricoşatele lui bombarde. Nici tunurile uriaşe

ale regelui Albert nu i-au speriat, ci şi-au lacut datoria pentm ţară
cu sacrificiul vieţii.
Cei mai mulţi dintre boieri au fost viteji şi eroi. Cu toate
acestea faptele vitejeşti ale celor mai mulţi sunt îngropate de
întunericul vremurilor. Cei mai mulţi sunt croi necunoscuţi, căci
faptele celor mai mulţi n-au fost trecute în anale, nici nu s-au
reflectat în documentele timpului. De aceea vom descrie numai pe
aceia, ale căror fapte sunt constatate din izvoare şi îi vom arăta
după rolul, pe care l-au jucat şi după cum nc-a rămas transmis de
anale sau documente.
Cel mai mare rol l-au avut boierii comandanţi de oaste. Din
nefericire însă nu ni s-au transmis faptele lor de arme. Analele nu
înseamnă decât pe unul din aceşti bravi comandanţi dc oaste, care
au fost desigur foarte numeroşi. Căci pc lângă pârcălabi, care
comandau oştile din cetăţi, Ştefan a operat cu mici oşti aşezate în
diferite puncte cu misiuni ca să atace din flanc, din spate, sau să
hărţuiască şi să taie retragerea. Analele însă nu vorbesc decât dc
Domnul ţării. Totuşi unul din aceşti bravi eroi a fost trecut în
analele ţării ca un comandant de oaste. [101] Acesta a fost Boldur
vornicul, care a învins pe mazuri la Lcnţeşti.
BOLDUR VORNICUL. Analele de la Bistriţa îi dau în anul
1497 titlul de voievod, ca şi sultanul Baiazet în scrisoarea sa către
Ştefan. A apărut în documente ca vistiernic în anul 1486, funcţiune,
pe care a păstrat-o necontenit până în anul 1491. Ultimul
document, în care figurează ca vistiernic, e din februarie 1491. în
martie 1491 îl găsim în funcţiunea de vornic, pc care a păstrat-o
până în 1503, când a dispărut de pe scenă.
A jucat un rol mare în războiul cu regele Albert. Cu ocazia
urmăririi polonilor, Ştefan aflând că vine o armată nouă ca să
deschidă calea regelui Albert, a dat vornicului Boldur o oaste, cu
 Ş tefa n c e l M a re 265

care a întâmpinat pe mazuri la Lenţeşti (29 octombrie 1497) şi a

izbutit să-i zdrobească.
Când s-a ivit un nou moment favorabil ca să scape de tribut,
în urma formării unei noi ligi creştine, Ştefan, după ce a refuzat
tributul şi a tăiat nasul şi scos ochii aceluia care venise să-l ceară, a
trimis pe Boldur vornicul contra cetăţilor ca să le dea foc.1
Cariera vornicului Boldur a fost pe cât de scurtă, pe atât de
strălucită. De la 1503 încoace nu i s-a mai auzit de nume.
VLAICUL, numit de Ştefan unchiul nostru a fost colabo­
ratorul preţios al Domnului din primele zile de domnie şi până în
anul, în care au fost pierdute mărgăritarele din sudul Basarabiei,
Chilia şi Cetatea Albă (1484). A fost desigur fratele mamei sale
Maria, şi a trebuit să facă parte din oastea, cu care a năvălit Ştefan
din Muntenia ca să alunge pe Petru Aron.
Ştefan l-a însărcinat din primul moment al domniei cu paza
Cetăţii Albe, care era cea mai periclitată, fiind expusă bombardării
turcilor, care deveniseră, în urma cuceririi Constantinopolului,
stăpânii Mării Negre. în consiliul din 1457 figurează ca pârcălab al
Cetăţii Albe. în anul următor apare în documente imediat după
Manoil, care era în fruntea consiliului. în documentul din 13
februarie 1458 e fără titlu, ceea ce nu înseamnă că nu mai era
pârcălab, căci din cauza obiceiului de prescurtare şi simplificare a
cancelariei, se trecea cu vederea de cele mai multe ori titlul
pârcălabilor mai bine cunoscuţi. Dovadă e faptul că într-un
document din acelaşi an, 11 noiembrie 1458, poartă titlul de
pârcălab.12

1 Scrisoarea sultanului către Ştefan : Perché cason tu ha mandato el

Boldro Vayvoda a corer ad Asprocastro o ver Chely a far tal danno a quelli
luochi. et etiam haveti buttă freze brussade per brussar i ditti loci. (Sanuto, voi.
m .p. 1697).
2 Bogdan, vol. I, p. 117 şi 177.
266. loan Ursu

La 12 iunie 1459 îl găsim în fruntea consiliului fără titlu, iar

la 30 august 1459 cu titlu de pârcălab, ca şi în anul 1460.
La începutul anului următor e iarăşi fără titlu, pe când în
documentul din 17 august 1461 e numit pârcălab. De aci încolo e
iarăşi fără titlu până la 11 septembrie 1467 când apare ca pârcălab
de Hotin, având de coleg pe fiul său Duma,1 văr primar cu
Domnul. în această funcţiune a rămas până în anul 1481 când i s-a
încredinţat apărarea cetăţii Orhei.
Cu ocazia groznicei furtuni din anul 1476 el a fot desigur
unul din stâlpii cei mai rezistenţi ai tronului. Turcii au bombardat şi
Hotinul, apărat de Vlaicul şi fiul său Duma cu atâta vitejie, încât a
rezistat ca o stâncă valurilor furioase.
în vara anului 1484 a dispărut de pe scenă. Ultimul
document. în care e citat, e din 8 iunie 1484. în documentele din
anii următori nu se mai găseşte. A fost răpit de moarte poate chiar
cu ocazia vârtejului din vara anului 1484, când Ştefan şi-a pierdut
cele mai preţioase cetăţi.
A fost unul din colaboratorii credincioşi şi intimi ai marelui
său nepot. Pecetea lui a fost un scut cu cruce în mijloc, cu semiluna
la stânga şi rozeta la dreapta.
STANCIUL PON1C1 a fost deasemenea unul din cola­
boratorii principali din prima parte a domniei. El trebuie să fi fost
în vârstă când a fost luat de Ştefan ca consilier, căci îl găsim în
consiliul lui Iliaş din 1438 (Uljanickij p. 34), iar în anul următor în
consiliul lui Ştefan II (Uricariul, voi. XVIII, p. 5).
în anul 1436 e alături de fraţii Iliaş şi Ştefan în calitate de
postelnic (Uljanickij p. 49). în 1445 e în consiliul lui Ştefan II
(Uljanickij p. 65), iar în 1449 logofăt al lui Roman, iar mai apoi în
consiliul lui Petru II Alexandrovici (Uljanickij p. 71). în 1449 e în

1 în documentul din 12 septembrie 1468 : Vlaicul şi Jiul său Duma. în

documentul din 8 februarie 1470: Vlaicul şifiul său.
 Ş tefa n c e l M a re 267

consiliul lui Alexandrei (Uljanickij p. 76). în 1453 e pârcălab de

Cetatea Albă, partizan al lui Alexandrei (Archiva istorică, voi. I, p.
102).
Stanciul nu figurează în consiliul lui Bogdan, tatăl lui Ştefan
cel Mare. Din contră îl întâlnim în anul 1455 în consiliul ucigaşului
lui Bogdan, Petru Aron, cu care rămase legat până în anul 1459. A
fost dintre puţinii boieri, care au luptat pe partea lui Petru Aron în
contra lui Ştefan şi s-a refugiat cu Domnul său în Polonia.
în 1458 îl găsim în pribegie în Cameniţa în suita lui Petru
Aron1 împreună cu Duma Braevici. Ştefan însă a lăsat porţile ţării
sale deschise pentru toţi cei ce ar fi voit să-l servească cu credinţă.
Tactica lui înţeleaptă şi-a dat roadele, căci aproape toţi
consilierii fostului Domn. Petru Aron, au sfârşit prin a i se închina.
Astfel şi Stanciul n-a întârziat să sc întoarcă în ţară şi să ofere lunga
lui experienţă şi capacitate tânărului Domn. care i-au dat în consiliu
un loc de frunte încredinţându-i paza Cetăţii Albe.
Apare pentru întâia oară în consiliu ca boier fără titlu în
documentul din 13 ianuarie 1459. Cu toate acestea nu mai rămâne
îndoială că avea o funcţiune. Căci obiceiul cancelariei în acest timp
era că lăsa de cele mai multe ori la o parte titlul pârcălabilor
încărunţiţi în afacerile statului şi binecunoscuţi. Ştefan i-a dat locul
al treilea în consiliu şi i-a încredinţat paza Cetăţii Albe împreună cu
Vlaicul, ceea ce se constată din documentul din 4 iulie 1466," unde
i se dă titlul de pârcălab de Cetatea Albă. în această calitate apare la
1468 în fruntea consiliului.
De la 1469 încoace se găseşte în fruntea consiliului. A fost
însărcinat cu cele mai importante misiuni diplomatice. Astfel în
1470 a fost trimis în Polonia ca să îndulcească relaţiile, iar în 147512

1 I. Bogdan Contribuia la istoria Moldovei (Analele Academiei Române

1907).
2 Tot aşa documentul din 11 septembrie 1467 şi 10 iulie 1468.
 268. loan Ursit

la regele Matiaş pentru încheierea tratatului şi obţinerea ajutorului

contra turcilor.1 însuşi Ştefan îi scrise o scrisoare din laşi la 20
iunie 1475, prin care îi anunţă căderea Caffei.12 Cu ocazia furtunii
din 1476 a fost desigur unul din stâlpii cei mai puternici ai domniei.
Curând după aceasta, la 11 august 1479, a închis pentru totdeauna
ochii. Letopiseţul lui Azarie îl numeşte Standul cel Mare. Se pare
că a fost un om capabil şi abil.
LOGOFĂTUL ION TĂUTUL. Simplu diac în 1464. pe când
era logofăt Dobrul, a fost făcut în 1475 logofăt, rămânând
necontenit în această funcţiune până la moarte. A fost principalul
colaborator al Domnului în ultimele decenii. In special în chestiile
diplomatice a fost mâna dreaptă a lui. în tratatul cu polonii din
1494 se găseşte în fruntea consiliului. în 1496 a fost trimis în
misiune la sultan,34iar în anul 1497 la regele Albert, pe când se
îndrepta cu oaste spre Moldova. Dând jos masca şi arătându-şi
adevăratele intenţii, regele Albert a trimis pe Tăutul împreună cu
vistiernicul Isac, contra dreptului ginţilor, în captivilalc la Lcniberg,
de unde a fost eliberat desigur cu ocazia armistiţiului, căci în anul
următor la 24 septembrie 1498 îl găsim în Moldova. A supravieţuit
marelui Domn, servind pe fiul acestuia Bogdan Vlad. în aceeaşi
funcţiune, până la moarte (1511).
A clădit biserica din Bălineşti (Dorohoi). unde a fost
înmormântat şi a scris mineiul dat mănăstirii din laşi.·1

1 Solii unguri scriu regelui Matiaş din Bistriţa 25 iunie 1475: Imperiilor
Tartaronmi de cuo Stanczul Maiestali Voştri mentionem feccrat (Bogdan, voi. II,
p. 328).
2 Bogdan, voi. II, p. 324.
3 Bogdan, voi. II, p. 246.
4 Aceasta de constată din următoarea însemnare: Cu voia Tatălui şi cu
ajutorul Fiului f i cu ajutorul SJăntului Duh, a început a scrie acest rnineiu pe
februarie Ioan Tăutul Logofătul în zilele binecinstitorului fi de Hristos
iubitorului Domnului nostru Io Ştefan Voevocl. fitil lui Bogdan Voevod, fi cu
 Ştefan cel Mare 269

ŞANDREA cumnatul lui Ştefan, apare în documentul din 29

aprilie 1479 ca portar al Sucevei (Şandrea Suceavskif), ceea ce ne
face să conchidem că el a fost viteazul apărător al cetăţii Suceava în
anul 1476, când sultanul a bombardat această cetate cu scopul ca să
instaleze alt Domn în locul lui Ştefan. Ultimul document, în care se
găseşte, e din 20 aprilie 1481.
A murit pe câmpul dc luptă de la Râmnic, (8 iulie 1481). Eroul
a fost înmormântat la Dolj eşti. A tunci au căzut şi Şandrea în acel
război - scrie Letopiseţul de la Bistriţa - şi au fost dus şi îngropat
lângă tatăl său la Duljeşti. Soţia sa Maria, sora Domnului, l-a urmat
în anul 1486.'
LUCA ARBURE e fiul bătrânului Arbure, pârcălabul de
Neamţ (de la 1471-1476), mort în anul furtunos al invaziunii lui
Mahomet, poate în timpul luptelor dc la Cetatea Neamţului.
în documente nu-1 găsim pe Luca decât în 1486 ca portar al
Sucevei, deşi e probabil, că a ocupat această înaltă funcţiune încă de
la moartea lui Şandrea (1481). El a fost bravul apărător al Sucevei în
anul 1497, când această vestită cetate a respins cu atâta vitejie
atacurile polonilor. Aceasta o deducem din faptul că în 1498 îl găsim
în documente tot ca portar al Sucevei. Cum însă portarii Sucevei nu
sunt trecuţi în documente ca martori decât prin excepţie, putem
conchide că Luca a fost necontenit portar al Sucevei de la 1486
încoace.*1

mâna mult greşitului Isaia tahigraful la anul 7000 (1492). Şi s-a dat sfintei
mănăstiri din Iaşi. unde e hram Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, în luna lui
ianuarie 25 zile (lorga Inscripţii, voi. II. p. 364).
1 A fost înmormântată tot la Doljeşti. Iată inscipţia: Această groapă este a
roabei lui Dumnezeu Maria doamna dumisale Şandrea portar, care a încetat din
viaţă şi s-a îngropat în anul 6994 (1486) luna lui martie în 27 luni după Paşti
(lorga Inscripţii, voi. I, p. 63). Din relaţia lui Piscia reiese că a fost sora lui Ştefan
(Columna lui Traian, voi. VII, p. 378): Sciandrus eius cognatus. Satul Doljeşti
(Dolheşti) a trecut mai târziu împreună cu actul de proprietate al lui Şandrea, în
stăpânirea lui Isac vistiernicul (Bogdan, voi. II, p. 196).
 270 loan Ursu

De Ia 1498 încoace portarii Sucevei apar regulat ca

martori alături de marii boieri. De la această dată Luca se
găseşte în toate documentele ca portar (adică pârcălab) al cetăţii
Suceava, nu numai în tot timpul domniei lui Ştefan, ci şi în tot
timpul cât a domnit Bogdan Vlad. A fost chiar dascălul şi
sfătuitorul lui Ştefaniţă, fiul lui Bogdan Vlad. Dar necugetatul
Domn, influenţat de intrigile boierilor, a făcut crima neiertată ca
să dispună decapitarea fostului său dascăl, a eroului de la
Suceava (1523). Vechiul duşman al neamului omenesc nu suferi
multă vreme râvna cea bună - scrie Macarie - ci sădi în inima
mai sus pomeniţilor sfetnici mai mari nesaţiul, izvorul zavistiei
şi vrăşmăşie cruntă sămăna între dânşii. Umblând ei cu astfel
' de lucruri au tăiat Ştefan Voevod capul hatmanului său ce-l
crescuse şi îi fusese dascăl în luna aprilie 7031 (1523), in
curţile domneşti de la Hărlău. Memoria îi este păstrată în
inscripţia de la biserica din satul Arbure, zidită de el în 1502, ca
şi biserica din Solea.
DUMA AL VLAICULUI (Vlaicovici), fiul lui Vlaicul,1
vămi lui Ştefan, apare în documentul din 12 septembrie 1468
alături de tatăl său ca pârcălab de Hotin. în decurs de 10 ani el a
fost strajă neclintită a acestei puternice cetăţi, pe care a apărat-o,
alăturea de tatăl său, cu vitejie în anul 1476, când a înfruntat
fulgerele puternicului Mahomet II. La 11 februarie 1478 îl
găsim pârcălab de Cetatea Albă, unde rămase până în anul 1480.
(Ultimul document ca pârcălab de Cetatea Albă e din 15
septembrie 1480). în anul următor, la 1 februarie 1480, îl găsim
pârcălab de Orhei, alături de tatăl său, unde rămase ani
îndelungaţi. De la 1492 apare necontenit în fruntea consiliului,
în 1496 îi găsim în fruntea consiliului ca pârcălab de Neamţ.
Până la moartea sa (în anul 1502) se constată necontenit în
fruntea consiliului. (Ultimul document, în care e citat, e de la 141

1în documentul din 1499 Vlaiculovici şi Vlaicovici.

 Ş tefan c e l M a re 271

martie 1502). în anul 1475 a fost trimis în misiune la regele

Matiaş împreună cu Stanciul. A fost, ca şi tatăl său, un stâlp
puternic al vărului său.
ISAC a fost de la 1491 încoace vistiernicul marelui Domn pe
care l-a servit până la moarte cu credinţă.
A avut încrederea lui Ştefan, care i-a încredinţat în 1497 cea
mai grea şi mai delicată misiune, ca să observe împreună cu Tăutul
mişcările regelui Albert şi să-i afle gândurile. Trimis a doua oară în
aceeaşi misiune a fost dus în captivitate la Lemberg, de unde a fost
eliberat probabil cu ocazia armistiţiului, căci în septembrie 1498 îl
găsim figurând din nou în consiliu.
A supravieţuit marelui său stăpân servind cu credinţă şi pe fiul
său Bogdan Vlad, care la 1511, după moartea lui Tăutul, i-a
încredinţat funcţiunea de logofăt, pe care a ţinut-o până la moarte.
Ultimul document, în care e citat ca martor, e din 21 decembrie
1515. De la acerstă dată dispare de pe scenă.
CLĂNĂU SPĂTARUL, înrudit prin soţie cu Ştefan, căci
ţinea în căsătorie pe Dragna, nepoata Domnului,1 a fost făcut de
Ştefan spătar între 1484 şi 1486. (în 1484 e spătar Dragoş, iar în
documentul din 14 septembrie 1486 apare ca spătar Clănău). Când
Pocuţia a fost cucerită în anul 1502 Clănău a fost însărcinat
împreună cu Hrincovici cu administraţia şi apărarea ei. A fost unul
din cei mai apropiaţi şi credincioşi colaboratori servind pe Ştefan
până la sfârşitul domniei. Sub Bogdan Vlad a continuat să fie spătar.
Ultimul document cunoscut, în care figurează ca spătar, e din 1507.
De aci încolo i se pierde urma. în 1508 apare ca spătar Dan.
IGNATIE zis IUGA VISTIERNICUL apare în documentul de
Ia 5 septembrie 1458 ca vistiernic, funcţiune, pe care a păstrat-o până
la moarte. Ultimul document cunoscut, în care e citat ca martor, e
din 29 mai 1484. De aci încolo i se pierde urma.

1Ghibănescu Surele şi izvoade, vol. I, p. 66.

 272 loan Vrsu

N i s-a u p ăstrat c â te v a d o c u m e n te d e Ia e l, d in care r eiese că

era u n o m foa rte p reo cu p a t d e su fletu l său , c ă c i în 1 4 6 2 a dăruit
m ă n ă stirii M o ld a v iţa trei dvere de damască roşie cu aur şi un
pocrovăţ şi naracviţe din aceeaşi camhă de damască şi o cădelniţă
■
\ de argint aurită şi un cal şi 25 de zloţi ungureşti c a să -i facă
p o m e n ir e în tr-o z i d in an.
A s e m e n i a dăruit m ănăstirii P u m a în 1 4 7 6 un sat, o cădelniţă
ş i u n c h iv o t d e argin t aurit ş i o su tă d e z lo ţi u n gu reşti c a să -i facă
p o m e n ir e în a in te ş i d u p ă m oarte pentru e l, so ţia sa N a s te a , fiu l său
M ih a il şi fiic a lui S o fia z is ă S ob ţia.
A în d ep lin it m isiu n i d e lic a te c a în 1 4 6 7 cân d a fo s t d elegat
îm preu nă c u V la ic u l şi G o ia n c a să r eg u le z e c h e stiile p ed in te între
M o ld o v a şi P o lo n ia .

' s R o lu l, ca re i-a f o s t atribuit d e P is c ia în 1 4 7 6 c u ocazia

{■ ex p e d iţie i lui M a h o m e t, nu e co n firm a t d e a lte izv o a re.
i j- R A D U L G A N G U R apare în tâia oară în d o cu m en tu l d in 15
j sep tem b rie 1466 fără n ic i u n titlu. De a c i în c o lo figurează
n e c o n te n it în c o n siliu , fără sp ec ific a re a titlu lu i, p ân ă în anul 1470
S câ n d i s e dă titlul d e pârcălab d e O rh ei. G u toate a c este a cred em că
d e la în cep u t a a v u t acea stă fu n cţiu n e, p e care a păstrat-o cu
cred in ţă şi c u c in ste p ân ă la m oarte. U ltim u l d o c u m e n t cu n o scu t, în
ca re e citat, e d in 4 n o ie m b r ie 1 4 9 3 . D e aci în c o lo i s e pierd e urma.
A f o s t u n străjer p u tern ic con tra tătarilor, c e e a c e s e con stată din
d o c u m e n tu l d in 1 4 8 4 , prin care Ş te fa n d ăru ieşte m ai m u ltor viteji
ca săfie strajă împotriva tătarilor, aşa precum aufost până
m o ş ii
acuma, fiind din ceata boierului nostru Gangur.
N E A G U L a fo s t c o n silie r c re d in c io s m ai b in e d e un sfert de
s e c o l. C o m is în a n u l 1 4 6 4 , a fo s t făcu t în 1471 pârcălab d e C hilia
p â n ă în 1 4 7 8 , c â n d apare fără titlu şi n u i s e m a i p o a te identifica
fu n c ţiu n e a . P ro b a b il c ă d e la 1 4 8 0 a fo st pârcălab d e O rh ei alături
d e G a n g u r. în 1 4 8 9 ap are în fruntea c o n siliu lu i, iar în 1 4 9 0 dispare
d e p e s c e n ă . U ltim u l d o c u m e n t cu n o scu t e d in 17 m artie 1490.

!
 Ştefan cel M are Ш

P Â R C Ă L A B U L M IC O T Ă apare în anul 1483 c a pârcălab al

cetăţii R o m a n , în care fu n cţiu n e răm ase până în anul 1 4 8 6 , cân d s e
g ă seşte pârcălab d e N e a m ţ alături d e R ea teş (în d ocu m en tu l d in 14
septem brie 1 4 8 6 ). î n a cea stă fu n cţiu n e răm ase până la m oarte.
Ştefan a trebuit să preţuiască foarte m u lt p e a cest boier, căci i-a
ridicat o piatră p e m orm ân tul să u d in m ănăstirea N eam ţu lu i, după
cu m s e con stată d in inscripţia urm ătoare d e p e piatra d e deasupra
m orm ântului: Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu Micotă,
pârcălabul de Neamţ şi i l-a împodobit Ion Ştefan Voevod al Ţării
Moldovei. A răposat şi afost îngropat aici la anul 7003 (1495) luna
lui (o c to m b r ie )' U ltim u l d o cu m en t cu n oscu t, în care e citat, e din
19 m artie 1 4 9 5 .
D U M A B R A E V IC I apare ca b oier fără titlu (d esigu r pârcălab
al unei cetăţi) în că su b Ş tefa n II în anul 1 4 4 2 (U ljanickij p. 5 9 ), iar
câţiva ani m a i târziu, în 1 4 5 0, e în fruntea con siliu lu i lui B ogdan ,
tatăl lui Ş tefa n c e l M are.12
D u p ă a cea sta apare ca vorn ic în fruntea con siliu lu i sub
A lexandrei în 1 4 5 2 (U ljanickij p. 7 8 , 7 9 , 8 1 , 8 5 ) şi anii următorii.

Petru A ro n i-a dat d e a sem en ea un lo c d e frunte. A fo st printre

puţinii b oieri, care au întovărăşit p e Petru A ron în P olon ia. L a 2 4
ianuarie 1 4 5 8 îl g ă sim în p rib egie la C am en iţa în su ita lui Petru
A ron, alături d e Stan ciul. Spiritul îm p ăciu itor şi iertător a l v itea zu lu i
Ştefan l-a determ inat în să să părăsească p e Petru A r o n ş i s ă s e
întoarcă în ţară, un d e D o m n u l i-a dat lo cu l d e frunte, p e care î l
av u sese su b tatăl său. în d ocu m en tu l d in 13 ianuarie 1 4 5 9 apare în
fruntea co n siliu lu i, lo c , p e care şi-l păstrează d e la 1461 în c o a c e
neclintit pân ă în 1 4 6 6 câ n d în cetează d e a m ai fi citat d e d o c u m e n te .

1Iorga Contribuţii la istoria bisericii noastre (Analele Academiei Române

1911).
2 Bogdan. Documente istorice slavo-române (Analele Academiei Române
1889).
2 24 . loan Ursu

U ltim u l d o c u m e n t cu n o scu t, în care e m en ţion at, e d in 15 septembrie

1 4 6 6 . T im p d e 6 ani a fo st con silieru l principal al m arelui D om n.

Z B IE R A a fo st sfetn icu l preţios din p rim ele z ile ale dom niei.
S e g ă se şte în c el dintâi co n siliu în fun cţiu n ea d e stoln ic, pe care a
păstrat-o până în 1465. în anul urm ător i s-a încredinţat funcţia de
pârcălab al C etăţii A lb e . D e la 1471 nu i se m ai arată titlul, cu toate
că a trebuit să fie pârcălab al vreu nei cetăţi. D u p ă 1479 ajunse cel
m ai im portant b oier du pă V lâ icu l, al cărui lo c l-a luat după dispariţia
acestu ia d e p e scen ă (1 4 8 4 ), până în anul 1489 cân d i s-a pierdut
urma. U ltim u l d ocu m en t, în care e citat e din 14 m artie 1489.
H Ă R M A N apare c a pârcălab al C etăţii A lb e îm preună cu
L u ca în 1 4 7 5 , în anul în care Ş te fa n s e aştepta ca turcii să
b o m b a rd eze C h ilia şi C etatea A lb ă . D e a c ee a n eo b o situ l D om n a
d isp u s întărirea C etăţii A lb e . N i s-a păstrat inscrip ţia din 1476, care
arată con stru irea porţii c e le i m ari: în anii de la întruparea
Domnului 6984 s-au săvârşit marea poartă în zilele cuviosului lo
Ştefan Voevod şi în zilele Panilor Luca şi Hărman.1G raţie vitejiei
p ârcă la b ilo r ş i a fortificaţiilor d in ceta te - fortificaţii, dirijate de
S ta n ciu l, în lu n g u l tim p cât a fo st pârcălab al a cestei cetăţi -
C eta tea A lb ă a rezistat asalturilor turceşti din 1475. C u toate
- a c este a Ş te fa n a con tin u at întărirea e i, c a şi a C h iliei, c ee a c e se
co n sta tă din tr-o in scrip ţie, în care s e a m in teşte d e pârcălabii Duma
ş i H ă rm a n , c e e a c e n e in d ică anul 1479.
In zilele cuviosului şi de Hristos iubitorului şi de Dumnezeu
dăruitului şi de toată lauda vrednicului Ion Ştefan Voevod, Domn a
toată Ţara Moldovei, fiu al lui Bogdan Voevod - glăsuieşte
in sc r ip ţia - s-a început şi s-a sfârşit acest zid pe vremea
pârcălabilor Duma şi Hărman.1 2

1 Bogdan, Inscrip/iile de la Cetatea Albă (Analele Academiei Române

1908).
2 Bogdan, op. cit.
 Ştefan cel M are 275

D e la 1481 pârcălab i ai C etăţii A lb e au fo st G h erm an şi

O ană, iar H ărm an s e g ă s e ş te fără titlu (probab il pârcălab d e O rh ei)
pân ă în an u l 1 4 9 9 . U ltim u l d o cu m en t cu n oscu t, în care e citat e d in
14 n o iem b rie 1 4 9 9 .
D e ş i în d o c u m e n te le intern e e citat fără titlu, totuşi n u m ai
răm âne în d o ia lă c ă a co n tin u at să exercite fun cţia d e pârcălab.
D o v a d ă e faptul c ă în tratatele cu p o lo n ii şi cu litvanii din anul
1499, e n u m it H ărm an pârcălab, c a ş i D u m a. A c ea sta e c ea m ai
bună d o v a d ă c ă b o ierii arătaţi fără titlu, avea u totuşi o funcţiune.
T itlul în să s e o m itea d e ca n cela rie pentru b oierii încărunţiţi în
slujbă şi b in e c u n o scu ţi. A fo st însărcin at cu m isiu n i im portante ca
în ch eierea tratatului c u p o lo n ii d in 1 4 9 9 , tratat, care n-a m ulţum it
p e D o m n , c ă ci a d isp u s redactarea unui alt act.
V O R N I C U L G IU R G E A L U N G U L a fo st con silieru l preţios
din u ltim ii ani ai d o m n ie i lui Ş tefan . A fo st utilizat în sp ecial în
am b a sa d ele trim ise la d u c e le A lexan d ru al L itv a n iei cu scop u l ca să
în ch eie tratat d e alian ţă. în tre an ii 1 4 9 3 şi 1 4 9 6 a făcut num eroase
călătorii la cu rtea m arelu i d u c e .1 în 1503 apare în fruntea
c o n siliu lu i în ca lita te d e v o rn ic, fu n cţie, p e care a păstrat-o şi după
m oartea lui Ş tefa n , su b fiu l a cestu ia B o g d a n V la d până în 1506.
M A N O I L G R E C IN 12 s e con stată în c o n siliu l fraţilor llia ş şi
Ştefan d in 1 4 3 6 (Uricariul v o i. X I V , p. 6 0 ). în 1 4 3 8 s e g ă se şte c a
pârcălab de H o tin , în care calitate răm ase câ ţiv a ani. Sub
A lexandru a o cu p a t lo cu l d e frunte în c o n siliu l d in 1 4 4 9 (U lja n ick ij
p. 7 6 ). A fo st îm p reu n ă c u D u m a B r a ev ici p rotectoru l ş i sfătu itoru l

1 Bogdan, voi. II, p. 383,388,393-397; 400,401,407. într-un document

e numit Iuiji Dolha adică Lungul (Bogdan, voi. II, p. 225).
2 Că Manoil Grecin e identic cu Manoil al lui Ştefan se constată din faptul
că într-un document din 17 februarie 1438 e arătat cu numele Manoil Grecin
(Arcltiva istorică, voi. I, p. 4), iar alt document din acelaşi an, 20 iunie, îl numeşte
Manoil de la Hotin. Documentele lui Ştefan îl arată pe Manoil fo st pârcălab de
Hotin (Bogdan, voi. I, p. 25).
276 loan Ursu

lu i A le x a n d r e i. C u to a te a c este a n -a întârziat să treacă p e partea lui

Petru A r o n , ca re i-a d at tot fu n cţia d e pârcălab d e H o tin (U ljanickij
p . 8 4 ). D a r şi p e a c esta l-a părăsit im ed ia t c e s-a iv it la orizont
stea u a tânărului Ş tefa n , c ă ci s e co n stată în prim ul c o n siliu al
a c estu ia d in 1 4 5 7 . In anu l urm ător e în fruntea c o n siliu lu i.
D u p ă în toarcerea lui D u m a B r a ev ici d in P o lo n ia , lo cu l de
frunte i s-a dat a cestu ia. C u toate a c este a c â ţiv a ani s e g ă seşte tot
M a n o il în frunte (d in 3 0 au gu st 1 4 5 9 pân ă la 8 a u g u st 1461). în
anul 1461 a o cu p a t lo c u l im ed iat du pă D u m a B r a ev ici. După
dispariţia a cestu ia ( 1 4 6 6 ), M a n o il şi-a reluat lo cu l d e frunte p e care
l-a păstrat pân ă la m oarte. U ltim u l d o c u m e n t c u n o scu t, în care se
constată, e d in 1 0 ian u arie 1467.
G O LA N apare în c ă d in 1 4 5 2 c a pah arn ic al lu i A lexandrei.
C u toate a c e s te a n -a întârziat să treacă p e partea lui P etru A ron.
C ân d în s ă n o r o c u l i-a zâ m b it tânărului Ş tefan , s-a grăbit să
părăsească p e in ca p ab ilu l Petru A ron şi să se alăture la tabăra
în vin g ă to ru lu i d e la O rb ie, care l-a făcu t vo rn ic. în prim ul con siliu
c u n o scu t al lu i Ş tefa n apare c u titlu l acesta , p e care 1-a păstrat până
în anu l 1 4 6 4 , c â n d i s-a în cred in ţat apărarea H o tin u lu i, redobândit
d e la p o lo n i. în a cea stă calitate răm ase pân ă p e la 1 4 6 7 , cân d a fost
în să rcin a t c u apărarea C h iliei, u n d e a răm as pân ă în anul 1470. D in
a c e s t a n i s e p ierd e urm a. U ltim u l d o c u m e n t, în care a fo st citat ca
m artor, e d in 1 0 a u g u st 1 4 7 0 . A fo st u n ul d in p u tern icii stâlpi ai
tro n u lu i d in a n ii g rei ai co n so lid ă rii.
I O N Ţ A M B L A C 1 a ad u s se r v ic ii c a am b asad or al D om n ului
la V e n e ţia , u n d e a rostit în ain tea d o g e lu i celeb ra cuvântare, în care
arată situ a ţia M o ld o v e i faţă d e p erico lu l tu rcesc.

1 Cine a fost acest unchi, numit de veneţieni Caloian, nu se poate

preciza. Să fie acelaşi cu Ioan Paleologul Ţamblac (Iohannem Paleologum
Zambelaca Constantinopolitanum), care a fost despuiat de teritoriile sale de
turci şi a fost ajutat de cancelaria papală ? (Iorga Unchiul lui Ştefan cel Mare,
Revista istorică a. V, p. 369).
 Ştefan cel M are 277

P Â R C Ă L A B U L Ş T E F U L a fo st co n silie r u l c r e d in c io s tim p
d e un sfert d e s e c o l.
S e c o n sta tă în c o n siliu prin a ctu l d e la 2 7 m a i 1 4 7 0 c a
pârcălab d e H o tin ; al cărui apărător a răm as v rem e în d elu n g a tă . în
d e c e n iile d in urm ă, d u p ă o b ic e iu l ca n celariei, apare fără titlu, c e e a
c e n e îm p ie d ic ă să p u tem sta b ili cetatea, al cărei pârcălab era. C ă ci,
d e şi fără titlu, era în realitate pârcălab , c e e a c e se con stată din
tratatul c u p o lo n ii d in 1 4 9 9 , în care poartă titlul d e pârcălab.
A su p ra v ieţu it E ro u lu i, p e care l-a servit atâtea d ecen ii, şi a-
ajuns su b B o g d a n V la d în fruntea c o n siliu lu i.
S P Ă T A R U L M IH Ă U a avu t o carieră scurtă, dar plină d e
p rim ejd ii, c ă c i a serv it p e E rou to cm a i în an ii c e i m ai furtunoşi din
toată d o m n ia . S e co n sta tă spătar d in actu l d e la 3 sep tem b rie 1473.
A trebuit să ia a stfel parte la lu p tele v icto r io a se d e la C ursul A p ei.
A intrat d e sig u r c u D o m n u l v icto r io s în ceta tea B u cu reştiu lu i şi a
fo st a u x ilia ru l p reţio s în bătăliile d e la V a slu i ş i R ă z b o ie n i. în 1475
a fo st trim is c a s o l la r e g e le M a tia ş îm p reu n ă c u S tan ciu l şi D um a.
C u o c a z ia furtunii d in 1 4 7 6 i s-a p ierd ut urm a, c e e a c e n e fa ce să
b ăn u im c ă a m urit m o arte d e erou într-una d in lu p tele c u turcii d in
14 7 6 . U ltim u l act,:în care e am in tit, e d in 2 2 m ai 1 4 7 6 . în c e l dintâi
d o cu m en t c u n o scu t d u p ă furtuna d in 1 4 7 6 - d o cu m en tu l d in 11
februarie 1 4 7 8 - nu s e m a i g ă se şte în c o n siliu . în lo c u l să u s e
con sta tă spătar C o stea .
P O S T E L N I C U L 1 U G A a dispărut d e a se m e n e a c u o c a z ia
v ije lie i d in 1 4 7 6 . A m urit d esig u r şi e l m oarte d e erou .
S e co n sta tă p o ste ln ic în actu l d in 5 iu n ie 1 4 6 9 ş i p ă strea ză
a cea stă fu n cţiu n e n e co n ten it până în an u l 1 4 7 6 . U ltim u l d o c u m e n t,
în ca re e am in tit, e d in 2 2 m a i 1 476.

Din scirisoarea publicată de d-1 Ioan C. Filitti în Archiva Gh. Grig.

Cantacuzino Bucureşti 1919 p. 283, nu se poate trage nici o concluzie. De
asemenea nici din pasagiul din Phrantzes citat de d-1 Panaitescu în articolul Iarăşi
unchiul lui Ştefan cel M are (Revista istorică a. Vil, p. 46).
278 loan Ursu

V O R N I C U L B O D E A . Spătar în 1 4 6 9 (d o cu m en tu l din 20
o c to m b r ie 1 4 6 9 ), îş i c o n tin u ă a ceastă fu n cţiu n e neîntrerupt până în
an u l 1 4 7 1 , c â n d a f o s t făcu t v o rn ic, titlu p e care îl p ăstrează pân ă în
an u l 1 4 7 6 , c â n d d isp are d e p e sc e n ă , d e sig u r c a erou p e câm p u l de
lu p tă c u turcii. U ltim u l d o cu m en t, în care e citat, e d in 2 2 m ai
1476.
, P Â R C Ă L A B U L B U H T E A a fo st sfe tn ic u l p reţios din prim ii
an i d e d o m n ie ai lu i Ş tefan . S e co n stată în c o n siliu în c ă d in anul
1 4 5 8 , fără să p u tem p r e ciza cetatea al cărei pârcălab era. în anul
1 4 6 6 îl g ă sim pârcălab al C h iliei. D u p ă 2 ani s e con stată iarăşi fără
titlu, c e e a c e n e p u n e în im p o sib ilita te c a să p u tem p reciza cetatea,
al cărei pârcălab era. U ltim u l act, în care e citat c a m artor e din 22
m ai 1 4 7 6 . A fo s t tovarăşu l d e luptă a lu i Ş tefa n în anii furtunoşi ai
lu p telor cu tătarii, m u n ten ii şi c u turcii ş i şi-a g ă sit m oartea de erouu
după to a te p rob ab ilităţile, în lu p tele d in 1 4 7 6 .
?"■ : P A S C U ( P a ş c o ) , p o steln ic în anu l 1 4 6 1 , a răm as în această
fu n cţie p â n ă în an u l 1 4 7 0 , cân d i s-a în cred in ţat apărarea C h iliei. în
an ii următori: e fără titlu şi nu s e p o a te p reciza ceta tea al cărei
pârcălab era, A fo st trim is în m isiu n e în P o lo n ia în anul 1470
îm p reu n ă c u S ta n d u l c a s ă risip ea scă norii d e p e ceru l relaţiilor
p o lo n e , în tu n ec a te d in c a u za n eprezentării lu i Ş te fa n în P o lo n ia ca
să p r e ste z e o m a g iu l în p ersoană.
U ltim u l act, în care e citat, e d in 2 2 m ai 1 4 7 6 . D e la această
d a tă i ' s e p ierd e urm a. A pierit d e sig u r în în v ă lm ă şe a la luptelor cu
tu rcii, sa c r ificâ n d u -se , c a şi ceila lţi c o le g i d in c o n siliu , am intiţi m ai
în a in te , p en tru ţară ş i D o m n .
' P Â R C Ă L A B U L A R B U R E , e tatăl v e stitu lu i L u ca Arbure,
e r o u l a p ă ră to r a l cetă ţii S u c e v e i în 1497: B ătrânul A rbu re a fost de
a s e m e n e a e r o u , sa crificân d u -şi viaţa în lu p tele pentru apărarea
p ă m â n tu lu i str ă m o şe sc d e pângărirea p ăgân ilor. F ăcu t pârcălab de
N e a m ţ î n 1 4 7 1 , e l a co n d u s această cetate n eclin tit până a fo st silit
s ă î n f h m t e , f u lg e r e le su ltan ului M a h o m et în 1 4 7 6 . C etatea s-a
 Ştefan cel M are 279

apărat c u ero ism . S u ltan u l s-a v ă zu t silit să rid ice a sed iu l, c a să n u

piardă v rem ea za d arn ic, şi să s e întoarcă fără su c c e s p e ste D u n ăre.
B ătrânul A rbu re în să a dispărut cu această o c a zie.
P Â R C Ă L A B U L L U C A , sto ln ic în 1 4 6 4 - du pă c u m s e
con stată d in d o cu m en tu l c u data 12 sep tem b rie 1 4 6 4 - d isp are d o i
ani d e p e sc e n ă şi reapare în 1466 în a c ee a şi calitate până în 1471
cân d a fo st făcu t pârcălab d e C etatea A lb ă (d ocu m en tu l din 13
au gu st 1 4 7 1 ), în care ca litate răm ase până în anul 1476. U ltim u l
d o cu m en t, în care e citat ca pârcălab al C etăţii A lb e , e din 2 2 m ai
1 4 7 6 . D e la a cea stă dată i s e pierd e urm a în negura produsă d e
in v a zia su ltan u lu i M a h o m et.
P Â R C Ă L A B U L V Â L C E A a apărut p e scen ă ca pârcălab de
R om an în anii fu rtu n oşi ai lu p telor cu turcii d in 1475 şi 1476
pentru ca să disp ară în v â ltoarea sforţărilor făcute pentru apărarea
patriei.
IL fE H U R U C O M IS U L a avu t o carieră scurtă, dar desigur
plin ă d e a cţiu n i dram atice, c ă ci şi-a serv it stăpânul în calitate de
c o m is, to c m a i în anii c e i m ai furtunoşi (d e la 1471 pân ă la 1 476) ai
lup telor pentru apărarea patriei. A dispărut în anu l 1 4 7 6 - d esigu r
că zu t jertfă în lu p tele pentru neatârnare.
B Â R S U S T O L N IC U L - p o m e n it în 1 4 7 0 în calitate d e
c o m is - a apărut p e sc e n ă în în v ă lm ă şe a la d in an ii 1 4 7 5 ş i 1 4 7 6 c a
să disp ară în furtuna p rod u să d e in v a zie.
 Capitolul VII

Concepţia de stat. Funcţiunile principale administrative

şi judecătoreşti [102]

Consiliul

Statul s e c o n fu n d a p e v r em e a a c ee a c u D o m n u l. Ţara era

considerată c a proprietatea privată a lui. T o ţi bărbaţii, care făceau
parte d in din astia d om n itoare, s e con sid erau m oşten itorii legitim i ai
tronului. T o ţi m em b rii bărbăteşti ai d in a stiei a v eau pretenţia să
ajungă la stăp ânirea tronului. Ţara a v ea să alea g ă p e unul din
n u m eroşii m em b ri ai d in astiei.
C o n ce p ţia acea sta n efericită a dat naştere la lu p tele pentru
tron, ca re au m icşo ra t pu terea d e ex p a n siu n e a ţării. B oierii se
îm părţeau în m a i m u lte tabere, iar v e c in ii ex p lo a ta u în m od firesc
a cea stă d u reroasă situaţie.
Ş te fa n a fo st m o şten itoru l le g itim al lui B o g d a n al II-lea, care
fu s e s e fiu l le g itim al lu i A lexan d ru c e l B u n ,1 ş i al M arinei. S-a
c o n sid e r a t c a m o şten itoru l leg itim al tronului ocu p at d e tatăl său.
D e a c e e a a prins m o m en tu l favorab il şi, ajutat în secret de o
parte d in c o n silie r ii lui Petru A ron , a izb u tit să -l alu n g e p e acesta şi
s ă o c u p e m o şte n ir e a părintească. în realitate tronul a fo st ocupat cu
a r m e le , iar ţara n -a făcu t d ecât să recu n o a scă şi să le g itim ez e, prin
fo r m a lita tea a le g e r ii, faptul în d ep lin it. C ă ci în realitate alegerea n-a
f o s t d e c â t o s im p lă form alitate, care a sa n cţion at o situ aţie d e fapt.

1 E fiul lui Alexandru şi al Marinei, soţia legitimă. Aceasta se constată din

documentul din 7 mai 1470 (Bogdan, voi. I, p. 147), în care Ştefan numeşte pe
Chiajna mătuşa noastră, iar aceasta (Chiajna) se constată ca fiică a lui Alexandru
şi a Marinei.
 Ştefan cel Mare 281

D e ş i d e drept pu terea sa d ecu rgea d in a leg erea făcu tă d e ţară,

totuşi Ş tefa n s-a co n sid erat ca a les al d ivin ităţii şi şi-a d ed u s
puterea d e la D u m n e ze u . Noi suntem Domn al Ţării Moldovei din
voia lui Dumnezeu - z ic e a e l în actul din 1485.
D eriv â n d u -şi pu terea d e la d ivin itate,1 e l n -a v ea d e dat
so co tea lă - du pă co n c ep ţia d e atunci - d e fap tele sa le, d ecât nu m ai
lui D u m n e z e u şi c o n ştiin ţe i sa le. Puterea lui era astfel nem ărginită.
N u e x ista n ic i un org a n , care să -i con trab alan seze atotputernicia,
în su şi c o n siliu l nu era în realitate d ecât exp resia v o in ţei sale, căci
b o ierii erau n u m iţi în c o n s iliu d e e l ş i răm âneau în c o n siliu
n u m a i a tâta tim p câ t s e b u cu rau d e graţia lu i. P u terea b oierilor
d eriv a d e la D o m n , c a re p u tea să -i m e n ţin ă în fu n cţiu n e sau să -i
d iz g ra ţiez e .
D o m n u l c o n c e n tr a în m â in ile s a le to a te p u terile din stat,
c ă c i p r in c ip iu l se p a r a ţiu n ii p u terilo r nu era a p lica t p e atun ci.
S u v er a n ita te a era p e r so n ific a tă în D om n, iar d iferiţii
fu n cţio n a ri a d m in istr a tiv i ş i ju d e c ă to r e şti n u erau d ecâ t d eleg a ţi
ş i rep rezen ta n ţi ai a c estu ia .
D in tr e a c e ş tia c e i m a i im p ortan ţi erau p â rcă la b ii cetă ţilo r,
ca re a v e a u p u teri a d m in istr a tiv e, ju d e c ă to r e şti ş i m ilita re p e tot
c u p rin su l c e tă ţii ş i a l te rito riilo r d e p e n d e n te d e ea. E i erau u n fe l
d e m ic i su v e r a n i, ca re a v e a u p e te rito riile în c re d in ţa te lor to a te
p u ter ile , şi nu d ă d ea u so c o te a lă d e fa p te le lo r d e c â t D o m n u lu i,
p e c a re îl r ep rezen ta u .
în d o c u m e n te p â rcă la b ii su n t c ita ţi în fru n te , d e c e l e m a i
m u lte ori fără titlu , sp re d e o se b ir e d e c e ila lţ i fu n c ţio n a r i, ca re
su n t arătaţi to td e a u n a c u titlu rile lor.
D e ş i n u s e p o a te v o r b i în m o d s tr ic t d e o ie r a r h ie , to tu ş i a
e x ista t o sca ră a fu n cţiu n ilo r . în treap ta c e a m a i d e j o s s e g ă s e a

1 Neagoe Basarab avea aceeaşi concepţie : Că de la Dumnezeu se dă

împărăţia şi domnia (Iorga, Învăţăturile lui Neagoe p. 85).
2 82 loan Ursa

c o m is u l , 1 ( m a i m a re p e s t e grajd u ri), d u p ă ca re urm a în sus

s t o ln ic u l (în g r ijito ru l m e s e lo r ), a p o i p a h a rn icu l (c a re turna vinul
în p a h a ru l D o m n u lu i). M a i su s d e c â t a c e s ta era p o steln icu l,
fu n c ţio n a r d e în c r e d e r e , ca re a v e a p r e ro g a tiv a d e a intra fără
a n u n ţ în c a m er a D o m n u lu i (M ir o n C o stin ).
D u p ă p o s t e ln ic e c ita t în d o c u m e n te în o r d in e ascendentă,
v is tie r n ic u l, iar d u p ă e l sp ătaru l (c a re p o a rtă sp a d a D om n u lu i),
a p o i v o r n ic u l (ju d ec ă to r). î n fru n tea d o c u m e n te lo r intern e sunt
c ita ţi, în c e l e m a i m u lte c a zu ri, p â r c ă la b ii, g u v e r n a to r ii cetăţilor
ş i a te rito riilo r d e p e n d e n te .
L o c ţiito r u l D o m n u lu i în c o n s iliu , s e p are c ă era lo g ofătu l,12
ca re în a c t e le e x te r n e ap are în fru n tea c o n s iliu lu i. A fară de
p â rcă la b i, c a r e d e c e l e m a i m u lte ori ap ar fără titlu , c e ila lţi boieri
su n t c ita ţi to td e a u n a c u titlu rile lor.
în d o c u m e n te le e x te r n e în fru n te e c ita t lo g o fă tu l, iar după
e l, în o r d in e d e s c e n d e n tă , p â rcă la b u l d ife r ite lo r cetă ţi şi portarul
S u c e v e i3 (p â r c ă la b u l c e tă ţii S u c e a v a ), a p o i, v o r n ic u l,4 spătarul,5

1 Se găseşte într-un singur document un boier din consiliu mai jos decât
comisul şi anume ploscarul. în documentul din 12 septembrie 1464 după Luca
stolnicul şi Neagu comisul e citat, ca cel din urmă în consiliu, Mircea ploscarul
(Bogdan, p. 84). Documentele mai menţionează şi pe Puiu ploscarul, dar nu în
consiliu (Bogdan, voi. I, p. 323, 354) şi Negrilă (voi. D, p. 163). Mai erau boieri
de curte şi mai mici decât aceştia, dar nu figurează în consilii. Astfel se găsesc
pitarii Ivanco, Dinga etc., clucerii Hrincovici, Duma etc., medeluicerul Mihul
(voi. II, p. 121) şi uşierul Dragoş (voi. I, p. 180).
2 Ştefan n-a avut decât 3 logofeţi mari: Dobml, Toma şi Tăutul.
3 Ca pârcălabi ai cetăţii Suceava se constată Iliaş şi Petra Ponici. Portari
de Suceava au fost Şandrea şi Luca Arbure.
4 Vornicii lui Ştefan citaţi în consiliu au fost: Goian, Crasneş, Isaia,
Bodea, Hrană, Dragoş Boul, Boldur şi Giurgea.
5 Spătarii lui Ştefan au fost: Sacâş, Albu, Bodea, Vrâncean, Mihău,
Purece, Costea, Dragoş, Clănău.
 Ştefan cel M are 281

v is tie r n ic u l,1 p o s te ln ic u l,12 p a h a rn icu l,3 s to ln ic u l4 ş i c o m is u l.5

O rd in ea a cea sta s e o b ser v ă în toate d o c u m e n te le, d e la 1 4 5 8
în c o a ce . N um ai lo g o fă tu l, în d o c u m e n te le in tern e, apare în
p ro to co lu l d e în c h e ie r e, iar vo rn icu l câteod ată în ain tea pârcălab ilor.
P u terea a c esto r fun cţionari p roven ea d in d eleg a ţia dată d e
D o m n . F u n cţiu n ea lo r a v e a caracter p u b lic şi privat. Erau în a c ela şi
tim p şi fu n cţion ari p u b lici şi funcţionari privaţi, d eoarece nu s e
făcea d e o se b ir e în tre fu n cţiu n ile p u b lice şi c e le private ale
D o m n u lu i. C ă c i statul s e co n fu n d a c u D o m n u l, iar acesta c u statul.
T o ţi a c eşti fun cţionari form au co n siliu l prezidat d e D om n . în
acte D o m n u l sp u n e cu boierii noştrii consilieri sau cu consiliul.6

Administraţia

Ţara era adm inistrată d e D o m n prin fun cţionarii săi. între

aceştia erau în prim u l rând pârcălab ii, care avea u , p e lângă
atribuţiile m ilita re, şi p e c e le ad m in istrative şi ju d ecătoreşti. C a şi
D o m n u l, c i co n cen tra u în m â in ile lor nu nu m ai pu terea ex ecu tiv ă ,
c i şi p e c e a ju d ecă to rea scă . A trib u ţiile ju d ecă to reşti ale pârcălabilor
s e con stata dintr-un d o c u m e n t d in anul 1 4 6 6 , în care s e sp e c ific ă că
locu itorii d in satu l N e g o e ş ti su n t scoşi de su b ju risd icţia

1Vistiernicii au fost: Stanimir, luga, Chiracol, Boldur, Isac, Bucium.

2 Postelnici se constată următorii: Isaia, Crasneş, Pascu, luga, Gherman,
Eremia, Dumşa, Cosma Şarpe, Teodor.
3 Paharnicii se găsesc: Tador, Negrilă, Dajbog, Ion, Andreica, Moghilă.
4 Stolnicii au fost: Zbiera, Luca, Toma, Bârsu, Petru, Matei, Ion Frunteş.
5 Comişi au fost următorii: Ion Boureanul, Neagul, Ilie Hurul, Grozea
Micotici, Şandru, Petrică, Bârsu, Ivaşcu.
6 Bogdan, voi. II, p. 425: Cu toii archiepiscopii şi episcopii şi cu toii
boierii noştri consilieri·, cf. Bogdan, voi. II, p. 289: Cu toii consilierii Domnului
nostru Ştefan Voevod\ p. 271: Cu tot consiliul nostru.
284 loan Ursu

Nici pârcălabii de Neamţ, nici staroştii din

p â rcă la b ilo r d e N e a m ţ:
acel ţinut, nici globnicii lor, nici pripăşarii, nici osluharii, nici
gonitorii din urmă, nici unul din aceştia să nu îndrăznească a-i
judeca, nici pentru furt, nici pentru omor, nici pentru răpire de
fată, nici pentru vreun alt lucru, fie lucru mare, fie lucru mic
R ep rezen ta n ţii D o m n u lu i într-un ţinut, erau pârcălabii,
gu vern atorii m ilitari ai cetăţii, care aveau toate p u terile m ilitare,
e x e c u tiv e şi ju d ecă to reşti. P ârcălab ii erau în ţinuturile lor adevăraţi
D o m n i, cu toate atrib utele puterilor, care d ecu rgeau din d om n ie şi
n-a v ea u să d ea so c o te a lă d e fap tele lor d ecâ t D o m n u lu i, de la care
îş i a veau d e leg a te p u terile. Erau m ici su veran i în ţinuturile, p e care
le guvernau, c ă ci a v ea u atât puteri m ilitare - fiin d conducătorii
osta şilo r - câ t şi ju d ecă to reşti. Pârcălab ul era un fe l d e D om n în
m iniatură. F u n cţiu n ea lui nu era ereditară. în practică în să D om nul
încredinţa câ teo d a tă fiu lu i fu n cţiu n ea, p e care a a v u t-o tatăl. A stfel
fiul lui V la ic u l, D u m a , a p rim it fu n cţiu n ea d e pârcălab d e Hotin,
alături d e tatăl său . T o t aşa M ârza, fiu l lu i S ta n d u l, e citat în
d o cu m en te alături d e m a rele să u tată.
A u x ilia rii ad m in istrativi c e i m ai princip ali ai D om n u lu i au
fo st a stfel p â rcă la b ii, guvernatorii m ilitari ai cetăţilor care p e lângă
apărarea cetă ţilo r, a v ea u m isiu n ea să ad m in istreze ş i să împartă
ju stiţia în ţin u tu l, care căd ea în raza ad m in istrativă a cetăţii.
Ţara era îm părţită d in p u n ct d e v e d e re ad m in istrativ în mai
m u lte ţinuturi. A fa ră d e ţinuturile, ce s e ţin eau d e cetă ţile cunoscute
d in tim p u l lu i Ş tefa n , care erau, S u ce a v a , H otin , S oro ca , Orhei,
C e ta tea A lb ă , C h ilia , R om an , N e a m ţ, Ţ eţin a (C ern ău ţi), D orohoi,
Ia şi, V a s lu i, C ră ciu n a, s e m ai con stată în tim p u l lu i Ş tefan ţinutul
C â rlig ă tu rii12 ş i ţin u tu l T rotu şu lu i.3

1 Bogdan, voi. 1, p. 47.

2 Bogdan, voi. I, p. 24-
3 Bogdan, voi. I, p. 93.
 Ştefan cel Mare 285.

Ţara era a stfel îm părţită în v reo 15 ţinuturi, ad m in istrate d e

pârcălabi.
A c e ş ti m ari fu n cţion ari, care erau u n fe l d e m ic i su veran i în
ţinuturile lor, a v ea u c a ajutoare p e staroşti, guvernatorii cetăţilor
m ai p u ţin im p ortan te şi p e diferiţi funcţionari d om n eşti. A c e ş tia
erai globnicii, pripăşarii. pererubţii, osluharii şi ilişarii.
Globnicii erau fu n cţion arii, care în casau a m en zile (gloaba).
Pererubţii erau fu n cţion ari d o m n eşti, care con d u ceau p e
oam en i la lucru în cetă ţi, la m ori d om n eşti etc.
Cu oamenii din acele sate - z ic e Ş tefan într-un act din 1479
- să n-aibă treabă nici un boier al nostru, nici staroştii de la
Ţefina, nici globnicii, nici pererubţii, nici să-i judece, nici gloabă
să ia de la dânşii. De asemenea slugile noastre pererubţii să nu
mâne pe oamenii din Coţmani, nici la cetate, nici la itiori, nici la
curţile noastre cu alţi ţărani la un loc.1 A trib u ţiile pererubţilor se
constată în m o d foarte clar d in a c est d o cu m en t.
Pripăşi.r:; erau fu n cţion ari d o m n eşti, care p ercepeau
a m e n z ile pentru v ite le de p rip as g ă site păscân d pe locuri
n ep erm ise. Nici globnicii, nici pripăşarii,1 2 nici osluharii, nici
pererubţii, nici una din slugile noastre - z ic e Ş tefan în actu l d in
1 4 5 8 - să n-aibă dreptul, nici să-i judece, nici să ia gloabă
(am en d ă) de la dânşii (lo cu itorii d in L eu cu şa n i).3
Osluharii erau dregători d o m n eşti, care p e r cep ea u a m e n z ile
de la a c ei, care n -a u ex ec u ta t p o ru n cile d o m n eşti.4

1Bogdan, voi. I, p. 232.

2 Bogdan, voi. I, p. 110: Nici pripăşarii, nici osluharii, nici pererubţii, nici
una din slugile noastre.
3 Bogdan, voi. I, p. 10; cf. p. 202: Nici globnicii, nici pripăşarii să nu-i
băntuiască.
4 Aceşti funcţionari apar în documentele din 1458 (Bogdan, voi. 1, p. 10)
şi 1466 (Bogdan, voi. I, p. 95).
286 loan Vrsu

I liş a r ii erau fu n cţion arii, care strângeau darea num ită iliş,
dare, ca re nu s e p o ate d efin i cu p reciziu n e. S e pare c ă era o dare
pentru ap rovizion area arm atei.în acele sate să nu meargă nici
globnicii din Suceava, nici ilişarii z ic e a Ş tefa n într-un docum ent
d in 1 4 5 8 .'

Administraţia comunală

O raşele erau c o n d u se d e şoltuzi a d ică d e prim ari şi părgari,

care erau c o n silie r i co m u n a li cu an u m ite atribuţii şi în sen s m ai larg
toţi co n silierii. Ş o ltu z ii erau a stfel asistaţi d e co n silieri com unali.
Câţi oameni ascultă de mitropolie - z ic e Ş tefa n într-un act din
1 4 5 8 - n-au să-i judece nici şoltuzii, nici pârgarii, nici consilierii
târgului, nici gloabe n-au să ia de la ei, nici pentru sfadă, nici
pentru ziua de Sf. llie.2
Ş o ltu z ii, s e constată în n u m eroase d o c u m en te, c a şi pârgarii.
Să nu
E i a v ea u nu n u m ai atribuţii ad m in istrative, c i şi ju d ecătoreşti:
aibă nici un boier al nostru, nici starostii, nici şoltuzii şi pârgarii
din Suceava, nici şoltuzii şi pârgarii din târgul Şiretului, nici
vornicii din aceste două târguri, nici globnicii din ţinutul Sucevei,
să nu aibă treabă cu oamenii noştrii din Rădăuţi, nici a-i judeca,
nici gloabă a lua de la dânşii.3
P rim aru l şi co n silierii a v ea u şi însărcin ări fisca le, ca
strâ n g erea c e r ii cu v e n ită d o m n iei. Şoltuzii şi pârgarii şi vornicii -
z ic e Ş te fa n într-un d o cu m en t d in 1 4 5 8 - nici unul nu are să ia
despre partea noastră ceară? d eo a rece v en itu l d in ceară cuvenit
d o m n ie i a fo s t c e d a t călu gărilor d e la M old aviţa. 1234

1 Bogdan, voi. I, p. 14.

2 Bogdan, voi. I, p. 10.
3 Bogdan, voi. I, p. 232.
4 Bogdan, voi. I, p. 18.
 Ştefan cel Mare 287

O ra şele erau o rg a n iza te d u p ă m o d e lu l c e lo r d in A rd ea l şi

P o lo n ia . A v e a u u n prim ar (şo ltu z ), care a v e a c a ajutoare p e
co n silierii c o m u n a li (pârgari).
De la şoltuzul şi părgarul din Vaslui - sc r ie prim arul d in
închinăciune prietenilor noştri şoltuzilor şi părgarilor şi
V a slu i -
tuturor bătrânilor din Braşov.1
D o c u m e n te le d in tim p u l lui Ş tefa n m a i a m in tesc p e şo ltu zii
şi pârgarii d in S u c e a v a , Şiret, B a ia , B ârlad ,2 V a slu i3 şi R om an .4
Puterea lo r s e în tin d ea p e ste tot ocolul, ad ică p e ste toate satele, c e
s e ţin eau d e oraş.
O ra şele (târgu rile), ca re s e con stată d in tim pul lui Ştefan
sunt: S u ce a v a , C ern ăuţi, Ş iret, D o ro h o i, B o to şa n i, B aia, H otin,
Piatra N e a m ţ, B a că u , R o m a n , B ârlad, V a slu i, Iaşi, H ârlău, H uşi,
T e cu ci, T rotu ş, A d ju d , P u m a, L ăpu şn a, C h ilia , C etatea A lbă,
O rhei, T ig h in a , Sărata (jud. F ălciu , târg dispărut).

Judecăţile

Jud ecătorul su p rem era D o m n u l, care ju d e c a în u ltim ă

instanţă. C el m ai m are m agistrat, care a v e a m isiu n ea să îm partă
justiţia, era m a rele v o rn ic (su p rem u s iu d ex cu riae). în ţinuturi şi
oraşe ju stiţia era îm părţită d e pârcălabi şi fu n cţion arii care a v ea u
atât m isiu n i ad m in istrative, cât şi fisc a le , c u m erau g lo b n ic ii,
pererubţii, pripăşarii, o slu h arii, ilişarii, şo ltu z ii şi p ârgarii. C ă c i p e

________________________________________________________ iV

1 Bogdan, voi. II, p. 454.

2 Bogdan, voi. II, p. 63: Au venit înaintea noastră aceşti adevăraţi şoltuzi
şi pârgari din târgul Bârladului.
3 Bogdan, voi. I, p. 481: Au miluit pe şoltuzii şi pârgarii şi p e toţi oamenii
cei săraci din târgul Vasluiului.
4 Bogdan, voi. I, p. 10.
288. loan Ursu

timpul acela atribuţiile administrative şi fiscale erau separate de

cele judecătoreşti.
Cu toate acestea existau funcţionari, care se ocupau mai ales
cu pricinile dintre cetăţeni şi care aveau atribuţii mai mult
judecătoreşti. Aceştia erau judecătorii şi vornicii.
Judecătorii sau judeţii sunt amintiţi de mai multe do­
cumente. Nici unul din judeţii noştri - zice Ştefan intr-un act din
1459 - nici globnic, nici pripăşar să nu cuteze să-i judece, nici să
le ia gloabă.1De asemenea să nu meargă pe la dânşii - zice Ştefan
într-un act din 1458 - nici judecii (judecătorii), nici globnicii, nici
pripăşarii, nici osluharii, nici pererubţii, şi nici una din slugile
noastre, nici să-ijudece, nici să ia gloaba de la dânşii.12
De aceea nici un boier sau judecător, sau dregător sau
vameş - zice Ştefan în actul, prin care se dă scutiri de vamă
călugărilor de la mănăstirea Voroneţ - cu un cuvânt nici o slugă
sau boier să nu cuteze a le lua vamă de la acele două care.3
Vornicii se constată ca judecători în diferite târguri.
Şoltuzii şi părgarii şi vornicii - zice Ştefan în actul din 31
august 1458 cu privire la Baia - nici unul nu are să ia despre
partea noastră ceară.4
Nici şoltuzii şi părgarii din târgul Seretului, nici vonncii din
aceste două târguri (Suceava şi Şiret), nici globnicii din ţinutul
Sucevei - zice Ştefan în importantul act din 30 august 1479 - s ă nu
aibă treabă cu oamenii noştri din Rădăuţi ... nici a-i judeca, nici
gloabă a le lua de la dânşii, nici pentru lucru mare, nici pentru
lucru mic, nici pentru moarte de om, nici pentru răpire de fată, ce

1 Bogdan, voi. I, p. 29.

2 Bogdan, voi. I, p. 10.
3 Bogdan, voi. I, p. 168. De judeti (sudeţi) vorbeşte şi actul din 15 august
1471: M et judeţii şi nici vameşii.... (Bogdan, voi. I, p. 159).
4 Bogdan, voi. I, p. 18.
 Ştefan cel Mare 289

se va face în acel sat al Rădăuţilor. Numai pentru sfadă în târg şi

pentru furtişagurile, ce s-ar dovedi la faţa locului în târg, să-i
judece pe oamenii din Rădăuţi vornicii târgului, dar pentru altceva
să nu aibă treabă a-i judeca, ci să-i judece rugătond nostru kir
loanichie.1
Nimeni altcineva în ţara noastră - zice Ştefan în actul din
1458 cu privire la privilegiile comerciale ale braşovenilor - nici
boier, nici vornic, nici şoltuz, să nu îndrăznească a-i judeca sau a le
lua măcar un groş peste cele ce scriem mai sus.
Vornicii judecau astfel mai ales chestiunile cu caracter penal,
între care erau ceh: specificate mai sus şi anume sfada în târg şi
furturile.12 Tot ei judecau desigur şi crimele şi delictele, menţionate în
documente şi anume moartea de om (deşugubina) şi răpirile de fete.
... Nici vornicii din aceste două târguri, nici globnicii din
ţinutul Sucevei ~ zice Ştefan în actul des menţionat şi citat din 1479
- să nu aibă treabă cu oamenii noştri din Rădăuţi, nici a-i judeca,
nici gloabă a lua de la dânşii, nici pentru lucru mare, nici pentru
lucru mic, nici pentru moarte de om, nici pentru răpire defată.3
Cele mai mari crime erau considerate moartea de om şi răpirea
de fată. Taxele (gloabele), ce se pregăteau pentru aceste crime, erau
încasate de gonaci pentru vistieria domnească. Nici unul din
dregătorii noştri - zice Ştefan într-un act din 19 august 1472 - să n-
aibă a lua altă gloabă de la acele trei sate mănăstireşti şi de la
oamenii mănăstirii, decât gloaba ce ni se cuvine nouă pentru moarte
de om şi răpire defată.
Urmărirea de către rudele celui omorât se putea răscumpăra
prin bani sau moşie.

1Bogdan, voi. I, p. 232.

2 Vezi şi documentul din 23 august 1481 (Bogdan, voi. 1, p. 256): S fe zile
şiJ u r tiş a g u rile s e v o r ju d e c a n u m a i d e v o rn ic ii tâ r g id u i.

3 Bogdan, voi. I, p. 232.

290 loan Ursu

Un document cu data 14 octombrie 1473 ne lămureşte acest

obicei, care exista şi în apus, unde crimele se puteau răscumpăra
prin taxa numită wehrgeld. în acest document Ilca, fata ucigaşului,
răscumpără crima tatălui său prin acordarea unui sat stolnicului
Petru, fiul celui ucis. Şi a plătit Ilca - zice actul - moartea lui
Andriţă, pe care l-a omorât Petm Ponici, tatăl llcăi, în mâinile
slugii noastre dumnealui Petru stolnicul şi i-a dat acestuia un sat
al său pe Seret cu numele Brătieştii. Iar pan Petru i-a mai dat llcăi
pentru acel sat 40 de zloţi tătăreşti şi au făcut astfel pace veşnică
între dânşii.1
Procesele civile mai importante erau judecate în ultima
instanţă de Domn. în special chestiunile cu privire la dreptul de
proprietate asupra moşiilor erau rezolvate de tribunalul Domnului.
Acesta judeca asistat de consiliu, care în chestii judiciare forma
tribunalul suprem. Deci noi am cercetat împreună cu boierii noştri
şi cu sfatul - zice Ştefan în actul din 17 aprilie 1480 - şi i-am făcut
lege după dreptul ţării.12 Dreptatea se da aceluia, care putea să
prezinte la judecată cel mai mare număr de jurători, care aveau
să jure împreună cu cel care cerea dreptatea.
Deci am căutat şi am judecat cu boierii noştri şi i-am dat
lui Ivanco precum e drept şi lege, după obiceiu - zice Ştefan în
actul din 26 august 1474 - să vie el însuşi cu 24 de jurători şi să
ju re împreună cu ei, că el şi cu fraţii săi sunt nepoţi lui Cupcici
după mama lor ... Dar Ivan şi cu fraţii săi s-au lăpădat de
jurăm ânt şi n-au vrut să jure cu jurători, ci au lăsat pe sama
Maruşcăi, a fetii lui Ivan Cupcici, ca să vie ea singură şi să jure
zicând aşa: că Ivan şi cu fraţii săi nu sunt nepoţi lui Cupcici, nici
ei, M aruşcăi... Deci Maruşca, sculăndu-se la ziua sorocită, a jurat
înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri şi mari şi mici,

1 Bogdan, voi. I,p. 188.

2 Bogdan, voi. 1, p. 239-240.
 Ştefan cel Mare 291

zicând aşa: că Ivan şi cu fraţii săi nu sunt nepoţi lui Cupcici, nici ei
însăşi Maruşcăi... Aşadar văzând că Maruşca a câştigat judecata,
că Ivan şi cu fraţii săi, nu sunt nepoţi lui Cupcici, precum s-au
jeluit ei înaintea Maruşcăi, de aceea am dat şi am întărit şi noi
Maruşcăi... toate satele lui Cupcici.1
Ivanco a pierdut astfel procesul fiindcă n-a putut să jure că e
nepot lui Cupcici, pe când partea adversă, Maruşca, a jurat că
Ivanco nu e nepot lui Cupcici şi prin urmare n-are drept la
moştenire. Procesul a fost câştigat astfel de Maruşca, care a
dobândit dreptul de proprietate.
Pentru ca sentinţa să rămână definitivă şi cel care a pierdut
procesul să nu mai poată ataca hotărârea dată, Domnul a prevăzut'
în act zaveasca de 60 de ruble de argint, ceea ce era o pedeapsă,
plătită in bani, pentru cazul că partea adversă n-ar f i respectat
hotărârea dată. Zaveasca apare în multe documente şi trebuie
interpretată ca o pedeapsă, care se plătea numai în cazul că cineva
n-ar fi respectat sentinţa şi ar mai fi redeschis procesul.12
Iar cine va încerca să se jeluiască - zice Domnul în actul de
mai sus - la orice vreme şi la orice zi, fie înaintea noastră, fie
înaintea altor Domni, fie Ivanco, fie vreunul din fraţii săi, acela va
plăti atunci zaveasca de 60 de ruble de argi?it curat.
Procedura aceasta se constată şi dintr-un alt document din 12
august 1461.3 în acest document e vorba de un proces pentru
proprietatea a trei sate, între Crasnăş şi Husin, care împreună cu
soţia sa Maruşca, era stăpânul celor trei sate în litigiu.
Crasnăş îşi baza dreptul său pe un ispisoc de la Alexandru cel
Bun. Partea adversă, Husin şi Maruşca, au susţinut însă că şi ei au
un ispisoc de la Alexandru cel Bun, care fusese dat lui Ion

1Bogdan, voi. I, p. 195.

2 Cf. I. Tanoviceanu în C u rie r u l ju d ic ia r anul XXII Nr. 5/1914 p. 33-38.
3 Bogdan, voi. I, p. 48.
292 loan Ursu

Munteanu, tatăl Maruşcăi. Documentul a fost însă ars cu ocazia

unui foc în Suceava. L-a văzut însă preotul rus din Suceava, care a
venit şi ajurat că el a avut documentul în mână şi era într-adevăr de
la Alexandru cel Bun şi era dat lui Ion Munteanu, tatăl Maruşcăi,
soţia lui Husin.
Deci cercetând noi împreună cu boierii noştri adevărul -
zice Ştefan în act - am poruncit preotului rus ca să aducă marturi
şase preoţi şi el al şaptelea împreună cu dânşii să jure cum că acel
ispisoc au fost adevărat. Şi aducând preotul rus întru aceeaşi zi alţi
şase preoţi şi el al şaptelea, au jurat pe preoţia lor precum că acel
ispisoc al lui Ion Munteanu ce era de la Alexandru Vodă pe trei
sate ... a fost adevărat şi era scris de mâna lui Brătei şi au ars
împreună cu biserica de s-au prefăcut în cenuşă. Şi aşa Hustin şi
soţia sa Maruşca au câştigat toată dreptatea. Iar dumnealui post.
Crasnăş au pierdut judecata înaintea tuturor boierilor noştri... Şi
la. aceasta au pus legătură (zavească) veşnică 60 ruble de argint,
ca vrând cineva din neamul lui Duma Negrul (partea care a pierdut
procesul) a se scula cu acel ispisoc asupra neamului lui Ion
Munteanu, ori în care zile şi vreme, să aibă a răspunde acei bani
de legătură.
După aceeaşi procedură a câştigat procesul boierul Mişea,
care a juraţ cu patru cojurători, ca satul în litigiu i-a fost lăsat de
unchiul său Bera şi astfel a câştigat satul după drept şi lege pentru
totdeauna.1
Pentru ca sentinţele, în chestiile de proprietate, să rămână
definitive şi procesul să nu se redeschidă, actele de judecată au
prevăzut pedeapsa condiţională numită zaveasca, plătită în bani de
aceia care au pierdut procesul, în cazul că, cu toată hotărârea dată,
ar mai fi încercat cu toate acestea, ei sau urmaşii lor, să atace
sentinţa, considerată de Domn ca definitivă. Aşa în procesul dintre

1 Bogdan, voi. I, p. 82.

 Ştefan cel Mare 293

Ivaşcu din Sereţel şi nepotul acestuia, Ion Negoescul, pentru

stăpânirea a trei sate, Domnul a dat câştig de cauză lui Ion
Negoescul, care a arătat o privilie (un privilegiu), din care se
constată că Ivaşcu dăruise de bunăvoie acele sate nepotului său Ion.
Deci noi, văzând voinţa lui Ivaşco - zice Ştefan în actul de la
12 iunie 1459 - am întărit şi de la noi slugii noastre lui Ion toate
satele mai sus scrise, ca să-i fie lui uric cu tot venitul nestrămutat
în veci ... De aceea, nici Ivaşco din Sereţel, nici copii lui, nici
altcineva din neamul lui, n-are să se judece cu nici o scrisoare, nici
odată în veci pentru aceste mai sus scrise sate ... Iar dacă cineva
ar pomeni, ori când şi în ori ce vreme, fie Ivaşco, fie din neamul
Fofăşeştilor, acela va plăti zavească 60 ruble de argint.1
De asemenea în procesul dintre comisul Ivaşcu şi Toma
Dumitrescul a dat câştig de cauză comisului Ivaşcu, iar pentru ca
sentinţa să nu mai fie atacată, a pus zavească de 100 ruble de
argint. Şi pentru toate acestea - zice Ştefan în actul din 5
decembrie 1460 - am pus zavească de 100 de ruble de argint slugii
noastre boierului Ivaşco şi neamului lui întreg, ca oricând şi în
orice vreme Toma sau Coste, sau copii lor, sau fraţii sau tot
neamul lor, ar voi să se jeluiască sau să pomenească împotriva lui
Ivaşco, sau împotriva copiilor lui, sau împotriva fraţilor lui, sau
împotriva neamului, lui întreg, acela ne va plăti mai sus scrisa
zavească de 100 de ruble de argint.12
O moşie pierdută când au revenit împăratul turcesc de au
prădat ţara noastră, a fost restituită de Ştefan şi de consiliul său
după lege pe baza mărturiilor.

1Bogdan, vol. I, p. 33.

2 Bogdan, vol. I, p. 40-42; cf. p. 66-67 zaveasca de 100 ruble.
 294 loan Ursu

Veniturile Dom nului

Veniturile· Domnului au fost considerabile, judecând după

sumele mari, pe care le-a cheltuit ca să cumpere moşii cu scopul ca
să le dăruiască mănăstirilor. Vistieria sa, care se confunda cu a ţării,
a trebuit să fie destul de bogată, căci numai astfel se pot explica
sumele enorme de bani, pe care le-a cheltuit ca să cumpere moşii,1
pentru ca să le dăruiască numeroaselor mănăstiri întemeiate de el.

1 Aşa de exemplu în 1466 a cumpărat cu 200 zloţi tătăreşti satul Jicovul

sus, pe care l-a dăruit mănăstirii Putna. (Bogdan, voi. I, p. 111). în 1468 a
cumpărat jumătate dintr-un sat cu 130 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 132). în 1470 a
cumpărat o vie cu 544 zloţi tătăreşti, pe care a dăruit-o de asemenea mănăstirii
Putna (voi. I, p. 149). în anul 1471 i-a dăruit un sat cumpărat cu 120 zloţi tătăreşti
(voi. I, p. 159). în anul următor un sat cumpărat cu 200 zloţi (voi. I, p. 169). în
1479 un sat cumpărat cu 150 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 225). Pentru satele dăruite
mănăstirii Tăzlăul a cheltuit 440 zloţi (voi. I, p. 248). O parte din satul Zăvoriştea
pe Şiret a fost cumpărată cu 400 zloţi tătăreşti (1488), pentru a fi dăruită
mănăstirii Moldaviţa (voi. I, p. 327). Satul Vicşani, cumpărat cu 400 zloţi în
1488, a fost dăruit mănăstirii Putna (voi. I, p. 331), căruia i-a mai adăugat şi satul
Grecii, pentru care a cheltuit 200 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 347). Mănăstirii Voroneţ
i-a dăruit moşii, ce l-au costat 160 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 351), iar episcopiei din
Roman sate cumpărate cu 792 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 354).
în 1489 a dăruit mănăstirii Voroneţul satul Vlădeni, cumpărat cu 350 de
zloţi tătăreşti (voi. I, p. 376), iar în 1490 a dăruit mănăstirii Puma un sat cumpărat
cu 400 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 425), căruia i-a adăugat un sat şi o vie cumpărate
cu 510 zloţi tătăreşti (voi. I, p. 429) şi satul Voitin cumpărat cu 500 zloţi tătăreşti
(voi. I, p. 439). Mănăstirii Homor i-a dăruit în acelaşi an (1490) un sat, cumpărat
cu 150 zloţi tătăreşti (voi. 1, p. 438), iar mănăstirii Tăzlăului moşii, care l-au
costat 730 zoţi tătăreşti (voi. I, p. 451).
Gu toate acestea tot i-a mai dăruit aceleiaşi mănăstiri în 1491 o jumătate
de sat, cumpărat cu 100 zloţi (voi. I, p. 473).
în 1491 a cumpărat 16 sate cu 1490 zloţi tătăreşti, pe care le-a alipit la
hotarul târgului său Vaslui, ca să-i fie u r ic c u t o t v e n itu l pentru el şi urmaşii
săi (voi. I, p. 476-485).
 Ştefan cel Mare 295

Aceste sume, pe care le ştim din documente cunoscute,

reprezintă cu toate acestea numai o parte din sumele cheltuite. Căci
vor fi existând desigur încă multe documente necunoscute nouă cu
privire la sumele cheltuite, iar pe lângă acestea va fi avut multe alte
cheltuieli, care n-au fost trecute în documente. Cu toate acestea
sumele cheltuite pentru cumpărare de moşii, care ne-au fost
transmise de documentele cunoscute şi care se urcă la respectabila
cifiă de 12.439 zloţi tătăreşti, sunt suficiente ca să ne permită să
tragem concluzia că vistieria domnească a fost destul de
îmbelşugată, cu atât mai mult că Domnul îşi luase obligaţiunea, de
la 1466 încoace, să trimită în fiecare an mănăstirii Zografu de la
Sfântul Munte câte 100 galbeni ungureşti. Dacă luăm în
considerare că banii în aur erau extrem de scumpi pe vremea aceea
şi dacă adăugăm, pe lângă atâţia bani cheltuiţi în aur, tributul, pe
care l-a plătit turcilor în anii de la începutul domniei şi către*1

în 1492 dăruieşte mănăstirii Putna un sat cumpărat cu 250 zloţi (voi. I, p.

309), iar în 1497 mănăstirii Voroneţ o prisacă şi moşie, ce l-au costat 90 zloţi, iar
episcopului Vasile de Roman i-a dăruit un sat, pe care îl cumpărase cu 300 zloţi.
De asemeni a dăruit vistiernicului Eremie un sat cumpărat cu 130 zloţi. Mănăstirii
Voroneţ i-a mai adăugat în 1499 un sat şi o vie, ce l-au costat 295 zloţi, iar
mănăstirii Bistriţa i-a mai dăruit în acelaşi an moşii şi vii, pe cate le-a cumpărat
cu 1118 zloţi tătăreşti (voi. II, p. 152).
Tot atunci a dăruit mănăstirii Dobrovăţ sate, care l-au costat 390 zloţi (voi.
11, p. 161). în 1501 a dăruit mănăstirii Puma sate, ce l-au costat 400 zloţi (voi. II,
p. 183), iar în 1503 mănăstirii Dobrovăţ sate, pe care le-a cumpărat cu 1500 zloţi
tătăreşti.
Toate acestea se ridică la respectabila sumă de 12.439 zloţi tătăreşti.
Aceasta e însă numai suma cunoscută din actele, ce ni s-au păstrat şi pe
care le cunoaştem. Câte sume vor mai fi în acte, pe care nu le cunoaştem. Dacă
adăugăm la suma cunoscută, cheltuită pentru cumpărare de moşii, şi care s-a
urcat la suma enormă pentru acele vremuri de 12.439 zloţi tătăreşti, suma de 100
galbeni ungureşti, pe care o trimitea de la 1466 încoace, în fiecare an, mănăstirii
Zografu de la Sfântul Munte (voi. 1, p. 99), ne putem face o idee de bogăţia
vistieriei domneşti, care se confunda cu a statului.
296 loan Ursu

sfârşitul domniei,' şi cheltuielile cu războiul, trebuie să conchidem

că veniturile vistieriei au trebuit să fie destul de înseninate. De unde
proveneau aceste venituri ?
Venituri importante avea Domnul de la domeniile sale
întinse. între aceste domenii Vasluiul, la care adăugase 16 sate
cumpărate, ocupă locul dintâi.1 Pe aceste vaste domenii creşteau
mari turme de vite şi de oi, se cultivau cereale şi stupi de albine.
Aceste produse ale domeniilor întreceau desigur consumaţia de la
curte. Restul era vândut. Vânzarea acestor produse de pe domeniile
domneşti aducea importante venituri vistieriei.
Pe lângă acestea, Domnul avea desigur venit considerabil de
la carele cu peşte, pe care îl exporta în Polonia.
în special morunul constituia un articol de export, care
aducea, desigur, venituri considerabile. în 1473 se constată în
Lemberg 10 care de morun, care sunt ale Domnului Moldovei.12
Pe lângă vite şi peşti Domnul exporta ceară, al cărei export
era monopolizat de domnie. Dând libertate de comerţ polonilor în
Moldova în anul 1502, Domnul specifică prin solul său, că fiecare
comerciant are să-şi facă plăţile pentru morun şi ceară către
Domn.3
Exportul şi vânzarea produselor domneşti erau favorizate de
faptul că erau scutite de vamă. Căci dreptul de vamă forma o parte
din suveranitatea Domnului.
El avea dreptul să scutească de vamă şi în acelaşi timp să
impună taxe vamale comercianţilor după bunul său plac.

1 Documentul, în care se fixează hotarele târgului Vasluiului din 15

octombrie 1491, la Bogdan, voi. I, p. 476-485.
2 Iorga R e la fiile c o m e r c ia le a le ţă r ilo r n o a s tre c u L e m b e rg u l , Bucureşti,
1900 p. 22: V o r z c w e n e W a g e n H a w se n -fe s c h e , d y d e s W a y v o d en a w s der
W a la c h e y s e y n t.

3 Ite m d a s y d e n n a n s e y n e c za lu n g e d e m W o y e w o d e n u m m b H a w se n und
W a x b e c z a l u n d w y d e r s e y n c za lu n g e n e m e (Iorga C h ilia p. 27).
 Ştefan cel Mare 297

Vămile d ă d ea u c e l m a i în se m n a t v e n it v isteriei d o m n eşti,

în treg siste m u l v a m a l a v e a d e sc o p să fa v o r iz e z e fiscu l. E l a v e a
caracter m a i m u lt fisc a l ş i a v e a c a m o b il n u atât p rom ovarea
in tereselo r e c o n o m ic e a le lo cu itorilor, cât crearea d e ven itu ri pentru
vistieria d o m n ea scă .
V ă m ile se e x p lo a ta u sa u în r eg ie d e către vistiern icu l
D o m n u lu i sa u erau date în arendă.
V istie rn ic u l D o m n u lu i era în a cela şi tim p şi m arele vam eş.
A stfel C h ira co l ş i B u c iu m , vistiern icii lui Ş tefan , s e intitulează în
a cela şi tim p şi v a m e şi: De la Dumnealui Chiracol, vistiernic şi
vameş şi de la Dumnealui Bucium, vistiernic şi vameş.1
A m â n d o u ă sis te m e le , atât exploatarea în r eg ie prin m arele
v istiern ic, ca re era ş i adm inistratorul v ă m ilo r , cât şi arendarea
acestora, su n t c o n firm a te d e d o c u m e n te . . . . Şi nici o vamă să nu
dea - z ic e Ş tefa n în p r iv ile g iu l dat lo cu ito rilo r d in N e g o e ş ti cu
data 13 m artie 1 4 6 6 - oriunde şi în orice loc, ... peste tot să fie
slobozi şi scutiţi de vamă, atât la vămile arendate, cât şi la cele
nearendate.12
în anu l 1 4 6 4 v ă m ile au fo st aren date g e n o v e zu lu i D o r in o
C attan eo şi arm ean u lu i C o c şa .3 F ie p rin siste m u l exp loatării în
reg ie, care era c e l m a i o b işn u it, fie prin al arendării, v ă m ile au dat
d esig u r în se m n a te ven itu ri v istier iei d o m n eşti, care s e co n fu n d a c u
c ea a ţării.
C e le m ai im portante venituri le a v e a D o m n u l d in dările
plătite d e su p u şi.

1 Bogdan, voi. II, p. 370.

2 Bogdan, voi. I, p. 97. Tot aşa în documentul din 1 aprilie 1470: Vămi
arendate sau nearendate (voi. I, p.144) şi documentul din 22 ianuarie 1472 (voi.
I, p.466).
3 Iorga Relaţiile cu Lembergul p. 19; cf. Nistor Das moldavische
Zollwesen.
 29ft lo a n U rsu

Dările, p e care le lua v istieria, s e co n stată d in câteva

d o c u m e n te , fără c a să s e p o a tă p reciza b in e natura lor.
Să nu ne plătească nouă nici bir (dajdie), nici posadă, nici
podvoade, nici iliş - z ic e Ş tefan într-un d o c u m e n t c u data 17 aprilie
1 4 7 5 - nici la cetate să nu lucreze, nici la posadă, nici la strajă să
nu meargă, nici la mori să nu lucreze, nici la oaste să nu meargă
...şi nici o slujbă de a noastră să n-aibă a neface nici în bani nici
în muncă.1
In a c e s t d o c u m e n t su nt sp ec ific a te toate dările, care ar fi
trebuit să fie p lă tite vistieriei.
E le su n t arătate şi d e a lte d o c u m en te. Să nu neplătească nici
iliş, nici bir şi nici podvadă1 2- z ic e Ş tefan într-un d o cu m en t cu data
12 a p rilie 1 4 5 8 - Să nu ne dea nici iliş, nici podvadă, nici posadă,
nicijold3- z ic e Ş tefa n în d e s citatu l act d in 1 4 6 6 - nici la cetate să
nu lucreze, nici la mori, nici la buţi să nu care, nici fân să nu
n cosească, nici vreo altă dare sau slujbă a noastră să nu aibă a
s îndeplini.
D in a c e s te d o cu m en te s e con stată urm ătoarele dări:
Birul sa u dajdia era o dare, care s e pare c ă era im pusă pe cap
ş i s e p e r c e p e a d u p ă siste m u l c is le i, care c o n sista în repartizarea
s u m e i, fix a tă p e u n sat, p e toţi lo cu ito rii, după capacitatea lor de
p lată.
Ilişul era o dare, a cărei natură nu s e p oate preciza cu
iz v o a r e le p e ca re le a v e m la în d em ân ă. S e pare c ă era o dare pentru
a p r o v izio n a r e a arm atei.
Podvada în sea m n ă cărătură.4 Pare s ă fi fo st o dare pentru
transp ort.

1Bogdan, voi. I, p. 202.

2 Bogdan, voi. I, p. 10.
3 Bogdan, voi. I, p. 97.
4 Bogdan, voi. II, p. 601.
 Ştefan cel Mare 299

Posada în s e a m n ă su b u rb ia u n e i c etă ţi. E g r e u s ă p u te m

p r e ciza a c e a s tă dare. S e pare c ă era o dare p en tru c o n str u ir ea şi
întărirea c etă ţilo r . E ra în a c e la ş i tim p şi prestaţie: Nici la cetate
să nu lucreze, nici la posadă.1
Jold în s e a m n ă le a fa , c e e a c e n e-a r fa c e s ă b ă n u im să era o
dare, d in c a re s e p lă te a le a fa so ld a ţilo r p erm a n en ţi (v ite jii).

A c e s t e dări, iliş u l, p o d v a d a , p o sa d a , jo ld u l a v ea u - du pă
cât s e p a re - d e stin a ţia să aju te v istie r ia p entru întâm pin area
c h e ltu ie lilo r n e c e s a r e apărării ţării. A tâ t iliş u l c â t ş i p od v a d a ,
p o sa d a şi j o ld u l era u p ro b a b il dări p en tru r ă zb o a ie ş i construirea
şi în tărirea c etă ţilo r .

P e lâ n g ă a c e s te dări, care a lim e n ta u v istie r ia d o m n ea scă ,

D o m n u l m a i a v e a im p o rta n te ven itu ri d in d ijm e le p rod u selor
lo cu ito r ilo r .

în tr e a c e s te d ijm e d o c u m e n te le n e v o r b e sc în prim ul rând

Nici dijma din stupii ori de porci
d e d ijm a stu p ilo r ş i a p o r c ilo r .
să nu dea2- z ic e Ş te fa n în a ctu l d in 31 a u g u st 1 4 5 8 . Nici dijma
din albine sau berbănţa de miere3 z ic e e l în a ctu l d in 10 ap rilie
1 4 5 8 . Cine va fi rânduit de către noi desătnici (d ijm ari) să nu
aibă a lua desătină (d ijm ă ) din prisecile mănăstirii nici măcar
jumătate de ban - z ic e Ş te fa n în a ctu l d in 13 iu lie 1 4 6 2 -pentru
că acea desătină (d ijm ă ) o am făgăduit şi o am dat sfintei
mănăstiri.4
în tr -u n d o c u m e n t d in 4 a p rilie 1 4 8 8 s e v o r b e ş te d e d ijm a
d in v a r ză şi d in p e ş te p ro a sp ăt. Cu dijma de varză din acel sat -

■ 1Bogdan, voi. I, p. 202.

3 Bogdan, voi. T, p. 14-16.
3 Bogdan, voi. I, p. 9; cf. p. 30: d ijm a d in a lb in e .

4 Bogdan, voi. I, p. 77; cf. p. 105: B e r b ă n ţe le d e m ie r e d in d ijm a c e n i s e

c u vin e d in a c e le s a te (A rc h iv a isto rică voi. I, p.l 15).
300 lo a n U rsu

şi cu dijma de peşte proaspăt, ce vor prinde oamenii

z i c e a c tu l -
de la Dragomireşti.1
U n v e n it fo a r te im p o rta n t a v e a v is tie r ia d e la ceară, al
c ă r e i e x p o r t era m o n o p o liz a t d e D o m n ş i n u p u tea fi exportată
d e c o m e r c ia n ţi. Negustorul să-şi dea cuvântul său - z ic e Ştefan
că n-are
în p r iv ile g iu l d a t în 1 4 6 0 c o m e r c ia n ţilo r d in L e m b e r g -
în carele sale marjă oprită, precumjderi, argint şi ceară sau nu
duce cai buni de (ară.
D in tr -u n d o c u m e n t r e ie s e c ă c â rc iu m a rii d in B a ia erau
o b lig a ţi să d e a c ea r ă p e s e a m a v is te r ie i. D o m n u l c e d e a z ă acest
v e n it c ă lu g ă r ilo r d e la m ă n ă stirea M o ld a v iţa . Dăm ceara de la
toţi cârciumarii din Baia - z ic e Ş te fa n în a c tu l d in 31 august
1 4 5 8 - ca să fie ajutorată acea sfântă mănăstire cu acest venit.
Deci şoltuzii şi pârgarii şi vornicii, nici unul nu are să ia despre
partea noastră ceară, ci numai din alte târguri să ia.1 3
2
D o m n u l a v e a a s tfe l v en itu ri d e la c ea r ă d in to a te târgurile.
A c e a s t a s e c o n fir m ă , în m o d c â t s e p o a te d e p r e c is, printr-un alt
d o c u m e n t a l lu i Ş te fa n d in 3 0 se p te m b r ie 1 5 0 3 . Şi să mai aibă
acea mai sus pomenită a noastră sfântă mănăstire de la Neamţ -
z i c e Ş te fa n în a c tu l a m in tit - pe fiecare an câte şase pietre de
ceară, din pietrele noastre, ce ni se cuvin din târgul nostru de
la Neamţ.4 D e a s e m e n e a s e c o n fir m ă p rin d o c u m e n tu l cu data 3
a p r ilie 1 4 8 8 , î n c a re s e v o r b e şte d e p ie tr e le d e ceară, c e s e cuvin
Şi am dat acestei sfinte a
v i s t i e r i e i d o m n e ş ti d in târgu l Ş iret.
noastre mănăstiri de la Putna - z ic e Ş te fa n - dreptele noastre
venituri: toate pietrele de ceară din târgul nostru al Şiretului ...5

1 Bogdan, voi. I, p. 342 şi Melchisedec C r o n ic a R o m a n u lu i p. 147-148.

2 Bogdan, voi. II, p. 280.
3 Bogdan, voi. I, p. 18.
4 Bogdan, voi. n, p. 236.
5 Bogdan, voi. I, p. 336.
 Ştefan cel Mare 301

A lte venituri a v ea D o m n u l d e la o cn e, care erau m o n o p o liz a te

d e el. C ân d a o cu p a t P ocu ţia în 1 5 0 2 Ş tefan n -a întârziat să -şi pu nă
vam eşii şi fun cţionarii p este o c n e le d e a c o lo .1
Ocnele erau proprietatea D o m n u lu i, c e e a c e se constată d in
d ocu m en tu l cu data 17 no iem b rie 1502, prin care dă m ănăstirii Putna
drobi d e sare d in o cn a d e la Trotuş.12
un m ertic anual d e 1 5 0 d e
Dreptul de moştenire a averilor, care răm âneau fără
m oştenitor, a contribuit d e a sem en ea la creşterea averilor dom neşti.
A c e s t drept s e constată dintr-un d ocu m en t, cu data d e 5 aprilie 1488,
în care e vorba d e dăruirea unui sat, p e care Ş tefan l-a m oştenit de la
boierul V â lc ea şi d e la so ţia acestu ia. A c ea stă m oşten ire a avut loc,
desigur, în urm a faptu lu i c ă V â lc e a a răm as fără urm aşi.3
D e a se m e n e a a v ea dreptul să c o n fişte m o ş iile b oierilor care
s-au purtat c u viclenie, adică care au trădat in teresele D om n ului,
care s e co n fu n d a u c u a le ţării. A s tfe l Ş tefan c o n fisc ă satul D o icen i,
care fu sese al vistiern icu lu i A vram , care s-a făcu t v in ovat d e trădare
şi a fu g it la litv a n i, şi-l dăruieşte cred in ciosu lu i său boier, com isu l
Petrică. Sluga noastră, jupanul Petrică comis, au slujit nouă cu
credinţă - z ic e Ş tefa n - şi văzând noi a lui dreaptă slujbă, l-am
miluit pe dânsul ...şi i-am dat şi i-am întărit în pământul nostru al
Moldovei de la noi, pentru a lui slujbă, un sat... anume Doicenii, ce
aufost cumpărat acel sat Avram vist. şi auprăpădit Avram vist. acel
sat ...căci au fugit de la noi la (ara Litfei. Acel sat să fie cinstit
credinciosjupănului Petrică comis de la noi uric şi cu tot venitul ...4
V e n itu r i fo a r te im p o rta n te a v e a v is tie r ia d o m n e a s c ă d e la
am enzi (gloabe) ş i ta x e le d e ju d e c a tă (tretină).

1 Bogdan, voi. II, p. 435: E l th e lo n e a to r e s c o n s titu it in z u p p is. E tia m

Zltpparios c o n s titu it ta m im C o lo m ya q u a m in z u p p is H a lic ie n s ib u s cf. Nistor D ie
m o ld a v isc h e n A n s p r iic h e a u f P o k u tie n Viena 1910 p. 17 şi 64.
2 Bogdan, voi. II, p. 210.
3 Bogdan, voi. I, p. 346.
4 Bogdan, voi. II, p. 23.
2 02 lo a n U rsu

C e l e m a i m u lte c o n d a m n ă ri c o n s is ta u în a m e n z i, p e care le
fix a u fu n c ţio n a r ii D o m n u lu i. A c e ş t ia fix a u a m e n z ile ş i tot ei le
în c a s a u p en tru v is tie r ia d om n ească. E le se c o n sta tă din
n u m e r o a s e d o c u m e n te , ca re v o r b e sc d e gloaba, la care renunţă
D o m n u l în fa v o r u l m ă n ă stirilo r. A s t f e l p rin a c tu l d in 12 aprilie
1 4 5 8 Ş te fa n ren u n ţă la g lo a b e le , p e ca re fu n cţio n a r ii să i le-ar fi
Câţi oameni ascultă de mitropolie - se
în c a s a t p en tru sfa d ă .
n-au să-i judece nici şoltuzii, nici pârgarii, nici
s c r ie în a c t -
sfetnicii târgului, nici gloabă n-au să ia de la ei, nici pentru
sfadă, nici pentru ziua de Sfântul Ilie.
De asem en i d isp u n e ca fu n cţio n a r ii d o m n e şti să nu
p ercea p ă tr e tin a 1 c a re c o n s is ta în p e r c e p e r e a u n ei treim i din
o b ie c te .

în ţ e le s u l a c e s te i ta x e d e ju d e c a tă se cla rifică d in răspunsul

p e care l-a d at A lexan d ru , d u c e le L itv a n iei, so lilo r lui Ştefan. în
a c est d o c u m e n t s e s p e c ific ă c a să nu m a i ia a treia parte din
Ne-aţi mai vorbit - răsp u n se Alexandru
lucru rile furate, c i a z e c e a .
despre afacerile de la graniţe, ca să
către so lii lu i Ş tefa n -
poruncim namestnicilor noştri, în ce priveşte hoţiile şi tâlhăriile, să
pedepsească pe oamenii răi pentru acestea, iar din lucrurilefurate
să nu mai ia a treia parte, ci să ia a zecea; tot aşa are să
poruncească şi el (Ş tefa n ) pârcălabilor din ţara sa, ca să facă
dreptate oamenilor noştri în acelaşi chip. Vom scrie şi noi despre
aceasta namestnicilor noştri de la graniţe, ca să pedepsească pe
oamenii răi şi să ia din lucrurilefurate şi găsite a zecea.1 2
în tr -u n a c t d in 17 februarie 1 4 5 9 e iarăşi vorb a d e gloaba şi
tretina3 d in 2 sa te, care n u v o r m a i p u tea fi în c a sa te d e funcţionarii
d o m n e ş ti.

1Bogdan, voi. I, p. 10.

2 Bogdan, voi. 11, p. 406.
3 Bogdan, voi. I, p. 129.
 Ştefan cel Mare M l

D e ş i c e d e a z ă dreptul d e ju d eca tă şi d e în casare a g lo a b e i d in

trei sate că lu g ă rilo r d in P obrata, totu şi Ş tefan nu renunţă la g lo a b a
(a m en d a ), c e i s e c u v in e pentru m oarte d e o m şi răpire d e fa tă .1
N u m a i m itro p o lie i d in R ădăuţi i-a ced at p riv ileg iu l, prin care
D o m n u l renunţă în fa v o ru l m itro p o liei la g lo a b e le d e orice natură
Să nu aibă treabă cu oamenii
c e i s-ar fi c u v e n it d in satu l R ădăuţi.
noştri din Rădăuţi - z ic e actul - nici a-ijudeca nici gloabă a lua de
la dânşii, nici pentru lucru mare, nici pentru lucru mic, nici pentru
moarte de om, nici pentru răpire defată ce se vaface acolo în acel
sat al Rădăuţilor.12
A m e n z ile c e le m ai o b işn u ite erau a stfel pentru furt, sfadă în
târg, m o arte d e o m şi răpire d e fată. E le dăd eau în sem n a te venituri
vistieriei d o m n eşti.
V en itu ri co n sid era b ile a trebuit să aibă vistieria şi de la
morile domneşti, ca re fo rm au u n fe l d e m o n o p o l, c ă ci erau obligaţi
lo cu ito rii d in v e cin ă ta te să m a c in e n u m ai la m oara d om n ească.
M u lte d in a c e s te m ori, au fo st dăruite m ănăstirilor.3

Stările sociale

E foa rte g reu să n e fa c em o id e e clară şi p r e cisă d e starea

so c ia lă a M o ld o v e i, d in ca u ză c ă d o c u m e n te le n u n e d a u date
lăm urite în a cea stă privinţă. C u toate a ceste a s e p o a te reco n stitu i în
anu m ită m ă su ră starea so c ia lă a M o ld o v e i lu i Ş tefa n . [1 0 3 ]

1Vezi pasajul care conţine aceasta mai sus.

2 Bogdan, voi. I, p. 232.
3 Prin actul din septembrie 1457 dăruieşte morile din sus de Bacău
(Bogdan, voi. I, p. 3-4). Prin actul din 12 aprilie 1458 dăruieşte episcopiei din
Roman morile de pe apa Moldovei (Bogdan1, voi. I, p. 10). Prin actul din 3
septembrie 1473 dăruieşte mănăstirii Putna morile sale de pe Şiret (Bogdan, voi.
I,p. 181).
m . lo a n U rsu

In fruntea piram id ei so c ia le era m itrop olitu l îm preu nă cu

e p is c o p ii, citaţi în d o cu m en te im ed ia t du pă D o m n ş i după copiii
să i. D u p ă a c e ş ti în alţi reprezentanţi ai b isericii su nt citaţi boierii din
c o n siliu şi an u m e logofătu l, pârcălabii, vorn icu l, vistiernicul,
p o steln icu l, paharnicul, sto ln icu l şi co m isu l.
A c e ş tia erau c e i m ai d e frunte boieri, căci aveau şi funcţiuni şi
în acela şi tim p erau d esigu r şi mari stăpânitori d e sate. E i erau boierii
co n silie r i.1
D o c u m e n te le citea ză p e lângă b oierii mari şi p e boierii mici,
care au fo st d e sig u r c ei m ai nu m eroşi.
A venit înaintea boierilor noştri mari şi mici, bătrâni şi tineri1
2
- z i c e Ş tefa n în actul d in 2 o ctom b rie 1464.
Iar spre aceasta e marea mărturie a însuşi domniei mele mai
sus scrisului noi Ştefan Voevod - z ic e D om n u l în actul din 14
o ctom b rie 1 4 7 3 - şi a preaiubiţilorfii ai domniei mele Alexandru şi
Petm şi Bogdan, şi a mitropolitului nostim Kir Teoctist de la
Suceava şi a episcopilor noştri Kir Tarcisie, episcop de la mitropolia
dejos şi Kir loanicltie episcop de la Rădăuţi şi a tuturor boierilor
noştrii moldoveneşti, mari şi mici... şi alţi boieri ai noştri, care au
fost defaţă niari şi mici
C are erau b oierii m ari şi după c e criteriu erau socotiţi boierii
m ic i n u p u tem preciza d in lipsă d e izvoare. T o tu şi chiar în consiliu
erau b o ieri m ari şi m ic i, c ă ci nu m ai a şa s e p oate interpreta textul
d o c u m e n te lo r înaintea boierilor mari şi mici. D o c u m e n te le vorbesc
d e b o ieri m ari şi m ici, care form au co n siliu l. F orm u la docum entelor
este: Având înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri mari şi mici.
B o ie r ii form au clasa c ea m ai puternică d in ţară. E i aveau
fu n c ţiu n ile im portante şi tot e i aveau în stăpânirea lo r c e a m ai mare
p a rte d in sa te . C a stăp ânitori ai satelor ei în d ep lin ea u funcţiunile,

1 Bogdan, voi. II, p. 425 b o ie rii n o ş tri co n silieri.

2 Bogdan, voi. II, p. 122.

 Ştefan cel Mare ML

p e ca re le a v u seră m a i în a in te ju z ii şi v atam an ii, c ă ci atât j u z ii, cât

şi c n e z ii şi v a ta m a n ii, care au fo st ju d ecătorii satelor, au dispărut.
D o c u m e n te le d in tim p u l lui Ş tefan nu v o r b e sc d ecâ t d e sate u n d e
au fo s t ju z i, sa u c n e z i, sa u v a ta m a n i.1
D a c ă d o c u m e n te le nu m ai v o r b e sc d ecât d e foşti ju z i şi
vatam an i, e le a m in te sc în sc h im b d e circu m scrip ţiile, un d e şi-au
ex ercitat fo ştii ju z i pu terile lor ju d ecătoreşti, circu m scripţii p e care
d o c u m e n te le le n u m e sc judecie, iar la plural judeciile? 1
2

1 Documentul din 5 septembrie 1458 aminteşte de satele din Câmpul

lui Dragoş unde au fost jude Draganici şi unde au fo st jude Dămba (Bogdan,
voi. I, p. 19). Alt document vorbeşte de satul Unghiul pc Jijia unde au fost
jude Dumicica (Bogdan, voi. 1, p. 52). înlr-un document se menţionează
satul Movila unde au fost jude Bora (Bogdan, voi. I, p. 365). Documentul din
5 martie 1493 vorbeşte de satul Oideşti unde au fost jude Voina (Bogdan, voi.
II, p. 13). Documentul din 26 martie 1493 aminteşte de Seliştea unde au fost
jude Jnga (Bogdan, voi. II, p. 27). Alt document arată satul Pulpeşti unde au fost
jude Pulpe (Bogdan, voi. II, p. 57).
Un document din 16 martie 1497 menţionează satul lonăşeşti, unde au
fost jude loanăş (Bogdan, voi. II, p. 115), iar altul din 22 martie 1500 de un sat
unde au fost juzi Mihail şi Dieneş (Bogdan, voi. II, p. 173). De asemenea
documentul din 3 decembrie 1488 aminteşte de satul unde au fost juzi Buda şi
Drăgoi (Bogdan, voi. I, p. 361).
Un document vorbeşte de un sat unde a fost vataman Hodor (Bogdan,
voi. I, p. 367), altul de satul unde a fost Ostapco, vatamanul din Turie (Bogdan,
voi. I, p. 179), altul de satul unde au fost Alexa vatamanul (Bogdan, voi. II, p.
70), altul de satul unde au fost lacob vatamanul (Bogdan, voi. II, p. 193).
Un document menţionează satul unde au fo st cnezii Bălos şi Danciul
(Bogdan, voi. I, p. 157).
Acelaşi sat e arătat în alt document, care vorbeşte de ambele judeciile,
unde au fost cnezii Bălos şi Danciul (Bogdan, voi. I, p. 354-356). Un document
din 1502 aminteşte de un sat unde au fost cneaz Ivan (Bogdan, voi. II, p. 193).
2 în documentul din 13 decembrie 1488, cuvântul din documentul slav e
exact ca în româneşte: Unde au fost juzi Buda şi Drăgoi, amândouă judeciile
(Bogdan, voi. I, p. 361).
m . lo a n U rsu

B o ie r ii, în ca lita te d e stăp âni ai satelor, au d ob ân d it şi dreptul

d e ju d ecă to ri ai să ten ilor, p e care îl a v u seră m a i în ain te ju zii şi
vata m a n ii.
D in u n e le d o cu m en te s e con stată c ă D o m n u l confirm ă
proprietarului p e lâ n g ă stăpânirea asupra satu lu i şi dreptul peste
judecia sau judeciile a celu i sa t.1 C a şi stăp ânirea asupra satului,
ju d e c ia era ereditară.

B o ierii erau astfel nu nu m ai c e i m ai în alţi funcţionari şi

stăpânitori d e sa te, c i erau în a cela şi tim p şi ju d ecă to rii sătenilor.
C a proprietari ai satu lu i, e i aveau dreptul la d ijm e le din produsele
sătenilor şi la dijm a din stu pi, la c o rv e zi d in partea locu itorilor şi
dreptul d e m o n o p o l al m orii.
S ăten ii erau o b lig a ţi să m a c in e nu m ai la m oara boierului.
Erau b oieri c a G o ştilă , care stăp ânea 11 sate.123
Mănăstirile p o sed a u o co n sid erab ilă parte d in ţară. E piscopia
d in R ăd ăuţi a d o b â n d it prin d o cu m en tu l d in 15 m artie 1490
co n firm area stăpânirii p e ste 5 0 sate,4 iar m ăn ăstirea P utnei p este 30
sa te.5 T o a te m ă n ă stirile a v eau n u m eroase sate. C e le m ai m ulte au
■dobândit d e la D o m n p r iv ile g ii, care le dăd eau dreptul d e a strânge
im p o z ite d in sa te le, p e care le stăp ân eau , a îm părţi justiţia şi a
b e n e fic ia d e to a te drepturile, p e care le a v e a D o m n u l. P e lângă
a c ea sta c e l e m a i m u lte m ănăstiri avea u scutiri d e v a m ă pentru peşte
ş i d iferite b e n e fic ii, c u care au fo st în cărcate d in partea evlaviosu lu i
D om n.

1 Documentul din 1488: Satul Poiana ambele judecii (Bogdan, voi. I, p.

356); documentul din 5 septembrie 1458: Amândouă judeciile (Bogdan, voi. I, p.
19).
2 Radu Rosetti Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova voi. I, p. 146.
3 Bogdan, voi. I, p. 35.
4 Bogdan, voi. I, p. 405.
5 Bogdan, voi. II, p. 214.
 Ştefan cel Mare 307

L o cu ito rii ora şelo r, n -a v ea u d esig u r a lte înd atoriri, d ecât

dările către v istieria d o m n ea scă . C e i m ai m u lţi s e o cu p a u cu
com erţu l.
Ţ ă r a n ii au a ju n s c e i m ai m u lţi, dep en d en ţi d e stăpânitorii
satelor.
C e le m ai m u lte sa te au ajuns să fie stăpânite d e câte unul sau
m ai m ulţi proprietari. N u m a i din d ocu m en tele cu n oscu te de la Ştefan
cel M are s e con sta tă ap roxim ativ 3 0 0 d e sate, stăpânite de câte unul
sau m ai m ulţi proprietari, iar ca m 100 d e sate stăpânite d e mănăstiri,
D acă nu m ai d in d o cu m en tele cu n o scu te se constată aproxim ativ 4 0 0
de sate c u stăpânitori, s e p oate trage co n clu zia că c ea m ai mare parte
din săteni erau căzu ţi su b diferiţi stăpânitori.
Cu to a te a c este a situaţia ţăranilor nu pare să fi fost
insuportabilă în a c e le vrem uri. C ăci ei aveau dreptul de folosinţă al
păm ântului şi n-a v ea u altă o b ligaţie faţă d e stăpânitorul satului, decât
să-i d ea dijm a din prod u se şi d in stupi şi să-i lucreze trei zile p e an.
Erau c u toate a cestea supărătoare m on op olu rile, care consistau
în dreptul stăpânitorului d e a ob lig a p e săteni să nu m a cin e d ecât la
m oara lui şi să nu cu m p ere d e la altă cârciu m ă d ecât a lu i.1
P e lân gă a cea sta e i erau o b lig a ţi să p lătească dările cu v en ite
vistieriei şi an u m e birul, ilişu l, p osad a, p od v a d a şi jo ld u l. A fa ră de
aceasta erau o b lig a ţi la co rv e zi pentru întărirea cetăţilor, să lu c re ze
la m o rile d o m n eşti, să fa că străji şi să m eargă la o a ste.
A c e s te înd atoriri r eies în m o d d estu l d e cla r d in p r iv ile g iu l,
prin ca re Ş te fa n c ed ea z ă m ănăstirii d e că lu g ă riţe d e la H o ro d n ic
ven itu rile şi b e n e fic iile , p e care le a v e a d e la c e le d o u ă sate,
con firm ate călu găriţelor. Şi am dat acestor mai sus scrise sate -
această carte a noastră spre aceea, ca să nu ne
z ic e Ş tefa n în a ct -
plătească nouă nici dajdie (bir), nici posadă, nici podvoade, nici
iliş, nici la cetate să nu lucreze, nici la posadă, nici la strajă să nu

1Vezi Radu Rosetti P ă m â n t u l ... p. 146.

308 lo a n U rsu

meargă, nici la mori să nu lucreze, nici la oaste să nu meargă, nici

globnicii, nici pripăşarii să nu-i bânluiască, şi nici o slujbă de a
noastră să n-aibă a ne face, nici în bani nici în muncă, ci să
păzească numai acea mănăstire şi să muncească acelei mănăstiri.1
D ă r ile şi p restaţiile, p e care erau o b lig a ţi să le p lătească şi să
le în d ep lin e a sc ă să ten ii, s e co n stată d e a se m e n e a în m o d destul de
lăm urit d in a lt d o c u m e n t, c u data d e 13 m artie 1 4 6 6 , prin care
acord ă lo cu ito rilo r d in satul N e g o e ş ti scutiri d e dări ş i prestaţii pe
Oamenii ce se vor aşeza în acel sat - z ic e Ştefan în
tim p d e 5 an i.
act -să aibă de la noi mare scutire şi mare slobozie pentru cinci
ani de toate dările şi slujbele către noi şi să nu ne dea nici iliş, nici
podvadă, nici posadă, nicijold, nici la cetate să nu lucreze, nici la
mori, nici bufi să nu care, nici fân să nu cosească, nici vreo altă
dare sau slujbă a noastră să nu aibă a îndeplini.1 2
Ţ ăranii erau a stfel o b ligaţi să d e a dijm a d in prod u se şi stupi
stăpânitorului sa tu lu i şi să-i facă c o rv e zi trei z ile p e an, iar vistieriei
trebuiau să p lă te a sc ă birul, ilişu l, p osad a, p od v a d a , jo ld u l şi să facă
presta ţiile ceru te şi an u m e să lu creze la cetăţi, la suburbii (posadă),
la căratul b u ţilo r c u v in , co situ l fân u lu i, la m ori d o m n eşti, să facă
străji şi să m ea rg ă la oaste.

C u to a te a c e s te dări şi prestaţii ţărănim ea n -a fo st desigur, în

a c e a v r em e , în tr-o stare insuportabilă. B o ier ii erau ţinuţi în frâu de
D o m n şi a b u zu rile n u puteau să fie m ari în tim p u l d o m n ie i cu mâna
d e fie r a m a relu i D o m n .
L ib erta tea p erso n a lă a ţăranilor era asigurată prin leg e a ţării.
A c e a s t a s e c o n sta tă în m o d cât s e p o a te d e clar d in d ocu m en tu l cu
d a ta 8 feb ru a rie 1 4 7 0 . Să şează în (ara noastră - z ic e D o m n u l -

1 Bogdan, voi. I, p. 202.

2 Bogdan, voi. I, p. 97, cf. documentul din 1479: P e r e r u b lii s ă nu m âne pe
o a m e n ii d in C o ţm a n i n ic i la cetate, n ic i la m ori, n ic i la c u r ţile n o a stre cu alţi
ţă r a n i la u n l o c (Bogdan, voi. I, p. 232).
 Ştefan cel Mare 309

slobod şi în bună voe şi fără nici o siluire, cum şed şi trăiesc în

(ara noastră toţi Moldovenii după dreptul lor moldovenesc.1
R o b ii erau d estu l d e n u m eroşi şi erau c e i m a i oro p siţi d in
întreaga so c ieta te . C e i m ai m u lţi robi erau recrutaţi d in ţigan i şi
tătari. C e i m ai n u m ero şi erau ţig a n ii, care d e regu lă erau vând uţi
sau dăruiţi c u în tregu l sălaş. C e i m ai m u lţi erau robi la m ănăstiri şi
au fo st dăruiţi în c e a m ai m are parte sfin telo r lăcaşuri d e A lexan d ru
c el B u n .12 C a racteristic e faptul c ă preţul a cestor robi era foarte
m are. A ş a d e e x e m p lu u n ţigan a fo st cum părat c u 7 0 zloţi iar un
tătar cu 8 0 z lo ţi. E i n -a v e a u lib ertatea p erson ală. P uteau fi vânduţi.
Starea lor era d estu l d e dureroasă. E i trebuiau să m u n cească
fără răgaz m o ş iile stăp â n ilor şi să le în d ep lin e a sc ă toate serv iciile
cerute. Erau o b lig a ţi să p lătească bir şi să d ea an u m ite cantităţi din
p ro d u sele m u n cii lor (d o cu m en tu l n u m eşte m ăsu rile c u cereale sau
alte p ro d u se c lo a d e ). A c e a s ta s e con stată d in d ocu m en tu l, prin care
elib erea ză d in r o b ie p e tătarul O an ă, u n d e s e sp ec ific ă că nu e
ob lig a t să p lă tea scă b o ieru lu i c lo a d e sa u bir.
Şi să nu dea şi să nu plătească - z ic e Ş tefan - nici odată
nimic după dreptul robilor şi al tătarilor, nici cloade sau dajdie să
nu plătească vreunui boier al său, la care ar trăi. Prin urm are,
dreptul robilor cerea c a robul să p lă tea scă stăp ânu lu i bir şi c lo a d e .

1 Bogdan, voi. I, p. 140-142. E de remarcat pasajul : S ă n u p lă te a s c ă

- ceea ce arată că ţăranii trăiau pe moşia
v re u n u i b o ie r a l s ă u la c a r e a r tr ă i
boierilor.
2 Ştefan confirmă ţiganii dăruiţi de Alexandru cel Bun mănăstirilor
Bistriţa, Neamţ, Rădăuţi (Bogdan, voi. 1, p. 309,311,313,354).
 Capitolul VIII

Oastea

F u n c ţio n a r ii d e la c u rte, c o n s ilie r ii, ş i c e ila lţi funcţionari

ai D o m n u lu i era u , în c a z d e r ă zb o i, c o m a n d a n ţi d e o sta şi. Toţi
fu n cţio n a r ii ş i to ţi lo c u ito r ii c a p a b ili să p o a rte a r m ele, erau
o b lig a ţi, în c a z d e r ă z b o i, s ă -ş i ia a r m ele şi c a ii şi să p le c e la
lup tă. N im e n i n u s e p u te a su str a g e d e la su p rem a d atorie de a
apăra ţara în c o n tr a in a m ic ilo r . T o a te e n e r g iile erau m o b iliza te,
ţara în tr ea g ă era p u să p e p ic io r d e r ă zb o i, c ă c i o a stea se
c o n fu n d a c u p o p o r u l, iar a c e s ta c u o a ste a . [1 0 4 ]

Categoriile de ostaşi

D in fericire s e p o t recon stitu i d ife ritele ca teg o rii d e ostaşi ai

lu i Ş tefa n d in tr-u n pasaj al c e lo r m a i im portante a n ale m oldovene:
Letopiseful de la Bistriţa. A c e s t pasaj e urm ătorul: Şi căzură acolo
vitejii cei buni şi boierii cei mari nu puţini, şi feciorii cei buni şi
tineri şi oastea cea bună şi vitează, şi chiar şi vitejii feciori husari
se înecară atunci1. D in a c e s t pasaj s e co n sta tă c in c i categorii de

1 Bogdan a tradus acest pasaj în chip necorespunzător. De aceea am făcut

altă traducere după original. !nvă{atul slavist a tradus cuvântul slav ionaţi prin
voinici. în excelentul său studiu Organizarea armatei moldovene in secolul al
XV-lea (Analele Academiei Române 1908), Bogdan dă traducerea exactă a
acestui cuvânt, care înseamnă fecior, iar nu voinic (pagina 396). Voinic înseamnă
ostaş. De aceea am tradus prin fecior. Că aceasta e traducerea exactă se poate
constata din faptul că cuvântul de mai sus se găseşte în acelaşi pasaj în legătură
cu cuvântul husari. De aceea am dat traducerea, pe care o credem mai precisă, a
 Ştefan cel Mare ML

o sta şi ş i an u m e: 1) v itejii; 2 ) b oierii c e i m ari; 3 ) fecio rii; 4 ) o a ste a

c ea m are a d ic ă g lo a te le , d eci g lo ta şii, şi 5 ) fecio rii husari. î n frunte
sunt vitejii.

Vitejii

în su şi D lu g o s z (la anul 1 4 6 7 ) afirm ă c ă Ş tefa n n -a v ea num ai

sold aţi (m ilite s ) şi b o ieri, ci ş i ţărani (non m ilit e s modo et n o b ile s,
sed et a g r e s te s ) . V e stitu l cron icar fa c e a stfel d eo seb irea între
soldaţi d e m e ser ie (m ilite s ) şi boieri şi ţărani. D in citatul lui
D lu g o s z r eiese că Ş tefa n a v ea sold aţi perm anenţi. C ă ci su b milites,
pu şi alături d e b oieri şi ţărani, nu p u tem în ţe le g e , d ecâ t sold aţi de
carieră. A c e s tă ca teg o r ie d e ostaşi e con firm ată d e R eich erstorffer,
so lu l reg elu i F erdinan d, care a vizitat M o ld o v a în tim p u l lui Petru
Rareş. în raportul său către reg e R eich erstorffer sc r ie că D om n u l
ţinea pentru sp len d o a rea curţii o o a ste perm an en tă d e 3 .0 0 0 soldaţi,
care form au garda perm an en tă a D o m n u lu i. E rau sold aţi călări,
plătiţi c u lea fă şi o b lig a ţi să stea n eclin tiţi su b arm e, gata să u rm eze
p e D o m n în o r ic e d irecţie şi în o rice îm prejurări. L ea fa un u i so ld a t
cu la n ce era p e tim p u l lui Iliaş 5 g riv n e leşeşti p e lu n ă 1. N u m ăru l
acestor v iteji, în tim p u l lu i R areş, după m ărturia lui R eich erstorffer,
s e rid ică la trei m ii. A c e la ş i num ăr treb uie să fi fo s t şi p e v r em e a lui
Ş tefan c e M are. E i form au oa stea perm anentă, sâ m b u r ele arm atei,
şi în tovărăşeau p e D o m n în toate părţile, în tim p d e p a c e c a şi în
tim p d e răzb oi. în s u ş i Ş tefa n m en ţio n ea ză p e a c e ş ti o şte n i în
celeb ru l d iscu rs, p e care l-a rostit p r m g la su l lu i. Ţ a m b la c , la
V en eţia.

rândului din urmă, prin feciori husari. (La Bogdan e omis cuvântul feciori şi
traduce prin v ite ji h u s a ri. In textul slav e vite jii fe c i o r i h u s a r i) .
1 Bogdan în d a to r ir ile m ilita r e a le c n e z ilo r ş i b o ie r ilo r ( A n a le le
A c a d e m ie i R o m â n e 1907).
312 lo a n U rsu

Eu împreună cu curtea mea - z ic e a Ş tefa n cu privire la

amfăcut ce am putut. Prin curtea el a
b ă tă lia d e la V a le a A lb ă -
în ţe le s d e sig u r , garda lui perm an en tă, - vitejii.
L a B ie ls k i, care lu a se parte la lupta d e la O bertyn contra lui
Petru R a reş, e i apar su b n u m ele d e curteni.
Afară de curteni - scrie B ie lsk i d esp re o sta şii m o ld o v en i de
la O bertyn - mai toţi sunt ţărani cu şele neacoperite şi cu scări de
stejar, dar voinici în atac cu suliţa.
D o u ă su te d in a ceşti v iteji au fo st lăsaţi d e Ş tefan ca gardă lui
V la d Ţ e p e ş în an u l 1 4 7 6 . Şi i-am lăsat 200 de oameni din garda
mea (de la mia porta) - z ic e a Ş tefan prin g la su l lui Ţ am b lac.

C u tim p u l n u m e le d e viteji a fo st în lo c u it c u n u m ele de

curteni, care s e g ă se şte în v e a cu l al X V -le a la R eich erstorffer şi la
B rzesk i. A c e a s ta d in urm ă d escriin d curtea m o ld o v e a n ă am inteşte
şi d e curtenii, care au treifruntaşi peste dânşii1.
In tim p u l lui Ş tefa n c e l M are e i poartă n u m ele d e viteji şi
su n t arătaţi d eLetopiseţul de la Bistriţa în fruntea ostaşilor. Şi toţi
viteji şi boierii căzură atunci - scrie leto p iseţu l - cu o c a zia victoriei
d e la R â m n ic.
Făcu atunci mare ospăţ mitropoliţilor şi vitejilor săi şi
tuturor boierilor săi de la mare până la mic şi multe daruri împărţi
oştirii sale întregi - scrie c u o c a z ia b ătăliei d e la V a slu i.
V ite jii erau călăreţii d e elită, sold aţii p erm an en ţi, care formau
g ard a D o m n u lu i. E i erau plătiţi c u lea fa (jo ld ) sau c u m oşii şi erau
recru taţi d in ţăranii sau b oierii care s-au d istin s p e câm p u l de luptă.
După fieca re luptă m are D o m n u l îm p ărţea recom pense
o s ta ş ilo r , ca re au făcut acte d e bravură şi îi rid ica din ţărani la
ra n g u l d e v iteji. Şi mulţi vitejifăcu atunci, - scrie Letopiseţul de la

1 Bogdan C r o n ic i in e d ite p. 134 şi O rg a n iza r e a a r m a te i m o ld o v e n e în sec.

XV p. 403.
 Ştefan cel Mare 311

Bistriţa d u p ă v icto r ia d e la R âm n ic. Şi mulţi vitejijăcu atunci şi cu

daruri scumpe îi dărui - sc r ie a cela şi iz v o r c o n tem p o ra n d u p ă
v icto riile con tra p o lo n ilo r.
A c e s te afirm ări d u p ă a n a le le noastre con tem p o ra n e su n t
con firm ate d e D lu g o s z , cron icaru l contem p oran , care r elev ă faptu l
că Ş tefa n a rid icat m u lţi ţărani trecând u-i în num ărul vitejilor.
(Plurimi agrestes expeditum numero in equitum et militum
numerum translaţi)1.

Boierii cei mari

B o ier i c e i m ari, arătaţi d e Letopiseţul de la Bistriţa im ed iat

după viteji, form au c a şi a ceştia , cavaleria d e elită. E i îş i aveau
d esigu r corp u l lor sp ec ia l. M arii fun cţionari d e la curte şi alţi boieri
mari erau co m a n d a n ţi d e unităţi care purtau p e atun ci n u m ele de
cete, n u m ire care s e co n sta tă d in celeb ru l d o c u m e n t d in 1484 cu
privire la d a n iile fă cu te un or o staşi. M o tiv u l pentru care au fost
făcute a c e le d an ii e in d icat în m o d sp ec ia l. Ca să fie strajă
împotriva tătarilor - z ic e d o cu m en tu l - aşa precum aufost până
acumfiind din ceata boierului nostru Gangur.
A c e a s tă n u m ire e con firm ată d e învăţăturile, lui Neagoe
Basarab. Să-ţi tocmeşti tunurile şi oştile tot cete z ic e celeb ru l
D o m n al M u n ten iei.
B o ie r ii c a fu n cţion ari şi m ari proprietari d e p ă m â n t erau
obligaţi să răspu nd ă la ch em area D o m n u lu i fără ezita re. î n c a z
contrar erau co n sid era ţi trădători şi îş i p ierd eau fu n c ţiu n e a ş i m o şia .
C a şi v itejii, b o ierii au form at cav a leria d e elită. îm p r e u n ă c u v ite jii

1 La Dlugosz vitejii sunt arătaţi cu numele m ilite s (cf. la anul 1467: N o n

In documentele lui Ştefan se întâlneşte
m ilite s m o d o e t n o b ile s s e d e t a g reste s).
Dragoş Viteazul (Bogdan, vol. 1, p. 48), lonaş Viteazul (vol. 1, p.27), Braţul
Viteazul (vol. I, p.445).
m. lo a n U rsu

a u fo s t fa ctorii p rin cip ali în lu p tele d isp erate, n u nu m ai ca ostaşi în

co rp u rile d e elită , c i şi c a con d u cători d e c ete sau d e pâlcuri.
B o ie r ii m ari form au corp u l d e ca v a le rie grea, căci erau
îm b răcaţi în cu irasă' sa u h ain ă d e in , prin care nu pătrundea sabia,
ş i n u le lip se a d esig u r n ic i c o ifu l. A r m ele lor erau lan cea, arcul,
g h io a g a sau sab ia, iar pentru apărare a v ea u scu tu l şi coifu l.
Erau exp erim en taţi în răzb oie, c ă ci luau parte la toate luptele.

Feciorii

A treia c a teg o r ie d e o sta şi o form au fecio rii. Letopiseţul de la

Bistriţa îi n u m eşte feciorii cei tineri şi buni1
2, c e e a c e n e dă
în d em n u l să b ă n u im c ă fo rm au corpuri d e arm ată c o m p u se din
ele m en te tinere şi v ig u r o a se . Erau recrutaţi d esig u r d in boerim ea
m ică , lo cu itorii o raşelor ş i d in ţărani.
P ed estrim ea u şoară era form ată d esig u r d in aceşti ostaşi.
D u p ă v itejii ş i b o ierii c e i m ari, corp u rile form ate d in feciori,
c o n stitu ia u tăria şi m ând ria arm atei. N u m ăru l lor trebuie să fi fost
c u m u lt m ai m are d ecâ t al v itejilo r şi b oierilor. M u rian o, m edicul
lu i Ş te fa n , raportează la V e n e ţia c ă Ş te fa n p u tea p u n e p e p icior de

1 Verancsics, un scriitor ungur din vremea Iui Rareş, scrie că armele

moldovenilor erau scutul, lancea, arcul. C e i m a i a v u ţi a u c u ir a s ă ş i c o i f d e oţel.
C e i m a i m u lţi in s ă a u o h a in ă d e in u m p lu tă c u b u m b a c în g r o s im e d e trei-p a tm
d e g e te , m a i a le s în p a r te a u m e r ilo r ş i p â n ă la coate, p r in c a r e n u p o a te stră b a te
n ic i o s a b ie(Papiu llarian T e s a u r d e m o m m te n te isto rice , voi. III, p. 181).
Cuirasele din timpul lui Ştefan sînt confirmate de o scrisoare a braşovenilor
H o m in e m U ium d e M o ld a v ia , c u iu s s u n t lo r ic e (Hurmuzaki voi. XV, p. 158).

2 în traducerea făcută de Bogdan textul e: V o in icii c e i b u n i ş i tineri.

Traducerea exactă a textului slav este fe c io r ii c e i b u n i ş i tin e ri. în O rganizarea
a r m a t e i m o ld o v e n e în sec . X V Bogdan dă traducerea exactă. Aceeaşi expresie e
în Î n v ă ţă tu r ile l u i N e a g o e B a s a r a b , (I. Bogdan O r g a n iz a r e a a r m a te i p. 370).
 Ştefan cel Mare 313.

război 2 0 .0 0 0 d e p e d e str a şi1. C e tele d e fecio ri, c o n d u se d u p ă to a te

p robab ilităţile d e b o ieri, au form at ele m en tu l d e rezisten ţă al
arm atei lu i Ş tefa n . E i a u con stitu it d esig u r corp u l p rincip al al
osta şilo r p ed eştri, care au atacat cu atâta rep eziciu n e şi v io le n ţă p e
unguri la B a ia .

Oastea cea mare. Glotaşii

A patra ca teg o r ie d e o sta şi era c e a care form a oastea cea

m are, a d ică g lo ta şii: Letopiseţul de la Bistriţa o n u m eşte oastea cea
bună şi vitează.
G lo ta şii erau recruţi d in ţărani, care au form at, prin m ulţim ea
lor, elem en tu l p rin cip a l al o ştilo r lui Ştefan.
Im portanţa elem en tu lu i ţărănesc e arătată în m o d foarte
lăm urit d e celeb ru l cro n ica r co n tem p oran D lu g o s z .
Ştefan... nu cheamă la arme - scrie D lu g o s z c u ocazia
numai pe viteji (m ilites) şi pe
ex p ed iţiei reg elu i M a tia ş d in 1467 -
boieri, ci şi pe ţărani, învăţândpefiecare să apere ţara. Dacă arfi
aflatpe un ţăran că n-are săgeţi, arc sau sabie, sau că arfi mers la
luptăfără pinteni, îl condamnafără milă la tăierea capului.
Ştefan a chemat pe toţi la arme, atât pe viteji (m ilitarib u s)
cât şi pe ţărani - scrie în alt lo c D lu g o s z - astfel că n-au rămas la
vetre decâtfemeile şi copiii.12
V o rb in d d esp re o a stea lui Ş tefa n c u o c a z ia lu p tei d e la
V a slu i, D lu g o s z afirm ă c ă era form ată în c e a m a i m a re p arte d in
ţărani ( maior pars erat agrestium) ş i c ă d u p ă v ic to r ie c e i m a i m u lţi

1 Raportul lui Mauriano din anul 1502 la Esarcu D o c u m e n te le lu i Ş te fa n

c el M a r e p. 92.
2 S le p lta n u s o m n ib u s, tani m ilita rib u s, q u a m a g r e s tib u s , ila u t s o la e
fe m in a e e l p u e r i in a e d ib u s rem a n eren t, in a n n a c o a c tis ... (Dlugosz p. 345).
216 lo a n U rsu

ţărani a u fo s t trecuţi în nu m ăru l vitejilo r şi al b o ierilor (plurimi

agrestes expeditum numero in equitum et militum numeriun
translaţi).
L u c a C â ije sp u n e în 1523 c ă au fo st ch em a ţi la oaste şi
b o ierii şi ţăranii1.
C e le m ai m u lte v icto r ii au fo st câştig a te c u ajutorul glotaşilor
ţărani, la care iu b irea d e ţară era d ezv o lta tă în a şa m ăsură că erau
gata în o r ic e m o m en t să fa că sacrificiu l v ieţii pentru apărarea e i şi a
D o m n u lu i lor.
A r m e le lor erau arcurile, su liţe le , c o a s e le şi gh ioaga. în
război s e d u cea u c u arm ele proprii. D e a se m e n e a m erind ea şi-o
du ceau d e a casă. îm b ră că m in tea era a ceea şi c a la vatră. Poartă
îmbrăcăminte de stofă proastă - scrie V e ra n csics, - închisă şi
foarte păroasă, acoperiţi cu căciulă înformă conică şi încălţaţi cu
opinci... armaţi numai cu suliţi şi coase aleargă cu o agilitate de
necrezutprin munţi şi păduri şi atacă deodată avangarda, mijlocul
şi ariergarda inamicului.
Acei ţărani, - afirm ă V e ra n csics - , sunt atât de neobosiţi şi
iscusiţi în arta de a ataca pe inamic, încât cel care n-a văzut cu
greu ar putea să creadă.

Husarii

Letopiseţul de la Bistriţa îi n u m eşte vitejii feciori husari1

2,
c e e a c e n e -a r d a în d em n u l s ă b ăn u im c ă erau e le m e n te tinere şi se
d e o s e b e a u d e fe c io r ii p u şi la categoria a treia n u m ai prin faptul că
era u c ă lă r eţi, p e câ n d c eila lţi erau pedeştri. F orm au , du pă cât se

1 Discursul lui Luca Cârje în A r c h iv a is to ric ă voi. I, p.10.

2 Bogdan traduce h u s a r ii c e i viteji. Traducerea exactă a textului slav e
v ite j i i f e c i o r i husari ( C r o n ic i in e d ite p. 41).
 Ştefan cel M are Ml
pare, u n co rp d e c a v a le rie du pă m o d e lu l hu sarilor u n gu ri. D u p ă
toate p ro b a b ilită ţile co n stitu iau ca v a leria u şoară, care avea
m isiu n ea atacurilor rep ezi şi a urm ăririlor in am icu lu i. C a şi fecio rii
pedeştri, a ceşti fecio ri călăreţi form au trupe d e atac şi d e urm ărire.
O a stea lui Ş tefa n c e l M are era form ată a stfel du pă a n a le le
co n tem p o ra n e d in c in c i ca teg o rii d e ostaşi: 1) v itejii (călăreţi
perm anenţi); 2 ) b o ierii c e i m ari (cavalerie); 3) fecio rii pedeştri; 4 )
g lo ta şii (ţăranii); 5 ) fecio rii husari (călăreţi).

Armele

A r m e le u tiliza te d e m o ld o v e n i s e con stată d in scrisoarea

starostelu i d e L em b erg , care m en ţio n ea ză ordinul dat de Ştefan
locu ito rilo r d in P o cu ţia . Le-a poruncit - s e sp u n e în scrisoare - , ca
să aibă cai, suliţi, săgeţi şi scuturi, iar pedestraşilor ca să aibe
lănci şi scuturi'. S cu tu rile erau în c e le m ai m u lte cazu ri d e lem n.
A rm ele pentru atac a le p ed estraşilor erau su liţa, arcul, g h ioaga şi
coa sa . A r m e le pentru apărare erau: scu tu l, c o ifu l. C ălăreţii aveau
su liţi, să b ii şi ca i proprii, iar pentru apărare căm aşă d e za le, scu t şi
co if.
P e lân gă a c este trupe d e infanterie şi ca v a lerie, Ş tefa n a avu t
şi trupe, ca re m â n u ia u tunurile.

Tunarii

Letopiseţul de la Bistriţa - scrie c u o c a z ia c u c er ir ii C h ilie i

d in 1 4 6 5 , c ă m o ld o v e n ii au dărâm at ceta te a C h ilie i, c e e a c e n u s-a
putut rea liza d ecâ t c u ajutorul tunurilor, c a re e ra u d e p e a tu n ci c e le 1

1 Bogdan, voi. II, p. 465. Scrisoarea din 1502. Vezi Reicherstorffer la

Papiu voi. III, p. 136: A r m e le lo r s u n t lă n c i...s c u tu r i cf. Verancsics p. 181.
318 lo a n U rsu

Vinerea de dimineaţă - scrie

m a i p u ter n ic e in stru m en te d e ased iu .
loviră şi începură a dărâma cetatea Chiliei şi astfel
leto p iseţu l -
dărâmară toată ziua şi se băturăpână sara.
A n g io le llo , care a în so ţit p e su ltan u l M a h o m e t în M old ova în
a n u l 1 4 7 6 , afirm ă c ă m o ld o v e n ii (d in C etatea N e a m ţu lu i) s e apărau
c u tunuri. Şi cei din cetate nici n-au voit să stea de vorbă cu noi -
sc r ie A n g io le llo - şi toţi se apărau cu artilerie şi nu le păsa de
noi1.
D e a se m e n e a cron icaru l con tem p oran W a p o w sk i afirmă că
m o ld o v e n ii a v ea u tunuri, c u care au apărat S u ce a v a contra
Şi ei (m o ld o v e n ii) aveau -
p o lon ilor. scrie e l - tunuri şi alte multe
instrumente de război.
M aterialu l d e răzb oi şi l-au procurat m o ld o v e n ii înainte de
căderea cetăţilor C h ilia şi C etatea A lb ă , d e la g e n o v e z i. P e lângă
aceasta B r a şo v u l, p u tern ica cetate ind ustrială, n -a încetat să
fu rn izeze arm ele n ecesa re lui Ş tefan , cu care a fo st în c e le m ai bune
relaţii12. D u p ă toate p rob ab ilităţile Ş tefan s-a fo lo sit în războaiele
sa le d e tunurile m ici d e fier, d e care v o r b e sc B ie lsk i şi G iovio.
tunuri mici de fier aufost luate de
A c e s ta d in urm ă sp u n e c ă a c e le
la navigatorii, care se apropiau de litoralul maritim al Moldovei
sau cumpărate eftin3', c e e a c e n -a putut a v e a lo c d ecât înainte de
că d e re a cetă ţilo r C h ilia şi C etatea A lb ă su b turci.
T u n u rile a c este a m ici d e fier su nt d e sc r ise d e B ie lsk i, care s-a
Erau
lu p ta t c u m o ld o v e n ii la O b ertyn în 1531 în ch ip u l următor:
câte şase sau câte opt la un loc, pe două roticele uşoare încât
nimic nu poate fi mai trebuincios, pentru infanterie, care le duce
după sine oriunde merge, le întoarce cum vrea şi întorcăndu-se cu

1 Tot aşa Tursun beg, care a luat parte la lupta de la Valea Albă, scrie, că
în fortul de la Războieni Ştefan a avut fo a r te m u lte tu n u r i ş i m a i m a r i ş i m a i mici.
2 Scrisorile Iui Ştefan către braşoveni la Bogdan, voi. n, p. 337,467.
3 Archiva istorică, voi. II, p. 33.
 Ştefan cel M are 319

ele în marş, nu se teme de un atac de cavalerie. Tuburile sunt

astfel, încât se aprind repede unul de la altul, succesiv. Încărcarea
e grabnică. Cartuşele sunt învelite în hârtie. Lungimea tuburilor
este ceva peste un cot. Gloanţele sunt ordinare, fie defier fie de
plumb1. A c e s t e tu n u ri m ic i erau m â n u ite d e o sta ş i p ed eştri.
P e lâ n g ă tun uri m ic i Ş te fa n a a v u t tunuri m ari d e ceta te ,
a m in tite d e m a rtoru l o c u la r A n g io le llo ş i d e c o n tem p o ra n u l
W a p o w s k i.
A fa r ă d e a c e a s ta m o ld o v e n ii s e f o lo s e a u d e care, d estin a te
să tra n sp o rte a rtileria şi să s e r v e a s c ă la în tărirea fortu rilor c u m a
fo s t c a z u l c u fo rtu l R ă z b o ie n i. Şi-a aşezat carele ca un zid de
cetate - s c r ie T u rsu n b e g , m artor o cu la r în b ă tă lia d e la
R ă z b o ie n i.
Necredincioşii aveau care - s c r ie N e s r i - din care
împrăştiau ghiulele... Au fost luate multe care - , scrie
A n g io le llo .

Unităţile din care era formată oastea

D in celeb ru l d o cu m en t d in anu l 1 4 8 4 con statăm c ă u n itatea

m ilitară în tim p u l lu i Ş tefan era ceata. F iecare b o ier, m are
proprietar d e p ă m â n t, m erg ea la o a ste c u ceata lui.
M a i m u lte c ete form au un p â lc, c e e a c e s e c o n sta tă d in
cro n ica lu i M a ca rie. A c e s ta vorb in d d e e x p e d iţia lu i R a reş în ţara
secu ilo r, în anu l 1 5 2 9 , scrie c ă D o m n u l şi-a îm p ărţit o a ste a în d ou ă
pâlcuri. Au pornit Petru Voevod - sc r ie M a ca r ie - cu război
împotriva secuilor, neam unguresc, şi împărţindu-şi oastea în două
pâlcuri, trecut-au pe cele două căi de munte. O a ste a lu i R a reş era
îm părţită în d o u ă pâlcuri. C om an d an ţii u n ită ţilo r au f o s t d e sig u r

1Archiva istorică, vol. I2, p. 162.

320 lo a n U rsu

b o ie r i. T o t e i erau şi com an d an ţi p e ste o parte d in armată. în

sp e c ia l p ârcă la b ii şi vorn icii p rim eau d e c e le m ai m ulte ori
c o m a n d a p e s te părţi d in arm ate.
A s tfe l în 1497 com a n d a arm atei, care treb uia să lup te contra
m azu rilo r, a fo st încredinţată v itea zu lu i v o rn ic B old u r. Com anda
su p rem ă o a v ea D o m n u l, al cărui titlu d e voievod înseam nă
co n d u că to r d e oaste.

EI n u m ea p e com an d an ţii arm atelor şi unităţilor. Portarul

S u c e v e i nu era, p e vrem ea lui Ş tefan , hatm an , a d ică com andant
su prem d e arm ată. A c ea stă instituţie s e con stată ab ia p e vrem ea lui
Petru Rareş. A c e s ta a încredinţat portarului M ih u l şi com anda
arm atei. In 1 5 3 6 M ih u l e supremus campiductor regni Moldavie.

Steagurile

U n ită ţile arm atei îş i a v eau stea g u rile proprii. împărţi Ştefan -
sc r ie Letopiseţul de la Bistriţa, vorbind d e lupta d e la Cursul Apei
(1 4 7 3 ) - oastei sale steagurile la Milcov. C h iar în tr-o scrisoare a
lu i A lex a n d ru A ld e a s e v o rb eşte d e stea g u rile d in o a stea M old ovei.
Au venit patru steaguri de moldoveni - scrie A ld e a - şi n-afugit
nici unul din ei'. S tea g u l c e l m are al ţării, p e care l-a d u s Ştefan la
C o lo m e e a , era d e m ă ta se roşie, p e care era cu su tă c u fire de aur
m a rca ţării12.
D in fericire s-a păstrat un ste a g al lui Ş tefa n , care a fost găsit
la M u n te le A th o s ş i ad u s în ţară. S tea g u l are form ă pătrată în chip
d e ico a n ă c u ch ip u l S fân tu lu i G h eo rg h e, care stă p e tron călcând
su b p ic io a r e le sa le balaurul c u trei cap ete. S ab ia o ţin e cu
a m â n d o u ă m â in ile , iar cap u l îi e îm p o d o b it cu o coroan ă, sprijinită

1Bogdan R e la ţiile Ţ ă rii R o m â n e ş ti c u B r a ş o v u l, Buc. 1905 p. 42.

2 Descrierea ceremoniei depunerii jurământului de la Colomeea (1485) în
Archiva istorică, voi. I2, p. 23.
 Ştefan cel Mare 321
d e d o i în g eri, a v â n d u n ul - c e l d in dreapta, - în m ân ă o sa b ie , iar
c e lă la lt u n scu t. L â n g ă în g eri, p e a m b e le laturi, e sc r is n u m e le
S fâ n tu lu i G h e o rg h e d in C a p ad och ia, iar ju r îm prejurul stea g u lu i e
in scrip ţia sla v o n ă c u urm ătorul cuprins: O, luptătorule şi
biruitorule mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnice
ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi bucurie nespusă,
primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a
Domnului Ion Ştefan Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii
Moldovei; păzeşte-l pe el neatins, în lumea aceasta şi în cea de
apoi, prin rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te
preamărim pe tine în veci amin. Şi afăcut-o aceasta în anul 7008,
(1500) în al 43-lea an al domniei sale1.

Dispoziţia oastei

O a ste a era îm părţită în m ai m u lte corpuri, care îşi aveau rolul

lor determ inat. O parte d in o a ste o form au străjile, care form au
avangarda ş i ariergarda şi a v ea u m isiu n ea să o b ser v e m işcă rile
in a m icu lu i şi, la n e v o ie , să ia con tactu l prin lup te. Letopiseţul de la
Bistriţa sc r ie c u o c a z ia lu p telor c u p o lo n ii c ă Ş tefa n ş i-a trim is
contra a cesto ra străjile, iar e l şi-a con cen trat to iu l o a ste i la R om an .
întări şi întocmi străjile - s c r i e leto p iseţu l, - şi le trimise împotriva
leşilor la vadul târgului Cernăuţilor, pe apa Prutului, iar însuşi
Domnul Ştefan Voevod pomi din Suceava la oastea sa... spre
târgul Romanului.
A c e e a ş i d isp o z iţie s e con stată în învăţăturile lui Neagoe
Basarab. în fruntea şi la sp a tele o a ste i su n t străjile, c u m isiu n e a d e

1 Traducerea după Bogdan Două steaguri ale lui Ştefan cel Mare din
muntele Athos, notiţă publicată în Analele Academiei Române, seria EI L XXTV,
1901 - 1902 p. 90. Inscripţia e din anul 1500. Provenienţa celuilalt steag, atribuit
de Bogdan lui Ştefan, nu se poate verifica.
221 lo a n U rsu

oastea cea mare de un

a su p r a v eg h ea m işc ă r ile in a m icu lu i şi a feri
a ta c prin surprindere. Când vei avea să mergi împotriva lor (a
in a m icilo r) - z ic e N e a g o e - să-ţi întocmeşti şi să-ţi rânduieşti mai
întâi străjile după obicei ca să meargă înainte; întâi să meargă
straja întâia, după ea straja a doua şi după ea oastea cea mare'.
P e c â m p u l d e luptă arm ata era îm părţită în corpuri de
avangardă ş i d e ariergardă, străji, care avea u m isiu n ea să apere
gro su l arm atei, - o a stea cea m are sau toiu l arm atei, - de
surprindere.

Strategia

C u iz v o a r ele , p e care le a v e m la în d em ân ă, e greu să

cu n o a ştem în d etaliu d isp o ziţiile stra teg ice luate d e m arele D om n
în d iferitele lu p te. C u toate a c este a s e p o ate p reciza în lin ii generale
strategia întrebuinţată în bătăliile m ari, d e care d ep in d ea soarta lui
ş i a ţării.

Măsura defensivă p rin cip ală c o n sista în devastarea sis­

tem a tică a ţării. A c e a s tă m ăsu ră e cu n o scu tă în m o d p recis din
d e scrierea lu i A n g io le llo , care a luat parte în tabăra sultanului la
lu p ta d e la V a le a A lb ă , d in d escrierea lui D lu g o s z şi altor izvoare.
R e g iu n e a , p e u n d e a v e a să în a in teze in a m icu l, era devastată
siste m a tic . Scopul era ca să îm p ie d ic e pe in a m ic să se
a p r o v iz io n e z e ş i să -l d em o ra lizeze. S a te le ş i câm p u rile erau arse,
p ă d u r ile trecu te p rin flăcări, fântân ile seca te, d ram u rile înfundate
c u c o p a c i ş i c u p ietre, iar o a m en ii ş i v ite le ş i toate a vu ţiile, c e se
p u te a u tran sp orta, a sc u n se în m unţi sau a d ăp ostite în cetăţi.
In a m ic u l g ă s e a a s tfe l o ţară p u stiită sistem a tic.
Intrarăm în ţară (M o ld o v a ) - scrie A n g io le llo , - unde am
aflat toate satele şi locurile părăsite şi câmpurile arse, căci contele1

1După Bogdan, care are traducerea exactă (O rg a n iza r e a a r m a te i p. 429).

 Ştefan cel Mare 323
Ştefan cunoscând că nu poate să stea împotriva sultanului, a căutat
să prevaleze în alt chip, astfel că a dispus ca popoarele din (ara lui
să plece peste mun(i.... De asemenea afăcut să taie toate grânele şi
să sece până şi lacurile şi afăcut să se taie ierburile şi bucatele, a
dispus să se ardă totul, aşa că sultanul rămase înşelat, căci crezuse
că va găsi ţara bogată în grăne şi păşuni, - cum este de obiceiu, -
dar o găsi golită de oameni şi pe tot locul se ridica o pulbere din
tăciuni1.
Strategia lui Ş tefan con sista, în cazu l c ă inam icu l avea forţe
m ult su perioare, să -l la se să se depărteze cât m ai m ult d e ţara lui de
origină, care-i form a baza de operaţii, să -l îm p ied ice să se
ap ro v izio n eze şi să-l d em o ra lizeze.
Pentru a cest sc o p străjile sa le hărţuiau n econ ten it p e inam ic şi
îl pu neau în im p osib ilitatea să se a p ro v izion eze. A s tfe l a procedat în
1467 cân d a n ăvălit cu forţe su perioare M atiaş, m ândrul rege al
U n gariei. Ş i tot a stfel în 1475, când a n ăvălit p aşa Solim an . T ot aşa a
făcut în 1 4 7 6 , cân d a tăbărât asupra lui neînfricoşatu l M ahom et, şi în
1497 cân d s-a năpustit asupra M o ld o v e i am b iţiosu l rege Albert.
Strategia acea sta şi-a dat roadele. C ăci c u cât inam icu l înainta
m ai în interior, cu atât întâm pina dificu ltăţi m ai mari şi se g ă sea m ai
dem oralizat. Străjile lui Ştefan îl hărţuiau, îl slăb eau , îl dem oralizau ,
şi-l îm p ied ica u să se a p rovizion eze.
în ch ip u l acesta D o m n u l, d eşi c u forţe incom parabil inferioare,
totuşi d o m in a situaţia, că ci silea p e in am ic să d e a lupta c e a m are în
locu l a les şi potrivit pentru cursa ş i dezastrul in am icu lu i. L up ta c e a
m are nu o dăd ea d ecât în loc strâmt, în d e file u , u n d e in am icu l nu
putea să m a n ev reze şi să -şi d esfăşoare n u m ero a sele forţe.
A s tfe l a p roced at cu r eg e le M a tia ş. L -a lă sa t s ă în a in te z e
până ap roap e d e C ap itală şi cân d a a ju n s la B a ia , l-a atacat cu
fecio rii p ed eştri şi c u alte trupe p e j o s c u atâta im p e tu o z ita te , du pă 1

1Angiolello la Ursu H is to ria Turchesca p. 88.

224 lo a n U rsu

c e d a s e f o c o ra şu lu i d in toate părţile, în câ t u n gu rii num eroşi,

strâm toraţi d e in im o şii m o ld o v e n i în străzile oraşu lu i, nu şi-au
p u tu t d esfă şu ra fo rţele, şi s-au v ă zu t d ecim a ţi, iar resturile armatei
în frâ n te au fo s t silite să s e retragă p e drum ul c e l m a i scurt în m od
r u şin o s d in M o ld o v a .
T o t a stfel a p roced at în 1 4 7 6 la R ă z b o ie n i. A ta cu l în să n-a
reu şit. C u toate a c e s te a strategia lui i-a sa lv a t oştirea, că ci îşi lăsase
lo c d e retragere în m u n ţi. T urcii n-au izb u tit să -l în con joare şi să-i
ta ie retragerea, iar m o ld o v e n ii n -au lăsat p e câm p u l d e luptă decât
2 0 0 m orţi.
A c e e a ş i stra teg ie l-a sa lvat în 1497. A lăsat p e r eg e le Albert
să s e d ep ărteze d e P o lo n ia , iar e l, du pă c e şi-a lăsat străjile ca să-l
hărţuiască, s-a retras la R om an . L -a lăsat p e r e g e le A lbert să
a se d ie ze S u ce a v a , iar el a m an evrat atât d e ab il, că a înconjurat pe
r eg ele A lb ert şi i-a tăiat retragerea.
în a c e la şi c h ip a ob ţin u t v ictoria d e la V a slu i. L -a adem enit
p e paşa S o lim a n să în a in te ze pân ă în lo c u l a les pentru cursă, unde a
fo st atacat d in fla n c, d in sp ate şi d in frunte c u atâta v io len ţă că a
p rod u s p a n ică şi a distrus m ândra o a ste turcească.
U rm ărirea o e x ec u ta în m o d fulgerător. P e R ad u l-a urmărit
d u p ă v icto r ia d e la C u rsul A p e i, c u aşa iu ţeală c ă a făcu t circa 160
k m , - d e la R â m n ic la B u cu reşti - , în m ai p u ţin d e trei zile . O astea
m o ld o v e a n ă a înaintat ca m 6 0 k m p e zi.
S trategia lui Ş tefan a con sistat astfel în o co lirea luptelor mari
în lo c d e s c h is , c u taberele faţă în faţă, şi atragerea inam icu lu i într-un
d e file u , în ca re era p u s în im p osib ilitate să -şi d esfăşoare forţele şi să
m a n e v r e z e . A ta c u l îl dăd ea atun ci în m o d fulgerător în m ai multe
lo c u r i d eo d a tă . A ta c a c u forţe m ai m ici fruntea, iar c u forţe mai
p u ter n ic e fla n c u l ş i sp atele, c a să -i taie retragerea.
A ta c u l c e l m a i v io le n t îl dădea d in flanc. S co p u l urmărit era
p r o d u ce r ea p a n ic ii. In a m icu l lo v it cu pu tere n u -şi pu tea desfăşura
fo r ţe le ş i g ă s e a d ru m u rile d e scăpare în c h ise . P e cân d inam icul
 Ştefan cel Mare 325

a v ea retragerea tăiată, m o ld o v e n ii c u trupele lor u şo a re s e p u teau

retrage în c a zu l câ n d m an ev ra lor n-ar fi izbutit. In am icu l era p u s în
im p o sib ilita te să m a n e v r ez e, p e cân d e l a v ea toate c ă ile d e sc h ise
pentru m a n ev ră şi retragere.
A c e a s tă stra teg ie i-a dat v icto r iile d e la B a ia , V a slu i şi
C odrul C o sm in u lu i.
U n rol co v â rşito r pentru p u n erea în p ractică a a cestei strategii
l-au a v u t p u tern icele şi n u m ero a sele sa le cetăţi.

Cetăţile

P entru apărare M o ld o v a era în zestrată c u un şir d e cetăţi la

toate fro n tierele. E le a v ea u m en irea să se r v ea sc ă c a pu ncte de
sprijin în a p rig ele lu p te pentru apărarea ţării. [1 0 5 ]
Ş te fa n n -a făcu t n icio d a tă greşea la , d u p ă cât ştim , să s e
în ch id ă în tr-o c eta te, c i în zestrân d u -le c u alim en te şi m un iţiu ni d in
b elşu g , p recu m şi c u g a rn izo a n e p u tern ice, el şi-a păstrat totdeaun a
oştile d e m a n ev ră , p e ca re şi le a d ăp ostea în c a z d e n e v o ie în m unţi
sau în păduri ş i c u ca re lo v e a n e co n ten it p e in am ic. In ch ip u l a cesta
el păstra co n ta ctu l c u ţara şi ţin ea la n iv e lu l n e c esa r m oralu l
ostaşilor. P e câ n d in a m icii îş i p ierd eau tim p u l a se d iin d zad a rn ic
cetăţile, apărate c u v itejie d e bravii lui o sta şi, e l atacă p e la sp a te p e
in a m ic şi îl d em o ra liza .
A s tfe l a p roced at în anul 1 4 7 6 câ n d su ltan u l a atacat
p u tern icele cetă ţi H o tin u l, S u ce a v a şi N e a m ţu l. P e c â n d o s ta ş ii săi
d in cetăţi resp in g ea u atacurile turcilor, e l a m an ev ra t h ărţu in d u -i şi
a m en in ţâ n d u -le retragerea.
Strategia lu i şi-a dat road ele, c ă ci su lta n u l hărţuit, v ă z â n d u -şi
o ştile d e c im a te d e b o li ş i m ai a les d e fo a m e , ş i c u retragerea
am eninţată, s-a retras în m o d ru şin o s d in M o ld o v a . R ă z b o iu l d in
m . loan Ursu

1476 a consistat, în realitate din asalturi contra cetăţilor. (Chiar

Războieni era un fel de cetate).
Aceeaşi strategie a întrebuinţat-o faţă de regele Albert. Pe
când acesta şi-a concentrat toată energia contra cetăţii Suceava,
Ştefan lăsând în grija garnizoanei apărarea cetăţii, a manevrat atât
de abil cu oştile sale concentrate la Roman, încât a tăiat căile de
retragere ale polonilor şi i-a strâns între loviturile celor din cetate şi
cleştele oştilor sale de manevră.
în luptele disperate pentru apărarea patriei cetăţile au avut un
rol covârşitor. Cetăţile din timpul lui Ştefan erau următoarele:
Cetăţile de pe Nistru, (graniţa de est) erau: Hotinul, Soroca,
Orheiul (puţin mai în interior) şi Cetatea Albă.
Cetăţile erau comandate de doi pârcălabi.
Tighina nu e menţionată în timpul lui Ştefan. Nu se constată
pârcălabi de Tighina şi nu se găseşte nici o urmă despre ea în acest
timp.
Hotinul, cu ziduri mari de piatră, avea menirea să apere
graniţele la nord-est şi est. în 1476 cetatea a fost atacată de sultan
fără să obţină nici un succes. Din contră Dlugosz afirmă că ar fi
suferit, ca şi al Suceava, dezastru cumplit (clade ingenti suscepta). A
fost apărată de doi pârcălabi1, care erau şi membri în consiliu.
Soroca, avea menirea să apere ţara la graniţa Nistrului contra
tătarilor. Pârcălabii ei nu sunt citaţi ca martori în documente.
Numai în tratatele din 1499 apare printre ceilalţi boieri şi
Costea pârcălabul de Soroca. Pârcălabii ei nu se găseau în consiliu.
Orheiul 12 deşi mai interior, avea totuşi menirea să apere
Moldova în contra tătarilor. Pârcălabii ei făceau parte din consiliu.

1 Pârcălabi de Hotin au fost: Manoil, Goian, Vlaicul, Duma Vlaicovici,

Şlefui, Muşat, Purece, Duma Brudur, Toader, Negrită.
2 Cel dintâi pârcălab de Orhei îl găsim în documentul din 1 aprilie 1470.
Pârcălab de Orhei e arătat Gangur. De aici însă nu se poate trage concluzia că
Gangur, care se găseşte în consiliu de la 1466, n-ar fi fost şi mai înainte pârcălab
 Ştefan cel Mare 327

Cetatea Albă, puternica cetate, înconjurată cu ziduri mari şi cu

şanţuri cu apă, avea menirea să oprească intrarea turcilor pe apa
Nistrului şi în acelaşi timp să servească ca punct de sprijin contra
tătarilor. Era cheia de apărare a Moldovei contra păgânilor.
Pârcălabii1 de Cetatea Albă au fost citaţi totdeauna ca martori în
consiliu. Pierderea ei în 1484 a fost lovitura cea mai mare.
în sudul Moldovei cele mai puternice cetăţi erau Chilia şi
Crăciuna.
Chilia a fost întărită în 1479. însemnătatea ei se poate constata
din faptul că a fost râvnită de toţi şefii de stat din Europa de răsărit.
Sultanul Baiazet o considera ca cheie a Moldovei şi Ungariei.
Pierderea ei în 1484 a fost una din cele mai dureroase lovituri pentru
Moldova. Pârcălabii*12 ei, ca şi ai Cetăţii Albe, au fost necontenit citaţi
ca martori în documente şi au făcut parte din consiliu.
Crăciuna a fost cucerită de Ştefan de la Munteni în 1482 şi
servea pentru apărarea ţării dinspre Muntenia. Pârcălabii3 ei nu
făceau parte din consiliu.
La graniţa de nord erau cu cetăţile Cernăuţi şi Suceava.
Cetatea Ţeţina de lângă Cernăuţi era comandată de staroste4.
Menirea ei era să apere ţara dinspre nord. Starostele ei nu e citat în
consiliu, decât în tratatele cu polonii şi litvanii din 1499.

de Orhei. Am arătat în repetate rânduri cu dovezi că cancelaria de foarte multe ori

nu dădea titlurile pârcălabilor. Pe lângă Gangur pârcălabi de Orhei au fost
Vlaicul, Duma Vlaicovici, Grozea, Ivanco şi Alexe.
1 Pârcălabi de Cetatea Albă au fost Petru, Vlaicul, Standul, Bâlco, Zbiera,
Duma Vlaicovici, Hărman, Luca, Gherman, Oană.
2 Pârcălabi de Chilia au fost: Isaia, Ion Bucium, Buhtea Goian, Bâlco,
Pascu, Bora, Şandru, Neagu, Maxim, Ivaşcu.
3 Pârcălabi de Crăciuna au fost: Vâlcea, Ivanco, Mihul.
4 în 1499 staroste de Cernăuţi era Ion Grumaz (Bogdan, voi. II, p. 435).
De starostii de Ţeţina aminteşte documentul din 1479 (Bogdan, voi. I, p. 230 şi
257).
m . loan Ursu

Cetatea Sucevei a fost reparată şi întărită de Ştefan, încă de

la începutul domniei, ceea ce se constată în documentul cu data 31
august 1458, prin care scuteşte pe locuitorii dintr-un sat de lucru
la cetatea Sucevei. Cetatea fu întărită în aşa măsură că putu să
înfrunte în 1476 bombardările sultanului Mahomet şi în 1497,
ale regelui Albert.
Cetatea era condusă la început de doi pârcălabi1. Mai
târziu însă Ştefan o puse sub conducerea unui portar. Primul
portar de Suceava a fost Şandrea, eroul, cumnatul marelui
Domn, care a fost apărătorul ei în 1476 şi care a murit pe
câmpul de onoare în bătălia de la Râmnic. Urmaşul său a fost
viteazul Luca Arbure, care a apărat-o în 1497 contra polonilor.
Cetatea Sucevei e descrisă de Angiolello, care a luat parte
la expediţia din 1476. Restul Sucevei era înconjurat cu şanţuri şi
planuri, casele şi bisericile erau de lemn acoperit cu şindrilă -
scrie Angiolello, - numai castelui (adică cetatea) era zidit din
piatră şi cărămidă şi era pe o coastă, în afară şi rezista...?
Portarul Sucevei făcea parte din consiliu şi e citat ca martor în
documente.
Graniţa de apus era apărată de Cetatea Neamţului şi
Cetatea Nouă sau Romanul.
Cetatea Neamţului e una din cele mai vechi cetăţi. Era
înconjurată cu ziduri de piatră.123 Ca şi Suceava era aşezată pe o
poziţie strategică şi a fost atât de întărită, încât a putut rezista în
1476 atacurilor sultanului Mahomet. Şapte bombarde au fost
aşezate - scrie Angiolello, - şi s-au făcut încercări în decurs de

1 în primul an de domnie, în 1457 găsim citaţi ca martori în primul

consiliu pe Iliaş şi Petra Ponici, pârcălabi de Suceava. După aceasta nu se mai
constată pârcălabi.
2 Angiolello la Ursu Historia Turcliesca p. 91.
3 Reicherstorffer la Papiu, voi. 111, p. 142.
 Ştefan cel M are 329

opt zile de a o avea, însă două din acele bombarde (tunuri g r e le ) s-

au spart, iar cei ce se aflau în cetate nici nu voiau să stea de
vorbă cu noi şi toţi se apărau cu artilerie şi nu le păsa de noi.
B r a v u l a p ărător a l c e tă ţii a fo s t, d u p ă to a te p r o b a b ilită ţile ,
p â r c ă la b u l A rb u re, ca re a d isp ă ru t d e p e s c e n ă c u o c a z ia a c e s te i
fu rtu n i. P â r c ă la b ii1 e i fă c e a u p a rte d in c o n s iliu ş i su n t citaţi în
d o c u m e n te c a m artori.

Cetatea Romanului, n u m ită în d o c u m e n te C e ta tea N o u ă 12

(N o v o g r a d ), a f o s t o c u p a tă şi arsă d e r e g e le M a tia ş în 1467.
B o n fin iu s c r ie c ă c e ta te a era p e ţărm u l Ş ir e tu lu i ş i era d e lem n .
A ceea şi so a rtă a a v u t-o în 1 4 7 6 d in p a rtea tu rcilor. D u p ă
trecerea fu rtu n ii în s ă Ş te fa n a co n str u it o c e ta te p u tern ică d e
piatră. în anul 1483 - sc r ie Letopiseţul de la Bistriţa, - începură
să zidească o cetate de piatră la Târgul Romanului. A se r v it c a
b a ză d e o p e r a ţii şi c o n c en tra r e d e o şti în an u l 1 4 9 7 c â n d Ş tefa n a
m a n ev ra t d e a ic i c u atâta isc u sin ţă c ă a tă ia t retragerea p o lo n ilo r
şi i-a în c o n ju r a t la S u c e a v a . R e ic h e r sto r ffe r sc r ie c ă era o c eta te
cu zid u ri p u te r n ic e . D e al 1 4 6 6 s e în tâ ln e s c p â rcă la b ii3 e i, ca re
fă c ea u p arte d in c o n s iliu .

în a fa ră d e a c e s te c etă ţi în tă rite, c a re a v e a u m e n ire a s ă

ap ere g r a n iţe le , s e m a i g ă s e a u c e tă ţi în in terio ru l ţării, care nu

1 Pârcălabii Cetăţii Neamţului au fost: Ciopei, Albul, Isaia, Ion Boureanul,

Arbure, Dajbog, Micotă, Reateş, Duma Vlaicovici, Eremia, Dragoş.
2 într-un document din 1479 e numită Cetatea Nouă de la târgul
Romanului (Bogdan, voi. II, p. 352), ceea ce ne dă dovadă că era identică cu
cetatea Romanul. în documente pârcălabii se intitulează de Novograd (Cetatea
Nouă). Pentru întâia oară întâlnim acest titlu în 1466 şi 1467 (Oanţa de la Cetatea
Nouă). La Reicherstorffer este probabil o confuzie între Cetatea Roman şi Târgul
Roman (Papiu, voi. III, p. 142). El scrie că erau două cetăţi pe amândouă malurile
Şiretului.
3 Pârcălabi de Cetatea Nouă sau Roman au fost: Oanţa, Fete Gotcă,
Vâlcea, Ion Secară, Dragoş, Micotă, Şandru.
m . lo a n U rsu

erau d e sig u r d e piatră, c i d e lem n . Erau toate în să tari prin poziţia

lo r naturală. A c e s te cetăţi erau p e o lin ie interioară paralelă cu
g ra n iţele. C e a m a i d e nord era D o r o h o iu l, ap oi la şu l şi V aslu iu l.

Dorohoiul a v e a pârcălabul să u sp ec ia l, care s e constată în

c o n siliu între an ii 1 4 5 8 şi 1467 (Şandru d e la D o r o h o i).
laşul e n u m it în d o cu m en te Jassm arkt (T ârgul laşu lu i) sau
F o ru m F iliste n o r u m 1 sau B a h lo v ia . R eich erstorffer, care a vizitat
M o ld o v a p e v rem ea lui R areş, îl p u n e între cetăţi şi îl num eşte
Bahloijazwar, c e e a c e în sea m n ă Cetatea laşului de pe Bahlui.
A c ea sta n e-a r înd reptăţi să băn uim c ă Balilovia1
2 d in scrisorile
ex tern e e ste la şu l şi n u H ârlăul.
Vasluiul e n u m it d e can celaru l F e lix P eta n csic, în 1515,
V a sillu m C a stra m (C etatea V a slu i). R eich erstorffer, îl pu ne de
a sem en ea printre cetăţi.
A fară d e a c e s te a Ş tefan a m ai avu t în T ran silvan ia Cetăfile
Ciceul şi Cetatea de Baltă, a le căror pârcălab i3 nu erau citaţi ca
m artori ş i nu fă c ea u parte d in co n siliu .
A c e s te cetă ţi form au o reţea m en ită să apere ţara contra
in v a ziu n ilo r. D a c ă in am icu l izb u tea să intre în interior, era prins de
reţeau a d e cetă ţi d in interior.

T o a te d ru m u rile m ari c o m er cia le şi m ilitare erau presărate

a stfe l c u cetă ţi, ca re îm părţeau M o ld o v a în trei sectoare, între cele
trei rânduri d e cetă ţi form ate d in lin ia Şiretu lu i, lin ia interioară

1 Bogdan, voi. II, p. 333, D atum in fo r o Filistenorum . Că e vorba de Iaşi

se constată din scrisoarea solilor regelui Matiaş din acelaşi an. Solii scriu că
S te fa n u s... c u m o m n i po ten tia sua in lassm arck h u c fo r o Filistenorum castnint
ten et (Bogdan, voi. II, p. 328).
Scrisoarea din 27 ianuarie 1477 e x B ahlovia (Bogdan, voi. II, p. 342).
2 Veress voi. I, p.110.
3 Pârcălab de Ciceu se constată în 1500 Petru (Veress voi. I, p.50), iar
pârcălab de Cetatea de Baltă în 1498 Bemaldin (Bogdan, voi. H, p. 408).
 Ştefan cel Mare 331

D o r o h o i-Ia şi-V a slu i şi lin ia N istru lu i. Intrat în M o ld o v a , in a m icu l

era prins în a c e s te r eţele ş i era n e co n ten it hărţuit şi d em ora lizat.
C etă ţile a c e s te a p u tern ice au sa lv a t în d ou ă rânduri situ aţia
disperată a lu i Ş tefa n . E le i-a u servit c a p u n ct d e sp rijin în d ecu rsu l
ră zb o a ielo r d in 1 4 7 6 şi 1 4 9 7 şi i-au adu s în m ai m u lte rânduri
m ântu irea1.

îndatoririle m ilitare [106]

N u n u m a i v itejii, care form au oa stea perm anentă, c i toţi

locu itorii în stare să poarte arm ele, erau datori să m eargă la oaste,
la ch em a rea D o m n u lu i. C ân d Ş tefan a an ex a t P o cu ţia a recrutat trei
Le-a poruncit - raportează
m ii d e o sta şi, atât ped eştri cât şi călăraşi.
un p o lo n -să aibe cai, suliţi, săgeţi şi scuturi, iar pedeştrilor să
aibă lănci şi scuturi, şi în două săptămâni trebuie să se prezinte12.
D acă a putut recruta 3000 d e o sta şi în această m ică
p ro v in cie, atu n ci nu e exag erată cifra dată de M urian o, m ed icu l lui
Ş tefan , ca re afirm ă c ă s e puteau strân ge în M o ld o v a , în c a z de
n e v o ie , 4 0 .0 0 0 călăraşi şi 2 0 .0 0 0 p ed estraşi, a d ică c u totul 6 0 .0 0 0
d e o a m e n i ca p a b ili d e luptă3. C ifra aceasta, dată d e m ed icu l lui
Ştefan, e cu atât m ai v e ro sim ilă , cu cât e con firm ată de
R eich ersto rffer, so lu l reg elu i F erdinan d, care dă e x a c t a c e e a şi
cifră4. D a c ă în lu p tele d e la V a slu i Ş tefan a avu t 4 0 .0 0 0 (cifră dată

1 Se pare că şi boierii au avut cetăţi întărite, căci într-un document se

vorbeşte de C etatea lui D um a N egrul (unde au f o s t cetatea lu i D u m a N e g ru l )
(Bogdan, voi. I, p. 65).
2 Bogdan, voi. II, p. 465.
3 Esarcu, op. cit, p. 92. P o l f a r hom ini da fa tti 60.000; a ca va llo 4 0 m illia
e p e d o n i 2 0 millia.
4 Reicherstorffer afirmă că acelaşi număr de ostaşi se puteau recruta în
Moldova în timpul lui Rareş. N on m agno negotio et labore in re g n o su o g en e ra li
.332 lo a n U rsu

d e D lu g o s z ) atu n ci c u o sta ş i d in d ife ritele cetăţi a trebuit să aibă

6 0 .0 0 0 , afară d e c e i care s e întrebuinţau la curăţirea drumurilor,
în tărirea cetă ţilo r, tăierea pădurilor şi con stru irea forturilor.
T o a te e n e r g iile erau p u se în va lo a re pentru apărarea patriei.
N im e n i n u s e p u tea su strage d e la în d atoririle osta şilo r, d ecât prin
scutiri sp ecia le.
B o ie r ii n u se p u teau su strage de la a ceastă îndatorire
o b lig a to rie, c ă c i, în c a z contrar, co n sid eraţi c a hicleni, adică
trădători şi îşi p ierd eau m o şia şi fu n cţiu n ea .1
Stăp ânitorii d e sa te erau datori să m eargă la o a ste cu cetele
lor.
Intr-un d o c u m e n t din Sn iatyn s e afirm ă c ă stăpânitorul unui
sat era o b lig a t după dreptul moldovenesc să dea, la cerere, în
război, o lance şi cu doi arcaşi, a d ică un călăreţ şi cu doi
p edestraşi*12. Stăp ânitorii d e m ai m u lte sa te m ergeau la oaste cu cete
form ate d in sa te le lor. T o ţi proprietarii d e păm ân t datorau serviciul
m ilitar. D rep tu l d e proprietate era strâns leg a t d e acea stă îndatorire.
N ic i ch ia r m ă n ăstirile nu erau scu tite d e sarcin i m ilitare. Cu
to a te c ă lo cu ito rii d in satu l B o rh in eşti o b ţin im unităţi şi scutiri de
lucru la ceta tea S u c e v e i, totuşi nu su n t scu tiţi d e m o b iliza re în cazul
c â n d D o m n u l ar fi m ers în p ersoan ă la ră zb o i, Şi când s-ar
întâmpla domniei mele a merge la oaste - z ic e actul din 31 august
1 4 5 8 , - atunci să meargă şi acei oameni la oaste...3
P â rcă la b ii şi starostii cetăţilor serv ea u în răzb oi c u cetele
recru te d in terito riile d e su b adm inistraţia lor. E i îş i păstrau desigur

h a b ito d e le c tu a d sexaginta m illia equitum e t p editum exercitum conscribere

(Papiu Ilarian, voi. III, p. 139).
1 Avram vistierul a pierdut un sat pentru viclenie, c ă ci a fu g it de la noi în
ta ra litva n ă (Bogdan, voi. II, p. 22).
2 Bogdan în d a to ririle m ilitare ale cnejilor, p. 616.
3 Bogdan, voi. I, p. 16.
 Ştefan cel Mare 221

o parte d in o a ste pentru apărarea şi întărirea cetăţii. E i răm ân eau

păzitori p erm an en ţi ai cetă ţii, care trebuia să -şi aib ă n e c o n te n it
garn izoan a e i. în c a z contrar p u tea fi e x p u să la su ip rin d ere şi
pierdută. P ârcălab ii erau factori hotărâtori în c a z d e răzb oi. D e la
credinţa ş i v itejia lo r d ep in d e soarta răzb oiu lu i. în răzb o a iele
crâ n cen e d in 1 4 7 6 şi 1 4 9 7 p ârcălab ii, prin rezisten ţa şi vitejia lor,
au sa lv a t situ aţia d isp erată a M o ld o v e i ş i a D o m n u lu i.
T o ţi lo cu ito rii ca p a b ili d e m u n că erau utilizaţi în tim p de
război. C e i ca p a b ili să poarte arm ele erau întrebuinţaţi în lup te ca
ostaşi p ed eştri, călări sa u c a tunari, iar c eila lţi erau utilizaţi la
întărirea cetă ţilo r, tăierea pădurilor, astuparea drum urilor,
transportarea p r o v iziu n ilo r şi altor m u n ci n e c esa re pentru apărarea
ţării. M u n c a tuturor era a stfel ob ligatorie, în c a z d e răzb oi. T oate
en e rg iile erau la d isp o ziţia D o m n u lu i pentru apărarea ţării. A cea sta
s e reflec tea z ă în c h ip atât d e clar în ad m irab ila cro n ică a lui
D lu g o s z , care scrie c u o c a z ia ocu p ării C h ilie i, în 1 4 6 5 , c ă Ş tefan a
adunat la o a ste , atât p e o sta şi, cât şi p e ţărani ş i n -a lăsat la vatră
decât fe m e i şi c o p ii.
Ştefan a chemat la arme atât ostaşi (p e v iteji) cât şi pe ţărani
astfel ca la vetre n-au rămas decât femeile şi
- scrie D lu g o s z , -
copiii... fiind gata să moară cu toţi ai lui sau să învingă.
A r m e le şi hrana ş i-o procurau o sta şii p e ch eltu ia la lor.
F iecare treb uia să a ib e arc, să g eţi, sa b ie şi scu t, iar că lăreţii c a i ş i
suliţă. A tâ t arcul, câ t ş i scu tu l d e lem n , ş i-l p u teau co n stru i sin g u ri.
C hiar ţăranii treb uiau să aibă a c este arm e ş i s ă s e p r e zin te c u e le la
ch em are. Ş te fa n a fo st în a ceastă privin ţă foarte se v e r. S a n c ţiu n ile
pentru n e e x ec u ta r ea o rd in elo r o stă şeşti erau fo a rte asp re.
D lu g o s z rem arcă a cest fapt în v e stita lu i c ro n ic ă . A tâ t o s ta ş ii
(vitejii), c â t ş i ţăranii a u fo st ch em aţi d e Ş te fa n la a rm e - s c r ie e l -
în văţân d p e to ţi să -şi apere ţara. S a n cţiu n ile s a le erau atât d e a sp re,
334 lo a n U rsu

în c â t d a c ă ar fi a fla t p e un ţăran c ă n-are arc, să g e ţi şi săb ii sau dacă

ar fi p le c a t la lup tă fără p in ten i, îl c o n d a m n a la tă ier ea c a p u lu i1.
De a s e m e n e a o s ta ş ii î ş i p rocu rau sin g u r i hrana, care
Hrana o poartă pe
c o n s is t a m a i a le s d in p â in e şi b rân ză.
oblâncul şelei - s c r ie B ie ls k i - , anume brânză de burduf şi
pâine albă, precum văzusem eu însumi în bătălia de la Obertyn
( 1 5 3 1 ) 123.
C ă lă r a şii m e r g e a u în r ă zb o i c u c a ii p rop rii. C â n d a ocupat
P o c u ţia , D o m n u l a d a t o rd in o s ta ş ilo r c ă lă ri să -ş i a ib e gata
a r m ele ş i c a ii. M o ld o v e n ii erau b o g a ţi în c a i. Sunt foarte
puternici în cavalerie - sc r ie G io v io - căci cel mai sărac dintre
ei are un cal pentru război şi pradă.
C a ii m o ld o v e n e ş t i erau c e le b r i p rin iu ţe a la ş i capacitatea
Caii sunt mici dar iuţi - sc r ie B ielsk i.
lo r d e a su p o rta o b o s e lile .
Caii lor sunt pieptoşi şi robuşti - s c r ie G io v io - şi se
disting, nu atât prin iuţeală, cât prin putere şi răbdare. Se
obişnuieşte să le despice nările, ca să nu obosească din cauza
respiraţiei neîndestulătoare, încât calul cel mai slab suportă
câte trei zile oboseala războiului chiar în căldurile verii .
Caii lor mici suportă munca şi foamea - s c r ie V e ra n csics4,
-fără să ceară nici o îngrijire mai ales pe timp umed.
C a ii fiin d e le m e n tu l c e l m ai n e c e s a r p en tru apărarea ţării,
e x p o r tu l a c e s to r c a i era o p rit, c e e a c e s e c o n sta tă d in p riv ileg iu l
c o m e r c ia l d in 1 4 6 0 d at n e g u ţă to r ilo r d in L e m b e r g , cărora li se

1 E t n o n m ilites m odo, se d e t agrestes in a n n a cogérât docens quemlibet

p a tria e d efen sio n em tueri. S i quern agrestem com perisset non habere sagittas,
a rcu n t a u t g la u d iu m , a u t in expeditionem calcariatum non acurisse, absque ulla
co m m ise ra tio n e ca p ite d a m nabat (Dlugosz p. 417).
2 Archiva istorică, vol. I2, p. 169.
3 Archiva istorică, vol. II, p. 29.
4 Papiu Ilari an T esa u r d e m onum ente, vol. ID, p. 181.
 Ştefan cel Mare m .

in terzice ex p o rtu l cailor buni din M o ld o v a . Neguţătorul să-şi dea

cuvântul - z ic e a ctu l, - că nu duce...cai buni de ţară *.
Aceeaşi ţară a Moldovei - scrie R eich erstorffer, - prăseşte
excelenţi cai turceşti, moldoveneşti şi chiarfoarte buni austriaci şi
alţii în mare număr. Din ordinul Domnului nu este însă permis să
se scoată (c a i) din acea ţară. Excepţii rare sefac numai cu solii şi
ambasadorii*2.

C alităţile m ilitare ale m oldovenilor

S p iritu l m ilita r a fo st d e z v o lta t în tim p u l lu n g ii d om n ii a lui

Ş tefa n în a şa m ăsu ră, c ă m o ld o v e n ii au d e v e n it celeb ri în toată
lu m ea prin ca lită ţile lor o stăşeşti. A v â n d răzb oaie co n tin u e în care
trebuiau să d e z v o lte c e a m ai m are e n e rg ie pentru apărarea ţării,
m o ld o v e n ii şi-a u cu ltiv a t şi d ezv o lta t în su şir ile o stă şe şti m oşten ite,
a stfel c ă au d e v e n it u n p op or cu calităţi m ilitare, care n -au fost
în trecu te d e n ic i un pop or. [1 0 7 ]
în sp e c ia l v icto ria d e la V a slu i a con trib u it în m are m ăsură la
răspândirea fa im ei calită ţilo r o stă şeşti a le m o ld o v e n ilo r . M ed ic u l
M urian o, care a v ă zu t M o ld o v a către sfârşitu l d o m n ie i, a s c o s în
r e lie f a c e s te în su şiri o stă şeşti a le m o ld o v en ilo r.
Toţi supuşii sunt oameni capabili - scrie M u rian o - , şi
oameni de fapte, nu de stat pe saltea, ci pe câmpul de bătaie şi
după cum mi-au spus mulţi oameni demni şi comercianţi care vin
de la Constantinopol, turcii au marefrică de acest Domn 3.
B ie ls k i, ca re a luptat c u m o ld o v e n ii în lu p ta d e la O b erty n
(1 5 3 1 ), laudă d e a se m en ea calităţile lor o stă şeşti:

'Bogdan, voi. O, p. 281.

2 Papiu llarian Tesaur de m onum ente, voi. ID, p. 139.
3 Esarcu, op. cit. p. 92.
 336 lo a n U rsu

Sunt bravi - scrie Bielski, - meşteri a mânui suliţa şi pavăza,

deşi sunt nişte ţărani proşti luaţi de laplug... Afară de curteni, mai
toţi celalţi sunt ţărani cu şele neacoperite şi cu scări de stejar, dar
voinici în atacul cu suliţa1.
Sunt foarte dibaci şi foarte ageri în arta războiului. - scrie
Reicherstorffer12, care a vizitat Moldova în timpul lui Rareş, - sunt
foarte deprinşi în trebile militare şi ale războiului.
Au cavalerie atât de numeroasă - scrie Verancsics3,
contemporan al lui Rareş - , încât te pun în mirare şi acei ţărani
sunt atât de neobosiţi şi iscusiţi în arta de a ataca pe inamic, încât
cel care n-a văzut cu greu ar putea să creadă... în război se luptă
mai mult călări - scrie el - , iar de armata pedestră nu sefolosesc
decât ca să hărţuiască pe inamic în munţi... Moldovenii sunt mai
războinici decât Muntenii.
înfruntă luptele cu atâta îndrăznelă şi cu atâta dispreţfaţă
de duşman şi încredere în sine - scrie Gratiani - că adesea nu cu
multă oaste au împrăştiat armate întregi de ale vecinilor4
Sunt oameni groaznici şifoarte viteji - scrie Orzechowski
şi nici că este alt popor, care pentru gloria războiului şi pentru
eroism să apere o ţărişoară mai mică contra mai multor duşmani,
atacăndu-i sau respingându-ifără încetare5.
Dintr-o scrisoare a unui ostaş al lui Ştefan, căzut prizonier, se
reflectează stoicismul, cu care privea moartea în faţă. Vornicul
Tricolici, căzut prizonier în luptele cu Basaraba Ţepeluş, nu

1Archiva istorică, voi. I2, p. 169.

2 Papiu Ilarian T esaur d e m onum ente, voi. III, p. 137.
3 Ursu P etru R areş p. 108.
4 A n to n ii M a ria e G ratiani d e Ioanne H eractide D espota Ia Emile
Legrand . D e u x v ie s d e Ja cq u es B asilicos Paris 1889 p. 172.
5 Hasdeu Io n Vodă c e l C um plit Buc. 1865 p. 80. unde e reprodus pasajul
din Orzechowski.
 Ştefan cel Mare ML

cârteşte contra soartei, ci, ca un adevărat erou, îşi aşteaptă în linişte

ceasul, în care călăul îi va răpi viaţa.
Şi vă dau de ştire - scrie el soţiei sale Negrită şi fiicei sale
Neagşa şi nepoatei Mara - , că până în ceasul acesta sunt încă în
viaţă şi am căzut în mâinile Domnului Basaraba Voevod şi mă ţine
ferecat cum mi-afost scris de la Dumnezeu. De aceea vă rog să nu
mă uitaţi şi nu lăsaţi să mi se piardă avutul, fie vite, fie câte vorfi,
fie scule. Şi să nu vă certaţi pentru averea mea câtă vreme veţi auzi
că sunt în viaţă...ci îngrijiţi şi vedeţi cu milă de cai şi de iepe şi de
oi şi de porci şi de toate vitele câte sunt. De asemenea nu mă uitaţi
nici pe mine, ci cum vi se vapărea mai bine, aşa săfaceţi ca să nu
pier. De asemenea să ştiţi că Soltan, fratele Cozmii, e viu împreună
cu mine până ce ne-a veni ceasul. Şi bunul Dumnezeu să vă
înmulţească anii. Amin. Scrisă Tărgovişte, ianuarie1.

Capitolul IX

Ţara

Bogăţiile

Moldova era o ţară bogată. Pământul era foarte roditor, iar

păşunile nutreau numeroase vite. N-a fost altă ţară mai celebră prin
bogăţiile ei în vite ca Moldova. Caii, boii şi oile erau în număr atât
de mare, încât constituiau un bogat articol de export. Mierea era
foarte abundentă.

' Bogdan (voi. II, p. 358) fixează această scrisoare în anul 1481. în acest
caz vornicul Tricolici a căzut prizonier în luptele din anul 1480.
 lo a n U rsu
333.

D o i ita lien i ca re au fo st în M o ld o v a în tim p u l lui Ştefan cel

M a re , a u s c o s în r e lie f a c e s te b og ă ţii. C e i din tâi a fo st A n g io lello ,
v istie r n ic u l su lta n u lu i M a h o m et, care şi-a în so ţit stăpânul în
e x p e d iţia d in 1 4 7 6 . E l rem arcă b o g ă ţia M o ld o v e i1.
A l d o ile a a fo st m e d icu l trim is d e V e n e ţia în 1 502, c a să dea
îngrijiri lu i Ş tefa n . E l a scris d o g e lu i o scrisoare d in S u ceava, în
ca re arată fertilitatea şi b o g ă ţia ţării în v ite, o i şi cerea le. E l laudă
v in u rile d in M o ld o v a , care seam ăn ă c u c e le d in F riul, şi remarcă
p ă şu n ile, care fa v o r iz ea z ă creşterea ca ilor, a l căror num ăr ar trece
d e 1 0 0 .0 0 0 12.
B o g ă ţiile s e con stată şi d in p r iv ile g iu l c o m er cia l, pe care
Ş tefan l-a acord at în 1 4 6 0 com ercia n ţilo r d in L em b erg. C ăci în el
s e v o rb eşte d e a r tic o le le, p e care v estiţii com ercia n ţi d in Lem berg
aveau să le e x p o r tez e d in M o ld o v a . A c e s te a rticole erau: vite, oi,
porci, p ie i d e v e v e r iţe , p iei d e v u lp i, p iei d e o i şi d e vite.
A fară d e a cea sta s e p rod u cea ceară, care era oprită la export,
c a şi argintul şi c a ii bu n i d e ţară. P eştele era iarăşi în abundenţă şi
c o n stitu ia un artico l d e export.

Com erţul [108]

G ra ţie situ a ţiei sa le g e o g ra fice , M o ld o v a a avu t un com erţ

foa rte în flo rito r. Situată între P o lo n ia şi M area N ea g ră , M old ova
era d e stin a tă să d e v in ă ţară d e tranzit între m arele centru com ercial
d in P o lo n ia , ca re era L em b ergu l, ş i o ra şe le c o m er cia le d e la Marea
N e a g r ă . D e a se m e n e a c o m ercia n ţii d in b o g a te le o raşe com erciale
a le T r a n silv a n ie i, B r a şo v u l, S ib iu l şi B istriţa, treb uiau să treacă, ca
s ă a ju n g ă la o r a şe le c o m er cia le d e la M area N ea g ră , prin M oldova.
A tâ t la n o rd , câ t ş i la ap u s şi su d, M o ld o v a era în vecin ată cu bogate
o ra şe in d u stria le ş i co m erciale.

1 Ursu D o n ă d o d a L e zze . H is to ria T u r c h e s c a , p. 88.

2 Esarcu, op. cit., p. 92.
 Ştefan cel Mare 339.

în nord era celeb ru l oraş L em berg, care fă cea c el m ai a ctiv

com erţ c u M o ld o v a . O raş industrial, L em b ergu l, îş i d e sfă c ea
articolele in d u striale în M o ld o v a , d e un de im porta în sch im b vite,
p iei şi a lte diferite pro d u se a le solu lu i.
L a graniţa d e la apu s erau pu ternicele centre industriale
Bistriţa şi B ra şo v u l, care d e asem en ea îşi d esfăceau produ sele lor
industriale în M o ld o v a , de. unde im portau elem en tele brute, d e care
aveau n ev o ie.
A tât L em b erg u l, cât şi oraşele din A rdeal se serveau de
tranzitul M o ld o v e i ca să -şi sch im b e m ărfurile cu bogatele centre
co m ercia le d e la gu rile D unării şi ţărmul M ării N eg re, care erau
C h ilia, C etatea A lb ă , C a ffa şi Tana.
între b o g a te le o raşe d e p e coastele M ării N e g re şi centrele in­
dustriale şi co m er cia le d in P olon ia şi T ransilvania, drum urile duceau
prin M o ld o v a . D e a sem en ea drum ul dintre L em b erg şi Turcia.

Căile comerciale

C a lea principală d e com erţ dintre L em b erg şi T urcia du cea

prin S u ceav a , R om an , B a cău , A d ju d şi Putna, d e u n d e trecea în
M untenia spre Silistra către C o n sta n tin o p o l1.
O altă c a le spre T urcia trecea prin S u ce a v a , T ârgu l F ru m os,
V a slu i, B ârlad , T e c u c i, G alaţi, Isa ccea şi d e a ici p e ţărm ul m ării, p e
ca lea ren um ită, care d u cea la C o n stan tin op ol12.

1 Această cale reiese şi din privilegiul dat de Ştefan comercianţilor din

Lemberg (Bogdan, voi. II, p. 271-82): Ş i cine va d u ce p o sta v u ri în Ţara
Rom ânească, a re s ă d ea la vam a cea m are din Su cea va d e g riv n ă trei groşi, iar
în Târgul Rom anului, în Bacău, în A d ju d şi în P u tn a ...d e c a r c â te d o i zloţi; cf
Nistor H andel u n d W andel in d e rM o ld a u Cernăuţi 1917, p. 14 urm.
2 Această cale e amintită în privilegiul dat comercianţilor din Lemberg,
căci se specifică că cei ce merg în Turcia, pot plăti vamă şi în Vaslui, Bârlad şi
Tecuci.
 340 lo a n U rsii

C a le a din tre L em b erg şi o ra şele c o m er cia le d e la Marea

N e a g r ă d u ce a prin S u ce a v a , H ârlău, la şi, L ăp u şn a, T igh in a. A ici se
ra m ifica . U n a d u c e a p e dreapta N istru lu i la C etatea A lbă: cealaltă
trecea N istru l ş i d u ce a la O c e a c o v , iar d e a ici la C affa.
D e la H o tin d u cea o c a le d e -a lu n gu l N istru lu i până la
C eta tea A lb ă . D e la L ăpu şn a d u cea o c a le Ia C h ilia.
D upă că d erea C h iliei şi C etăţii A lb e su b Turci calea
tătărească sp re C a ffa şi-a pierdut im portanţa şi c e a m ai însem nată
arteră co m er cia lă a d e v e n it c a lea , care m erg ea prin V a slu i, Bârlad,
T ecu ci, G alaţi, Isa cc ea , B abadag şi ţărm ul m ării spre
C on stan tin op ol.
Sp re A rd ea l, unde erau v e stite le o raşe industriale şi
c o m ercia le, c ă ile c o m er cia le d u ceau sp re B istriţa şi spre Braşov.
Sp re B istriţa s e pu tea m erg e p e d ou ă că i. U n a ducea din
S u ce a v a sp re C â m p u lu n g , M o ld a v iţa , şi trecea prin pasul Suhard
spre R o d n a ş i d e a ici la B istriţa. V a m a d e graniţă s e plătea la
m ănăstirea M o ld a v iţa . C ealaltă c a le d u cea d in S u ce a v a la Baia, de
a ici la N e a m ţ şi d e a ici prin p asu l T u lg h eş la B istriţa. Am ândouă
a c e s te că i erau n e a c c e sib ile pentru căruţe.
S in g u ra c a le sp re A rdeal, p e care p u teau u m b la carele, era
v e stita c a le , ca re d u cea d in S u ce a v a prin R o m a n , B acău , Adjud,
T ro tu ş p rin p a su l O itu z spre B ra şo v . P e a ceastă c a le bătută şi
u tiliz a tă d in c e le m a i v e c h i tim puri a n ăv ă lit r eg e le M atiaş, când a
în trep rin s e x p e d iţia contra lui Ştefan.
A c e s t e c ă i c o m er cia le atin geau aproape toate ora şele ţării şi
c o n tr ib u ia u în m o d fire sc la progresul lor e c o n o m ic . 1

1 Aceste căi sunt arătate în privilegiul comercial amintit, căci se specifi

că acei, care duc postavuri la Bistriţa, vor plăti vamă la Baia, (pentru calea a
doua) şi Ia Moldaviţa (pentru calea ce ducea prin pasul Suhard). Acei ce duc
postavuri la Braşov plătesc vama cea mare în Suceava, iar altă vamă în Roman,
Bacău şi Trotuş; cf, Nistor op. cit. p. 15-16.
 Ştefan cel M are 341

Exportul

M o ld o v a n e a v â n d ind ustrie, n -a avu t alte articole d e ex p o rt

d ecâ t p r o d u se le b o g a tu lu i e i so l.
Intre a c ea sta c er e a le le şi an u m e grâul, orzu l, ov ă zu l, secara,
şi h rişcă fo rm a u un în se m n a t articol d e exp ort d in c e le m ai v ech i
tim puri. E xp ortu l a c esto r p rod u se s e fă cea m ai a les p e m are. C h ilia
şi C eta tea A lb ă a u fo st arterele p rin cip ale pentru exportul acestor
pro d u se a le b o g a tu lu i păm ân t m o ld o v e n e sc . M o ld o v a a fost din
c e le m a i v e c h i tim puri grânarul O rientului şi al Italiei.
D u p ă că d erea C h iliei şi C etăţii A lb e exportul cerealelor a
prim it o lovitu ră sim ţitoare. C ăci turcii avân d în m âin ile lor toate
c ă ile c o m e r c ia le , c e d u cea u în O rient, au înlăturat concuren ţa altor
p op o a re şi au con trib u it în m ăsu ră co n sid erab ilă la scăderea
preţului cer ea le lo r m o ld o v e n e şti. în sc h im b în să com erţul cu v ite a
co n tin u a t să răm ână înfloritor.
Vitele au fo rm at d e a se m en ea d in c e le m ai v ech i tim puri un
im portant a rticol d e exp ort. C e l m a i im portant d eb u şeu îl gă sea u în
P o lo n ia şi în o ra şe le d e p e ţărm ul M ării N eg re. O ile s e exp ortau
m ai a les în T urcia.
P r iv ile g iu l co m er cia l dat com ercia n ţilo r d in L e m b e rg
m en ţio n ea ză a c e s te în sem n a te articole d e export.
în e l s e v o r b e şte d e v ite, p orci, o i, c a i, p ie i d e v e v e r iţe , p iei
d e v u lp i, p ie i cru d e d e o a ie, p ie i d e m ie l şi p ie i d e v ită . P entru
favorizarea exp o rtu lu i a cesto r a rtico le, Ş te fa n a d isp u s ca
co m ercia n ţii d in L em b erg să nu p lă tea scă p en tru v it e ş i b e r b e c i altă
v a m ă d ecâ t în lo c u l, u n d e au fo st cu m p ărate ş i v a m a c e a m are din
S u cea v a .
Iar cine va cumpăra vite sau berbeci, în Bacău sau în Târgul
Romanului sau la Neamţ, sau la Baia sau în alte târguri, oriunde
în (ara noastră - s e scrie în p r iv ile g iu l c o m e r c ia l a m in tit, - acela
342 lo a n U rsii

nu va avea să dea vamă în alt loc decât acolo unde va cumpăra şi

îşi va lua pecete de la vameş. Şi în orice târg va cumpăra va da
acolo de vită 1 groş, de 10 oi 1 groş, de 10 porci 1 groş, de 100 de
piei de vită 10 groşi, de 100 de piei de miel 1 groş, de 100 piei
crude (de oae) 2 groşi şi apoi va merge la vama cea mare de la
Suceava .
Caii moldoveneşti erau celebri şi puteau fi exportaţi, însă
numai caii, care nu erau necesari pentru armată, căci numai astfel
putem înţelege dispoziţia din privilegiu ca să fie oprit exportul
cailor buni de [ară.
Şi neguţătorul să-şi dea cuvântul său, - zice actul - că... nu
duce caii buni de ţară. în schimb însă s-a lăsat exportul liber pentru
caii moldoveneşti fără mare preţ şi pentru caii ungureşti, chiar dacă
ar avea un cal preţul de 100 de zloţi. Caii pe preţ de trei grivne le e
slobod (să cumpere) - scrie în act - şi caii ungureşti sunt slobozi
(să cumpere) măcar de 100 de zloţi unul, numai să plătească în
târgurile unde-i vor cumpăra de fiecare cal câte 4 groşi, iar în
Suceava câte 6 groşi defiecare cal, în Şiret câte 2 groşi de cal şi in
Cernăuţi câte 2 groşi de cal. Exportul cailor era astfel împiedicat
prin dispoziţii speciale, spre deosebire de cel al vitelor, oilor şi
produselor brute, pentru care nu se plătea vamă decât în locul unde
au fost cumpărate şi la vama mare din Suceava. Aceleaşi privilegii
favorabile pentru exportul vitelor a dat Ştefan şi comercianţilor din
Braşov. Să fie volnici a-şi cumpăra şi boi şi vaci - zice Ştefan în
privilegiul din 1458. - Iar când vor vrea să scoată boi din ţara
noastră la ţara ungurească, atunci vor plăti defiecare cap de bou
câte 2 groşi, mai mult nimic nu vor plăti. De asemenea li s-a dat
braşovenilor privilegiul ca să nu plătească gloabă pentru vitele
furate, ci vor pierde numai aceste vite. De asemenea dacă cineva
îşi va cunoaşte la ei (braşoveni) boii sau caii săi, oriunde în ţara
noastră, şi dacă omul nostru va dovedi pe braşoveni cu oameni
buni, iar braşovenii nu vor putea să pună chezaş pentru cai sau
pentru boi, ei vor pierde acei cai sau boi, dar nu vor avea să
 Ştefan cel Mare 343

plătească şi gloabă, nici măcar un groş. Ei vor rămâne numai cu

paguba şi mai mult nimic. Şi nimeni dintre boierii sau dregătorii
noştri să nu cuteze a lua de la ei măcar un groş.
P e lân gă a ceasta li s-a dat braşoven ilor favorul ca să fie
Nimeni altcineva în ţara noastră. - z ic e
ju d ecafi n u m a i d e D o m n .
Ş tefan - nici boier, nici vornic, nici şoltuz, să nu îndrăznească a-i
judeca, sau a le lua măcar un groş, peste cele ce scriem mai sus1.
Peştele form a d e a sem en ea un în sem n at articol d e export.
P eştii s e prindeau nu num ai în a p ele ţării, c i m ai ales d in D unăre şi
din m are. în su şi D o m n u l a exportat n u m eroase care cu peşte, m ai
a les d e m orun. P e şte le sărat form a un b o gat articol d e com erţ şi de
export.
Mierea s e prod u cea în m are cantitate. C u toate acestea nu se
v orb eşte în p riv ile g iile co m erciale d e exp ortu l ei.
Ceara d e M o ld o v a , care form a m o n o p o lu l D om n u lu i, era
oprită pentru export. C om ercianţii d in L em b erg au dobândit
perm isiu nea să ex p orte num ai ceara u n gu rească sau m untenească.
D e a sem en ea era oprit exportul jd erilor şi al argintului.
Vinul, care s e p rodu cea în m are cantitate şi era d e foarte bună
calitate, form a d e a sem en ea un în sem n at articol d e export. în 1492 se
am in teşte între darurile făcute de oraşul L em b erg de vinul
m o ld o v e n e sc (v in u m v a la ch icu m 12).

Importul

N ea v â n d industrie proprie, M o ld o v en ii erau siliţi s ă im p orte

toate instrum entele şi articolele, de care a v eau n e v o ie.
î n p rim u l rând trebuiau să im p orte fieru l, ca re lip s e a c u to tu l,
instru m en tele n e c esa re pentru m u n ca c â m p u lu i ş i apărarea ţării.

1 Bogdan, voi. II, p. 265.

2 Iorga R elaţiile cu L em bergul p. 15.
344 lo a n U rsii

P r iv ile g iu l dat co m ercia n ţilo r din L em b erg a m in teşte cuţite, coase,

seceri, lucivri de cositor, precum talere, cofiţe, brâne ferecate şi
tăvi,... fiare deplug, săbii ungureşti, paloşe.
A c e s te instrum ente şi arm e erau im portate sau din Lem berg
sau d in B ra şo v . A c ea sta din urm ă a furnizat c e le m ai m ulte arme şi
tunuri, d e care a avu t n e v o ie Ş tefan în n u m ero a sele sa le războaie1.
S e pare că în sch im b u l acestor articole el le da din produ sele sale.
A cea sta reiese d in scrisoarea, prin care îi roagă să d ea spătarului
să nu-
T rotuşan a rtico lele n ecesare în sch im b u l m ărfii trim ise d e el şi
i ia vamăpentru obiectele cumpărate.
Am trimis acolo la domnia voastră - scrie Ştefan - pe
credinciosul nostru boier, pe dumnialui Trotuşan spătarul cu rriaijă
de a noastră, ca să ne cumpere acolo ce ne este de trebuinţă. De
aceea ne rugăm de dumniavoastră să-ifiţi cu toţii de ajutor şi să ne
cumpăraţi ce ne trebuie, fie scări de şea, fie arme, fie funii, cum vă
va spune el. Vă mai rugămpe domnia voastră să nu ne luaţi vamă,
căci eu sunt al vostru pe viaţă şi bucuros voiface pe voia voastră,
oricare arfi voia voastră1
2.
C hiar şi u lei şi p o sta v a im portat Ş tefan d e la B raşov, după
c u m s e con stată d in scrisoarea cu data d e 17 iu n ie 1482, prin care
ro agă să i s e vân d ă u lei şi p ostav d e 25 florini ungureşti şi să nu-i ia
n ici o v a m ă 3.
Silitra n ecesa ră pentru tunuri şi-a procurat-o din Lemberg.
T o a te a rtico lele n ecesare pentru m u n ca câm p u lu i sau pentru război
erau a stfel furnizate d e ren um itele oraşe industriale din P olon ia sau
d in T ra n silv a n ia . M a i ales L em b ergu l, B istriţa, B raşovu l şi Sibiul au
fab rica t a rtico le industriale n ecesare agriculturii şi războiului.
A r g in tu l ars ad u s din ţara u n g u rea scă trebuia să-l ofere
c o m e r c ia n ţii d in L e m b e rg m ai în tâi D o m n u lu i şi nu m ai după ce

1 Bogdan, voi. II, p. 337.

2 Bogdan, voi. II, p. 468.
3 Bogdan, voi. II, p. 369.
 Ştefan cel Mare 345.

acesta îş i v a fi sa tisfă cu t treb u in ţele sa le , erau liberi să -l vân d ă în

ţară.Din argintul ars, pe care liovenii îl vor aduce singuri din ţara
ungurească - z ic e a ctu l din acel argint, dacă ne va trebui
ceva, vom cumpăra de la ei cu bani gata şi cât le va rămâne,
slobozi vorfi să-l scoată din (ară.
P o s ta v u r ile fo r m a u un im p ortan t a rtico l d e im p ort. Erau
a d u se în ţară d e b r a şo v e n i şi d e c o m e r c ia n ţii p o lo n i. A c e ş tia d in
urm ă n -a v e a u în s ă v o ie să le v â n d ă d e c â t în S u c e a v a . P uteau să
le trea că în să p rin ţară sp re a le d u c e în M u n te n ia sa u T u rcia cu
c o n d iţia c a s ă p lă te a sc ă v a m a c e a m are d in S u c e a v a d e grivn ă
trei g r o şi ş i v ă m ile d in o r a şe le , prin care a v e a u să treacă (d e car
c â te 2 z lo ţ i) . Bucăţile de postav au să le vănză la descărcare în
Suceava - z ic e Ş te fa n în p r iv ile g iu l d in 1 4 6 0 - , căci în alte
târguri ale noastre n-au voie să le vănză; iar cu acei bani le este
slobod să-şi târguiască ce le va plăcea prin toate târgurile
noastre. P reţu l p o s ta v u lu i în S u c e a v a era a c e la ş i c a în L em b erg .
C a tife a u a şi d ife r ite le p ân ze e ra u im p o rta te tot d in
P o lo n ia . M ă tă su r ile în să erau a d u se d in O rien t p rin in term ed iu l
c o m e r c ia n ţilo r d in o r a ş e le ita lie n e d e la M a rea N e a g ră . D e
a s e m e n e a to t prin e le s e procu rau d ife r ite le a r tic o le o r ie n ta le c a
tăm â ia , v in u l g r e c e s c , sc o r ţişo a r a şi p ip eru l.

A r t ic o le , c u ca re s e fă c e a n e g o ţ în in terio r erau , d u p ă c u m
s e c o n sta tă d in tr-u n d o c u m e n t d in 1 4 6 6 u rm ă to a rele: peşte
proaspăt, peşte sărat. sare. postav, pânză, fier, plute, oale, vase
de lemn, varză, mere, ceară, miere curată, boi, ialoviţe, berbeci,
cai, iepe, jderi, helgii. T o a te a c e s te a erau s u p u s e la v a m ă 1.

1 Bogdan, voi. I, p. 97: S ă le ia v a m ă p e n tr u o r ic e m a r jă , p e n t r u p e ş t e

pro a sp ă t etc.
346 lo a n U rsu

Văm ile

V ă m ile , c u tot v en itu l lor, erau a le D o m n u lu i. D reptul său de

a in stitu i v ă m i şi d e a su p u n e sau scu ti p e su p u şi, sau p e străini de
p lata v ă m ilo r, d ecu rg ea din pu terea lui ab solu tă necontestată. Era
u n apanaj al su veranităţii sale. S iste m u l v a m a l a v e a ca sc o p , nu atât
fa vorizarea com erţu lu i cât îm b ogăţirea fisc u lu i1. T a x e le vam ale
erau in stitu ite d u p ă b u nu l p la c al D o m n u lu i, care putea să
fa v o r iz ez e p e un ii com ercian ţi sau chiar să-i sc u te a sc ă de unele
văm i, cu m a făcu t cu co m ercian ţii din L em b erg, care au fost scutiţi
de ta x ele v a m a le la C etatea A lb ă. D e a c e e a p r iv ile g iile acordate
com ercia n ţilo r străini nu erau u n iform e.
V ă m ile s e p lăteau , sau du pă valoarea m ărfurilor, sau după
greutatea lor, sau după numărul ob iectelo r.
C ân d v a m a s e p lătea du pă v a loarea m ărfurilor, unitatea de
m ăsu ră era griv n a (m arca). A stfel în p riv ileg iu l acordat
co m ercia n ţilo r d in L e m b e rg s-a d isp u s c a să s e p lătească la vama
m a re d in S u ce a v a pentru p o sta v 3 g roşi la grivn ă, a d ică la postavul,
ca re a v e a v a lo a re d e o grivn ă, trebuia p lătit 3 g roşi.
C u m u lt m a i practică era v a m a so c o tită du pă greutatea
m ă rfu rilor, ca lc u la tă după cântar sau car. P entru 12 cântare marfa
treb u iau s ă p lă te a sc ă co m ercian ţii d in L em b erg , la vam a din
S u c e a v a , 1 ru b lă d e argint. Pentru pip eru l, lâna sa u altă marfă,
a d u să d in M u n te n ia sa u T urcia trebuiau să p lă tea scă vam ă în
d ife r ite le târguri câte 2 zloţi turceşti d e c a r , iar la vama cea mare
din Suceava, d e ce se vor cumpăra, o mblă de argint.
1 2 c â n ta r e
Cea m a i p ra ctică era în să v a m a so co tită d u p ă bucată sau
după numărul o b ie cte lo r . S e practică m ai a les la v a m a v itelo r sau

1 Nistor D a s m o ld a u is c h e Z o llw e sen , p. 243.

 Ştefan cel Mare 347

la a p ie ilo r d e a n im a le. în p r iv ile g iu l acord at c o m er cia n ţilo r d in

L e m b e rg , s -a d isp u s c a la v a m a c e a m are d in S u c e a v a s ă s e
p lă tea scă v a m ă d e 1 gro ş pentru o vită , 1 g ro ş pentru 10 p orci sau
10 o i, 6 g r o şi pentru 1 c a l, 1 g ro ş pentru 100 d e p iei d e veveriţă. 10
g ro şi pentru 1 00 p ie i d e v u lp i, 4 g ro şi pentru 100 p iei d e o a ie, 2
g ro şi p entru 1 0 0 p ie i d e m ie l, 15 g ro şi pentru 10 0 p ie i d e vită.
A c e s t siste m era im p u s co m ercia n ţilo r d in B r a şo v chiar
pentru p o s ta v şi pân ză. P e cân d c e i d in L e m b e rg plăteau vam a
pentru p o s ta v şi p â n ză d u p ă v a loarea m ărfurilor, soco tită după
g rivn ă, c e i d in B r a şo v p lăteau du pă bucată. A s tfe l pentru o bucată
d e p o s ta v d e C o lo n ia trebuia să d ea v a m ă 12 g r o şi, iar pentru una
d e B u d a , 8 g ro şi.
S e c o n sta tă d in d o c u m e n te d o u ă felu ri d e v ă m i ş i anume:
v a m a c e a m are şi v a m a m ică.
Vama cea mare s e p lă tea o singu ră dată, d e regu lă în
Au să-şi plătească
S u ce a v a şi s e so c o te a du pă v a lo a rea m ărfurilor.
vama pentru mărfurile lor - s e scrie în p rivilegiu l dat
co m ercia n ţilo r d in L em b erg . - întâi vama cea mare la descărcare
în Suceava pentru postav trei groşi de grivnă. V a m a c e a m are
c o n sista totd ea u n a în p lata a trei g r o şi la grivn ă. Era prin urm are o
v a m ă d e trei p ro cen te la v a lo a rea m ărfu rilor1. S e m a i n u m ea şi
v a m a S u c e v e i, fiin d că s e p lă tea d e reg u lă la S u ce a v a . C o m ercia n ţii
d in B r a şo v erau o b lig a ţi să p lă tea scă acea stă v a m ă n u m a i la
S u ce a v a . Iar vama Sucevei să n-o plătească nicăiri afară de
Suceava, măcar de ar merge până dincolo de mare — z ic e
p r iv ile g iu l dat b ra şo v en ilor. - De asemenea întorcându-se cu
marfa lor la (ara ungurească vor plăti marfa Sucevei la Suceava,
iar în alt loc nicăiri în (ara noastră.
C o m ercia n ţii d in M o ld o v a n u erau o b lig a ţi s ă trea că c u
m ărfu rile la S u ce a v a pentru plata v ă m ii c e le i m ari, c i treb u iau să

Cf. Nistor, op. ciL p. 247-248.

348 lo a n U rsu

p lă te a sc ă a c ea stă v a m ă în oraşul, u n d e d escărnau m arfa spre

v â n za re. A c e a s ta pare c ă rezu ltă d in d o cu m en tu l d in 1 4 6 0 , prin
ca re D o m n u l d isp u n e c a co m ercia n ţii, care v o r d escă rca m arfa în
B a c ă u , s ă p lă tea scă călu gărilor d in T a zlă u vama cea mare la
grivnă, iar c e i c e v o r trece nu m ai prin a c el oraş, să p lă tea scă vam a
o b işn u ită 1.
Vama cea m ic ă s e plătea pentru tranzit în d iferite oraşe,
situate p e c ă ile c o m er cia le şi se p ercep ea , sa u du pă valoarea
m ărfurilor, sa u du pă greu tatea lor12. în p r iv ile g iu l dat com ercianţilor
d in L em b erg s e d isp u n e c a să s e p lă tea scă p e lângă v am a cea mare
din S u cea v a şi v a m a c e a m ică în d iferite o raşe, p e u n d e aveau să
treacă. Cine va duce postavuri în Ţara Românească - zice
p riv ileg iu lare să dea Ia vama cea mare din Suceava de grivnă
trei groşi, iar în Târgul Romanului, în Bacău, în Adjud şi în Putna,
în Vaslui, în Bârlad şi în Tecuci de car câte 2 zloţi.
D a c ă co m ercia n ţii p leca u sp re ţările tătăreşti, atun ci trebuiau
să p lă tea scă v a m ă d e tranzit în Iaşi, T ig h in a şi C etatea A lb ă. Dacă
m erg ea u sp re R o d n a , plăteau v am ă la B a ia şi M old aviţa.

în d o c u m e n te s e con stată vama cea mică la B acău 3, Bârlad4

şi J ic o v 5. V ă m ile d e la B a că u şi B ârlad erau con sid era te c a vămile
de graniţă (p r iv ile g iu l dat co m ercian ţilor d in L em b erg ).

1Bogdan, voi. I, p. 37.

2 Cf. Nistor. op. c it
3 Bogdan, voi. I, p. 37.
4 Bogdan, voi. II, p. 68: S ă n u plă tea scă vam a cea m ică acolo la Bârlad
d e la n ic i o m arjă, afară d e c e i ce vo r aduce peşte.
5 Bogdan, voi. I, p. 336: Ş i vam a cea m ică de p e Suceava, care se află la
Jicov. Privilegiul dat comercianţilor din Lemberg menţionează toate oraşele, unde
se plătea vamă de tranzit: Iaşi, Lăpuşna, Tighina, Cetatea Albă, Roman, Bacău,
Adjud, Putna, Vaslui, Bârlad, Tecuci, Baia, Moldaviţa, Trotuş, Şiret, Cernăuţi,
Dorohoi, Hotin. Se mai constată vamă la Tazlău (Bogdan, voi. I, p. 3,37).
 Ştefan cel Mare 349

V ă m ile pentru poduri s e constată d in d o cu m en te. A s tfe l în d e s

am intitul p riv ileg iu dat co m ercian ţilor din L em b erg s e fix ea ză v am a
d e 4 g ro şi pentru un car la trecerea p e poduri um blătoare. La
trecători pentru un car, fie nemţesc, fie armenesc câte 4 groşi, dar
numai când carele vor trece pe poduri umblătoare. A c e s te poduri
ad u cea u a stfel venituri im portante vistieriei. V a m a pod ului um blător
p este M o ld o v a a fo st confirm ată ep iscop u lu i d e R o m a n 1.
C om ercia n ţii străini plăteau v am a în ban i, p e când m old oven ii
plăteau şi în natură, c u m s e constată d in dou ă d o cu m en te, în care se
arată că la u n car sau la o m ajă d e p eşte aveau să plătească un peşte12.
C o m ercia n ţii m o ld o v e n i, care făceau com erţ num ai în
interiorul ţării, trebuiau să plătească şi e i vam ă. A c ea sta s e constată
din d o cu m en tu l din 1 4 5 7 , prin care tânărul D o m n a d isp u s ca toţi să
p lătească va m ă , fie p ăm ân ten i, fie străini3.
P e câ n d în să com ercian ţii străini, care făceau com erţ în
M o ld o v a , sau c e i p ăm ân ten i, care exportau m ărfuri, trebuiau să
plătească v a m a c e a m are, com ercian ţii din interiorul ţării nu plăteau
d ecât v am a d e tranzit4 care s e plătea şi prin târguri şi prin sate.
A c ea sta s e con stată din d ocu m en tu l, prin care D o m n u l scu teşte
carele d e p e şte a le m ănăstirii N e a m ţ d e orice vam ă5, şi d in actul dat
târgoveţilor d in B ârlad şi V a slu i, care au fo st scutiţi d e vama cea
mică pentru o rice m arfa afară d e p eşte6.
P e c â n d pentru co m erţu l interior n u s e p lătea d e c â t vama cea
mică d e tranzit, pentru co m erţu l cu străinătatea s e p lă tea v a m ă la
im port şi exp ort.

1Bogdan, vol. I, p. 10,342.

2 Bogdan, vol. I, p. 482; vol. B, p. 64.
3 Bogdan voi. 1, p.3.
4 Nistor op. cit. p. 264.
5 Bogdan, vol. I. p. 143.
6 Bogdan, vol. I, p. 482; vol. II, p. 64.
ML lo a n U rsii

Vama de import era im p u să co m ercia n ţilo r străini. C ei din

L e m b e r g treb uiau să p lă tea scă v am a c e a m are pentru postav la
S u c e a v a , iar pentru lucrurile m ărunte la Şiret. P e cân d în să aceştia
p lă tea u v a m a d e trei p rocen te so c o tite la grivn ă, c e i din Braşov
p lăteau 4 g ro şi d e povară, iar pentru postavu ri s e da vam ă după
b u cată. V a m a m are o plăteau în S u ce a v a , iar v ă m ile d e tranzit în
o ra şele stab ilite.
La export s e p lătea pentru m ărfu rile tătăreşti, cum părate în
S u ce a v a , v a m a c ea m are, iar pentru c e le cum p ărate din provincie,
v am a d e 2 g r o şi în lo cu l unde au fo st cum părate, şi vam a cea mare
din S u ce a v a .
P entru v ite d e a se m en ea nu s e plătea v a m a d ecât în locul
u n d e au fo st cu m p ărate şi v am a c ea m are d e la S u cea v a . Mărfurile
exp ortate în P o lo n ia , după c e s e plătea v a m a c ea m are din Capitală,
m ai erau e x p u s e la v a m ă în Şiret şi Cernăuţi.
E xportul p eştelu i în P o lo n ia era în lesn it prin faptul că nu
trebuia să s e p lă tea scă v am ă d ecâ t la vămile de la graniţă din
B a că u sau B ârlad , v am a cea m are şi v ă m ile d in Şiret şi Cernăuţi.
E x p o rtu l în P o lo n ia era astfel favorizat, că ci com ercian ţii poloni
erau scu tiţi d e v ă m ile d e tranzit. în d ată c e luau pecete de la
v a m e şu l d in oraşu l, u n d e au cum părat m arfa, co m ercian ţii poloni
erau scu tiţi d e altă vam ă până la S u ce a v a . E xp ortu l vitelor în
U n g a ria a fo st şi m ai favorizat prin faptul că com ercian ţii din
B r a şo v n -a v e a u altă o b lig a ţie d ecât să p lă tea scă d e fiecare cap de
b o u 2 g ro şi.
P e c â n d exp o rtu l b o ilo r era în lesn it, al ca ilo r din contră, era
fo a rte în g r eu n a t, c ă c i pentru exp ortu l în P o lo n ia trebuia să se
p lă te a sc ă , în târgul u n d e a fo st cum părat, 4 groşi pentru un cal, în
S u c e a v a 6 g r o şi şi în Şiret şi Cernăuţi câ te 2 groşi pentru fiecare
c a l. Caii buni erau c u totul opriţi la exp ort, c a şi ceara, argintul şi
p ie ile d e jd e r .
 Ştefan cel Mare 351

M ărfu rile, care nu erau cum părate în ţară, erau su p u se la vă­

m ile d e tranzit. A c e s te a erau nu m eroase. C om ercian ţii p o lo n i, care
m erg ea u în Ţara R o m â n ea scă sau T urcia erau siliţi să p lătească văm i
d e tranzit în R om an , B a că u , A d jud , Putna, d acă m ergeau p e v a lea
Şiretului; în la şi, V a slu i, Bârlad, T ecu ci, dacă luau calea B ârladului.
Prin a cea sta s-a urm ărit d esigu r favorizarea com erţului m o ld o ­
v en esc.

Preţul mărfurilor

C a ii erau a n im a lele c e le m ai u tile pentru transporturi. D e

a ceea erau m ai scu m p i d ecât toate celelalte. Preţul lor în să varia. în
priv ileg iu l dat com ercia n ţilor din L em b erg s e vorb eşte d e cai d e 3
griv n e şi d e ca i în valoare d e 100 d e zloţi. C ei d in urmă erau cai
ungureşti, c ei dintâi erau d esigu r cai m o ld o v en eşti. Dintr-un
d o cu m en t d in 1 4 6 7 s e constată c ă d oi cai buni a v eau preţ d e 2 8 0
zloţi tătăreşti1.
Pentru preţul b o ilo r n -a v em ştiri din d ocu m en te. Cu toate
acestea preţul lor a trebuit să fie m ai m ic d ecât al cailor, c ee a c e se
p oate d e d u ce d in faptul că pentru o vită se plătea vam ă la S u ceava 1
groş, p e câ n d pentru un cal 6 groşi.
în a cela şi ch ip s e p o a te co n ch id e cu privire la preţul o ilo r şi al
porcilor. P e câ n d pentru o vită se plătea 1 groş şi pentru 1 cal 6 g ro şi,
pentru o i sau p orci nu trebuia să d ea d ecât 1 g r o ş la 10 o i sa u 10
porci. Preţul o ilo r şi al p orcilor a trebuit a stfel să fie c u m u lt m a i m ic.
P reţul p e şte lu i era foarte variat. U n car d e m o ru n trim is d e
Ş tefa n în P o lo n ia a fo st v â n d u t c u 4 0 flo rin i, altu l c u 4 5 flo rin i
(1 4 7 3 ) ş i altul c u 4 6 flo rin i12.

1 Bogdan, voi. I, p. 122.

2 E ynen W agen F esche v o r sech s u n d firc z ig u n g erisch e G u ld e n a y d e s
W aloschen W eyw oden zeynt (Iorga R elaţiile cu L em b erg u l , p. 22); cf., p. 23:
N onaginta fl. p r o d u obus curibus usionis d o m in i W oyew o d e W a lla ch ie (1473).
 352 lo a n U rsu

U n rob ţigan a fo st cum părat c u 7 0 zlo ţi tătăreşti, iar un rob

tătar c u 8 0 z lo ţi1.
O p ie le d e castor, dăruită d e locu itorii d in L em b erg lui Ştefan
în 1 4 8 6 , a c o sta t 6 florin i12.
O p risacă s-a vând ut cu 2 0 zloţi tătăreşti3.
D o u ă fă lci şi 2 ferţale v ie au fo st cum părate d e Ştefan cu 218
zlo ţi tătăreşti; o fa lce şi dou ă ferţale cu 1 5 0 zloţi4. Preţul pământului
era variat.

Comercianţii
\[ I

C u toate c ă a trebuit să aibă personal n u m eros la curte, totuşi

BIFAJCTECA

acesta nu p u tea să co n su m e b o gatele prod u se al d o m en iilor şi cele

proven ite d in dijm e. Surplusul con sid erab il era vândut în târgurile
din ţară şi străinătate. D o m n u l era astfel c e l m ai m are com erciant din
ţară. E l nu fă cea n e g o ţ num ai cu p rod u sele sale, ci şi cu p eşte prins
d in D u năre şi m are. C ăci se constată nu m eroase care cu m orun, care
au fo st trim ise d e Ştefan spre vânzare în P olon ia.
A fa ră d e p eşti şi d e v ite şi alte prod u se ale dom eniilor,
D o m n u l fă c ea com erţ cu ceară c ee a c e s e constată din scrisoarea
către co m ercia n ţii d in L em berg, prin care su nt invitaţi d e D om n să
v in ă în ţară şi să -şi facă plăţile pentru m orun şi ceară către el însuşi5.
I Ş te fa n în su şi m ărtu riseşte că a trim is p e spătarul său la
B ra şo v cu marfă de a noastră6.

1 Bogdan, voi. I, p. 243.

2 Iorga op. cit., p. 14.
3 Bogdan, voi. II, p. 99.
4 Bogdan, voi. II, p. 158.
5 Iorga, S tu d ii is to ric e a s u p ra C h ilie i ş i C e tă ţii A lb e , p. 287.
6 Bogdan, voi. II, p.468.
__________________ Ştefan cel M are _____________ 3 5 3

C o m erţu l D o m n u lu i era favorizat d e faptul c ă m ărfu rile sa le

erau scu tite d e va m ă . în a cest ch ip e l pu tea s ă facă con cu ren ţă
celorlalţi co m ercia n ţi, care fiin d siliţi s ă p lătească vam ă, n u p u teau
să -şi v â n d ă m ărfurile atât d e ieftin c a D o m n u l, care nu plătea pentru
m ărfurile sa le n ici o vam ă.
C h iar şi pentru m ărfurile străine im portate D o m n u l nu plătea
va m ă . în 1 4 8 2 Ş tefa n a trim is să i s e cu m p ere d in B raşov u lei şi
p o sta v d e 2 5 florin i ungureşti şi a rugat printr-o scrisoare p e
b ra şo v en i c a să n u -i ia n ici o v a m ă 1.
D e a se m en ea s e con stată c i a trim is la B r a şo v p e spătarul
T rotuşan c u m arfă c a să cu m p ere în sch im b u l e i arm e ş i a rugat p e
bra şo v en i c a să n u -i ia n ici o vam ă12.
B o ier ii, fiin d stăpânitori d e sate ş i d e în tin se d om en ii, îşi
pu neau d e a se m e n e a în v aloare p rod u sele lor trim iţându-le spre
vânzare în diferite târguri d in ţară şi străinătate. C a ş i D o m n u l boierii
erau d e a se m en ea m ari com ercian ţi şi făceau com erţ câteodată chiar
c u artico le cum părate sau im portate, c u m a făcu t M ih u l, fostul
lo g o fă t al lui Petru A ron , care fă cea m are com erţ în P olon ia.
M ăn ăstirile, având d o m en ii în tin se, p u n eau d e a sem en ea în
va loare b o g a te le lor p rod u se, trim iţându-le spre vânzare în diferitele
târguri. C ât d e b o g a te erau m ănăstirile s e p oate constata din
ex em p lu l m ănăstirii Putna, care a v ea 3 0 sate şi venituri d e la o cn ă ,
d e la ceara d in târgul Şiretului, d e la vam a c e a m ică d e la J ico v , d e la
g lo a b e le d in sa tele m ănăstireşti, d e la p risaca d e la C o m a m a 3.
E p isco p ia d in R ădăuţi a v ea 5 0 sate.
C e le m ai m u lte m ănăstiri s e bucurau d e scutiri d e v a m ă pentru
c e le m ai m u lte articole şi a veau braţele d e m u n că gratuite a le robilor.

1A p r a e d ic tis r e b u s tr ib u tu m a liq u o d p e te r e n o n v e litis (Bogdan, voi. II,

p., 369).
2 Bogdan, voi. II, p.468.
3 Bogdan, voi. II, p. 214-219.
354 loan Ursii

A s t f e l m ă n ă stir e a P ro b o ta a d o b â n d it p r iv ile g iu l scutirii de

v a m ă p en tru g râu l şi m ie r e a tr im isă sp re v â n z a r e la C h ilia . D e
a s e m e n e a p e ş t e le a d u s a v e a să fie sc u tit d e o r ic e v a m ă 1. în acest
c h ip m ă n ă s tir ile p u tea u să fa că c o m e r ţ în c o n d iţii c u m u lt mai
fa v o r a b ile d e c â t c e ila lţi c o m e r c ia n ţi, c a re nu erau scutiţi de
vam ă.

C e i m a i m u lţi c o m er cia n ţi erau ro m â n i. N u m ă ru l com er­

cian ţilor străin i în a c e s t tim p era fo a r te red u s. R o m â n ii din
târguri s e o c u p a u ch ia r c u co m er ţu l în s til m are d e articole
cu m p ărate.

D in a c tu l d at tâ r g o v eţilo r d in B â rla d în 1 4 9 5 rezultă că

a c e ş tia s e o c u p a u d in c e l e m a i v e c h i tim p u ri c u n e g o ţu l. Ştefan
i-a fa v o r iz a t sc u tin d u -i d e p lata v ă m ii c e le i m ic i d in Bârlad
p en tru to a te m ă rfu rile afară d e p e ş te 12.

• A c e la ş i p r iv ile g iu l-a d at tâ r g o v e ţilo r d in V a s lu i. Şi le-am

întărit obiceiul cel vechi precum că nici un om dintr-ănşii, din
care au locuinţa lor acolo în Vaslui - z ic e D o m n u l nici cât de
puţină vamă să nu aibă a plăti acolo în târgul Vasluiului, nici de
la un fel de alişveriş, fără numai să plătească aceia, care vor
aduce peşte în târg adică de la o majă un peşte şi de la căruţă
iarăşi un peşte3.
C o m e r c ia n ţii rom ân i d in o r a şe fă c e a u n e g o ţ nu nu m ai cu
p r o d u s e le s o lu lu i m o ld o v e n e s c , c i şi c u marjă de peste mare.
A stfel în 1 4 6 9 s e g ă s e ş te R o m â n u l D u m itru c a vân ză to r de
p ip e r în L e m b e r g 4. G ra ţie în se m n ă r ilo r v a m e le a le b raşoven ilor
d in B r a ş o v p u te m să n e fa c e m o id e e r e la tiv p r e c isă d e numărul
c o v â r ş ito r al c o m e r c ia n ţilo r ro m â n i. S e în tâ ln e sc a p ro a p e num ai

1 Bogdan, voi. I, p. 108.

2 Bogdan, voi. II, p. 62-68.
3 Bogdan, voi. I, p. 482.
4 Iorga op. cit., p. 21.
 Ştefan cel Mare 355

num e r o m â n şti ca M ir c e a , G a v r il, A n d r ic ă , T u d o r. T om a,

S tă n ilă , Ş erb an , C o sm a , Ign at, L uca, N e a g u l, C o stea , E rem ia,
O prea, M ic u l, Stan , D o b ro tă ,1 etc.

C e i m ai m ulţi d in a ceştia erau com ercianţi d e vite, m ai a les d e

b oi şi v a ci. S e con stată în să şi d e aceia, care făceau n e g o ţ cu articole
industriale şi co lo n ia le . A stfel A ndrică avea ca m arfa 3 0 0 0 cuţite,
1000 bucăţi o ţe l, 4 2 4 bucăţi b ogasiu , 8 6 cingători şi con sid erab ile
cantităţi d c p ip er şi diferite co lo n ia le. D e asem en ea Drăgan din
S u cea v a a v e a 7 co v o a re şi 7 m antale, iar Vârtan din S u ceava piper şi
b ogasiu . T o t aşa M artin din S u ce a v a a v ea corturi, b ogasiu , piper,
b u m bac şi o rez, iar V a s c o din S u cea v a piper, co v o a re şi bogasiu".

C om erţu l era a stfel în tim pul lui Ştefan, în c ea m ai mare parte

în m â in ile rom ânilor. N u m e le străinilor arm eni, germ ani unguri, se
în tâln eşte rar, iar evrei nu se constată d elo c în această vrem e.

C ei m ai m ulţi d in com ercianţi erau am bulanţi. M ergeau cu

carele d in sat în sat până îş i d esfă cea u m arfa. C hiar ş i com ercianţii
p o lo n i şi ardeleni făceau m ai m u lt com erţ am bulant având drept să
m eargă în toate părţile, chiar prin sate.

P riv ileg iu l dat com ercian ţilor d in L em b erg le-a acordat

dreptul să u m b le nesupăraţi în toată ţara. D e asem en i braşoven ilor li
s-a acordat a cela şi p riv ileg iu în 1458: Să fie volnici şi slobozi să
umble prin toată ţara domniei mele - z ic e Ş tefan - şi prin cetăţi şi
prin târguri ca să-şi vândă marfa lor.
C u toate a cestea r eg ele M atiaş n -a acord at m o ld o v e n ilo r
dreptul d e a fa c e co m erţ decât în oraşe ( 1 4 6 8 )3.

1 Q u e lle n d e r S t a d i K ro n s ta d t voi. I, p.272; cf. Nistor op. cit., p. 53, unde

se dă lista întreagă a comercianţilor români găsiţi în socotelile vamale ale
Braşovului din anul 1503.
2 Nistor op. cit., p. 51-73.
3 Archiva istorică I12 p. 55.
356 lo a n Ursu

C o m ercian ţii d in L em b erg au dobândit dreptul de a-şi avea

c a sa lor proprie în S u ceava, necesară m ai a les pentru depozitarea
p ostavu rilor, care nu puteau fi vând ute d ecât în S u ceava. Li s-a
in terzis în să să ţină în acea casă crâşm ă, berărie sau m ăcelărie. Şi am
dat voie liovenilor- z ic e Ştefan în d es am intitul privilegiu - , să-şi ţie
o casă în Suceava, după obiceiul neguţătorilor; dar cârciumă să
nu ţie în acea casă, nici măcelărie, nici berărie.
C e le m ai m u lte prod u se şi a rticole erau vân d u te în târgurile
an u ale d in d iferite oraşe. C el d in R om an pare să fi fo st în ziua de
S f. I lie 1. în sp e c ia l v ite le s e vin d eau în a c e s te târguri.
P entru vin d erea m ărfurilor au fo st d e sig u r şi prăvălii.
C â rciu m ile s e con stată în d o cu m en te ca şi berăriile .
V a lo a rea m ărfu rilor era plătită d e c e le m ai m u lte ori cu bani.

Banii

B a n ii c e i m a i ob işn u iţi erau g r o ş ii. în p riv ileg iu l com ercial,

p e ca re Ş te fa n l-a dat co m ercia n ţilo r d in S ib iu , e l n u m eşte groşii
banii ţării noastre*2
3.în p r iv ile g iile c o m er cia le acord ate d e Ştefan
b r a şo v e n ilo r şi co m ercia n ţilo r d in L em b erg ta x e le vam ale sunt
so c o tite , a p roap e în toate ca zu rile, în groşi.
D e a se m e n e a cân d in terzice fu n cţion arilor c a să ia vam a de
la că lu g ă ri, D o m n u l p r ecizea ză c a să nu ia nici măcar un groş....Iar
vamă de la cele două care - z ic e Ş tefa n în actu l d e la 1472 dat

‘ Bogdan, voi. I, p. 11.

2 Comercianţilor poloni li s-a interzis să ţină cârciumi, măcelării sau
berării (Bogdan, voi. II, p. 276); cf. Bogdan, voi. I, p. 33.
3 Hurmuzaki-Iorga voi. XV, p. 19: G rossos m anete terrae nostre. în
averea unui moldovean s-au găsit în 1507 şi dinari ungureşti am estecaţi cu groşi
ve c h i r o m â n e şti (cu m antiquis grossis valachicis m ixti ) la lorga op. cit., p. 31.
 Ştefan cel Mare 357

mănăstirii Voroneţ - să nu dea nicăiri în toată (ara noastră nici

măcar un groş1.
Grivna sau marca, nu era monedă, ci o unitate prin care se
stabilea valoarea groşilor.
Era o bucată de metal, mai ales argint, de o anumită greutate.
Totuşi această greutate varia după diferitele ţări. Aşa de exemplu
marca ungurească avea greutatea de 246 grame, pe când marca
polonă avea abia 197 grame. Dintr-o marcă ungurească se puteau
bate 56 groşi, pe când în cea polonă abia 48 groşi12. Aceasta din
urmă a servit ca bază pentru moneda Moldovei.
în privilegiul acordat de Ştefan comercianţilor poloni vămile
aveau să fie plătite în groşi după valoarea mărfurilor, preţuită în
grivnă. Astfel comercianţii poloni trebuiau să plătească pentru
postav trei groşi de grivnă, pentru marjă tătărească...doi groşi de
grivnă, pentru postavuri duse la Bistriţa 3 groşi de grivnă, la Baia
11/2groşi de grivnă.3
într-un document din 1458 amenda e fixată de Ştefan în
grivne.
Rubla de argint se întâlneşte foarte des în documentele lui
Ştefan. în special plata pedepsei condiţionale, numită zaveasca, era
fixată mai totdeauna în ruble de argint4. în privilegiul acordat
comercianţilor din Lemberg pentru 12 cântare de marfă destinată
părţilor tătăreşti, trebuia să se plătească în Suceava 1 rublă de
argint. De asemenea pentru marfa adusă din Ţara Românească sau
Turcia, trebuiau să plătească comercianţii poloni la vama cea mare
din Suceava, de 12 cântare, 1 rublă de argint.

1Bogdan, voi. I, p. 168; cf. p. 29,159.

2 Nistor, op. cit, p. 117.
5 Bogdan, op. cit.
4 Va plăti atunci zaveasca de 60 ruble de argint curat (Bogdan, voi. I, p..
195).
358 loan Ursu

Ca şi grivna, rubla nu era o monedă, ci o anumită cantitate

de argint. N-avea comun cu rubla rusească decât numele, căci în
realitate nu era altceva decât lira genoveză, care se împărţea în
20 florini de argint1.
Zloţii tătăreşti erau, pe lângă groşi, moneda curentă în
Moldova, căci vânzările în interiorul ţării, în special vânzările de
moşii erau plătite în zloţi tătăreşti. Era o monedă de aur, de
provenienţă genoveză, şi avea cam aceeaşi valoare ca rubla (lira)
de argint. Un zlot valora cât 18 groşi, iar grivna cât 20 de groşi12.
Pe lângă monedele curente în Moldova, care erau groşii şi
zloţii tătăreşti, se întâlnesc foarte des monede străine.
Zloţii ungureşti - se întâlnesc foarte des în documente -
şi sub numirea de ducaţi sau galbeni sau florini sau ughi. Când
erau de aur se numeau zloţi roşii ungureşti3, când erau de argint
se numeau ducaţi albi. Valoarea lor era cam ca a zloţilor
tătăreşti4.
Zloţii turceşti se întâlnesc cu mult mai rar. într-un singur
document cunoscut se constată plata unei moşii cumpărate de
mitropolitul Teoctist în zloţi turceşti5. Pe lângă aceasta
privilegiul dat comercianţilor din Lemberg fixează plata pentru
mărfurile din Muntenia sau Turcia în zloţi turceşti. Valoarea lor
era de patru ori mai mică ca a celor ungureşti6.

1 Nistor, op. cit., p. 126.

2 Nistor, op. cit., p. 128.
3 Bogdan, voi. II, p. 148. Subvenţia anuală acordată mănăstirii Zografu de
Ia Sfântul Munte era în ducaţi ungureşti (Bogdan, voi. I, p. 102). Silitra era plătită
în Lemberg în ughi (Iorga op. cit., p. 12).
4 Nistor, op. cit., p. 129.
5 Bogdan, voi. I, p. 89.
6 Nistor, op. cit., p. 133.
 Ştefan cel Mare 359

Some se întâlnesc în trei documente de la vistiernicul Iuga,

care a dăruit mănăstirii Putna un chivot de argint de 13 some, o
cădelniţă de argint aurit de 10 some şi un chivot aurit de 3 some.
Ca şi grivna şi rubla, somo era o greutate întrebuinţată la
Caffa, pentru cântăritul argintului. Dintr-un somo se băteau 202
aspri. Cântărea cam 208 grame1.
Aspri se constată în documentul, prin care Ştefan fixează
pentru bolniţa (spitalul) înfiinţat de el pe lângă mănăstirea Zografii
de la Sfântul Munte, un mertic anual12 (mertic de 500 aspri).
. Valoarea asprilor era pe timpul lui Ştefan scăzută. Pentru un
ducat trebuia să se plătească 40-60 aspri3.
Dinari nu se constată în documentele din Moldova din acest
timp. Un florin unguresc se schimba cu 100 de dinari. Un florin
turcesc se socotea aproximativ cu 10 aspri şi 25 dinari4.
Aurul şi argintul se găseau desigur în ţară. Aurul era lucrat de
aurari care se constată în documente. în 1484 Ştefan dăruieşte lui
Standul aurarul un loc de moară5. [109]

M ăsuri şi greutăţi .

Prin privilegiile acordate comercianţilor străini se constată că

unitatea de măsură pentru stofe şi pânză era cotul.
Dar pânza şi boboul să le vănză cu cotul - se scrie în actul
dat braşovenilor. Şi când vor aduce liovenii postavuri sau orice

1 Bogdan, voi. I, p. 213.

2 Bogdan, voi. I, p. 162.
3 Nistor, op. cit., p. 131. Vistiernicul Isac a garantat pentru suma de 87
ducaţi care au fost calculaţi cu 57 aspri (Archiva istorică voi. I, p. 7-8.)
4 Nistor, op. cit., p. 132-133.
5 Bogdan, voi. I, p. 285; cf. voi. II, p. 360, scrisoarea prin care Ştefan cere
un argintar.
360 loan Ursu

altă marjă - zice Ştefan în privilegiul din 1460 nimeni să nu

poată lua de la el jără bani, ori cu puterea, nici măcar un cot, nici
vameşii, nici boierii, nici chiar noi înşine.
Cotul avea 0,64 m.1. Cu ocazia căsătoriei lui Ştefan cu
Evdochia, oraşul Lemberg a trimis acestuia în dar şase coţi de
postav12. Postavurile se vindeau însă de cele mai multe ori cu
bucata. Dar pânza şi boboul să se vănză cu cotul, - zice Ştefan în
privilegiul dat braşovenilor - iar postavurile să le vănză cu bucata.
Iar vamă au să plătească de la o bucată de Colonia câte 12 groşi,
de la una de Leubia câte 18 groşi, de la una de Buda câte 8, iar de
la Cehia câte 4 groşi.
Berbânţa era unitatea de măsură pentru miere. Fiscului se
plătea mierea cu berbânţa3.
Vinurile erau păstrate şi transportate în buţi4 care aveau de
regulă 60 vedre de câte 15 litri5
Grâul şi cerealele se măsurau cu clodul6.
Greutăţile mari se măsurau cu cântarul7sau maja ceea ce se
constată din privilegiul dat comercianţilor din Lemberg. Cine va
avea să meargă spre părţile tătăreşti - se spune acolo va plăti
peste 12 cântare (de marjă) ce se vor cumpăni în Suceava 1 rublă
de argint. în documentele interne se întâlneşte în loc de cântar
cuvântul majă, care nu e decât expresia obişnuită a poporului

1 Nistor, op. cit., p. 139.

2 Schmidt, W. Suczawa’s historische Denkwiirdigkeiten Czemowitz,
1876 p. 32.
3 Bogdan, voi. I, p. 8,105.
4 Bogdan, voi. I, p. 105.
5 Nistor, op. cit., p. 143.
6 La plural cloade: Nici cloade sau dajdie să nu plătească (Bogdan, voi. I,
p. 142).
7 Bogdan, voi. I, p. 105.
 Ştefan cel Mare 361

pentru cântar. în 1 4 6 6 Ş tefan a confirm at m ănăstirii Probota un

m ertic anual d e două m ăji de p eşte, una de m orun şi alta d e c r a p ...
Să plătească aceia, care vor aduce peşte în târg... de la o majă un
peşte - d isp u n e Ş tefan în actul dat târgoveţilor din V aslu i şi B ârlad 1.
în p riv ileg iile co m ercian ţilor din L em b erg şi B raşov e
prevăzută şi v am a după povară. C ei din B raşov aveau să plătească
patru groşi de povară. C ei din L em b erg plăteau la B aia, M oldaviţa,
Trotuş sau B acă u câte 2 groşi de fiecare povară. A ceasta era povara
suportată d e un cal.
G reutăţile mari s e m ăsurau şi cu cantl sau căruţa. A şa de
ex em p lu pentru m ărfurile adu se din M untenia sau Turcia ca piperul,
lâna, com ercia n ţii p o lo n i aveau să plătească vam a după car. Iar
aducând din Ţara Românească sau din Ţara Turcească piper sau
lână sau altceva - z ic e actul - vor plăti...câte 2 zloţi turceşti de car.
P eştele se cântărea d e a sem en ea, sau c u m aja sau cu căruţa. Să
nu plătească vama cea mică - d isp u n e Ş tefan - acolo la Bârlad, de
la nici o marfă, afară de cei ce vor aduce peşte; aceştia vor avea să
dea de la o majă un peşte şi de la căruţă tot un peşte12.
P ia tr a (căm an a) era o unitate pentru m ăsurarea greutăţii cerii.
S e întreb uinţează m ai a les la m ăsurarea cerii. în 1488 Ştefan a dăruit
m ănăstirii Putna toate p ietrele d e ceară d in târgul Şiretului3, iar
m ănăstirii N ea m ţu l un m ertic anual d e şa se pietre d e ceară4. V a m a
pentru ceară era plătită d e com ercian ţii p o lo n i după pietre (d e piatră
1 groş).

C e a m ai m ic ă u n itate pentru cântărirea greu tăţilor era livra5,

care în să nu s e co n sta tă în d o c u m en te, d e c â t p e v r e m e a lu i P etru

1 Bogdan, voi. I, p. 482; voi. II, p. 64.

2 Bogdan, voi. II, p. 68 cf. voi. I, p. 482.
3 Bogdan, voi. I, p. 333.
4 Bogdan, voi. II, p. 233.
5 Nistor, op. cit., p. 153.
M l lo a n U rsu

R a reş. L ivra era c a m o ju m ătate d e oca . într-un cântar intrau între

1 0 0 - 4 6 0 liv r e 1.
P entru m ăsu ratu l v iilo r se con stată falcea şi fertahil
(sfertu l)2. [ l 10]

Naţionalităţile

M o ld o v a era lo cu ită aproape e x c lu s iv d e R om ân i. Străinii

erau în m ică m inoritate.
C ei m a i m u lţi lo cu ia u în târguri, c u m erau sa şii şi arm enii.
D in tre toţi străinii c e i m ai n u m eroşi erau arm en ii, m enţionaţi
d e A n g io le llo 3, ca re a în so ţit p e su ltan ul M a h o m et cân d a năpădit
asupra M o ld o v e i. S e o cu p a u m a i a les c u n eg o ţu l, ca şi saşii.
U n g u rii în să locu iau şi la sate. S e con stată unguri în satul
L u că ceşti, care s e ţin ea d e m ănăstirea B istriţei4. L a H ârlău era o
c o lo n ie d e un guri, ca re p o sed au v ii5.
în C h ilia şi C etatea A lb ă erau italieni.
R u ten ii erau presăraţi m ai a les la nord.
Ţ ig a n ii erau întrebuinţaţi c a robi la m ănăstiri şi boieri ca şi
tătarii.

E v rei n u s e con stată d e lo c d in d o c u m e n te le tim pulu i. [111]

1Nistor, op. cit., p. 154.

2 A c e le cin ci Jă lci ş i două fe rta le d e vie (Bogdan, voi. I, p. 158); cf. voi. I,
p. 181.
3 Ursu, Donado da Lezze, H istoria Turchesca p. 90.
4 Bogdan, voi. I, p. 29.
1 Bogdan, voi. II, p. 146-149.
 Ştefan cel Mare 361

Dreptul. Obiceiuri

N u m a i ră m â n e n ic i o în d o ia lă c ă e x is ta p e v r e m e a lui
Ş te fa n le g e sc r is ă , ca re c o n stitu ia n orm a, d u p ă ca re s e fă c ea u
ju d e c ă ţile . D o c u m e n te le m e n ţio n e a z ă în m ai m u lte rânduri
Am
a c e a s tă le g e . E le n u m ai Iasă n ic i o u m b ră d e în d o ia lă .
cercetat împreună cu boierii noştrii şi cu sfatul - z ic e Ş tefa n
în tr-u n d o c u m e n t d in 1 4 8 0 - şi am făcut lege (judecată) după
dreptul ţării1.
Să şează în ţara noastră - z ic e Ş te fa n în tr-u n a c t d in 1 4 7 0
- , slobod şi în bună voie... cum şed şi trăesc în [ara noastră toţi
moldovenii, după dreptul lor moldovenesc. Tot aşa să fie şi
el...şi să trăiască după acea lege şi după acel obicei în ţara
domniei mele12.
Şi i-am dat - z ic e Ş te fa n în a lt lo c - , p re cu m e drept şi
lege, după obicei, să vie el însuşi cu 24 de jurători şi să jure
împreună cu ei3.
F e m e ia a v e a drept e g a l c u bărbatul la stă p â n ire a sa te lo r şi
a p ă m â n tu lu i. E a p u tea d isp u n e, d u p ă p la c , d e p ro p rieta tea e i.
Au venit
D rep tu l d e v â n z a r e a p ro p rietăţilor îl a v e a p e d e p lin .
înaintea noastră - z ic e Ş tefa n în a ctu l d in 1 5 0 3 - , Crăstăna,
fata Voislavei şi nepoata de soră a ei, Nastasăca şi vara ei
Vasutca, fata Mihului, nepoatele lui Ivan Damianovici, de a lor
bună voie, de nimene silite nici asuprite, şi-au vâ n d u t a lo r
dreaptă ocină dintru a l lo r drep t uric .4

1 Bogdan, voi. I, p. 238-240.

2 Bogdan, voi. I, p. 140-142.
3 Bogdan, voi. I, p. 142; cf. voi. I, p.82: D u p ă d rep t ş i lege. D u p ă legea
ţării cf. Longinescu. Pravila lui Alexandru cel Bun Bucureşti 1923.
4 Bogdan, voi. II, p. 242.
364 lo a n U rsii

D in a lt d o cu m en t s e constată îm părţirea făcută între fraţi astfel

c a băiatu l să stăp ân ească un sat, iar c e le trei surori ale lui alt sat1.
S e co n sta chiar separaţie d e patrim onii între soţi. Astfel
M arin a a dăruit m ătu şii sa le Stana ju m ătate din sat, iar soţului
a cestu ia i-a vând ut p e preţ d e 7 0 zloţi turceşti săliştea Com anului.
D o m n u l a con firm a t în voiala, astfel c a satul Stan ei să fie m oştenit
num ai d e ru d ele e i, iar săliştea bărbatului nu m ai d e rudele acestuia.
Au venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri, Marina, fata
lui Ulea, şi a dat de a ei bună voie, şi de nimeni nesilită, mătuşii sale
Stanii, femeii lui Sima, jumătate din satul Sperleşti..., care este
ocina lor adevărată. Şi apoi după această învoială şi tocmeală tot
Marina, fata lui Ulea, ea de bună voea ei, şi-a vândut din uricul ei
drept o selişte, anume seliştea Comanului, pe 70 zloţi turceşti, slugii
noastre lui Sima Turluianul, pe banii lui adevăraţi şi curaţi, care
erau debaşca de aifemeii sale Stana. Deci noi văzând această bună
învoială între dânşii, i-am dat şi din partea noastră Stanii, femeii lui
Sima, acea jumătate de sat din Sperleşti, ca să-i fie ei de la noi uric
cu tot venitul ei însăşi şi copiilor ei şi fraţilor ei şi nepoţilor ei şi
strănepoţilor ei şi restrănepoţilor ei şi la tot neamul ei, care vafi mai
aproape, nestrămutat pe veci. Iar acea selişte, anume seliştea
Comanului, pe care a cumpărat-o sluga noastră Sima de la Marina
p e banii lui, deosebiţi de ai femeii sale, aceea să fie de la noi uric
slugii noastre Simii şi copiilor lui şi fraţilor lui şi nepoţilor lui şi
strănepoţilor...123.
D in a lt d o cu m en t s e constată c ă o so ţie îşi avea satele ei
I-am dat şi i-am
proprii, p e ca re D o m n u l le-a confirm at, soţu lu i ei.
întărit (so ţu lu i) - z ic e D om n u l ocinile şi moşiile femeii sale
Elenei, anume satele la Poeni, unde au fost cnejii Băloş şi Danciul
şi moara de pe Moldova, care este în acele sate.

1Bogdan, voi. I, p. 138.

2 Bogdan, voi. I, p., 57.
3 Bogdan, voi. I, p. 147-158.
 Ştefan cel Mare 365.

Separaţia d e patrim onii între soţi s e constată şi m ai lăm urit d in

alt d o cu m en t, prin care D o m n u l confirm ă stăpânirea unui sat astfel
ca so ţu l să a ib ă o ju m ătate, iar soţia lui, c u c o p iii e i, cealaltă
jum ătate.
Deci noi văzând a lor bună voe şi tocmeală - z ic e D o m n u l -
le-am dat şi le-am întărit şi de la noi acest mai sus numit sat anume
Nămişnicii slugii noastre lui Jurja Căcăreadză şi femeii sale Fedca,
dar aşa că jumătate din acest mai sus numit sat de la Vad, partea de
sus, să fie slugii noastre Jurja Căcăreadză de la noi uric cu tot
venitul, lui şi fiilor lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor şi restră-
nepoţilor lui şi la tot neamul lui, care i se va alege mai de aproape;
iar cealaltă jumătate de sat de la Vad, partea de jos, să fie de la noi
uric Fedchii, soţii lui Jurja Căcăreadză, şi copiilor ei Şendrea şi Ion
şi copiilor lor şi nepoţilor lor, şi strănepoţilor lui şi la tot neamul lui,
care i se va alege mai de aproape, nestrămutat niciodată în veci1.
Copiii de amândouă s e x e le aveau drept eg a l la m oşten ire12.
Donaţiunile nu se puteau revoca. A c ea sta s e constată dintr-
un d o cu m en t, din care reiese c ă o m o şie dăruită, d e şi a fo st reclam ată
d e donator, acesta n -a m ai putut să o ob ţin ă în ap oi, c ă ci D om n u l
îndată c e a v ă zu t actul d e don aţiu ne a confirm at m o şia celu i, care o
prim ise în dar.
Ivaşco a pierdut aceste sate după toată legea —z ic e D o m n u l
în act- , căci Ion a arătat o privilie mare (un p riv ileg iu ), prin care
Ivaşco i-a fost dăruit de bună voea sa aceste sate, iar Ivaşco aici
înaintea noastră şi a boierilor noştri, nici într-un chip n-a putut să se
apere. Deci noi văzând voinţa lui Ivaşco (ad ică d on aţiu n ea făcu tă),
am dat şi am întărit şi de la noi...lui Ion toate satele mai sus scrise
ca să-ifie lui uric cu tot venitul nestrămutat în veci3. Irev o ca b ilita tea
d on aţiu n ilor s e con sta tă astfel în m o d lăm urit d in a c e s t d o c u m e n t.

1 Bogdan, vol. I, p. 301-303.

2 Bogdan, vol. I, p. 180.
3 Bogdan, vol. I, p. 33.
366 lo a n U rsu

Răscumpărarea de omor prin buna învoială s e constată

d in d o c u m e n tu l, p rin ca re o fată a ră scu m p ărat c rim a tatălui ei
c u u n sa t, p e c a r e l-a d at fiu lu i v ic tim e i.
Au venit înaintea noastră - z ic e D o m n u l - , Petru,
stolnicul nostru, fiul lui Andriţă, şi s-a jeluit împotriva Ilcăi, fata
lui Petru Ponici, pentru moartea tatălui său Andriţă. Deci Ilca
nu s-a lăpădat de acea moarte a lui Andriţă, pe care l-a omorât
Petru Ponici, tatăl Ilcăi, ci s-a sculat înaintea noastră... şi a
plătit Ilca moartea lui Andriţă, pe care l-a omorât Petru
Polnici, tatăl Ilcăi, în mâinile slugii noastre dumnialui Petru
stolnicului şi i-a dat acestuia un sat al său pe Seret, cu numele
Brătieştii. Iar pan Petru i-a mai dat Ilcăi pentru acel sat 40 de
zloţi tătăreşti; şi au făcut astfel pace veşnică între dânşii1.
R ă scu m p ă ra rea d e o m o r p rin s a c r ific ii m a ter ia le , - cum
era la g erm a n i w e h r g e ld s e c o n sta tă în m o d lăm u rit d in acest
d o cu m en t.

D e rem a rca t e s te in stitu ţia n u m ită z a v e a s c a , o pedeapsă

c o n d iţio n a lă , p e ca re treb u iau s - o p lă te a s c ă p ă rţile, care ar fi
a taca t se n tin ţa dată de D om n. H o tă râ r ile ju d ec ă to re şti ale
D o m n u lu i erau a stfe l d e fin itiv e . D a c ă a c e ia , ca re au pierdut
p r o c e s u l, ar fi în c er ca t să -l r eîn c ea p ă , n e r esp e ctâ n d astfel
h o tă râ rea d a tă d e D o m n , treb u ia u s ă p lă te a sc ă z a v e a s c a fixată de
D o m n în a c tu l, prin ca re sta b ile a p ro p rieta tea d e fin itiv ă a celor
c a re a u c â ş tig a t p r o c e s u l.
D e m n d e s c o s în r e l i e f e o b ic e iu l d e a s e d esp ă g u b i de
p ie r d e r ile s u fe r ite d e la a lţi c o n c e tă ţe n i ai c e lu i ca re a produs
p a g u b a . C a r a c te r is tic ă e c u p riv ire la a c e s t o b ic e i, scrisoarea
v a m e ş ilo r C h ir a c o l ş i B u c iu m către b r a şo v e n i.

1 Bogdan, voi. I, p. 186. Pentru un rob tătar al mănăstirii Neamţul, pe ca

l-au omorât ţiganii mănăstirii Bistriţa, aceasta a dat spre despăgubire mănăstirii
Neamţul un ţigan holtei (Bogdan, voi. I, p. 312).
 Ştefan cel Mare 361

Ni se jeluieşte aci sluga noastră Mihalco că l-aţi vămuit

peste măsură şi fără vină - sc r iu e i - şi i-aţi luat 4 zloţi
ungureşti mai mult. De aceea vă rugăm ca pe nişte buni prieteni
ai noştri, faceţi pe voea noastră şi întoarceţi acei 4 zloţi, căci
sunt banii noştri. Şi marfa aceea era a noastră. Iar dacă nu-i
veţi întoarce, să ştiţi că vom spune Domnului (nostru) şi oricine
din oamenii voştri ar veni la noi, ne vom lua de la ei acei bani ai
noştri'.
O b i c e i u l r ă p ir ii f e t e l o r s e pare c ă era răsp ân d it. în acte
apare c a u n a d in c e le m ai m ari c r im e , p u să alături d e om or.
C ed â n d c ă lu g ă r ilo r d in P rd b ota d rep tu l d e a j u d e c a p e lo cu itorii
d in 3 s a te , D o m n u l nu le -a c ed a t ş i d reptul d e ju d e c a tă pentru
răpire d e fa tă ş i o m o r , ci şi-a rez er v a t a c e s t d rep t p entru sin e
îm p reu n ă c u în c a sa r e a g lo a b e lo r p r o v e n ite d e la a c e s te c rim e12.
E p is c o p u lu i d e R ă d ă u ţi i-a c ed a t în s ă a c e s t d rep t d isp u n â n d ca
fu n cţio n a r ii d o m n e ş ti să n u -i j u d e c e p e lo c u ito r ii d in satul
R ăd ău ţi nici pentru moarte de om, nici pentru răpire de fată3.
F u r t u r il e c o n stitu ia u un d e lic t, p en tru ca re erau p rev ă zu te
a m e n z i, în c a s a te d e fu n cţio n a r ii d o m n e ş ti. [1 1 2 ]

Biserica

Ş te fa n n -a fo s t n u m a i u n g e n ia l o s ta ş , c i şi u n m a re
o r g a n iza to r al sta tu lu i ş i b ise r ic ii. D in b is e r ic ă e l a fă c u t p â r g h ia
p entru c o n s o lid a r e a ţării s a le ş i c e l m a i p u ter n ic a u x ilia r , atâ t în
v rem u ri b u n e c â t şi în c e le g r e le . în tr e stat, r e p r e z e n ta t p rin
D o m n , ş i b is e r ic ă a fo st o legătu ră p u ter n ic ă c a în tre trup ş i su fle t.

1 Bogdan, vol. II, p. 370.

2 Bogdan, vol. I, p. 173-174.
3 Bogdan, vol. I, p. 230-232 cf. p. 95.
368 lo a n U rsu

Ş te fa n a fă cu t toate sa c r ific iile pentru întărirea B isericii.

A c e a s ta la rândul ei a sprijinit şi apărat statul c u sinceritate şi
credinţă. B ise r ic a noastră s-a su b ord on at totdeaun a intereselor
su p rem e a le statu lu i, p e care l-a ajutat în toate îm prejurările. Ştefan
a dat, d e la în cep u tu l d o m n iei tot sprijinul p o sib il şi toată cinstea
cu v en ită b isericii sa le. R eprezentanţii ei au prim it lo c în con siliu şi
iscă lea u în acte im ed ia t du pă D o m n şi fii săi.
M itropolitul T e o ctist a fo st con sid era t şi onorat. în acte
n u m ele lu i e în a in tea b oierilor d in c o n siliu , iar în actul om agial din
1462 apare n u m a i n u m ele său , c a rep rezentan t al tuturor supuşilor
D om n u lu i.
în u n e le a cte p e lân gă m itrop olit, apare c a martor şi
ep iscop u l d e R o m a n îm p reu n ă c u e g u m e n ii m ănăstirilor de la
Bistriţa, M o ld a v iţa , N e a m ţ şi P obrata.1
L a în c ep u t a fo st o singu ră e p isc o p ie , c e a d e la Rom an,
căreia D o m n u l i-a dat' m ari p riv ileg ii. M ai târziu, în 147212, se
con stată în c ă un e p isc o p , Io a n ich ie d e la R ăd ăuţi, care în anul
urm ător apare c a m artor îm preu nă cu m itrop olitu l T e o ctist şi cu
e p isc o p u l T a ra sie d e la R om an . E x ista u a stfel trei eparhii:
m itro p o lia d in S u cea v a , e p isc o p ia d in R o m a n şi c e a d in Rădăuţi.
C o n d u că to rii su fle te şti ai sa telo r erau p o p ii. P este m ai m ulte
sa te era p ro to p o p u l, subordon at e p isc o p u lu i34.
Şi p e toţi aceşti popi are să-i judece egumenul de la
mănăstirea Putnei - d isp u n e D o m n u l în actul d in 1 4 9 0 - iar
protopopii sau vornicii oricărui mitropolit sau episcop să n-aibă
nici o treabă cu acei popi în veci1.

1 Bogdan, voi. I, p. 168.

2 Bogdan, voi. I, p. 84.
3 în 1458 Domnul a dispus ca locuitorii din târgul Roman să fie judecaţi
de mitropolit sau de protopopul său (Bogdan, voi. I, p. 11).
4 Bogdan, voi. I, p. 423.
 Ştefan cel Mare 369

P reo ţii fiecă ru i sat erau a stfel su p u şi ju risd icţiu n ii

e p isc o p u lu i, căru ia erau o b lig a ţi să le d ea p e fiec a re an d ajd ie
(d are), daruri (p lo c o a n e ) la an u m ite z ile , ta x e le d e ju d ec a tă şi o
parte d in v en itu l parohial. A c e s te o b ligaţiu n i s e co n stată în
p r iv ile g iu l acord at d e D o m n în 1 4 9 0 e p isc o p ie i d in R ăd ăuţi, căreia
i-a c o n firm a t stăp ânirea p e ste 5 0 sate c u b ise r ic ile ş i p reoţii lor.
Acele biserici şi acei popi - a d isp u s D o m n u l - , toţi să asculte de
episcopia noastră de la Rădăuţi, cu dajdea, cu plocoanele, cu toate
pricinile şi cu tot venitul popesc'. A c e s te ob lig a ţiu n i sunt
m en ţio n a te ş i în p r iv ile g iu l acord at m ănăstirii P u m a. Toţi aceia
(p o p i) - h o tă tă şte D o m n u l - , au să asculte de această sfântă
mănăstire a noastră de la Putna şi dajdie au să plătească acolo şi
tot venitul ce se cuvine mitropolitului de la popi*2.
P io n ii b isericii erau a stfel p op ii. E i erau su p u şi ep isco p ilo r,
cărora le p lă tea u dări, le dăd eau părţi d in v en itu ri şi daruri.
L egătura din tre p o p i şi e p isc o p i o fă cea p ro top op u l, care era
reprezentan tul e p isc o p u lu i şi m itrop olitu lu i.
Ş tefa n a acord at b isericii nu nu m ai sprijin m oral, c i şi mari
favoruri m a teriale. A s tfe l scurtă vrem e du pă c e s-a urcat în scau n a
acordat e p is c o p ie i d in R o m a n d ou ă sate, c u tot v en itu l cu v en it
d o m n iei d in a c este sate, îm p reu n ă cu ven itu rile d e la m oară ş i d in
v am a c u v e n ită d e la p o d u l d e p e ste M o ld o v a . O dată c u a c este
bunuri m ateria le, a acord at e p isc o p u lu i dreptul d e a ju d e c a p e
locu itorii d in a c e le sate şi d e a lua a m e n z ile c u v e n ite d e la
ju d ecă ţi3. M a i târziu i-a adău gat satul N e g o e ş ti, ai căru i lo cu ito ri,
scutiţi d e dări şi d e v a m ă p e tim p d e 5 an i, au fo st p u ş i su b
ju risd icţia e p isc o p u lu i4. în anul 1488 a dăruit a c e s te i e p is c o p ii

' Bogdan, vol. I, p. 411.

2 Bogdan, vol. 1, p. 432.
3 Bogdan, vol. I, p. 9-12,342.
4 Bogdan, vol. 1, p. 94-98.
370 lo a n U rsii

c â te v a sa te , p e ca re le cu m p ărase c u im portanta su m ă d e 7 9 2 zloţi

tătă reşti1.

Ş i m a i favoriza tă a fo st e p isc o p ia d in R ăd ăuţi, c e e a c e se

e x p lic ă fiin d o creaţiu n e a m arelui D o m n . în 1 4 7 9 i-a dat drept de
ju d ec a tă asupra lo cu ito rilor d in R ăd ăuţi şi d in C o ţm a n i12.

în 1 4 9 0 îi con firm ă stăpânirea p e ste 5 0 d e sate şi peste

b isericile lor dispunând ca toţi p reoţii d in a c ele sate să plătească
darea şi să trim ită darurile şi ven itu rile cu v en ite, ep iscop u lu i din
Rădăuţi.3
M itr o p o liţii şi e p is c o p ii erau a stfe l n u n u m a i con d u cători
sp iritu ali, ci şi p u ter n ic i stă p ân itori de sa te şi de bunuri
m a teriale. C o n d u că to r ii b ise r ic ii erau a to tp u ter n ic i, nu num ai
prin au toritatea lo r sp iritu a lă , c i şi prin a v e r ile în tin s e , p e care le
stăp ân eau ş i m a i a le s prin im u n ită ţile d o b â n d ite d e la D om n .
G raţie im u n ită ţii lo c u ito r ii d in s a te le stă p â n ite de înalţii
rep rezen ta n ţi ai b ise r ic ii, erau su p u şi ju r isd ic ţiu n ii lo r proprii.
A s t f e l fu n cţio n a r ii D o m n u lu i n -a v e a u d rep tu l să ju d e c e pe
o a m e n ii d e p e terito riu l stăp ân it, n ic i să ia g lo a b e , n ic i să strângă
ta x e le d e ju d e c a tă . în a lţii părinţi a v e a u a stfe l în te rito riile im u n e
to a te p u te r ile , p e c a re le a v e a D o m n u l. [1 1 3 ]

Mănăstirile

A v â n d sen tim en tu l relig io s foarte d ezvoltat, m arele D o m n şi-a

m a n ife sta t cred in ţa lui prin clădiri d e lăcaşuri sfin te şi prin
în zestra rea lo r c u bunuri m ateriale şi im unităţi. C ălcân d p e urm ele

1 Bogdan, voi. I, p. 354-357.

2 Bogdan, voi. I, p. 229-232,256.
3 Bogdan, voi. I, p. 406.
 Ştefan cel Mare 37L

bu nicului său A lexan d ru cel B un, el a făcut mari sacrificii m ateriale

pentru prosperitatea lăcaşurilor sfinte.
în c ă în prim ul an al d om n iei, e l a con firm at m ănăstirii
B istr iţa , care ad ăp ostea o sem in tele bunicului său , toate p riv ileg iile
dobândite, între care era dreptul de a percep e v ă m ile d e la T ăzlău şi
de la B a că u , v ă m i, la care erau supuşi atât com ercian ţii străini, cât şi
c ei p ă m â n ten i1. în anul urm ător, o scu teşte d e dijm a din alb in e12. în
1 4 9 9 i-a dăruit m ai m u lte sate şi vii la H ârlău3.
D e a se m en ea a confirm at m ănăstirii M old aviţa venitul, cerut
de la câ rciu m ile din B aia, dând dreptul călu gărilor să con fişte
băutura a celo r cârcium ari, care nu v or fi în scris în catastihul
m ănăstirii câ rciu m ile lor.4
în 1 4 8 9 i-a confirm at stăpânirea p e m ai m u lte sate şi i-a
acordat im portanta v a m ă d e la M o ld a v iţa .5
M ă n ă s t ir e a N e a m ţu l a dobândit d e a se m en ea scutirea dijm ei
din m iere6 şi scutire d e vam ă pentru trei care de p eşte7.

M ă n ă s tir ii Z o g r a fu din Sfântul M u n te i-a acordat în 1466 un

m ertic anual d e 1 0 0 g a lb en i ungureşti ca să-i facă slujb ele, să-l
p o m en ea scă în viaţă, şi să-i facă p o m en i după m oarte. Să mă scrie
pe domnia mea la sfânta proscomidie, după obiceiul sfinţilor părinţi
şi după aşezămintele sfintei biserici şi să scrie lângă domnia mea şi

1 Bogdan, voi. I, p. 4,37.

2 Bogdan, voi. I, p. 8.
3 Bogdan, voi. II, p. 152.
4 Bogdan, voi. 1, p. 16.
5 Bogdan, voi. 1, p. 142.
6 Bogdan, voi. I, p. 75-77: A cea deselină o a m fă g ă d u it ş i d a t sfin te i
mănăstiri.
7 Bogdan, voi. I, p. 143-144. în 1503 a mai dobândit un sat, o prisacă şi un
mertic anual de şase pietre de ceară din pietrele domneşti de la Târgul Neamţului
(Bogdan, voi. II, p. 233).
372 lo a n U rsu

pe doamna mea şi pe copiii noştri de Dumnezeu dăruiţi, Alexandru

şi Elena, şi să stea la sfântul pomelnic cum este scris. Şi iarăşi până
ce Dumnezeu a tot ţiitorul se va îndura cu noi şi vom f i în viaţă şi pe
lumea aceasta, sfânta biserică să ne cânte sâmbătă seara paraclis şi
dumineca la prânz să se dea băutură. Marţia să ni se cânte sfânta
liturghie, şi la prânz să se dea băutură. Şi să mă mai pomenească în
fiecare zi la vecernie şi la pavecerniţă şi la miezul nopţii şi la utrenie
şi la liturghie şi la sfânta proscomidie şi unde mai este obiceiul
sfintei şi dumnezeeştii biserici, precum e învăţătura sfinţilor părinţi;
iar în pomelnic să ne pomenească după aşezământ. Acestea să ni se
cânte până vom f i în viaţă. Iar după trecerea anilor noştri şi după
sfârşitul vieţii noastre în anul întâi să ni se facă şi să ni se cânte
sfântul prohod de către sobor, apoi slujbele de ziua a treia, a noua,
a douăzecea şi a patruzecea, de o jumătate de an şi de un an. Iar
după trecerea unui an să mi se mai cânte într-o zi din an. de către
sobor, pentru mântuirea sufletului, seara parastas cu colivă şi
băutură, iar dimineaţa sfânta liturghie cu colivă: iar la prânz
băutură, spre măngăerea fraţilor.
Iar noi vom da până la moartea noastră ceea ce am scris şi
vom f i ctitor şi vom da în fiecare an câte o sută de ducaţi
ungureşti1.
C â ţiv a an i m a i târziu a dat a c eleia şi m ănăstiri un m ertic de
5 0 0 aspri p entru sp italu l în tem eia t d e e l p e lân gă m ănăstire'.

Mănăstirea Probota a dob ând it în 1 4 6 6 un m ertic d e zece

bu ţi d e v in p e an, dou ă m ăji d e p eşte şi o scutire d e dijm a de miere
c u v e n ită d o m n ie i123, c u m şi scutire d e v a m ă pentru grâu, p eşte şi
m ie r e 4.

1 Bogdan, voi. I, p. 102.

2 Bogdan, voi. I, p. 161.
3 Bogdan, voi. I, p. 105-106.
4 Bogdan, voi. I, p. 158-159.
 Ştefan cel Mare 371

M ă n ă s tir e a P u tn a , întem eiată d e dânsul, s-a bucurat d e o

d eoseb ită atenţiune. F iin d destinată ca să servească pentru lăcaş d e
odih nă al o sem in telo r sa le, m ănăstirea Putna, a obţinut p riv ileg ii şi
danii, care au făcut d in e a c ea m ai b ogată şi m ai b in e înzestrată
m ănăstire d in M o ld o v a . C u m era n ou înfiinţată, e a trebuia înzestrată
ci m o şii şi c u averi, c a să fie p e p icior d e egalitate c u celălalte
m ănăstiri în tem eia te d e D o m n ii precedenţi. în 1 4 7 0 câteva luni
înainte d e sfinţirea ei, D o m n u l i-a dăruit o v ie d e nou ă falei la
H ârlău1. D u p ă d o i ani i-a dat un sat p e Prut cu lo c şi m oară*2, în anul
urm ător m o rile sa le d e p e Şiret şi un m ertic anual d e 12 buţi de vin 3.
E x em p lu l său e im itat d e m arele său vistiern ic Juga, care în
anul 1 4 7 6 i-a dăruit un sat, o cădelniţă d e argint, o sută d e zloţi
ungureşti şi d o i cai buni ca să-l p om en ească înainte şi după m oarte
p e el şi fa m ilia sa4.
D u p ă câ ţiv a ani D o m n u l i-a dăruit J ivcovu l c u dreptul d e a
încasa v ă m ile cu v e n ite d e Ia vam a J ivcovu lu i5, iar în 1488 pietrele d e
ceară cu v en ite vistieriei d in târgul Şiret, şi o berărie6.
în 1 4 9 0 m ănăstirea a vea deja 16 sate, p e care D o m n u l le-a
reconfirm at printr-un p riv ilegiu sp ecial, în care îi acordă favorul
ex cep ţio n a l d e a-i da dreptul d e ju risd icţie asupra p op ilor d in c e le 16
sate şi dreptul de a încasa veniturile şi dările, pe care popii le
datorau mitropoliei din Suceava7.
în 1 5 0 3 m ăn ăstirea a v e a deja 3 0 sate, p e care D o m n u l le-a
con firm at printr-un p r iv ile g iu sp ecia l îm p reu n ă c u toate favoru rile

' Bogdan, vol. I, p. 149-152.

2 Bogdan, vol. I, p. 169.
3 Bogdan, vol. I, p. 181.
4 Bogdan, vol. I, p. 211.
5 Bogdan, vol. I, p. 235.
6 Bogdan, vol. 1, p. 333.
7 Bogdan, vol. 1, p. 419.
374 lo a n U rsii

d o b â n d ite m ai în a in te , în tre care c e le m ai p rin cip ale erau dreptul de

ju r isd ic ţie îm p reu n a t c u în ca sa rea v en itu rilor asupra p o p ilo r din
s a te le d e su b stăp ânirea e i şi d e dreptul d e a în c a sa g lo a b e le din
sa te le m ă n ă stireşti1.
M ă n ă s t ir e a V o r o n e ţ , în tem eia tă d e e l, s-a bucurat de
a se m e n e a d e o so licitu d in e d eo seb ită . în 1 4 7 2 i-a acord at scutirea
d e v a m ă pentru 2 care c u p e şte 12. în 1 4 8 8 i-a dăruit m ai m u lte sate3,
la ca re a adău gat în 1 4 8 9 în c ă u n sat îm p reu n ă c u m ori p e Şiret4, iar
în 1 4 9 9 u n sa t ş i m a i m u lte fă lc i cu v ie la H ârlău5.
M ă n ă s t ir e a d e m a ic i H o r o d n ic a p rim it con firm area peste
d o u ă sa te îm p reu n ă c u dreptul d e a strânge dările d e la locuitorii,
care au fo st scu tiţi d e toate c o r v e z ile către d o m n ie c a să m u n cească
în b en eficiu l m ănăstirii.
M ă n ă s t ir ii H o m o r , i-a d at co n firm area p e ste m ai m ulte
sate6.
M ă n ă s t ir e a T a z lă u l, în tem eiată d e Ş tefan , a prim it c a dar în
1491 m ai m u lte proprietăţi, p e care le cu m p ărase cu 7 3 0 zlo ţi7, la
ca re a adău gat în a c e la şi an alte trei sate8.
M ă n ă s t ir e a D o b r o v ă ţ , în tem eiată d e e l, a d ob ân d it în 1499
trei sa te9, iar în 1 5 0 3 c in c i sa te 10.

1 Bogdan, voi. O, p. 214-219.

2 Bogdan, voi. I, p. 166.
3 Bogdan, voi. II,p. 350-352.
4 Bogdan, voi. I, p. 376-378.
5 Bogdan, voi. II, p. 146-148 cf. voi. I, p. 436 şi voi. n, p. 100.
6 Bogdan, voi. I, p. 203.
7 Bogdan, voi. I, p. 451-453.
8 Bogdan, voi. I, p. 469.
9 Bogdan, voi. II, p. 161.
10 Bogdan, voi. II, p. 238.
 Ştefan cel Mare 375

G raţie proprietăţilor prim ite ş i m a i a les a in tim ităţilor,

drepturilor v a m a le şi d iferitelor favoruri, m ăn ăstirile au ajun s în tr-o
stare foa rte în floritoare.
E le a v ea u , graţie im unităţilor, toate drepturile su veran e.
Pe lâ n g ă înd atoririle lor sp irituale, călu gării aju n seseră
stăp ânitori d e sa te, p ercep tori d e v ă m i, negu stori d e v ite şi
proprietari p e ste n u m ero şi robi ţigan i şi tătari, care le m un ceau
p ăm ân turile. E g u m en tu l m ănăstirii era, era c a ş i e p isc o p u l, un m ic
su v era n stăp ân itor d e sa te, care îm p ărţea ju stiţia , în ca sa g lo a b ele
p er ce p e a v ă m ile c ed a te m ănăstirii şi ad m in istra b o g a te le averi ale
m ăn ăstirii. P e teritoriul im u n al m ănăstirii e l a v e a toate drepturile
su veran e. [1 1 4 ]

B isericile şi m ănăstirile întem eiate de Ştefan

Ş te fa n n -a răm as nem uritor n u m ai prin sa c r ificiile sa le pentru

apărarea ţării, c i şi prin n u m er o a se le lăcaşuri sfin te, p e care le-a
clăd it.
S curtă v r em e, du pă c e şi-a c o n so lid a t tronul prin în ţe le g er e a
cu p o lo n ii, e l a p u s te m e lia lă ca şu lu i, d estin at pentru ad ăp ostirea
sa le. în 1466 iunie 4, au început să zidească
o se m in te lo r
mănăstirea de la Putna, scriu Analele putnene. D u p ă 4 an i m ăreaţa
clăd ire a fo st sfin ţită d e m itrop olitu l T e o ctist, e p isc o p u l d e R o m a n
şi e g u m e n ii tuturor m ănăstirilor.
S a c r ific iile fă cu te d e D o m n , au fo st în să zăd ă rn icite d e fo c u l
d in 1 4 8 4 , ca re a distrus m ănăstirea d in te m e lie .
în anul 1484 martie în 15, în miercurea mare, pe la miezul
nopţii - scriu Analele putnene - au ars întreaga mănăstire de la
376 lo a n U rsu

Putna până în temelie1. A fo st reclăd ită cu n oi sacrificii şi înzestrată

c u c e le m a i p reţio a se odoare.
L u p tele c u turcii l-au îm p ied icat p e m arele erou să dea
a tenţiunea cu v en ită clădirii lăcaşurilor sfinte. D u p ă încetarea furtunii,
prov o ca tă d e lu p tele c u turcii, e l a găsit tim pul c a să s e ocu p e de
su fletu l său.
In 1 4 8 7 a clăd it b iserica d in P ă tr ă u ţi (B u c o v in a ) c ee a c e se
Ion Ştefan
constată în inscripţia slavon ă, care are cuprinsul următor:
Voevod, Domnul ferii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a început
clădirea acestui hram în numele sfintei Cruci în anul 6995 (1487)
iunie în 1312.
T o t în a cest an el e a clăd it biserica d in B ădăuţi (azi satul
M ileşăuţi în B u c o v in a ), lân gă R ădăuţi, în am intirea victoriei d e la
Râm nic.
B iserica are urm ătoarea inscripţie: în anul 6989 (1481), luna
iulie 8, în ziua sfântului marelui mucenic Procopie, Ion Ştefan
Voevod, din mila lui Dumnezeu Donm al Moldovei, fiu al lui Bogdan
Voevod, împreună cu preaiubitul său fiu Alexandru, a făcut război la
Râmnic cu Basaraba cel Tânăr, domnul Ţării Româneşti numit
Ţepeluş. Şi a ajutat Dumnezeu lui Ştefan Voevod şi a biruit pe
Basaraba Voevod. Şi a fost foarte mare măcel printre Basarabi. De
aceea Ştefan Voevod cu nobila sa hotărâre şi cu înţeleaptă
prevedere a găsit de bine şi a zidit acest hram în numele sfântului
marelui mucenic Procopie în anul 6995 (1487). Şi s-a început în
luna iunie 8 şi s-a terminat în acelaşi an în luna noemvrie 133.
în a n u l u rm ător (1 4 8 8 ) a clă d it b iserica S f. Ilie d e lângă
S u c e a v a , ca re a re urm ătoarea inscripţie: Ion Ştefan Voevod, fiul lui

1 15 martie în 1484 nu cade miercurea, ci lunea. în tot cazul faptul nu

poate fi contestat.
2 Kozak, p. 58.
3 Kozak, p. 4 6 .
 Ştefan cel Mare 377

Bogdan Voevod, Domnul Ţerii Moldovei, a zidit acest hram în

numele Sfântului proroc llie. S-a început în anul 6996 (1488) luna
mai 1 şi s-a terminat în acelaşi an octombrie 151.
T o t în a c e la şi an a ridicat m ăn ăstirea V o r o n e ţ, în ch in ată
S fâ n tu lu i G h e o rg h e, aducătorul d e biruinţe.
In scrip ţia e urm ătoarea: Ion Ştefan Voevod, din mila lui
Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod, a
început să zidească acest hram în mănăstirea de la Voroneţ, în
numele Sfântului şi slăvitului şi marelui mucenic şi biruitorului
Gheorghe, în anul 6966 luna mai 26, lunea după Pogorârea
Duhului Sfânt, şi a fost terminată în acelaşi an luna Septemvrie 1412.
în 1 4 9 0 a ridicat biserica din V a slu i, d esig u r în am intirea
Ion Ştefan Voevod, din
victo riei d in 1 4 7 5 , cu urm ătoarea inscripţie:
mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod,
a zidit acest hram în numele Tăerii Cinstitului Cap al sântului şi
slăvitului proroc şi înainte mergător şi botezător Ion. S-a început în
anul 6998, luna aprilie 27 şi s-a săvârşit în acelaşi an septemvrie
20 3.
în anul urm ător (1 4 9 1 ) a p u s tem elia b isericii Sfântul N ic o la e
în numele
din Iaşi, ca re a fo st term inată în anul 1493. Iată inscripţia:
tatălui şi alfiului şi al sfântului duh. Ioan Ştefan Voevod, din mila lui
Dunmezeu Donm al Ţerii Moldovei, fiul Domnului Bogdan Voevod,
am binevoit şi zidit acest hram întru pomenirea şi rugăciunea
sfântului ierarh şi făcător de minuni Nicolae pentru sufletele
răposaţilor moşi şi părinţi şi fraţi şi pentru sănătatea Domniei

1 Kozak, p. 128.
2 Kozak, p. 202. 26 mai 1488 cade intr-adevăr lunea după Rusalii.
Mănăstirea de la Voroneţ a existat şi mai înainte, căci in 1472 Ştefan i-a acordat
scutirea pentru 2 care de peşte (Bogdan, voi. I, p. 166). Ştefan a ridicat în locul
celei vechi o nouă biserică în m ănăstirea Voroneţ, cum se scrie în inscripţie.
3 Melchisedec N otiţe istorice ş i archeologice. Buc. 1885, p. 133.
m lo a n U rsu

noastre şi a copiilor noştri. S-a început să se zidească aceasta în

anul 6999 (1491), luna iulie 1 şi a fost terminată în 7000 şi un an
(7001=1493) luna august1 .
î n anul 1 4 9 2 a ridicat biserica d in H ârlău, închinată protec­
torului său în răzb oaie, biruitorul sfân t G h eorgh e, cu următoarea
inscripţie: Evlaviosul şi iubitorul de Cristos Ion Ştefan Voevod din
mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod,
a zidit acest hram în numele sfântului şi slăvitului marelui mucenic
şi purtătorului de biruinţă Gheorghe, care a şi început a se zidi în
anul 7000 (1492), luna mai 1 şi a fost terminat în acelaşi an luna
octomvre 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător
în a cela şi tim p a zid it b iserica din Borzeşti (judeţul B acău) cu
următoarea inscripţie: Ion Ştefan Voevod din mila lui Dumnezeu
Domn al Ţerii Moldovei, şi cu preaiubitul său fiu Alexandru, a zidit
acest hram, care este la Borzeşti pe Trotuş, Adormirea Precistei de
Dumnezeu născătoare, pentru rugăciunea sa şi pentru pomenirea
sfânt răposaţilor moşilor şi părinţilor lor, care a început a se zidi în
anul 7001 (1493) luna iulie 9 şi a fost terminat în anul 7002 (1494)
iar al domniei sale anul al treizeci şi optulea curgător, luna
octombrie 121 23.
în anu l 1 4 9 4 a clăd it b iserica Sf. N ic o la e din D oroh oi, care are
Evlaviosul şi de Cristos iubitorul Ion Ştefan
in scrip ţia urm ătoare:
Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiul lui
Bogdan Voevod, am zidit acest templu cu patronul marelui ierarh şi
făcător de minuni Nicolae şi s-a săvârşit în anul de la zidirea lumii
7003 (1494), luna octomvre în 15 zile, iar al domniei noastre al 30
curgător4.

1 Melchisedec N o ti/e p. 250.

2 Melchisedec Notiţe p. 287, Iorga Inscripţii voi. I, p.5.
3 Melchisedec p. 125;Iorga voi. I, p.26.
4 M a r e le D ic ţio n a r G eografic a l Rom âniei. Oraşul Dorohoi. Trebuie să fie
o greşeală. în octombrie 1494 era al 38-lea an curgător.
 Ştefan cel Mare 379
în an u l urm ător a fo st înălţată b iserica d in H u şi, care are
Evlaviosul şi de Cristos iubitorul Ion Ştefan
: urm ătoarea inscrip ţie:
Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui
Bogdan Voevod, a început să zidească acest hram în numele
sfinţilor slăviţilor şi atotlăudaţilor, înălţaţilor apostoli Petru şi
Pavel, care este în Guso (Huşi) ce este pe Drislivăţ. Şi s-a terminat
în anul 7003 (1495),iar al domniei sale al 38-lea curgător, luna
membre 30
în anu l 1 4 9 6 a rid icat m ăn ăstirea d e la R ă z b o ie n i, p e locu l
u n d e fu s e s e co n stru it fortul d in 1 4 7 6 ş i u n d e a avu t lo c vestita
luptă, am in tită în in scrip ţie.12
T o t atu n ci a în ălţat b iserica S f. N ic o la e d in P opăuţi (lângă
Ion Ştefan din mila lui Dumnezeu Domn al
B o to şa n i) c u inscripţia:
Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram în
numele celui între toţi (sfinţii) părintelui nostru arhierarhul şi
făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale în al
40-lea curgător, luna septembre 3 0 3.
în anu l 1 4 9 6 a în cep u t să z id ea scă m ăn ăstirea T azlău l cu
urm ătoarea inscrip ţie:Ion Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu
Domn al Ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram
în numele prea sfintei născătoare de Dumnezeu şi a curatei ei
naşteri, ca să fie pentru rugăciunea sa şi a soţiei sale Maria şi a

1Melchisedec op. cit. p. 140.

2 Vezi inscripţia mai sus. Dăm aici partea care lipseşte acolo: Tot a tunci ş i
tătarii lovit-au tara M oldovei din acea lature.Pentru a ceea b in evo i Ion Ştefan
Voevod cu b u n a sa voinţă ş i a zidit acest hram în num ele A rch istra teg u lu i M iliail,
întru rugăciunea sa ş i a dom niei sa te M aria ş i a fiilo r s ă i A le xa n d ru ş i B o gdan ş i
pentru p o m en irea ş i p en tru sufletul tuturor b inecredincioşilor creştini, ca re a u
pierit aici, în a n u l 7004 (1496), ia r a i dom niei sa le a n u l a l 4 0 -lea cu rg ă to r, luna
noem bre 8 (Melchisedec Inscripţia d e ta R ăsboeni, A n a le le A ca d em iei R o m â n e
VII 1885, lorga voi. I, p.44).
3 Chiriac N. D. Ctitoriile lui Ştefan cel M a re Buc. 1924 p. 38.
m . lo a n U rsu

fiilor săi Alexandru şi Bogdan, care a început să zidească în anul

7004 (1496), luna iulie 4 şi a fost terminată în anul 7005 (1497) iar
al domniei sale anul al 41-lea curgător, luna lui noembre 8 1.
î n an u l furtun os al n ăvălirii reg elu i A lb ert ( 1 4 9 7 ), Ştefan a
în ă lţa t m a iestu o a sa b ise r ic ă d in m ănăstirea N e a m ţu lu i, sfinţită după
Doamne Isuse
v icto r ia con tra p o lo n ilo r, c u inscrip ţia urm ătoare:
Cristoase primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul tău întru
slava şi cinstea sfintei şi slăvitei înălţării tale de la pământ la cer.
Şi tu stăpâne acoperă-ne cu mila ta de acum şi pănă-n veac. loan
Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei,
fiul lui Bogdan Voevod, a binevoit şi a început să zidească acest
hram pentru rugăciunea sa şi a soţiei sale Maria şi a fiului lor
Bogdan şi a altor copii ai lor. Şi l-a săvârşit în anul 7005 (1497),
iar al domniei sale anul al 41-lea curgător, luna noembre 1412.
In 1497 a în cep u t să clă d ea scă b ise r ic a d in Piatra cu
Evlaviosul şi de Cristos iubitorul Ion Ştefan Voevod, din
inscripţia:
mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan
Voevod, a început şi a zidit şi a terminat acest hram în numele
naşterii cinstitului şi slăvitului proroc şi înainte mergătorului şi
botezătorului loan pentru rugăciunea sa şi a soţiei sale Maria şi a
preaiubitului lor fiu Bogdan, care a început să zidească în anul
7005 (1497) iulie 15 şi a fost terminat în 7006 (1498), iar al
domniei sale în anul al 42-lea curgător, luna noembre 11 zile3.
î n an u l 1 5 0 0 a în cep u t să con stru iască m ănăstirea V olovăţ,
c a re are in scrip ţia urm ătoare: Evlaviosul şi de Cristos iubitorul Ion

1 Melchisedec p. 89.
2 Melchisedec N o tiţe p. 1-2.
3 Melchisedec p. 75. Pe peretele clopotniţei e altă inscripţie: Ion Ştefan
V oevod, d in m ila lu i D um nezeu D om n a l Ţerii M oldovei, fiu ! lui B ogdan Voevod,
a z id it a c e a s tă ca m p a n a re cu soţia sa M aria, fiic a lui R adul Voevod ş i fiu l lor
B o g d a n V o e v o d in a n u l 7007 (1499), iar a l dom niei sa le anul a l 43-lea curgător,
o c to m b rie 2 0
 Ştefan cel Mare ML

Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei,

fiul lui Bogdan Voevod şi cu sofia sa Mana, fiica lui Radul Voevod
şi cu preaiubitul lor fiu Bogdan Voevod, au zidit acest hram în
numele înălţării sfintei şi de viaţă dătătoarei cruci. Şi s-a început în
anul 7008 (1500), şi s-a terminat în anul 7010 (1502), iar al
domniei sale în al 46-lea an curgător, luna septembre 14
în 1 5 0 3 a în cep u t a zid i p e lo cu l u n d e a fo s t u c is tatăl său , în
m o d m iş e le s c , d e Petru A ron , în satul R e u sen i, o biserică cu
u rm ătoarea inscripţie:
în anul 7011 (1503) septembrie 8. Ion Ştefan Voevod, din
mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, a binevoit şi a
început să clădească acest hram în numele Tăerii Capului
sfântului şi slăvitului prorocului înainte mergătorului şi
botezătorului Ioan, în acest loc, unde a fo st tăiat capul tatălui
său Bogdan Voevod. Şi pe Ştefan Voevod l-a ajuns moartea.
Veşnica lui pomenire. Iară fiu l său Bogdan Voevod a continuat
ce fusese început de tatăl său şi a terminat acest hram în anul
7012 (1504) septembre 18. 12
T o t în 1 5 0 3 a în c e p u t a c lă d i m ă n ă stir e a D o b r o v ă ţ ca re a
fo st te rm in a tă a b ia în an u l m o rţii e ro u lu i. Iată in scrip ţia:
Evlaviosul Domn Ion Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu
Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod, a clădit acest
hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, care a început să se
zidească în anul 7011 (1503) luna aprilie 27 zile şi a fo st
terminat în anul 7012 (1504), iar al domniei sale al patruzecilea
optulea curgător luna ...3

1 Kozak p. 199.
2 Kozak p. 117.
3 Melchisedec N o tiţe p. 136.
Clopotniţa de la mănăstirea Bistriţa şi paraclisul Sfântului Ion cel Nou,
alipit de biserică sunt clădite de Ştefan in 1498 după cum se constată din
mi lo a n U rsu

D u p ă to a te p rob ab ilităţile tot lui Ş tefa n s e datoreşte biserica

d in R â m n ic u l Sărat, care ar fi fo st ridicată în am in tirea v icto r ie i.1
B ise r ic a d in B a ia , aşa nu m ită B ise r ic a A lb ă , e atribuită tot lui
Ş tefa n . N u s-a păstrat în să inscripţia. T o t e l a clăd it b iserica din
C h ilia ( 1 4 8 2 ). S e m ai atribuie lui Ş tefan clăd irea m ănăstirii din
V a d , d e lân gă D e j, în A rd eal, dar nu su n t d o v e z i pentru aceasta. E
m ai p robab il c ă a fo st în tem eiată de u rm aşii să i.*12
M ăn ăstirea Z o g rafu d e la m u n tele A th o s, căreia i-a asigurat
în 1 4 6 6 u n m ertic anual d e o sută ducaţi u n gu reşti, a fo st refăcută
cu cheltu ia la sa , c e e a c e s-ar p u tea d e d u ce d in faptul că în anul
1 471, cân d a dat b o ln iţe i, (sp ita l) în tem eiată d e e l, p e lângă această
sfânta
m ănăstire, u n m ertic anual d e 5 0 0 d e aspri, e l o n u m eşte
noastră mănăstire de la Zografu. A binevoit domnia mea - zice
Ş tefan - să întărim şi să împuternicim mănăstirea noastră din
Sfântul Munte, unde este hramul sfântului şi slăvitului marelui
mucenic şi biruitor Gheorghe, numită Zografu, ...şi am pus

inscripţia de pe zidul clopotni(ei: E vlaviosul ş i d e Cristos iubitorul loan Ştefan

Voevod, din m ila lui D um nezeu D om n a l Ţerii M oldovei, fiu l lui B ogdan Voevod,
a zidit a cea stă clopotniţă ş i a fă c u t în ea biserică în num ele Sfântului m artir Ion
c e l N o u d e la C etatea A lbă, p en tru rugăciunea sa, a so fiei sa le M aria ş i a
copiilor lo r în a n u l 7006 (1498) ş i în acelaşi an a term inat-o în luna septembre în
ziua 13-a.
1 Lapedatu O biserică a lui Ştefan c e l M a re în Ţara' Românească
(Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 1910). Concluzia că biserica ar fi
fost construită de Ştefan s-a tras din pisania din 1704 rămasă de la biserica
dărâmată în 1898: A cea stă sfântă ş i dum nezeiască biserică a căreia iaste
h ram (u l) s(fâ n ta ) p ra p a d o m n i Paraschiva fo st-a u fă c u tă d e Ştefan (Vod(ă) cel
B u n d e la M o ld o va . Ş i trecând m u lţi a n i s-a u stricat. In zilele lui Ion Constantin
B (a sa ra b ) B (ră n co vea n u ) Voevod s-a u fă c u t îndem nat vecinătatea ş i au ajutat
c in e cu c e s -a u în d u ra t ş i au refăcut den fe re strii în s u s ... (leat) 7213.
2 Abia în 1503 a izbutit Ştefan să înlăture toate contestaţiile asupra
Ciceului şi să devină stăpânul p len o iure asupra Ciceului, Creaţiunea episcopiei
de Vad e opera urmaşilor. în timpul lui Rareş e episcop de Vad, Atanase.
 Ştefan cel Mare 381

mertic bolniţei noastre din sfânta noastră mănăstire de la

Zografu, care bolniţă (sp ita l) cu voea lui Dumnezeu noi înşine
ne-am întărit-o şi să aibă de la noi această bolniţă pe fiecare an
500 aspri, pentru cei ce se găsesc în acea bolniţă, ca să se roage
lui Dumnezeu pentru sufletul părinţilor noştri şi pentru
sănătatea noastră şi pentru sănătatea copiilor noştri.1
Tum ul de c o ră b ii a fo st c o n str u it de a sem en ea pe
Io Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al
c h e ltu ia la lu i:
Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod - z ic e in sc r ip ţia - a
făcut acest turn de corăbii la anul 6983 (1475).12
T o t Ş te fa n a fă c u t trap ezăria, d u p ă c u m s e c o n sta tă din
Isus Cristos învinge. întru numele lui
u rm ă to a rea in sc r ip ţie :
Cristos Dumnezeu, binecredinciosul Ion Ştefan Voevod, cu mila
lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod,
am făcut această trapezărie: în anul 7003 (1495), s-a zidit, şi s-a
săvârşit în luna lui iunie în 7, iar a domniei sale al 40-lea
curgător.3
C h e lt u ie lile p en tru a d u ce r ea a p e i au fo s t fă c u te tot d e e l,
c e e a c e s e v e d e d in u rm ă toarea in scrip ţie: Binecredinciosul Io
Ştefan Voevod şi Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan
Voevod, şi fiu l său Bogdan Voevod, au adus această apă şi au
făcut şi cristelniţa şi canalul de apă acesta ... în anul 7009, al
domniei lui curgător anul 45 subt egumenul de la Sf. Pavel
Nectarie ieromonah.4
P e o fâ n tâ n ă s-a g ă s it in sc r ip ţia u rm ătoare: Intru Cristos
Dumnezeu binecredinciosul Io Ştefan cu mila lui Dumnezeu
Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan Voevod, am adus

1Bogdan, voi. I, p. 163.

2 Iorga M u m ele A tlios {Analele A cadem iei R o m â n e 1913) p. 4.
3 Iorga M u n tele A th o s (Analele A cadem iei R o m â n e 1913) p. 4.
4 Ibidem.
384 lo a n U rsu

acestei mănăstirii pentru odihna ei şi pentru veşnica pomenire,

sub egumenul Nicon ieromonahul, în anul 7008, indicţia 3,
crugul soarelui 8 şi al lunii 16, temelia 29J
C e le la lte b is e r ic i atrib u ite lu i Ş te fa n c a c e a d in S ch eea
(Ju d . V a s lu i) , S f . I lie d in F lo r eşti (T u to v a ), b is e r ic a d in S câ n teia
(Ju d . V a s lu i), C a p ria n a ş i C o tn a rii, nu su n t c o n firm a te prin
in scrip ţii.

E x e m p lu l D o m n u lu i a fo s t urm at d e c o la b o ra to r ii săi. Fiul

Precista d in B a c ă u , care are
său A le x a n d r u a c lă d it în 1491
inscrip ţia:Cu voia tatălui şi cu conlucrarea fiului şi cu
săvârşirea sântului duh. Evlaviosul şi iubitorul de Cristos Ion
Alexandru Voevod, fiu l lui Ştefan voevod. Domnul Ţerii
Moldovei,a zidit acest hram în numele Adormirii preacuratei
născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi s-a
terminat în anul 6999 (1491).12
L o g o fă tu l T ă u tu l a rid ica t în 1 4 9 9 b ise r ic a d in B ă lin eşti
(jud . D o r o h o i), u n d e e în m o rm â n ta t.3

L u c a A rb u re ş i- a z id it în 1 5 0 2 o b ise r ic ă în satu l Arbure

Cu voia tatălui şi cu
( B u c o v in a ) c u u rm ă to a rea in scrip ţie:
conlucrarea fiului şi cu săvârşirea sfântului duh. în zilele
Evlaviosului şi de Cristos iubitorului Domn Io Ştefan Voevod,
din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei. Boerul Luca
Arbure, pârcălabul Sucevei, fiu l bătrânului Arbure, pârcălabul
Neamţului, cu bună voe şi cu inimă curată şi luminată şi cu
ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnului său, a început să
zidească acest hram în numele Tăerii cinstitului şi slăvilului
proroc, Înainte mergătorului şi Botezătorului Ion. Şi s-a început

1 Ibidem.
2 Melchisedec p. 128.
3 Inscripţia reprodusă în Iorga-Balş L 'a rt roum ain p. 55.
 Ştefan cel Mare Ш

în anul 7010 (1502) luna aprilie 2 şi a fo st terminat în acelaşi

an în luna august 29.
Ş a n d r ea , e r o u l, cu m n a tu l lu i Ş te fa n , ş i- a a v u t b is e r ic a s a la
D o lje ş ti, u n d e a f o s t în m o rm â n ta t. [1 1 5 ]

Cultura

P e lâ n g ă n u m e r o a s e le clă d iri b is e r ic e ş ti, c a re e x c e le a z ă

prin a r m o n ia p r o p o r ţiilo r , Ş te fa n a dat u n im b o ld s p e c ia l culturii
prin c o p ie r e a ş i sc r ie r e a în m o d artistic a c ă r ţilo r s fin te , dăruite
n u m e r o a se lo r m ă n ă stir i în te m e ia te d e d â n su l, p r e c u m ş i p rin
sc r ie re a a n a le lo r , c a re a v e a u să treacă la n e m u r ire g lo r io a s e le
sa le fa p te d e a rm e.
E l p u s e s ă s e s c r ie artistic e v a n g h e lia s la v o n ă , p e care a
d ăru it-o m ă n ă stir ii H o m o r .1 C artea a c e a s ta sfâ n tă are o legătu ră
de a rg in t, o a d e v ă r a tă o p eră d e artă, ca re e d atorată c ă lu g ă rilo r
s e co n sta tă d in in sc r ip ţie : Io Ştefan
din H o m o r , d u p ă c u m
Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui
Bogdan Voevod, a ferecat această evanghelie în mănăstirea de
la Homor, la anul 6995 (1487) noembre în 20.
A c e a s t ă e v a n g h e lie p ă strea ză fr u m o su l c h ip al lu i Ş te fa n .
D upă c lă d ir e a m ă n ă stirii P u tn a, Ş te fa n a fă c u t m ari
s a c r ific ii c a să în z e s tr e z e sfâ n tu l lă c a ş, c a re a v e a s ă a d ă p o s te a s c ă

1 Că a fost scrisă din porunca lui Ştefan se dovedeşte prin inscripţie:

Evlaviosul ş i d e Cristos iubitorul Domn Io Ştefan Voevod, D om n a l Ţerii M oldovei,
puse să s e scrie acest tetravanghel cu m âna erom onahidui Nicodin, şi-l dete
mănăstirii d e la H o m o r sp re pom enirea sufletului să u ş i a l p ă rin ţilo r s ă i ş i a l
copiilor săi, egum en fiin d p o p a Oerondie ş i s-a sjărşit în luna lu i iu n ie în 17, la
anul 6981 (1473) (I. Bogdan Evangheliile d e la H o m o r ş i V oronef (A n a le le
A cadem iei R om â n e 1907).
 386 lo a n U rsu

o s e m i n t e le s a le c u c ă r ţile s fin te n e c e s a r e . D in p o r u n c a lui s-au

c o p ia t î n m o d a r tistic c ă rţile s fin te , p e c a re le - a le g a t c u legături
d e a rg in t. M ă n ă stir ea a d e v e n it c e l m a i im p o rta n t fo c a r cultural
ş i a r tistic . C ă lu g ă r ii d e a ic i, c u n o s c ă to r i ai s c r is u lu i şi lim b ii
s la v o n e , a u a ju n s c e i m a i p u ter n ic i p r o m o to ri a i cu ltu rii.
A stfe l că lu g ă ru l P a la d e , tahigraf, a sc r is e v a n g h e lia
fr u m o s fe r e c a tă c u a rg in t, ca re s e p ă stre a ză şi a z i în m ănăstirea
P u tn a. L a sfâ r şitu l e v a n g h e lie i s e g ă s e ş t e u rm ătoarea notiţă
Evlaviosul Domn Ion Ştefan Voevod, Domnul întregii
sla v o n ă :
Ţări a Moldovei a făcut, a scris, şi a ferecat acest tetravanghel
mănăstirii sale din Putna în al 32-lea an al domniei sale şi fiind
archimandrit Paise Scurtul cu mâna prea păcătosului tahigraf
Palade în anul 6997 (1489) şi s-a început în luna septemvre 3 şi
s-a terminat în martie 23.1
A ltă e v a n g h e lie , s c r is ă to t d in p o r u n ca lu i Ş te fa n pentru
m ă n ă stirea P u tn a , a f o s t term in a tă su b fiu l să u B o g d a n .12
T o t d in p o r u n ca lu i Ş te fa n , ie r o m o n a h u l I a c o v d in Putna a
sc r is în 1 4 7 4 s b o m ic u l c u v ia ţa s fin ţilo r , d u p ă c u m arată notiţa
s la v o n ă d e la sfârşit:
Evlaviosul şi de Cristos iubitorul Ion Ştefan Voevod, din
mila lui Dumnezeu Domn al Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan
Voevod, a poruncit să se scrie acest sbornic mănăstirii sale din
Putna, sub arhimandritul egumen loasaf, cu mâna mult
păcătosului ieromonah Iacov în anul 6982 (1474) mai 20.3

1 Kozak p. 71. Dan M ănăstirea ş i com una P utna Bucureşti, 1905, p. 71.
2 Aceasta se constată din notiţa, în care se spune că a fost început de:
Iu b ito ru l d e C risto s D o m n Ion Ştefan, care aprins fiin d d e d o ru l dum nezeiesc ...
ş i f i i n d iu b ito r d e cu vintele lu i C ristos a început bucuros acest tetravanghel
m ă n ă s tir ii s a le d in P u tn a ... ş i într-acestea l-a apucat m oartea ş i n-a apucat s-o
sfâ r şe a s c ă ... (Dan, p. 70).
3 Dan, op. cit., p. 76.
__________________ Ştefan cel Mare ________________ 387

C u râ n d d u p ă sfin ţir e a P u tn e i, u n c ă lu g ă r a sc r is d in
p o r u n ca lu i Ş te fa n ca rtea sfâ n tă n u m ită L istv iţa , c e e a c e s e
c o n sta tă d in n o tiţa d e la sfârşit: Din porunca evlaviosului
Domnului nostru Ioan Ştefan Voevod, Domnul Ţerii Moldovei,
fiul lui Bogdan Voevod, s-a scris această Listviţă mănăstirii sale
din Putna, în aceeaşi mănăstire, fiind arhimandrit Kir Ioasafcu
mâna mult păcătosului monah Vasile, în anul 6980 (1472).'
Un minei slavon pentru lu n a n o ie m b r ie a f o s t sc r is în anu l
n ă v ă lirii r e g e lu i M a tia ş ( 1 4 6 7 ) . A r e u rm ă to a rea n otiţă: Cassian
a scris această lună în anul 6975 (1467) Domnului Ion Ştefan
Voevod, Domnul Ţerii Moldovei.12
C u v â n tă r ile lu i Io a n G ură d e aur au f o s t s c r is e d e a se m en i
la c e r e r e a lu i Ş te fa n p en tru m ă n ă stirea P u tn a , c e e a c e s e co n stată
d in n o tiţa d e la s f â r ş i t : Eu mult păcătosul Kiriac am scris acest
Zlataust pentru evlaviosul Domn al întregii ţări a Moldovei Ion
<2Ei
Ştefan Voevod în mănăstirea zidită de el cu numele Putna în
anul 6978 (1470) şi am terminat în luna ianuarie 30.3
î n 1 5 0 2 Ş te fa n a d at u n te tr a v a n g h el m ă n ă stir ii Z o grafu ,
Ion Ştefan voevod, cu
d u p ă c u m s e v e d e d in n o tiţa u rm ătoare:
mila lui Dumnezeu Domnul Ţerii Moldovei, fiu l lui Bogdan V. şi
iubitor de cuvintele lui Cristos din dragostea către dânsul a
dorit şi s-a silit să se scrie acest tetravanghel şi l-a legat şi l-a
dat spre rugăciune pentru sine, pentru doamna sa Maria şi fiu l
său Bogdan în sfântul munte, în biserica sa proprie, în
mănăstirea Zugrafi cu hramul sfântului şi măritului marelui
mucenic şi biruitor Gheorghe, în anul de la facerea lumii 7010
(1502), iar al domniei sale anul 46 curgător, luna aprilie 23;
scrisu-s-au cu mâna celui mai păcătos între oameni monahul

1Dan, p. 76.
2 Dan, p. 77.
3 Dan, p. 78.
388 lo a n U rsu

Filip şi iertaţi dacă nu după toată cuviinţa. De la Dumnezeu

toate cu putinţă.'
E x e m p lu l D o m n u lu i a f o s t im ita t d e m itr o p o lit, e p isc o p i şi
b o ie r i.
în v ă ţa tu l m itr o p o lit T e o c t is t a sc r is o e v a n g h e lie , care a
f o s t d ăru ită m ă n ă stirii N e a m ţu l, u n d e fu s e s e e g u m e n .12
E p is c o p u l I o a n ic h ie d in R ă d ău ţi a d isp u s în 1 5 0 4 scrierea
u n u i m in e i, c a re s -a sc r is d e p reo tu l Ig n a tie în satu l C o ţm a n i,
p entru m ă n ă stirea P u tn a .3
T ă u tu l lo g o fă tu l a p u s să s e sc r ie u n m in e i, d a t m ăn ăstirii
A d o rm irea d in Ia ş i.4
Analele ţării a u f o s t s c r is e d e a s e m e n e a d in im b old u l
m a relu i D o m n , c a re n u p u tea să la s e c a g lo r io a s e le s a le fap te de
arm e s ă f ie d a te u ită rii. A v â n d la d is p o z iţia s a n u m e r o şi d iaci,
ca re sc r ia u d o c u m e n te le su b c o n d u c e r e a m a r elu i lo g o fă t, care
era ş e fu l c a n c e la r ie i, Ş te fa n , n -a p u tu t s ă la s e n e în se m n a te
e v e n im e n t e le m a ri, c a re s-a u p e tr ec u t în tim p u l lu n g ii şi
g lo r io a s e i s a le d o m n ii. E l a d at d e s ig u r o r d in lo g o fe ţilo r săi să
în s e m n e e v e n im e n t e le im p o rta n te ş i m a i a le s r ă z b o a ie le sa le , aşa

1 Bogdan M anuscripte slavo-rom âne (Analele A cadem iei R om âne 1889).

Se mai constată o evanghelie scrisă în 1502 la biserica Sfântul Nicolae din Iaşi
(R evista p e n tru istorie IV).
2 Iorga C ontribuţii la istoria bisericii noastre (Analele A ca d em iei Române
P-8).
3 Dan p. 79: S -a început ş i s-a sfâ rşit această carte în zilele evlaviosului şi
d e C ristos iu b ito ru lu i D om nului nostru Ion Ştefan Voevod, D om nul Ţerii
M oldovei, p r in stă ru in ţa ş i binecuvântarea şi darea archiepiscopului de Rădăuţi
K ir Ioanichie, c u m â n a m u lt p ă că to su lu i p re o t Ignatie, în vestitul sa t Coţmani, in
a n u l 7012 (1 5 0 4 ) lu n a iunie 1.
4 Iorga In sc rip ţii voi. II, p. 363: ... A început a scrie a cest m inei pe
fe b r u a r ie lo a n T ă u tu l logofătul, în zilele evlaviosului ş i d e C ristos iubitorului Ion
Ştefa n V o evo d c u m â n a m u lt p ă că to su lu i Isaia tahigraful, la a n u l 7000 (1492).
 Ştefan cel Mare m

după cum se obişnuia în Turcia, unde Mahomet II a dat ordin

italianului Angiolello, sclav de la curte, să însemne toate
evenimentele şi mai ales faptele de arme din războaie.
Astfel suntem înclinaţi să credem că analele, care
formează izvorul de căpetenie pentru istoria marelui Domn, aşa
numitul Letopiseţul de la Bistriţa, nu e opera călugărilor, ci a
cancelariei domneşti. Analele au fost scrise, după toate proba­
bilităţile, la îndemnul, inspiraţia şi sub controlul Domnului.
Ele sunt, pentru vremea de atunci, ceea ce este azi pentru
noi Monitorul Oficial.
Datele sunt de o preciziune matematică - cu infime
excepţii - şi sunt adesea completate cu arătarea zilei din
săptămână, pe lângă data zilei, a anului şi a lunii, ceea ce ne dă
dreptul să conchidem că n-au putut fi scrise decât de
contemporani.
în anul 6981 (1473) luna lui noemvre în 8, lunea, împărţi
Ştefan Voevod oştirii sale steagurile la Milcov şi porniră din
nou... şi încăerându-se într-ojoi ...se bătură acolo până seara,
tot aşa şi vinerea şi sâmbăta până seara adică până în 20 ale
aceleiaşi luni.
Controlând şi verificând în calendar datele acestea se
constată că într-adevăr 8 noiembrie din 1473 a căzut într-o luni
şi 20 noiembrie, sâmbăta.
în anul 6965 (1457) luna lui aprilie în 12 marţea mare,
venit-au Ştefan Voevod... asupra lui Aron. Marţea mare în 1457
cade într-adevăr în ziua de 12 aprilie.1
Toate datele analelor, supuse unei verificări, sunt consta­
tate riguros exacte, cu excepţia celei cu privire la căderea Cetăţii

1 în traducerea lui Bogdan e greşit joi în loc de marţi. în original e marţi.

Marţea mare înseamnă cea din săptămâna patimilor (înainte de Paşti).
 m . loan Ursu

Albe şi tăierea capetelor a trei boieri în 1 4 7 1 Aceasta ne

îndreptăţeşte să conchidem că însemnările evenimentelor
istorice din timpul lui Ştefan au fost făcute de contemporani.

1Toate celelalte date sunt exacte. Astfel data în 1465 ianuarie 23, joia
pe la miezul nopţii, intra Ştefan în Chilia ... - e exactă, dacă îi dăm
interpretarea cuvenită. 23 ianuarie cade miercurea. Ştefan a intrat în Chilia
după miezul nopţii, adică joi.
În 14 a lunii decembrie, lunea spre marţi ... 14 decembrie în 1467
cade într-adevăr lunea. Lupta de la Baia a avut loc în noaptea de 14-15
decembrie.
In anul 1470, luna lui februarie în 27 marţi în săptămâna albă, au
dărâmat Chilia. 27 februarie în 1470 cade într-adevăr marţea.
In 6979 ianuarie 16, marţea s-au tăiat capetele lui lsaia vornicul,
Negrită paharnicul şi Alexa stolnicul. 16 ianuarie 1471, nu cade marţea, ci
miercurea. Aici e greşită sau ziua sau anul.
In anul 1471 luna lui martie în 7, într-o joi, s-a dat lupta ...la Soci. 7
martie din 1471 cade într-adevăr joi.
Asemenea 24 noiembrie 1473 cade miercuri, 23 decembrie 1473 cade
4 joi, iar 31 decembrie într-o sâmbătă - cum se afirmă în anale.
In anul 1475 ianuarie în 10, marţea au fo st război la Vaslui. 10
ianuarie 1475 cade într-adevăr marţea, ceea ce ne indică că datele analelor
sunt perfect exacte. Astfel bătălia n-a putut fi decât la Vaslui, cum spun
analele.
In anul 1476 luna lui iulie în 26 într-o vineri - bătălia de la Valea
Albă. Data e perfect exactă. 26 iulie cade vinerea.
Moartea fiicei lui Alexandru cel Bun, Cneajna, e dată exactă:
duminică 8 august 1479.
In 1481, luna iulie 8, într-o duminică, au fost ră zb o i... cu Ţepeluş. 8
iulie din 1481 cade într-adevăr duminica.
14 iulie 1484 cade într-adevăr miercuri (căderea Chiliei). 5 august
1484 nu cade însă miercurea, ci joia (căderea Cetăţii Albe).
Arderea Sucevei (lunea septembrie 19) e exactă. Asemeni lupta de la
Scheia (6 martie 1486), moartea lui Alexandru (marţi 26 iulie 1496), sosirea
 Ştefan cel Mare 391

Aceşti contemporani n-au fost însă călugării din

mănăstiri, ci diacii din cancelaria domnească. Căci în tot
cuprinsul analelor, de la începutul domniei încoace, nu se face
amintire de nici o mănăstire şi de nici un egumen. Nici chiar de
mănăstirea Putna, nu se aminteşte nimic în tot cuprinsul acestor
anale.
Dacă ar fi fost scrise de călugări, aceştia n-ar fi neglijat
desigur să treacă în anale moartea mitropolitului Teoctist,
înmormântat la Putna. Nu se menţionează nici chiar actul
politic al ^cestui mare colaborator anume ungerea cu mir a
Domnului în 1457.
Scrierea acestor anale trădează din contra mână laică. Se
menţionează numai evenimentele politice, faptele de arme şi
chestiunile, care privesc familia domnească.
Călugării din mănăstiri nu puteau şti datele precise ale
evenimentelor politice şi ale luptelor. Ele n-au putut fi
însemnate decât de diacii din cancelaria domnească sub
supravegherea logofătului şi din ordinul, inspiraţia şi cu
controlul Domnului, care singur cunoştea datele precise ale
faptelor sale glorioase.
în special părţile din anale, care vorbesc de ospăţul făcut
ostaşilor după victoria de la Vaslui şi victoriile contra
polonilor, ne dau motive speciale să conchidem că aceste
preţioase anale, scrise cu atâta preciziune şi cu atâta
competenţă, şi care trădează un caracter laic oficios, n-au fost

regelui Albert la Suceava (duminică 24 septembrie 1497), începutul asediului

(marţi 26 septembrie), întoarcerea craiului (joi 19 octombrie 1497), bătălia din
Codrul Cosminului (joi 26 octombrie 1497) lupta de la Lenţeşti (duminică 29
octombrie 1497), respingerea craiului la Cernăuţi (luni 30 octombrie), moartea
soţiei lui Radu (luni 11 mai 1500) şi moartea lui Ştefan (marţi 2 iulie 1504), sunt
perfect exacte.
392 loan Ursu

scrise de călugări, ci de persoane oficiale din anturajul

Domnului şi anume de scriitorii din cancelaria domnească.1
Tim pul, în care au fost redactate analele, pare că se poate
lămuri din pasajul, în care se arată că Vlad Călugărul s-a făcut
mai târziu vinovat de viclenie. Iar Domnul Ştefan Voevod au
lăsat pe Vlad. Voevod Călugărul să domnească în Ţara
Muntenească, care mai apoi s-a făcut vinovat de viclenie
înaintea Domnului, căci a dat ajutor turcilor, când aceştia au
luat cetăţile şi au ars ţara.
Acest pasaj ne dovedeşte nu numai faptul că analele au
trebuit să fie scrise de oamenii Domnului, pe care îi atingea
dureros trădarea lui Vlad Călugărul, ci şi că au fost scrise după
anul 1484 an, în care a avut loc această trădare. Dacă faptele cu
privire la bătălia de la Râmnic din 1481 ar fi fost redactate în
acelaşi an, nu se putea vorbi de evenimente, care s-au petrecut
cu trei ani mai târziu (în 1484).
Analele în forma în care ni s-au păstrat, au fost redactate,
astfel după 1484, deci în a doua parte a domniei gloriosului
Domn.
Acesta dăduse desigur ordin cancelariei, ca să însemneze
toate evenimentele şi faptele de arme din numeroasele sale
războaie, iar în a doua parte a domniei sale a însărcinat pe un om
de carte, care a putut să fie chiar logofătul Tăutul, ca să adune
toate însemnările cu privire la părţile anterioare domniei lui
Ştefan, pe care le va.fi găsit prin mănăstiri sau la diaci şi pe baza

1 Scriitorii de documente din timpul lui Ştefan au fost foarte numeroşi. S

constată următorii: Vulpaş, Petru Ardanovici, Şteful, Toma, Isaia Susmanovici,
Ghedeon, Steţco, Tăutul, Andreica, Teodor Prodanovici, Roman, Ivan al Vlădicii,
Ilie Stravici, Negrilaş, Borcea, Oanţa, Ion Iratele lui Luca, Costea fratele lui Ion
Dascălul, Toader fratele lui Ion Dascălul, Alexa, Matiaş, Şandru Cârje, Ion
Popovici, Vascan Vladicin. Din aceştia Vulpaş şi Toader au ajuns grămătici şi
logofăţi al doilea. Tăutul a ajuns mare logofăt.
 Ştefan cel Mare 393

acestor însemnări să redacteze analele în dezvoltarea, în care ni

s-au păstrat. Căci mai ales în partea a doua a domniei lui Ştefan,
analele au luat dezvoltarea şi înfăţişarea unei adevărate cronici. în
special evenimentele din 1497 (expediţia regelui Albert) sunt
expuse atât de pe larg şi cu atâtea amănunte, încât expunerea a
dobândit caracter de cronică.
Amănuntele date şi anume încercarea de înşelăciune a
regelui Albert. trimiterea solilor Tăutul şi Isac, plecarea Domnului
la Roman, asedierea Sucevei, intervenţia lui Birtoc etc., au caracter
de cronică oficioasă, inspirată de Domn, cronică, care n-a putut fi
scrisă decât de unul din învăţaţii din anturajul său. Aceşti învăţaţi
erau grupaţi în jurul cancelariei domneşti, condusă de marele
logofăt. învăţatul logofăt Tăutul n-a putut fi străin de redactarea
acestor anale. El a trebuit să aibă, după toate aparenţele, rol
covârşitor la redactarea lor.
Analele putnene, au fost scrise, din contră, în mănăstirea
domnească de la Puma. Aceasta se poate deduce din faptul că ele
au dat atenţiune deosebită conducătorilor bisericeşti şi mai ales
mănăstirii Putna.
Pe când în aşa numitul Letopiseţul de la Bistriţa (numire dată
fără temei) nu se face nici o amintire de biserică şi mănăstiri - nici
nu pomeneşte numele mitropolitului Teoctist, - Analele putnene
scot în relief binecuvântarea, pe care acest mitropolit a dat-o în
1457 tânărului Ştefan în locul numit Dereptate.
După aceasta s-au adunat toată ţara - scriu Analele putnene
- dimpreună cu prea luminatul mitropolit Kir Teoctist şi l-au uns
Domn.
Asemenea anale nu uită să însemneze anul şi luna când s-a
pus temelia mănăstirii Putna: în anul 6974 (1466) iunie în 4 au
început să zidească mănăstirea de la Putna.
Când mănăstirea a fost terminată, analele înregistrează
sfinţirea ei de către mitropolit şi întreg clerul preoţesc. Venit-au şi
394 lo a n Ursu

au sfinţit hramul prea sfintei născătoare de Dumnezeu de la Putna

cu mâna preaosfmţitului mitropolit Kir Teoctist şi episcopul
Tarasie — scriu analele - fiind de faţă egumenii tuturor
mănăstirilor şi întreg clerul preoţesc în număr de 64 de inşi,
septemvre în 3 sub arhimaiulritul loasaf.
Când bătrânul şi învăţatul mitropolit Teoctist a închis ochii,
analele nu neglijează să însenineze acest eveniment.
Aceste anale, spre deosebire de Letopiseţul de la Bistriţa ,
poartă pecete clericală, şi prin conţinutul lor, ne dau motive să
admitem că au fost scrise în mănăstirea întemeiată de Ştefan.
Ele nu sunt însă, în realitate, decât o prescurtare a Leto­
piseţului de la Bistriţa, din care au eliminat multe din detalii cu
caracter politic secundar şi au adăugat părţile care lipseau cu privire
la mitropolit şi la mănăstirea Putna.
Din compararea acestor anale cu Letopiseţul de la Bistriţa,
care în părţile ce privesc evenimentele din a doua parte a domniei
lui Ştefan, a luat caracterul unei adevărate cronici, reiese în mod şi
mai clar convingerea că aşa numitul Letopiseţul de la Bistriţa, lipsit
de orice pecete clericală, n-a putut fi opera călugărilor, ci a unor
învăţaţi din imediata apropiere a marelui Domn.
Cancelaria domnească a trebuit să aibă o organizare
temeinică, judecând după numeroasele acte, care au ieşit din ea.
Scriitorii din cancelarie dovedesc cunoştinţe temeinice de limba
slavonă, ceea ce se constată din mânuirea uşoară a limbii şi stilului
clar şi variat. Nu sunt numai clişee şi fraze convenţionale, ci se
constată adesea expuneri lungi şi descrieri detaliate, care presupun
cunoaşterea în mod temeinic a limbii slavone.
Documentele sunt scrise după reguli, care apar foarte bine
definite. în linii generale sunt aceleaşi reguli, care se constată în
cancelariile apusene.
Ca şi documentele din apus, scrise în latineşte, au acelaşi
protocol introductiv cu invocarea divinităţii, intitularea şi inscripţia.
 Ştefan cel Mare 395

Acestea se constată, ca să luăm un exemplu, foarte lămurit

în documentul din 10 mai 1466, prin care asigură merticul de
100 galbeni mănăstirii Zografu.
In numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh, treimea
cea sfântă şi nedespărţită. Iară eu robul stăpânului meu Isus
Cristos, Ioan Ştefan Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn a
toată Ţera Moldovei, facem cunoscut prin acest adevărat şi
luminat hrisov fiecăruia, care va citi şi va vrea să înţeleagă ...
După acest protocol introductiv, urmează textul sau miezul
documentului, în care se constată arenga, dispoziţia şi întărirea
(corroboratio).
Protocolul de încheiere e format din mărturia Domnului şi
a boierilor şi datarea cu indicarea diacului, care a scris
documentul.
în foarte multe documente e şi sancţiunea. Documentul e
întărit prin pecetea Domnului şi peceţile boierilor.
Pe lângă numeroşii diaci, se mai constată gramatici şi
logofeţi al doilea.
Unii dintre diaci ca Vulpaş şi Toader1 au devenit logofeţi
al doilea, iar Tăutul mare logofăt.
Un sol polon, care a vorbit cu Ştefan raportează că acesta
s-a exprimat în limba sa rusească ţin suo rutenico dixit). El
reproduce chiar câteva cuvinte ruseşti spuse de Ştefan, ceea ce
ne dă dovada că marele Domn vorbea limba rusească.12
Faptul că Ştefan vorbea ruseşte ne indică că a trebuit să
cunoască şi limba slavonă, întrebuinţată ca limbă de cancelarie,
pentru scrierea analelor, a cărţilor bisericeşti şi ca limbă de cult
în biserică. [116]

1Vulpaş şi Toader au fost numiţi în unele documente gramatici.

2 Bogdan, voi. II, p. 473 şi 479.
 Capitolul X
Familia

Ştefan a fost fiul legitim al lui Bogdan al II-lea, de care e

amintit într-un document.
Tatăl său, Bogdan al II-lea, a fost fiul legitim al lui
Alexandru cel Bun şi al soţiei acestuia Marina, ceea ce reiese
din documentul, prin care Ştefan numeşte pe Cneajna mătuşă
arătând că e fiica lui Alexandru şi a Marinei.1 Bogdan a fost
astfel fratele Cneajnei şi prin urmare fiu legitim al lui Alexandru
cel Bun şi al Marinei.
Mama lui Ştefan e numită de acesta într-un document
Maria.2 Acesta e numele ce trebuie să-l păstrăm pentru mama
eroului, căci e dat de fiul ei într-un document necontestabil.
Numele de Oltea e însă discutabil, căci inscripţia de pe o
piatră de mormânt de la Probota, în care s-a citit acest nume, nu
prezintă garanţii suficiente ca să se poată trage concluzii precise.
Inscripţia - aşa după cu a fost publicată, în traducere, e
următoarea: Aceasta este groapa roabei lui Dumnezeu Oltea,
mama Domnului Io Ste., în anul 6973 (1465) novembre 4.123
Chiar dacă această inscripţie ar fi citită exact - ceea ce e
discutabil - totuşi ea nu rezistă criticii.

1 Bogdan, voi. I, p. 147 : Mătuşa noastră Cneajna ... pentru sufletul

tatălui ei Alexandru şi pentru sufletul mamei sale Marina.
2 Bogdan, voi. II, p. 105: Mamei noastre Maria.
3 Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1908, p. 166.
 Ştefan cel Mare 397

Cu toate că Ştefan era Domn în 1465 - anul în care

cucerise Chilia - totuşi inscripţia de pe piatra de mormânt a mamei
sale a fost pusă de altul. Se poate că fiul să fi tolerat ca altcineva să
pună piatra şi inscripţia mamei sale în momentul când era Domn ?
El, care a pus inscripţii tuturor strămoşilor săi în biserica din
Rădăuţi, ar fi putut lăsa mormântul mamei sale fără o inscripţie
scrisă după toate formele ? Se poate concepe o inscripţie cu
conţinutul: Aceasta e groapa roabei lui Dumnezeu Oltea mama
Domnului Ion Ste..., într-o vreme când Ştefan era în splendoarea
domniei ?
Dacă mama sa ar fi închis ochii în Moldova în 1465, marele
erou, care a pus pietre cu inscripţii atâtor strămoşi şi chiar tatălui
său, ar fi pus desigur şi mamei sale o piatră cu inscripţie scrisă
după regulile şi formele cerute.
Pietatea sa faţă de părinţi şi strămoşi se constată din atâtea
documente. N-a ridicat el o biserică pe locul, unde a fost ucis tatăl
său ? Putea el să lase ca un anonim să pună inscripţia pe piatra de
pe mormântul mamei sale când el era în scaun ? El care a pus piatră
cu inscripţie Anastasiei, fiica lui Laţcu, ar fi putut să sufere ca altul
să pună o piatră cu inscripţie mamei sale în vreme când el era
Domn atotputernic ?
Concluzia, care s-a tras din inscripţia neclară de pe piatra
găsită la Probota a fost fără îndoială grăbită. Conţinutul şi forma ei
nu dau dreptul la concluziuni precise.
Din contră, din documentul necontestabil, în care Ştefan
numeşte pe mama sa Marfa,1 se pot trage concluzii precise. Noi nu

1 Pe pomelnicul de la Bistriţa, în care se dau ca fraţi a> lui Ştefan

Ioachim, Ioan şi Cristea, nu se poate pune nici un temei.
Pomelnicele nu sunt izvoare istorice, pe care să se poată construi, fără ca
conţinutul lor să fie confirmat de alte izvoare demne de credinţă. în actul din
1450, Bogdan, voi. II, arată ca martor un singur fiu: P e credinţa p re a iu bitului
m eu f i u Ştefan (Bogdan D ocum ente istorice stavo-rom âne în A n a le le A c a d e m ie i
398 lo a n U rsu

putem să dăm mamei eroului alt nume decât cel pe care l-a dat el
însuşi: Maria.
Soţiile lui Ştefan au fost Evdochia, Maria din Mangop şi
Maria, fiica lui Radu cel Frumos.
Căsătoria cu Evdochia de Kiev a avut loc, după
Letopiseţul de la Bistriţa - la 5 iunie 1463, iar după Analele de
la Putna la 5 iunie 1463.
Din această căsătorie s-a născut Alexandru, care apare
citat ca martor pentru întâia oară în documentul din 28 aprilie
1464. El e fructul acestei căsătorii şi nu fiul Maruştei, cum s-a
crezut, după Pomelnicul de la Bistriţa, un izvor cu care nu se
poate construi, fără confirmarea altor izvoare demne de
crezământ.
Tot din această căsătorie s-a născut Elena.
Atât Alexandru, cât şi Elena, sunt pomeniţi de Ştefan în
documentul, prin care asigură merticul anual de 100 ducaţi
mănăstirii Zografu de la Sfântul Munte, alături de Evdochia. Şi
să scrie lângă domnia mea - zice Ştefan - şi pe doamna mea şi
p e copiii noştri de Dumnezeu dăruiţi Alexandru şi Elena.
în anul 1467 Evdochia a închis ochii pe vecie.1
A doua soţie, constatată de izvoare, e Maria din Mangop.
Că-sătoria cu aceasta ar fi avut loc, după anale, în 1472
septembrie 14.

R o m â n e , 1889). De asemeni nu se poate pune temei pe inscripţia cu f i u l So rei

surorii lui Ştefan (Iorga Inscripţii voi. I, p. 61). Cu izvoarele pe care le avem la
îndemână, nu putem să ştim dacă Ştefan a mai avut alţi fraţi, căci cei arătaţi în
Pomelnicul de la Bistriţa, nu sunt confirmaţi de alte izvoare. Numai sora lui
Ştefan, Maria e confirmată de două izvoare, care nu sunt totuşi de mâna întâi:
Piscia şi Ureche, care arată că Şandrea a fost cumnatul lui Ştefan iar într-o
inscripţie se afirmă că Maria era soţia lui Şandrea (Iorga Inscripţii voi. I, p. 63).
1 Analele putnene.
 Ştefan cel Mare 399

înainte de această dată, în documentul cu data 1471

septembrie 13, se aminteşte de un fiu cu numele Petru.1 Dacă data
căsătoriei, arătată mai sus (14 septembrie 1472), e exactă, atunci
Petru nu a fost fructul acestei căsătorii. E posibil însă ca data să nu
fie exactă şi căsătoria să fi avut loc mai înainte. în acest caz Petru
ar fi fiul Măriei din Mangop.12
în 1473 septembrie 3 sunt citaţi ca martori, alături de
Alexandru şi Petru, alţi doi copii Bogdan şi Iliaş. Aceştia se pare că
au fost gemeni, fructul căsătoriei lui Ştefan cu Maria de Mangop.
Iliaş se vede că n-a trăit mult, căci nu mai e citat de documente.
în 1477, decembrie 19 această soţie de origină bizantină a
închis ochii pe vecie. A fost înmormântată în mănăstirea Putna.
A treia soţie a fost fiica lui Radu cel Frumos, Maria, care
fusese luată prizonieră împreună cu mama ei, în 1473 când Ştefan
şi-a făcut intrarea în Bucureşti. Căsătoria a trebuit să aibă loc
înainte de 1480, căci la începutul anului următor apare în
documente Bogdan Vlad, care e finetul acestei căsătorii.3
Copii lui Ştefan au fost următorii:
Alexandru născut în aprilie 1464 din căsătoria cu Evdochia.4
Petru apare în documente, în septembrie 1471, înainte de data, pe
care o dau analele pentru căsătoria cu Maria de Mangop (1472

1 Petru e amintit ca martor şi în documentele din 25 aprilie 1472 şi 5 iunie

1472.
2 Aceasta e singura explicare probabilă, căci altă soţie legitimă după
moartea Evdochiei nu e cunoscută.
Fiii nelegitimi nu sunt citaţi ca martori (Petru Rareş n-a fost citat
niciodată).
3 Cele scrise cu privire Ia despărţirea lui Ştefan de Maria de Mangop şi
concubinajul lui Ştefan cel Mare cu Maria, fiica lui Radu (numită în mod arbitrar
Voichiţa) rămân de domeniul legendei.
4 Argumentul că Alexandru a avut un copil mort în 1480 e înlăturat de
Kozak (108), care a stabilit că în inscripţie e vorba de unchiul şi nu de
nepotul lui Ştefan.
400 lo a n U rsu

septembrie 14). Bogdan e citat pentru întâia oară într-un document

din 3 septembrie 1473 împreună cu Iliaş. Acesta a răposat în scurt
timp, iar fratele său Bogdan l-a urmat în ziua de 26 iulie 1479.1
în anul următor a fost urmat şi de fratele său Petru, mort la 21
noiembrie 1480.12
Bogdan Vlad e născut din căsătoria cu Maria din
Muntenia. El s-a născut către sfârşitul anului 1480 sau începutul
anului 1481. E citat pentru întâia oară în documentul cu data 1
februarie 1481.
Bogdan Vlad a supravieţuit marelui său tată. Alexandru
însă a părăsit lumea aceasta la 26 iulie 1496, în floarea vârstei.
Ştefan (Ştefan Lăcustă), într-un document din 1540 se
numeşte fiu al lui Ştefan cel Mare. în biserica din Dorohoi el e
zugrăvit alături de Ştefan, de soţia acestuia Maria, de Bogdan
Vlad şi de Petru Rareş.
A fost desigur fiu nelegitim, căci nu e citat ca martor în
documente.
Petru Rareş, a cărei mamă se chema Maria, a fost de
asemenea nelegitim, căci nu e amintit ca martor de nici un
document cunoscut.3
Fiicele lui Ştefan, constatate în documente sunt:
Elena, născută din căsătoria cu Evdochia în 1465 sau
1466.

1 Kozak p. 83.
2 Kozak p. 83.
5 Pictura murală de la Dorohoi, unde Ştefan Lăcustă figurează ca fiu al lui
Ştefan, şi documentul, în care el se intitulează fiu al marelui Ştefan, m-au convins
să revin asupra părerii exprimată în cartea Petru Rareş (Biblioteca istorică nr. 1)
că Rareş ar fi fost chezaş la Constantinopol. Al doilea fiu, de care vorbeşte
Massari n-a putut fi decât Ştefan.
 Ş tefan c e l M a re 401

Maria, a cărei naştere şi viaţă e cu totul necunoscută. Se

cunoaşte numai inscripţia de pe mormântul ei, din care se constată
că a murit în anul 1518.1
Ana e amintită într-un document din 1499, prin care Ştefan
face danii mănăstirii Bistriţa pentru mântuirea sufletelor fiului său
Alexandru şi a fiicei sale Ana. Şi am făcut spre mântuirea
sufletelor sfânt-răposaţilor copii ai domniei mele - zice Ştefan - a
lui Alexandru Voevod şi a fiicei noastre Ana? Nu se poate şti
timpul când s-a născut, nici când a răposat. A fost înmormântată
alături de fratele ei Alexandru, în mănăstirea de la Bistriţa.
Dacă nu se poate cunoaşte viaţa celor două fiice din urmă,
Maria şi Ana - din lipsă de izvoare - se poate în schimb
reconstitui, în oarecare măsură, viaţa fiicei celei mai mari, Elena.
Când a avut 17 ani (aproximativ), Elena a părăsit frumoasa ei ţară
şi s-a căsătorit la 12 ianuarie 1483 la Moscova cu principele Ion,
fiul ţarului Ivan III. Fructul acestei căsătorii fericite a fost copilul
Dimitrie, născut în anul următor123 şi o fetiţă, căreia i s-a dat numele
de Evdochia, numele purtat de mama Elenei.
Fericirea nu fu însă de lungă durată. După 7 ani, în 7 martie
1490, principele Ion fu răpit de moarte. Din acest moment a
început tragedia nefericitei fiice a eroului Moldovei. Lipsită de
bărbat, ea a rămas izolată. Cu toate acestea ea rămase la Moscova
ca să apere interesele fiului ei Dimitrie, care avea să moştenească
tronul, ce s-ar fi cuvenit răposatului ei soţ. Căci după dreptul
moscovit tronul se moştenea în linie descendentă de fiu iar nu de

1 Inscripţia e următoarea: Aceasta este groapa Măriei, zisă C neajna, fiica

Voevodului Ştefan, Domnul Ţerii Moldovei, ctitorul acestui sfânt lăcaş, care s-a
mutat în veşnicele lăcaşuri în anul 7026 (1518), martie 18.
2 Bogdan, voi. II, p. 158. Din acest document reiese că Alexandru şi Ana
au fost înmormântaţi la Bistriţa.
3 Bogdan, voi. n, p. 367, A. Papadopol-Calimah Sofia Paleologul şi
Domniţa Olena {Analele Academiei Române 1895) p. 124 şi următoarele.
402 lo a n U rsu

fraţi. Cu toate acestea Sofia, soţia lui Ivan III, voia cu orice preţ să
dea tronul fiului ei Vasile. O luptă surdă începu între Elena, fiica
viteazului Domn al Moldovei şi soacra ei, Sofia, o bizantină maestră
în intrigi. Boierii moscoviţi s-au împărţit în două tabere. Unii ţineau
partea lui Dimitrie, fiul Elenei, alţii a lui Vasile, fiul Sofiei şi al
ţarului Ivan.
Victoria a fost la început a Elenei. Ţarul Ivan al HI a dispus în
1493 ca moştenitor al tronului să fie Dimitrie, nepotul lui Ştefan cel
Mare. In vârstă de 14 ani Dimitrie, a primit binecuvântarea
mitropolitului şi a ţarului şi a fost proclamat în mod solemn
moştenitor al tronului. Fiul Sofiei a fost în schimb disgraţiat şi închis.
Dar nu trecu mult şi Ivan îşi schimbă atitudinea. A regretat
proclamarea lui Dimitrie ca moştenitor şi a reprimit în graţie pe fiul
său Vasile. Acţiunile Elenei şi ale fiului ei au scăzut, iar ale rivalei
sale, Sofia, s-au ridicat vertiginos. Boierii s-au dat după vânt. Elena a
fost părăsită de toţi. Era în plină tragedie. Ea a rămas izolată ca o
oază în mijlocul unui deşert. N-au trecut nici 4 ani de la proclamarea
lui Dimitrie ca moştenitor şi Ivan III desfăcu ceea ce făcuse şi
proclamă în 1502 ca moştenitor pe fiul său Vasile. Nepotul eroului
din Moldova, şi fiica lui, au fost închişi într-o cetate.1
Durerea ei a fost desigur nemărginită când a aflat de moartea
eroicului ei tată (1504). Crud lovită de soartă, fiica viteazului Domn,
n-a mai suportat multă vreme, chinurile vieţii, ci s-a stins de durere,
ca o candelă, în care se sfârşeşte uleiul, în vârstă de abia 40 ani, în
ziua de 18 ianuarie 1505. A fost îngropată în aceeaşi biserică a
înălţării, unde intrase în 1498 ca mireasă fericită.12

1 Ştefan a căutat să afle prin hanul tătarilor din Crimeea ştiri despre fiica
lui R ă s p u n d e -m i: f i - v o r în v ia tă f i i c a m e a ş i n e p o tu l m e u - întreba el pe hanul din
Crimeea, - v a f i d e s p o ia t m a re le c n e a z p e n e p o tu l m e u d e m a r e a c n ezie a
M o s c o v e i ş i v a f i d a t-o f i u l u i s ă u m a re lu i c n e a z V a sile ? (Bogdan, voi. II, p. 415).

2 Papadopol-Calimah op. cit. p. 143.

 Ştefan cel Mare 403

Dimitrie continuă să-şi ducă viaţa în închisoare. Scurtă

vreme după moartea Elenei, ţarul Ivan căzu bolnav de moarte.
Înainte de a închide ochii porunci să fie adus Dimitrie.
Iubite nepoate - i-ar fi zis ţarul pe patul de moarte, astfel
raportează Heberstein, ambasadorul austriac la Moscova - eu am
greşit înaintea lui Dumnezeu şi înaintea ta, puindu-te în temniţă şi
lipsindu-te de legiuita şi dreapta ta moştenire; iartă-mă pentru
această cruzime. Tu eşti slobod, mergi de te bucură de dreptul tău.
Cu toate acestea nu s-a putut bucura de libertate, căci rivalul
său Vasile l-a trimis iarăşi la închisoare.
Ţarul a închis ochii pe vecie (27 octombrie 1505) şi Vasile
puse mâna pe tron. Nefericita odraslă a lui Ştefan cel Mare şi-a
sfârşit viaţa în închisoare în ziua de 14 februarie 1509.1 [117]

Capitolul XI

Personalitatea

Puţini oameni din istoria omenirii au fost descrişi de

contemporani în culori atât de simpatice şi într-un chip atât de
elogios, ca viteazul Domn al Moldovei. Chiar şi cronicarii ţărilor,
cu care a purtat războaie, n-au ezitat să-i aducă elogii şi să-i scoată
în relief marile sale calităţi sufleteşti.
Talentul militar şi vitejia au fost recunoscute chiar şi de
cronicarii ţărilor vecine, cu care a fost în război.
Astfel panegiristul regelui Matiaş, Bonfinius, cu tot cultul ce
l-a avut pentru regele la curtea căruia a trăit, n-a ezitat să remarce

1Papadopol-Calimah op. cit.

404 lo a n U rsu

calităţile ostăşeşti ale marelui nostru Domn. Era însufleţit pentru

lucruri frumoase şi mândru - scrie Bonfinius, cu ocazia
descrierii expediţiei de la Baia, unde regele fusese înfrânt şi rănit
- pe lângă acestea activ şi straşnic în război.
Vestitul cronicar Dlugosz a rămas atât de entuziasmat de
glorioasele sale fapte de arme, încât nu s-a sfiit să-l compare cu
eroii demni de admirat şi să-l desemneze ca singurul comandant
capabil al unei cruciade europene contra turcilor. ... Bărbat
demn de admirat - exclamă Dlugosz - întru nimic inferior
ducilor eroici, p e care atât îi admirăm... După părerea mea el
este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi
stăpânirea lumii şi mai ales funcţiunea de comandant şi
conducător contra turcilor ... Papa Sixt IV a avut de asemeni
cele mai elogioase cuvinte faţă de eroul Moldovei: Faptele tale,
săvârşite până acum cu înţelepciune şi vitejie contra turcilor
infideli, inamicii comuni - scrie al - au adus atâta celebritate
numelui tău, încât eşti în gura tuturor şi eşti în unanimitate
foarte mult lăudat.1
Un alt cronicar, contemporan, Wapowski, scoate de
asemenea în relief însuşirile sale ostăşeşti. Vitejia şi succesul lui
Ştefan - scrie Wapowski - erau renumite la popoarele vecine
pentru experienţa în chestiunile militare şi faptele celebre
săvârşite contra turcilor, tătarilor şi ungurilor.12 în alt loc
Wapowski îl numeşte: Strălucitul luptător foarte vestit prin
victoriile contra turcilor.3
. Un alt contemporan, Tubero, care s-a ocupat cu luptele
dintre Ştefan şi Albert, şi a auzit de faptele strălucite ale acestuia
pe când se afla într-o vârstă înaintată, remarcă de asemenea

1 Hurmuzaki, voi. III, nr. 16, p. 14.

2 Scriptores rerum Polonicanun voi. II, p. 24.
3 Praeclarem bellatorem et Turcorum tropheis famigeratissimum (p. 14).
 Ştefan cel Mare 405

spiritul ostăşesc al viteazului Domn. Deşi cam trecut în vârstă -

scrie el - totuşi era cu sufletul... gata de război.1
Un italian contemporan scoate de asemenea în relief
însuşirile războinice ale eroului nostru. Om foarte rafinat - scrie
el - şi foarte fin în meşteşugul războiului.12
Era bărbat viteaz, norocos şi cu frica lui Dumnezeu -
scrie cronica Moldovei.
Puterea de muncă şi spiritul de sacrificiu, însuşirile de
căpetenie ale oamenilor mari, le-a posedat în cel mai mare grad.
Eu sunt înconjurat din toate părţile de inamici - zise el
către medicul Muriano, care venise de la Veneţia ca să-i dea
îngrijirile necesare - şi am avut de când sunt Domn al acestei
ţări 36 de războaie, din care în 34 am ieşit cu biruinţă şi două
le-am pierdut.3
Nu şi-a cruţat viaţa când a fost vorba de apărarea ţării. în
momentele critice, când trebuia smulsă victoria, nu ezita să se
arunce în vâltoare, fără să se gândească la viaţă, cum a fost cazul
la Vaslui şi desigur şi la Baia. Deşi la adânci bătrâneţe şi bolnav,
totuşi n-a ezitat să-şi conducă trupele în Pocuţia.
Talentul diplomatic l-a avut în aşa măsură, că n-a fost
întrecut până azi de nimenea din neamul nostru. El a rămas până
în vremurile noastre cel mai mare cap politic pe care l-a dat
Românii.
Simţul realităţii l-a arătat în toate ocaziile. După victoria
de la Vaslui, nu s-a lăsat ameţit de succesul extraordinar, ci şi-a
dat seama că pericolul n-a fost înlăturat prin acea victorie şi că
va fi silit să facă încă mari sacrificii contra păgânilor. în aceeaşi

1S c r ip to r e s r e m m P o lo n ic a m m .

2 Glasnic, t XV, p. 137.

3 Esarcu, op. cit.
406 lo a n U rsu

circulară, în care aducea principilor din Europa vestea biruinţei,

el şi-a exprimat convingerea că însuşi sultanul Mahomet va căuta
să-şi răzbune înfrângerea paşei Soliman şi să ocupe Moldova.
M ândria şi demnitatea transpiră din toate scrisorile sale,
din convorbirile sale cu solii străini şi din faptele sale. Aceste
însuşiri se reflectă în chip foarte lămurit din convorbirile cu solul
polon în chestia Pocuţiei.
Dacă cardinalul e bolnav - zise el - au fost totuşi alţi boieri
în regat, care ar f i putut să îndeplinească această misiune ... Acum
vreau să-mi menţin propriul meu (patrimoniu) cu preţul pierderii
capului meu.
Iuţeala în acţiune se poate constata din urmărirea fulge­
rătoare a lui Radu după înfrângerea de la Cursul Apei când a făcut
în 3 zile drumul de la Râmnic până la Bucureşti. Acel curier
trebuie să alerge ziua şi noaptea - scria Ştefan boierilor săi în 1475
- şi să-i dea de ştire (regelui Matiaş) despre inamicii creştinilor.
Sentimentul religios se reflectă din numeroase danii făcute
mănăstirilor ca să se roage pentru sufletul şi sănătatea sa.
Numeroasele mănăstiri şi biserici întemeiate sunt expresia acestui
profund sentiment religios.
Victoriile dobândite nu le-a atribuit geniului său ostăşesc, ci
le-a considerat ca o binecuvântare divină.
Credinţa în ajutorul sfântului Gheorghe, protectorul vitejilor,
sau în cel al sfântului Procopie, a fost un puternic stimulent în
momentele grele când trebuia să apere ţara cu forţe puţine contra
unor inamici cu puteri extraordinare. în victorii el a văzut totdeauna
voia lui Dumnezeu.
Ajutat-a Dumnezeu lui Ştefan Voevod de a învins pe Basarab
- scrie el în inscripţia de la Bădăuţi.
Şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către
păgâni, scrie el pe piatra pusă la biserica din Războieni în
amintirea luptei cu turcii.
 Ştefan cel Mare 407

Cunoaşterea oamenilor, însuşire fundamentală, absolut

indispensabilă conducătorilor de state, se poate constata din chipul
cum a ştiut să domine pe boieri şi să-i reducă Ia rolul de
instrumente utile pentru apărarea şi întărirea ţării.
Voinţa de fier, altă însuşire necesară conducătorilor de state,
se reflectă din toate acţiunile sale.
Astfel pe cât de viteaz a fost în războaie, pe atât a fost iscusit
şi de rafinat în diplomaţie, deşi a fost dominat în cel mai înalt grad
de idealismul, care formează însuşirea de căpetenie a oamenilor
mari. El a posedat întregul buchet al însuşirilor caracteristice
marilor bărbaţi de stat: o profundă cunoaştere a oamenilor şi
împrejurărilor, pe care a ştiut să le domine şi în acelaşi timp a ştiut
să cedeze dacă cerea trebuinţa; o excepţională putere de muncă şi
spirit de sacrificiu, împreună cu o voinţă de fier şi cu o energie
extraordinară.
Ca revers se constată cruzimea, care de altcum era
caracteristică vremurilor în care trăia, căci cei mai mulţi şefi de
state erau pe acea vreme cruzi. Cu toate acestea n-avem indicii ca
el să fi comis acte de cruzime din capricii, ci numai dictate de
interesul de stat. Singurele decapitări constatate sunt ale celor trei
boieri, amintiţi de Letopiseţul de la Bistriţa şi anume vornicul Isaia,
paharnicul Negrilă şi stolnicul Alexe, care au făcut acte de trădare.
De asemeni, administra sancţiuni severe pentru neexecutări .
de ordine în caz de război.
Din contră a fost un adevărat părinte pentru supuşi şi n-a
comis opere de cruzime decât faţă de inamicii ţării. Medicul
Muriano îl arată, în raportul său, foarte iubit de supuşi pentru
spiritul său de dreptate şi pentru blândeţea lui. Amintitul Domn -
scrie Muriano - este un om foarte înţelept şi demn de mare laudă,
foarte iubit de supuşi, căci este blând şi drept, foarte vigilent şi
darnic.
408 lo a n V rsu

Tot în aceleaşi culori simpatice l-a descris alt medic care a

întovărăşit pe regele Albert la Suceava (1497) Miechovita, rămas
celebru prin spiritul său obiectiv şi iubirea de adevăr.
O ! Bărbat glorios şi victorios, care ai biruit pe toţi regii
vecini - exclamă Miechovita, deşi fusese în oastea inamică, care a
luptat contra lui Ştefan. - O ! om fericit, căruia soarta i-a hărăzit
cu multă dărnicie toate darurile. Căci pe când natura a dat altora
calităţi numai în parte şi anume unora prudenţă împreunată cu
şiretenie, altora virtuţi eroice şi spirit de dreptate, altora biruinţă
contra duşmanului, numai ţie ţi le-a hărăzit la un loc pe toate. Tu
eşti drept, prevăzător, isteţ, biruitor contra tuturor duşmanilor. Nu
în zadar eşti socotit printre eroii secolului nostru.
Cronicarul Macarie din generaţia, care a urmat după moartea
eroului i-a dat numele de Ştefan cel Viteaz, iar regele Sigismund al
Poloniei, care luase parte la drama de la Suceava şi din Codrul
Cosminului, i-a dat încă de pe atunci numele de Ştefan cel Mare.1
Prin vitejia şi geniul arătat în războaie, prin sacrificiile
excepţionale făcute pentru apărarea pământului ţării şi a
creştinătăţii, prin calităţile sale de bărbat de stat, care au consistat în
profunda cunoaştere a oamenilor şi împrejurărilor, prin voinţa de
fier, talentul diplomatic, puterea lui excepţională de muncă, energia
lui rară, iuţeala în acţiune şi imboldul dat culturii şi artei, el merită
să fie aşezat, cum a spus şi cronicarul Dlugosz, printre eroii şi
oamenii mari ai omenirii.[118]
5 mai, 1925.

1Stephanus iile magnus (Scrisoarea lui Sigismund către Petru Rareş din 3
februarie 1531 în Hurmuzaki, supl. II şi I, p. 22).
 BIBLIOGRAFIE

1. Acta expeditionum bellicalium palatinatus Calissiensis et

Posnanniensis in Valaclios et in Turcas anno 1497-1498,
Bobrzynski, Michal [ed.], Krakow, 1882 (Starodawne
prawa poiskiego pomniki, VII).
2. Akta grodzkie i ziemskie z czasôw Rzeczypospolitej
Polskiej z Archiwum tak zwanego bernardynskiego we
Lwowie...., tom. IX, Lwow, 1883.
3. Albert, Eugenio, Relazioni degli ambasciatori veneti al
senato, raccolte, annotate ed edita da...:, serie Hl-a
[Relazioni degli stati ottomani], voi. III, Firenze, 1855.
4. Analele mtene, în Scriptores renan Polonicanan, t. II,
Cracoviae, 1874, p. 302-315.
5. Analele venefiene în Arliivio storico venetiano, VII.
6. Angiolello, Giovanni Maria, v. Donado da Lezze Historia
Turchesca (1300-1514). Publicată, adnotată, împreună cu
introducere de I. Ursu, Bucureşti, 1909.
7. Annales Mellicenses în Monumenta Gennaniae Historica.
Scriptores IX.
8. Archivfiir Oesterreichische Geschichte, t. 49.
9. Archiv jilr Oesterreichische Geschichtsquellen, 1849.
10. Archiva istorică a României, ed. B. Petriceicu Hasdeu, I,
II.
11. Archivio storico italiano, t. VII, p. 1.
410 lo a n Ursii

12. Anastasiu, I. I., Cetatea Neamţ. Bătălia de la Branişte.

Două evenimente istorice petrecute în anii 1220-1497,
Galaţi, [1893].
13. Beldiceanu, Neculai, Inscripţia de la Bădăuţi [1481] în
Arhiva, VI (1895), nr. 9 şi 10, p. 475-478.
14. Bianu, Ioan, Stefanu celu Mare. Cîteva documente din
archivulu de stătu de la Milanu, în Columna lui Traian,
s.n., IV, (1883), nr. 1-2, p. 30-47.
15. Bogdan, Ioan, - Cronice inedite atingătoare de istoria
Românilor, adunate şi publicate cu traduceri şi
adnotaţiuni. I. Letopiseţul de la Bistriţa, 1359-1506. II.
Cronica serbomoldovenească de la Neamţ, 1325-1512. III.
Cronica moldo-polonă, de Nicolae Brzeski, 1359-1566.
(După textul original). IV. Cronica Ţării Moldovei şi a
Munteniei de Miron Costin, 1684. Cu o reproducere
fotolitografică a letopiseţului de la Bistriţa, Bucureşti,
1895. [Cronicile slavo-romîne din sec. XV-XVI publicate
de Ion Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P.P.
Panaitescu, Bucureşti, Edit. Academiei R.P.R., 1959].
- Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. I-II, Bucureşti,
1913; Voi. I: Hrisoave şi cărţi domneşti 1457-1492,
XLVI+518 p.; Voi. II: Hrisoave şi cărţi domneşti
1493-1503. Tractate, acte omagiale, solii, privilegii
comerciale, salv-conducte, scrisori 1457-1503,
XXI+611 p. (Comisia Istorică a României).
- Letopiseţul lui Azarie, Bucureşti, 1909, 159 p.+ 4 pl.
(Extras din AARMSI, s. II, t. XXXI).
- Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu
Braşovul şi Ţara Ungurească în sec. X V şi XVI. Texte
slave cu traduceri, adnotaţiuni istorice şi o introducere
 Ştefan ceI Mare 411

asupra diplomaticei vechi romîneşti, voi. 1 ,1413-1508,

Bucureşti, 1905.
- Vechile cronice moldoveneşti pînă la Urechia. Texte
slave cu studiu, traduceri şi note. Cu două facsimile,
Bucureşti, 1891.
- Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui.
Studiu critic. Cu cinci portrete, Bucureşti, 1896.
- Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare. Cu 6
planşe în fototipie, Bucureşti, 1913. (Extras din
Buletinul Comisiei Istorice a României, 1 ,1913).
- Documentul Râzenilor din 1484 şi organizarea
armatei moldovene in secolul XV, Bucureşti, 1908.
(Extras din AARMSI, s. II, t. XXV).
- Inscripţiile de la Cetatea Albă şi stăpânirea Moldovei
asupra ei, Cu 6 stampe, Bucureşti, 1908. (Extras din
AARMSI, s. II, t. XXX).
- Câteva observaţiuni asupra îndatoririlor militare ale
cnejilor şi boierilor moldoveni în secolii XIV şi XV,
Bucureşti, 1907. (Extras din AARMSI, s. II, t. XXIX).
- Evangheliile de la Humor şi Voroneţ din 1473 şi 1550,
Bucureşti, 1907. (Extras din AARMSI, s. П, t. XXIX).
- Documente moldoveneşti din sec. X V şi XVI în arhivai
Braşovului, în Convorbiri literare, XXXIX ( 1905), nr.
7-8, p. 752-776; nr. 9-10, p. 828-868.
- Doue steguri ale lui Ştefan cel Mare din muntele
Athos, în AAR, s. II, t. XXIV, (1901-1902). Partea
administrativă şi dezbaterile, p. 91-95 + 2 pl.
- Despre cnejii români, Bucureşti, 1903. (Extras din
AARMSI, s. П, t. XXVI).
412 lo a n U rsu

- Cinci documente istorice slavo-române din arhiva

curţii imperiale de la Viena, în AARMSI, s. II, t. XI, p.
29-62+4 pl.
- Contribuţii la istoria Moldovei între anii 1448-1458, în
AARMSI, s. n t. XXIX, p. 629-643.
16. Bonfinius, Antonius, Rerum Hungaricarum decades libri
XIV comprehensae ab origine gentis ad annum
MCCCCXCV, Lipsiae, 1771.
17. Brattuti,Vincenzo Ragusea v. Chronica deU'origine e
progressione della Casa Ottomana composta da Saidino
Turco, traduto da Vincenzo Brattuti Ragusea, Viena, 1649.
18. Breve Chronicon Daciae, în Quellen zur Geschichte der
Stadt Brassâ, voi. IV, Braşov, 1903, p. 1-10.
19. Burada, Teodor, T., O călătorie la Muntele Athos, în
RIAF, I (1883), voi. I, fasc. U, p. 389-408+ 1 pl.
- Biserica Sf. loan din Vaslui, în RIAF, I (1883), voi. I,
p. 418-420.
- Biserica Sf. Apostoli Petre şi Pavel din Huşi, a lui
Ştefan cel Mare, în RIAF, I (1883), voi. II, p. 191-192.
- Podul de Petră dis al lui Ştefan Vodă din judeţul
Vaslui, în RIAF, I (1883), voi. II, fasc. II, p. 428-430.
- Biserica Sf. Gheorghe din oraşul Hărlău, zidită de
Ştefan cel Mare, în RIAF, VI (1891), p. 134-143.
20. Cancel, P., Data epistoliei lui Uzun-Hasan către Ştefan cel
Mare şi misiunea lui Isak-beg. Parte din „Relaţiile lui
Ştefan cel Mare cu Roma, Veneţia şi Genua”, Bucureşti,
1912. (Seminarul de Istoria românilor, Universitatea
Bucureşti).
2 1 . Capidan, Th., Steagul lui Ştefan cel Mare, în Cele trei
Crişuri, II (1921), nr. 10, p. 306-309 + 1 pl.
 Ştefan cel Mare 413

22. Cegăneanu, Sp. P., Din odoarele bisericeşti ale Muzeului

Naţional, în BCMI, III (1910), p. 1-10.
23. Chalcocondylas, Laonicus, Historiarum libri decern. Ex
recognitione Immanuelis Bekkeri, Bonnae, 1843. (Corpus
Scriptorum Historiae Byzantinae).
24. Chiriac, N. D., Ctitoriile lui Ştefan cel Mare domnul
Moldovei (1457-1504), Câmpulung-Muscel, 1924.
25. Codrescu, Th., Uricariul cuprinzătoriu de hrisoave,
anaforale şi alte acte..., voi. XVIII, Iaşi, 1892. (Publicatu
ca suplimentu giumalului Zimbru).
26. Columna lui Troian, 1876 şi 1883.
27. Conduratu, Grigore, C., Michael Beheims Gedicht iiber
den Woiwoden Wlad II. Drakul. Mit historischen und
kritischen Erlăuterungen. Inaugural-Dissertation .... Bu­
cureşti, 1903.
28. Crivetz, Teodor, Bătălia de la Racova din ianuar 1475.
(Cu o hartă anexă), Bucureşti, 1912.
29. Cromer, Martin, De origine et rebus gestis Polonomm libri
XXX,...,Basilea, 1568.
30. Dalia Santa, Giuseppe, Di Calimaco Esperiente (Filippo
Buonaccorsi) in Polonia e di una sua proposta alia
repubblica di Venezia nel 1495, în Nuovo Archivio Veneto,
n.s., LI (1913), 1, p. 134-161.
31. Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna. Cu două
apendice. Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1905.
32. Densuşianu, Nicolae, Războaiele lui Ştefan cel Mare după
istoricii poloni Dlugoss şi Cromer, în RIAF, VIU (1902),
p. 170-207.
33. Die Danziger Chronik vom Pfajfenkriege, în Scriptores re-
rum Prussicarum. Die Geschichtsquellen der Preussischen
414 loan Visu

Voizeit bis zum Untergang cler Ordensherrschaft, vol. IV,

Leipzig, 1870, p. 676-689.
34. Dhigosz, Ioannes, Historiae Polonicae libri XII, T.I-II,
Lipsiae, 1711-1712.
35. Dobrescu, Nicolae, Contribufiuni la istoria bisericii
române în secolul XV-lea. Publicat întâi în Convorbiri
literare, Bucureşti, 1907.
36. D'Ohson, Mouradgea, Tableau général de l'Empire
Othoman.... t.VII, Paris, 1824.
37. Drăghiceanu, Virgil, Mormintele din biserica Precista
Bacău, în BCMI, IV (1911), p. 152-159.
3 8 . Esarcu, Constantin, Ştefană cellă Mare. Documente
descoperite în Archivele Veneţiei ( Cu o prefaţă de B. P.
Haşdeă), Bucureşti, 1874.
- O relaţiune contimpurană inedită despre Ştefan cel
Mare 1476 din biblioteca Marciană din Veneţia, în
Columna lui Traian, VII (1876), p. 376-380. [Relatarea
lui Baldassar de Piscia].
3 9 . Fesller, Ignaz, Aurelius, Mathias Conduits Kônig der
U ngam ,, Bd. Il Breslau, 1794.
40. Fesller, Klein, Ernst, Geschichte von Ungam, Bd. II: Die
Zeit der Kônige von Matthias I, bis Maximilian 1457-1576,
Leipzig, 1875.
4 L Fimhaber, Friedrich, Die Verschwôrung der Siebenbiirger
gegen K. Matthias Coiyinus von Ungam im Jahre 1467, în
Notizenblatt. Beilage zum Archiv fü r Kunde
ôsterreichischer Geschichtsquellen, II (1852), nr. 13, p.
193-199.
42. Fischer, Eduard, Kozjnin, ein Beitrag zur Geschichte des
polnisch-moldavischen Konflictes im Jahre 1497 (Mit
 Ştefan cel Mare 415.

einer Kartenskizze), Cernăuţi, 1903. (Extras din Jalirbuch

des Bukovinaer Landesmuseums, X, 1902).
- Wehrkraft der Moldau, Cem. 1908.
- Bătălia din Codrii Cozminului. Războiul dintre Ştefan
cel Mare şi regele polon Ioan Albert în anul 1497...,
trad. de I. Strişca, Bucureşti, 1904.
43. Fraknoi, Vilmos, A Hunyadiak és a Jagellâk kora (1440-
1520), Budapest, 1896. (A magyar nemzet tôrténete, voi.
IV).
- Mâtyăs Kirâly levelei. Külügyi Osztâly, vol. I-II, Buda­
pesta, 1893, 1895, Vol. I (1458-1479)·, vol. H (1480-
1490).
44. Galland, Antoine, Suite de l'Histoire Ottomane écrite par
Saaded-Din- Mehmed Hassan, plus connu chez les Turcs
sous le nom de Cogia Efendi...(Mss. Bibliothèque
Nationale, Paris, fonds franc, no. 6074).
4 5 . Gelcich, Jozsef, Diplonmtarium reiationum reipublicae
Ragusanae cum regno Hungariae, Budapest, 1887.
46. Ghibănescu, Gheorghe, Surete şi Izyoade,vol. I, Iaşi, 1906.
- Ispisoace şi Zapise (Documente slavo-române), vol. I,
p. 1 :1400-1600, Iaşi, 1906; vol. V, p.I, Iaşi, 1921.
- Din domnia lui Ştefan cel Mare. I Data înscăunării. II.
Marii boeri ai lui Ştefan. HI. Caracteristica domniei
marelui voevod. IV. Reflexii, în Arhiva, XV (1904), nr.
5-6, p. 197-225.
- Ştefan cel Mare. Personalitatea lui religioasă, extras
din Viitorul, Iaşi, 1904.
- Dorohoiul. Studii şi documente, Iaşi, 1924.
- Opt urice slavone (1459-1502), Iaşi, 1904.
47. Giustiniani, Agostino, Annali dei Genova, 1537.
416 loan Ursii

48. Hammer, Joseph von, Histoire de l'Empire Ottoman, trad.

Doehez, 1.1, Paris, 1844.
49. Hasdeu, B. P., Ionu Vodă cellu Cumplitu: aventurele,
domnia, resbellele, moartea lui; rollulu seu în istoria
universală şi în vieţa poporului românu (1572-1574),
Bucureşti, 1865.
50. Huber, Alfons, Geschichte Osterreichs, Bd. III, Gotha,
1888.
5 1 . Hurmuzaki, Documente privitore la istoria românilor
culese de Eudoxiu de Hurmuzaki. Publicate sub auspiciile
Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ale
Academiei Române, t. II, p. 1: 1451-1575. Cu portretul lui
lacob Heraclid Despot Voevod, ed. I. Slavici, Bucureşti,
1891.
- Documente privitâre la istoria românilor 1451-1510, t.
II, p.2, Culese, adnotate şi publicate de Nic. Den-
suşianu. Cu unu apendice de documente slavone
însoţite de traduceri latine 1451-1517, Bucureşti,
1891.
- Documente privitore la istoria românilor 1510-1530, t.
II, p.3, Culese, adnotate şi publicate de Nic. Densu-
şianu, Bucureşti, 1892.
- Documente privitore la istoria românilor culese de
Eudoxiu de Hurmuzaki. Publicate sub auspiciile
Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ale
Academiei Române, voi. VIII: 1376-1650, Bucureşti,
1894.
- Documente privitore la istoria românilor, voi. XV,p.l:
Acte şi scrisori din archivele oraşelor ardelene
(Bistriţa, Braşov, Sibiu) publicate după copiile
 Ştefan cel Mare 417

Academiei Române de N. Iorga...,p. I: 1358-1600,

Bucureşti., 1911.
52. Ienicerul sârb Ia Dethier-Hopf, t. IV, şi Archiva istorică.
53. Iorga N.. Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor
adunate din depozitele de manuscrise ale apusului, vol. III,
Bucureşti, 1897.
- Geschichte des Osmanischen Reiches nach den
Quellen dargestellt, Zweiter Bând (bis 1538), Gotha,
1909.
- Geschichte des Rumănischen Volkes in Rahmen seiner
Staatsbildungen, Erster Bând (bis zur Mitte des 16.
Jahrhunderte), Gotha, 1905.
- Istoria armatei româneşti, vol. I, Văleni de Munte-
Bucureşti, 1910.
- Istoria lui Ştefan cel Mare povestită neamului
românesc, Bucureşti, 1904.
- Inscripţii din bisericile României. Adunate, adnotate şi
publicate ife...[vol.I], fasc. I-II, Bucureşti, 1905-1907;
vol. II, Bucureşti, 1908. (Studii şi documente cu privire
la istoria românilor, XV).
- L'Art populaire en Roumanie, son caractère, ses
rapports et sa origine, Paris, 1923.
- Lucruri nouă despre Vlad Ţepeş, în Convorbiri
Literare, XXXV (1901), nr. 2, p. 149-161.
- Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe, Bucureşti,
1899.
- Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor,
vol. III Fragmente de cronici şi ştiri despre cro­
nicari,..., Bucureşti, 1901; vol. XVI, Bucureşti, 1909.
418 loan Ursu

[Acte din Florenţa privitoare la epoca lui Ştefan cel

Mare, p. 111-123].
- Veneţia în Marea Neagră. III: Originea legăturilor cu
Ştefan cel Mare şi mediul politic al dezvoltării lor.
Bucureşti, 1914. (Extras din AARMSI, s. II, t.
XXXVIII).
- Contribuţii la istoria bisericii noastre. I. Despre mă­
năstirea Neamţului. II. Bălineşti, Bucureşti, 1912.
(Extras din AARMSI, s. II, t. XXXIV).
- „Unchiul" lui Ştefan cel Mare, în RI, V (1919), nr.
11-12, p. 367-370.
- Ştefan cel Mare şi Mănăstirea Neamţului, în BCMI, III
(1910), nr.3(fasc. 11), p. 97-106.
- Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Mitropolia
Ardealului, Bucureşti, 1904. (Extras din AARMSI, s.
II, t. XXVII).
- Relaţiile comerciale ale ţerilor noastre cu Lembergul.
Regeşte şi documente din arhivele oraşului Lemberg,
partea I., Bucureşti, 1900.
- G. Balş, Histoire de l'art roumain ancien, Paris, 1922.
54. Istrati, C. I., Biserica şi podul din Borzesci precum şi o
ochire relativă la bisericile zidite de Ştefan cel Mare, în
AARMSI, s. II, t. XXVI, p. 261-336 + 28 pl.
- Despre Cetatea Hotinului, în AAR, s. II, t. XXXIV,
Memoriile Secţiei Ştiinţifice, 1911-1912, p. 385-394.
55. Jablonowski Aleksander, Sprawy wolosltie za Jagiellonow,
Akta i listy. Wydal i szkicem historycznym poprzedzil,
Warszawa, 1878. (Zrodla dziejowe, tom X).
56. Katona, Stephanus, Historia critica Regum Hungariae....,
t. 14.
 Ştefan cel Mare 419

57. Kazinczy, Gabor, Mătyâs Kirâly, Pest, 1863.

58. Komorowo, Johannes de, Tractatus cronicae fratrum
minorum observancie a tempore Constanciensis concilii et
specialiter de provincia Poloniae, editat de Heinrich
Zeissberg, în Archiv fiir osterreichische Geschichte, XLIX,
(1872), nr. 2, p. 299-425.
59. Kozak, Eugen, A., Die Inschrifien aus der Bukovina.
Epigraphische Beitrăge zur Quellenkande der Landes-und
Kirchengeschichte, I. Teii: Steininschrifien. Mit 27
Textillustrationen, Wien, 1903.
60. Lapedatu, Alexandru, Vlad-vodă Călugărul 1482-1496.
Monografie istorică, Bucureşti, 1903.
- Portretele ctitoriceşti de la Sf. Nicolae-Domnesc din
Iaşi. în BCMI, V (1912), fasc. 19, p. 130-132.
- Gravuri şi vederi de la Cetatea Albă, în BCMI, VI
(1913), p. 57-66.
- Cetatea Sorocii. Notiţă istorică descriptivă, în BCMI,
VII (1914), p. 85-96.
- O biserică a lui Ştefan cel Mare în Ţara Românească,
în BCMI, III (1910), fasc. 11, p. 107-109.
- Inscripţiile bisericii din Bălineşti, în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, IV (1911), fasc.
16, p. 212-218.'
61. Legrand, Emile, Deux vies de Jacques Basilicos, Seigneur
de Samos, Marquis de Paros, Comte palatin et Prince de
Moldavie, Paris, 1889.1

1 î n e d iţia d in 1925 stu d iu l Biserica logofătului Tăutul din Bălineşti e s te

a trib u it lu i A le x . L a p e d a tu . în re a lita te el a p a rţin e lui N . G h ic a -B u d e ş ti ş i a a p ă r u t
în B C M I .I V (1 9 1 1 ), p . 2 0 0 -2 1 1 .
420 loan Ursu

62. Leunclavius, Ioannes, Annales Sultanorum Othnianidarum

a Turds sua lingua scnpiz'.... Frankfurt, 1638.
- Neuwe Chronica Tuerckischer Nation von Tuerchen
...,1638.
6 3 . Lewicki, Anatol, Krol Jan Olbracht o klesce bukowihskiej
r. 1497, în Kwartalnik Historyczny, VII (1893), fasc. 1, p.
1-15.
- Codex epistolaris saeculi decimi quinti, t. I-III,
Cracoviae, 1891.
64. Lezze, Donado, da Historia turchesca (1300-1514),
publicată, adnotată, împreună cu introducere de I. Ursu,
Bucureşti, 1909.
65. Longinescu, S.G., Istoria dreptului românesc din vremile
cele mai vechi şi până azi, Bucureşti, 1908. (Extras din
Revista Cursurilor de la Doctoratul în Drept).
- Pravila lui Alexandru cel Bun, Bucureşti, 1923, 40 p.
(Extras din Curierul judiciar, nr. 14 şi urm. din 1923).
66. Malipiero, Domenico, Annali veneti, în Archivio storico
italiano, VII, parte prima (1843), p. 1-586, parte seconda
(1844), p. 589-720.
67. Măzăreanu, Bartolomeu [Măzăreanul Vartolomeiu),
Domnia lui Ştefan cel Mare şi cea a lui Ştefan Tomşa, ed.
de Sim. FI. Marian, Suceava, 1904.
68. Melchisedec, Episcopul, [Melchisedek, Melhisedec],
Notiţe istorice şi archeologice adunate de pe la 48
monăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti, 1885.
- Două urice inedite de la Marele Ştefan, în RIAF, I
(1883), voi. I, fasc. II, p. 369-377.
 Ştefan cel Mare 421

- Inscripţiunea de la monastirea Războieni judeţulu

Neamţului, comentată de..., Bucureşti, 1885. (Extras
din AAR, s. II, t. VII, secţ. II, Memorii şi notiţe).
- Chronica Romanului şi a Episcopiei de Romanu.
Compusă dupre documente naţionali române şi
streine, editeşi inedite. P.I-II, Bucureşti, 1874-1875.
- Chronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire.
Despre documentele episcopiei şi alte monumente ale
ferei, Bucureşti, 1869.
- Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti, manuscrise vechi
ce se află la biblioteca Sântei Mănăstiri Neamţului,
precum şi cuprinderea lor şi de însemnările istorice ce
se găsesc în ele, în RIAF, 1884, voi. II, fasc. I, p. 129 -
143.
69. Meteş, Ştefan, Relaţiile comerciale ale Ţării Româneşti cu
Ardealul până în veacul alXVIII-lea, Sighişoara, 1920.
70. Miechow, Matthias de, Chronicae Polonorum, în
Scriptores rerum Polonicarum, t. II, Cracoviae, 1874, p.
257-285.
71. Miletici-Agura, Sbomik, IX.
72. Minea, Ilie, Din trecutul stăpânirii româneşti asupra
Ardealului. Pierderea Amlaşului şi Făgăraşului, Bucureşti,
1914. (Extras din Convorbiri literare, XLVIII).
73. Mironescu, Vladimir, Mănăstirile şi bisericile întemeiate
de Ştefan cel Mare Voevod, domn al Ţării Moldovei (1457-
1504), cercetate şi rânduite în mod cronologic, Cernăuţi,
1908.
74. Monumenta historica Slavorum Meridionalium, n,
Belgrad, 1882, ed. Macusev (Glasnik s. I I 14-15).
ă2l loan Ursii

75. Monumenta Hungariae Historica. Diplomacziai Emlekek

(Acta extera) I-IV.
76. Monumenta medii aevi historica res gestas Poloniae
illustrantia, I, III, VII, IX, X, XII, XV, XVII.
77. Monumenta spectania historiam Slavomm Meridionalium,
t. 22, Agram, 1891.
7 8 . Motogna, Victor, Articole şi documente - Contribuţii la
istoria românilor din v. XIII - XVI, Cluj, 1923,59 p.
- Stăpânirea lui Ştefan cel Mare asupra Ciceului, în RI,
VIII (1922), nr. 7-9, p. 128-136 [Cu o notă de N. Iorga,
p. 136-137].
- Un notar necunoscut al lui Ştefan cel Mare (magistrul
Anthonius de Thaucz, Episcop de Bacău), în RI, VIII
(1922), nr. 10-12, p. 197- 198.
79. Naker, Liborius, Tagebuch iiber den Kriegszug des
Hochmeisters Joltann v. Triefen gegen die Tiirken im Jahre
1497, în Scriptores rerum Prussicarum, voi. V.
8 0 . Navagiero Andrea, Storia della repubblica veneziana, în
Muratori, Rerum Italicarum Scriptores, XXIII, Mediolani,
1733, p. 919-1216.
8 1 . Neşri Mehmed, v. J. Thury, Tordk tortenetirâk, t.I,
Budapest, 1893, p. 29-72.
82. Nether, Gustav, Ştefan cel Mare (după Karamsin), în
Arhiva, XV (1904), nr. 5-6, p. 226-231.
83. Nicolaescu, St., Documente slavo - române cu privire la
relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec.
X V şi XVI. Privilegii comerciale, scrisori domneşti şi
particulare din archivele Sibiului, Braşovului şi Bistriţei
din Transilvania. Texte originale însoţite de traduceri şi
adnotaţiuni istorice, Bucureşti, 1905.
 Ştefan cel Mare 423

84. Nistor I., Die Moldauischen Anspriiche auf Pokutien. Mit

einer Kartenskizze, Wien, 1910. (Aus dem Archiv fur
Oesterreichische Geschichte, 101, Bd. I Halite, Separat
abgedruckt).
- Die auswărtigen Handelsbeziehungen der Moldau im
XIV., XV. und XVI Jahrhundert. Nach Quellen
dargestellt, Gotha, 1911.
- Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des
16. Jahrhunderts. Nach. den Quellen dargestellt,
Cernăuţi, 1912.
- Das moldauische Zollwesen im 15. und 16.
Jahrhundert, Leipzig, 1912, p. 235 - 282 (Sonderabzug
aus Jahrbuch fur Gesetzgebung, Verwaltung und
Volkswirtschaft im Deutschen Reiche, XXXVI).
85. Odobescu, Alexandru, Inscripţiunea lui Ştefan cel Mare de
la Curţile Domnesci din Hârlău, în RIAF, I (1882), voi. I,
fasc. I, p. 178 - 180.
86. Onciul, Dimitrie, Din istoria României, Bucureşti, 1908.
- Geschichte der Bukovina vor der Vereinigung mit
Osterreich, Wien, 1899.
- Din trecutul Bucovinei. (Conferinţă ţinută la 26 aprilie
1915 în Ateneul Român). Bucureşti, 1915. (Extras din
Convorbiri literare, XLIX, 1915, nr. 6,7-8).
87. Orghidan, N.,Ce spun cronicarii streini desprte Ştefan cel
Mare, Craiova, 1915, 116 p. (Biblioteca Cosînzeana, nr.
24- 25,26).
88. Panaitescu, P. P., Iarăşi „unchiul" lui Ştefan-cel-Mare, în
RI, VIII (1922), nr. 1-3, p. 45 - 47
- Ştiri veneţiene contemporane asupra bătăliei de la
Baia, în RI, VIII (1922), nr. 1 - 3, p. 47 - 50.
424 loan Ursu

89. Papadopol-Calimah, Alexandra, Sofia Paleolog nepdta

împăratului Constantin XII Paleolog şi Domniţa Olena
fiica domnului Moldovei Ştefan-cel-Mare, 1472 - 1509,
Bucureşti, 1895. (Extras din AARMSI, s. II, t. XVII).
90. Papiu Ilarian, Alexandru, Tesauru de monumente istorice
pentru România atâtu din vechiu tipărite cătu şi manu­
scripte cea mai mare parte străine adunate publicate cu
prefaţiuni şi note illustrate, t. III, Bucureşti, 1864.
91. Pârvan.Vasile, Relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Ungaria, în
Convorbiri literare, XXXI X (1905), p. 869-927, 1009-
1080.
92. Popescu, Orest, Câteva documente moldovene editate,
Cernăuţi, 1896.
93. Popovici, loan, N., [edit.] Chronique de Gligorie Ureache,
Bucureşti, 1911.
94. Pray, Georgius, Annales region Hungariae ab anno Christi
CMXCVII ad annum MDLXIV deducti. P. IV, Vindobonae,
1767‘.
95. Puiul, loan, Ctitoria lui Bogdan cel Bătrân. (Anuarul
liceului de fete din Rădăuţi. Cernăuţi, 1924).
96. Ranzanus Petrus [Ransano, Petro, Petrus Ransanus], Epi­
tomes rerum hungaricarum, la Schwandtner, Scriptores
rerwn hungaricarum veteres ac genuini, voi. I, Vin­
dobonae, 1746, p. 322-412.
97. Rădulescu, Aridrei, Luptele lui Ştefan cel Mare cu turcii în
anii 1475-1476. Lucrare făcută în 1904 în Seminarul de
istoria romînă..., Bucureşti, 1908.
98. Rewa, Petrus de, De sacrae coronae regni Ungariae ...
commentarius, la Schwandtner, Scriptores rerum hunga-
ricarum veteres ac genuini..., voi. n, Vindobonae, 1746, p.
416-485.
 Ştefan cel Mare 425

99. Romstorfer, K. A., Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul

propriilor cercetări Jacute între 1895 şi 1904. Publicată în
româneşte cu o notă istorică de Alex. Lapedatu, Bucureşti,
1913.
- Schloss Neamfu und einige Klosteranlagen in seiner
Umgebung. Im historischen Theile ergănzl von J.
Fleisch. Mit 3 Lichtdrucktafeln, 2 Plantafeln und 13
Textfiguren, Cernăuţi, 1899. (Sonderabdruck aus dem
VII. Jahrbuche 1899 des Buk. Landesmuseums).
100. Rosetti, Radu , încercări critice asupra războaielor din
anii 1475 şi 1476 dintre Ştefan cel Mare şi Turci,
Bucureşti, 1914.
- Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, t. I: De la
origină până la 1834, Bucureşti, 1907.
- Despre originea şi transformările clasei stăpînitoare
din Moldova, Bucureşti, 1906. (Extras din AARMSI, s.
II, t. XXIX).
101. Sa'adeddin Mehmed Hodja-efendi, Chronica deU'origine
e progressione della Casa Ottomana composta da
Saidino Turco, traduto da Vincenzo Brattuti Ragusea,
Viena, 1649 (v. Galland şi Thury).
102. Sagredo, Giovanni, Memorie isloriche de monarchi
otlomani, Veneţia, 1673.
103. Sansovino, Francesco, DelThistoria universale dell'ori-
gine et imperio de Turciţi, libri tre...., Veneţia, 1564.
104. Sanuto, Marino, I diarii, voi. I-VI, Veneţia, 1879-1881.
105. Schmidt, Wilhelm, Suczawa's historische Denk-
wiirdigkeiten von der ersten historischen Kenntnis, bis
zur Verbindung der Bukowina mit Osterreich. Ein Stiick
Stadte-Chronik und moldauischer Geschichte, Czer-
nowitz, 1876.
426 lo a n U rsu

106. Scriptores rerum hungaricarum, ed. G. J. Schwandtner,

I-in, Viena, 1766.
107. Scriptores rerum Polonicarum, t. II.
108. Scriptores rerum Prussicarum, t. IV, V.
109. Strişca I. Căp., v. Fischer, Eduard, Bătălia din Codrii
Cozminului...trad. de...
110. Szekely okleveltăr, ed. Szabo Kâroly, III, {1270-1571),
Cluj, 1890, II + 368 p.
111. Tanoviceanu, I., Documentele lui Ştefan cel Mare de
loan Bogdan ( 2 voi. Bucureşti, 1913), Bibliografie de...,
în Curierul judiciar, XXIII (1914), nr. 5, p. 33-38.
112. Teleki, Jozsef, A Hunyadiak kora Magyarorszăgon, t.
XI, Pesta.
113. Thalldczy, Lajos şi Âldâsy, Antal, Magyarorszăg
mellektartomănyainak okleveltăra, voi. II , A Magyar­
orszăg es Szerbia kozti dsszekdttetesek okleveltăra 1198
- 1526, Budapesta, 1907. (Monumenta Hungariae
Historica, XXXIII).
114. Thuroczi J„ [Ioannes de Thurocz], Cronica Hun-
garorum, ab origine gentis, inserta simul Chronica
Joannis Archidiaconi de Kikullew..., la Schwandtner,
Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuini...,
voi. I, Vindobonae, 1746, p. 39 - 291.
115. Thury, J., Tordk tortenetirâk, t.I-II, Budapest, 1893.
116. Tomasich, Ioannes, Chronicon breve regni Croatiae, în
Arhiv za poviestniku jogoslavensku, IX (1868), p. 3-34.
117. Tubero, Ludovicus, [Tuberon, L.], Commentariorum de
rebus, quae temporibus eius in illa Europae parte, quam
Pannonii et Turcae eorumque finitimi incolunt, gestae
sunt, libri undecim, Francofurti, 1603.
 Ştefan cel Mare 427

118. Ulberti Folietae, Historiae Genoviensum libri. XII.

(Genova, 1585).
119. Ulianickij, V. A., Materialy dlja istorii vzaimnyh
ostnosenij Roşii, Pol’ski, Moldavii, i Turcii v XTV-XV1
vv, Moskva, 1887.
120. Ursu, Ioan, Historia Turchesca (1300-1514). Publicată,
adnotată, împreună cu o introducere de..., Bucureşti,
1909.
- Relaţiunile Moldovei cu Polonia până la mârtea lui
Ştefan cel Mare, Piatra-Neamţ, 1900.
- Bătălia de pe Câmpul Panii (1479). Extras....
Bucureşti, 1913.
- Die auswărtige Politik des Peter Rareş, Fiirst von
Moldau (1527 - 1538), Wien, 1908. (Zur Geschichte
der Ost - Europăischen Staaten).
- Ştefan cel Mare şi Turcii, Bucureşti, 1914.
- Personalitatea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1921.
121. Veress, Andreas, Acta et epistole relationum Trans-
ylvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Valachia.
Collegit et edidit... voi. I, 1468 - 1540 (Facsimilibus 5
illustratum), Budapest, 1914. (Fontes rerum Trans-
ylvanicarum, Erdelyi Târtânelmi Forrăsok, t. IV).
122. Vigna, Amedeo, Codice diplomatico delle colonie tauro-
liguri durante la signoria dell’ufficio di S. Giorgio
(1453-1457), voi. I-III, Genova, 1871-1879 (Estratti dai
volumi VI-VIII degli Atti della societă Ligure di storia
patria).
123. Wapowski, Bemard, Chronicorum Bernardii Vapovii
partem posteriorem 1480-1535, în Scriptores rerum
Polonicarum, t. II, Cracoviae, 1874, p. 1-256.
428 lo a n U rsu

124. Weinreich, Gaspar, Danziger Chronik, în Scriptores

renun Prussicarum. Die Geschichtsquellen der
Preussischen Vorzeit bis zum Untergang der
Ordensherrschaft, voi. IV, Leipzig, p. 725-800.
125. Wickenhauser, Franz Adolf, Die Urkunden des Klosters
Moldovitza, Wien, 1862.
- Geschichte der Kloster Woronetz und Putna, I.
Băndchen, Czemowitz, 1886, 214 p. (Molda oder
Beitrăge zur Geschichte der Moldau und Bukowina,
Bd.. ffl).
- Geschichte des Bistwns Radautz und des Klosters
Gross-Skit, Czemowitz, 1890, 192 p. (Molda oder
Beitrăge zur Geschichte der Moldau und Bukowina,
Bd.. IV).
126. Xenopol, A.D., Istoria Românilor din Dacia Traiană,
ed.H, voi. IV: Epoca lui Ştefan cel Mare 1457-1546,
Bucureşti, 1914,368 p. cu il.
127. Zrodla dziejowe, X.
 ABREVIERI
AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice
AG = Arhiva Genealogică
AIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie “A.D.Xenopol”, Iaşi
AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj
AIIX = Anuarul Institutului de Istorie “A.D.Xenopol”, Iaşi
AMM = Acta Moldaviae Meridionalis
AUB = Analele Universităţii Bucureşti
BAR = Biblioteca Academiei Române
BBRF = Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg
BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice
BOR = Biserica Ortodoxă Română
BSt = Balkan Studies
CI = Cercetări Istorice
CL = Convorbiri Literare
DIR = Documente privind Istoria Românilor
DRH = Documenta Romaniae Historica
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
NEH = Nouvelles Études d’Histoire
RA = Revista Arhivelor
REI = Revue des Études Islamiques
RER = Revue des Éludes Roumaines
RESEE = Revue des Études Sud-Est Européennes
RHSEE = Revue Historique du Sud-Est Européen
R dl = Revista de Istorie
RI = Revista Istorică
RIAF = Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie
RIR = Revista Istorică Română
RRH = Revue Roumain d’Histoire
Rsl = Romanoslavica
SCIA = Studii şi Cercetări de Istoria Artei
SCIV = Studii şi Cercetări de Istorie Veche
SCILF = Studii şi Cercetări de Istorie Literară şi Folclor
SCŞI = Studii şi Cercetări Ştiinţifice, laşi
SMIM = Studii şi Materiale de Istorie Medie
SM MIM = Studii şi Materiale de Muzeografie şi Istorie Militară
 Adnotări şi întregiri

1. Filiaţia şi data naşterii lui Ştefan voievod au fost cercetate de

Leon Şimanschi, O cumpănă a copilăriei lui Ştefan cel Mare:
Reuseni, 15 octombrie 1451 şi idem. Formarea personalităţii
lui Ştefan cel Mare, studii reeditate recent în Ştefan cel Mare şi
Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Sfânta mănăstire Putna,
2003, p. 42-66 şi 32-41. Studiile demonstrează cu probabilitate
naşterea viitorului principe în intervalul 1437-1439, anul 1438
fiind socotit cel mai plauzibil. Dacă Borzeştii pot să nu fie
neapărat locul naşterii voievodului nu există temeiuri suficiente
pentru a nega acestui sat, situat în preajma unuia dintre marile
drumuri comerciale ale vremii, un rost în viaţa familiei
viitorului principe.
2. Numele mamei. Maria, înscris în hrisoave de la Ştefan cel
Mare, nu exclude pe acela de Oltea înscris în pomelnice sau
inscripţia de la Pobrata, primul fiind probabil acela din călu­
gărie. Despre familia mamei lui Ştefan voievod v. Constantin
Rezachevici, Un tetraevanghel necunoscut aparţinând familiei
dinspre mamă a lui Ştefan cel Mare, în SMIM, VIII, 1975, p.
163-182 şi în general ibidem, Enciclopedia Domnilor români,
vol. I, Bucureşti, 2001, p. 535-556.
3. Importanţa închiderii încă de la 1452 a Bosforului de către
Mehmed al II-lea prin sistemul de fortificaţii Anadoli şi Rumili
Hissar a fost subliniată în clasica monografie a lui Franz
Babinger, Mahomet II le Conquérant et son temps. 1432-1481.
La grande peur du monde au tournant de l ’histoire, Paris,
1954.
 Ştefan cel Mare 431

4. Valoarea capitală a Belgradului, Cetăţii Albe şi Chiliei

româneşti pentru dominarea Europei centro-orientale ar fi fost
remarcată de însuşi Mehmed al II-lea într-un discurs ce i se
atribuia de contemporanul ienicer sârb, {Constantin Mihailovic,
v. Călători străini despre ţările române, ed. Maria Holban, voi.
I, Bucureşti, 1968, p. 128; cf. şi Konstantin Mihailovic,
Memoirs o f a Janissary, ed. Benjamin Stolz, Svat Soucek, Ann
Arbour, 1975, p. 197.
5. Etapele expansiunii otomane în marea Neagră au fost cercetate
de Şerban Papacostea, Cajfa et la Moldavie face ă l ’expansion
ottomanef1453-1484),în Colocviul romăno-italian „Genovezii
la Marea Neagră ”, Bucureşti, 1977, p.131-153.
6. Pentru chestiunea suzeranităţii polone v. studiul esenţial al lui
Constantin Racoviţă, începuturile suzeranităţii polone asupra
Moldovei (1387-1432), în RIR, X, 1940, p.237-332 şi mai
recent Veniamin Ciobanu, Ţările române şi Polonia. Secolele
X1V-XVI, Bucureşti, 1985.
7. Dacă data primei victorii a lui Ştefan voievod asupra lui Petru
vodă Aron este în afara oricărei discuţii, primul act ştefanian
pare să fi fost dat încă în Ţara de Jos ocupată probabil de
tânărul pretendent încă din toamna anului 1456 (v. Documente
moldoveneşti de la Ştefan cel Mare, ed. Mihai Costăchescu,
Iaşi, 1933, p. 1-20).
8. împrejurările şi sensul înscăunării lui Ştefan voievod au făcut
obiectul cercetărilor lui Leon Şimanschi, Dumitru Agache,
înscăunarea lui Ştefan cel Mare: preliminarii şi consecinţe
(1450-1460) şi Constantin Rezachevici, A fost Ştefan cel Mare
„ales” domn în aprilie 1457? Un vechi „scenariu istoric”: de
la „tradiţia imaginară" la realitate, în Ştefan cel Mare şi
Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie, p. 292-315, 316-333.
9. Contextul încheierii tratatului a fost studiat de Leon Şimanschi,
Dumitru Agache, înscăunarea lui Ştefan cel Mare: preliminarii
432 lo a n U rsu

şi consecinţe (1450-1460), în Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-

2004, Portret în istorie, p. 292-315; cel din urmă autor a
identificat şi locul unde s-au finalizat negocierile (D. Agache,
O localitate regăsită: Overc[hel]ăuţi, în AIIAI, XXV1, 1988,
p. 499-506), satul Overcăuţi-Hotin, aparţinător familiei Movilă,
ceea ce putea însemna şi legătura timpurie a acestuia cu
principele.
10. Situaţia politică din stepele nord-pontice, de la frontiera
orientală a Moldovei lui Ştefan cel Mare şi până la marea
Caspică a făcut din partea românească obiectul monografiei lui
Alexandru I. Gonţa, Românii şi Hoarda de Aur (1241-1502),
München,1983. Precizări şi îndreptări a adus recent dl. Nagy
Pienaru într-un studiu încă nepublicat.
11. Originile chestiunii Chiliei şi legătura domeniului acesteia cu
vechiul culoar angevin au fost cercetate de S. Iosipescu,
Vrancea, Putna şi Basarabia-contribuţii la evoluţia frontierei
sudice a Moldovei în secolele XIV-XV, în închinare lui Petre Ş.
Năsturel, Brăila, 2003, p.205-224 ; pentru statutul politic al
cetăţii în prima jumătate a veacului al XV-lea v. Ştefan
Andreescu, Une ville disputée: Kilia pendant la première
moitié du XVe siècle, în RRH, 24, 3 (1995), p. 217-230.
12. Vestitul istoric polon Jan Dhigosz sau cu numele latinizat
Joannes Dlugossius (1414-1480) a fost canonic la arhiepiscopia
Cracoviei şi apoi episcop de Lwow/Lemberg.
13. O nouă ediţie A. Corbea, Cu privire la corespondenţa lui Vlad
Ţepeş cu Matei Corvin, în AIIAI, XVII, 1980, p. 669-680; v. şi
Dan Sluşanschi, Dunărea de Jos şi campania lui Vlad Ţepeş
din iarna 1461-1462 (precizări fdologice), în RA, LXII, voi.
X LV n, 4 (1985), p. 434-437.
14. Scrisoarea a fost inclusă în opera papei Pius al II-lea, Aeneas
Sylvius, Comentarii, ed. 1614, p. 296-297 şi de aici reprodusă
de Nicolae Iorga, ale cărui ultime concluzii în chestiunea
 Ştefan cel Mare 433

scrisorii se află în N. Iorga, Istoria Românilor, ed. II, voi. IV,

Cavalerii, Bucureşti, 1996, p. 101.
15. Despre statutul internaţional al Chiliei şi complexitatea
raporturilor dintre Ţara Românească, Ungaria şi Moldova,
Polonia în legătură cu această cetate v. Leon Şimanschi,
Dumitru Agache, Un deceniu de ostilitate moldo-ungară,
1460-1469. în Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004, Portret în
istorie, p. 338-345.
16. V. ibidem, p. 344.
17. Afirmaţia lui Jan Dlugosz privitoare la situaţia Chiliei în
sistemul dominaţiei otomane este concludent: „iar Chilia, cu
cetate cu tot, aşezată pe malul Dunării, apărată prin natură,
poziţie şi întărituri, numită de greci Lycostomos, pe care Radul
[cel Frumos, principele Ţării Româneşti - n. S.I.] o ocupase cu
uşurinţă după ce alungă pe unguri, o ţinea pentru turci” (Ce
spun cronicarii streini despre Ştefan cel Mare, traduceri de N.
Orghidan, Craiova, 1915, p. 8, reprodus în Ştefan cel Mare şi
Sfânt. 1504-2004. Portret în cronică, Sfânta Mănăstire Putna,
2004, p. 158).
18. Cele trei stări ale voievodatului transilvan erau nobilii, saşii şi
secuii; nobilimea nu era formată numai din unguri ci şi din
români-preponderenţi dar, în general, nobili mici -, din saşi şi
secui.
19. Pentru amploarea şi semnificaţia mişcării transilvane de la
1467 v. studiul esenţial al lui Konrad G. Giindisch, Partici­
parea saşilor la răzvrătirea din anul 1467 a transilvănenilor
împotriva lui Matei Corvin, în „Studia Universitatis Babeş-
Bolyai”, seria Historia, XVII, 2 (1972), p. 1-30.
20. Compoziţia oştilor principatelor române în evul mediu a făcut
obiectul cercetării monografice a lui Nicolae Stoicescu, Curteni
şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române, Bucureşti,
1968, unde este mult nuanţată afirmaţia lui I. Ursu.
434 lo a n U rsu

21. Chestiunea a fost discutată de Manole Neagoe, Puterea

militară a Moldovei în a doua jumătate a secolului al XV-lea,
în SMMIM, II-III, 1969-1970, p. 62-75 şi idem, Efectivele
oştilor româneşti în secolul XIV - prima jumătate a secolului
XVI, în SMMIM, IX, 1976, p. 32-46. Cât priveşte desfăşurarea
campaniei o nouă sursă de prim ordin a fost publicată de P. P.
Panaitescu, Contribuţii la istoria lui Ştefan cel Mare, în
AARMSI, s.HI, t. XV, 1934; cf. N. Iorga, La lettre d ’ Etienne
le Graiul, prince de Moldavie, sur la bataille de Baia (1467), în
RHSEE, XI, 7-9 (1934), p. 251-253.
22. V. pe temeiul unui nou izvor Şerban Papacostea, Un épisode de
la rivalité polono-hongroise au XVe siècle: la campagne de
Mathias Corvin en Moldavie (1461), à la lumière d ’une source
inédite, în RRH, VEI, 6 (1969), p. 967-979.
23. Desfăşurarea campaniei a făcut obiectul mai multor studii
dintre care mai recent Ioan-Aurel Pop, Valoarea mărturiilor
documentare despre expediţia întreprinsă de regele Matei
Coivin în 1467 în Moldova, în Rdl, XXXIV, 1 (1981), p. 131-
139.
24. Scopurile pentru care regele Matia aducea cu sine în campania
din Moldova doi pretendenţi au fost discutate de S. Iosipescu,
Contribuţii la istoria Moldovei lui Ştefan cel Mare,. în
AIE,XXIX,1992,p.54.Textul lui Antonio Bonfini (Bonfmius)
este ceva mai puţin explicit asupra topografiei fortificaţiilor de
la Roman (v. Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004. Portret în
cronică, p. 208).
25. Pentru evoluţia cetăţii de lemn a oraşului şi a celei de piatră de
pe malul Şiretului v. Mircea D. Matei, Lucian Chiţescu,
Probleme istorice în legătură cu fortificaţia muşatină şi cu
aşezarea orăşenească de la Roman, în SMMIM, 1 ,1968.
26. Târgul Trotuş a făcut obiectul cercetărilor arheologice şi
istorice ale lui Alexandru Artimon, Civilizaţia medievală
 Ştefan cel Mare 435

urbană din secolele XIV-XVII (Bacău, Tg. Trotuş, Adjud), Iaşi,

1998.
27. împrejurările deosebit de complicate ale anilor 1466-1469,
marcată de o serioasă criză internă a domniei lui Ştefan
voievod au fost reconstituite de Leon Şimanschi, Dumitru
Agache, Un deceniu de ostilitate moldo-ungară, 1460-1469, în
loc. cit., p. 355-366.
28. Caracterizarea mai nuanţată a domniei şi politicii lui Radu vodă
cel Frumos la Nicolae Stoicescu,Vlad Ţepeş, Bucureşti,1976, p.
137-148 şi Ştefan Andreescu, Vlad Ţepeş. Dracula, Bucureşti,
1998, p. 141-165.
29. O contribuţie de o excepţională acribie diplomatică şi de
geografie istorică avea să aducă în această chestiune Mihai
Costăchescu, Arderea Târgului de Floci şi a lalomiţei, în
1470. Un fapt necunoscut din luptele lui Ştefan cel Mare cu
muntenii, Iaşi, 1935; v. şi rezultatele cercetărilor arheologice de
la Oraşul de Floci ale lui Lucian Chiţescu şi colaboratorii.
30. Pentru localizarea Socilor v. Constantin C. Giurescu, Despre
lupta de la Soci, în SMIM, IV, 1960, p. 423-431.
31. Este vorba de o scrisoare a lui Radu vodă cel Frumos către
braşoveni, unde se plânge de favorizarea de către ei a domnului
Moldovei.
32. Expediţia otomană marchează începutul conflictului militar
deschis între Moldova şi Imperiul otoman. Pentru însemnătatea
momentului v. Ştefan S. Gorovei, 1473 - un an cheie al
domniei lui Ştefan cel Mare, în Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-
2004. Portret în istorie, p. 388-393.
33. Privind circumstanţele morţii lui Radu vodă cel Frumos în
Transilvania anului 1475 v. C. Stoide, Legăturile dintre
Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al
XV-lea, în SCSI, VII, 1 (1956), p. 59-73.

i
436 lo a n U rsu

34. Stabilirea unor raporturi de vasalitate ale scaunelor secuieşti

faţă de domnia lui Ştefan cel Mare s-a datorat presiunii şi
expediţiilor militare moldovene, câtă vreme în relaţiile cu
Braşovul şi Ţara Bârsei interesele comerciale au fost
hotărâtoare. Ansamblul raporturilor politice ale Moldovei cu
voievodatul Transilvaniei au fost studiate de Ion Sabău,
Relaţiile politice dintre Moldova şi Transilvania în vremea lui
Ştefan cel Mare, în Studii cu privire la Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1956, p. 219-241 şi Ioan-Aurel Pop, Relaţiile între
Transilvania şi Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare, în
AMN, XXXI2, 1994, p. 11-21.
35. Treptata evoluţie a domniei Iui Ştefan voievod spre legătura cu
Ungaria regelui Matia a făcut obiectul studiului lui Leon
Şimanschi, Dumitru Agache, Moldova între anii 1469 şi 1473:
program de guvernare şi conjuncturi politice, în Ştefan ce!
Mare şi Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie, p. 367-387.
36. Semnificaţia „imperială” a legăturii dinastice între domnul
Moldovei şi principatul de Teodoro-Mangup a fost descifrată
de Dumitru Năstase, Ştefan cel Mare împărat, în Ştefan cel
Mare şi Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie, p. 568-609.
37. Cercetările arheologice la cetatea „de pământ” de Ia Bârlad au
fost întreprinse de Institutul de Arheologie din Bucureşti şi
Muzeul Militar Central (v. Mircea D. Matei, Săpăturile de
salvare din cetatea de pământ de la Bârlad, în .Materiale
arheologice”, V, 1959, p. 645-653 şi idem, Lucian Chiţescu, în
„Dacia” n.s., VII, 1963, p. 43'9-465).
38. Scrisoarea lui Buda publicată de Nicolae Iorga a fost comentată
chiar de acesta într-o expunere mai circumstanţiată a atitu­
dinilor şi evenimentelor în Istoria Românilor, ed. П-а, voi. V,
p. 130-131.
39. Compararea cu o poartă a creştinătăţii a principatului românesc
est-carpatic, revenită de mai multe ori în corespondenţa
 Ştefan cel Mare 437

ştefaniană se înscrie ideologiei politice româneşti a războiului

de cruciată (v. S. Iosipescu, Viziunea românească asupra
războiului de cruciată - sfârşitul secolului al XlV-lea —
începutul secolului al XVI-lea, în Studii de istorie şi teorie
militară, Bucureşti, 1980, p. 19-41).
40. Raporturile de pe urmă dintre Caffa şi Moldova au fost
cercetate de Ştefan Andreescu, Cu privire la ultima fază a
raporturilor dintre Moldova şi Genova, în AIIAI, XIX, 1982,
p. 201-218.
4 1 .0 primă privire de ansamblu a relaţiilor Moldovei cu
Mangupul la Virginia Vasiliu, Sur la Segnorie de „Theodoro”
en Crimée au XVe siecle, en „Mélanges de 1’ Ecole roumaine
en France”, 7, 1929, p. 299-366. Mai nou au fost întreprinse
cercetări arheologice la Mangup, v. A. G. Gerzen, A. V.
Shrokotina, în „Materiali po Arheologhii, Istorii i Etnografii
Tavrii”, (Simferopol), X, 2003, p. 172-181,562-589.
42. Despre încadrarea Mangupului în marea politică a mării Negre
promovată de Ştefan cel Mare, v. S. Iosipescu, Ştefan cel Mare
- coordonate de strategie pontică şi Ştefan Andreescu, Politica
pontică a Moldovei: Ştefan cel Mare şi castelul Illice, în RI, s.
n.,VIII, 7-8(1996), p. 511-512.
43. Episodul nu a fost confirmat de cercetările ulterioare.
44. Conivenţa polono-otomană provenită din interesul comun al
funcţionării marilor drumuri comerciale asiatico-europene a
fost demonstrată de Şerban Papacostea, începuturile politicii
comerciale a Ţării Româneşti şi Moldovei (sec. XIV-XVI).
Drum şi stat, în SMIM, X, 1983, p. 9-55 şi idem, Relaţiile
internaţionale în răsăritul şi sud-estul Europei în sec. XIV-XVI,
în Rdl, 5 (1981), p. 899-918.
45. V. Ştefan Andreescu, Cu privire la ultima fază a raporturilor
dintre Moldova şi Genova, în AIIAI, XIX, 1982, p. 210-227.
438 . lo a n U rsii

46. în general cifrele oferite de izvoare pentru efectivele

combatanţilor, mai ales medievale, trebuie supuse cauţiunii,
făcându-se diferenţa între potenţialul sau chiar forţele ridicate
la luptă şi mărimea oştirilor efectiv participante la campanie.
47. O analiză diferită a deciziei angajării bătăliei la Al. Gh. Savu,
Ştefan cel Mare. Campanii, Bucureşti, 1982.
48. Pentru boierii mari dregători ai lui Ştefan cel Mare v. Nicolae
Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Româ­
nească şi Moldova, Bucureşti, 1971.
49. Constatările arheologice referitoare la distrugerile otomane de
la Suceava la Mircea D. Matei, Emil Emandi, Cetatea de scaun
şi curtea domnească din Suceava, Bucureşti, 1988.
50. O altă reconstituire a desfăşurării acestei etape a campaniei, a
mişcării forţelor otomane, muntene şi ungaro-transilvane la
generalul R. Rosetti, Istoria artei militare a românilor până la
mijlocul veacului al XVII-lea, Bucureşti, 1947, p. 240-243.
51. Restabilirea autorităţii domneşti şi efectele imediate ale re­
tragerii otomane, pe temeiul unei analize a raportului trimisului
veneţian Gerardo la N. Iorga, Veneţia în Marea Neagră. III.
Originea legăturilor cu Ştefan cel Mare şi mediul politic al
dezvoltării lor, în Studii asupra evului mediu românesc, ed.
Şerban Papacostea, Bucureşti, 1984, p. 230-296.
52. Pentru misiunea lui Ţamblac la Veneţia v. N. Iorga, op. cit., în
loc. cit.
53. Data morţii lui Vlad vodă Ţepeş, „Drăculea” după cum îşi
spunea chiar el, este nesigură, oricum înainte de 1 februar 1477
când se aflase şi la Veneţia despre pieirea sa (Ştefan An-
dreescu, Vlad Ţepeş. Dracula, p. 174).
54. Despre ideologia politică şi realizarea legăturii dintre cele două
principate româneşti din afara lanţului carpatic v. studiul lui
Leon Şimanschi, Ştefan cel Mare - domn al Moldovei şi Ţării
 Ştefan cel Mare . 439.

Româneşti, în $e/ân ce/ Mare ş/ Sy®ji. 1504-2004. Portret în

istorie, p. 434-438.
55. Perioada care a urmat, anii 1479-1480 când şi Veneţia fusese
obligată să încheie pacea cu.. Poarta au fost marcaţi de
reintrarea, pentru scurt timp - până la moartea sultanului
Mehmed al II-lea - a Moldovei în Casa păcii otomane (v.
Aurel Deçei, tratatul de pace - Sulhnâme - încheiat între
sultanul Mehmed al II-lea şi Ştefan cel Mare la 1479, în idem,
Relaţii romăno-orientale, Bucureşti, 1978, p. 118-139).
56. în ţinutul Bacăului lângă Răcăciuni (Documenta Romaniae
Historica. A. Moldova, vol. II, ed. Leon Şimanschi, Georgeta
Ignat şi Dumitru Agache, Bucureşti, 1976, p. 365-367).
57. Este vorba de binecunoscuta luptă pentru succesiunea lui
Mehmed al II-lea între fiii săi Baiazid şi Djem (v. Aurel Decei,
Istoria Imperiului otoman până la 1656, Bucureşti, 1978,
p. 135-136).
58. Pentru incerta localizare a acesteia v. Constantin C. Giurescu,
Probleme controversate în istoriografia română, Bucureşti,
1977, p. 169-171; mai recent S. Iosipescu, Vrancea, Putna şi
Basarabia - contribuţii la evoluţia frontierei sudice a Moldovei
în secolele XIV-XV, în închinare lui Petre Ş. Năsturel la 80 de
ani, Brăila, 2003.
59. întreaga campanie a fost reconstituită pe temeiul unor noi
izvoare otomane de Nicoară Beldiceanu, La campagne
ottomane de 1484, ses préparatifs militaires et sa chronologie,
în „Revue des Etudes Roumains”, Paris, V-VI, 1960, p. 61-80
şi idem, La conquête des cités marchandes de Kilia et de
Cetatea Albă par Bayezid II, în „Siidost-Forschungen”, XXIII,
1964, p. 36-90.
60. V. Andrei Antalffy, Două documente din Biblioteca egipteană
de la Cairo despre cucerirea Chiliei şi Cetăţii Albe în 1484, în
RI, XX, 1-2 (1934), p. 33-42.
440 lo a n U rsu

61. Recent o cercetare specială a fost consacrată psihologiei

principelui Moldovei în anul crucial 1484 (v. Maria-Magdalena
Székely, Ştefan S. Gorovei, „Semne şi minuni" pentru Ştefan
voievod. Note de mentalitate medievală, în Ştefan cel Mare şi
Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie, p. 67-85).
62. Pentru Moldova pontică otomană v. Nicoară Beldiceanu, Jean-
Louis Bracqué-Grammont, Matei Cazacu, Recherches sur Ies
ottomans et la Moldavie ponto-danubienne entre 1484 et 1520,
în „Bulletin of the School of Oriental and African Studies”,
London, XXV, 1 (1982).
63. Este semnificativ că printre lucrările sale de început Nicolae
Iorga a consacrat o monografie, solidă până în ziua de astazi
cetăţilor pontice ale Moldovei (v. N. Iorga, Studii istorice
asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899).
64. Pentru evoluţia raporturilor moldo-polone în acei ani, v. Şerban
Papacostea, La guerre ajournée: les rélations polono-moldaves
en 1473. Réflexions en imrge d ’un texte de Filippo
Buonaccorsi-Callimachus, în RRH, XI, 1 (1972), p. 3-21,
idem, De la Colomeea la Codrul Cosminului. Poziţia inter­
naţională a Moldovei la sfârşitul secolului al XV-lea, în Rsl,
XVII, 1970, p. 525-553.
65. V. Nicoară Beldiceanu, Jean-Louis Bracqué-Grammont, Matei
Cazacu, op. cit.
66. Pentru interpretarea întregului ceremonial v. Victor Eskenasy,
Omagiul lui Ştefan cel Mare de la Colomeea. Note pe
nuirginea unui ceremonial medieval, în AIIAI, XX, 1983.
67. Declaraţia trebuie pusă însă în legătură cu scopurile afişate ale
campaniei regelui Jan Olbracht şi oştirii sale în Moldova la
1497.
68. Sensurile luptei de la Cătlăbuga se desprind din cercetarea
specială a lui Nicoară Beldiceanu, Jean-Louis Bracqué-
Grammont, Matei Cazacu, op. cit. supra.
 Ştefan cel Mare 441

69. Revenirea moldavă în casa otomană a păcii a făcut obiectul

unei minuţioase cercetări a lui Ştefan S. Gorovei, Moldova în
„Casa Păcii". Pe marginea izvoarelor privind primul secol de
relaţii moldo-otomane, în AIIAI, XVIII, 1981.
70. Izvorul sugerează, oricum, încheierea păcii după septembrie
1486.
71. Situaţia feudelor transilvane ale domnului Moldovei a fost
cercetată de Radu Constantinescu, Moldova şi Transilvania în
vremea lui Petru Rareş. Relaţii politice şi militare (1527-1546),
Bucureşti, 1978, p. 5-22.
72. Noile cercetări întemeiate pe izvoare dintre cele mai diverse, şi
otomane, conchid în a plasa încheierea păcii în 1486 (v. Ştefan
Gorovei, Autour de la paie moldo-turque de 1489, în RRH,
XIII, 3 (1974), p. 535-544; Nagy Pienaru, Tratatul de pace
moldo-otoman (1486), în voi. Naţional şi universal în istoria
românilor. Profesorului Şerban Papacostea, Bucureşti, 1991,
p. 264-303.
73. Pentru evoluţia tributului Moldovei şi cuantumul tributului v.
succesivele realizări ale istoriografiei din ultima jumătate de
veac: Mihai Berza, Haraciul Moldovei şi Ţării Româneşti în
sec. XV-X1X în SMIM, II, 1957, p. 8-9; Mihail Guboglu, Le
tribut payé par les Principautés Roumaines à la Porte jusqu 'au
debut du XVI-e siècle d ’après les sources turques, în REI,
XXXVII, 1969, fasc. 1, p. 49-80; S. Iosipescu, Contribuţii la
istoria Moldovei lui Ştefan cel Mare, în AIII, XXIX, 1992, p.
57-60.
74. Pentru aceste legături v. Ilie Minea, Ştefan cel Mare şi
împăratul Maximilian 1, în CI, V-VII, 1929-1931, p. 341-360 şi
pe temeiul unor noi surse Ştefana Simionescu, Legăturile
dintre Ştefan cel Mare şi Maximilian I de Habsburg în lumina
unui nou izvor, în Rdl, XXVIII, 1975, nr. 1, p. 91-98 şi idem,
Ştiri noi despre relaţiile diplomatice dintre Ştefan cel Mare şi
442 lo a n U rsii

Maximilian I de Habsburg, în Rdl, XXXIII, 1980, nr. 10, p.

1981-1986.
75. întreaga evoluţie a raporturilor moldo-polone până la dez­
nodământul din 1497 au fost cercetate de Şerban Papacostea,
De la Colomeea la Codrul Cosminului. Poziţia internaţională
a Moldovei la sfârşitul secolului al XV-lea, în Rsl, XVII, 1970,
p. 525-553, în Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004, Portret în
istorie, p. 459-496.
76. Congresul de la Levocca (aprilie 1494) venea să facă şi bilanţul
conflictului dintre Polonia şi Lituania pe de o parte şi coaliţia
moscovito-tătară căreia i se alăturase şi Moldova (v. Alexandru
V. Boldur, Politica externă a lui Ştefan cel Mare intr-o lumină
nouă, în „Studii şi cercetări”, XVIII, Iaşi, 1943).
77. Pentru raportul dintre declaraţii şi fapte cât şi în legătură cu
diplomaţia preventivă a lui Ştefan cel Mare în anii 1494-1497
v. Şerban Papacostea, op. cit, în loc. cit, p. 480-486.
78. Pentru itinerariul campaniei polone v. C. Rezachevici, Dan
Căpăţână, Campania lui Ştefan cel Mare din 1497 împotriva lui
Ioan Albert, în File de istorie militară a poporului român.
Bucureşti, III, 1975, p. 38-52 şi critica lui Gheorghe Duzin-
chievici, Războiul moldo-polon din 1497. Critica izvoarelor, în
SMIM. VIII, 1975, p. 9-61.
79. Cetatea Nouă de la Roman ca şi oraşul prin poziţia sa erau
locul obişnuit de instalare a taberei de instrucţie („beleagul")
sau locul de concentrare al oastei Moldovei.
80. V. Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004, Portret în cronică, p.
173.
81. Pentru Bartolomeu Dragffy de Beltiug v. schiţa genealogică a
Iui S. Iosipescu, Drăgoşeştii, în „Arhiva genealogică”, Iaşi,
I(VI), 1-2 (1994), p. 27-34.
82. Asupra acestei chestiuni v. analiza pertinentă a lui Gh.
Duzinchievici (supra n. 78).
 Ştefan cel Mare 443

83. Letopiseţele plasează plecarea corpului expcdiţionar condus de

Bartolomeu Dragffy înainte de bătălia din Codrul Cosminului
(v. Cronicile slavo-române, p. 21,65).
84. V. Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004, Portret în cronică, p.
175.
85. Prevederea era imperios necesară de asigurarea funcţionării
marilor drumuri comerciale între Orient şi Occident, resta­
bilirea raporturilor Moldovei cu Poarta otomană fiind primul
pas necesar.
86. Sensul desfăşurării evenimentelor este întrucâtva diferit: sfâr­
şitul sec. XV este marcat de o sporită agresivitate otomană la
toate frontierele imperiului care culminează în 1499 cu
deschiderea teatrului de operaţiuni militare în Peloponez,
împotriva cetăţilor veneţiene Coron şi Modon (v. Donado da
Lezze. Historia Turcliesca. ed. I. Ursu, Bucureşti. 1909, p. 222-
231,240-262).
87. Ştirile singulare, nu se confirmă prin alte surse; totuşi ele pot să
se refere, eventual la acţiuni militare împotriva unor cetăţi
otomane de pe Dunărea maritimă.
88. Metoda de disuadare fusese folosită cu succes şi în anii 1484-
1486.
89. Pentru variaţiile cuantumului tributului v. lucrările citate la n.
73.
90. Menţiunea confuză a letopiseţelor a fost explicată de Ştefan S.
Gorovei, Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 69-71.
91. Pentru evoluţia posesiunilor moldave în Transilvania v. n. 71.
92. împrejurările par să fi fost mai complicate (v. Constantin
Cihodaru, Pretendenţi la tronul Moldovei între anii 1504-1538,
în AIIAI, XIV, 1977, p. 103-121). Ştefan cel Mare a înscăunat
el însuşi pe fiul său Bogdan voievod şi a impus prin acest gest
444 lo a n U rsu

de autoritate monarhia ereditară în Moldova pentru aproape

jumătate de secol.
93. De bună seamă nu trebuie trecute cu vederea momentele de
criză de-a lungul unei domnii de o lungime cu totul neobişnuită
în evul mediu şi premodern românesc.
94. Ştefan S. Gorovei, op. cit (n. 90), p. 67 socoate totuşi discu­
tabilă identitatea mamei acestui fiu al lui Ştefan cel Mare.
95. Să aibă această fonnă a numelui princiar semnificaţia renunţării
lui Ştefan cel Mare la viziunea politică a unei eventuale uniri
dinastice a celor două „Valahii”? Sau unnarea unor negocieri
cu Radu cel Mare? Conflictul dintre cele două domnii după
moartea lui Ştefan cel Mare ar putea fi un indiciu pentru
reluarea cercetărilor.
96. V. Nicolae Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Ţara
Românească şi Moldova, Bucureşti, 1971, sub voce.
97. Porecla datorată unui defect la un ochi nu l-a impresionat în
acelaşi fel pe N. Iorga care-şi intitula capitolul despre acest
principe „Un domn tânăr şi orb” (Istoria românilor, voi. V. p.
187-209).
98. Chestiunea relaţiilor bisericii Moldovei cu patriarhia sârbească
de Ohrida face obiectul unor noi cercetări datorate îndeosebi lui
Ştefan S. Gorovei.
99. Istoria şi evoluţia „Mitropoliei de Jos”, a Romanului a făcut
obiectul monografiei părintelui Scarlat Porcescu, Episcopia
Ronţăitului, Roman, 1984.
100. Coincidenţa cu anul „cheie” al domniei lui Ştefan cel Mare nu
pare a fi întâmplătoare. V. şi sugestiile studiului lui Dumitru
Năstase, Ştefan cel Mare împărat, în Ştefan cel Mare şi Sfânt.
1504-2004, Portret în istorie, p. 567-609.
101. Despre raporturile dintre dregătoriile civile şi militare ca şi
despre personalitatea vornicului Boldur v. Iancu I. Nistor,
 Ştefan cel Mare 445

Clasa boierească din Moldova şi privilegiile ei, în ARMSI,

seria III, tom. XXIV, 1943-1944, p. 511-550 şi N. Stoicescu,
Lista marilor dregători moldoveni (1384-1711), în AIIAI.
VIII, 1971, p. 401-425.
102. Evoluţia organizării statului, administraţia şi justiţia, au fost
cercetate mai puţin decât istoria politică; totuşi se pot utiliza
studiile lui Gh. Brătianu, Sfatul domnesc şi adunarea stărilor
în Principatele române, Evry, 1977; Constantin Cihodaru,
Sfatul domnesc şi sfatul de obşte în Moldova, Iaşi, 1964;
Dimitrie Ciurea. Organizarea administrativă a statului feudal
Moldova (sec. X1V-XVU1), în AIIAI, II, 1965, p. 143-235;
Valentin Georgescu, Organizarea judecătorească în Ţara
Românească şi Moldova (jumătatea secolului al XlV-lea -
sfârşitul secolului al XV-lea),\n SMIM, 1995, 13, p. 157-171
şi idem, Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul
secolului al XVlll-lea, Bucureşti, 1980; Iancu I. Nistor, Clasa
boierească din Moldova şi privilegiile ei, în în ARMSI, seria
III, tom. XXIV, 1943-1944, p. 511-550; N. Stoicescu, Sfatul
domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova.
Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1968.’
103. Studiul de ansamblu Valeria Costăchel, P.P.Panaitescu, Viaţa
feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII),
Bucureşti, 1957, p. 268-282 scris într-o etapă dogmatică a
istoriografiei române este depăşit, v. Liviu Burlec, Con­
sideraţii asupra originii veciniei în Moldova, în AIIAI, XXHI,
1986, 2, p. 823-834; C. Cihodaru, Câteva constatări în
legătură cu proprietatea feudală şi situaţia ţărănimii din
Moldova în a doua jumătate a sec. al XV-lea, în SCŞI, XII,
1961, nr. 1, p. 31-66 şi idem, Forme de proprietate feudală în
Moldova, în SCŞI, seria III, VI, 1955, nr. 3-4, p. 1-30;
Dimitrie Ciurea, Noi contribuţii la istoricul oraşului Baia, în
SCŞA, VI, 1955, nr. 3-4, p. 31-50; C.C.Giurescu, Târguri sau
oraşe şi cetăţi moldovene din sec. al X-lea până la mijlocul
446 lo a n U rsu

sec. al XIV-lea, Bucureşti, 1967; Alexandru I. Gonţa, Studii de

istorie medievală, laşi, 1998; Nicolae Grigoraş, Robia în
Moldova (De la întemeierea statului până la mijlocul sec. al
XVlIl-lea), în AIIAI, IV, 1967, p. 31-79, V, 1968, p. 43-85;
Iancu I. Nistor, Handel und Wandel in der Moldau bis zum
Ende des 16 Jahrhunderts. Nach Quellen dargerstellt,
Cernăuţi, 1912; P.P.Panaitescu, Dreptul de strămutare al
ţăranilor în ţările române (până la mijlocul secolului al XVII-
lea), în SMIM, 1 ,1956, p. 57-122; A. Sava, Târguri, ocoale şi
vornici în Moldova, în „Buletinul ştiinţific al Academiei”,
secţiunea de ştiinţe istorice, filozofice şi economico-juridice,
Bucureşti, IV, 1952, nr. 1-2, p. 71-97; Ştefan Ştefanescu, D.
Mioc, Ţărănimea din Principatele Române în sec. XIV-XVI.
Privire sintetică, în SMIM, 1992, XI, p. 9-20.
104. Cercetări sistematice ulterioare se datorează generalului Radu
R. Rosetti, Istoria artei militare a românilor până la mijlocul
secolului al XVll-lea, Bucureşti, 1947; N. Stoicescu, Curteni
şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române, Bucureşti,
1968; o periodizare nemarxistă a evoluţiei la S. Iosipescu,
Victor Eskenasy, Schiţă a structurilor militare medievale din
ţările române, în „File din istoria militară a poporului român.
Studii”, voi. IV, Bucureşti, 1977, p. 38-62; v. şi Istoria
militară a poporului român, voi. II, 1986.
105. O privire de ansamblu la C.C.Giurescu, Târguri sau oraşe şi
cetăţi moldovene din sec. al X-lea până la mijlocul sec. al
XIV-lea, Bucureşti, 1967 şi Lucian Chiţescu, Fortificaţiile
Moldovei în secolele XIV-XVI, cetăţi voievodale şi fortificaţii
orăşeneşti, Bucureşti, 1972, idem, Cu privire la cetăţile
Moldovei din timpul lui Ştefan cel Mare, în Rdl, 1975, nr. 10,
p. 1533-1546.
106. V. îndeosebi lucrarea lui N. Stoicescu (n. 104).
 Ştefan cel Mare 447

107. Aprecierile principelui Dimitrie Cantemir sunt ceva mai

ponderate (v. Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldavicie, ed.
Gh. Guţu, Bucureşti, 1973, p. 308-315).
108. Viziunea de ansamblu asupra comerţului şi rolul său în creaţia
statală la Şerban Papacostea, Începuturile politicii comerciale
a Ţării Româneşti şi a Moldovei (sec. X1V-XV1). Drum şi stat,
în SMIM, X, 1983, p. 9-55; S. Iosipescu, Drumuri comerciale
în Europa centrală şi sud-estică şi însemnătatea lor politică,
în AIIAI, XIX, 1982, p. 265-285; Radu Manolescu, Comerţul
şi transportul produselor agrare la Dunărea de Jos şi pe
Marea Neagră în sec. XIII-XV, RJ, serie nouă, 1990, I, nr. 6,
p. 545-570 şi idem, Cu privire la problema patriciatului în
oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei (secolul al XV-lea -
prima jumătate a secolului al XVI-lea), „Cumidava. Muzeul
judeţean Braşov”, IV, 1970, p. 91-101; Ştefan Pascu, Relaţiile
economice dintre Moldova şi Transilvania în timpul lui Ştefan
cel Mare, în voi. Studii cu privire la Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1956, p. 203-217.
109. Pentru tipurile de monede emise de Ştefan cel Mare v.
Octavian Luchian, Moneda în România.
110.0 cercetare amănunţită la N. Stoicescu, Cum măsurau
strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României,
Bucureşti, 1971.
111. Monografii ştiinţifice privitoare la minorităţile etnice/ na­
ţionale în Moldova medievală lipsesc, studii parţiale mai
temeinice facându-se despre armeni (în „Ani. Anuar de
cultură armeană”, 1941-1943 sub conducerea entuziastului
savant Al. Dj. Siruni).
112. Pentru dreptul medieval în Moldova v. Valentin Al.
Georgescu, Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul
sec. al XVIII-lea, Bucureşti, 1980 şi idem, Organizarea
judecătorească în Ţara Românească şi Moldova (jumătatea
448 lo a n U rsit

sec. al XIV-lea - sfârşitul sec. al XV-lea), în SMIM, 1995, 13,

p. 157-171.
113. In general v. N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii
religioase a românilor, ed. II, Bucureşti, 1928-1930; Petre Ş.
Năsturel, Le mont Athos et les Roumains. Recherches sur
leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Roma, 1986.,
Victor Popa, Consideraţiuni critice cu privire la Mitropolia
Transilvaniei din sec. al XV-lea şi raporturile ei cu Moldova,
în MB, VIII, nr. 7-9, 1958, p. 387-436; Marius Porumb, Ioan
Aurel Pop, Biserica ortodoxă din Feleac, ctitoria lui Ştefan
cel Mare, Bucureşti, 1988.
114. V. Gheorghe Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, în BCMI,
XVIII, 1925, fasc. 43-46.
115. V. Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul
lui Ştefan cel Mare, ed. M. Berza, Bucureşti, 1958.
116. Un moment capital în cercetarea culturii acestei etape istorice
l-a constituit poligrafia Cultura moldovenească in timpul lui
Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1964. Contribuţiile de amănunt au
fost indexate în volumul Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-2004.
Bibliografie, Sfânta mănăstire Putna, 2004, p. 52-79.
117. Istoriografia chestiunii are ca puncte de reper cercetarea lui
Ştefan S. Gorovei, Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 58-72 şi
sinteza lui Constantin Rezachevici, Enciclopedia Domnilor
Români, I, Bucureşti, 2001.
118. Despre personalitatea lui Ştefan cel Mare puncte de vedere
înnoitoare au apărut în contribuţiile lui Dimitrie Ciurea, Ştefan
cel Mare - marele european, Ştefan S. Gorovei, Ştefan cel
Mare şi Dimitrie Năstase, Ştefan cel Mare împărat (v. Ştefan
cel Mare şi Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie, p. 559-566,
567-609).
 Postfaţă 9

Monografia Ştefan cel Mare. Domn al Moldovei de la 12

aprilie 1457 până la 2 iulie 1504, tipărită acum aproape 80 de ani
constituia împlinirea activităţii istoriografice a lui Ioan Ursu, trecut
pretimpuriu dintre cei vii chiar în anul apariţiei cărţii (1925)1.
Domnia şi personalitatea marelui domn constituise o
constantă a studiilor istoricului, ardelean ajuns profesor la Piatra
Neamţ şi covârşit, poate datorită personalităţii dascălului său,
bucovineanul Dimitrie Onciul şi prin tradiţia locului, de figura lui
Ştefan voievod. Astfel, profesorul de liceu nemţean va publica în
1900 la Piatra Relaţiunile Moldovei cu Polonia până la moartea lui
Ştefan cel Mare, urmată în 1913 de Bătălia de pe Câmpul Pâinii
(1479) şi la 1914 de Ştefan cel Mare şi turcii. între prima sa
publicaţie şi aceasta din urmă, evenimente hotărâtoare se
petrecuseră în viaţa şi cariera tânărului ardelean - specializarea în
străinătate la Berlin, Miinchen, Paris, Viena şi Veneţia, marcată de
doctoratul ţinut la Universitatea din Berlin.
Asupra spiritului foarte ardelean al lui Ioan Ursu o influenţă
decisivă par să fi avut în aceşti ani, mai întâi indirect prin Onciul,
apoi prin centrele universitare unde lucrase, şcolile istorice
germane, dominate de hiper-criticism. Orientarea se regăseşte
declarativ şi în prefaţa la Ştefan cel Mare. în reconstituirea istorică,
autorul acordă încrederea sa „absolută” doar analelor şi docu-

1 Pentru o analiză detaliată a vieţii şi operei sale vezi Ioana Ursu, Dumitru
Preda, B io g ra fia u n e i c o n ştiin ţe - Io a n U rsu, Cluj, 1987. O primă evaluare la
Sergiu Columbeanu, A c tiv ita te a isto rio g ra fic ă a lu i Io a n U rsu ş i lu p ta s a p e n tr u
u n ita te n a ţio n a lă , în Rdl, 11(1975).
450 lo a n Ursu

meritelor contemporane, respingând cu hotărâre cronicile târzii, sau

„scrise de cronicari din ţări depărtate”, admiţând totuşi mărturia lor
doar „dacă faptele ce le conţin sunt verificate de documente”.
Acest demers metodologic îl detennină să respingă dintru început
„cronica atribuită lui Ureche” şi care, fiind scrisă în secolul al
XVIII-lea este socotită „un izvor cu desăvârşire secundar”.
Aplicarea demersului metodologic anunţat, îndreptând o serie
întreagă de afirmaţii greşite, i se părea singura cale pentru a „putea
construi istoria noastră pe baze solide”. Era, în fond aici, o
reflectare a spiritului, a ceea ce Vasile Pârvan numise foarte nimerit
„triada critică” - Onciul - Iorga - Bogdan - de la Universitatea din
Bucureşti unde se formase Ia început (1894-1898) Ioan Ursu şi, nu
mai puţin, a tendinţelor şcolii istorice germane, frecventată de el în
anii 1903-1907.
Este important însă de semnalat, chiar de acum,
binecunoscuta distanţare treptată faţă de o viziune atât de tranşantă
a Iui Nicolae Iorga - până la a sa testamentară şi fermecătoare
formulă „aş fi vrut, din partea mea, să am mai mult talent «poetic»,
pentru a fi mai aproape de adevăr”1 - cât şi aceea, cu mult mai
puţin cunoscută a lui Dimitrie Onciul sesizabilă în cursurile sale
universitare de după 1905, rămase din nefericire inedite.
O altă latură a demersului istoriografie al lui Ioan Ursu este
de natură morală, el declarându-şi „convingerea că patriotismul
adevărat nu se dezvoltă decât prin cunoaşterea istoriei naţionale”.
Şi, sau cu precădere, în monografia Ştefan cel Mare istoricul face o
operă de asanare morală; resuscitarea spiritului de sacrificiu,
eroismul celor ce s-au jertfit pentru ţară şi lege, pentru ideal, fiind
singura cale de a „trezi fără de voie sentimentele nobile cari au
dispărut astăzi la o bună parte din compatrioţii noştri, copleşiţi de

1 Prefaţa la Is to r io to g ia um ană, în N.Iorga, G eneralităţi cu privire ia

s tu d iile is to r ic e , ed.
IV de Andrei Pippidi, Iaşi, 1999, p.343.
 Ştefan cel Mare 451

concepţia materialistă, care coboară pe om în rândul fiinţelor

conduse de instincte şi îl dezonorează”.
Atitudinea întru totul firească pentru un ardelean, activ
militant politic în Marele Război din 1916-1919 pentru reîntregirea
neamului şi, mai mult, ginerele generalului Eremia Grigorescu -
„eroul învingător de la Oituz şi Mărăşeşti” cum îl numea el însuşi,
şi memoriei căruia, de altfel, îi dedica monografia Ştefan cel Mare.

Cartea, fundamentală în opera lui Ioan Ursu, a fost scrisă

deopotrivă pentru studenţi şi specialişti cât şi pentru marele public
în anii de împlinire a idealului naţional sub care se formaseră de la
1848-1849 toate generaţiile de români, cu atât mai adânc perceput
de cei născuţi sub stăpânirea străină.
Este o lucrare pragmatică, mai ales de istorie politică,
divizată în câteva mari secţiuni care au dominat istoriografia
didactică referitoare la Ştefan cel Mare: ocuparea şi consolidarea
domniei; luptele cu turcii; luptele cu polonii; organizarea lăuntrică
a ţării şi înfăptuirile culturale din cei aproape cincizeci de ani de
cârmuire. într-o cadenţă rapidă se succed paragrafele de 1-10
pagini axate pe evenimente sau chestiuni; faptele, desfăşurarea
acţiunilor, negocierile, tratatele ca şi judecăţile de valoare ale
istoricului fiind abundent susţinute de ample citate din izvoare.
Asemeni magistrului său Dimitrie Onciul căruia, dealtfel îi
va şi urma - din nefericire pentru foarte scurt timp - la catedra de
Istoria Românilor de la Universitatea din Bucureşti, Ioan Ursu
verifică atent toate sursele, corectează datele diplomelor, res­
tabilind cronologia reală a evenimentelor.
452 lo a n Ursu

Lista surselor folosite pentru scrierea monografiei sale

este impresionantă; se înşiruie unele după altele culegerile de
izvoare diplomatice, epigrafice şi narative polone, rutene,
veneţiene, italiene în general, bizantine şi mediogreceşti, papale
şi ale ordinelor călugăreşti, prusiene, ungare, otomane, slave
meridionale.
La vremea când şi-a scris cartea Ioan Ursu putea
beneficia de fundamentala operă de editor critic a lui loan
Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare apărute în 1913 şi de
cronicile interne slavo-române reproduse şi traduse de acelaşi
ilustru slavist1. Tot Ioan Bogdan dăduse ediţii ale documentelor
moldovene şi muntene privitoare la relaţiile celor două
principate cu Bistriţa, Braşovul, Transilvania şi Ungaria12. încă
de la 1885 învăţatul episcop Melchisedec începuse adunarea
inscripţiilor din Moldova3, operă continuată dc profesorul
cemăuţean Eugen Kozak4 şi de Nicolae lorga5 odată cu
peregrinările şi cercetările sale prin ţară, începute sub impulsul
lui Alexandru Tzigara-Samurcaş.
O altă categorie de izvoare - monumentalistice am putea
spune - o constituiau studiile istorico-arheologice de istoria artei
şi a arhitecturii din Moldova, focalizate asupra domniei lui
Ştefan cel Mare, iniţiate de acelaşi episcop Melchisedec şi

1 lo a n B o g d a n , Cronice atingătoare d e istoria rom ânilor , B u cureşti,

1895.
2 Id e m , D o cu m en te privitoare la relaţiile Ţării R om âneşti cu B raşo\iil şi
cu Ţara U ngurească in sec. X V ş i X V I, B u cu reşti, 1905.
3 M e lc h is e d e c , N otiţe istorice ş i arheologice adunate d e p e la 48
m o n a stiri ş i b ise rici a n tice din M oldova, B u cu reşti, 1885.
4 E u g e n K o z a k , D ie Inschriften aus d er Bukowina. W ien , 1903.

5 N . Io rg a , In scrip ţii din bisericile Rom âniei, voi. I, II, B u cu reşti, 1905-
1908.
 Ştefan cel Mare 453

continuate de Theodor Burada1, Demetru Dan12, de priceputul

arhitect Kari Romstorfer3 şi Nicolae Iorga4. De la Alexandru Papiu-
Ilarian5 în ultimii ani ai domniei lui Cuza-vodă, continuând cu
Bogdan Petriceicu Hasdeu6 şi înaltul demnitar român de la Curtea
vieneză, Eudoxiu baron de Hurmuzaki iniţiatorul colecţiei
omonime7, documentele externe despre istoria românilor începuseră
a fi culese din publicaţiile şi depozitele de manuscrise sau arhivele
occidentale - mai întâi prusiene, austriace, franceze, italiene8 -
pentru ca la cumpăna secolelor XIX/XX informaţia istorică să fie
„revoluţionată” de inegalabilul, minunat caracterizat de George
Călinescu drept acela ce „a sorbit apa tuturor izvoarelor” - Nicolae
lorga9.

1Th. Burada, Biserica Sf. G heorglie din oraşul H ărlâu zidită de Ştefan cel
M arc, în R 1A F, V I, 1891. p. 134-143; id e m . Biserica Sf. A postol Petre ş i Pavel
din H uşi a lui Ştefan cel M are, în R IA F , I. 1883, p. 191-192; idem . Biserica Sf.
loan din Vaslui. în R IA F , I. 1883, p. 4 1 8 ^ 2 0 .
2 D . Dan, Cronica episcopiei d e R ădăuţi, V ien a, 1912; idem . M ănăstirea
ş i com una P um a, B u cu reşti. 1905; idem . Ctitoria hatm anului Luca Arbore, în
B C M I, X IX , 1926, p. 3 7 -4 6 .
3 K. R o m sto rfer, Cetatea Sucevei.că. A l. L apedatu, B ucureşti, 1913; id em ,
Scltloss N eam tzu tind einige Kloslcreinlagungcn in seiner Ubgebung, C ze m o w itz .
1899.
4 N. Iorga, Contribuia la istoria bisericii noastre. I. Despre m ănăstirea
Neamţului. II. Bălineşti, în A A R M S I, s. II, t. X X X IV , 1912, p. 4 5 3 -4 8 7 .
5 A l. P ap iu -Ilarian , Tesaunt de m onum ente istorice p entru R om ânia, t.1 -3 ,
B u cu reşti, 1864-1865.
6 B . P. H asd eu , A rchiva istorică a Rom âniei, t. I-III, B u cu reşti, 186 5 -1 8 6 7 .
7 H u rm u z a k i, D ocum ente privitoare la istoria rom ânilor, t. I-X X II,
B u cu reşti, 1876-1941.
8 C. E sa rc u , Ştefan cel M are. D ocu m en te d escoperite în arhivele Veneţiei,
B u cu reşti, 1874.
9 N. Io rg a, A cte ş i fra g m e n te cu p riv ire la istoria rom ânilor, v o i. I-III,
B u cu reşti, 1 8 9 5 -1 8 9 7 ; idem , Studii ş i d o cu m en te cu p riv ire la istoria ro m ânilor,
3 2 v o i.. B u cu reş ti, 1 9 01-1916.
454 lo a n Ursu

Graţie specializării sale în străinătate a fost rândul însuşi a

lui Ioan Ursu să îmbogăţească zestrea informaţiilor de prim ordin
referitoare la domnia lui Ştefan cel Mare. La Paris la vestita
Bibliothèque Nationale lucrase asupra unei surse de prim ordin
pentru domnia lui Ştefan cel Mare, manuscrisul Istoria Turchesca,
o istorie a Imperiului otoman de la 1300 până la 1514, pe care o
atribuise demnitarului veneţian Donado da Lezze (+1526) şi o va
publica la Bucureşti în 1909 sub auspiciile Academiei Române1.
Istoria, compozită, includea între altele şi memoriile lui Giovanni-
Maria Angiolello, vistierul sultanului Mehmed al II-lea, participant
şi cronicar al campaniei otomane din Moldova de la 1476.
Izbucnirea războiului din 1914 a stânjenit în mod
considerabil cercetarea istorică, astfel că până la anii elaborării
monografiei sale puţine izvoare s-au mai adăugat spre luminarea
vremurilor lui Ştefan cel Mare. Printre acestea se numărau un
mănunchi de ştiri veneţiene culese de Petre P. Panaitescu12 şi, firesc
în ţara reîntregită, câteva informaţii ardelene referitoare la
posesiunile domnului Moldovei în Transilvania, publicate de
harnicul profesor someşan Victor Motogna3 şi de părintele Ştefan
Meteş, noul director al arhivelor de Ia Cluj.
Pentru a fixa locul cărţii lui Ioan Ursu în cultura
românească este de bună seamă necesară reconstituirea peisajului
istoriografie şi, cu deosebire, ceea ce numim astăzi medievistica,
primului pătrar al veacului al XX-lea şi, cu precădere a
medievisticii consacrate domniei lui Ştefan cel Mare.

1 D onado da L e z z e, H istoria Turchesca. 1300-1514, e d . I. U rsu,

B u c u r e ş ti, 1910.

2 P .P .P a n a ite s c u , Ştiri veneţiene contem porane asupra bătăliei d e la Baia,

în R J, V III, 1 -3 (1 9 2 2 ), p . 4 7 -5 0 .
3 V ic to r M o to g n a , Contribuţii la istoria rom ânilor in veacul a l X lV -lea şi
a l X V -lea , în R I, X V III , 7 -9 (1 9 3 2 ), p . 2 4 1 -2 5 5 .
 Ştefan cel Mare 455

Or peisajul nu numai istoriografie, ci şi cel cultural în

general din Vechiul Regat al lui Carol I şi România Mare a regelui
Ferdinand I, era dominat de personalitatea „proteică” a lui Nicolae
Iorga (1871-1940), cu atât mai mult cu cât, prin dispariţia lui
Grigore Tocilescu (1850-1909), A. D. Xenopol (1847-1920) şi
înainte de vreme a membrilor marcanţi ai direcţiei critice - Ioan
Bogdan (1864-1919), Constantin Giurescu (1875-1918) şi a însuşi
iniţiatorului ei Dimitrie Onciul (1856-1923), el devenea şeful
necontestat al şcolii istorice româneşti. Aparte rămânea
întemeietorul arheologiei ştiinţifice româneşti Vasile Pârvan (1882-
1927), personalitate hieratică dar, paradoxal, cald şi venerat
îndrumător al tinerelor generaţii, menit însă unui apropiat sfârşit.
O nouă generaţie de istorici, născuţi la cumpăna secolelor
XIX/XX - între care Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), P.P.
Panailescu (1900-1967), C.C. Giurescu (1901-1977) - îşi făcuse
ucenicia intr-ale literelor dacă nu sub directa conducere a lui N.
Iorga - cazul lui G.I. Brătianu cu studii universitare franceze - dar
oricum sub seninul ilustrului savant. Va mai trebui să mai treacă un
deceniu după încheierea Marelui Război de Reîntregire pentru ca,
printr-o adevărată revoltă, noua generaţie să se emancipeze de sub
tutela „părintelui dominator”, emancipare marcată de apariţia noului
periodic „Revista Istorică Română”1 (1931).
în contextul imediat de după primul război mondial cazul
lui Ioan Ursu este deosebit de al celorlalţi. Ardelean şi apropiat ca
vârstă de Nicolae Iorga, devotat idealului naţional al unităţii
românilor apoi, după înfăptuirea acestuia, militant politic în Partidul
Poporului al generalului Alexandru Averescu, el a fost dintru început
absorbit de nevoile organizării regatului României Mari, în primul
rând a învăţământului universitar românesc din Cluj. Universitatea
Regele Ferdinand I a Daciei Superioare l-a avut profesor între 1919

1 Paul Cemovodeanu, Revista Istorică Rom ână, 1931-1947. Bibliografia

critică , Bucureşti, 1977.
 lo a n Ursu

şi 1923 după care, prin încetarea din viaţă a lui Dimitrie Onciul, a
urmat acestuia la catedra de istoria românilor din Bucureşti.
Disertaţia sa inaugurală la prestigioasa catedră bucureşteană,
Concepţia istorică. Caracterizarea şi împărţirea istoriei românilor
(Bucureşti, 1924) reprezenta pe de o parte, firesc, o declarată
continuitate cu metoda criticii izvoarelor propăvăduită de mentorul
său Dimitrie Onciul, iar pe de alta un explicabil eclectism faţă de
curentele istoriografiei contemporane1.
In toată această perioadă acţiunea sa a fost condusă de ideile
enunţate între altele în 1924 cu prilejul conferinţei 24 Ianuarie la
Teatrul Naţional: „Generaţia noastră este responsabilă pentru
consolidarea Unirii şi pentru direcţia şi pilda faţă de urmaşii noştri.
Ea nu şi-a îndeplinit încă menirea”12.
Era, în fond, şi credinţa lui Nicolae Iorga.
Transpusă învăţământului universitar istoric din Transilvania
de curând unită, concepţia lui Ioan Ursu despre rolul profesorului de
a răspândi cunoştinţele „în straturile cât mai largi ale neamului /.../,
căci numai prin cunoaşterea trecutului /.../ se face legătura cu
strămoşii şi se dezvoltă patriotismul” - avea să se materializeze în
întemeierea unei „Biblioteci istorice”, cu scopul de „a studia
temeinic istoria marilor noştri domni şi a aduce la cunoştinţa
publicului rezultatele cercetărilor mai noi sub o formă plăcută şi
uşoară”3. Rodul acestei strădanii a fost apariţia în noua colecţie a
monografiilor Petru Rareş. Domn al Moldovei de la 20 ianuarie
1527 până la 14 septembrie 1538 şi din februarie 1541 până la 3
septembrie 1546 (Bucureşti, 1923) şi Ştefan cel Mare. Domn al
Moldovei de la 12 aprilie 1457 până la 2 iulie 1504 (Bucureşti,
1925).

1 Alexandru Zub, Istorie ş i istorici in Rom ânia interbelică , Iaşi, 1989, p.

21. Ursu, D. Preda, op. cit, p. 220.

3 Ibidem, p. 226-227.
 Ştefan cel Mare 457

în literatura istorică română monografia lui Ioan Ursu

despre cel mai mare principe al Moldovei venea la mai bine de
două decenii de la apariţia cărţii lui N. lorga consacrată lui
Ştefan cel Mare.
împrejurările scrierii şi apariţiei atunci a Istoriei lui
Ştefan cel Mare pentru poporul român nu sunt lipsite de interes
spre a fi reamintite aici. Spiru Haret, ministrul Cultelor şi
Instrucţiunii Publice în guvernul liberal condus de Dimitrie A.
Sturdza, voise să dea comemorării a patru veacuri de la moartea
lui Ştefan cel Mare o aleasă cinstire; încă tânărului lorga, ce se
încercase şi într-o scriere comemorativă consacrată lui Mihai
Viteazul, cerându-i-se evocarea marelui domn al Moldovei,
menită a ajunge, într-o ediţie de mii de exemplare, până în cele
mai îndepărtate colţuri ale României. Carenţele documentării,
lorga fiind primul conştient de dificultate, au determinat cu
sprijinul aceluiaşi Haret. a unei culegeri de documente din anii
1457-1504, operă dusă la bun sfârşit însă abia în 1913, prin
migăloasa stăruinţă a slavistului Ioan Bogdan, sub egida
Academiei Române.
încă din luna mai 1904, în librării se afla Istoria lui
Ştefan ce! Mare povestită poporului românesc, răspândită
pretutindeni prin grija Casei şcoalelor. Comemorarea lui Ştefan
cel Mare, începută la Bucureşti la 2 iulie a fost marcată, după
cum povesteşte însuşi lorga, de momente înălţătoare: „deodată,
când se înălţau rugăciunile pentru pomenirea marelui domn, al
cărui nume ni rechema Bucovina, Ardealul chiar, am văzut,
adânc zguduiţi, cum pe acel lemn cu arhaice slove, se pleacă
genunchii bătrânului prim-ministru şi al moştenitorului de tron,
suflet în stare să simtă adânc în astfel de prilejuri”1. Ea a
continuat la Suceava în satul Straja într-o atmosferă de mare
însufleţire.

N. lorga, O viată de om. Aşa cum a fost, voi. II, Bucureşti, 1934, p. 48.
458 lo a n U rsu

Pentru Iorga, personalitate de prim rang a intelectualităţii

române, un suflet hipersensibil, toate se constituiau într-un
„moment de cutremurare a conştiinţei naţionale”1.
O notabilă diferenţă se poate constata, încă de la structura
lor, între monografia lui N. Iorga şi aceea a lui Ioan Ursu. Pentiu N.
Iorga domnia lui Ştefan cel Mare, desigur nucleul cărţii, este totuşi
socotită o etapă în devenirea istorică a poporului român, de la
constituirea principatelor medievale şi până la proclamarea
Regatului României la 1881. în consens cu filosofia sa istorică
formată mai ales în Germania, N. Iorga socotea momentul esenţial
pentru o cristalizare de opinie: „O conştiinţă nouă străbate întreg
poporul nostru şi de atunci ea se întăreşte necontenit. Şi această
conştiinţă, uimită de focul orbitor al lui Mihai Viteazul, cere sfaturi
de întemeiere înţeleaptă de la celălalt străbun, dc la Ştefan cel
Mare”12. Exemplului faptei lui Mihai Viteazul - unitatea ţărilor
române - comandament al viitorului, i se adăuga necesitatea unei
întocmiri organice, temeinice pentru care iată, istoria oferea
paradigma ştefaniană. Mai mult, în ultima parte a cărţii sale,
intitulată Amintirea lui Ştefan cel Mare, cercetează influenţa
personalităţii şi faptelor principelui asupra opiniei publice
româneşti. Şi deşi evocă serbarea de la mănăstirea Putna din 1871
şi îndemnul de atunci a lui A. D. Xenopol - „a nu ne înşela asupra
stării în care ne aflăm de a nu ne orbi noi înşine prin linguşiri şi
înălţări peste a ceea ce suntem în adevăr”3 - îndemn pe care îi
socotea îndreptăţit, totuşi viziunea sa rămânea înseninată de
speranţă.
La Ioan Ursu, istoric în România împlinită prin Marea
Unire, reconstituirea vieţii şi faptelor lui Ştefan cel Mare are mai

1N. Iorga, Pomenirea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1905.

2 N. Iorga, Ştefan cel Mare, p. 232.
3 Ibidem, p. 250.
 Ştefan cel Mare 459

ales o valoare compensatorie faţă de scăderile, evidente în primul

rând în plan moral ale prezentului. Şi pentru ca efectul comparaţiei
şi al recursului la trecutul eroic să fie cât mai concludente,
asperităţile, scăderile chiar ale acestuia se estompează, figura lui
Ştefan cel Marc apărând într-un nimb de inegalată strălucire.
Dar în pofida propensiunii moralizatoare, lesne de depistat
în turnura unora dintre încheierile istoricului, pretutindeni textul
rămâne solid prin reconstituirea atentă, documentată a faptelor.
Copioase extrase din materia izvoarelor abundă, aparatul ştiinţific
oferind restabilirea şi îndreptarea cronologiilor, elemente de critică
internă. O reţinere constantă faţă de ipoteze caracterizează de
asemeni scrisul lui Ioan Ursu, asupra căruia se imprimase definitiv
pecetea puternicei personalităţi a magistrului său, Dimitrie Onciul,
fidel reprezentant al şcolii hiper-critice vieneze.
Este instructiv de remarcat şi subliniat trăinicia metodei,
între altele aplicată chiar unei chestiuni istorice referitoare la
începutul domniei lui Ştefan voievod. Reconstituind evenimentele
care au dus la ocuparea tronului de către tânărul voievod venit cu
oastea din Ţara Românească, Ioan Ursu reproduce pasajul din
Letopiseţul Moldovei despre „marşul victorios şi fulgerător” care i-a
permis să înfrângă pe Pctiu vodă Aron la 12 aprilie 1457, într-o
mani, - ziua este restabilită de autor1 - în lupta de la Doljeşti şi apoi
în aceea de la Orbie (p. 12-13). Identificat de la început cu Orbie,
sat existent în judeţul Neamţ, locul luptei de-a doua se dovedea a fi
situat cu totul excentric spre sud-vest, faţă de direcţia de înaintare
spre Suceava, ceea ce a determinat pe Constantin Cihodaru să
propună un cu totul alt scenariu al faptelor. Anume că aici
letopiseţul ar fi comasat evenimentele competiţiei pentru tron a lui
Ştefan voievod cu Petm Aron din ani diferiţi: lupta de la Doljeşti

1 N. Iorga, Istoria românilor, ed. II, voi. IV, p. 90 unde propune pentru a
doua luptă, de la Orbie, Joia Mare, 14 aprilie 1457.
460 lo a n V rsu

din 1457 şi confruntarea finală la Orbie în 1469 sau 14701.

Ingeniozitatea scenariului a sedus istoriografia contemporană12,
până ce o aprofundată cercetare de geografie istorică, întemeiată pe
surse a descoperit (Costin Merişca, 1977) o selişte - locul unui fost
sat - Orbie chiar lângă Doliesti3. Astfel un întreg eşefodaj era
spulberat prin ceea ce Dimitrie Onciul recomandase cu străşnicie
studenţilor săi: recursul permanent, temeinic la documente.
Respectarea metodei conferea perenitate istoriei eveni-
menţiale, politice şi militare a domniei lui Ştefan cel Mare alcătuită
de Ioan Ursu. Ea a fost receptată ca atare imediat în cercurile
specialiştilor, cât şi ale publicului larg, ecourile cele mai favorabile
venind, aşa cum era şi firesc, din partea cadrelor didactice,
militarilor.
Depăşirea monografiei lui Ioan Ursu sub unghiul de vedere
tocmai al reconstituirii pragmatice a trecutului nu ar fi putut
proveni decât printr-o reînnoire a bazei informaţionale.
Or, din acest punct de vedere, până la cel de-al doilea război
mondial descoperirile nu au fost din cale afară de spectaculoase.
Alături de câteva diplome ştefaniene publicate dc reputatul
„arheograf’ Mihai Costăchescu (1933)4, dc cele pentru mănăstirile
de la Athos5, de o importantă scrisoare a principelui Moldovei către

1 C. Cihodaru, Obser\’a{ii p e m arginea izvoarelor p rivind unele

evenimente din istoria Moldovei între anii 1467-1474. în SCŞI. Istorie. 8,
1(1957), p. 14-15.
2 Vezi în ultima vreme chiar Leon Şimanschi. Dumitru Agache.
înscăunarea lui Ştefan cel Mare: preliminarii şi consecinţe (1450-1460). în
Ştefan cel Mare şi Sfanţ. 1504-2004. Portret în istorie, p. 310.
3 C. Merişca, La locul ce se chiamă Direptate, în M.I, 11,7(1977), p. 29.
4 M. Costăchescu, Documente moldoveneşti de la Ştefan cel Mare, Iaşi,
1933.
5 G. Nartdriş, Documente slavo-române din mănăstirile Muntelui Athos
1372-1658, Bucureşti, 1937.
 Ştefan cel Mare 461

regele Poloniei referitoare la campania ungară în Moldova anului

1467 (P.P.Panaitescu, 1934)1, se mai pot adăuga doar câteva surse
narative. între ele în primul rând aşa numita cronică moldo-
germană (O. Gorka, 1931)12, apoi pomelnicul mănăstirii Bistriţa
(Damian P. Bogdan, 1941)3, în fine, relevarea unor informaţii
despre Ştefan cel Mare în Chronicon Dubnicense, scrise la curtea
din Beltiug a „cuscrului'’ domnului Bartolomeu Dragffy (I. Lupaş,
1929)4, în cronica lui Jorg von Numberg (C.I. Karadja, 1941 )5 sau,
în cele otomane publicate de Friedrich Giese6.
După cel de-al doilea război mondial, odată cu treptata
organizare şi reluarea chiar şi precară a relaţiilor culturale
internaţionale, sursele vremurilor lui Ştefan cel Mare au căpătat
ediţii ştiinţifice - în primul rând diplomele publicate în cunoscuta
colecţie Documenta Romaniae Historica7, apoi cronicile interne,

Contribuia la istoria Ini Ştefan cel M are, B u cu reşti,

1 P .P .P a n ailesc u ,
1934; cf. N . Iorga. La letlre d'Etienne le Grand, prince de Moldavie sur la
bataille de Baia (1467), în R H S S E E , X I, 7 -9 (1 9 3 4 ), p. 2 4 9 -2 5 3 .
" O lg ie rd G o rk a , Cronica epocii lui Ştefan cel Mare (1457-1499),
B u cu reşti. 1937; Cronica lui Ştefan cel mare (Versiunea germană a lui Scliedel)
ed. l.C .C h iţim ia , B u cu reşti, 1942.

3 1. M in ea , Pomelnicul mănăstirii Bistriţa, în C I, V -V U , 1 9 2 9 -1 9 3 1 , V III-

Pomelnicul mănăstirii Bistriţa, B u c u re ş ti,
IX , 1 9 3 2 -1 9 3 3 ; D a m ia n P. B o g d an ,
1941.

4 I. L u p a ş, „Chronicon Dubnicense", Despre Ştefan cel Mare, B u c u re ş ti,

1929.

5 C . K a ra d ja, Cronica lui Jorg von Niimberg, B u cu reş ti, 1941.

6 F r. G ie se , Die Altosmanische Anonymen Chroniken, I-II, B re sla u .

L eip zig , 1 9 2 2 -1 9 2 5 ; idem , Die Altosmanische Clironik des’ Ashakpasazade,
L eip zig , 1929.

7 Documenta Romaniae historica. A, voi. II, e d . L e o n Ş im a n s c h i, D .

A g a ch e , G . Ig n a t, B u cu reş ti, 1976, voi. III, e d .. C . C ih o d a ru , I: C a p r o ş u şi N .
C io can , B u cu reş ti, 198.
462 lo a n U rsu

reeditate şi adăugite de P. P. Panaitescu1. Contribuţii importante la

sporirea informaţiilor despre viaţa politică şi religioasă a
principatului Moldovei sub Ştefan cel Mare într-un cât mai larg
context internaţional s-au datorat lui P.P.Panaitescu, Şerban
Papacostea, Anca Iancu, Constantin Rezachevici, Andrei Pippidi,
Ştefan Andreescu, Leon Şimanschi, Tahsin Gemil, Maria
Magdalena Szekely, Ştefan Gorovei, Ovidiu Cristea şi altora12. O
remarcabilă dezvoltare a avut-o în toată etapa scursă de la apariţia
cărţii lui ioan Ursu cercetările arheologice. întreprinse de Grigore
Avachian la Cetatea Albă, cele de la Hmielov, Soroca şi Cetatea
Neamţului (Ilie Minea, N. Grigoraş) şi mai ales, după 1948, printr-
un adevărat program condus de profesorul Ion Nestor -
întemeietorul şcolii arheologice medievale româneşti - şi patronat
de Academia Română la Suceava, Putna, Neamţ, Roman, Vaslui,
Bacău, Bârlad etc. ele au avut rezultate remarcabile dar o integrare
globală a datelor cercetării arheologice în istoria politică a
Moldovei sub Ştefan cel Mare rămâne un deziderat.
Ceea ce pare cu adevărat surprinzător este faptul că, în
pofida contribuţiilor cu adevărat semnificative menţionate, totuşi
monografiile mai consistente apărute după 1925, datorate lui 1.
Lespezeanu şi L. Marcu, Alexandru V. Boldur, Manole Neagoe
(1970), N. Grigoraş, Al. G. Savu (1982), nu au reuşit să le
asimileze şi să le prelucreze în chip înnoitor.
Astfel că, deşi va împlini în curând 80 de ani de la apariţie,
cartea lui Ioan Ursu, Ştefan cel Mare, rămâne un reper istoriografie
necesar, tipărirea sa în condiţii mai bune decât la 1925,
justificându-se fără îndoială. Şi, de la această istorie politică
temeinică, printr-o constructivă confruntare cu noile contribuţii

1 Cronicile slavo-romăne din secolele XV-XV1 publicate de Ioan Bogdan,

ed. P.P.Panaitescu, Bucureşti, 1959.
2 Pentru contribuţiile lor vezi mai recent Ştefan cel Mare şi Sfânt. 1504-
2004. Bibliografie., Sfânta mănăstire Putna. 2004, sub voce.
 Ştefan cel Mare 463

istoriografice se va putea scrie cândva cuvenita mare istorie a lui

Ştefan cel Mare. Până atunci, monografia lui Ioan Ursu va fi
deopotrivă o carte de căpătâi şi, în acelaşi timp, o expresie a
conştiinţei naţionale din vremea Marelui Război al Reîntregirii
neamului românesc.

S e r g iu I o s ip e s c u
 Legenda ilustraţiilor

Coperta I-a Ştefan cel Mare, după Tetraevangheliarul de la

mănăstirea Homor.
Coperta Il-a Detaliu al faţadei bisericii înălţarea Domnului
de la mănăstirea Neamţ.

Fig.l Asediul Constantinopolului, după fresca exte­

rioară a bisericii mănăstirii Moldoviţa pictată
la 1537.
Fig.2 Iancu de Hunedoara, după xilografia din
Johannes de Thurocz, Chronica Hungarorum,
ediţia Brno, 1488.
Fig.3 Cetatea veche a Belgradului, după o gravură
germană de la sfârşitul secolului al XVIl-lea
(Cabinetul de Stampe al Muzeului Militar
Naţional).
Fig.4 Castelul Hunedoara, după o fotografie din anul
1910.
Fig.5 Iancu de Hunedoara, după xilografia dintr-un
incunabul tipărit la Lübeck în jurul anului
1485.
Fig.6 Tumul “Chindiei” din vechea fortificaţie a
curţilor domneşti de la Târgovişte, construit
către 1481 şi reconstruit în parte la 1846 sub
domnia lui Gheorghe vodă Bibescu.
Fig.7 Cetatea Branului (Turciu), de la frontiera
Transilvaniei cu Ţara Românească, după o
fotografie de la 1910.
 Ştefan cel M are 465.

Fig.8 Spada atribuită lui Ştefan cel Mare (detaliu),

descoperită de Gheorghe I.Brătianu în Muzeul
Topkapi Saray de la Istanbul în anul 1933. Pe
discul mânerului este inscripţia slavo-română
“loan Ştefan voievod (şi) domn”.
Fig.9 Cetatea Hotinului, după o fotografie de
K.Hielscher, cca. 1935.
Fig.10 Planul cetăţii Sucevei ridicat de Karl A.Rom-
storfer, Das alte Fiirstenschloss in Suczawa,
Cernowitz, 1902-1904.
F ig.ll Navă veneţiană, după o miniatură din Legenda
Sfântului Marcu.
Fig.12 Cetatea Albă, după o fotografie de K.Hielscher,
cca. 1935.
Fig. 13 Mitul întemeierii Veneţiei: aducerea moaştelor
Sfântului Marcu, după o miniatură din Legenda
lui San Marco.
Fig. 14 Cetatea Veneţiei şi neguţători veneţieni din
vremea lui Ştefan cel Mare, după o miniatură
de la Biblioteca Marciana-Venezia.
Fig. 15 Cavalerişti mongoli (tătari), după o miniatură
din secolul al XVI-lea.
Fig.16 Turnul Sf. Ştefan din Baia Mare, refăcut din
porunca regelui Matia Corvin al Ungariei
(1458-1490).
Fig. 17 Cetatea Turnului (detaliu din interior în timpul
cercetărilor arheologice).
Fig. 18 Ştefan cel Mare îngenunchiat oferă Evanghelia
Fecioarei Maria pe tron cu pruncul Iisus în
braţe, după miniatura din Tetraevanghelul
466 lo a n U rsu

dăruit la 1473 de domnul Moldovei mănăstirii

Homor.
Fig. 19 Principe şi curteni, după fresca exterioară a
bisericii Tăierea Capului Sfanţului Ioan Bote­
zătorul - Arbore (1502).
Fig.20 Plecarea în Cruciadă, după o miniatură
franceză din a doua jumătate a secolului al
XV-lea.
Fig.21 Grup de turci din scena Judecăţii de Apoi, pe
fresca exterioară a bisericii Sfântului Gheor-
ghe (1535) de la mănăstirea Homor.
Fig.22 Curteni şi oşteni în Legenda Sfântului Gheor-
ghe, după fresca exterioară a bisericii Tăierea
Capului Sfântului Ioan Botezătorul - Arbore
.(1502).
Fig.23 Cetatea Sucevei, interior în timpul dezgropării
zidurilor, după o fotografie de Karl A.Rom-
storfer, Das alte Furstenschloss in Suczawa,
Cernowitz, 1902-1904.
Fig.24 Ancadramente sculptate din vremea lui Ştefan
cel Mare de la cetatea de scaun a Sucevei,
după o fotografie de Karl A.Romstorfer, Das
alte Furstenschloss in Suczawa, Cernowitz,
1902-1904.
Fig. 25 Cahle înfăţişând viaţa de curte din vremea lui
Ştefan cel Mare, descoperite în cursul
lucrărilor din 1895-1904, după o fotografie de
Karl A.Romstorfer, Das alte Furstenschloss in
Suczawa, Cernowitz, 1902-1904.
Fig.26 Cahle înfăţişând viaţa ostăşească din vremea
lui Ştefan cel Mare, descoperite în cursul
lucrărilor din 1895-1904, după o fotografie de
 Ştefan cel M are 467

Karl A.Romstorfer, Das alte Fiirstenschloss in

Suczawa, Cernowitz, 1902-1904.
Fig.27 Cahle cu simboluri heraldice ale principatului
Moldovei descoperite în cetatea Sucevei în
cursul lucrărilor din 1895-1904, după o foto­
grafie de Karl A.Romstorfer, Das alte Fiirsten­
schloss in Suczawa, Cernowitz, 1902-1904.
Fig.28 Vârfuri de săgeţi, bolţuri de arbaletă, proiectile
de fontă, tipare de gloanţe, rozete de pinteni
etc descoperite în cetatea Sucevei în cursul
lucrărilor din 1895-1904, după o fotografie de
Karl A.Romstorfer, Das alte Fiirstenschloss in
Suczawa, Cernowitz, 1902-1904.
Fig.29 Djem sultan, fratele şi nefericitul competitor
(1481) al lui Bayezid al 11-lea pentru împărăţia
otomană, în captivitatea cavalerilor de Rhodos,
după o miniatură franceză de la sfârşitul seco­
lului al XV-lea.
Fig.30 Chilia lui Daniil sihastrul, sfetnicul de taină al
lui Ştefan cel Mare, de la Valea Putnei.
Fig.31 Pisania curţilor domneşti de la Hârlău pusă de
Ştefan cel Mare de înălţarea Crucii (15 sep­
tembrie) 1486 la terminarea lucrărilor de
construcţie.
Fig.32 Biserica Sfânta Cruce - Pătrăuţi înălţată de
Ştefan cel Mare la 1487, după o fotografie
luată înaintea lucrărilor de restaurare care au
scos la iveală pictura exterioară de pe faţada de
vest.
Fig.33 împăratul Maximilian I de Habsburg (1492-
1519), susţinut de Ştefan cel Mare la domnia
468 lo a n U rsu

Ungariei în 1490, după tabloul familiei

imperiale de Bernardin Strigel (Viena).
Fig.34 Mănăstirea Putna, ctitorie a lui Ştefan cel Mare
din anii 1466-1484; turnul din stânga, al tezau­
rului, zidul de incintă şi turnul de poartă
reflectă cel mai bine arhitectura militară mo­
nastică a vremurilor lui Ştefan cel Mare (fo­
tografie aeriană).
Fig.35 Biserica mănăstirii Sfintei Născătoare de
Dumnezeu - Putna, construită de Ştefan cel
Mare în 1466 şi 1484, avariată dc cazacii
ucrainieni în 1653 şi refăcută de Gheorghe
vodă Ştefan şi Istrate vodă Dabija între 1654 şi
1662.
Fig.36 Biserica Sfântul Mihail - Valea Albă (Răz-
boieni), înălţată de Ştefan cel Mare la 1496, în
amintirea celor căzuţi în bătălia cu otomanii
sultanului Mehmed al II-lea din 26 iulie 1476.
Săpăturile arheologice au arătat că în infra­
structura construcţiei s-a amenajat un osuar.
Fig.37 Ştefan cel Mare şi familia sa după tabloul
votiv din biserica Sfântul Gheorghe a mă­
năstirii Voroneţ.
Fig.38 Acoperământul mormântului lui Ştefan cel
Mare (detaliu, partea superioară), ţesut din
porunca fiului său Bogdan al III-lea, păstrat în
tezaurul sfintei mănăstiri Putna.
Fig.39 Deisis, triptic ce a aparţinut după tradiţie lui
Ştefan cel Mare, păstrat în tezaurul sfintei
mănăstiri Putna.
Fig.40 Steagul lui Ştefan cel Mare din anul 1500,
odinioară dăruit de domn mănăstirii Zografu
 Ştefan cel Mare 469

de la Sfântul Munte Athos, preluat de armata

franceză în 1917 şi donat de guvernul francez
Muzeului Militar Naţional din Bucureşti (azi la
Muzeul Naţional de Istorie al României).
Fig.41 Comemorarea a 400 de ani de la moartea Iui
Ştefan cel Mare - procesiunea la ruinele cetăţii
Sucevei, fotografie din iulie 1904, după K. A.
Romstorfer, Cetatea Sucevii, descrisă pe
temeiul propriilor cercetări făcute între 1895
şi 1904, ed. Academiei Române de Alexandru
Lăpedatu, Bucureşti, 1913.
Fig.42 Medalia comemorativă bătută în 1904 la 400
de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.
 Cuprins

P refaţă.................................................................................. VIII
Ioan Ursu. Omul şi opera......................................................... X
Notă asupra ediţiei..............................................................XVIII

C apitolu l I
Luptele pentru ocuparea şi consolidarea tronului.................2
Tinereţea lui Ştefan..................................................................... 2
Ocuparea tronului....................................................................... 4
Consolidarea tronului.................................................................. 9
Demonstraţii contra Poloniei....................................................11
Pacea cu polonii......................................................................... 12
Sacrificarea lui Petru Aron. Refugierea lui în Ungaria............14
Stare de război între Ungaria şi Moldova................................. 15
Incursiunea lui Ştefan în Ţara Secuilor (iunie 1461)................ 16
Strângerea relaţiilor cu Polonia................................................. IV
Chestiunea Chiliei..................................................................... 20
Relaţiile cu turcii....................................................................... 22
Vlad Ţepeş................................................................................ 25
Relaţiile dintre Ştefan şi Vlad Ţepeş.........................................30
Atacul contra Chiliei..................................................................33
Dobândirea Hotinului................................................................34
Ocuparea Chiliei (1465)............................................................35
Expediţia regelui Matiaş. Bătălia de la Baia
(15 decembrie 1467)................................................................. 40
Protestul Polonilor contra regelui Matiaş..................................52
Relaţiile cu Polonia....................................................................53
 Ştefan cel Mare ________________ 471

Expediţia din Transilvania......................................................... 55

Prinderea şi uciderea lui Petru Aron.......................................... 57

C a p ito lu l I I
Luptele pentru emanciparea Moldovei de tributul
turcesc....................................................................................... 58
Luptele pentru dezrobirea Munteniei........................................58
Expediţia în Muntenia. Atacul Brăilei.......................................60
Luptele cu tătarii....................................................................... 60
Sfinţirea mănăstirii Pulna......................................................... 61
Năvălirea lui Radu în Moldova. Lupta de la Soci....................62
înlocuirea lui Radu.................................................................... 65
Revenirea lui Radu cu ajutorul turcilor. Fuga lui Laiotă.........67
Năvălirea turcilor în Moldova.................................................. 68
Readucerea Munteniei sub sfera lui Ştefan. Laiotă iarăşi Domn
al Munteniei..............................................................................69
Trecerea lui Laiotă pe partea turcilor....................................... 70
Noua expediţie a lui Ştefan în Muntenia...................................72
Expediţia paşei Soliman în Moldova. Cauzele expediţiei....... 73
Bătălia de la Vaslui. Locul unde s-a dat bătălia.......................... 76
Hotărârea de a continua lupta contra turcilor............................ 89
Hotărârea sultanului Mahomet de a întreprinde în persoană
expediţia punitivă contra lui Ştefan........................................... 90
Căderea Caffei...........................................................................91
Atacurile turceşti contra Moldovei............................................. 92
Căderea Mangopului.................................................................. 94
Alianţa lui Ştefan cu regele Matiaş............................................. 95
Sângele rău produs în Polonia din cauza alianţei cu Ungaria... 100
Campania regelui Matiaş contra turcilor...................................101
472 lo a n U rsu

Acumularea tuturor sumelor de bani, colectaţi pentru războiul

contra turcilor, de regele Matiaş.............................................. 104
Lipsa de lealitate a regelui Poloniei......................................... 107
Chestia prizonierilor din Caffa................................................ 110
Uciderea prizonierilor turci.....................................................111
Plecarea sultanului contra Moldovei....................................... 113
Planul sultanului..................................................................... 114
Planul lui Ştefan....................................................................... 114
Victoria contra tătarilor...........................................................118
Năvălirea turcilor..................................................................... 119
Micile hărţuieli......................................................................... 120
Fortul de la Războieni.............................................................. 121
Lupta cu paşa Soliman (26 iulie)............................................. 123
Lupta de la Valea Albă şi de la fortul Războieni
(26 iulie 1476)......................................................................... 125
Atacul contra cetăţilor Suceava, Neamţ şi Hotin.
Rezistenţa eroică a acestora..................................................... 130
Atitudinea regelui Cazimir în momentele grele ale
Moldovei.................................................................................. 134
Atitudinea aliaţilor unguri........................................................ 135
Contraofensiva lui Ştefan şi a aliaţilor unguri în Muntenia.....139
Reocuparea Munteniei de turci. Uciderea lui Vlad Ţepeş.....142
Noul apel pentru ajutor făcut Veneţiei şi papei....................... 143
Readucerea Munteniei în sfera Moldovei. Instalarea pe tron
a lui Basaraba Ţepeluş............................................................. 145
Trecerea lui Ţepeluş la turci.................................................... 146
Năvălirea turcilor şi a lui Ţepeluş în Ardeal. Victoria de la
Câmpul Pâinii (1479)...............................................................147
Noua expediţie a lui Ştefan în Muntenia................................. 149
_______________ Ştefan cel Mare _________________473

Invaziunea lui Ţepeluş şi a turcilor în Moldova (1481)......... 149

Victoria de la Râmnic. Readucerea Munteniei în sfera
Moldovei (1481)...................................................................... 153
Pierderea din nou a Munteniei pentru creştini........................ 155
Cucerirea cetăţii Crăciuna (1482)........................................... 156
Trecerea lui Vlad Călugărul de partea turcilor.......................157
Pacea regelui Matiaş cu turcii..................................................158
Pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe (1484)................................ 160
Atitudinea regelui M atiaş........................................................167
încercarea de a recuceri Cetatea Albă.....................................168
Umilirea de la Colomeea (15 septembrie 1485)....................170
Decepţia Domnului Moldovei.................................................175
Năvălirea turcilor. Prădarea ţării şi arderea Sucevei..............176
Recucerirea ţării. Lupta de la Cătlăbuga
(16 noiembrie 1485)................................. 177
Lupta de la Scheia (6 martie 1486)....................................... 178
Pacea polonilor cu turcii......................................................... 179
Reluarea relaţiilor amicale cu Ungaria. Dobândirea Ciceului
şi a Cetăţii de Baltă................................................................ 181
împăcarea cu turcii................................................................. 185

C a p ito lu l III
Luptele cu polonii................................................................. 189
Pericolul jagellon................................................................... 189
Ocuparea Pocuţiei.................................................................. 191
Planul regelui Albert.............................................................. 193
Proiectul de la Leutschau (1494)............................................195
Cursa regelui Albert............................................................... 196
Expediţia regelui Albert (1497)............................................. 202
474 lo a n U rsu

Asediul Sucevei.......................................................................209
Armistiţiul................................................................................212
Dezastrul din Codrul Cosminului............................................215
Lupta cu mazurii. Victoria de la Lenţeşti................................220
Lupta de la Cernăuţi................................................................ 221
Expediţia lui Ştefan în Polonia................................................225
Coaliţia contra turcilor.............................................................228
Schimbarea politicii faţă de turci.............................................230
Pacea cu polonii. Emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea
polonă.......................................................................................232

C apitolu l IV
N o i în c e r c ă r i d e e m a n c ip a r e a M o ld o v e i d e tr ib u tu l tu r c e sc
Refuzul tributului. încercări de emancipare de tribut
şi de recucerire a cetăţilor........................................................235

C a p ito lu l V
R e la ţ ii î n c o r d a t e c u P o lo n ia ..................................................240
Ocuparea Pocuţiei....................................................................240
Moartea eroului........................................................................250

C a p ito lu l VI
C olaboratorii......................................................................... 254

C a p ito lu l V II
C o n c e p ţ i a d e s ta t. F u n c ţiu n ile p r in c ip a le a d m in is tr a tiv e
ş i j u d e c ă t o r e ş t i ...................................................................... 280
Consiliul.................................................................................. 280
Administraţia........................................................................... 283
 Ştefan cel Mare ________________ 475

Administraţia comunală........................................................... 286

Judecăţile..................................................................................287
Veniturile Domnului................................................................294
Stările sociale.......................................................................... 303

C a p ito lu l V III
O astea..................................................................................... 310
Categoriile de ostaşi................................................................ 310
Vitejii....................................................................................... 311
Boierii cei mari........................................................................ 313
Feciorii.................................................................................... 314
Oastea cea mare. Glotaşii.......................................................................... 315_ _ _
Husarii..................................................................................... 316
Armele..................................................................................... 317
Tunarii..................................................................................... 317
Unităţile din care era formată oastea...................................... 319
Steagurile................................................................................. 320
Dispoziţia oastei...................................................................... 321
Strategia................................................................................... 322
Cetăţile.................................................................................... 325
îndatoririle m ilitare.................................................................331
Calităţile militare ale moldovenilor......................................... 335

C a p ito lu l IX
Ţ a r a ......................................................................................... 337
Bogăţiile................................................................................... 337
Comerţul.................................................................................. 338
Căile comerciale....................................................................... 339
Exportul.................................................................................... 341
476 lo a n U rsu

Importul.....................................................................................343
Vămile.......................................................................................346
Preţul mărfurilor....................................................................... 351
Comercianţii............................................................................. 352
Banii......................................................................................... 356
Măsuri şi greutăţi..................................................................... 359
Naţionalităţile........................................................................... 362
Dreptul. Obiceiuri.................................................................... 363
Biserica..................................................................................... 367
Mănăstirile................................................................................ 370
Bisericile şi mănăstirile întemeiate de Ştefan......................... 375
Cultura...................................................................................... 385

C apitolu l X
Familia..................................................................................... 396

C ap itolu l XI
Personalitatea.........................................................................403

Bibliografie..............................................................................409
Abrevieri..................................................................................429
Adnotări şi întregiri..................................................................430
Postfaţa..................................................................................... 449
Legenda ilustraţiilor.................................................................464
Fig. nr. 2
Fig. nr. 3
Fig. nr. 10
Fig. nr. 14
Fig. nr. 17
Fig. nr. 19
Fig. nr. 24
Fig. nr. 25

Fig. nr. 26
Fig. nr. 28
Fig. nr. 31
Fig. nr. 35
Fig. nr. 38
Fig. nr. 40
Fig. nr. 42
 l· LINDA ţi A CUI Л URÂLĂ

(ЛШЖС уИК MARIN SI’EI EAINU