Probleme PDF

SEMNALE CU M.L.
Problema 1.
Fie semnalul modulat în cuadratură:
s(t ) = g 1 (t )cos ω 0 t + g 2 (t )sin ω 0 t
unde
g1 (t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]
g 2 (t ) = U 0 [1 + m 2 cos ω 2 t ]
iar m1 < m2 < 1 ; ω1 < ω 2 << ω 0
a) Să se determine şi să se deseneze spectrul de amplitudini şi de faze al
semnalului modulat.
b) Să se calculeze lărgimea de bandă ocupată. Care este puterea disipată
pe o rezistenţă de 1Ω?
c) Să se indice un procedeu de demodulare separată a celor 2 semnale
informaţionale, şi să se explice funcţionarea acestuia.
Rezolvare
a) Semnalul modulat în cuadratură se poate rescrie sub forma

s(t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]cos ω 0t + U 0 [1 + m2 cos ω 2t ]sin ω 0t =
U m
= U 0 [cos ω 0t + sin ω 0t ] + 0 1 [cos(ω 0 + ω1 )t + cos(ω 0 − ω1 )t ] +
2
U 0 m2
+ [sin (ω 0 − ω 2 )t + sin (ω 0 − ω 2 )t ] = (1.1)
2
 π U m
= U 0 2 cos ω 0t −  + 0 1 [cos(ω 0 + ω1 )t + cos(ω 0 − ω1 )t ]
 4 2
U m   π  π 
+ 0 2 cos (ω 0 − ω 2 )t −  + sin (ω 0 − ω m )t −  
2   2  2 
Spectrele de amplitudine şi de faze sunt reprezentate în figura 1.1.
1
U0 2
A U 0 m2
2
U 0 m1
2
ω
ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+ω2
Fig. 1.1.a Spectrul de amplitudini al semnalului modulat în cuadratură
ω0- ω2 ω0 ω0+ ω2
ω
π
−
π 4 π
− −
2 2
Fig. 1.1.a Spectrul de faze al semnalului modulat în cuadratură
b) Banda ocupată de semnal este diferenţa dintre frecvenţa componentei

spectrale cu frecvenţa cea mai mare şi a celei cu frecvenţa cea mai mică,
deci
2ω 2
B= = 2 f2 (1.2)
2π
Puterea este dată de jumătate din suma pătratelor tuturor
componentelor spectrale, respectiv
2 2
2 1 U m   1 1  U m   1 1 
P = 2U 0 +  0 1   +  +  0 2   +  =
2  2   2 2  2   2 2
(1.3)
2 m1 + m2 
2 2
= U 0 1 + 
 2 
c) Pentru demodularea separată a celor dou componente se înmulţeşte
semnalul recepţionat cu purtătoarea refăcută la recepţie, respectiv cu
2
valoarea sa decalată cu 900 după care cele două semnale produs se filtrează
trece jos. O schemă posibilă de demodulare este reprezentată în figura 1.2.
x1(t) x2(t) x3(t)

FTJ
cos ω0t
s(t)
π/2
FTJ
Fig. 1.2. Demodularea semnalului modulatîn cuadratură
Funcţionarea sa se poate demonstra, de exemplu, pentru ramura de

sus. Astfel, semnalul la ieşirea circuitului de produs este
x1 (t ) = s(t ) cos ω 0 t = g1 (t ) cos 2 ω 0 t + g 2 (t ) sin 2 ω 0 t =
1 1  sin 2ω 0 t (1.4.)
= U 0 [1 + m1 cos ω1t ] + cos 2ω 0 t  + U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ]
2 2  2
Spectrul de amplitudini al semnalului x1(t) este reprezentat în figura 1.3.
A
U0 U0 2
2 FTJ 2
U 0 m2
U 0 m2
U 0 m1 4
4
2
U 0 m1 U 0 m1
4 4
ω
2ω0-ω2
2ω0-ω1
2ω0
2ω0+ω2
2ω0+ω1
ω1
ωt
Fig. 1.3. Spectrul de amplitrudini al semnalului x1(t)
Filtrul trece jos separă componentele de joasă frecvenţă (în cazul

nostru componenta continuă şi cea situată pe frecvenţa ω1). Frecvenţa de
3
tăiere a sa trebuie să fie, deci, între ω1 şi 2ω0-ω2. Semnalul la ieşirea
filtrului trece jos este
U
x 2 (t ) = 0 (1 + cos m1 cos ω1t ) (1.5)
2
Condensatorul elimină componenta continuă, rezultând semnalul
U m
x3 (t ) = 0 1 cos ω1t (1.6)
2
Se observă că s-a extras semnalul informaţional transmis pe componenta în
fază. În mod analog se poate demonstra că, în cazul ramurii de jos, se va
obţine semnalul transmis pe compinenta în cuadratură.
Se poate observa că modulaţia în coadratură permite transmiterea a 2

semnale informaţionale folosind aceeaşi purtătoare şi aceeaşi bandă de
frecvenţe, pe baza ortogonalităţii dintre sin(ω0t) şi cos(ω0t). Principala
problemă care poate apare la acest tip de modulaţie este aceea că, dacă la
demodulare purtătoarea nu este refăcută cu exactitate din punct de vedere
al fazei apare fenomenul de interferenţă inter-canal. De exemplu dacă
eroarea de fază este de π/2 cele 2 semnale sunt practic inversate.
Problema 2
Fie semnalul cu modulaţie polară:

s(t ) = g1 (t ) − g 2 (t ) + [g1 (t ) + g 2 (t )]cos ω 0 t
unde
g1 (t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]
g 2 (t ) = U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ]
iar m1 < m2 < 1 şi ω1 < ω 2 << ω 0
Se cere:
a) Să se determine şi să se deseneze forma semnalului în domeniul
timp. Pe baza acesteia să se indice un procedeu de demodulare
separată a celor 2 componente
4
b) Să se deseneze spectrul de amplitudini al semnalului,care este banda
ocupată de semnal? Comentaţi avantajele şi dezavantajele acestui tip
de modulare.
Rezolvare
a) Pentru determinarea formei în timp a semnalului se determină anvelopa

superioară şi inferioară, astfel:
s + (t ) = s(t ) cos ω t =1 = 2 g1 (t ) = 2U 0 [1 + m1 cos ω1t ] (2.1)
0
s − (t ) = s(t ) cos ω t =−1 = −2 g 2 (t ) = −2U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ] (2.2)

0
Forma semnalului este reprezentată în figura 1.4.
s(t)
2U0(1+m1)
s+(t)
2U0
2U0(1-m1)
-2U0(1-m2)
-2U0
-2U0(1+m1)
s-(t)
Fig. 1.4. Forma în timp a semnalului cu modulaţie polară
Se observă că anvelopa superioară este proporţională cu g1(t) iar cea

inferioată cu g2(t) deci demodularea se poate face folosind 2 detectoare de
anvelopă, unul pentru alternanţe pozitive celălalt pentru alternanţe
negative, aşa cum ese reprezentat în figura 1.5..
5
C0 g1(t)
R0
s(t)
C0 g2(t)
R0
Fig. 1.5. Demodularea semnalelor cu modulaţie polară
Avantajul acsutui tip de modulaţie este este acela că structura

demodulatorului este foarte simplă, nefiind necesară refacerea purtătoarei
la recepţie, ceea ce implică şi un cost redus al receptorului.
b) Pentru a determina spectrul semnalului, acesta se poate scrie sub

forma
s(t ) = U 0 m1 cos ω1t − U 0 m2 cos ω 2 t +
+ [2U 0 + U 0 m1 cos ω1t + U 0 m2 cos ω 2 t ]cos ω 0 t (2.3)
După descompunerea produselor de tip cos() cos() în sume se poate
reprezenta spectrul ca în figura 1.6.
A 2U 0
U 0 m2 U 0 m2
U 0 m1
2
U 0 m1
2
ω
ω1 ω2 ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+ω2
Fig. 1.6. Spectrul de amplitudini al semnalului cu modulaţie polară
Banda de frecvenţe ocupată este

ω + ω 2 − ω1
B= 0 = f 0 + f 2 − f1 (2.4)
2π
6
Dezavantajul acestui tip de modulaţie este că banda ocupată este
foarte mare (de ordinul frecvenţe purtătoare f0 – deci zeci sau sute de Hz).
In plus, din cauza faptulu că componentele de joasă frecvenţă se propagă
diferit faţă de cele de înaltă frecvenţă, semnalul este puternic distorsionat la
recepţie. Din acest motiv, deşi schema prezintă un avantaj potenţial (acela
de a putea transmite simultan 2 semnale informaţionale şi a le putea
demodula separat cu o structură simplă) în practică ea nu poate fi folosită
din cauza lărgimii de bandă foarte mari ocupate şi existenţei
componentelor de joasă frecvenţă în spectrul semnalului.
Problema 3
3) Fie circuitul acordat derivaţie cu prize din figura 1.7.
C1
L,
R
nL
i(t) ue(t)
C2 RS
R1
Fig. 1.7. Circuit acordat derivaţie
Se cunosc L=1 mH
C1=C2=2 nF
Rs=50 kΩ
R=100 kΩ
R1=12.5 kΩ
nL= 1/4.
Curentul aplicat la intrarea circuitului este
( ) ( )
i (t ) = 10 1 + 0.707 cos10 4 t cos 10 6 t mA
Se cere:
a) Să se deseneze schema echivalentă fără prize.
b) Să se determine tensiunea la ieşirea schemei ue(t).
c) Să se determine ue(t) dacă valoarea bobinei L creşte cu 2.03%
7
Rezolvare
a) Aplicând regulile de echivalare a prizelor, rezultă schema

echivalentă din figura 1.8.
i(t ) RS ue (t )
L R C
nL nc 2 nc
Fig. 1.8. Schema echivalentă fără prize.

Factorul de priză capacitiv este dat de
C1 1
nc = = (3.1)
C1 + C2 2
Rezistenţa achivalentă a circuitului este
1 1 1
Re = = = = 50kΩ
1 n L nC
2 1 1 1 1 1 1
+ + + + + +
R R R 100 16 × 12 . 5 4 .5 100 200 200
1 s
(3.2)
Frecvenţa de rezonanţă, factorul de calitate şi lărgimea de bandă la 3 dB a
circuitului sunt date de
1 1 rad
ωr = = = 10 6 (3.3)
LC −3
10 × 10 −9 s
Q = ω 2 RC = 10 6 × 50 × 10 3 × 10 −9 = 50 (3.4)
ω2 10 6 rad
πB = = = 10 4 (3.5)
2Q 2 × 50 s
b) Deoarece componentele spetrale ale semnalului MA sunt în interiorul
(la limita) benzii de trecere a circuitului, tensiunea la ieşirea circuitului
acordat se determină folosind metoda armonică şi factorul de transfer de
bandă îngustă al schemei echivalente fără prize
~ Re 50 ⋅ 103
Z (ω ) = = (3.6)
ω − ωr ω − 10 6
1+ j 1+ j
πB 10 4
8
Volumul de calcul se poate reduce dacă se foloseşte determinarea
răspunsului circuitului echivalent de joasă frecvenţă şi folosind faptul că
ωr=ω0
~ ~ Re 50 ⋅ 103
Z JF (ω ) = Z (ω + ω 0 ) = = (3.6)
ω ω
1+ j 1+ j 4
πB 10
la anvelopa semnalului modulat. Oricare ar fi metoda folosită, rezultă
 
 
 0 . 707  ω 
uc (t ) = nC nL I 0 Re 1 + cos10 4 t − arctg m  cosω 0t =
 ωm 
2
 πB 
 1+    (3.7)
  πB  
=
10 × 50 
1 + 0 .5 cos
 4 π 
( )
10 t −  cos 10 t
6
4.2   4 
Se poate observa că, deoarece frecvenţa purtătoare coincide cu
frecvenţa de rezonanţă a circuitului, semnalul la ieşirea schemei este de
asemenea un semnal de tip MA, cu gradul de modulaţie redus cu 3 dB
(0.707) datorită faptului că cele două copmponente laterale din spectrul
semnalului sunt la marginea benzii la 3 dB a circuitului.
c) Noua valoare a bobinei este
 2.03 
L1 = L1 +  = 1.0203mH (3.8)
 100 
ceea ce duce la o modficare a frecvenţei de rezonanţă la
1 ω2 rad
ω r1 = = = 0.99 × 106 = ω0 − ωm (3.9)
L1C 1.0203 s
Se poate verifica faptul că factorul de calitate al circuitului variază foarte
puţin faţă de cel determinat la punctul precedent.
Considerând că echivalentul de bandă îngustă este în continuare
valabil
~ Re Re
Z1 (ω ) = = (3.10)
ω − ω r1 ω − ω0 + ωm
1+ j 1+ j
πB πB
şi descompunând curentul de intrare în
 0.707 0.707 
i(t ) = I 0 cosω 0t + cos(ω 0 + ω m )t + cos(ω 0 − ω m )t  (3.11)
 2 2 
9
se poate determina tensiunea la ieşirea schemei folosind şi de această dată
metoda armonică


 1  ω 
ue1 (t ) = n L nC I 0 Re  cos ω 0t − arctg m  +
2
 πB 
 1 +  ω m 
  πB 
0.707 1   2ω 
+ cos(ω 0 + ω m )t + arctg  m  + (3.12)
2  2ω m 
2
  πB 
1+  
 πB 
0.707 
+ cos((ω 0 − ω m )t + arctg 0 )
2 
ceea ce, după înlocuirea valorilor numerice, duce la
  7 π
[( )
ue1 (t ) = 62.60.707 cos10 t −  + 0.158 cos 10 + 10 4 t − 0.352π +
7
(3.13)
]
  4
( 7 4
+ 0.353 cos 10 − 10 t)}
Se observă că în acest caz, deoarece frecvenţa de rezonanţă a
circuitului nu mai coincide cu frecvenţa purtătoare, semnalul la ieşire nu
mai este de tip MA, cele două componente laterale fiind atenuate diferit de
către circuitul acordat.
De asemenea, în timp ce în primul caz utilizarea metodei armonice
cu echivalent de joasă frecvenţă poate duce la o reducere a volumulu de
calcul, în cel de-al doilea, deşi ea poate fi în continuare aplicată, nu mai
este eficientă deoarece frecvenţa de rezonanţă a circuitului nu mai coincide
cu frecvenţa purtătoare.
În general, pentru determinarea răspunsului circuitelor acordate la
diferite semnale de intrare se poate aplica următoarea regulă:
• dacă ne referim la semnale situate în apropierea frecvenţei de rezonanţă
(în general în zona bezii de trecere a circuitului) se utilizează
echivalentul de bandă îngustă
~ Re
Z (ω ) = (3.14)
ω − ωr
1+ j
2π
• dacă ne referim la semnale situate mult în afara benzii atunci trebuie să
lucrăm cu expresia exactă a funcţiei de transfer a circuitului acordat
10
Re ω ωr
Z (ω ) = ;β = − (3.15)
ω − ωr ωn ω
1+ j
2π
11
PRODUCEREA SEMNALELOR ML
Problema 1.
Fie schema din figura 2.1 (modulator cu tranzistor TEC ca element
neliniar) pentru care se cunosc:
IDSS = 4 mA; Up = -4V
u1(t) = cos (107 t) V
u2(t) = 0,5 cos (104 t) + 0,5 cos (1,25 . 105 t) V
L0=5 µH, R0=2 kΩ, C0=2 nF
+EC
L0 R0 C0
ue(t)
C∞
C∞
+
u1(t) ~ 1MΩ
+
~ -
u2(t)
E0
Fig 2.1. Modulatorul cu element neliniar folosind tranzistor TEC
Se cere:
a) să se determine frecvenţa unghiulară de rezonanţă (ωr) , factorul de
calitate (Q), şi lărgimea de bandă la o atenuare de 3 dB (πB) pentru
circuitul acordat;
b) să se determine domeniul de valori în care poate fi aleasă tensiunea
E0 astfel încât tranzistorul să funcţioneze în regim de saturaţie ;
c) pentru E0 = -2V să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi atenuarea
introdusă de filtru asupra componentelor nedorite din spectrul
curentului de drenă al tranzistorului iD(t).
1
Rezolvare
a) Parametrii circuitului acordat sunt

1 1 rad
ωr = = = 10 7 (1.1)
L0 C 0 5 ⋅ 10 −6 ⋅ 2 ⋅10 −9 s
R0
Q= = ω r R0 C0 = 107 ⋅ 2 ⋅ 103 ⋅ 2 ⋅ 10 −9 = 40 (1.2)
ω r L0
ω r 10 7 rad
πB = = = 1,25 ⋅10 5 (1.3)
2Q 80 s
b) Condiţia ca tranzistorul să lucreze în regim de saturaţie este

U P ≤ vGS (t) ≤ V0 (1.4)
unde Up = - 4V reprezintă tensiunea de tăiere a TEC-ului iar V0 = 0,6V
este tensiunea de deschidere a joncţiunii.
Tensiunea grilă sursă se poate determina :
vGS (t) = - E0 + u1 (t ) + u 2 (t ) =
= - E0 + cos 107 t + (0,5 cos 10 4 t + 0,5 cos 1,25 . 105 t )
(1.5)
Valorile maxime şi minime ale tensiunii grilă sursa sunt

vGS (t )max = - E0 + 1 + 0,5 + 0,5 = 2 - E0 ≤ 0,6 V (1.6a)
vGS (t) |min = - E0 − 1 − 0 ,5 − 0 ,5 = − 2 - E0 ≥ − 4 V (1.6b)
Rezultă
1,4V ≤ E 0 ≤ 2V (1.7)
c) condiţia (1.4) fiind îndeplinită, tranzistorul TEC funcţionează în

regim de saturaţie:
 v (t ) I
iD (t) = I DSS 1 - GS  = DSS2 [U T + vGS (t )]
2
UT  UT
(1.8)

Înlocuind (1.5) în (1.8) rezultă:
2
iD (t ) =
4 ⋅10−3
16
[ ( ) ( )
4 − 2 + cos 107 t + 0,5 ⋅ cos 104 t + 0,5 ⋅ cos 1,25 ⋅105 t ( )]
2
=
=
10−3
4
{ ( ) [ ( ) (
4 + cos2 107 t + 0,25 cos2 104 t + cos2 1,25 ⋅105 t )] + 2
+ 4 cos(10 t )+ 2 ⋅ [cos(10 t )+ cos(1,25 ⋅10 t )]+ [cos(10 t )+ cos(1,25 ⋅10 t )]cos(10 t )}=
7 4 5 4 5 7
10−3
=
4
{ ( ) (
4,75 + 0,125⋅ cos 2 ⋅104 t + 0,125⋅ cos 2,5 ⋅105 t + 0,5 cos 104 t cos 1,25 ⋅105 t + ) ( ) ( )
( ( ) [ ( ) (
)
+ cos2 ⋅107 t + 4 cos 107 t + 2 ⋅ cos 104 t + cos 1,25⋅105 t + )]
+ [cos(10 t )+ cos(1,25⋅10 t )]cos(10 t )} (mA)
4 5 7
(1.9)
Pentru acest curent spectrul de amplitudini este reprezentat în figura 1. 2:
A 1,0
1,185
0,5 0,5
0,125 0,125 0,125 0,125 0,125

0,125 0,125
0,03125 0,03125
ω
107+104
107+1,25105
107-104
107
2,5 105
107-1,25 105
2 104
1,35 104
1,15 104
1,25 104
104
2 107
Fig.2. Spectrul de amplitudini al curentului (1.9)
Filtrul trece bandă RLC este centrat pe frecvenţă unghiulară ωr

=107rad/sec şi are bandă (πB) = 1,25 105 rad/sec., deci va selecta din
curentul iD(t) numai acea parte ce corespunde componentelor spectrale
situate în jurul lui frecvenţei unghiulare de 107 rad/sec. Partea utilă a
curentului de drenă (1.9) este:
iD ,util (t ) =
10 −3
4
{ ( ) [ ( )
4 ⋅ cos 10 7 t + cos 10 4 t + cos 1,25 ⋅ 105 t cos 10 7 t = ( )] ( )} (1.10)
( )[ [ ( )
= cos 10 7 t 1 + 0,25 ⋅ cos 10 4 t + cos 1,25 ⋅ 105 t (mA) ( )]]
3
Tensiunea la ieşirea filtrului se determină aplicând metoda armonică
şi folosind echivalentul de joasă frecvenţă. Filtrul are funcţia de transfer de
bandă îngustă.
~ R0
Z (ω ) = (1.11)
ω − ω0
1+ j
πB
şi echivalentul de joasă frecvenţă
~ ~ R0
Z JF (ω ) ≡ Z (ω + ω 0 ) = (1.12)
ω
1+ j
πB
Rezultă


 4  10 4 
( ) 7 
u e (t ) = 2 cos 10 t 1 +
0,25
cos 10 t − arctg   +
5 
  10 4
   1,25 ⋅ 10 
 1 +  
 1,25 ⋅ 10 5 
  


0,25   1,25 ⋅ 10 5 

+ cos1,25 ⋅ 10 5 t − arctg   =
5  
(1.13)
 1,25 ⋅ 10 5    1, 25 ⋅ 10  
1 +  
5  
 1,25 ⋅ 10  
( ) 
( )  π 
= 2 cos 10 7 t 1 + 0,25 ⋅ cos 10 4 t + 0,176 ⋅ cos1,25 ⋅ 10 5 t −  (V )
  4 
Atenuarea se calculează pentru componentele din spectru cele mai
apropiate de cele dorite, respectiv ω1 = 2,5 105t şi, respectiv, ω2 = 2 107t.
Deoarece aproximaţia de bandă îngustă nu mai este valabilă se foloseşte
expresia exactă a funcţiei de transfer a filtrului,
~ R0 ω ωr
Z (ω ) = ; β= − (1.14)
1 + jβQ ωr ω
5 rad
Pentru frecvenţa unghiulară ω1 = 2,5 ⋅ 10 se determină
s
ω ω ω
β1 = 1 − r ≅ r = 40
ω r ω1 ω1
Q1 = 20 lg
z (ω r )
z (ω1 )
( )
= 20 lg 1 + β 22 Q 2 ≅ 20 lg(β 2Q ) = 64.08dB (1.15)
4
rad
iar pentru ω 2 = 2 ⋅10 7
s
ω2 ωr 1
β2 = − ≅ 2 − = 1,5
ωr ω2 2
Q2 = 20 lg
z (ω r )
z (ω 2 )
( )
= 20 lg 1 + β 22Q 2 ≅ 20 lg(β 2Q ) = 35,56 dB (1.16)
Ambele atenuări rezultate sunt suficient de mari pentru a putea neglija

componentele spectrale situate în zona frecvenţelor joase
( ω ≤ 2,5 ⋅10 rad ) respectiv a frecvenţelor înalte ( ω ≥ 2 ⋅10 7 rad )
5
5
Problema 2
Fie modulatorul cu comutator neechilibrat reprezentat în figura 2.3.
Se cunosc
[ ( )]
uc(t) = -6 f i cos 106 t V
u1(t) = 2 cos (10 t ) V 3
L0=1 mH, R0=50 kΩ, C0=1 nF,

IDSS=10 mA, UP= - 5 V.
Conductanţa drenă sursă este egală cu conductanţa grilă sursă la semnal
mic.
+EC
(10V)
L0 R0 C0
R1 ue(t)
C∝
u1(t) ~ VDS(t)
RE
~ uc(t)
Fig.2.3. Modulatorul cu comutator neechilibrat folosind tranzistor TEC
Se cere:
a) să se determine valoarea rezistenţei R1 astfel încât, în conducţie,
tensiunea drenă-sursă să fie mai mică decât 100 mV;
b) pentru R1=5 kΩ să se determine şi să se deseneze spectrul de
amplitudini al tensiunii drenă sursă;
c) să se determine expresia tensiunii la ieşirea filtrului şi atenuarea
semnalului.
6
Rezolvare
a) Deoarece semnalul de comandă este

− U 0 ; cos107 t ≥ 0
vGS (t) = uc (t) =  (2.1)
0; cos107 t < 0
Tranzistorul funcţionează în regim de comutaţie, respectiv
( )
pt. cos 107 t ≥ 0 vGS (t ) = - 6V ⇒ TEC-ul este blocat
( )
pt. cos 107 t < 0 vGS (t) = 0 ⇒ TEC-ul conduce
(2.2)
Conductanţa sa de semnal mic se determină cu relaţia

di 2I  VGS  vGS =0 2 ⋅ 10 mA
g DS,0 ≡ g GS,0 = D = − DSS  1 -  = =4 = 4 (kΩ) −1 (2.3)
dvGS vGS =0
UP  VP  5 V
Tensiunea la bornele drenă sursă a tranzistorului TEC este
 u1 (t );

( )
cos 10 7 t ≥ 0
v DS (t) =  u1 (t )
1 + R0 g DS ,0
( )
; cos 10 7 t < 0
(2.4)

Condiţia de semnal mic este îndeplinită dacă, în conducţie, tensiunea
drenă-sursă a tranzistorului TEC este mai mică decât 100 mV=0,1V.
Rezultă
−
u1 (t )
=
( )
2 cos 103 t
=
2
≤ 0,1 (2.5)
1 + R1 g DS 0 max
1 + R1 ⋅ 4 1 + R1 4
deci
 2  1 19
R1 ≥  − 1 = = 4,75kΩ (2.6)
 0,1  4 4
b) Tensiunea drenă-sursă la bornele tranzistorului se poate scrie cu
ajutorul funcţiei de întrerupere astfel:
[ ( )]
u DS (t ) = u1 (t ) . f i cos 106 t +
u1 (t )
{ [ ( )]}
1 + R1 g DS ,0
1 - f i cos 106 t =
(2.7)
u1 (t )
=
Rg
+ 1 DS ,0 u1 (t ) f i cos 106 t
1 + R1 g DS ,0 1 + R1 g DS ,0
[ ( )]
Folosind dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei de întrerupere
1 ∞ 2
f i (t ) = ∑ (− 1)k cos(2k + 1)ω 0t =
2 k = 0 (2k + 1)π (2.8)
1 2 2
= + cos ω 0t − cos 3ω 0t + ...
2 π 3π
7
şi înlocuind (2.8) în (2.7) rezultă
uDS (t ) =
1
( )
⋅ 2 cos103 t +
5⋅ 4
( )
1 2 2
( ) 
⋅ 2 cos103 t ⋅  + cos106 t − cos 3 ⋅106 t + ... = ⋅ ( )
1+ 5⋅ 4 1+ 5 ⋅ 4 2 π 3π 
( ) ( ) 1 2
( ) 2
( )
= 0 ,0952 cos 103 t + 1,904 cos 103 t ⋅  + cos 10 6 t − cos 3 ⋅106 t + ... =

2 π 3π 
= 1,047 cos(10 t ) + 1,212 cos(10 t )cos(10 t ) - 0,404 cos(10 t )cos(10 t ) + …
3 3 6 3 6
(2.9)
Spectrul de amplitudini al semnalului este reprezentat în figura 4.
A
1,047
0,606 0,606
0,202 0,202
ω
3 6 3 6 6 3
10 10 -10 10 10 +10 6
3.10 -10 3
3.10 6 6
3.10 +10 3
Fig. 2.4. Spectrul de amplitudini al tensiunii vDS(t)
b) Pentru a putea determina semnalul la ieşire trebuie să aflăm funcţia

de transfer a filtrului. Frecvenţa centrală, factorul de calitate şi banda
acestuia sunt:
1 1 rad
ωr = = = 106
LC 10 −310 −9 s
Q = ω r R C = 10 6 ⋅ 5 ⋅ 10 4 ⋅ 10 -9 = 50 (2.10)
ω r 10 6 rad
πB = = = 10 4
2Q 100 s
Filtrul va selecta acele componente spectrale ale tensiunii vDS(t)
situate în jurul frecvenţei unghiulare de 106 rad/s. Partea utilă a tensiunii
vDS(t) este
u DS (t) |util = 1,212 cos (10 3 t ) cos (10 6 t ) V (2.11)
8
Funcţia de transfer a filtrului (echivalent de bandă îngustă şi
respectiv de joasă frecvenţă) este
~ R 1
H (ω ) = ⋅ (2.12a)
RE  ω − ωr 
1 + j 
 πB 
~ ~ R 1
H yF (ω ) = H (ω + ω r ) = ⋅ (2.12b)
RE ω 
1 + j 
 πB 
Semnalul la ieşirea filtrului se determină folosind metoda armonică.
Rezultă
1,212  3  10 3 
u e (t ) = cos 10 t − arctg  4  cos10 6 t ≅
 10 
2
 10 3  
1 +  4 
 10 
( )
≅ 1,212 ⋅ cos 10 3 t ⋅ cos 10 6 t ( ) <V >(2.13)
Se verifică faptul că atenuarea introdusă de filtru la frecvenţele nedorite
rad
din spectrul semnalului respectiv ω1 = 103 , şi
s
rad
ω 2 = 3 ⋅ 10 6 − 10 3 ≅ 3 ⋅ 10 6 sunt suficient de mari. Deoarece
s
echivalentul de bandă îngustă nu mai este valabil, folosim expresia exactă
a caracteristicii de transfer a filtrului:
R 1 ω ωr
H (ω ) = ⋅ ; β= − ` (2.14)
RE 1 + jβQ ω r ω1
rad
Pentru ω1 = 103
s
ω1 ω r 10 6
β1 = − ≅ − 3 = −10 3
ω r ω1 10
a1 = 20 lg 1 + β12 Q 2 ≅ 20 lg(β1Q ) = 93,97 dB (2.15)
rad
respectiv pentru ω 2 = 3⋅10 6
s
ω 21 ω r 1
β2 = − ≅ 3 − = 2,667
ωr ω2 3
a2 ≅ 20 lg(β2Q) = 42,498 dB (2.16)
9
Problema 3
Fie modulatorul cu etaj diferenţial din figura 2.5, pentru care se cunosc:
u1(t) = 26 cos (106 t) (V)
u2(t) = cos (103 t) + cos (104 t) (V)
L0=1 mH, R0=50 kΩ, C0= 1 nF, R1=1 kΩ
L0 R0 C0
ue(t)
+ C8
~ T1 T2
u1(t)
I0(t)
R1
T3
-EE
(-10V) ~ u2(t)
Fig.2.5. Modulatorul cu etaj diferenţial cu o intrare neliniară
Se cere:
a) să se determine frecvenţa unghiulară de rezonanţă (ωr), factorul de
calitate (Q) şi banda la trei decibeli (πB) pentru circuitul acordat;
b) să se determine expresia curentului I0(t);
c) să se determine expresia şi să se deseneze spectrul curentului de
colector al tranzistorului T2, ic2(t),
d) să se determine tensiunea la ieşire ue(t), precum şi atenuarea
introdusă de circuitul acordat asupra componentelor nedorite din
spectrul lui ic2(t);
e) să se reia pct.c) pentru u1(t) = 10 cos (106 t) mV
Rezolvare
a) Frecvenţa de rezonanţă, factorul de calitate şi banda circuitului acordat
sunt:
10
1 1 rad
ωr = = = 106
LC 10 −310 −9 s
Q = ωr R0C0 = 10 6 ⋅ 5 ⋅ 10 4 ⋅ 10 -9 = 50 (3.1)
ω r 106
πB =
= = 10 4
2Q 100
b) Scriind regula lui Kirkhoff pe bucla formată din u2(t), R, T3, EE
E E + u 2 (t ) = v BE + R1 I 0 (t ) (3.2)
I 0 (t ) = =
( )
E E − v BE + u 2 (t ) 9 ,4 + cos 10 3 t + cos 10 4 t( )
=
R1 10 3 (3.3)
( )
= 9 ,4 + cos 10 3 t + cos 10 4 t ( )
< mA >
c) Curentul prin tranzistorul T2 este dat de expresia
I 0 (t )   u1 (t )
ic 2 (t ) = 1 − th  =
2   2VT  (3.4)
[ 3
( )  26 cos 106 t
= 9 ,4 + cos 10 t + cos 10 t 1-th
4
( )] ( )
2 ⋅ 26 
  
Tranzistorul T2 lucrează în regim de comutaţia , deci funcţia tangentă
hiperbolică din relaţia (3.4) se poate aproxima prin
1 2 2
th(0,5 cos10 6 t ) = f i (cos10 6 t ) = + cos(10 6 ) − cos(3 ⋅ 10 6 t ) + ... (3.5)
2 π 3π
Înlocuind (3.5) în (3.4) rezultă
ic2 (t ) =
1
[ ( ) ( )] 1 2
9,4 + cos 10 3 t + cos 10 4 t ⋅  + cos 10 6 t −
2
( ) ( 
)
cos 3 ⋅ 10 6 t + ...  =
2 2 π 3π 
1
[ ( ) ( )] [ 1
( ) ( )] ( )
= 9,4 + cos 10 3 t + cos 10 4 t + 9,4 + cos 10 3 t + cos 10 4 t cos 10 6 t −
4 π
−
1
3π
[ ( ) ( )] (
9,4 + cos 10 t + cos 10 t cos 3 ⋅ 10 6 t + .... (mA )
3 4
)
(3.6)
Spectrul de amplitudini al acestui semnal este reprezentat în figura 2.6
11
A 2,992
2,35
0,25 0,25
1,018
0,159 0,159 0,159 0,159

0,108 0,108 0,108 0,108
103 104 106 3.106 ω

106±103 3.106±103
106±104 3.106±104
Fig. 2.6. Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)
d) Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în

6 rad
jurul frecvenţei de 10 . Componenta utilă din spectrul semnalului
s
iC2(t) este:
ic2 (t )
util
=
1
π
[ ( ) ( )] ( )
9,4 + cos 103 t + cos 10 4 t cos 106 t (mA ) (3.7)
Aplicând metoda armonică acestui semnal şi folosind echivalentul de
bandă îngustă şi joasă frecvenţă a filtrului trece bandă:
~ R0
H JF (ω ) = (3.8)
ω 
1 + j 
 πB 
rezultă:



50
( )
u e (t ) = cos 10 6 t 9,4 +
π
1
2
(
cos 10 3 t − arctg 0,1 + )
  103 
 1 +  4 
  10 
12



+
1
2
( )
cos 10 4 t − arctg 0,1  ≅
 10 4  
1 +  4  
 10  
  π 
≅ 15 ,915 cos ( 10 6 t) 9 ,4 + cos 10 3 t + 0 ,707 cos 10 4 t -   V (3.9)
  4 
Atenuările introduse de filtru asupra componentelor nedorite sunt
rad
• pentru ω1 = 103
s
ω1 ω r 10 6
β1 = − ≅ − 4 = −100
ω r ω1 10
a1 = 20 lg 1 + β12 Q 2 ≅ 20 lg(β1Q ) = 73,97 dB (3.10)
rad
• pentru ω 2 = 3 ⋅ 10 6
s
ω ω 1
β 2 = 21 − r ≅ 3 − = 2,667
ωr ω2 3
a2 ≅ 20 lg(β 2 Q) = 42,498 dB (3.11)
e) Dacă amplitudinea semnalului u1(t) este 10 mV, relaţia tranzistorul
T2 lucrează la semnal mic. Relaţia (3.5) devine
( )
10 cos 106 t 
[ ( )] [
6
( )]
6
th   = th 0,192 cos 10 t ≈ 0,192 cos 10 t (3.12)
 2 ⋅ 26 
Înlocuind (3.12) în (3.4), expresia curentului iC2(t) devine
[1
( ) ( )] ( )
iC 2 (t ) = 9,4 + cos 10 6 t + cos 10 4 t ≅ 0,192 cos 10 6 t mA (3.13)
2
Se observă că mai apar componente nedorite în spectrul semnalului iD(t)
similar cu punctul b, se determină
  π 
u e (t ) = 9,4 + cos 10 3 t + 0,707 cos 10 4 t -  V (3.14)
  4 
13
Problema 4
Fie modulatorul cu element neliniar realizat cu tranzistor bipolar din
figura 2.7:
u1(t) = U0 cos (107 t)
u2(t) = Um cos (105 t)
R1=60kΩ, R2=20kΩ, Re=1,2 kΩ,
L0=10µH, R0=5 kΩ, C0=1 nF
+EC
(12V)
R1 L0 R0 C0
ue(t)
C8
C8
C8 T
+
u2(t) ~
R2 RE -
- ~ u1(t)
+
Fig. 2.7. Modulatorul cu tranzistor bipolar ce funcţionează ca element

neliniar
a) Să se determine valoarea amplitudinii tensiunii modulatoare Um

astfel încât distorsiunile de intermodulaţie să fie sub 10%. Cum trebuie
aleasă amplitudinea purtătoarei U0 pentru a obţine o valoare cât mai mare
a semnalului util;
b) Pentru Um = 2,6 mV, U0 = 260 mV să se determine tensiunea la
ieşire şi atenuarea componentei nedorite din spectrul semnalului.
Rezolvare
a) Mai întâi trebuiesc determinaţi parametrii filtrului:

1 1
ω0 = = = 10 7 rad / s
L0 C0 10 −910 −5
14
Q = ω 0 RC = 107 ⋅ 5 ⋅ 10 3 ⋅ 10 -9 = 50 (4.1)
ω 0 10 7
πB = = = 10 5 rad / s
2Q 100
Tensiunea emitor - bază a tranzistorului este:
vBE (t ) = u p = u1 (t ) + u2 (t ) (4.2)
unde Up este tensiunea de polarizare a tranzistorului
R2 20
Up = ⋅E = ⋅ 12 = 3V (4.3)
R1 + R2 80
Curentul de colector al tranzistorului este:
 U p + u1 (t ) + u 2 (t )
iC (t ) = I ES ⋅ exp − =
 UT 
(4.4)
= I ES ⋅ exp
U p 
 ⋅ exp 
( )
U 0 cos 10 t 
7
 ⋅ exp 
( )
U m cos 10 5 t 

U
 T  U p   Up 
Funcţiile de tipul e x cos (ω xt ) sunt pare, periodice şi se pot dezvolta în
serii Fourier sub forma:
e x cos(ωxt ) = I 0 (x ) + 2 I1 (x ) cos ωx t + 2 I 2 (x ) cos 2ωx t =
 ∞
2 I (x )  (4.5)
= I 0 (x )1 + ∑ k ' cos(kω x t )
 k =1 I 0 
unde
1
I o (x ) = ∫ e x cos (ω x t )dt (4.6)
T T
1
I n (x ) = ∫ e x cos (ω x t ) cos(nω x t )dt
T T
reprezintă funcţiile Bessel modificate de ordin n şi argument x.
Valorile acestor funcţii sunt date în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1
x 0 0,5 1 2 5 10
I0(x) 1 1,063 1,226 2,279 27,24 2815,7
I1(x) 0 0,258 0,565 1,59 24,336 2675,0
I2(x) 0 0,032 0,136 0,689 17,506 2281,5
I3(x) 0 0,002 0,022 0,213 10,331 1758,4
Folosind (4.5) relaţia (4.6) devine
15
Up
 ∞
2 I n (x )  ∞
2I (y ) 
ic (t ) = I ES e VT
I 0 (x )I 0 ( y )1 + ∑ cos(nω n t ) 1 + ∑ k cos(nω 0 t )
 n=1 I 0 (x )   k =1 I 0 ( y ) 
(4.7)
unde
Um U
x= , y= 0 (4.8)
VT VT
Notând cu
U0
I 0 = I ES e VT
I 0 (x )I 0 ( y ) (4.9)
relaţia (4.7) se poate rescrie
iC (t ) ∞
2 I n (x ) ∞
2I k (y )  ∞ 2 I n (x ) 
=1+ ∑ cos(nω mt ) + ∑ cos(kω 0t )1 + ∑ cos(nω mt )
I0 n =1 I 0 (x ) k =1 I 0 ( y )  n =1 I 0 (x ) 
(4.10)
Spectrul acestui semnal este reprezentat în figura 8.
2 I 1 (y )
1
I 0 (y )
2 I 1 (x ) I1 ( y ) I1 (x ) I1 ( y ) I1 (x ) 2 I 2 (x )
2 ⋅ 2 ⋅
I 0 (x ) I 0 ( y ) I 0 (x ) I 0 ( y ) I 0 (x ) I 1 (x )
2 I 2 (x ) I 1 ( y ) I 2 (x )
I 1 ( y ) I 2 (x ) 2 ⋅
I 1 (x ) 2 ⋅ I 0 ( y ) I 0 (x )
I 0 ( y ) I 0 (x )
ωm 2ω m ω0 2ω 0
ω 0±ω m 2ω 0±ω m
ω 0±2ω m
ω 0±3ω m
Fig. 2.8. Spectrul de amplitudini al curentului normat dat de relaţia (4.10)
Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în jurul

frecvenţi sale centrale ω0 :
16
2 I1 ( y )  ∞
2 I n (x ) 
ic , u (t ) = I 0 ⋅ 1 + ∑ cos nω m t  cos ω 0t (4.11)
I 0 ( y )  k =1 I 0 (x ) 
Pentru x << 1 este valabilă aproximarea
x x2
I 0 (x ) ≅ 1 I1 (x ) ≅ I 2 (x ) ≅ I k (x ) ≅ 0 pt. k ≥ 3 (4.12)
2 8
deci relaţia (4.11) devine
2 I1 ( y )  x x2 
ic ,u (t ) = I 0 ⋅ 1 + 2 ⋅ ⋅ cos ω t + 2 ⋅ ⋅ cos 2ω m t + ... cos ω 0 t (4.13)
I 0 (y ) 
m
2 8 
Se observă că s-a obţinut un semnal MA, în care apar şi componente de
armonica a 2-a, a 3-a, etc. ale semnalului informaţional. Este de dorit ca
aceste distorsiuni să fie cât mai mici. Impunând distorsiunile de armonica a
2-a pentru semnalul util
x2
x
δ 2 = 4 = ≤ 0,1 ⇒ x ≤ 0,4 ⇒ vm ≤ 0,4 ⋅ 2,6 = 10,4 mV (4.14)
x 4
Partea corespunzătoare semnalului util din (4.13) este
2 I1 ( y )
ic ,u (t ) = I 0 x ⋅ cosω m t cosω 0t (4.15)
I 0 (y )
2 I1 ( y )
se doreşte ca raportul să fie cât mai mare, deci raportul y trebuie să
I 0 (y )
fie cel puţin egal cu 10.
b) Pentru datele din problemă
2,6 0,1
x = = 0,1 I 0 (x ) = 1 I1 (x ) ≅ = 0,05 (4.16)
26 2
260
y = = 10 I 0 ( y ) = 2815,7 I1 ( y ) = 2671,0
26
Valoarea I0 dată de relaţia (4.9) este:
up 0 ,3
I 0 = 2 I ES ⋅ e u0
⋅ I 0 (x ) I 0 (x ) = 2 ⋅ 10 ⋅ e -9 0 ,26
⋅ 2815,7 ⋅ 1 = 8058 ⋅ 10 -9
(4.17)
Tensiunea la ieşire se determină folosind metoda armonică:
17
 
 
 x   ω  

u e (t ) = I 0 R 1 + cos ω m t − arctg  m   =
 ωm 
2
  πB   
 1 +   
(4.18)
  πB  
  π 
= 4,03 ⋅10 −3 1 + 0,0707 cos10 5 t − 
  4 
Se observă că amplitudinea semnalului util este foarte mică, ceea ce
face ca această structură să nu fie eficientă din punct de vedere al puterii la
emisie. În plus apare problema distorsiunilor de armonici superioare ale
semnalului util, care pot fi reduse ca valoare printr-o alegere
corespunzătoare a amplitudinii semnalului informaţional dar nu pot fi
complet eliminate. În concluzie tranzistorul bipolar nu poate fi folosit ca
element neliniar decât dacă se acceptă aceste inconveniente.
18
Problema 5
Fie comutatorul realizat cu punte de dioda din figura 2.9, pentru care
se cunosc
R i1
D1 D3
gmui(t) R0 ue(t)
~ ui(t) L0 C0
g(t)
D2
D4
I2
~
uc(t) Rg
Fig. 2.9. Modulatorul cu comutator folosind puntea de diode
+ U , cos(ω 0 t ) ≥ 0
u c (t ) =  0
− U 0 , cos(ω 0 t ) < 0
g (t ) = U m cos(ω m t )
Um= 5V, ωm=105 rad/s, ω0=107 rad/s
gm=0,2 mA/V, R0=5 kΩ, C0=10 nF, L0=1 µH,
Rg=100 Ω, R=1 kΩ, r0=50 Ω, VT=26 mV, V0=0,6 V
a) Să se explice funcţionarea schemei.
b) Să se determine valoarea minimă a amplitudinii tensiunii U0 care
asigură o bună funcţionare a schemei.
c) Pentru U0=10 V să se calculeze şi să se reprezinte grafic spectrul de
amplitudini al tensiunii la bornele punţii ui(t)
d) Să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi să se calculeze atenuarea
tensiunii ui(t).
Rezolvare
a) Tensiunea de comandă uc(t) trebuie aleasă astfel încât diodele să
funcţioneze în regim de comutaţie: când uc(t) > 0 toate diodele sunt
blocate, iar când uc(t) < 0 acestea conduc.
19
Atunci când diodele sunt deschise curenţii sunt daţi de
1
iD1 = iD 4 = (I 2 − i1 )
2 (5.1)
1
i D 2 = iD 3 = (I 2 + i1 )
2
U 0 − V0
unde I 2 = este componenta de curent continuu (5.2)
Rg
g (t )
i1 = reprezintă componenta de curent alternativ (5.3)
R + r0
Pe de altă parte curenţii prin diode se determină cu relaţiile
 u D ,k 
i D ,k = I S exp , k = 1,2,3,4 (5.4)
 VT 
deci
 i D ,k 
u D ,k = VT ln  (5.5)
 IS 
Condiţia 1: atunci când comutatorul este închis, tensiunea la bornele punţii
este dată de
 i 
1+ 1 
i  I2
u i = u D 2 − u D1 = VT ln D 2  = VT ln  (5.6)
 i D1   i1 
1− 
 I2 
Dacă este îndeplinită condiţia
i1
< 0,03 (5.8)
I2
atunci se poate folosi aproximarea
 i  i
ln1 ± 1  ≅ 1 ± 1 (5.9)
 I2  I2
În aceste condiţii relaţia (5.6) se poate scrie sub forma
i1
ui = 2VT = r0i1 (5.10)
I2
unde
2VT
r0 = (5.11)
I2
este rezistenţa dinamică a punţii.
20
Folosind relaţiile (5.2) şi (5.8) se poate deduce
g (t ) Rg 5,77 ⋅ g (t ) max R g
< 0,03 ⇒ U 0 > + 2V0 (5.12)
R + r0 U 0 − 2V0 R + r0
Condiţia 2: Pentru ca puntea să nu se blocheze este necesară îndeplinirea
condiţiei
U 0 > g (t ) max + 2V0 (5.13)
b) Din (5.12) se determină

5,77 ⋅ 5 ⋅ 100
U0 > + 2 ⋅ 0,6 = 3,94 V (5.14)
1050
Din (5.13) se determină
U 0 > 5 + 2 ⋅ 0,6 = 6,2 V (5.15)
b) Tensiunea ui(t) se poate determina astfel

 g (t ), K = deschis (diodele blocate), cos(ω 0 t ) ≥ 0
 r
u i (t ) =  0 (5.16)
g (t ), K = inchis (diodele conduc), cos(ω 0 t ) < 0
 r0 + R
Relaţia (5.16) se mai poate scrie sub forma
r0
g (t )[1 − f i (t )] =
u i (t ) = g (t ) f i (t ) +
R + r0
r R
= 0 g (t ) + g (t ) f i (t ) = (5.17)
R + r0 R + r0
r R 1 2 2 
= 0 g (t ) + g (t ) + cos(ω 0 t ) − cos(3ω 0 t ) + ...
R + r0 R + r0 2 π 3π 
Folosind datele numerice rezultă
( ) ( ) ( ) ( ) (
u i (t ) = 2,61 cos 10 5 t + 3,0315 cos 10 5 t cos 10 7 t − 1,0105 cos 10 5 t cos 3 ⋅ 10 7 t )
(5.18)
Spectrul de amplitudini al tensiunii ui(t) este reprezentat în figura 2.10.
Filtrul trece bandă este caracterizat de următorii parametri
1 1
ωr = = = 10 7 rad / s
L0 C0 − 6 −8
10 10
Q = ω r R0 C 0 = 10 7 510310 −9 = 50 (5.19)
ω r 10 7
πB = = = 105
2Q 100
21
Spectrul de amplitudini
2,61
1,515 1,515
0,505 0,505
105 107±105 3 107±105 ω
Fig.2.10. Spectrul de amplitudini al tensiunii ui(t)
Componentele spectrale utile ale lui ui(t) sunt situate la capetele

benzii de 3dB ale filtrului deci vor fi atenuate cu 3dB şi defazate cu π/4.
Cu această observaţie tensiunea la ieşire este dată de
3,0315  5 π 
u e (t ) = R0 g m u i (t )* hJF (t ) = cos10 t −  (5.20)
2  4
Atenuarea componentelor nedorite:
- pentru ω1=105 rad/s
ω1 ω 0 10 5 10 7
β1 = − = 7 − 5 ≅ −10 2
ω 0 ω1 10 10 (5.21)
a1 = 20 lg 1 + β12 Q 2 = 20 log(10 2 50) = 73,97 dB
- pentru ω2=3 107 rad/s
ω 2 ω 0 3 ⋅ 10 7 10 7 8
β1 = − = − = = 2,66
ω0 ω2 10 7
3 ⋅ 10 7
3 (5.22)
a1 = 20 lg 1 + β12 Q 2 = 20 log(2,66 ⋅ 50 ) = 42,49 dB
22
Problema 6
Pentru producerea unui semnal BLU cu BLI se utilizează metoda

conversiilor succesive. Se cunosc frecvenţele limită ale semnalului
modulator fmm=300 Hz, fmM=3300 Hz, frecvenţele celor două trepte de
conversie f01=10 kHz, f02=800 kHz. La fiecare treaptă de conversie se
păstrează banda laterală inferioară.
a) Să se determine ordinele minime ale celor 2 filtre, factorii de
calitate şi banda fiecăruia . Atenuarea impusă în banda de oprire este de
minim 40 dB iar în banda de trecere maxim 3 dB.
b) Dacă se impune pentru cel de-al doilea filtru trece bandă un factor
de calitate Q2=50 să se determine frecvenţa centrală şi ordinul nou rezultat.
Rezolvare
Schema bloc folosită în cazul producerii semnalelor BLU prin
metoda conversiilor succesive este reprezentată în figura 11.
u1(t) u1f(t) u2(t) ue(t)
g(t)
FTB 1, FTB 2
X X fc2, B2, Q2
fc1, B1, Q1
cos(ω01 t) cos(ω02 t)
Fig. 2.11. Producerea semnalelor BLU cu BLI prin metoda conversiilor

succesive
Pentru primul (FTB) caracteristica de atenuare şi caracteristica asimptotică

sunt reprezentate în figura 2.11a, respectiv 2.11b. Frecvenţa centrală,
factorul de calitate şi banda primului filtru sunt:
f mM + f mm 3300 + 300
f c1 = f 01 - = 10.000 - = 8200 Hz
2 2
B1 = f mM - f mm = 3300 - 300 = 3100 Hz (6.1)
f 11800
Q1 = c1 = = 2,73
B1 3100
23
a1(f)
40 dB
3dB
f
-f01 f01 f01+fmm
f01-fmm
f01-fmM
Fig. 2.11a. Caracteristica de atenuare a FTB1

a1(f-f1) (dB)
6n
panta =6ndb/octavă
40dB
log (f)
lg(fd1) lg(fn1) lg(2fd1)
Fig.2.11b. Caracteristica liniarizată a filtrului trece jos echivalent pentru

FTB1
Ordinul filtrului se determină efectuând conversia de la filtrul trece

bandă la echivalentul de joasă frecvenţă al acestuia şi folosind
caracteristicile liniarizate. Frecvenţa limită a benzii dorite este:
f mM + f mm
f d 1 = f 01 - f mm - f C1 = f 01 - f mm - f 01 +
2 (6.2)
f − f mm 3300-300
= mM = = 1500 Hz
2 2
iar a benzii nedorite:
f mM + 3 f mm
f n1 = f 01 + f mm - f C1 = = 2100 Hz (6.3)
2
24
Folosind caracteristica liniarizată se determină ordinul filtrului trece jos
echivalent:
6n lg(2 f d 1 ) − lg( f d 1 ) lg(2 ) 0,3
= = =
40 lg( f n1 ) − lg( f d 1 )  f   f 
lg n1  lg n1 
 f d1   f d1 
2 2
n = = = 13,68 (5.5)
 f n1   2100 
lg  lg 
f
 d1   1500 
Filtrul trece jos echivalent are ordinul 14 iar cel trece banda va avea
ordinul 28.
Pentru cel de-al doilea FTB, proiectarea se face similar.
Caracteristicile sunt reprezentate în figura 2.12a, respectiv 2.12b
a(f)
40dB
3dB
f
f02 f02 +f01-fmM
f02 -f01+fmm f02 +f01-fmm
f02 -f01+fmM
Fig.2.12a. Caracteristica de atenuare a FTB2

a(f)
6n
40dB panta = 6n dB /octavă
f
f ’d f ‘n 2f ’ d
Fig. 2.12b. Caracteristica liniarizată a filtrului trece jos echivalent pentru

FTB2
25
Frecvenţă centrală, factorul de calitate şi banda celui de-al doilea filtru
sunt:
f mM + f mm
f c 2 = f 02 − f 01 + = 791800 Hz
2
B2 = f mM − f mm = 3000 Hz (6.5)
f
Q2 = c 2 = 263,933
B2
Ordinul filtrului se determină similar cu cazul precedent folosind
caracteristica liniarizată:
f mM − f mm 3300 − 300
f d 2 = f 02 − f 01 + f mm − f C1 = = = 1500 Hz (6.6)
2 2
f + 3 f mm
fn2 = f 02 + f 01 − f mm − f c 2 = 2 f 01 − mM = 18050Hz (6.7)
2
6n lg(2) 2
= ⇒n = = 1,85 (6.8)
40  f n2   f n2 
lg  lg 
f
 d2  f
 d2 
Rezultă că cel de-al doilea filtru va avea ordinul 4. Un dezavantaj
major este acela că factorul de calitate al celui de-al doilea filtru trece
bandă este foarte mare, ceea ce implică realizarea unor filtre sofisticate (de
exemplu filtre cu cuarţ).
Putem scădea acest factor de calitate prin creşterea benzii. Aceasta se
poate face în mai multe moduri; o modalitate posibilă este aceea de a păstra
frecvenţa centrală şi frecvenţa la care se impune o atenuare de 40 dB şi a
modifica banda în conformitate cu factorul de calitate impus, deci
frecvenţa la care se impune o atenuare de 3dB. Ordinul filtrului va creşte.
Astfel, Impunând Q=50 putem determina banda din relaţia
fc2 f 791800
Q= ⇒ B = c2 = = 15836 Hz (6.9)
B Q 50
Frecvenţele limită corespunzătoare caracteristicii liniarizate sunt
B
f 'd 2 = = 7918 Hz
(6.10)
2
f 'n 2 = f n 2 = 18050 Hz
iar noul ordin al filtrului
2
n' 2 = = 5,588 (6.11)
 18050 
lg 
 7918 
26
Noul ordin al filtrului de bandă este deci n2(1)=10, ceea ce reprezintă o
valoare rezonabilă. Factorul de calitate, în schimb, scade foarte mult,
permiţând o realizare mai lejeră a acestuia (chiar folosind circuite acordate
derivaţie)
27
Problema 7.
Pentru producerea semnalelor BLU- cu BLI prin metoda defazării

eroarea de fază faţă de diferenţa de fază dorită (de 900) este de ∆φ rad. În
plus canalul superior are modulul factorului de transfer H0 iar cel superior
cu ∆H mai mare. Să se determine semnalul la ieşire în condiţiile în care
semnalul de intrare este sinusoidal, precum şi factorul de rejecţie al
componentei nedorite (Aplicaţie numerică: ∆φ = ∆H = 0,04).
Rezolvare
Schema de producere a semnalelor BLU prin metoda defazării este

reprezentată în figura 2.13.
g1(t)
X
H0
cos(ω0t)
g(t) CIRCUIT sBLU,I(t)
+
DE
DEFAZARE π/2 +
+
(H0+ΔH)e[(π/2)+Δφ]
X
g2(t)
Fig. 2.13. Schema de producere a semnalelor BLU-I prin metoda defazării
Pentru analiză se presupune că semnalul informaţional este format

dintr-o singură componentă armonică g(t) = cos(ωmt). Semnalele din cele 2
ieşiri ale circuitului de defazare sunt:
g1 (t ) = H 0 cos (ωm t ) (7.1)
 π 
g 2 (t ) = (H 0 + ∆H ) cos  ω m t + + ∆ϕ  = (H 0 + ∆H ) sin (ω m t + ∆ϕ )
 2 
Semnalul la ieşirea schemei este:
28
s BLU,I (t ) = g1 (t ) cos (ω0t ) + g 2 (t ) sin (ω0t ) =
= H 0 cos(ωmt )cos(ω0t ) + (H 0 + ∆H ) sin(ωm t + Δϕ )sin(ω0t ) =
= H 0 cos(ωmt )cos(ω0t ) + (H 0 + ∆H ) [sin (ωm t )cos(Δϕ ) +
(7.2)
+ cos(ωmt )sin(Δϕ )]sin (ω0 t ) =
= H 0 cos(ωmt )cos(ω0t ) + (H 0 + ΔΔ ) sin (ωm t )cos(Δϕ )sin (ω0t ) +
+ (H 0 + ∆H ) cos (ω mt )sin(∆ϕ )sin (ω 0 t )
Folosind identităţile trigonometrice se obţine:
H0
s BLU,I =cos (ωm t + ω0 t ) + cos (ωm t − ω0 t ) +
2
(H + ∆H )cos( ϕ )[cos(
+ 0 Δ ω0 -ωm )t- cos(ω0 + ωm )t ] + (7.3)
2
(H + ∆H ) ( ) (
+ 0 sin Δϕ [sin ω0 + ωm )t + sin(ω0 − ωm )t ]
2
Separând componentele corespunzătoare benzii laterale inferioare (ω0-ωm)
respectiv superioare (ω0+ωm) rezultă amplitudinea comp. corespunzătoare
benzii dorite (BLI)
 H 0 (H 0 + ΔΔ )   H 0 (H 0 + ΔΔ )
2 2

s BLU,I (ω0 ,ωm )
=  + cos( Δϕ ) + + sin(Δϕ ) =
 2 2   2 2 
2 2
H   H  H + ΔΔ   H + ΔΔ 
=  0  + 2 0  0  cos(Δϕ ) +  0  =
 2   2  2   2 
2
H  ∆H   ∆H 
= 0 1 + 21 + cos∆ϕ + 1 + 
2  H 0   H 0 
(7.4)
respectiv amplitudinea componentei corespunzătoare benzii nedorite (BLS)
H (H + ∆H ) (∆φ ) +  (H 0 + ∆H ) (∆φ ) =
2 2
s BLU ,I |(ω0 +ω m ) =  0 − 0 cos   cos 
 2 2 2
2
H  ∆H   ∆H 
= 0 1 − 21 +  cos(∆φ ) + 1 + 
2  H 0   H 0 
(7.5)
Factorul de rejecţie al componentei superioare este:
29
2
 ∆H   ∆H 
1 − 21 +  cos(∆φ ) + 1 + 
S BLU | (ω 0 +ω m )  H 0   H 0 
ρ= = 2
S BLU |(ω 0 −ω m )  ∆H   ∆H 
1 + 21 +  cos(∆φ ) + 1 + 
 H 0   H 0 
(7.6)
Pentru datele numerice din problemă rezultă o valoare a factorului de
rejecţie de 1,96 %
30
CAP.3 DEMODULAREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE LINIARĂ
DEMODULAREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE

LINIARĂ
Problema 1
La intrarea unui demodulator coerent cu sumator se aplică un semnal
BLD-PS cu semnal modulator cosinusoidal cu expresia
s BLD − PS (t ) = U m cos(ω m t )cos(ω 0 t )
Purtătoarea refăcută local este dată de
π
u o (t ) = qU m cos(ω 0 t + φ ), φ ≤
, q >> 1
4
a) Să se determine expresia semnalului demodulat şi să se evalueze
distorsiunile de armonica a 2-a şi a 3-a în funcţie de parametrii φ şi q.
b) Pentru o valoare a lui q=π/3 să se determine valoarea lui q pentru care
distorsiunile de armonica a 2-a sunt egale cu 3%.
Rezolvare
Schema bloc a demodulatorului coerent cu sumator este reprezentată în

figura 3.1.
s(t) s+(t) DETECTOR u0(t)

DE
ANVELOPA
u0(t)
Fig. 3.1. Demodulatorul ML cu sumator
Semnalul la ieşirea sumatorului este dat de relaţia

s + (t ) = U m cos(ω m t ) cos(ω 0 t ) + qU m cos(ω 0 t + φ ) =
= U m cos(ω m t ) cos(ω 0 t ) + qU m [cos(ω 0 t ) cos φ − sin(ω 0 t ) sin φ ] = (2.1)
= [U m cos(ω m t ) + qu m sin φ ]cos(ω 0 t ) − qU m sin(ω 0 t ) sin φ
Anvelopa acestui semnal se determină ca radical din suma pătratelor
componentelor în fază şi în cuadratură, astfel
1
S + (t ) = [U m cos(ω m t ) + qu m sin φ ]2 + [qU m sin φ ]2 =

= U m2 cos 2 (ω m t ) + 2qU m2 cos(ω m t ) cos φ + q 2U m2 = (2.2)
2 1
= qU m 1 + cos(ω m t ) cos φ + 2 cos 2 (ω m t )
q q
Utilizând notaţia
2 1
x= cos(ω m t ) cos φ + 2 cos 2 (ω m t ) (2.3)
q q
şi ţinând cont de dezvoltarea în serie Taylor a radicalului
1 1
1+ x =1+ x − x 2 + ... (2.4)
2 8
expresia (2.2) se poate aproxima
 1  2 1 
S + (t ) = qU m 1 +  cos(ω m t ) cos φ + 2 cos 2 (ω m t ) −
 2  q q 
1 4 4 1 
−  2 cos 2 (ω m t ) cos 2 φ + 3 cos(ω m t ) cos φ + 4 cos 4 (ω m t ) + ...
8 q q q 
(2.5)
În continuare, ţinând cont de faptul că valoarea lui q este mult mai mare
decât unitatea, deci termenii care au la numitor q3 , respectiv q4 pot fi
neglijaţi, relaţia (2.5) se poate scrie sub forma
 1 1 1 
ue (t ) = S+ (t ) ≅ qUm 1 + cos(ωmt ) cosφ + 2 [1 + cos(2ωmt )] − 2 cos2 φ[1 + cos(2ωmt )] + ...
 q 2q 2q 
 
1 1 1 1
(
= qUm 1 + 2 − 2 cos2 φ + cosφ cos(ωmt ) + 2 1 − cos2 φ cos(2ωmt ) + ...
q
)
 2q 2q 2q 
(2.6)
Componenta utilă (fără a ţine cont de distorsiunile liniare ce apar datorită
termenilor de tip cos 3 (ω m t ) , care sunt oricum de amplitudine mult mai
mică decât cea utilă), este
1
u e (t )|util = qU m cos(ω m t ) cos φ (2.7)
q
Componenta pe armonica a 2-a este
2
u e (t )|arm . a 2 a = qU m
1
2
( )
1 − cos 2 φ cos(2ω m t ) (2.8)
4q
Distorsiunile de armonica a 2-a sunt date de relaţia
1
4q
(
1 − cos 2 φ )
δ2 = (2.9)
cosφ
c) Pentru o valoare a lui φ=π/3, cos(φ)=1/2 deci
1
1−
δ2 = 4 = 3 = 0,03 ⇒ q = 1 = 12,5 (2.10)
1 8q 0,08
4q
2
Este necesară deci o amplitudine a purtătoarei locale de cel puţin 12,5 ori
mai mare decât a semnalului recepţionat pentru a obţine distorsiuni de
armonica a 2-a de maxim 3%.
Problema 2
Fie semnalul modulator:
[
g(t) = 2 ⋅ sin (2 ⋅ 103 t ) + 2 sin(4 ⋅ 103 t ) V ]
modulat BLU-S cu o purtătoare cu frecvenţa unghiulară ω0 = 106 rad/s.
Semnalul este demodulat cu un demodulator de produs care are o eroare de
frecvenţă de
a) ω∆1 = 103 rad/s b) ω∆2 = 3 103 rad/s
Pentru fiecare caz să se determine semnalul demodulat, şi să se verifice
dacă este periodic şi să se determine perioada sa. Să se specifice în fiecare
caz dacă semnalul informaţional mai poate fi refăcut.
Rezolvare:
Expresia semnalului BLU-S este
1 1!
s BLU − S (t ) = g (t )cos(ω 0t ) − g (t )sin (ω 0t )
2 2 (2.1)
( )
g (t ) = 2 sin 2 103 t + 4 sin 4 103 t ( )
Ţinând cont ca transformata Hilbert a lui sin(ωmt) este
3
 π
H {sin(ω m t )} = sin ω m t −  = − cos(ω m t ) (2.2)
 2
semnalul (2.1) se poate scrie:
[ ( ) ( )] ( ) [ ( ) (
s BLU −S (t ) = sin 2 103 t + 2 sin 4 103 t cos 107 t + cos 2 103 t + 2cos 4 103 t sin 107 t )] ( )
(2.3)
Schema demodulatorului de produs este reprezentată în figura 3.2:
sBLU,S(t) sX(t) FTJ ue(t)

ft ≥ 4•103 rad/s
cos(ω0 + ω∆) t
Fig. 3.2. Schema bloc a demodulatorului de produs
Semnalul la ieşirea demodulatorului de produs este:

s x (t ) = s BLU −S (t )cos(ω 0 + ω ∆ )t =
[ ( ) ( )] 12 [cos(2 10 t + ω t ) + cos(ω t )]+

= sin 2 103 t + 2 sin 4 10 3 t ⋅ 7
∆ ∆ (2.4)
+ [cos (2 10 t ) + 2 cos (4 10 t )]⋅ [− cos(2 10 t + ω t ) + cos(ω t )]

3 1 3 7
∆ ∆
2
Filtrul trece jos va elimina componentele spectrale superioare, situate în
jurul frecvenţei de 2•107rad/s, astfel încât la ieşirea acestuia om avea
semnalul
[ ( ) ( )] 1
u e (t ) = sin 2 10 3 t + 2 sin 4 103 t ⋅ cos(ω ∆ t ) −
2
[ ( ) ( )] 1
− cos 2 103 t + 2 cos 4 103 t ⋅ cos(ω ∆ t ) =
2
(2.5)
1
[ ( ) (
= sin 2 10 3 − ω ∆ t + 2 sin 4 103 − ω ∆ t
2
)]
În cazul (a) ω∆ = 103 rad/s, relaţia (4.4) devine
1
[ ( )
u (t ) = sin 103 t + 2 sin 3 103 t
e 2
( )] (2.6)
Spectrele semnalului original şi al celui demodulat sunt reprezentate în

figura 2.3:
4
A 4
2 g(t)
1
0,5 ue(t)
ω
3 3 3 3
10 2 10 3 10 4 10
Fig.3. Spectrul de amplitudini al semnalului original şi

al celui demodulat (ω∆=103 rad/s)
Semnalul demodulat este periodic cu perioada T = 2π/(3 103). Din cauza

erorii de frecvenţă componentele spectrale sunt decalate către frecvenţele
mai joase, dar, deoarece poziţia relativă a componentelor se păstrează
semnalul poate fi recunoscut din punct de vedere audio.
În cazul (b) ω∆ = 3 103 rad/s, deci
u e (t ) =
1
2
[ ] 1
sin(− 10 3 t) + 2sin(103 t) = sin(103 t)
2
(2.7)
Spectrele semnalului original şi ale celui demodulat sunt reprezentate în

figura 3.4:
A 4
2 g(t)
ue(t)
0,5
ω
103 2 103 4 103
Fig. 3.4. Spectrul de amplitudini al semnalului original şi

al celui demodulat (ω∆=3 103 rad/s)
Se observă că în acest caz semnalul demodulat este format dintr-o

singură componentă spectrală pe frecvenţa unghiulară de 103 rad/s. Acest
5
fenomen se datorează întoarcerii spectrale care se produce din cauză că

deviaţia de frecvenţă a purtătoarei refăcute la recepţie este mai mare decât
frecvenţa unghiulară minimă a semnalului informaţional (ω∆ = 2 103 rad/s
> ωmM = 103 rad/s). În acest caz semnalul informaţional nu mai poate fir
ecunoscut.
Problema 3
Fie detectorul de valori medii din figura 3.5.
R(1kΩ) Cc T2 ic2(t)
T1
R0 C0
ui(t) ue(t)
~ +
E 10V
-
Fig. 3.5. Detectorul de valori medii monoalternanţă

Tensiunea de intrare este
[ ( )] (
ui ( t ) = U 0 1 + 0,6 cos 10 3 t cos 10 6 t )
Tensiunea de prag a joncţiunii este VP = 0,2V, tensiunea colector-bază de
saturaţie este vCB,sat=0,2 V, iar α = 1.
Să se determine valorile amplitudinii tensiunii de intrare U0, valoarea
condensatorului de cuplare CC şi a elementelor filtrului trece jos de la ieşire
R0, C0, pentru a asigura o funcţionare corectă a demodulatorului. Se
impune ca atenuarea componentelor nedorite din spectrul curentului de
colector al tranzistorului T2 să fie atenuate cu cel puţin 40 dB, iar
componenta utilă să fie atenuată cu cel mult 3 dB. Să se determine
tensiunea la ieşire ue(t).
Rezolvare:
Pentru ca tranzistoarele să nu se blocheze este necesar ca valoarea

minimă a anvelopei semnalului modulat să fie mult mai mare decât
valoarea de prag a joncţiunii. În practică se impune ca ea să fie de 10 ori
6
mai mare.
10VP 10 ⋅ 0,2
U 0 [1 - 0,6 ] = 10VP ⇒ U 0 = = =5V (3.1)
1 − 0,6 0,4
În aceste condiţii, curentul prin colectorul tranzistorului T2 este dat de
ui (t )
ic 2 (t ) = f c [cos(ω 0t )] =
R
=
[ ( )] ( )
5 1 + 0,6 cos 103 t cos 106 t  1 2
+ ( )
6
−
2 6
( +

)
103  2 π cos 10 t
3π
cos 3 10 t ... = (3.2)
=
[ ( )]
5 1 + 0,6 cos 103 t  1
cos( )
10 6
t +
1 1
(
+ cos 2 10 6 t + ...

)
10 3 
2 π π 
Presupunând că filtrul păstrează componentele de joasă frecvenţă şi
elimină componentele situate în jurul frecvenţei unghiulare de 106 rad/s
tensiunea la ieşire este:
u e (t ) = iC (t ) util * h (t ) (3.3)
 R0 
h(t ) = F - 1{H (ω )}= F -1   (3.4)
 1 + jωR0 C0 
Aplicând metoda armonică componentei utile (de joasă frecvenţă) a
curentului iC(t) rezultă
 
u e (t ) =
10 −3 R0 5 
1 + 0,6
1
[ 3
( 
3
cos 10 t − arctg 10 R0 C 0  (3.5) )]
π  ( 3
1 + 10 R0 C 0 )
2

Pentru ca tranzistorul să nu se satureze pe joncţiunea colector-bază este
necesar ca valoarea minimă a tensiunii de ieşire să fie mai mare decât
tensiunea de alimentare plus tensiunea de saturaţie colector bază:
10 -3 R0 5
u e (t )|min = [1-0,6]≤ E + VCB,sat = 10,2 V (3.6)
π
de unde rezultă:
10,2 ⋅103π
R0 ≥ = 16 kΩ (3.7)
5 ⋅ 0,4
Se alege o valoare acoperitoare de 20 kΩ.
Pentru determinarea lui C0 se impune ca atenuarea introdusă de filtru la
rad
frecvenţa unghiulară 106 să fie de 40 dB
s
7
( )
a 10 7 = 20 lg (
1 + 10 6 R0C0 )
2
( )
≅ 20 lg 10 6 R0C0 = 40 (3.8)
100 100
C0 = 6
= 6 4
= 50 ⋅10−10 = 5nF (3.9)
10 R0 10 ⋅ 2 ⋅10
Tensiunea la ieşire se determină folosind (3.7):
 
ue (t ) =
5 ⋅ 20 
1+
0,6
( ) [
cos 10 t − arctg 0,1  ≅ 31,83 1 + 0,6 cos 103 t V
3
( )]
π 
 1 + 10-1( )
2 

(3.10)
Se verifică faptul că atenuarea componentei utile este
( )
a 10 3 = 20 lg(1,01) = 0,0432 dB << 3 dB (3.11)
Problema 4.
Fie detectorul de vârf din figura 3.7:
iMA(t)
R L C R0 C0
u0(t)
ue(t)
Fig. 3.7. Detectorul de vârf
Se cunosc: R=1 kΩ, C=2 nF, R0=2 kΩ, C0=2 nF

a) În cazul în care curentul de intrare este nemodulat
i (t ) = I 0 cos(ω 0 t )
I0=2 mA, f0=1 MHz,
să se determine intervalul de timp în care dioda este deschisă, valoarea
medie a curentului prin diodă precum şi ondulaţiile relative ale tensiunii de
ieşire.
b) În cazul în care curentul de intrare este un semnal de tip MA
8
iMA (t ) = I 0 [1 + m cos (ωm t )]cos(ω0 t )

I0=2 mA, f0=1 MHz, m = 0,6 , fm = 1 kHz,
să se verifice condiţiile de bună funcţionare ale detectorului de vârf, să se
deseneze schema echivalentă de joasă frecvenţă şi să se calculeze tensiunea
la bornele circuitului acordat şi tensiunea la ieşirea schemei.
Rezolvare
a) Deoarece circuitul este acordat pe frecvenţa purtătoare f0, tensiunea la
bornele sale va fi de asemenea cosinusoidală de amplitudine U0=RI0=2V.
Presupunând că dioda este ideală, ea se va deschide numai un interval de
timp scurt în raport cu perioada T0, timp în care condensatorul C0 se
încarcă. În restul timpului dioda este blocată şi sarcina încărcată în
condensator se descarcă lent prin rezistenţa R0. Acest lucru este sugerat în
figura 3.8.
1 uc(t)
u0(t)
0 T0
t0
-1
Fig.8. Fenomenul de încărcare – descărcare al condensatorului C0
Curentul prin diodă va fi de asemenea periodic cu perioada T0, şi poate fi

dezvoltat în serie Fourier trigonometrică sub forma
iD (t ) = I D0 + I D1,C cos(ω0t ) + I D1, S sin(ω0t ) + ... (4.1)
9
unde
1 1
I D0 = ∫
T0 T0
iD(t) ⋅ dt =
T0 ∫ iD(t) ⋅ dt (4.2)
t0
2 2
I D 0, C = ∫ iD(t) cos(ω 0t )dt ≅ ∫ iD(t) ⋅ dt = 2 I D0
T0 T0 T0 t0
2
iD(t) sin (ω 0t )dt ≅ 0
T0 T∫0
I D 0, S =
unde s-a ţinut cont de faptul că în intervalul de timp t0 în care dioda este
deschisă cos(ω0t) ≅ 1, respectiv sin(ω0t) ≅ 0. Cu acestea relaţia (4.1) se
poate rescrie
iD (t ) = I D0 + 2 I D0 cos(ω0t ) + ... (4.3)
De aici rezultă că impedanţa pe frecvenţa purtătoarei a detectorului de vârf
format din diodă şi grupul R0-C0 este egală cu jumătate din valoarea
rezistenţei R0.
U0 R
Ri |ω 0 = = 0 (4.4)
2I D0 2
Pentru a analiza fenomenul de încărcare – descărcare al condensatorului
C0 se va analiza curentul prin diodă în intervalul de timp t0, în vecinătatea
originii, în care dioda este deschisă. Dacă se notează cu t1 momentul în
care dioda se deschide şi respectiv t2 = t1 + t0 momentul în care aceasta se
închide, în intervalul (t1 , t2) sunt valabile relaţiile
U0 U
i(t ) = I 0 , i R (t ) = , i R0 (t ) = 0 ,
R R0
(4.5)
1
t
U (t − t1 )
i L (t ) = i L (t1 ) + ∫ U 0 dt = i L (t1 ) + 0
L t1 L
Din bilanţul curenţilor prin circuit se poate scrie
iC (t ) + iC0 (t ) = i (t ) − i R (t ) − i R0 (t ) − i L (t ) (4.6)
deci
10
iC0 (t ) =
C0
C + C0
[
iC (t ) + iC0 (t ) =]
(4.7)
C0  U0 Uo U 0 (t − t1 )
= I
 0 − − − i (t
L 1 ) − 
C + C0  R Ro L L 
Variaţia acestui curent este liniar descrescătoare, cu panta
U 0C0
p=− (4.8)
L(C 0 + C )
aşa cum este sugerat în figura 3.9.
iD(t)
iDM
U 0C 0
p=−
L(C0 + C )
t
t1 t2
Fig. 3.9. Curentul prin diodă în vecinătatea originii
Valoarea maxima a curentului prin diodă este

U 0 C 0T0
i DM = p(t 2 − t1 ) = (4.9)
L(C0 + C )
Curentul mediu prin bobină se determină cu relaţia
t
U 1 2 i t
i D ,med = 0 = ∫ i D (t )dt = DM 0 (4.10)
R0 T0 t1 2T0
Utilizând (4.9) şi (4.10) se poate calcula raportul dintre intervalul de timp
în care dioda este deschisă şi perioada T0,
t0 2 L(C 0 + C ) 2(C 0 + C ) C0 + C
= = =
T0 R0T0 C 0 R0ω 02 CT0 C 0 πR0ω 0 CC 0
(4.11)
−9
4 ⋅ 10 −2
= = 5,03 ⋅ 10
π 2 ⋅ 10 3 ⋅ 2π ⋅ 10 7 ⋅ 10 −18 ⋅ 10 −9
În relaţia (4.11) s-a ţinut cont că circuitul este acordat pe frecvenţa
11
purtătoare, valoarea bobinei se determină din relaţia

1 1 1 1
ω0 = ⇒ L= = = = 12,665 µF (4.12)
LC Cω 0 (2πf 0 ) C 2π 10 6 2 2 ⋅ 10 −9
2 2
( )
În continuare, ţinând cont că atunci când dioda este blocată
condensatorul se descarcă lent prin R0, urmând să se încarce în perioada în
care dioda este deschis, se pot determina ondulaţiile tensiunii la ieşire
∆Q − = C 0 ∆u e 

U (T − t ) U T  ∆U e T 1
∆Q + = 0 0 0 ≅ 0  ⇒ = = 7 −9
= 6,25 ⋅ 10 −3
R0 R0  U0 R0 C 0 10 ⋅ 8 ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 10
3
∆Q + = ∆Q − 

(4.13)
b) În cazul în care curentul de intrare este un semnal de tip MA,
tensiunea la bornele circuitului acordat, în condiţiile în care factorul de
calitate este suficient de mare, este de asemenea un semnal de tip MA care
se poate exprima sub forma
u 0 (t ) = U (t )cos(ω 0 t ); U (t ) ≥ 0 (4.14)
Presupunând în continuare că dioda se deschide la fiecare perioadă T0 şi
ondulaţiile sunt neglijabile, tensiunea la ieşire este practic egală cu
anvelopa curentului (5.12)
u e (t ) = U (t ) (4.15)
Extinzând relaţia (5.3) dedusă în cazul analizei statice, curentul prin
diodă se poate scrie sub forma
i D (t ) = I D 0 (t )[1 + 2 cos(ω 0 t ) + ....] (4.16)
unde ID0 este mărime lent variabilă. Folosind această observaţie, tensiunea
la ieşier se poate scrie sub forma
R0
ue (t ) = U (t )cos(ω 0 t )* z0 (t ), z0 (t ) ↔ (4.17)
1 + jωR0C0
Pe de altă parte tensiunea la bornele circuitului acordat se poate scrie sub
forma
u0 (t ) = U (t )cos(ω 0 t ) = [I (t ) − 2 I D 0 (t )]cos(ω 0 t ) * z (t ) =
(4.18)
= {[I (t ) − 2 I D 0 ]* z JF (t )}cos(ω 0t )
deci
12
 I (t ) 
U (t ) =  − I D 0 (t ) * [2 z JF (t )]
 2 
2R 2R ω 1 (4.19)
2 z JF (t ) ↔ = , πB = 0 =
ω 1 + j (2 RC ) 2Q 2 RC
1+ j
πB
Relaţiile (4.18) şi (4.19) sugerează schema echivalentă de joasă
frecvenţă din frecvenţă din figura 3.10.
ID0(t)
U(t) ue(t)
2R C C0 R0
I(t)/2
Fig. 3.10. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de vârf
Condiţiile care se impun sunt

a) frecvenţa de tăiere a grupului R0-C0 să fie mai mare decât cea a cea a
echivalentului de joasă frecvenţă a filtrului trece bandă, astfel încât
anvelopa semnalului, care trece de filtrul trece bandă, să nu fie tăiată de
filtrul trece jos (să nu apară distorsiuni de neurmărire).
f t | R0C0 ≥ f t | RLC ⇒ 2 RC ≥ R0 C0 (4.20)
Cu datele numerice
2 ⋅ 10 3 ⋅ 2 ⋅ 10 −9 = 4 ⋅ 10 −6 ≥ 2 ⋅ 10 3 ⋅ 2 ⋅ 10 −9 = 4 ⋅ 10 −6
Condiţia se verifică la limită
b) frecvenţă de tăiere a echivalentului de joasă frecvenţă trebuie să fie
mai mare decât frecvenţa maximă a semnalului modulator
1
ω mM ≤ , Re = 2 R || R0 , Ce = C = C 0 (4.21)
Re C e
Cu datele numerice
1
ω mM = 3,14 ⋅ 10 3 ≤ −9
= 0,25 ⋅ 10 5
10 ⋅ 4 ⋅ 10
3
deci condiţia este verificată
13
Pentru determinarea tensiunii la ieşire se foloseşte schema echivalentă

de joasă frecvenţă şi anvelopa semnalului de intrare. Funcţia de transfer a
echivalentului de joasă frecvenţă este
2 R || R0 103
H (ω ) = = (4.22)
1 + jω (2 R || R0 )(C + C0 ) 1 + jω 4 10 −6
Folosind metoda armonică rezultă
 
u e (t ) =
2 ⋅ 10 −3 3 
10 1 + 0,6
1
[ (
cos 2π 10 t − arctg 8π 10
3 −3
)]
≅
2 
 ( )(
2
1 + 2π 10 3 4 ⋅ 10 −6 )
2 

( )
≅ 1 + 0,8 cos 2π 10 3 t V
(4.23)
Problema 5
Fie detectorul de valori medii din figura 3.11.
u0(t) C
i(t) n
R R0 C0
n
L
ue(t)
Fig. 3.11. Detectorul de vârf
pentru care se cunosc

C=250 pF, R=40 kΩ, C0=1 nF
[ ( ) ( )] ( )
i (t ) = 2 1 + 0,2 cos 10 4 t + 0,2 cos 5 10 4 t cos 10 7 t mA
În plus, se ştie că detectorul realizează o scădere a factorului de calitate în
gol al circuitului cu 50%.
a) Să se verifice condiţiile de bună funcţionare ale schemei şi să se
deseneze schema echivalentă de joasă frecvenţă.
b) Să se determine tensiunea la ieşirea schemei ue(t) şi tensiunea la bornele
circuitului acordat u0(t).
14
c) Să se refacă punctul b dacă valoarea condensatorului C0 se modifică la

10 µF,
Rezolvare
a) Efectuând echivalarea prizei la stânga diodei se obţine schema

echivalentă făra prize reprezentată în figura 3.12
2i(t)
R/4 L/4 4C R0 C0
u0(t)/2
ue(t)
Fig.3.12. Schema echivalentă fără prize
Valoarea rezistenţei R0 se determină din condiţia ca factorul de calitate

în sarcină să fie egal cu jumătate din factorul de calitate în gol
R 
Q0 = ω 0 4C = ω 0 RC 
4 R R
 ⇒ R || 2 R0 = ⇒ R0 = = 20 kΩ
R R  Q 2 2
Qs = ω 0  || 0 4C = ω 0 (R || 2 R0 )C = 0 
4 2  2 
(5.1)
Schema echivalentă de joasă frecvenţă este reprezentată în figura 3.13.
ID0(t)
U(t)/2 ue(t)
R/2 4C C0 R0
I(t)
Fig. 3.13. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de

anvelopă din fig. 3.11.
15
Condiţiile de bună funcţionare sunt

1) pentru a nu apare distorsiuni de neurmărire este necesar ca frecvenţa de
tăiere a grupului trece jos de la ieşire să fie mai mare decât cea a
echivalentului trece jos al filtrului trece bandă
R
R0 C 0 ≤ 2 4C = 2 RC (5.2)
4
Introducând valorile numerice
R0 C 0 = 20 ⋅ 10 3 ⋅ 10 −9 = 2 ⋅ 10 −5
(5.3)
−12 −5
2 RC = 2 ⋅ 40 ⋅ 10 ⋅ 250 ⋅ 10
3
= 2 ⋅ 10
Condiţia este verificată la limită
2) pentru ca semnalul informaţional să nu fie afectat de frecvenţa de tăiere
a echivalentului de joasă frecvenţă este necesar ca frecvenţă maximă a
semnalului modulator să fie mai mică sau egală cu aceasta
1 R 
ω mM ≤ , Re = || R0 = 20 || 20 = 10 kΩ
Re C e 2 ⇒
C e = 4C + C 0 = 2 nF  (5.4)

1 1
⇒ ω mM = 5 ⋅ 10 4 ≤ 3 −9
= −5
= 5 ⋅ 10 4
10 ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 10 2 ⋅ 10
Şi această condiţie este verificată la limită
b) Funcţia de transfer a echivalentului de joasă frecvenţa este

R
|| R0
10
Z (ω ) = 2 = kΩ (5.5)
R  1 + jω ⋅ 2 ⋅ 10 −5
1 + jω  || R0 (4C + C0 )
2 
Semnalul de intrare în acest filtru este anvelopa curentului
[ ( ) (
I (t ) = 2 1 + 0,2 ⋅ cos 10 4 t + 0,2 ⋅ cos 5 ⋅ 10 4 )] mA (5.6)
Aplicând metoda armonică pentru determinarea răspunsului, tensiunea la
ieşire este
 
ue (t ) = 201 +
0,2
(
cos 10 4 t − artcg 0,2 + )
0,2
( )
cos 2 ⋅ 10 4 t − arctg 1  =
 1 + (0,2 ) 
2
1 + 12
  π   π 
= 201 + 0,196 cos10 4 t −  + 0,141cos 2 ⋅ 10 4 t −  V
  16   4 
16
(5.7)
Tensiunea la bornele circuitului acordat este
1
( )
u 0 (t ) = u e (t )cos 10 7 t =
2
(5.8)
  4 π   4 π  7
= 101 + 0,196 cos10 t −  + 0,141cos 2 ⋅ 10 t −  cos 10 t V ( )
  16   4 
d) În cazul în care C0=1 µF, impedanţă acestui condensator la frecvenţa

maximă a semnalului modulator este
1 1
Z C0 (ω mM ) = = =2 Ω (5.9)
ω mM C 0 5 ⋅ 10 4 ⋅ 10 −5
Se observă că C0 va scurtcircuita practic componentele alternative ale lui
u0(t). În acest caz
u e (t ) = 20 V
(5.10)
( )
u 0 (t ) = 10 ⋅ cos 10 7 t V
Problema 6
Se consideră schema clasică a unui detector de vârf pentru care se

cunosc constantele:
1 2 R + Ro
ω1 = , ω2 =
Ro C o (C + C o ) ⋅ 2 RRo
a) Dacă curentul de intrare este
i(t) = I0 [1+m cos (ωmt)] cos(ω0t)
să se determine curentul prin diodă iD0(t)
b) Distorsiunile de neurmărite nu apar dacă este îndeplinită condiţia
iD0(t) ≥ 0 (∀) t .
Să se exprime această condiţie după cum ω1 ≥ ω2, respectiv ω1 < ω2
Rezolvare
a) Folosim modelul echivalent de joasă frecvenţă al detectorului de vârf
17
din figura 3.14.

IDO(t) 2
1
I(t)/2 ue(t)
2R C R0 C0
1’ 2’
Fig. 14. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de vârf
Funcţia de transfer între bornele 1-1’ este

2 R Ro 2R R0
Z1 (ω ) = = (6.1)
1 + jω (C + C o )( 2 R Ro ) 1 + j ω
ω2
iar cea văzută între bornele 2-2’ este
Ro Ro
Z 2 (ω ) = = (6.2)
1 + jωRoCo 1 + j ω
ω1
Atunci
1
U (ω ) = I (ω ) Z 1 (ω ) = I DO (ω ) Ζ 2 (ω ) (6.3)
2
de unde rezultă
ω
1+ j
I (ω ) Z1 (ω ) I (ω ) 2 R Ro ω1
I DO (ω ) = ⋅ = ⋅ ⋅ (6.4)
2 Z1 (ω ) 2 Ro 1 + j ω
ω2
Cum I(t) este un semnal modulat, răspunsul se poate determina prin
metoda armonică:
  
2 
 ω
1 +  m  
I DO (t ) =
R 
⋅ I o 1 + m  ω1   ⋅ cos ω t + arctg  ω m  − arctg  ω m  
2 R + Ro 2   m ω   ω  
  ωm     1  2  
1 +  
 
  ω2  
(6.5)
18
Condiţia ID0(t) ≥ 0 este îndeplinită numai dacă

2
ω 
1 +  m 
m  ω1  ≤ 1 (6.6)
2
 ωm 
1 +  
ω
 2
Dacă ω1 ≥ ω2 radicalul are valoare maximă când ωm = 0 . Condiţia (6.6)
este echivalentă cu m ≤ 1, ceea ce este impus.
Dacă ω1 > ω2 radicalul are valoare maximă când ω → ∞ . Condiţia (6.6)
devine
2
ω 
1 +  m 
m lim  ω1  = m ω 2 ≤ 1 (6.7)
ω →∞
 ωm 
2
ω1
1 +  
 ω2 
deci
ω1 2 R (C0 + C )
m≥ = (6.8)
ω 2 ( Ro + 2 R) C0
Problema 7.
Fie schema din figura 3.15 (demodulator cu circuit de produs cu element

liniar). Se cunosc
IDSS= 4 mA Up = -4V
( ) ( )
u1 (t ) = cos 105 t cos 107 t V;
u (t ) = cos(10 t ) V
2
7
Se cere:
a) Să scrie expresia curentului de drenă al tranzistorului TEC, iD(t), şi să se
deseneze spectrul acestuia;
b) Să se determine valoarea condensatorului C0 astfel încât componenta pe
frecvenţa ω0 să fie atenuată cu 30 dB;
c) Să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi gradul de distorsiune al
19
acesteia. Poate această structură fi folosită ca demodulator?
+EDD (10V)
R0 C0
C8 ue(t)
C8
+
u1(t) ~ 1MΩ
+
u2(t) ~ -
E0
Fig. 3.15. Demodulatorul de produs cu element neliniar
Rezolvare
a) Tensiunea grilă sursă a tranzistorului TEC se poate scrie prin
suprapunerea efectelor astfel
( ) ( )
vGS (t ) = -E0 + u1 (t ) + u 2 (t ) = -2 + cos 105 t cos 10 7 t + cos 10 7 t( ) (7.1)
Se determină valoarea maximă şi minimă a acesteia
vGS (t )max = -2 + 1 + 1 = 0
vGS (t )min = -2-1-1 = -4 (7.2)
Se observă că vGS(t) ∈ (Up, V0) = (-4V, 0,6V) deci este valabilă dependenţa
pătratică a curentului de drenă de tensiunea grilă sursă
2
 VGS (t )
iD (t ) = I DSS 1 −  =
U p 
I DSS
2
[
U p + VGS (t )
2
] (7.3)
 Up
Înlocuind cu datele numerice se obţine
20
i D (t ) =
4
16
[ ( ) ( ) 2
4 − 2 + cos 10 5 t cos 10 7 t + cos 10 7 t = ( )]
1
[ ( ) ( )
= 2 + cos 10 5 t cos 10 7 t + cos 10 7 t =
4
2
( )]
(7.4)
1 1
4 4
[ ( )][ )] [ (
1
(
= 4 + 1 + cos 2 ⋅ 10 5 t 1 + cos 2 ⋅ 10 7 t + 1 + cos 2 ⋅ 10 7 t +
2
)]
+ 4 cos(10 t )cos(10 t )+ 4 cos(10 t )+ 2 cos(10 t )[1 + cos(2 ⋅ 10 t )]}
5 7 7 5 7
Spectrul acestui semnal este reprezentat în figura 3.16.

1/4 . Spectru {iD(t)} 4
4,75
2 2
0,5 0,5
0,25 0,25 0,25

0,25 0,25
104 2.104 107 2 . 107 ω
107±104 2.107±105
2·107±2·105
Fig. 3.16. Spectrul de amplitudini al curentului de drenă al tranzistorului

TEC
c) Deoarece la ieşire avem un filtru trece jos cu funcţia de transfer

R0
H (ω ) = (7.5)
1 + jωR0C0
componentele utile din spectrul semnalului sunt cele de joasă frecvenţă.
rad
Atenuarea componentei situate pe 107 este
s
( )
a 10 7
= 20 lg
H 10 7( )
= 20 lg 1 + 10 7 ⋅ 10 3 ⋅ C 0 ( )2
= 40 (7.6)
H (0 )
deci
21
100
107 ⋅ 103 ⋅ Co ≅ 100 ⇒ C0 = 7 3
= 10-8 = 10 nF (7.7)
10 ⋅ 10
c) Pentru aflarea tensiunii la ieşire se aplică metoda armonică părţii utile

din semnalul dorit
10−3  1
iD,U (t ) =
1
( ) 
⋅  cos 105 t + cos 2 ⋅ 105 t  A
4 2
( ) (7.8)
4 
Rezultă

103 ⋅ 10 −3 
u e(t) =
1
(
cos 105 t − arctg 1 + )
8
 (
 1 + 105 ⋅ 10 −5 )
2

+
1 1
(
cos 10 t − arctg 2  =
5
(7.9) )
(
2 1 + 2 ⋅ 10 5 ⋅ 10 −5 2
) 

  π 
= 0,1250,707 cos  10 5 t −  + 0,223 cos 10 5 t − 0,35π  V ( )
  4 
Se observă că din cauza elementului neliniar armonica a 2-a a semnalului
de joasă frecvenţă nu poate fi eliminată complet. Gradul de distorsiune este
0 ,223
δ2 = = 0 ,316 = 31,6 % (7.10)
0 ,707
Această schemă nu poate fi folosită ca demodulator din cauza apariţiei
distorsiunilor mari de armonica a 2-a a semnalului util care nu pot fi
eliminate decât cu un filtru foarte complex.
Problema 8.
Fie demodulatorul ML cu etaj diferenţial din figura 3.17 pentru care se

cunosc:
Ro=2 kΩ , R0=1 kΩ, EE=EC=10 V
( ) ( )
u1 (t ) = 2,6 cos 10 7 t cos 10 7 t , mV
u 2 (t ) = 4 cos(10 t )cos(10 t ) V
4 7
22
+EE
R0 C0
ue(t)
u1(t) ic2(t)
+ C8
~ T1 T2
I0(t)
R1
+ -Ec
u2(t) ~
Fig. 3.17. Demodulatorul ML cu etaj diferenţial
Se cere:
a) să se determine curentul I0(t) ;
b) să se determine curentul iC2(t) şi să se reprezinte spectrul acestuia;
c) să se determine valoarea condensatorului C0 astfel încât
componenta utilă să fie atenuată cu 3 dB. Să se scrie expresia tensiunii de
ieşire în acest caz.
d) cu cât este atenuată componenta nedorită din spectrul semnalului?
Rezolvare
a) Curentul I0(t) se determină aplicând regula lui Kirkhoff pe bucla formată

din u2(t), R1, tranzistorul T2 şi tensiunea de alimentare Ec
EC − VBE + u 2 (t )
I 0 (t ) =
R1
( ) ( )
= 9,4 + 4 cos 10 4 t cos 10 7 t mA (8.1)
b) Conform funcţionării etajului diferenţial, curentul prin tranzistorul T2

se scrie sub forma
23
I 0 (t )   u1 (t ) 
iC 2 (t ) = 1 - th   =
2   VT  (8.2)
=
1
2
[ ][
9,4 + 4 cos(10 4 t ) cos(107 t ) 1 − th(0,1cos107 t ) ]
Deoarece argumentul tangentei hiperbolice este mic (mai mic decât 0,25)
tangenta hiperbolică e poate aproxima prin argumentul său, astfel încât
relaţia (8.2) se poate scrie aproximativ sub forma
1
ic 2 (t ) ≅
2
[ ][
9,4 + 4 cos(10 4 t ) cos(107 t ) 1 − 0,1cos(10 7 t ) = ]
≅ 4,7 + 2 cos(10 4 t ) cos(107 t ) − 0,47 cos(107 t ) − (8.3)
1
[
− 0,2 ⋅ cos(10 4 t ) 1 + cos 2 ⋅ 107 t mA
2
( )]
Spectrul semnalului ic2(t) este reprezentat în figura 3.18.
Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)
4.7
1 1
0,1
0,47
0,05 0,05
104 107 2107

ω
7 4
10 ±10 2.107±104
Fig. 3.18. Spectrul de amplitudni al curentului ic2(t)
Deoarece filtrul de ieşire este un filtru trece jos, semnalul util este cel de
joasă frecvenţă. Cum condensatorul de la ieşire elimină componenta
continuă, semnalul util este dat de componenta spectrală situată pe
frecvenţa unghiulară de 104 rad/s.
Atenuarea introdusă de filtru asupra acestei componente este
Z (0 )
a (10 4 ) = 20 lg (8.4)
( )
Z 10 4
unde Z(ω) este funcţia de transfer a filtrului, dată de
24
R0 2 ⋅ 10 3
Z (ω ) = = (8.5)
1 + jωR0 C 0 1 + jω2 ⋅ 10 3 C
0

( )
a 10 4 = 20 lg 1 + (10 4 ⋅ 2 ⋅ 10 3 ⋅ C 0 ) 3 = 3dB (8.6)
deci
1 -7
10 4 ⋅ 2 ⋅ 10 3 C 0 = 1 ⇒ C 0 = 10 = 50 nF (8.7)
2
Tensiunea la ieşire se determină folosind metoda armonică pentru partea
utilă a curentului ic2(t)
u e (t ) = 4 ⋅
2  π
( ) ( )  π
cos 10 4 t −  cos 10 7 t = 5,656 ⋅ cos 10 7 cos10 4 t-  V (8.8)
2  4  4
d) Componenta nedorită din spectrul semnalului este cea mai apropiată
componentă de înaltă frecvenţă, anume cea situată pe (107-104)=0,9999
107≅107 rad/s. Atenuarea introdusă de filtru la această frecvenţa este
( )
a 10 7 = 20 lg 1 + 10 7 ⋅ 2 ⋅ 10 3 ⋅ 5 ⋅ 1−8 ≅ 60dB (8.9)
suficient de mare pentru ca contribuţia ei în expresia semnalului la ieşire să
poată fi neglijată.
Problema 9
Se consideră schema de refacere a purtătoarei pentru transmisiunile MA-
PS. Primul filtru trece bandă este acordat pe frecvenţa unghiulară 2ωr şi are
funcţia de transfer echivalentă cu cea a unui circuit acordat cu 3 etaje
identice cu lărgimea de bandă la 3dB B; cel de-al doilea filtru trece bandă
este acordat pe frecvenţa unghiulară ωr şi are funcţia de transfer
echivalentă cu cea a unui circuit acordat derivaţie, cu aceeaşi lărgime de
bandă ca şi precedentul. Ştiind că frecvenţa unghiulară a purtătoarei este
ω0=106 rad/s, πB=104 rad/s şi frecvenţa unghiulară maximă a semnalului
informaţional ωmM=103 rad/s, să se determine eroarea de fază a semnalului
de la ieşire dacă frecvenţa de acord a circuitelor acordate ωr variază faţă de
frecvenţa purtătoarei ω0 cu 0,1%.
25
Rezolvare
Schema de refacere a purtătoarei la semnalele MA-PS este ilustrată în

figura 3.19.
s1(t) s2(t) s3(t) s4(t) s5(t)
sMA-PS(t) 2
( ) FTB1 LIM ÷2 FTB2
CAD, 3et. CAD, 1et.

±V
2ωr, B ωr, B
Fig. 3.19. Schema de refacere a purtătoarei la semnalele MA-PS
Semnalul la ieşirea circuitului de ridicare la pătrat este

g 2 (t ) g 2 (t )
s1 (t ) = g (t )cos (ω 0t ) =
2 2
+ cos(2ω 0t ) (9.1)
2 2
Primul termen este un semnal de joasă frecvenţă iar cel de-al doilea este un
semnal de tip MA, modulat cu g2(t), care are o componentă medie nenulă
g 2 (t ) = g1 ≠ 0 şi frecvenţă modulatoare maximă 2ωmM. Primul filtru trece
bandă, care are funcţia de transfer normată, de bandă îngustă
1 1
H 1 (ω ) = = (9.2)
ω − 2ω 0 (1 + δ )
3 3
 ω − ωr  
1 + j 1 + j
πB   πB 
va genera la ieşire un semnal MA cu purtătoare, a cărui anvelopă g1 (t )

variază puţin în jurul valorii sale medii g1, deoarece πB << ω mM . În acest
caz se poate scrie cu aproximaţie
1   2ω 0δ 
s2 (t ) = g1 cos  2ω 0 t − 3arctg   =
 πB
3
 2  
  2ω 0δ  
1+  
  πB  
(9.3)
1
= g1 3
cos[2ω 0 t − 3φ ]
  2ω δ 
2
 1+  0  
  πB  
unde s-a notat cu
26
 2ω δ 
φ = arctg  0  (9.4)
 πB 
Limitatorul este introdus pentru a elimina orice modulaţie MA parazită a
lui s2(t) în jurul lui g1. Pragul de limitare trebuie ales astfel încât să fie mai
mic decât valoarea minimă a anvelopei semnalului g1(t). La ieşirea sa se
2π
obţine un semnal dreptunghiular periodic cu perioada T3 = , care are
2ω 0
dezvoltarea în serie Fourier armonică
1 2 2 
s3 (t ) = V f i [cos(2ω o t − 3φ )] = V  + cos(2ω o t − 3φ ) − cos(6ω o t − 9φ ) + ...
2 π 3π 
(9.5)
Divizorul cu 2 va transforma acest semnal într-unul dreptunghiular
2π
periodic, cu perioada T4 = . Se observă că, deşi toate componentele
ω0
spectrale au frecvenţa jumătate din cea a semnalului de la intrare, defazajul
se păstrează. Dezvoltarea în serie Fouriei armonică a acestui semnal este
1 2 2 
s4 (t ) = V  + cos(ω o t − 3φ ) − cos(3ω o t − 9φ ) + ... (9.6)
2 π 3π 
Cel de-al doilea filtru trece bandă va selecta din acest semnal
componentele spectrale situate în jurul lui ω0. Funcţia sa de transfer
normată, de bandă îngustă, este
1 1
H 2 (ω ) = = (9.7)
ω − ωr ω − ω 0 (1 + δ )
1+ j 1+ j
πB πB
deci semnalul la ieşirea sa va fi
2V 1  ω δ 
s5 (t ) = cosω 0 − 3φ − arctg  0  (9.8)
π  ω 0δ 
2
  πB 
1+  
 πB 
Eroarea de fază care apare datorită abaterii frecvenţei de rezonanţă a
circuitelor faţă de frecvenţă purtătoare este
 2ω δ  ω δ 
∆φ = 3arctg  0  + arctg  0  = 3arctg (2 ) + arctg (1) = 235,30 (9.9)
 πB   πB 
27
CAP. 4. PRODUCEREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE ÎN FRECVENŢĂ
PRODUCEREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE

ÎN FRECVENŢĂ
Problema 1:
În cazul metodei de simulare a ecuaţiei integro-diferenţiale pentru
producerea semnalelor MF semnalul aplicat este:
v(t ) = V0 + kg (t ); g (t ) = U m f (t ); f (t ) ≤ 1.
U m = 0,1V ; k = 0,1.
Se cunosc parametrii semnalului cu modulaţie în frecvenţă generat
ω 0 = 10 6 rad / s; ∆ω M = 10 4 rad / s; ω mM = 20 10 3 rad / s
a) Să se determine constantele KI, KM şi valoarea amplitudinii V0 a
semnalului v(t) pentru a obţine un semnal MF cu parametrii de mai sus;
b) Ştiind că integratoarele se realizează cu amplificatoare operaţionale, ca
în figura 4.1, să se determine un set de valori posibile ale elementelor
schemelor
Fig.4.1. Modalitate de realizare a integratoarelor cu

amplificatoare operaţionale
Rezolvare:
a) Schema de simulare a ecuaţiei integro-diferenţiale este prezentată în
figura 4.2. Tensiunile in punctele B si C sunt:
4.1
u B (t ) = K I K M2 v(t )∫ u MF (θ )v(θ )dθ

u! MF (t ) (1.1)
uC (t ) =
KI
v(t)
uMF(t)
t t
KI ∫ ( )dα u(0) = U0 KI ∫ ( )dα u!(0) = 0
(C) (B)
-1
Fig. 4.2. Schema de simulare a ecuaţiei integro diferenţiale de

generare a semnalelor MF
Efectuând bilanţul tensiunilor în punctele B-C rezultă ecuaţia:

u MF (t ) = K I2 K M2 v(t )∫ u MF (θ )v(θ )dθ (1.2)
Pe de altă parte se ştie că ecuaţia integro-diferenţială care are ca soluţii
semnalul MF este:
u MF (t ) = ω i (t )∫ u MF (θ )ω i (θ )dθ (1.3)
Identificând (1.2) cu (1.3), rezultă:
ω i (t ) = K I K M v(t ) = K I K M V0 + K I K M kU m f (t ) (1.4)
deci:
ω 0 = K I K M V0
(1.5)
∆ω = K I K M kU m
rezultând:
kU mω 0 0,1⋅ 0.1 ⋅106
V0 = = =1 V (1.6)
∆ω 10 4
Alegănd K M = 1 V −1 rezultă:
4.2
ω0 106
KI = = = 10 6 s −1 (1.7)
K M V0 1 ⋅ 1
a) Funcţia de transfer a integratorului este:
R2 1
H (ω ) = ⋅ (1.8)
R1 1 + jωR2C
Pentru ca aceasta funcţie să se poată aproxima cu cea a unui integrator
ideal trebuie ca în banda de frecvenţe ω ∈ [ω 0 − πBMF ,ω 0 + πBMF ]
R2 1
H (ω ) ≅ ⋅ (1.9)
R1 jωR2C
Pentru ca relaţia (1.9) să fie adevărată trebuie ca:
(ω 0 − πBMF )R2 C >> 1 (1.10)
Pe de altă parte
 ∆ω 
πBMF =
ω mM
1 +
∆ω
+ 4
[ ] 4 6
 = 10 1 + 2 + 2 = 4,41 ⋅ 10 rad / s << 10 rad / s
2  ω mM ω mM 
(1.11)
deci condiţia (1.10) se poate scrie:
ω 0 R2 C >> 1 (1.12)
Dacă se impune
 R2C = 10 −4
 R2
ω 0 R2C = 100 ⇒  1 −6 ⇒ = 100 (1.13)
R1C = = 10 R
 KI 1
ceea ce face ca structura să fie instabila.

Dacă se impune
 R C = 2 ⋅ 10 −5 R2
ω 0 R2C = 10 ⇒  2 −6
⇒ = 10 (1.14)
 1R C = 10 R1
ceea ce reprezintă o soluţie mult mai acceptabilă. Un set de valori posibile

pentru elementele integratorului este R1=1 kΩ, R2=10 kΩ, C=1nF
4.3
Problema 2
Semnalul aplicat schemei de producere a semnalului MF prin metoda
generatorului de undă triunghiulară este:
ui (t ) = U 1 [1 + mf (t )]; f (t ) ≤ 1; m = 0,05
Să se determine frecvenţa centrală ω 0 şi deviaţia de frecvenţă ∆ω
realizată cunoscând constanta integratorului K I = 10 6 sec −1 , valorile limită
(pragurile) detectorului de prag ± V = ±1V, U 1 = 4 V precum şi
amplitudinea tensiunii de intrare U1=4 V.
Rezolvare
Schema de producere a semnalului MF prin metoda generatorului de
unda triunghiulara este reprezentată în figura 4.3
ui(t) A
t
π  u(t)
K I ∫ ( )dα u(0) = U 0 u =U0 sin v
 2V 
-1 B
DETECTOR
DE PRAG
{±V}
Fig. 4.3. Generarea semnalelor MF prin metoda

generatorului de undă triunghiulară
Se notează axa modificata a timpului cu:

τ (t ) = t + m ∫ f (α )dα (2.1)
Dacă la t = t1 tensiunea v(t ) = +V , comutatorul trece în poziţia B iar
tensiunea la ieşirea integratorului este:
t  t 
v(t ) = V − K I ∫ u i (α )dα = V − K I U 1 t − t1 + m ∫ f (α )dα  = V − K I U 1 [τ (t ) − τ (t1 )]
t1  t1 
(2.2)
4.4
π
Daca la t = t1 + tensiunea v(t ) = −V , comutatorul trece in poziţia A iar:
ω0
  π 
v(t ) = −V + K I U 1 τ (t ) − τ  t1 +  (2.3)
  ω 0 
Variaţia tensiunii v(t) este reprezentata în figura 4.4:

v(t)
+V
t2
t
t1
-V
π/ω0 π/ω0
Fig. 4.4. Tensiunea triunghiulară v(t)
Se observă imediat că:

π 2V πK I U 1 π ⋅ 10 6 ⋅ 4
= ⇒ ω0 = = = 2 ⋅ π ⋅ 10 6 rad / s (2.4)
ω 0 K I U1 2V 2
După trecerea prin circuitul neliniar, tensiunea la ieşirea schemei este
 t 
u (t ) = U 0 cos[ω 0 (t )] = U 0 cos ω 0 t + mω 0 ∫ f (α )dα  (2.5)
 
Identificând expresia frecvenţei instantanee în relaţia (2.4) se determină
deviaţia de frecvenţă
πK U
∆ω = mω 0 = m I 1 = π ⋅ 105 rad / s (2.6)
2V
Se observă că, atât frecvenţa purtătoare cât şi deviaţia de frecvenţă depind
de amplitudinea tensiunii de intrare, de pragurile detectorului şi de
constanta integratorului. În plus raportul dintre frecvenţa purtătoare şi
deviaţia de frecvenţă este dată de indicele de modulaţie MA al tensiunii de
intrare.
4.5
Problema 3
Transformarea tensiunii triunghiulare din problema precedentă într-o
tensiune sinusoidală se face cu ajutorul circuitului din figura 4.5. Se cunosc
valorile relative ale rezistenţelor
R1 = 1,25 R; R2 = 0,53R; R3 = 3,64 R
Fig. 4.5. Circuit de transformare a tensiunii dreptunghiulare într-una

sinusoidală, cu 6 segmente.
a) Ştiind că amplitudinea maximă a semnalului v(t) este V0 = 2V să se

reprezinte caracteristica u = f (v ).
b) Să se determine gradul de distorsiune de armonica a treia al semnalului
u(t) generat la ieşire.
Rezolvare
a) Dacă valoarea lui v(t) este mică, toate diodele sunt închise, panta
caracteristicii fiind dată de
u (t ) R3 3,64
p1 = = = = 0,785 (3.1)
v(t ) R + R3 4,64
Dioda D1 se deschide atunci când valoarea tensiunii de ieşire u(t) este mai
mare decât 0,6 V. Valoarea limită tensiunii de intrare în acest caz este
4.6
0 ,6
v(t ) ≥ V1 = = 0,764V (3.2)
0,785
Cât timp dioda D1 este deschisă, iar diodele D2 şi D3 sunt blocate, panta
caracteristicii u = f (v ) este
R1 || R3 1,25R || 3,64 R 0,93
p2 = = = = 0,482 (3.3)
R + R1 || R3 R + 1,25R || 3,64 R 1,93
Dioda D2 se deschide atunci cand tensiunea de ieşire u(t) depăşeşte
valoarea de 0,9 V. Valoarea limită a tensiunii de intrare în acest caz este, în
acest caz,
u (t ) = 0,6V + 0 ,48(V2 − 0,764)
(3.4)
V2 = 1,389 V
Cât timp diodele D1 şi D2 sunt deschise iar dioda D3 este blocată, panta
caracteristicii u=f(v) este dată de
R1 || R2 || R3
p3 = = 0,252 (3.4)
R + R1 || R2 || R3
Dioda D3 se deschide atunci când tensiunea de ieşire u(t) depăşeşte
valoarea de 1V. Valoarea limită a tensiunii de intrare în acest caz este
u (t ) ≥ 0,9 + 0,252(V3 − 1,389)
(3.5)
V3 = 1,789V
Pentru valori ale lui v(t) între 1,79 V şi 2 V panta caracteristicii este
nulă. Caracteristica u = f (v ) este reprezentata in figura 4.6
Fig. 4.6. Caracteristica u=f(v)
4.7
b) Distorsiunile de armonica a treia se determina prin dezvoltare in serie

2π
Fourier a funcţiei periodice u(t), cu perioada T = . Se calculează
ω0
coeficienţii dezvoltării în serie Fourier armonică a funcţiei periodice u(t)
 0,252  1,79 
 sin ⋅ 2 ⋅ n ⋅ π  pentru n = 2k
An =  ( jnω 0 )2
 8  (3.6)
0 pentru n = 2k + 1

Folosind relaţia (3.6) se poate determina valoarea fundamentalei, respectiv
cea a armonicii a 3a
4
A1 = 0,623 ⋅
2πω 0
(3.7)
4
A3 = 0,0048 ⋅
2πω 0
Valoarea distorsiunilor de armonica a 3 a este dată de
A3
δ3 = = 0,007705 = 7 ,7% (3.8)
A1
Problema 4
Să se determine condiţiile de valabilitate ale regimului cvasistaţionar,
pentru un semnalul MF cu semnal modulator sinusoidal cu frecvenţa
∆ω
centrală ω 0 şi indice de modulaţie β = .
ωm
Rezolvare
Ecuaţia integro-diferenţială care are ca soluţii un semnal MF este
dată de
u! (t )ω! i (t ) u!!(t )
u (t ) − + 2 =0 (4.1)
ω i3 (t ) ω i (t )
Se spune ca sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate atunci când
u! (t )ω! i (t )
u (t ) max >> (4.2)
ω i3 (t ) max
4.8
În cazul semnalului impus în problemă, tensiunea cu modulaţie în

frecvenţă şi, respectiv, frecvenţa instantanee sunt date de
u (t ) = U 0 cos(ω 0 t + β sin ω m t )
(4.3)
ω i (t ) = ω 0 + βω m cos ω m t
Pentru a verifica condiţia (4.2) sunt necesare derivatele tensiunii MF şi,
respectiv, a frecvenţei instantanee
u! (t ) = −U 0 (ω 0 + βω m cos ω m t ) sin(ω 0 t + β sin ω m t )
(4.4)
ω! i (t ) = βω m2 cos ω m t
Valorile maxime necesare în relaţia (4.2) sunt
u (t ) max = U 0 (4.5)
respectiv
u! (t ) ⋅ ω! i' (t ) U 0ω 0 βω m2 βω m2 ∆ω ⋅ ω m
= =U0 =U0 (4.6)
ω i3 (t ) max
ω0 3
ω 02 ω 02
unde, în maximizarea lui (4.6) s-a ţinut cont că
În cele de mai sus s-a ţinut cont de faptul că numitorul este maxim
când sin ω m t = 1 şi sin(ω 0 t + β sin ω m t ) = 1 . Condiţia (4.2) devine
2
ω 
β  m  = 0 ⇔ ∆ω << ω 0 , ω m << ω 0 (4.7)
 ω0 
În cazul cel mai general, condiţia (4.7) arată că, pentru a fi valabile
condiţiile de cvasistaţionaritate este necesar ca atât deviaţia de frecvenţă
maximă a semnalului FM cât şi valoarea maximă a frecvenţei semnalului
modulator să fie mult mai mici decât frecvenţa purtătoare
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate, atunci
termenul din mijloc din relaţia (4.1) poate este mult mai mic decât vecinii
săi. El poate fi deci neglijat sau dublat, rezultând cele 2 variante ale
ecuaţiei integro-diferenţiale în condiţii de cvasistaţionaritate
u! (t )ω! i (t ) u!!(t )
u (t ) − 2 + 2 = 0 ( A)
ω i3 (t ) ω i (t )
(4.8)
u!!(t )
u (t ) + =0 (B )
ω i2 (t )
4.9
Problema 5:
Fie modulatorul care funcţionează în regim de cvasistaţionaritate din
figura 4.7
L iL(t)
iL0(t) iC0(t)
~ L0 C0 u(t)
A(t)u(t)
Fig.4.7. Generator MF care funcţionează în regim de cvasistaţionaritate
Se cunosc
C 0 = 1 nF ; L0 = 10 µH ; L = 0 ,1 mH
A(t ) = A0 + A1 f (t ); A0 = 0 ,5; A1 = 0,002
a) Să se determine ecuaţia după care funcţionează circuitul.
b) Sa se determine frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei
generate. Este valabilă condiţia de cvasistaţionaritate?
c) Sa se determine distorsiunile de armonica a doua ale frecvenţei
instantanee ω i (t ) .
Rezolvare:
a) Pentru a determina ecuaţia de funcţionare a circuitului se scrie legea I a

lui Kirkhoff pe bucla formată din generatorul de tensiune comandat, L şi
tensiunea u(t):
di L (t )
A(t )u (t ) = u (t ) + L (5.1)
dt
unde
4.10
1
iL0 (t ) = u (α )dα
L0 ∫
(5.2)
du (t )
iC0 (t ) = C0
dt
iar
du (t )
t
1
iL (t ) = iL0 (t ) + iC0 (t ) = ( )
L0 ∫
u α d α + C 0 (5.3)
dt
1 1  d 2u (t )
[A(t ) − 1]u(t ) = u(t ) + C0 2  (5.4)
L L0  dt 
sau
d 2u (t ) 1  1 1 A(t )
+  L + L − L u (t ) = 0 (5.5)
dt C0  0 
Relaţia (5.5) reprezintă o ecuaţie de funcţionare în regim cvasistaţionar de
forma
1 d 2 u (t )
u (t ) + 2 =0 (5.6)
ω i (t ) dt
b) Identificând ω i (t ) din (5.6) rezulta:
1  1 1 [A0 + A1 f (t )]
ω i (t ) =  + −  (5.7)
C 0  L0 L L 
Pentru a afla frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă se dezvoltă ω i (t ) în
serie Taylor în raport cu f(t) în jurul lui f(t)=0:
f (t ) dω i f 2 (t ) d 2ω i
ω i (t ) = ω i (t ) + + 2
+ ... (5.8)
1! df 2! df
Identificând expresia (5.8) cu cea a frecvenţei instantanee
ω i (t ) = ω 0 + ∆ωf (t ) (5.9)
rezultă
4.11
1  1 1 − A0 
ω 0 = ω i (t ) =  +  ≅ 10 rad / s
7
C0  L0 L 
dω i A 1 A1 1 (5.10)
∆ω = =+ 1 = = 10 3 rad / s
df LC 0 1  1 1 − A0  2 LC 0 ω 0
2  + 
C0  L0 L 
Se observă imediat că condiţiile de cvasistaţionaritate sunt îndeplinite.
c) Distorsiunile nu pot fi determinate decât dacă semnalul modulator

este sinusoidal
f (t ) = cos ω m t (5.11)
Determinând cel de-al treilea termen din expresia (5.8)
3
−
(2∆ω ω 0 ) =
2
cos ω m t  A1   1   1  1 1 − A0 
2 2
2 1
−   −   +  = (1 + cos 2ω m t )
2!  LC0   2   C0  L0 L  8 ω 03
1  ∆ω 
= (1 + cos 2ω m t ) 
2 ω
 0 
(5.12)
această relaţie se poate rescrie sub forma
1 ∆ω 2
ω i (t ) = ω 0 + cos ω m t∆ω + (1 + cos 2ω m t ) + ... (5.13)
2 ω0
Distorsiunile de armonica a 2-a sunt date de raportul dintre amplitudinea
lui cos 2ω m t şi amplitudinea fundamentalei
1 ∆ω 2 1 1 ∆ω 1 −3
δ2 = = = 10 (5.14)
2 ω 0 ∆ω 2 ω 0 2
valoare suficient de mică pentru a fi considerată acceptabilă.
4.12
Problema 6:
Pentru obţinerea generatorului de curent necesar producerii
semnalului MF prin metoda cvasistaţionară se poate folosi un tranzistor
TEC in configuraţia din figura 4.8.
Fig. 4.8. Variantă de realizare a modulatorului MF în

regim cvasistaţionar cu tranzistor TEC
Componenta utilă (de radiofrecvenţă) a curentului de drenă se poate scrie

sub forma:
i D (t ) = A(t )i C (t )
A(t ) = A0 + A1 f (t )
a) Să se determine valorile constantelor asociate generatorului de curent
A0 si A1 în funcţie de elementele schemei;
b) Pentru I DSS = 4 mA; U P = −4 V ; E1 = 2 V ; U m = 2 mV ; r = 100 Ω să se
determine valorile lui A0 si A1 , schema echivalentă de realizare precum şi
frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei generate.
Rezolvare
4.13
a) Scriind legea a II-a lui Kirkhoff pe bucla formata din joncţiunea grilă
drenă a tranzistorului TEC, generatorul de curent alternativ, sursa de curent
continuu şi rezistenţa r avem:
E1 + U m f (t ) = −v GS (t ) + ri C (t ) (6.1)
Deoarece tranzistorul TEC funcţionează în zona de valabilitate a
caracteristicii pătratice, curentul de drenă al acestuia se poate scrie sub
forma
 v (t )
2
i D (t ) = I DSS 1 − GS  = DSS2 [U P + v GS (t )] =
I 2
 UP  UP
=
I DSS
2
[U P − E1 − U m f (t ) − r ⋅ iC (t )] =
2
UP
=
I DSS
2
{[U P − E1 − U m f (t )] + r 2U C2 (t ) − 2riC (t )[U P − E1 − U m f (t )]
2
}
UP
(6.2)
Primul termen din expresia (6.2) conţine componente joasă frecvenţă
( f ≤ 2 f mM ), al 2-lea conţine componente situate în jurul lui 2ω 0 , iar cel de-
al treilea reprezintă partea utilă ce conţine componente situate în domeniul
( f 0 − f mM , f 0 + f mM ).
Componenta utila a curentului de drena este deci:
2rI DSS
i d (t ) = − 2
iC (t )[U P − E1 − U m f (t )] (6.3)
UP
Identificând această expresie cu cea din enunţ avem:
2rI DSS
i D (t ) = [A0 + A1 f (t )]iC (t ) = − 2
iC (t )[U P − E1 − U m f (t )] (6.4)
UP
de unde rezultă
2rI DSS
A0 = − 2
(U P − E1 )
UP
(6.5)
2rI DSS
A1 = 2
Um
UP
a) Folosind datele din enunţ şi relaţia (6.5) se determină A0 = 0,1; A1 = 0,001
4.14
Schema echivalentă de funcţionare este reprezentată în figura 9.
Fig.9. Schema echivalentă de funcţionare a modulatorului

din figura 8.
În figura 9, R este o rezistenţă de compensare a pierderilor din circuitul

rezonant.
Pentru determinarea ecuaţiei de funcţionare se scrie legea I a lui Kirkhoff
pentru unul din noduri, sub forma:
iC (t ) + i L0 (t ) + iC0 (t ) + A(t )i C (t ) = 0 (6.6)
unde curenţii prin condensatoare şi prin bobină sunt daţi de relaţiile
du(t )
iC (t ) = C
dt
du(t )
iC0 (t ) = C 0 (6.7)
dt
1
i L0 (t ) = u (α )dα
L0 ∫
t
du(t )
∫ u(α )dα + L0 {C0 + C[1 + A(t )]} dt
=0 (6.8)
Dacă se utilizează notaţia

1
ω i2 (t ) = (6.9)
L0 [C 0 + C (1 + A(t ))]
şi înlocuind (6.9) în (6.10) rezultă ecuaţia integro-diferenţială de
funcţionare
4.15
t
1 du(t )
∫ u(α )dα + ω 2 (t ) dt
=0 (6.10)
i
sau, prin derivare se obţine ecuaţia diferenţială de generare a semnalelor

MF prin metoda cvasistaţionară (una din cele două aproximări ale ecuaţiei
integro-diferenţiale)
1 d 2 u (t ) 2 du(t ) dω i (t )
u (t ) + 2 − 3 =0 (6.11)
ω i (t ) dt ω i (t ) dt dt
Pentru determinarea frecvenţei centrale şi a deviaţiei de frecvenţă se
dezvoltă expresia frecvenţei unghiulare instantanee ω i (t ) dată de relaţia
(6.9) în serie Taylor în jurul lui f (t ) = 0 . Rezultă
f (t ) dω i f 2
(t ) d 2ω i
ω i (t ) = ω i (t ) + + 2
+ ... (6.12)
1! df f =0
2! df f =0
Rezultă
1
ω 0 = ω i (t ) = = 10 6 Hz
L0 [C 0 + C (1 + A0 )]
(6.13)
1 LCA1 1
∆ω = = LCA1ω 03 = 312,5Hz
2 L0 [C 0 + C (1 + A0 )] 2
3
Problema 7:
Se ştie că pentru o diodă PN polarizată invers cu tensiunea uD sarcina prin

diodă este q=q(ud). Curentul prin diodă este în acest caz dat de
d (u D (t )) dq(u D )
i d (t ) = C (u D ) , unde C (u D ) = (7.1)
dt du D
Pentru oscilatorul din figura 10 sunt respectate condiţiile
g (t ) << E ; | u (t ) |<< E , şi, dat fiind domeniul de frecvenţă mult diferit
dg (t ) du (t )
ocupat de semnalele respective, << , unde u(t) este semnalul
dt dt
MF generat.
4.16
iD(t)
uD(t)
u(t) C1
~
L g(t)
Fig.11. Modulator MF cu diodă varicap
a) Să se arate că expresia curentului prin diodă poate fi scrisă sub forma

du (t ) ∂C (− E ) du(t ) ∂C (− E ) du (t )
i D (t ) = c(− E ) + u (t ) − g (t ) (7.2)
dt ∂E dt ∂E dt
∂C (− E )
b) Folosind notaţiile C (− E ) = C 0 ; − g (t ) = C (t ) şi ţinând cont de
∂E
1
proprietăţile de filtrare ale circuitului acordat ( ω r = ω 0 = )să se
L1C1
determine ecuaţia satisfăcută de tensiunea u(t)
Rezolvare
(a) Căderea de tensiune pe diodă se poate scrie sub forma

u D (t ) = u (t ) − E − g (t ) (7.3)
Cu acestea capacitatea diodei varicap sescrie sub forma
C [u D (t )] = C [u (t ) − E − g (t )] (7.4)
Notând x = u (t ) − g (t ) se poate efectua dezvoltarea în serie Taylor a lui
c[u D (t )]în jurul lui x=0 şi reţine doar primii termeni deoarece, conform
datelor problemei, u (t ) << E , g (t ) << E ; în acest fel rezultă
1 ∂C [− E ]
[u(t ) − g (t )] + 1 ∂ C2[− E ][u(t ) − g (t )]2 + .... (7.5)
2
C [u D (t )] = C [− E ] +
1! ∂E 2! ∂ E
unde cel de-al treilea termen poate fi neglijat în raport cu primii doi.
Curentul prin diodă se scrie sub forma
4.17
du D (t )  du (t ) dg (t ) du(t )
i D (t ) ≅ C [u D (t )] = C [u D (t )] + ≅ C [u (t )] (7.6)
dt 
D
dt  dt dt
dg (t ) du (t )
deoarece s-a presupus de la început că << . Combinând relaţia
dt dt
(7.5) cu (7.6) rezultă
∂C [− E ]

i D (t ) = C [− E ] + [u(t ) − g (t )] du(t ) (7.7)
 ∂E  dt
relaţie identică cu (7.2).
b) Pentru a determina ecuaţia de funcţionare a circuitului trebuie să
scriem bilanţul curenţilor prin circuit
ic1 (t ) + i L (t ) + i D (t ) = 0 (7.8)
unde
du(t )
ic1 (t ) = C1 (7.9)
dt
t
1
i L (t ) = ∫ u (α )dα (7.10)
L
iar iD(t) este dat de relaţia (7.7). Înlocuind aceste relaţii în (7.8) rezultă
du (t ) du(t ) ∂C [− E ] du (t ) ∂C [− E ] du (t ) 1 t
C1 + C [− E ] + u (t ) − g (t ) + ∫ u (α )dα = 0
dt dt ∂E dt ∂E dt L
(7.11)
În relaţia (7.11) primii doi termeni au component spectrale situate în
domeniul [ω 0 − πB MF − ω mM , ω 0 + πB MF + ω mM ], cel de-al treilea, de tip
du (t )
produs u (t ) produce componente spectrale de joasă frecvenţă şi situate
dt
în jurul lui 2ω0 care sunt eliminate de circuitul acordat, iar ultimii doi
termeni sunt de asemenea situaţi în jurul lui ω0. În urma filtrării rămâne
∂C [− E ]  du (t ) 1
t

C1 + C [− E ] − g (t ) + ∫ u (α )dα = 0 (7.12)
 ∂E  dt L
sau folosind notaţiile din enunţ
4.18
du (t ) 1 t
[C1 + C0 + C (t )] + ∫ u (α )dα = 0 (7.13)
dt L
Relaţia (7.13) este identică cu ecuaţia integro-diferenţială de producere a
semnalelor cu MF. Frecvenţa instantanee a semnalului generat este
1
ω i (t ) = (7.14)
C1 + C 0 + C (t )
4.19
DEMODULAREA SEMNALELOR CU MF
Problema 1
Fie demodulatorul prin derivare directă Clarke Hess în varianta
neechilibrată. Se cunosc: amplitudinea tensiunii de intrare U0=2V, deviaţia de
frecvenţă maximă ∆fMax=50Khz, frecvenţă maximă a semnalului modulator
fmM=10KHz, frecvenţa purtătoarei f0=10MHz, tensiunea de alimentare E=10V
iar rezistenţa grupului trece jos al demodulatorului de anvelopă de la ieşire
R010KΩ. Să se determine valorile condensatoarelor C şi C0 pentru obţinerea
unei eficienţe maxime a demodulatorului. Care este în acest caz valoarea
amplitudinii tensiunii de ieşire ?
Rezolvare
Schema demodulatorului MF cu derivare directă Clarke-Hess este
reprezentată în figura 1. Condensatorul C0 are rol de derivare, astfel încât
curentul care trece prin acest condensator va avea o modulaţie în amplitudine
dictată de acelaşi semnal informaţional ca şi modulaţia în frecvenţă. Grupul
tranzistor diodă face o redresare monoalternanţă a acestui semnal iar grupul R0
C0 are rolul de filtru trece jos, selecţionând din semnalul redresat componentele
corespunzătoare semnalului informaţional.
Fig.1 Schema detectorului Clarke-Hess neechilibrat.
Folosind datele problemei putem calcula banda ocupată de semnalul MF.

∆f Max 50
β = = = 3.333 (1)
f mM 15
( ) ( )
B = 2 ⋅ f mM ⋅ 1 + β tr + β tr = 2 ⋅10 ⋅ 1 + 3,33 + 3,33 = 123,09 KHz (2)
Semnalul cu modulaţie în frecvenţă la intrarea demodulatorului este
 t 
u MF (t ) = U 0 ⋅ cos ω 0 t + ∆ω ∫ f (α )dα  (3)
 
Căderea de tensiune prin condensatorul C este
u c (t ) = u MF (t ) − E (4)
astfel încât curentul prin acest condensator este dat de
du c (t )  t 
iC (t ) = C = −CU 0 ⋅ [ω 0 + ∆ωf (t )]sin ω 0 + ∆ω ∫ f (α )dα 
 (5)
dt  
 
Curentul de emitor al condensatorului, considerat egal cu cel de colector
(α=1) se poate scrie sub forma
i(t ) ≅ α ⋅ iC (t ) ⋅ f i [iC (t )] =
(6)
= −αCU 0 [ω 0 + ∆ω ⋅ f (t )]sin ω 0τ (t ) ⋅ f i [− CU 0ω i (t ) sin ω 0τ (t )]
unde s-a notat cu
ω i (t ) ∆ω
τ (t ) = ∫ f (α )dα
t
=t+ (7)
ω0 ω0
Folosind dezvoltarea în serie a funcţiei de întrerupere fi(sinω0t) se obţine
 1 2 2 
i(t ) = −αCU 0ω i (t ) sin ω 0τ (t )1 − − sin ω 0τ (t ) − sin 3ω 0τ (t ) − ... =
 2 π 3π  (7)
1 αCU 0ω i (t ) 1
= − αCU 0ω i (t ) sin ω 0τ (t ) + + αCU 0ω i (t ) sin 2ω 0τ (t ) + ...
2 π π
Expresia de mai sus arată că spectrul semnalului i(t) este format dintr-o
componentă de joasă frecvenţa corespunzătoare semnalului informaţional
(respectiv celui de-al doilea termen) şi o suită de componente de tip MA-MF,
centrate pe frecvenţele ω0, 2 ω0, etc. Spectrul acestui semnal este sugerat în
figura 2.
Componenta nedorită
componenta corespunzătoare termenului MA-
utilă MF pe f0
fMm f0-B/2-fMm f0 f0+B/2+fMm
Fig.2. Spectrul curentului i(t)

Impunând condiţia ca filtrul trece jos să atenueze cu cel puţin 40 dB
componenta nedorită cea mai apropiată din spectrul curentului i(t)
 β   123,09 3 
ω n = 2π ⋅  f 0 − MF − f mM  = 2 ⋅ π 107 − 104 − ⋅10  ≅ 2π ⋅107 (8)
 2   2 
rezultă
(
a(ω n ) = 20 lg 1 + (ω n R0 C 0 )
2
) ≅ 20 lg(ω R C ) = 40
n 0 0 (9)
deci
100
ω n R0 C 0 = 100 ⇒ C 0 = 7 4
= 15,915 ⋅10 −11 = 159,15 pF (10)
2π 10 10
Se verifică atenuarea la limita benzii dorite:
 100 
a(ω mM ) = 20 lg1 + 2π ⋅ 10 4  ≅ 20 lg(1,1) ≅ 0,82dB ≅ 0 (11)
 2π 10 7 
În acest caz pentru domeniul de frecvenţe funcţia de transfer a filtrului trece jos se
poate aproxima
R0
H (ω ) = ≅ R0 , pt ω ≤ ω mM (12)
1 + j ωR 0 C 0
deci tensiunea la ieşirea circuitului este
αR0 C 0U 0ω i (t ) αR0 C 0U 0 [ω 0 + ∆ω ⋅ f (t )]
u e (t ) = = (13)
π π
Caracteristica discriminatorului (tensiunea la ieşirea circuitului în funcţie
de frecvenţa instantanee) este reprezentată în figura 3:
ue(t)
p=αCU0C0/π
ωi(t)
ω0+∆ω
Fig. 3 Caracteristica statică a discriminatorului.
Discriminatorul are eficienţă maximă atunci când la frecvenţa instantanee

maximă tensiunea de ieşire are valoarea maxim posibilă, anume tensiunea de
alimentare. Din această condiţie rezultă
αCU 0 R0 E
E= (ω 0 + ∆ω ) ⇒ C = = 25µF (14)
π 2 R0U 0 ( f 0 + ∆f )
Cu aceasta se poate calcula valoarea amplitudinii tensiunii de ieşire
Ue ∆f M 50 ⋅ 10 3
= ⇒ u e = 10 ⋅ 7 ≅ 10mV (15)
E f 0 + ∆f M 10 + 50 ⋅ 10 3
Problema 2
Sa se dimensioneze demodulatorul prin derivare directă Clarke-Hess in
varianta echilibrată astfel încât sa producă la ieşire un semnal de amplitudine 2V
vârf la vârf dacă semnalul aplicat este :
u (t ) = U o cos(ω 0 t + β sin ω m t )
ştiind că amplitudinea semnalului MF aplicat este U0=10V, frecvenţă unghiulară
purtătoare este ω0=107rad/s, indicele de modulaţie β=5 iar semnalul
informaţional este format dintr-un singur ton pe frecvenţa unghiulară
ωm=2104rad/s. Se ştie că tensiunile de alimentare sunt E = ±10V iar rezistenţa s
din braţul derivaţie este de R=5kΩ.
Rezolvare
Schema bloc a demodulatorului Clarke-Hess în varianta echilibrată este
prezentată în figura 4. Ramura de sus are o funcţionare identică cu cea descrisă
în cadrul problemei anterioare. Pentru ramura de jos, rezistenţa R are rolul de
echilibrare, condensatorul Cc realizează cuplarea în radiofrecvenţă, iar
tranzistorul şi dioda realizează redresarea pe alternanţă inferioară. Cei doi
curenţi de colector ai tranzistoarelor se însumează şi trec prin filtrul R0C0. Dacă
echilibrarea este bine efectuată componenta continuă ce apărea în tensiunea de
ieşire datorită lui ω0 dispare, astfel încât excursia tensiunii de ieşire poate fi mult
mai mare decât în cazul variantei echilibrate.
Fig. 4. Demodulatorul Clarke-Hess – varianta echilibrată
Conform celor calculate în problema precedentă, partea utilă a curentului

i1(t) este dată de
αCU 0 ⋅ [ω 0 + ∆ω ⋅ f (t )] αCU 0 ⋅ [ω 0 + βω m cos ω m t ]
i1 util = = (2.1)
π π
Pentru a determina curentul prin colectorul tranzistorului din ramura de
jos trebuie determinat mai întâi curentul prin rezistenţă R. Astfel
u MF (t ) U o cos(ω 0 t + β sin ω m t )
i R (t ) = = (2.2)
R R
Deoarece tranzistorul şi dioda lucrează ca redresor monoalternanţă pentru
alternanţele negative, curentul de colector al tranzistorului din ramura inferioară
se poate scrie sub forma
αU MF (t )
i2 = −αi R f i [− i R (t )] = − ⋅ [1 − f i (u MF (t ))] (2.3)
R
unde s-a folosit proprietatea f i (− x) = 1 − f i ( x ) . Dezvoltând în continuare funcţia
de întrerupere în serie, relaţia (2.3) se poate scrie
αu MF (t )  1 2 2 
i 2 (t ) = −  − cos[ω 0τ (t )] + cos[3ω 0τ (t )] − ..... (2.4)
R 2 π 3π 
unde τ(t) reprezintă axa modificată a timpului, dată de relaţia (1.7). Partea utilă
(de joasă frecvenţă) a curentului i2(t) este dată de
α ⋅U 0
i2 (t ) util = (2.5)
R ⋅π
Impunând condiţiile ca filtrul trece jos să atenueze cu peste 40dB componentele
nedorite din spectrul semnalului şi, respectiv, componenta utilă (de joasă
frecvenţă) să fie atenuată foarte puţin
H (ω mM ) ≅ R0
R0 (2.6)
H (ω 0 ) <
100
rezultă tensiunea la ieşirea schemei
αU 0 R0 C  1 
u e (t ) = ⋅ ω 0 + ∆ωf (t ) − (2.7)
π  RC 
Impunând condiţia ca schemă să fie echilibrată
ω 0 RC = 1 (2.8)
se poate determina valoarea condensatorului de derivare C
1 1
C= = = 20 pF (2.9)
ω0 R 10 7 ⋅ 5 ⋅ 10 3
În acest caz tensiunea la ieşire se determină cu relaţia
αU 0 R 0 C
u e (t ) = ∆ωf (t ) (2.10)
π
Caracteristica statică a discriminatorului (respectiv tensiunea de ieşire în funcţie
de diferenţă dintre frecvenţa instantanee şi frecvenţa central a oscilaţiei MF) este
reprezentată în figura 5.
ue(t)
UMax
2VVV
-∆ωMax ∆ω f(t)
∆ωMax
-UMax
Fig. 5. Caracteristica statică a discriminatorului de amplitudine echilibrat
Din condiţia ca semnalul la ieşire să aibă amplitudine de 2VVV rezultă

αU 0 R0 C αU 0 R0 C
U Max = 1V = ∆ω = βω m (2.11)
π π
de unde se poate calcula valoarea rezistenţei filtrului trece jos
π π
R0 = = = 157kΩ (2.12)
α ⋅ CU 0 βω m 1 ⋅ 20 ⋅ 10 −12⋅ ⋅ 10 ⋅ 10 5
Impunând o atenuare de 40db la frecvenţă unghiulară ω0 rezultă
[ ]
a = 20 lg 1 + (ω 0 R0 C0 ) = 20 lg[ω 0 R0 C0 ] = 40
2
(2.13)
de unde se determină
100 100
C0 = = 7 = 63,7 pF (2.14)
10 R0 10 ⋅ 157 ⋅ 10 3
7
Se verifică atenuarea introdusă de filtru la frecvenţă maximă a semnalului

informaţional
a(ωm)=20lg(1+2*104*10-5)=20lg(1,004)=0 (2.15)
Dacă atenuarea ar fi rezultat mai mare, atunci tensiunea la ieşire trebuia
recalculată, efectuând produsul de convoluţie între partea utilă a curentului i2(t)-
i1(t) şi funcţia pondere a filtrului trece jos.
În final, condensatorul de cuplare Cc trebuie dimensionat astfel încât să fie mic
în comparaţie cu rezistenţa pe lângă care se află la frecvenţa de lucru ω0.
1 R 100 100
Xc = = ⇒C= = 7 = 20 *10 −10 = 2nF (2.16)
ω 0 C 100 ω 0 R 10 ⋅ 5 ⋅10 3
Problema 3
Fie un demodulator MF cu circuit decalat acordat neechilibrat.
a) Să se arate că, în cazul în care se impun distorsiuni de armonica a2a nule,
expresia distorsiunilor de armonica a3a este
2
1  2∆f 
δ3 =  
9 B 
1) Să se dimensioneze demodulatorul ştiind că semnalul aplicat are deviaţia de
frecvenţă maximă ∆fM=5KHz , frecvenţă modulatoare maximă a semnalului
informaţional este fmM=3,4KHz iar frecvenţa purtătoare are valoarea f0=450KHz.
Se impun distorsiuni de armonica a 2a nule şi distorsiuni de armonica a3a de
maxim 10%. De asemenea se ştie că detectorul de anvelopă de la ieşire
determină o scădere a factorului de calitate în gol al circuitului cu 50% iar
frecvenţa de rezonanţă a circuitului este mai mică decât frecvenţa purtătoare. Se
impune o valoare de C=1nF pentru condensatorul din circuitul acordat
Rezolvare:
Schema bloc a demodulatorului este reprezentată în figura 3a, iar
caracteristica circuitului acordat în figura 3b.
Fig. 3a. Discriminatorul de amplitudine neechilibrat
La intrare se aplică o sursă de curent modulată în frecvenţă. Circuitul este

acordat pe o frecvenţă ω r = ω 0 ± ∆ω , unde valoarea lui ∆ω este aleasă astfel
încât în jurul lui ω0 caracteristica de frecvenţă să fie liniară. În acest fel
introducând la intrarea circuitului un semnal modulat în frecvenţă, semnalul de
la ieşire va fi modulat simultan în amplitudine şi frecvenţă cu acelaşi semnal
informaţional. Detectorul de anvelopă de la ieşire (format din diodă şi grupul
trece jos RC) va detecta modulaţia de anvelopă, deci semnalul la ieşire va fi
proporţional cu semnalul informaţional.
Η(ω)
Ue(t)
anvelopa semnalului de ieşire,

modulat MA-MF cu aceelaşi
semnal informaţional
ω
ωr ω0
ωι(t)
frecvenţa instantanee a semnalului de

intrare, modulat MF (semnal modulator
triunghiular)
Fig 3b Caracteristica de amplitudine a discriminatorului neechilibrat
Impedanţa circuitului RLC se poate scrie, în jurul frecvenţei de rezonanţă,

sub forma
R0
Z (ω ) = ; x=
ω − ωr
(3.1.)
1 + jx πB
Presupunând că sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate ale regimului
cvasistaţionar, se pot extinde rezultatele obţinute în cazul unui regim static la
regimul dinamic lent variabil în timp. Astfel, conform metodei cvasistaţionare,
amplitudinea tensiunii de ieşire se poate scrie sub forma
U e (t ) = I 0 Z [ω i (t )] =
 ω i (t ) − ω 0 [ω i (t ) − ω 0 ]
2
[ω i (t ) − ω 0 ]
3

= I 0  Z (ω ) ω + Z (ω ) ω + Z (ω ) ω + Z (ω ) ω ...
' '' '''
 0 1! 0 2! 0 2! 0

(3.2)
Dar
ω i (t ) = ω 0 t + ∆ωf (t ) (3.3)
Înlocuind (3.3) în relaţia (2.2) rezultă

U e (t ) = I 0  Z (ω ) ω +
∆ωf (t )
Z (ω ) ω +
' [∆ωf (t )]
2
Z (ω ) ω +
'' [∆ωf (t )]
3
Z (ω ) ω ...
''' 

0 1! 0 2! 0 2! 0

(3.4)
Pentru o reprezentare mai compactă în vederea derivării, modulul funcţiei de
transfer a circuitului RLC se mai poate scrie sub forma
−1
Z (ω ) = R0 1 + x ( 2
) 2 (3.5)
Atunci
d Z (ω ) d Z ( x ) dx −3
Z (ω ) =
'
dω
=
dx dω
R
= − 0 x 1+ x2
πB
( ) 2 (3.6)
−5
Z (ω ) = −
'' R0
(1 − 2 x )(1 + x )
2 2 2 (3.7)
(πB )2
−7
Z (ω ) =
''' R0
(
3x 3 − 2 x 1 + x 2
)( 2
) 2 (3.8)
(πB )3
Impunând condiţia ca distorsiunile de armonica a 2 a să fie nule, trebuie ca
ωo −ωr 1
Z (ω o ) = 0 , deci x = x0 = =±
''
. În acest caz relaţiile (3.6)-(3.8)
πB 2
devin
2
Z (ω ) = R0 (3.9)
3
3
R 1 2
Z (ω )
'
=m 0   (3.10)
πB 2  3 
7
Z (ω ) =
'' ' R0
( 2
3± 2   ) (3.11)
(πB )4 3
Pentru calculul distorsiunilor de armonica a 2 a se foloseşte ca semnal
informaţional un semnal sinusoidal, f (t ) = cos ω m t . Pentru armonica a-3 a
rezultă
cos 3ω m t + cos ω m t
cos 3 ω m t = (3.12)
4
deci distorsiunile de armonica a 2 a se determină cu relaţia
(∆ω )3 1 R0 1 2
7
32  
3! 4 (πB )3 2 3
2 2
1  ∆ω   2  1  ∆f 
2
δ2 = =     =   (3.13)
(∆ω ) R0 1  2 
3 4  πB   3  9 B 
 
1! (πB ) 2  3 
(b) Pentru dimensionarea demodulatorului se porneşte de la condiţia ca

distorsiunile de ordinul 3 să fie 10%, din care se determină banda la 3 dB a
cisrcuitului
2
1  2∆f M  ∆f M
δ 3 = 10% ⇒   = 0,1 ⇒ B = = 10,54 KHz (3.14)
9 B  3
0,1
2
Folosind condiţia ca distorsiunile de ordinul 2 să fie nule se determină frecvenţa
de rezonanţă a circuitului:
ω0 − ωr 1 πB
δ2 = 0 ⇒ = ⇒ ω0 = ωr ± (3.14)
πB 2 2
πB  π ⋅ 10,54  3 3 rad
ωr = ω0 − =  2π ⋅ 450 −  ⋅ 10 = 2802,39 ⋅ 10
2  2  s
(3.15)
Din frecvenţa de rezonanţă şi ştiind valoarea condensatorului C=1nF se poate
determina valoarea bobinei
1 1
ωr = ⇒ L= 2 = 127,3µH (3.16)
LC ω rC
Ştiind valorile benzii la 3 dB şi a frecvenţei de rezonanţă se poate determina
factorul de calitate în sarcină
fr f ω
B= ⇒ Q = r = r = 42,43 (3.17)
Q B 2πB
Cum redresorul realizează o modificare a factorului de calitate în gol cu 50%
rezultă
Q0 = 2Q = 84,4 (3.18)
Din factorii de calitate şi ştiind valoarea condensatorului se pot determina
valorile rezistenţelor din circuitul derivaţie şi din grupul trece jos al detectorului
de anvelopă
Q0
Q0 = Rω r C ⇒ R = = 30,2 K Ω (3.19)
ωrC
 R  Q R R
Q =  R // 0  ⋅ ω r C = 0 ⇒ R || 0 = ⇒
 2  2 2 2 (3.20)
R0 = 2 R = 60,4 KΩ
Valoarea condensatorului C0 se determină din condiţia ca să fie îndeplinite
condiţiile de bună funcţionare ale detectorului de anvelopă
 R 
ω mM Re C e = ω 0 ⋅  R || 0  ⋅ (C 0 + C ) ≤ 1
 2  (3.22)
R0 C 0 ≤ 2 RC
Din acestea rezultă C0=1nF
Se verifică faptul că atenuarea introduse de circuit asupra componentelor
dorite (fmM) este sub 1 dB, respectiv asupra celor nedorite (3f0-BMF-fMm) este
peste 40 dB. Pentru aceasta trebuie determinată mai întâi banda semnalului MF
∆f max 5
β= = = 1,47
f mM 3.4 (3.21)
( )
B MF = 2 f mM 1 + β + β = 25.04 KHz << f 0 = 450 KHz
ceea ce înseamnă că atenuarea se va calcula la frecvenţa fo. În aceste condiţii
atenuările componentelor dorite, respectiv celor nedorite devin
(
a( f mM ) = 20 lg 1 + 2 π 3,4 10 3 15,1 10 3 0,5 10 −9) = 0,2568 dB
2
(3.22)
(
a( f 0 ) = 20 lg 1 + 2 π 450 10 15,1 10 0,5 10
3 3
) = 61,24 dB
−9 2
valori ce pot fi considerate ca fiind acceptabile
Problema 4
Se consideră demodulatorul MF cu circuite decalat acordate.
a) Să se determine expresia distorsiunilor de armonica a 3-a şi a celor de
armonica a 5-a.
b) Se cunosc valoarea factorului de priză de la intrare n1/n2=0,2, conductanţa de
transfer a tranzistorului gmd=40mA/V, amplitudinea tensiunii aplicate la
intrare U0=1V, frecvenţa purtătoare f0=1MHz, frecvenţa modulatoare
maximă fmM=3,4KHz, deviaţia de frecvenţă maximă ∆fM=10KHz, rezistenţa
grupului trece jos al detectorului de anvelopă R0=20KΩ, valoarea capacităţii
circuitului derivaţie al ramurii de jos C2=500pF. Ştiind că se impun
distorsiuni de armonica a 2a şi a 3a nule, şi distorsiuni de armonica a 5a
δ 5 = 1% să se determine elementele schemei si amplitudinea tensiunii la
ieşire
Rezolvare
a) Schema echivalentă a demodulatorului cu circuite decalat acordate – varianta

echilibrată este reprezentată în figura 4a.
Fig. 4a Schema echivalentă a demodulatorului cu circuite decalat acordate –

varianta echilibrată
 ∆ω  1
2
ω 0 − ω r1, 2
δ3 =  2 −1
 ⋅ ⋅ (3 − 2 ⋅ x 0 ) ⋅ (1 + x 0 )
2
x0 =
π ⋅ B  4 πB
4
 ∆ω  3 2 −6
δ5 =   ⋅ ⋅ (−75 + 200 ⋅ x 0 − 40 ⋅ x 0 ) ⋅ (1 + x 0 )
2 4
 πB  10
ue(t)
z 1 (ω ) z 2 (ω )
ωr1 ω0
ωr2
ωr1 ω0 ωr2
u e (t ) = I 0 ⋅ [ Z 1 (ω ) − Z 2 (ω ) ]
−1 / 2 B1 = B2
  ω − ω r1, 2 
2

Z 1, 2 (ω ) = R ⋅ 1 +    ω r1, 2 = ω 0 ± ω ∆
  πB  
Dezvoltam in serie Taylor Z 1, 2 ⋅ [ω 0 + ∆ω ⋅ f (t )] in jurul lui f(t)=0.
∆ ω ⋅ f (t ) I ∆ ω 2 ⋅ f 2 (t ) II
Z u (ω ) = Z i (ω 0 ) + ⋅ Z i (ω 0 ) + ⋅ Z i (ω 0 )
1! 2!
ω 0 − ω ri ω
Notam x 0i = =± ∆
πB πB
Z i (ω 0 ) = R ⋅ (1 + x 02 ) −1 / 2
II R
Z i (ω 0 ) =− ⋅ x 0 ⋅ (1 + x 02 ) −3 / 2
πB
II R
Z 0i (ω 0 ) = ⋅ (2 x 02i − 1)(1 + x 02i ) −3 / 2
(πB) 2
III 3R
Z 0i (ω 0 ) = ⋅ x 0i ⋅ (3 − 2 x 02i )(1 + x 0i ) −7 / 2
(πB) 2
Cum x 01 = − x 02 termenii cu derivate pare se anuleaza reciproc.
2∆ω ⋅ f (t ) I
u e (t ) = I 0 ⋅ ⋅ Z 0 (ω 0 )
1!
III III
(1) Conditia δ 3 = 0 Z 01 (ω 0 ) = − Z 02 (ω 0 ) =0
3 ω − ω r1 3 ω0 − ω r2 3
x 01, 2 = ± ⇒ 0 = =−
2 πB 2 πB 2
(2) Inlocuind in expresia lui δ 5 :
4
1  6 ⋅ ∆ω  12 ⋅ ∆f 12 ⋅ 10
δ5 = ⋅  = 0.01 ⇒ B = = = 63,82 KHz
2  5πB  5 ⋅ 4 0,02 5 ⋅ 4 0,02
1 1 Z
(3) Din conditia f ∆ = f 0 − f 01, 2 = Bx 0 = B = 39,08 KHz
2 2 Z1
f r1
f r1 = f 0 + f ∆ = 1039,08 KHz ⇒ Q1 = = 20,51
B
f r2
f r 2 = f 0 − f ∆ = 960,92 KHz ⇒ Q 2 = = 15,05
B
(4) Stiind C2,Q2 rezistenta echivalenta in sarcina pentru CAD 1 si

2
Q2 15,05
Re = = = 4,919 ⋅ 10 3 = 5KΩ
2πf r 2 C 2 2π ⋅ 961 ⋅ 10 ⋅ 500 ⋅ 10
3 −12
Q1 20,51
(5) Din Re , Q1 ⇒ C1 = = = 628,35 pF
2πf r1 Re 2π ⋅ 1039 ⋅ 10 3 ⋅ 5 ⋅ 10 3
1
(6) Din ω r1 , C1 ⇒ L1 = = 306,5µH
ω r1C1
1
Din ω r1 , C 2 ⇒ L2 = = 54,9µH
ω r 2C2
(7) Din rezistenta echivalenta in sarcina:
R0 R ⋅ R0
Re = R // =
2 2 R + R0
R0 ⋅ Re
2 R ⋅ Re + R0 ⋅ Re = R ⋅ R0 ⇒ R = = 10 KΩ
2 Re − R0
(8) Condensatorul C0:

-semnalul audio sa fie atenuat cu cel mult 3dB
-sa nu existe distorsiuni de neurmarire ale detectorului de anvelopa
(R0C0≥2RC)
ω mM ⋅ Re (C 01, 2 + C1, 2 ) ≤ 1
alegem C 01 = C 02 = 1nF
R0 C 01, 2 ≥ 2 RC1, 2
Expresia tensiunii la iesire:
n1 2 R 3 ∆ω
u e (t ) = ⋅ I0 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ f (t )
n2 5 5 πB
n1 4 R 3 ∆ω
I 0 = y 21⋅ ⋅ U 0 ⇒ u e (t ) = ⋅ y 21 ⋅ U 0 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ f (t ) = 12,34 ⋅ f (t ) V
n2 5 5 πB
RAPORTUL SEMNAL ZGOMOT LA SMNALE CU ML
RAPORTULUL SEMNAL ZGOMOT LA

TRANSMISIUNILE ANALOGICE
Problema 1
a) Să se determine raportul semnal zgomot la intrate (RSZi), la ieşire
(RSZo) şi factorul de îmbunătăţire ρ în cazul detecţiei de anvelopă a
semnalului MA
[ ( ) ( )] ( )
u (t ) = 2 1 + 0,4 cos 10 3 t + 0,6 cos 5 10 3 t cos 10 6 t V
ştiind că este afectat de zgomot alb, gaussian, aditiv (ZAGA) cu densitatea
spectrală medie de putere, amplificatorul selectiv de la intrare este ideal cu
106 10 4
cu recvenţă centrală f 0 = Hz şi lărgimea de bandă de Hz , iar filtrul
2π 2π
trece jos de la ieşire este de asemenea ideal cu frecvenţa de tăiere de
10 4
Hz .
2π
b) Să se reia punctul precedent frecvenţa de tăiere a filtrului trece jos se
5 103
reduce la Hz .
2π
Rezolvare
a) Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la
transmisiunile cu MA este prezentată în figura 1.
ui(t)=uMA(t)+n(t) ue(t) ue0(t) uJF(t)
uMA(t)
AMPLIF. DETECT. FTJ
SELECTIV ANVELOPĂ C∝
z(t)
B |H1(ω)|
|H(ω)|
f f
fc ft
Fig.1. Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la

transmisiunile cu MA
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la intrare se determină mai

întâi puterea semnalului la intrare (după amplificatorul selectiv)
1
 1 11
Psi = u 2 (t ) = 41 + 0,16 + 0,36  = 2,52 W (1.1)
 2 22
apoi puterea zgomotului
4
−5 10
Pzi = N 0 B = 10 = 15,91 10 −3 W (1.2)
2π
Cu acestea raportul semnal zgomot la intrare este
Psi 2,52
RSZ i = = = 158,33 (1.3)
Pzi 15,91 10 −3
Zgomotul de bandă îngustă la ieşirea amplificatorului selectiv se
poate separa în componenta în fază şi cuadratură
n(t ) = x (t )cos(ω 0 t ) − y (t )sin (ω 0 t ) (1.4)
unde n(t), x(t) şi y(t) au densităţile spectrale de putere
 N , ω 0 − πB ≤ ω  ≤ ω 0 + πB
Wn (ω ) =  0 (1.5)
0, in rest
2 N , 0 ≤ ω ≤ πB
Wx (ω ) = W y (ω ) =  0 (1.5)
0, in rest
Semnalul la intrarea detectorului de anvelopă este deci
ui (t ) = [U (t ) + x(t )]cos(ω o t ) − y (t )sin (ω 0t )
(1.6)
[ ( )
U (t ) = 2 1 + 0,4 cos 103 t + 0,6 cos 5 103 t ( )]
deci anvelopa sa este
ue (t ) = [U (t ) + x(t )]2 + y(t )2 =
= U 2 (t ) + 2U (t )x(t ) + x 2 (t ) + y 2 (t ) (1.7)
x(t ) x 2 (t ) + y 2 (t )
= U (t ) 1 + 2 +
U (t ) U 2 (t )
Având în vedere datele problemei, se poate presupune că anvelopa
semnalului este mult mai mare decât cea a zgomotului în majoritatea
x 2 (t ) + y 2 (t ) x(t )
timpului astfel încât termenul poate fi neglijat iar << 1
U (t )
2
U (t )
astfel încât se poate utiliza aproximarea radicalului prin primii doi termeni
ai dezvoltării sale în serie Taylor în jurul originii, astfel încât relaţia (1.7)
devine
x(t )
u e (t ) ≅ U (t ) 1 + 2 ≅ U (t ) + x(t ) (1.8)
U (t )
Cum condensatorul elimină componenta continuă, rezultă
2
( ) ( )
u e 0 (t ) = 0,8 cos 10 3 t + 1,2 cos 5 10 3 t + x (t ) (1.9)
Puterea semnalului la ieşire este
1 1
Pse = 0,64 + 1,44 = 1,04 W (1.10)
2 2
iar cea a zgomotului
4
−5 10
Pze = N 0 f t = 10 = 15,91 10 −3 W (1.11)
2π
deci raportul semnal zgomot la ieşire este
Pse 1,04
RSZ e = = = 65,36 (1.12)
Pze 15,91 10 −3
Factorul de îmbunătăţire ρ este
RSZ e 65,36
ρ= = = 0,4125 (1.13)
RSZ i 158,33
b) Dacă frecvenţa de tăiere a filtrului trece jos de la ieşire scade, puterea

zgomotului la ieşire scade de asemenea
5 103
−5
Pze = N 0 f t = 10 = 7,597 10 −3 W (1.14)
2π
deci
Pse 1,04
RSZ e = = = 130,69 (1.15)
Pze 7,597 10 −3
Cum raportul semnal zgomot la intrare nu se modifică, factorul de
îmbunătăţire va fi
RSZ e 130,69
ρ= = = 0,8202 (1.16)
RSZ i 158,33
Problema 2
Să se determine raportul semnal–zgomot la intrare, la ieşire şi
factorul de îmbunătăţire ρ la transmisia unui semnal MA-PS dacă se
foloseşte un demodulator coerent cu sumator şi purtătoarea refacută local
are o eroare de faza φΔ. Amplificatorul selectiv de la intrare este ideal cu
recvenţă centală f0 şi lărgimea de bandă egală cu frecvenţa maximă a
semnalului modulator fmM, iar filtrul trece jos de la ieşire este de asemenea
3
ideal cu frecvenţa de tăiere egală cu frecvenţa maximă a semnalului

modulator.
Rezolvare
Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la
transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator este prezentată
în figura 2.
ui(t)= g(t)cosω0t +n(t) ue(t) ue0(t) uJF(t)
g(t)cosω0t u+(t)
DETECT.
AMPLIF. FTJ
SELECTIV ANVELOPĂ C∝
z(t)
B |H1(ω)|
|H(ω)| A cos(ω0t+φ∆)
f f
fc ft

transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator.
Semnalul la ieşirea amplificatorului selectiv este

u i(t) = g (t ) cos ω 0 t + n(t ) (2.1)
unde n(t) este un zgomot alb de bandă îngustă, care se descompune în
n(t ) = x(t )cos ω0 t + y (t )sin ω0 t (2.2)
unde x(t) şi y(t) sunt componentele în fază şi cuadratură ale zgomotului, cu
densităţile spectrale medii de putere
2 N , 0 ≤ f ≤ f mM )
W [x(t )] = W [x(t )] =  0 (2.3)
0, rest
Atunci puterea semnalului, respectiv cea a zgomotului la ieşire vor fi
g 2 (t )
Psi = [g (t ) cos ω0t ]
2
= (2.4)
2
ω +πB
1 0
2π ω0 ∫−πB
Pni = N 0 dω = 2 N 0 f mM (2.5)
deci raportul semnal zgomot la intrare este

Psi g 2 (t )
RSZ i = = (2.6)
Pni 4 N 0 f mM
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire, semnalul la
ieşirea sumatorului se scrie
4
u + (t ) = [g (t ) + x (t ) + A cos ϕ ∆ ]cos ω 0 t − [y (t ) + A sin ϕ ∆ ]sin ω 0t (2.7)

deci anvelopa sa este
u e (t ) = [g (t ) + x(t ) + A cosϕ ∆ ]2 + [y (t ) + A sin ϕ ∆ ]2 =
2 2
 g (t ) + x(t )   g (t ) + x(t )   y (t )  2 y (t ) sin ϕ ∆
= A 1+   + 2   cos ϕ ∆ +  A  + ≅
 A A A
≅ [A + g (t ) cosϕ ∆ + x(t ) cosϕ ∆ + y (t ) sin ϕ ∆ ]
(2.8)
unde s-a presupus că amplitudinea purtătoarei refăcute la recepţie A este
mult mai mare decât semnalul informaţional şi decât componentele
zgomotului în majoritatea timpului A >> g (t ), A >> x(t ), A >> y (t ) , astfel
încât termenii care îl au pe A2 la numitor port fi neglijaţi iar cei care îl au
pe A la numitor sunt suficient de mici astfel încât să se poată utiliza
aproximarea radicalului prin primii doi termeni ai dezvoltării sale în serie
Taylor în jurul originii
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire sunt
Pse = g 2 (t ) cos 2 ϕ ∆ (2.9)
Pne = [x(t ) cosϕ ∆ + y (t ) sin ϕ ∆ ] =
2
= x 2 (t )cos 2 φ ∆ + y 2 (t )sin 2 φ ∆ + 2 x(t )y ( y )cosφ ∆ sin φ ∆ = (2.10)

= 2 N 0 f mM
raportul semnal zgomot la ieşire este
Pse g 2 (t ) cos 2 ϕ ∆
= (2.11)
Pze 2 N 0 f mM
iar factorul de îmbunătăţire este dat de
Pse / Pze
ρ= = 2 cos 2 ϕ ∆ (2.12)
Psi / Pzi
Problema 3
Peste semnalul util BLU-S
s BLU − S (t ) = U 0 cos(ω 0 + ω m )t
se suprapune un zgomot alb, aditiv, gaussian, cu densitatea spectrală medie
de putere N0. Demodulatorul este proiectat pentru o transmisiune cu
frecvenţa modulatoare maximă f mM = 4 f m
5
a) Să se determine raportul semnal zgomot la intrare (după

amplificatorul selectiv);
b) Să se determine raportul semnal zgomot la ieşire şi factorul de
îmbunătăţire ρ în cazul ideal;
c) Să se reia punctul precedent dacă filtrul trece jos ideal de la ieşire
este înlocuit cu un filtru trece jos format dintr-o celulă RC, cu
frecvenţa de tăiere egală cu frecvenţa modulatoare maximă.
Rezolvare
Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la
transmisiunile BLU-S este prezentată în figura 3. Filtrul trece jos ce
urmează după circuitul de produs al demodulatorului a fost eliminat,
deoarece oricum se face o filtrare trece jos la ieşirea schemei.
ui(t)= g(t)cosω0t +n(t) ue(t) ue0(t)
sBLU-S(t) uX(t)
AMPLIF.
FTJ
SELECTIV
C∝
z(t)
cos(ω0t)
|H1(ω)|
B=fmM
|H(ω)|
f f
f0 f0+fmM ft=fmM

transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator.
Semnalul la ieşirea amplificatorului selectiv este

ui (t ) = U 0 cos(ω 0 + ω m )t + n(t )
(3.1)
unde n(t) este zgomot aditiv, gaussian de bandă limitată, cu densitatea
spectrală de putere
N , f 0 ≤ f ≤ f 0 + f mM
W [n(t )] =  0 (3.2)
0 rest
Acesta se poate descompune în componenta în fază şi în cuadratură în
raport cu frecvenţa centrală a amplificatorului selectiv
f mM
fc = f0 + = f 0 + 2 f m , astfel
2
n(t ) = x(t )cos(ω 0 + 2ω m ) − y (t )sin (ω 0 + 2ω m ) (3.3)
cu densităţile spectrale medii de putere
6
 ω
2 N 0 , 0 ≤ f ≤ mM = 2ω m
W [x(t )] = W [y (t )] =  2 (3.4)
0, rest
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a zgomotului la intrare sunt
U 02
Psi = U 02 cos (ω 0 + ω m ) =
2
(3.5)
2
ω o +ω mM
1
Pzi =
2π ∫ N 0 dω = N 0 f mM = 4N0 f m (3.6)
ω0
deci raportul semnal zgomot este

Psi U 02
RSZ i = = (3.7)
Pzi 8 N 0 f m
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire se scrie mai
întâi expresia semnalului la ieşirea circuitului de produs
U0
u X (t ) = [cos(2ω 0 + ω m )t + cos(ω mt )] + x(t )[cos(2ω 0 + 2ω m )t + cos(2ω m t )] −
2 2
y (t )
− [sin(2ω m t ) − sin(2ω 0 + 2ω m )t ]
2
(3.8)
Filtrul trece jos elimină componentele de înaltă frecvenţă, astfel încât la
ieşirea schemei se obţine
U0 x(t ) y (t )
ue (t ) = ue 0 (t ) = cos(ω m t ) + cos(2ω m t ) − sin (2ω m t ) (3.9)
2 2 2
Puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire sunt
U 02
Pse = (3.10)
8
Pze =
1 2
4
[ ]
x (t )cos 2 (ω m t ) + y 2 (t )sin 2 (ω m t ) − 2 x(t )y (t )cos(ω m t )sin (ω m t ) (3.11)
Cum x(t) şi y(t) sunt de medie nulă, ultimul termen din relaţia (3.11)
dispare; în plus
f mM
x 2 (t ) = y 2 (t ) = 2 N 0 = 4N0 f m (3.12)
2
deci relaţia (3.11) devine
1
Pze = 4 N 0 f m = N 0 f m (3.12)
4
Cu acestea raportul semnal zgomot la ieşire este
7
Pse U 02
RSZ e = = (3.13)
Pze 8 N 0 f m
iar factorul de îmbunătăţire este
RSZ e
ρ= =1 (3.14)
RSZ i
ceea ce coincide cu rezultatul teoretic, valabil pentru orice semnal de
intrare BLU.
b) În cazul în care filtrul trece jos de la ieşire se înlocuieşte cu un filtru

trece jos de tip RC, pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire
se aplică teorema Wiener-Hincine. Astfel dacă filtrul are funcţia de transfer
1 1 1
H 1 (ω ) = = = (3.15)
ω ω ω
1+ j 1+ j 1+ j
ωt ω mM 4ω m
şi dacă se notează cu xf(t), yf(t) componentele în fază şi cuadratură ale
zgomotului la ieşirea filtrului RC, acestea au densităţile spectrale medii de
putere
 1
 2 N 0 2
, 0 ≤ ω ≤ 2ω m
[ ] [ ]
W x f (t ) = W y f (t ) = W [x(t )] H 1 (ω )
2 
=
 ω 
1 +   (3.16)
 4ω
 m
0 , rest
Atunci¸ în relaţia (3.11)
2ω m
1 2N0 N 0 1/ 2 1
x f (t ) = y f (t ) = ∫   2 dω = π ∫ 1 + u 2 4ω m du =
2 2
2π 0 ω 0
1 +  
 4ω m 
(3.17)
4 N 0ω m 1
= arctg   = 2 N 0 f m 0,4636
π  2
Semnalul util este afectat de filtrul foarte puţin de ieşire deoarece
aplicând metoda armonică rezultă
U0 1  1 U
u ef (t ) = cos ω m t − arctg  = 0 0,97 cos(ω m t − 0.2449) (3.18)
2  ωm 
2
 4 2
1 +  
4ω
 m
Cu acestea raportul semnal zgomot la ieşire devine
8
U 02 (0,97 )
2
RSZ e = (3.19)
16 N o f m arctg (0,5)
iar factorul de îmbunătăţire
U 02 (0,97 )
2
RSZ i 16 N 0 f m arctg (0,5) 0,97 2

ρ= = = = 1,0147 (3.19)
RSZ e U 02 2arctg (0,5)
8N 0 f m
Problema 4
Peste semnalul util
u MA (t ) = U 0 (1 + m cos ω m t ) cos ω 0 t
Se suprapune un semnal perturbator, provenit dintr-un post apropiat, pe
frecventa ω 0 + ω ∆ .
u 0 (t ) = qU 0 cos(ω 0 + ω ∆ )t , ω mM > ω ∆ > ω m , q << 1
a) Ştiind că în locul amplificatorului selectiv se introduce un circuit
acordat derivaţie cu frecvenţa centrală ω 0 si banda B = 2 f ∆ , sa se determine
raportul semnal zgomot la intrare.
b) Presupunând că se face detecţie de produs sincrona şi că în locul
filtrului trece jos ideal de la ieşire se introduce un filtru trece jos format din
două celule RC, cu frecvenţa de tăiere f∆ , să se determine raportul semnal
zgomot la ieşire şi factorul de îmbunătăţire ρ .
Rezolvare
Schema bloc utilizată pentru determinarea raportului semnal zgomot
este reprezentată în figura 4.
uMA (t ) ui (t ) ue (t ) ue0 (t ) uTJ (t )

CAD DETECT FTJ
PRODUS 2-RC
u p (t ) 1 1
1 1
2 2 f
f
f∆
B=2f∆
F
ig. 4. Schema bloc utilizată pentru calculul raportului semnal zgomot
9
Funcţia de transfer normată a circuitului acordat derivaţie este

1 1
H (ω ) = = (4.1)
ω − ω0 ω − ω0
1+ j 1+ j
πB ω∆
Aplicând metoda armonică, expresia semnalului la intrare (după circuitul
acordat derivaţie) este
 
 
 m  ω  qU 0  π
ui (t ) = U 0 1 + cosω mt − arctg m  cos(ω 0t ) + cos(ω 0 + ω ∆ )t − 
  ωm 
2
 ω ∆  2  4
 1 +   
 ω
 ∆ 
(4.2)
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a perturbaţiei la intrare sunt
 
 
U 02  m2 1
Psi = 1 + (4.3)
2  2
2
 1 +  ω m  
 ω  
 ∆
1 q 2U 02
Ppi = (4.4)
2 2
deci raportul semnal perturbaţie este
 
 2

1  m 
RSPi = 2 2 + 2
(4.5)
q
 1 +  ω m  
 ω  
 ∆ 
b) Dacă detectorul de produs este ideal el va separa componenta în fază
a semnalului de intrare
 
 
 m  ω  qU 0  π
ue (t ) = U 0 1 + cosω mt − arctg m  + cosω ∆ t −  (4.6)
  ωm 
2
 ω ∆  2  4
 
1+  
 
  ω∆  
iar după eliminarea componentei continue de către condensator
10
m  ω  qU 0  π
ue0 (t ) = U 0 cosω mt − arctg m  + cosω ∆ t −  (4.7)
 ωm 
2
 ω∆  2  4
1 +  
ω
 ∆
Acest semnal trece prin filtrul care are funcţia de transfer
1
H 1 (ω ) = 2
(4.8)
 ω 
1 + j 
 ω ∆ 
deci, aplicând din nou metoda armonică rezultă
m  ω m  qU 0  3π 
uTJ (t ) = U 0 cos
 ω t − 3arctg  + cos ω t −  (4.9)
ω ∆  2 2 
3 m ∆
 2  4
 1 +  ω m  
 ω  
  ∆ 
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a perturbaţiei la ieşire sunt
U 02 m 2 1
Pse = (4.10)
2  2 3
ω  
1 +  m  
  ω ∆  
q 2U 02
Ppe = (4.11)
16
deci raportul semnal perturbaţie este
Pse 8m 2 1
RSPe = = 2 (4.12)
Ppe q  2 3
 ωm  
1 +   
  ω ∆  
iar factorul de îmbunătăţire rezultă
RSPe 1
ρ= = 4m 2 (4.13)
RSPi 2 2
 ω 
2
  ω  
2 + 2 m  + m 2  1 +  m  
  ω∆     ω ∆  
11

Probleme PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SEMNALE CU M.L.

a) Semnalul modulat în cuadratură se poate rescrie sub forma

Fig. 1.1.a Spectrul de amplitudini al semnalului modulat în cuadratură

b) Banda ocupată de semnal este diferenţa dintre frecvenţa componentei

x1(t) x2(t) x3(t)

Fig. 1.2. Demodularea semnalului modulatîn cuadratură

Funcţionarea sa se poate demonstra, de exemplu, pentru ramura de

Fig. 1.3. Spectrul de amplitrudini al semnalului x1(t)

Filtrul trece jos separă componentele de joasă frecvenţă (în cazul

Se poate observa că modulaţia în coadratură permite transmiterea a 2

Fie semnalul cu modulaţie polară:

a) Pentru determinarea formei în timp a semnalului se determină anvelopa

s − (t ) = s(t ) cos ω t =−1 = −2 g 2 (t ) = −2U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ] (2.2)

Forma semnalului este reprezentată în figura 1.4.

Fig. 1.4. Forma în timp a semnalului cu modulaţie polară

Se observă că anvelopa superioară este proporţională cu g1(t) iar cea

Fig. 1.5. Demodularea semnalelor cu modulaţie polară

Avantajul acsutui tip de modulaţie este este acela că structura

b) Pentru a determina spectrul semnalului, acesta se poate scrie sub

Fig. 1.6. Spectrul de amplitudini al semnalului cu modulaţie polară

Banda de frecvenţe ocupată este

3) Fie circuitul acordat derivaţie cu prize din figura 1.7.

Fig. 1.7. Circuit acordat derivaţie

a) Aplicând regulile de echivalare a prizelor, rezultă schema

Fig. 1.8. Schema echivalentă fără prize.

Fig 2.1. Modulatorul cu element neliniar folosind tranzistor TEC

a) Parametrii circuitului acordat sunt

b) Condiţia ca tranzistorul să lucreze în regim de saturaţie este

Valorile maxime şi minime ale tensiunii grilă sursa sunt

c) condiţia (1.4) fiind îndeplinită, tranzistorul TEC funcţionează în

0,125 0,125 0,125 0,125 0,125

Fig.2. Spectrul de amplitudini al curentului (1.9)

Filtrul trece bandă RLC este centrat pe frecvenţă unghiulară ωr

Ambele atenuări rezultate sunt suficient de mari pentru a putea neglija

L0=1 mH, R0=50 kΩ, C0=1 nF,

Fig.2.3. Modulatorul cu comutator neechilibrat folosind tranzistor TEC

a) Deoarece semnalul de comandă este

Conductanţa sa de semnal mic se determină cu relaţia

Fig. 2.4. Spectrul de amplitudini al tensiunii vDS(t)

b) Pentru a putea determina semnalul la ieşire trebuie să aflăm funcţia

Fig.2.5. Modulatorul cu etaj diferenţial cu o intrare neliniară

0,159 0,159 0,159 0,159

103 104 106 3.106 ω

Fig. 2.6. Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)

d) Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în

Fig. 2.7. Modulatorul cu tranzistor bipolar ce funcţionează ca element

a) Să se determine valoarea amplitudinii tensiunii modulatoare Um

a) Mai întâi trebuiesc determinaţi parametrii filtrului:

Folosind (4.5) relaţia (4.6) devine

Fig. 2.8. Spectrul de amplitudini al curentului normat dat de relaţia (4.10)

Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în jurul

Fig. 2.9. Modulatorul cu comutator folosind puntea de diode

b) Din (5.12) se determină

b) Tensiunea ui(t) se poate determina astfel

105 107±105 3 107±105 ω

Fig.2.10. Spectrul de amplitudini al tensiunii ui(t)

Componentele spectrale utile ale lui ui(t) sunt situate la capetele

Pentru producerea unui semnal BLU cu BLI se utilizează metoda

Fig. 2.11. Producerea semnalelor BLU cu BLI prin metoda conversiilor

Pentru primul (FTB) caracteristica de atenuare şi caracteristica asimptotică

Fig. 2.11a. Caracteristica de atenuare a FTB1

Fig.2.11b. Caracteristica liniarizată a filtrului trece jos echivalent pentru

Ordinul filtrului se determină efectuând conversia de la filtrul trece