Curs 12

Regimul intermitent
Presupunem un regim intermitent cu o durată relativă de acţionare (conectare):
tL
DA%  100% ,
tL  tp
unde tL = timp de lucru, tp = timp de pauză, tc = tL + tp = durata unui ciclu (Fig.1).

Fig. 1 – Regimul intermitent.

tL tp
 
Notând Ae  , Be  , avem:
 la încălzire:   m  (i  m )  A ;
 la răcire:   i  B ;

1  m  m  A ; Din Fig.1 se observă că atât temperaturile maxime θ2·i+1

cât şi cele minime θ2·i cresc treptat.
2  1  B ;
Regimul stabilizat se atinge când:
3  m  (2  m )  A ; not
2n  2n  2  * ;
4  3  B ; not
2n 1  2n 1  * ;
…………………………….
2n 1  m  (2n  m )  A ;  2  n  2  2 n 
 2n 1    2  n   m  ( 2  n   m )  A 
B B B
2n  2  2n 1  B ; (1  A)  B
  2 n  *  m  temperatura minimă stabilizată;
……………………………. 1 A B
(1  A)
 2n 1  *  m  temperatura maximă stabilizată.
1 A B
t
t  t
Pentru corpurile mari c  1  e   1   *  m  DA .
 

1 
 Încălzirea în regim de scurtcircuit
Regimul de scurtcircuit este de obicei un regim de avarie şi de aceea durează un timp
foarte scurt fiind lichidat în cel mult câteva secunde graţie protecţiei prin relee. Cu toate acestea,
curenţii de scurtcircuit, fiind foarte intenşi, pot duce la distrugerea echipamentelor.
Deoarece durata scurtcircuitului este de obicei < 0.5·τ, procesul de încălzire poate fi
considerat adiabatic, neglijându-se cedarea de căldură către mediu (α = 0) şi transferul de căldură
prin conductibilitate termică (λ = 0). Ecuaţia de transmisie a căldurii devine:
 p i2
 , p   j2    , unde i = isc
t c   S2
Deoarece se ating temperaturi foarte înalte, se ia în considerare variaţia rezistivităţii cu
temperatura   0  (1   R  ) .
Trebuie ţinut cont şi de efectul pelicular printr-un coeficient kp:
2
 kp 0 (1   R  )  i
  , ecuaţie cu variabile separabile
t cS2
 sc
 kp 0 i 2 d
t
kp 0 i 2
 
1  R   c    S 2
 t   1  R    c    S 2  dt 

 N 0

1 1   R   sc k p  0 t 2
1   R   N c    S 2 0
    ln   i  dt .
R

Expresia curentului de scurtcircuit depinde de parametrii generatorului, de distanţa faţă

generator şi de prezenţa regulatorului automat de tensiune (RAT):
 
t

t  
t
isc (t )  I 0  I 0   e  I 0  I    e  I    2  sin(  t  )  I 0  2  sin()  e ,
   
 

unde τ”, τ’, τ = constantele de timp supratranzitorie, tranzitorie şi aperiodică.

Evaluarea integralei se face prin două metode grafo-analitice:
1) metoda curentului echivalent (Iec) cu timpul real de scurtcircuit (tsc);
2) metoda curentului de scurtcircuit stabilizat (I∞) cu timpul fictiv de scurtcircuit (tf):
c
Notând A()   ln(1   R  )   
 R  kp 0
t sc
   i
2 2
 dt  I ec  tsc  I 2  tf  A(sc )  A( N ) S 2 .
0

2 
 Aceste relaţii pot servi la determinarea secţiunii minime a conductoarelor la scurtcircuit:
I ec I
  S min   tsc   tf .
Asc  AN Asc  AN
x 0 c c not
Ţinând cont că ln(1  x)  x  A()   R       B2     
 R  k p 0 kp 0

I ec tsc I tf
   S min     .
B sc   N B sc   N

Aplicaţie: Un cablu de 10 kV de Al se încălzeşte în regim nominal la 20° faţă de mediu. Să

se determine secţiunea minimă pentru scurtcircuitul stabilizat de 25 kA = I∞ şi tf = 0.7s. Se dau:
θ0 = 40 °C, BAl = 8.5, θsc = 200°C.
Rezolvare θN = 40°C + 20°C = 60°C.
I tf 25 103 0.7
   S min      200 mm 2 .
B sc   N 8.5 200  60

12.6 Cedarea de căldură

Cedarea de căldură prin suprafaţa de separaţie dintre un mediu solid şi unul fluid se poate
face prin convecţie sau radiaţie.
Convecţia poate fi naturală sau forţată. Convecţia naturală (liberă) se produce când
particulele de fluid din vecinătatea peretelui cald se deplasează numai datorită diferenţei de
greutate specifică (densitate). Convecţia forţată se produce când deplasarea particulelor este
stimulată de pompe, ventilatoare etc.
Convecţia depinde de proprietăţile fizice ale fluidului (conductibilitate termică,
vâscozitate, căldură specifică), de profilul corpului, de calitatea suprafeţei şi viteză şi de felul
curgerii fluidului în vecinătatea peretelui. Deoarece proprietățile fluidului depind de temperatură,
convecţia depinde şi ea de temperatura fluidului şi a peretelui.
Radiaţia reprezintă transferul energiei termice prin unde electromagnetice. Depinde de
temperaturile suprafeţelor între care are loc schimbul de căldură, de geometria lor şi de dispoziţia
reciprocă, de culoarea şi netezirea suprafeţelor.
La calculul radiaţiei gazele se consideră complet transparente; lichidele sunt opace pentru
radiaţie, prin urmare în lichide se va considera numai cedarea prin convecţie.
Deşi cele două fenomene sunt complet distincte, adesea, pentru simplitate se consideră un
singur coeficient global de cedare a căldurii:
 W 
       m 2  K  .
c
  r
 
coef . de cedare coef . de cedare
prin convectie prin radiatie

3 
12.6.1 Convecţia
Fenomenele de convecţie fiind complicate, pentru determinarea coeficientului de cedare a
căldurii prin convecţie (αc) se foloseşte teoria similitudinii care permite generalizarea unor date
experimentale şi care stabileşte următoarea relaţie criterială:
  Nu  f (Re, Pr, Gr ) ,
L
unde Nu   c  = Criteriul Nusselt, L = dim. caract. (Ø, înălţimea supr.), λ = cond. termică;

L3
Gr    g    = Criteriul Grashof, β = coef. de dilatare volumică a fluidelor,

g = acc. gravitaţională, θ = θsuprafaţă – θfluid;
c
Pr    = Criteriul Prandtl, ν = vâscozitatea cinematică a fluidului, c = căld. spec.;

l3
Re  v  = Criteriul Reynolds, v = viteza fluidului.

Convecţia predomină la temperaturi de până la 200°C.
Convecţia naturală (liberă)
a) în spaţii nelimitate
În cazul convecţiei naturale v = 0, deci Re = 0  Nu med  f (Pr , Gr )  C  Pr  Gr nmed .
Temperatura la care se evaluează constantele fizice ce intră în expresia criteriilor este
  f
temperatura medie a stratului limită  m  s   (θs = temp. suprafeţei, θf = temp. fluidului la
2
distanţă mare de suprafaţă).
Pentru θ < 100°C se pot deduce formule aproximative pentru αc:

  c  0. 5   p    (pentru fire subţiri);
L
1/ 8

  c  0.31  5   p    (pentru cilindri verticali şi orizontali cu Ø < 1 cm);
L 
1/ 4

  c  1.38     p    (pentru ţevi, sfere, plăci), unde p = presiunea atmosferică.
 L
b) în spaţii înguste
Convecţia printr-un strat subţire de fluid este mai redusă decât într-un spaţiu nelimitat.
La pelicule foarte subţiri transmisia de căldură se face numai prin conductibilitate
termică. Pentru a ţine seama şi de convecţie se introduce un coeficient echivalent de
conductibilitate termică:
  e  k   ,

unde λ = conductibilitate termică normală, εk = coeficient ce ţine cont de convecţie.

4 
 Convecţia forţată
Caracterul curgerii fluidului depinde de criteriul Re:
 Re < Recritic  curgere laminară;
 Re > Recritic  curgere turbulentă.
Răcirea cu apă se utilizează la echipamentele de JT, pentru curenţii mari şi de frecvenţă
înaltă. Avantajele constau în reducerea substanţială a gabaritului şi a greutăţii căilor de curent a
contactelor, cu implicaţii în reducerea timpilor de acţionare. Dezavantajul apei ca agent de răcire
îl constituie conductibilitatea electrică a sa. De aceea s-au realizat filtre (anionice şi cationice) cu
ajutorul cărora se poate obţine apă neconductoare (×106 Ω·m).
Se poate deduce o relaţie pentru coeficientul de cedare a căldurii pentru apa care circulă
în ţevi rotunde de diametru d:

0. 8 (22  ) 0.4  W 
   c  430  vapa  m 2  K  , vapă = viteza apei.
d 0.2
12.6.2 Radiaţia
Reprezintă cedarea de căldură prin unde electromagnetice cu lungimi de undă în
intervalul (0.4÷40)μm care se suprapune într-o mică măsură cu spectrul vizibil (0.4÷0.8)μm. De
aceea, influenţa culorii corpului asupra intensităţii radiaţiei poate fi neglijată, pe când gradul de
netezire joacă un rol esenţial. Radiaţia predomină la temperaturi de peste 400°C.
Aerul pur este transparent pentru radiaţii, dar aerul cu conţinut de praf, CO2, vapori de
apă absoarbe radiaţiile proporţional cu gradul de impuritate. Lichidele şi solidele sunt practic
opace pentru radiaţii.
Densitatea de flux termic radiată de către un corp este dată de legea Stefan-Boltzmann:
4
 T  W
  q  5.67      ,
 100   m 
2

unde ε = emisivitate (coeficient de radiaţie) ce depinde de starea şi culoarea suprafeţei care

radiază (ε = 1 la corpul negru, ε ≈ 0 la corpul alb), T = temperatura absolută [K].

Schimbul de căldură prin radiaţie între două

suprafeţe închise S1 şi S2, izoterme, S1  S 2 , între care
nu mai există nici un corp absorbant, este:
4 4
 T1   T2 
   
q  5.67   100   100 
.
1 S1  1 
Fig. 2 – Radiaţia între două corpuri.     1
1 S 2   2 
Pentru un echipament situat într-o încăpere mare (S2 >> S1) se poate considera
temperatura pereţilor egală cu temperatura aerului (T2 ≈ T0):
 T  4  T  4 
q  5.67  1   1    0   .
 100   100  

5