1.

STUDIUL UNEI SURSE DE CURENT CONTINUU

1. Consideraţii teoretice

Sursa de curent continuu sau alimentatorul de curent continuu reprezintă un circuit electronic care
transformă energia electrică alternativă de la reţea în tensiune continua fixă sau variabilă. Schema bloc a
unui asemenea alimentator este dată în figura 1.
Sursa de curent continuu se compune dintr-un transformator (Tr), un redresor (R), un filtru (F) şi
un stabilizator de tensiune continuă (STC). În absenţa stabilizatorului, alimentatorul se numeşte sursă de
tensiune continuă nestabilizată, iar în prezenţa stabilizatorului se numeşte sursă de tensiune continuă
stabilizată.

Fig. 1. Schema bloc a unui alimentator de curent continuu.

Transformatorul are rolul de a separa de reţea aparatul electronic alimentat de sursa de tensiune
continuă. În acelaşi timp, transformatorul modifică tensiunea reţelei (în general Up=220 V) la valoarea
necesară (U2) pentru a obţine o anumită tensiune continuă.
Redresorul este un circuit care conţine cel puţin un element neliniar capabil să transforme
tensiunea alternativă într-o formă de undă cu componenta continuă diferită de zero. Pe lângă componenta
continuă, la ieşirea redresorului se obţine şi o componentă variabilă numită ondulaţie. Redresoarele pot fi
monofazate sau trifazate. În lucrarea de faţă se vor studia numai redresoarele monofazate. Există în
general două tipuri de redresoare monofazate: monoalternanţă şi bialternanţă.
Redresorul monofazat monoalternanţă se realizează de obicei cu o singură diodă semiconductoare
redresoare. În Fig. 2 este prezentată schema unui redresor monofazat monoalternanţă.
Tensiunea alternativă a reţelei are expresia:
u p ( t )  2 U p cos  t (1)
iar tensiunea din secundarul transformatorului va fi:
u 2 ( t )  2 U 2 cos  t (2)
Raportul de transformare ale transformatorului este
U2 N2
 (3)
Up Np
unde Np şi N2 reprezintă numărul de spire din primarul şi secundarul transformatorului.

a) b)
Fig. 2. a) Schema redresorului monoalternanţă; b) Diagrama de variaţie în timp a tensiunii de sarcină.

1
 În semiperioada pozitivă dioda conduce, iar în semiperioada negativă dioda este blocată.
Tensiunea continuă redresată U0 se defineşte ca valoarea medie pe o perioadă T a tensiunii pe
rezistenţa de sarcină U(t):

 
T 2
1 1 2U 2 2U 2 2U 2
U 0   U( t )dt   2 U 2 cos  td (t )  sin  t 2   2 (4)
T0 2 
2  2 
 2
2
unde Ri este rezistenţa totală a diodei şi a secundarului transformatorului.
Eficienţa redresării este caracterizată de factorul de ondulaţie definit ca:
U
 1 (5)
U0
unde U1 este amplitudinea armonicii de frecvenţă minimă.

2
1
U1 
  
2 U 2 cos 2  t d (t )

2
  
2 2  2

 cos  cos  t sin t  d (t )  cos  t sin  t     sin
2
 t d(t )  2 2
 t d(t ) 
  
  2 
2 2 2
  


 1  cos 
2 2 2
 cos  cos
2 2 2
  t d(t )  t   2  t d ( t )     t d (t )
   
 2  
2 2 2

2

2 cos 2  t d (t )  


2

2

 cos
2
 t d ( t ) 

2

2


1 2
1  2U 2 2U 2
U1 
  2 U 2 cos 2  t d (t ) 
 2

2
(6)


2
Ca urmare factorul de ondulaţie devine:
2U 2
U1 
  2  157 % (7)
U0 2U 2 2

O redresare bună este caracterizată de un factor de ondulaţie mic. Din acest punct de vedere
redresorul monoalternanţă prezintă o eficienţă redusă.
Schema de bază a redresorului dublă alternanţă cu două diode redresoare este dată în Fig. 3a.
Principiul de funcţionare este simplu: în fiecare semiperioadă conduce câte o diodă în funcţie de
polaritatea de la bornele transformatorului, cealaltă fiind blocată. Acest fapt este ilustrat în Fig. 3b.
Tensiunea continuă redresată în acest caz este:

2
 2 2U 2
U0  (8)

având o valoare dublă faţă de cea a redresorului monoalternanţă. Frecvenţa minimă a tensiunii de sarcină
este ’=2, iar amplitudinea armonicii de frecvenţă minimă rezultă din integrala:

2
1 4 2U 2
U1 
  2 U 2 cos 2 t cos  t d(t ) 
3
(9)


2
În acest caz factorul de ondulaţie devine:
U 2
  1   67 % (10)
U0 3
ceea ce evidenţiază o eficacitate sporită a redresării în acest caz faţă de cel al redresării monoalternanţă.

a) b)
Fig. 3. a) Redresor bialternanţă cu două diode; b) Diagrama de variaţie în timp a tensiunii.

Redresarea bialternanţă a tensiunii alternative poate fi realizată de asemenea şi cu o punte

redresoare. Schema de principiu a acestui redresor în punte este redată în Fig. 4. Pe durata alternanţei
pozitive a tensiunii furnizate de transformatorul de reţea D1 şi D3 sunt polarizate direct şi conduc, în timp
ce diodele D2 şi D4 sunt blocate. Pe durata alternanţei negative diodele D2 şi D4 conduc iar diodele D1 şi
D3 sunt blocate. Curentul prin rezistorul de sarcină RS are tot timpul acelaşi sens iar tensiunea pe sarcină
este mereu pozitivă (Fig. 4b).

a) b)
Fig. 4. a) Redresor bialternanţă în punte; b) Diagrama de variaţie în timp a tensiunii de sarcină.

Filtrul are rolul de a reduce ondulaţiile tensiunii redresate. Tensiunea ce se obţine la ieşirea
filtrului, deci tensiunea furnizată de sursa nestabilizată, este dependentă de tensiunea de intrare, U p, de
rezistenţa de sarcină, RS, şi de temperatură. Filtrele de netezire sunt filtre trece jos care atenuează
pulsaţiile tensiunii redresate şi creşte componenta continuă a acesteia. Filtrele sunt circuite realizate cu

3
elemente pasive: capacităţi, inductanţe şi rezistenţe. În general se pot folosi una sau mai multe celule de
filtraj ca în Fig. 5.

a) b) c) d) e)

Fig. 5. Tipuri de filtre: a) filtru capacitiv C, b) filtru inductiv L, c) filtru LC, d) filtru CLC, e) filtru CRC.

Să considerăm un redresor monofazat monoalternanţă cu o diodă redresoare şi cu filtru capacitiv

C (Fig. 6)

a) b)
Fig. 6. a) Redresor monoalternanţă cu filtru capacitiv, b) Diagrama de variaţie în timp a tensiunii de sarcină.

Dacă se alege un condensator cu o capacitate mare, el se încarcă în timpul =2-1, când dioda
conduce pe alternanţa pozitivă şi se descarcă puţin pe rezistenţa de sarcină în timpul alternanţei negative
(Fig. 6). Pe timpul cât dioda este blocată condensatorul asigură curentul prin sarcină, cu alte cuvinte
acesta se descarcă prin rezistenţa de sarcină. Acest timp este egal cu (T-) pe durata unei perioade (T) a
tensiunii de reţea.
Factorul de ondulaţie scade foarte mult în funcţie de valoarea capacităţii C:
U   
  (11)
U 0  RC
Fenomenele sunt asemănătoare şi în cazul redresorului bialternanţă cu filtru capacitiv. Diferenţele
care apar rezultă din faptul că pulsaţia tensiunii pulsatorii obţinute în cazul redresării bialternanţă este
dublă şi prin urmare timpul de descărcare al condensatorului pe rezistenţa de sarcină este mult mai scurt.
Pe timpul unei perioade a tensiunii de reţea condensatorul se încarcă şi se descarcă de două ori.

Stabilizatorul este un circuit electronic care are rolul de a menţine tensiunea la bornele rezistenţei
de sarcină între anumite limite atunci când se modifică fie curentul prin rezistenţa de sarcină fie tensiunea
de alimentare a transformatorului Up. Cel mai simplu circuit de stabilizare se realizează cu ajutorul unei
4
diode Zener (Fig. 7), deoarece acestea se bazează pe faptul că tensiunea la bornele diodei prezintă la o
anumită tensiune de polarizare inversă variaţii foarte mici faţă de variaţia curentului care o străbate.

Fig. 7 Stabilizator cu diodă Zener

La aplicarea unei tensiunii inverse pe dioda Zener, are loc fenomenul de străpungere electrică,
caracterizat printr-o creştere rapidă a curentului invers, variaţia tensiunii pe diodă fiind foarte mică.

Circuit de stabilizare cu dioda Zener

2. Montaj experimental

Montajul experimental constă într-un panou care permite să se realizeze diferite tipuri de
redresoare monoalternanţă şi bialternanţă cu filtru de netezire sau cu stabilizator de tensiune, prin
închiderea diferitelor contacte care sunt montate pe panou (Fig. 8).

3. Modul de lucru

1. Se realizează diferite tipuri de redresoare efectuând contactele conform tabelului de date.

2. Se reglează rezistenţa de sarcină obţinându-se diferite valori ale curentului de sarcină în
intervalul 10-120 mA.
3. Se citeşte tensiunea pe rezistenţa de sarcină la voltmetrul V
4. Se citeşte la osciloscop în curent alternativ (AC), tensiunea vârf la vârf U V-V pentru fiecare caz
în parte.
5. Se citeşte la osciloscop componenta continuă U0 egală cu saltul semnalului pulsatoriu pe
ecranul osciloscopului, la trecerea intrării Oy de poziţia AC pe poziţia DC.
6. Pentru fiecare configuraţie în parte se calculează factorul de ondulaţie cu relaţia:
U
  V V (12)
2 2 U0
7. Se reprezintă pe acelaşi grafic dependenţa tensiunii la bornele rezistenţei de sarcină RS în
funcţie de curentul de sarcină IS pentru toate tipurile de redresoare

5
 Fig. 8. Schema montajului experimental.
Tabel de date experimentale
Nr R F STR Contacte IS US Uv-v U0 
crt (mA) (V) (V) (V) (100 %)
1 D1 Nu Nu B-I,M-T3,
K deschis
2 D1 C Nu B-E, E-I, M-T3 ,
K deschis
3 D1 CLC Da B-E, F-G, H-I, M-T3
K inchis
4 D1 Nu Nu Conector B, B-I,
D2 M-T2 ,C-T3
K deschis
5 D1 CLC Nu Conector B, B-E, F-I
D2 M-T2 , C-T3
K închis
6 D1 CLC Da ConectorB, B-E,
D2 F-G, H-I, M-T2,
C-T3, K închis
7 D1 Nu Nu Conectori A,B,C,
D2 B-I, C-T3
D3 K deschis
D4
8 D1 CLC Nu Conectori A,B,C,
D2 B-E,F-I
D3 C-T3
D4 K închis

9 D1 CLC Da Conectori A,B,C,

D2 B-E,F-G
D3 H-I, C-T3
D4 K închis