LUCRAREA NR.

6
__________________________________________________________________________________________1

CARACTERIZAREA MATERIALELOR FERO ŞI

FERIMAGNETICE LA SEMNAL MIC

6.1 Scopul lucrării

Lucrarea pune în evidenţă comportarea în frecvenţă a miezurilor magnetice din
materiale feromagnetice şi ferimagnetice, folosite în inductoare şi supuse unui regim de
„semnal mic”.

6.2 Noţiuni teoretice

Un material fero sau ferimagnetic, plasat într-un câmp magnetic de intensitate H, va
interacţiona cu acesta, în materialul respectiv manifestându-se inducţia magnetică B; datorită
fenomenelor complexe care apar (pierderi prin curenţi Foucault, pierderi prin histerezis, prin
magnetizare, sau prin rezonanţă magnetică ), relaţia care defineşte aceasta interacţiune este:
B B - jd m
m = m�
- jm�
�= = e , (6.1)
m0 H m0 H
unde : m = μ ´ – j μ”, este permeabilitatea magnetică relativă complexă a materialului
considerat;
B şi H sunt fazorii inducţiei şi intensităţii câmpului magnetic aplicat, iar δ m este
unghiul de pierderi.
Partea reală a permeabilităţii magnetice relative complexe, μ´, caracterizează
materialul magnetic din punct de vedere al proprietăţilor de magnetizare şi are ca efect
creşterea inductanţei unei bobine de μ´ ori, la aceleaşi dimensiuni geometrice. Partea
imaginară, μ”, caracterizează materialul din punctul de vedere al pierderilor (datorate
diferitelor fenomene
care apar) şi care sunt modelate de un termen real notat rezistenţa rm .
În cazul câmpurilor magnetice alternative aplicate unui material magnetic, se disting
în general două regimuri tipice de funcţionare:
regimul de “semnal mic” cu amplitudine redusă a câmpului alternativ H ~ aplicat,
suprapus sau nu, peste un câmp continuu H=;
regimul de “semnal mare” în care valoarea câmpului este suficientă pentru ca
materialul să descrie un ciclu de histerezis.
 LUCRAREA NR. 6
2__________________________________________________________________________________________
În Fig. 6-1 sunt prezentate aceste regimuri posibile, definindu-se permeabilităţile
uzuale: iniţială (I), reversibilă (II) şi de amplitudine (III).

Fig. 6-1. Permeabilităţile uzuale pentru materialele feromagnetice.

Pentru a caracteriza un material feromagnetic la semn mic (B ~ < 1 mT) se consideră

2 bobine cu aceeaşi geometrie a bobinajului ( preferabil de formă toroidală, pentru a putea
neglija câmpul de dispersie) şi acelaşi număr de spire; prima bobină este construită pe un
suport din material nemagnetic, a doua pe un miez magnetic de aceleaşi dimensiuni cu
suportul folosit, din materialul feromagnetic propus a fi studiat.
Modelul grafic al celor doua bobine şi circuitul electric echivalent este dat în Fig. 6-
2.

Fig. 6-2.

Pentru a le defini se scriu impedanţele celor două bobine. Rezultă:

 LUCRAREA NR. 6
__________________________________________________________________________________________3
Z0 = r0 + jωL0;
Zm = r0 + jωL = r0 + ωL0 = r0 + ω m �
�L0 + jω m �
L0 = r + jω m �
L0 (6.2)
rm
unde:
r0 = rezistenţa de pierderi prin efect Joule, proximitate, dielectrici, etc. în conductorul de
bobinaj;
rm = rezistenţa de pierderi datorată prezenţei miezului magnetic
r = rezistenţa serie echivalentă a bobinei cu miez r = r0 + rm = r0 + ω m �
�L0,
L0 = inductanţa bobinei fără miez magnetic;
L =inductanţa bobinei cu miez magnetic;
μ = permeabilitatea (iniţială) complexă a miezului;
w
- frecvenţa de măsură.
2p
Factorul de calitate al materialului feromagnetic Qm este:
m� m�Q0Qb
Qm = = (6.3)
m�
� m�
Q0 - Qb
unde Q0 şi Qb sunt factorii de calitate ai bobinelor fără miez, respectiv cu miez:
w L0 wL
Q0 = ; Qb = (6.4)
r0 r0 + rm

�w �
Dacă se măsoară la o frecvenţă dată � �mărimile Lo, L, r0 şi r, permeabilitatea
�2p �
relativă complexă a miezului poate fi calculată utilizând relaţia:
L r - r0
m = m�
- jm �
�= -j (6.5)
L0 w L0

6.2.2 Caracterizarea materialelor ferimagnetice la semnal mic

Materialele ferimagnetice sau feritele sunt materiale antiferomagnetice
necompensate, ale căror proprietăţi se datorează interacţiunilor dintre ionii metalici ce aparţin
unor subreţele magnetice diferite, create de ionii de oxigen. În general, structura materialului
are la bază două tipuri de subreţele ce prezintă magnetizare spontană cu momente magnetice
neegale, orientate antiparalel.
Structura chimică generală a feritelor este:
Me2+O2- Fe3+O32-
 LUCRAREA NR. 6
4__________________________________________________________________________________________
unde Me este un metal bivalent (Mn, Zn, Ni, Cd, Mg, Ba etc.) sau o combinaţie metalică
echivalentă (Mn-Zn, Ni-Zn etc.)
Faţă de materialele feromagnetice, feritele au următoarele avantaje
principale:
-rezistivitatea electrică este mult mai mare (din punct de vedere
electric majoritatea feritelor au un caracter semiconductor cu rezistivitate între 10 ÷ 10 8
Ω·cm). Acest fapt determină pierderi prin curenţi turbionari mult mai mici şi deci posibilitatea
folosirii la frecvenţe mult mai mari;
-caracteristicile magnetice sunt mai stabile la solicitări mecanice (şocuri, vibraţii,
etc.);
Ca dezavantaje, comparativ cu materialele feromagnetice amintim:
-permeabilitate magnetică relativă mai mică; la ferite cel mult 4000, iar la
feromagnetici speciali (permalloy, supermalloy, mumetal, dinamax) se poate depăşi 1000000;
-inducţia magnetică de saturaţie mai mică; 0.3T la 0.4T faţă de 1.2T până la 2.2T;
-temperatură Curie mai scăzută şi dependenţă mai pronunţată a caracteristicilor
magnetice de temperatură;
-sunt dure, casante şi deci greu de prelucrat mecanic (se pot prelucra doar prin
rectificare abrazivă).
Pentru studierea materialelor ferimagnetice se vor măsura miezuri de formă
toroidală, de tip “oală” şi „bară” din ferită.
Pentru orice formă a unui miez magnetic este necesar să fie găsite mărimile
“efective”, adică acele dimensiuni le, Ae şi permeabilitate μe (μ'ef ) ale unui tor ipotetic (tor de
substituţie) cu aceleaşi proprietăţi magnetice. Echivalenţa poate fi stabilită dacă se consideră
tronsoane ale miezului omogene din punct de vedere al inducţiei magnetice; aceste tronsoane
sunt caracterizate de parametrii lungime li şi arie transversală Ai şi permit definirea
constantelor miezului C1 şi C2:
le l le l
C1 = = �i C2 = 2
= � i2 (6.6)
Ae i Ai Ae i Ai

Se pot defini apoi mărimile echivalente le, Ae, si μe (μ'ef ) , conform relaţiilor:
C1
C2 C me�= ;
le = 1 ; Ae = 1 ; li (6.7)
C2 C2 �
i mi� Ai

unde m i , li şi Ai sunt parametrii permeabilitate magnetică, lungime şi arie transversală a

porţiunii omogene “i” a miezului considerat.
 LUCRAREA NR. 6
__________________________________________________________________________________________5
Inductanţa înfăşurării cu N spire pe miezul dat se poate estima pe baza parametrilor
torului de substituţie:
N2A N2
10-9 [ H ]
L0 = m0 me� e = m 0 me� = AL N 2 � (6.8)
le C1

m0 me� +9 �nH �
unde AL = �
10 � 2 �este factorul de inductanţă al miezului considerat.
C1 �sp �
Dacă circuitul magnetic toroidal sau cel al oalei de ferită nu au întrefier atunci

m 'e = m unde m ' e este permeabilitatea relativă complexă a torului de substituţie, iar m cea a

materialului. În cazul existenţei unui întrefier cu lăţime δ << le atunci între părţile reale ale
permeabilităţilor μ’e şi μ’ se poate scrie relaţia:
C1
me��
d C1 (6.9)
+
Ad m �
unde Aδ este secţiunea întrefierului.

Fig. 6-3. Secţiunea transversală a unui miez tip “oală”.

Ca exemplificare, parametrii torului de substituţie pentru un miez de tip “oală” fără

întrefier, având dimensiunile din Fig. 6-3 se vor calcula aplicând relaţiile (6.6) şi (6.7) astfel:
l2 1 r l 1 r -r
A1 = p ( r42 - r32 ) ; A3 = p ( r22 - r12 ) ; = ln 3 ; 22 = 2 2 3 2 ;
A2 p h r2 A2 2p h r2 r3

r32 + r42 p 2 2 p
s2 = - r3 ; A4 = ( r4 - r3 + 2r3 h ) ; l4 = ( 2s2 + h ) ; (6.10)
2 2 4
 LUCRAREA NR. 6
6__________________________________________________________________________________________
r22 + r12 p 2 2 p
s1 = r2 -
2
; A5 =
2
( r2 - r1 + 2r2 h ) ; l5 = ( 2 s1 + h )
4

6.2.3 Pierderile în miezul ferimagnetic

Pierderile în miezul ferimagnetic depind de inducţia de vârf B̂ aplicată materialului
(pierderi prin histerezis) şi de frecvenţă (pierderi prin curenţi Foucault). De asemenea, la joasă

frecvenţă şi câmp mic ( f � 0, Bˆ � 0 ) se definesc pierderile reziduale, acestea fiind o

proprietate de material.
Dependenţa factorului de pierderi (tgδm/μ’) în funcţie de inducţie şi de frecvenţă
(joasă, pentru a nu considera pierderile prin rezonanţă magnetică) este arătată calitativ în Fig.
6-4.
Astfel, o variantă (Legg) de exprimare a pierderilor în ferite la inducţii mici este:
tgd m tgd h tgd f tgd r 1
= + +
m � m � m � m � 2p
= aBˆ + ef + c( ) (6.11)

unde:
a – este constantă de material a pierderilor prin histerezis [T-1];
e – este constantă de material a pierderilor prin curenţi Foucault [s-1];
c – este coeficient al pierderilor reziduale.

Fig. 6-4. Dependenţa factorului de pierderi funcţie de frecvenţă.

În prezenţa întrefierului relaţia (6.8) devine:

tgd me 1
me
�
=
2p
(
aBˆ e + ef + c ) (6.12)

unde B̂e este inducţia efectivă de vârf:

 LUCRAREA NR. 6
__________________________________________________________________________________________7
m0 NIˆ U 2
B̂e = �
�d l � w Ae N (6.13)
Ae � + e �
�Ad m � Ae �

iar U este tensiunea efectivă aplicată înfăşurării realizate pe miezul considerat.

6.3 Aparatura utilizată

- punte de măsură RLC de precizie E 4980A, Agilent, punctul 8.6 din Capitolul 8
(Materiale pentru Electronică. Îndrumar );
- Q-metru BM 560, Tesla, punctul 8.7 din Capitolul 8 (Materiale pentru Electronică.
Îndrumar );
- sursă dublă stabilizată Multistab 235, IPB Bucureşti
- generator de curent constant şi miliampermetru 0 ÷ 400mA , punctul 8.13 din
Capitolul 8 (Materiale pentru Electronică. Îndrumar ).
Utilizarea aparatelor pentru executarea măsurătorilor este prezentată în Capitolul 8
(Materiale pentru Electronică. Îndrumar )

6.4 Desfăşurarea lucrării

6.4.1. Dependenţa de frecvenţă a permeabilităţii magnetice relative
complexe a materialelor feromagnetice
Pentru a caracteriza un material feromagnetic (Fe-Si), la semn mic (B ~ < 1 mT) se
utilizează 3 bobine cu aceeaşi geometrie a bobinajului şi acelaşi număr de spire (N=300
spire).
Prima bobină este notată Lm şi are miez magnetic format din tole Fe-Si, E+I,
introduse întreţesut pentru a realiza un circuit magnetic închis.
A doua bobină, notată cu Lmd, diferă de prima numai prin modul în care au fost
introduse tolele: astfel pe o parte a bobinei sunt introduse toate tolele E iar pe cealaltă se
montează toate tolele I pentru a închide circuitul magnetic. Între tolele E şi I se introduce un
“întrefier” (adică un material nemagnetic, în cazul de faţă un strat de hârtie)
A treia bobină, notată Lm0, este identică cu celelalte dar nu are miez magnetic.
Se conectează, pe rând bobina Lm, respectiv Lmd şi Lm0 la bornele punţii de măsură
RLC, conform pct. 8.6.3 din Capitolul 8 al Îndrumarului. Se modifică frecvenţa de măsură
conform valorilor din Tabelul 6-1. Datele obţinute se trec, de asemenea, în Tabelul 6-1.
 LUCRAREA NR. 6
8__________________________________________________________________________________________
Tabelul 6-1
f(kHz) 0,05 0,08 0,1 0,2 0,5 1 5 10 15 20
Lm Lm(mH)
Rm(Ω)
Lmd Lmd(mH)
Rmd(Ω)
Lm0(mH)
Lm0
Rm0(Ω)
μ’
μ’’
Qm
Calcule
μ’ef
μ’’ef
Qmef

Se va observa slaba dependenţă a valorilor Lm0 şi Rm0 de frecvenţa de măsură în

domeniul frecvenţelor joase.
Se vor calcula, cu ajutorul relaţiei (6.5) partea reală m' şi cea imaginară m'' pentru
bobina fără întrefier Lm, respectiv m'ef şi m''ef pentru bobina cu întrefier Lmd, pentru cele 10
frecvenţe din Tabelul 6-1, completându-se secţiunea de calcule a acestuia.
Pe baza Tabelului 6-1 se vor reprezenta grafic si se vor comenta dependenţele μ'(f),
μ''(f) şi Qm(f), respectiv μ'ef(f), μ''ef(f) şi Qmef(f), unde Qm = μ' / μ'' şi Qmef(f) = μ'ef / μ''ef sunt,
respectiv, factorul de calitate al miezului magnetic pentru bobina fără întrefier şi factorul de
calitate echivalent pentru bobina cu întrefier; se vor sublinia diferenţele de valori , mai ales
pentru factorul de calitate la frecvenţe uzuale pentru aceste materiale ( 50 Hz, 100 Hz ) şi la
frecvenţele mari (10 kHz, 20 kHz). Cele 6 grafice se vor realiza pe 3 diagrame diferite sau pe
aceeaşi diagramă, însă cu scale diferite pentru cele 3 mărimi (acestea au game de valori care
diferă cu câteva ordine de mărime)

6.4.2 Dependenţa de frecvenţă a permeabilităţii relative complexe a

feritelor
Metoda de măsură folosită: se determină valorile inductanţei şi rezistentei echivalente a unei
bobine cu miez Lm1 şi a unei bobine fără miez L01, identică cu prima, la diferite frecvenţe;
determinând capacitatea parazită a bobinei şi factorul de corecţie la frecvenţele de măsură,
putem analiza comportarea miezului de ferită în domeniul de frecvenţă studiat.
Măsurătoarea se execută cu puntea de măsură RLC conform pct. 8.6.3 din Capitolul
8 (Materiale pentru Electronică. Îndrumar ).
Bobina Lm1 este construită pe un circuit magnetic închis: se utilizează în acest scop o
oală de ferită de dimensiune 18×11 pe mosorul căreia au fost bobinate N = 12 spire (bobina Lm1);
 LUCRAREA NR. 6
__________________________________________________________________________________________9
bobina L01 este o bobină identică cu cea din interiorul oalei de ferită, cu acelaşi număr de spire,
dar fără miez .
a) Se determină capacitatea parazită a bobinei cu miez L m1 folosind Q-metrul BM
560 Tesla, conform pct. 8.7.2 din Capitolul 8 (Materiale pentru Electronică. Îndrumar ).
Pentru aceasta se cuplează Lm1 la bornele marcate cu “Lx” ale Q-metrului şi se face acordul
acestuia la 2 frecvenţe apropiate (f1 = 800 KHz şi f2 = 1000 KHz), notându-se valorile
corespunzătoare ale capacităţii condensatorului variabil intern al Q-metrului la acord (Cv1 şi
Cv2). Valorile măsurate se trec în Tabelul 6-2.

Tabelul 6-2
Bobina Lm1 f [KHz] 800 1000
Cv [pF]

Valoarea capacităţii parazite a bobinei Lm1 se calculează cu relaţia:

f12Cv1 - f 22Cv 2
CP = (6.14)
f 22 - f12
b) Se estimează frecvenţa proprie de rezonanţă a bobinei cu miez L m1 măsurând
inductanţa acesteia la frecvenţă joasă de 20Hz cu puntea de măsură, conform pct. 8.6.3 din
Capitolul 8 al Îndrumarului.
Frecvenţa proprie de rezonanţă a bobinei Lm1 se calculează cu relaţia:
1
f pr _ rez = (6.15)
2p LJ CP

c) Cu ajutorul punţii de măsură se vor face măsurători, conform pct. 8.6.3 din
Capitolul 8 al Îndrumarului, asupra bobinelor Lm1 şi L01, la diferite frecvenţe indicate în
Tabelul 6-3.

Tabelul 6-3
F 50 80 100 200 500 800 1000 1500 2000
(kHz)
Lm1(mH)
 LUCRAREA NR. 6
10_________________________________________________________________________________________

Calcule Bobina L01 Bobina Lm1

Rm1(Ω)

L01(mH)

R01(Ω)

k
µ’
µ’’
Q
Se completează prin calcul ultima secţiune din Tabelul 6-3 folosind relaţiile de mai
jos:
Lm1 Rm1 - R01
k ( w ) = 1 - w 2 Lm1C p , m = m '' =
'
, (6.16)
kL01 w L01
Pe baza Tabelului 6-3 se vor reprezenta grafic dependenţele μ'(f), μ''(f) şi Q m(f) si se
vor comenta, unde:
- μ' şi μ'' sunt partea reală, respectiv cea imaginară a permeabilităţii relative
complexe a materialului ferimagnetic (ferita tip”oală”)
- Qm = μ' / μ'' reprezintă factorul de calitate al miezului magnetic (care este diferit de
factorul de calitate al bobinei cu miez Qbm),
- f este frecvenţa de măsură; ω = 2π f;
- k ( w ) = 1 - w Lm1C p este factor de corecţie determinat de comportarea în frecvenţa a
2

miezului de ferită şi de efectul parazit capacitiv prezentat de bobină.

Cele 3 grafice se vor realiza pe 3 diagrame diferite sau pe aceeaşi diagramă, însă cu
scale diferite pentru cele 3 mărimi ( care au ordine de valori diferite).

6.4.3 Dependenţa inductanţei unei bobine de poziţia miezului

magnetic
- Se va măsura inductanţa şi rezistenţa echivalentă de pierderi pentru bobina L 02 cu
puntea RLC, la frecvenţele 500kHz, 1Mhz şi 2 MHz;
- Se va introduce un miez de ferită tip „bară”, în interiorul bobinei, pe întreaga
generatoare a acesteia, având o poziţie simetrică faţă de extremităţile bobinei, se va măsura la
aceleaşi frecvenţe, noua bobină fiind notată L03 ;
- Se va introduce acelaşi miez în interiorul bobinei doar pe ½ din
generatoarea acesteia; se vor face măsurătorile la aceleaşi frecvenţe, bobina fiind notată L031 ;
 LUCRAREA NR. 6
_________________________________________________________________________________________11
- Se vor trece datele într-un tabel similar cu Tabelul 6-3 şi se va calcula factorul de
calitate; se vor comenta rezultatele.

6.4.4 Măsurarea permeabilităţii reversibile

Principiul de măsură este următorul: folosind o bobină cu miez închis având 2
înfăşurări (primar şi secundar), se determină valoarea inductanţei uneia dintre înfăşurări (cea
primară) la diferite valori ale intensităţii câmpului magnetic în miez. Valoarea acestuia din
urmă se stabileşte prin modificarea intensităţii unui curent continuu aplicat înfăşurării
secundare a bobinei.
a) Se utilizează o bobină cu miez de ferită toroidal cu D = 23 mm, d = 11 mm şi h=
6 mm, având 2 înfăşurări: cea primară cu N p = 25 spire şi cea secundară cu N s = 25 spire.
Înfăşurarea primară se notează cu Lm2 şi reprezintă inductanţa de măsurat.

Fig. 6-5. Montaj experimental pentru determinarea dependenţei

μ’rev=f(H) pentru un miez de ferită toroidal.

Cu această bobină se realizează circuitul din Fig. 6-5. Cu ajutorul generatorului de

curent constant GCC, alimentat de la sursa stabilizată STS cu o tensiune de 15 V se injectează
un curent continuu în înfăşurarea secundară a bobinei. conform pct. 8.13.2 din Capitolul 8
(Materiale pentru Electronică. Îndrumar). Valoarea intensităţii acestui curent electric se
modifică din potenţiometrul P şi se măsoară cu un miliampermetru MA având capătul de scală
la valoarea de Imax = 400 mA.
Observaţie: Nu lăsaţi generatorul de curent în gol decât în cazul în care l-aţi
deconectat de la sursa de tensiune!
Se efectuează măsurători asupra înfăşurării primare Lm2 a bobinei toroidale la
frecvenţa f = 50 kHz. Valorile inductanţei L m2 măsurate la diferite valori ale intensităţii
curentului continuu injectat în secundar (care corespund cu diferite valori ale intensităţii
câmpului magnetic în miez) se trec în Tabelul 6-4.
Tabelul 6-4
Is [mA] 0 50 100 150 200 300 400
 LUCRAREA NR. 6
12_________________________________________________________________________________________
Înfăşurarea Lm2 [H]
Lm2
Calcule H [A/m]
μ'rev

b) Se completează ultima secţiune din Tabelul 6-4 folosind relaţiile:

NI N p2 Ae Lm 2
H= s s Lo 2 = mo mrev
�= (6.17)
le le Lo 2

unde Lo2 reprezintă valoarea inductanţei înfăşurării primare considerate fără miez, iar l e şi Ae
sunt parametrii torului de substituţie pentru bobina Lo2 (vezi secţiunea 6.2.2. Caracterizarea
materialelor ferimagnetice la semnal mic). Aceştia din urmă se calculează pe baza
dimensiunilor torului şi a relaţiilor (6.18):
2p �
( r2 +r1 ) , 2 �
Ae = h· ( r2 -r1 ) , le = r2 = D = 23mm,
2
2�
r1 = d = 11mm, h = 6mm. (6.18)

�( H ) .
Pe baza Tabelului 6-3 se va reprezenta grafic dependenţa mrev

6.4.5Măsurarea permeabilităţii relative eficace

Principiul de măsură este acelaşi cu cel de la punctul 6.1, şi anume se determină
inductanţa şi rezistenta echivalenta de pierderi pentru o bobină cu miez tip bară, pentru
aceeaşi bobină cu miez de tip cadru si pentru aceeaşi bobina, identica din punct de vedere
constructiv ( acelaşi număr de spire), dar fără miez.
Se utilizează o bobină cu N = 100 spire, având ca miez o bară de ferită Mn-Zn.
Bobina cu miez de tip bară se notează cu L 03, cea cu miez de tip cadru se notează cu L 04 , iar
aceeaşi bobină, considerată fără miez, se notează cu L04. Frecvenţele de măsură sunt cele din
Tabelul 6-3 iar rezultatele măsurătorilor se vor trece într-un tabel similar cu Tabelul 6-3
(factorul k = 1) şi se va calcula Qm = μ' / μ''

6.5 Conţinutul referatului

1.Scopul lucrării;
2.Tabelele şi graficele cerute la fiecare punct împreună cu relaţiile de calcul folosite;
graficele vor fi comentate.
 LUCRAREA NR. 6
_________________________________________________________________________________________13
3. Calculul parametrilor torului de substituţie pentru miezul de tip oală 18x11,
reprezentat în Fig. 6-3. cu dimensiunile :
2r1 = 32 mm; 2r2 = 58 mm; 2r3 = 15,4 mm; 2r4 = 18 mm; l1 = l3 = 7,7 mm; h = 13 mm
4. Concluzii şi comentarii.

6.6 Întrebări şi probleme

1. Presupunând inducţia B̂ foarte mică (neglijând, deci, pierderile prin histerezis)
determinaţi pierderile reziduale ale miezului de tip oală de ferită trasând dreapta “2” din
Fig. 6-4 pentru două valori ale frecvenţei din Tabelul 6-3 şi determinând valoarea
coeficientului de pierderi ( constanta “c ” relaţia (6.12)) la intersecţia dreptei cu ordonata. Să
se calculeze şi valoarea constantei de pierderi prin curenţi turbionari sau Foucault ( constanta
“e” din relaţia (6.12)) ca fiind panta dreptei trasate.
2. Măsurând, cu ajutorul punţii RLC, două bobine cu miez aparent identic şi care au
acelaşi număr de spire, cum puteţi identifica bobina care are miezul magnetic cu întrefier?
3. Deduceţi relaţia de calcul pentru capacitatea parazită a bobinei cu miez de tip oală
de ferită, dacă aceasta este măsurată cu Q-metrul.
4. Cum comentaţi comportarea celor trei bobine – punctul 6.4.4 – în funcţie de
frecvenţa şi în funcţie de poziţia barei de ferită ?
5. De ce bobina cu miez de ferită tip bară L mb4 ( punctul 6.4.6), de la un anumit nivel
al frecvenţei de măsură prezintă o inductanţă „negativă” ?
6. Pentru o bobina cu inductanţa L= 100μH şi rezistenţa serie de pierderi r = 0,85Ω
să se calculeze factorul de calitate şi tangenta unghiului de pierderi la frecvenţele de 100 Hz si
250kHz; comentaţi rezultatele.
7. Pentru o bobină cu valoarea nominală de L= 125mH, frecvenţa proprie de
rezonanţă de 135kHz şi rezistenţa serie de pierderi R= 27Ω, să se calculeze capacitatea
parazită a bobinei şi factorul de calitate al acesteia la frecvenţa de lucru de 23 kHz .