L5.

SIMULAREA UNUI FILTRU ACTIV TRECE-BANDA

CU REACŢIE MULTIPLĂ

Scopul lucrării

Scopul acestei lucrări este de a studia un filtru trece-bandă cu reacţie multiplă al cărui ordin este
cuprins între I şi II, aceasta datorită apariţiei unei rezonanţe la frecvenţa din mijlocul benzii. Filtrul
prezintă avantajul că poate fi acordat printr-un reglaj simplu (modificând o singură rezistenţă) fără a se
schimba valoarea câştigului filtrului şi fără a se modifica banda de trecere atunci când se modifică
frecvenţa sa centrală. Se poate studia deasemenea importanţă preciziei unei rezistenţe, precum R3.

Parte teoretică

Filtrele active sunt filtre care conţin componente active de circuit precum tranzistoarele sau
amplificatoarele operaţionale. Clasificarea filtrelor active se poate face în funcţie de mai multe criterii:
1. După domeniul de frecvenţă al semnalelor lăsate să treacă sau oprite: FTJ, FTS, FTB, FOB;
2. După ordin (panta caracteristicii de frecvenţă sau a diagramei Bode de amplitudine, în afara
benzii): de ordinul I, cu pante de ± 20 dB/dec., de ordinul II, cu pante de ± 40 dB/dec. etc;
3. După principiul de funcţionare sau structură: cu reacţie simplă, cu reacţie multiplă, cu
reacţie multiplă şi o reacţie globală pozitivă, cu sursă de tensiune controlată prin tensiune, cu variabile
de stare (modelează funcţia de transfer cu circuite de calcul analogic), cu convertoare de impedanţă
negativă („NIC”), cu două integratoare în cascadă (biquad sau rezonatoare), cu inductanţă simulată
(Antoniou), etc.
4. După tipul de aproximare al caracteristicilor ideale: - aproximarea caracteristicii de modul de
tip maxim plat (filtre de tip Butterworth), aproximare de tip mini-max (filtre de tip Cebîşev),
aproximarea caracteristicii de fază de tip maxim plat (filtre de tip Bessel) etc.
În această lucrare se va experimenta un filtru activ cu reacţie multiplă, de forma prezentată în
figura 5.1:

Figura 5.1 Filtru activ cu reacţie multiplă

Pentru obţinerea caracteristicii de transfer a acestui circuit se va folosi teorema lui Millman cu
ajutorul căreia se vor putea exprima potenţialele nodurilor M şi N în funcţie de Ui, Ue şi de admitanţele
Y1....Y5.
n

∑U k ⋅ Yk
Uc = k =1
n

∑Y
k =1
k

Figura 5.2 Teorema lui Millman

1
 Aplicând această teoremă pentru punctele M şi N din figura 5.1 se obţine:
Ui ⋅ Y1 + Ue ⋅ Y4 + UN ⋅ Y3 U ⋅ Y + Ue ⋅ Y5
UM = UN = M 3
Y1 + Y2 + Y3 + Y4 Y3 + Y5
Considerând potenţialul punctului N egal cu zero (amplificatorul considerat ideal) şi eliminând
apoi UM din cele două ecuaţii rezultă:
Ue (s ) Y1Y3
=−
Ui (s ) Y4 Y3 + Y5 (Y1 + Y2 + Y3 + Y4 )
În funcţie de tipul componentelor pasive din reţeaua de reacţie multiplă, se pot obţine
configuraţii de FTJ, FTS, sau FTB, conform tabelului de mai jos:

A TJ
HTJ (s ) =
2⋅ξ s2
1+ ⋅s+ 2
ω0 ω0

s2
A TS ⋅
ω02
HTS (s ) =
2⋅ξ s2
1+ ⋅s+ 2
ω0 ω0

Tip fct. y1 y2 y3 y4 y5 Observaţii 2⋅ξ

Trans- A TB ⋅ ⋅s
ω0
HTB (s ) =
fer Daca 2ω02 ≥ A ⋅ B;

R5 C3 2⋅ξ s2
Trece 1/R1 1/R2 sC3 sC4 1/R5 A TB = ⋅ 1+ ⋅s+ 2
bandă ω0 ω0
R1 C 3 + C 4
1
ω0 = ;
R 5C3C 4 (R1 R 2 )

1 C3 + C4
B= ⋅
R5 C3C4

Întrucât se doreşte configurarea şi experimentarea unui filtru trece-bandă cu reacţie multiplă, se va

utiliza secţiunea a III-a a tabelului de mai sus, în care se vor folosi rezistenţele R1, R2 şi R5=2R1, precum
şi capacităţile C3=C4=C, aşa cum se observă în figura 5.4.

2
 Figura 5.4 FTB cu reacţie multiplă Figura 5.5 Caracteristica de frecvenţă

Pentru un astfel de filtru se poate:

1. analiza circuitul calculându-se amplificarea în mijlocul benzii, ATB, banda de frecvenţă la -3dB, B şi
frecvenţa centrală f0=ω0/2π în funcţie de componentele utilizate, pe baza relaţiilor de mai jos:

R5 C3 1
1 C3 + C 4 ω0 = ;
A TB = ⋅ B= ⋅ R 5C3 C 4 (R1 R 2 )
R 1 C3 + C 4 R 5 C3 C 4
2. proiecta circuitul alegând o valoare de capacitate (care să poată fi realizată cu condensatoare cu
polistiren - max 100nF) şi plecând de la valori impuse pentru amplificarea în mijlocul benzii, ATB,
banda de frecvenţă la -3dB, B=Δω/2π şi frecvenţa centrală f0=ω0/2π se calculează valori de rezistenţe:

1 Δω
R1 = R2 =
A TB CΔω C(2ω02 − A ur Δω2 )
Dacă în figura 5.4 se alege C=10nF, ATB=1, f0=2kHz, B=1kHz, pentru care rezultă R1=16kΩ şi
R2=2,3kΩ, se obţine o caracteristică de frecvenţă ca cea prezentată în figura 5.5.

Parte practică

I. Simularea filtrului cu câştig unitar

Se desenează circuitul din figura 5.6.
C2

10n

R3

32k

R1 C1
OPAMP
-
16k 10n OUT
OUT
V1 V
1Vac +
0Vdc R2 U1 R4
2.3k 10k
0

0 0 0
Figura 5.6 Schema FTB de simulat

3
 Se porneşte aplicaţia din Start – Programs - OrCAD Family Release - Capture CIS.
În meniul File se alege New – Project.
În fereastra New Project se alege Name: „nume”, opţiunea Analog or mixed A/D iar la Location
se cauta cu Browse calea spre directorul D (E) / Student. Se apasă OK şi se alege din fereastra care apare
ulterior optiunea Create a Blank Project.
Editarea schemei
Avem nevoie de bibliotecile: Analog, Source şi Special. Dacă ele nu există în proiect, pot fi
aduse cu butonul Add Library din directorul de biblioteci PSpice.
Componentele sunt: amplificatorul operaţional ideal din biblioteca Analog: OPAMP
Rezistenţele din biblioteca analog: R
Condensatoarele din biblioteca Analog: C
Sursa de semnal din biblioteca Source: VAC
Plasarea simbolurilor de masă se face din meniul Place – Ground, biblioteca Source: 0.
Se etichetează ieşirea circuitului folosind butonul din dreapta planşei de lucru Place net alias,
conform indicaţiei din fig.5.6.
În această lucrare trebuie făcută o analiză a comportării circuitului în frecventă. De aceea
semnalul care se aplică la intrare provine de la o sursă de semnal AC, sursă ce poate fi baleiată în
frecvenţă.
Simularea schemei
În meniul PSpice se alege New Simulation Profile, se dă un nume simulării, se apasă Create.
Apare fereastra Simulation Settings, tipul de simulare ales (Analysis Type) este AC Sweep/Noise. Se
stabileşte tipul de simulare logarithmic - Decade, cu frecvenţa de start Start Frequency, 10Hz, frecvenţa
de stop End Frequency, 100kHz şi numărul de puncte pe decadă points/decade: 100.
Folosid butonul de deasupra planşei de lucru Voltage/Level Marker, se plasează un marker la
ieşirea filtrului.
Se dă comanda Run (F11). Trebuie să se deschidă automat fereasta de rezultate PSpice A/D în
care se va afişa caracteristica de frecvenţă a acestui filtru.
În continuare se cere să se măsoare prin intermediul cursoarelor (activate cu butonul Toggle
cursor) frecvenţa centrală a filtrului trece bandă, apoi frecvenţele de la capătul benzii (prin poziţionarea
ambelor cursoare la 0,707 din valoarea coordonatei y a vârfului caracteristicii, de o parte şi alta a lui,
coordonată care la noi este chiar 1V) şi banda de frecvenţă (diferenţa dintre coordonatele x ale
cursoarelor poziţionate cum s-a indicat anterior, afişată pe ultima linie în fereastra cursoarelor).
Se doreste şi reprezentarea pe axa y în dB. Pentru aceasta, în fereastra PSpice A/D în meniul Plot
se alege opţiunea Add Plot to Window, iar în meniul Trace se alege opţiunea Add Trace. În fereastra care
apare, în partea sa dreaptă sunt trecute funcţiile ce pot fi aplicate semnalelor. Din lista existentă se alege
funcţia dB() care permite afişarea unui semnal în dB. După ce s-a dat clic pe funcţia dB(), din lista de
mărimi calculate de simulator se debifează Currents si Alias Names şi se identifică uşor acum V(OUT)
pe care se dă un clic pentru a fi introdusă în argumentul funcţiei selectate. Mutând cursoarele pe acest
nou „plot” (prin clic stânga şi dreapta al mouse-lui pe simbolul mărimii DB(V(OUT)) ce apare indicat
sub noua diagramă) se repetă măsurătorile. Dacă aceste cursoare nu au mai fost mişcate din poziţia de
măsurare anterioară, se va putea constată că ele se transferă direct pe punctele omoloage de pe
caracteristica în decibeli şi se va putea constata în fereastra cursoarelor că e vorba de coordonate „y” de
valoare -3dB. Se constată de asemenea că în mijlocul benzii câştigul filtrului este de 0 dB. Este deci
vorba într-adevăr de un filtru cu câştig unitar (0dB) deoarece amplitudinea la intrarea filtrului a fost
impusă de 1V. Se notează în caiet cele două diagrame.
Se repetă întreg setul de măsurători pentru următoarele valori ale rezistenţei R2: 4kΩ, 7kΩ,
10kΩ, fără a mai desena în caiet noile diagrame. Se va face un tabel care va conţine în prima coloană
valorile indicate pentru rezistenţa R2, iar în următoarele coloane se vor nota valorile corespunzătoare ale
amplificării în mijlocul benzii, apoi frecvenţa centrala, cele două limite ale benzii de frecvenţa şi

4
respectiv banda de frecvenţă. La finalul acestor măsurători se vor analiza valorile marcate în tabel şi se
va nota o concluzie.
II. Simularea parametrică a filtrului cu câştig unitar
În această parte se doreşte găsirea prin simulare parametrică a valorii necesare a rezistenţei R2
care să conducă la o frecvenţă centrală a filtrului de valoare impusă, de exemplu 1,4kHz. Precizia cu
care se impune frecvenţa centrală va fi în gama de ±1Hz faţă de valoarea impusă.
Pentru aceasta, se extrage componenta PARAM din biblioteca Special şi se plasează undeva în
spaţiul de lucru, alăturat schemei desenate. Prin dublu clic pe această componentă se intră în lista sa de
proprietăţi. În această fereastră se apasă butonul New Row pentru a introduce o nouă proprietate
componentei PARAM, intitulată, de exemplu, reglaj. Acesteia i se asociază o valoare iniţială oarecare,
de exemplu 1k. Aşadar în mica fereastra ce s-a deschis astfel, se trece in caseta Name: reglaj, în caseta
Value: 1k şi apoi se apasă OK. După ce s-a constatat că noua proprietate a apărut în listă, aceasta se
selectează dând clic pe numele ei şi apoi se apasă butonul Display care permite bifarea în fereastra
deschisă a opţiunii Name and Value, urmată de OK. În continuare se închide fereastra ce conţine lista de
proprietăţi şi se constată efectul acţiunii pe planşa de lucru.
În următoarea etapă, se reeditează câmpul corespunzător valorii rezistenţei R2, introducându-se
în loc de valoare numele parametrului definit anterior, încadrat de paranteze acolade, adică {reglaj}.
În a treia etapă se activează profilul de simulare (butonul Edit Simulation Settings) şi se bifează
ca şi analiză subsidiară la AC/Sweep Noise analiza Parametric Sweep. Ca şi Sweep variable se bifează
Global parameter, în caseta Parameter name se trece: reglaj, iar la Sweep type se bifează Linear.
Casetele Start value, End value şi Increment se completează iniţial cu 2k, 10k, respectiv 2k. Se dă OK şi
se lansează simularea (F11).
Se deschide fereastra de rezultate PSpice A/D în care se dă OK pentru toate cele 5 seturi de valori
calculate de simulator, corespunzătoare celor 5 valori asociate rezistenţei R2. Dintre cele 5 diagrame
afişate se vor identifica (prin utilizarea cursoarelor şi apoi prin clic de dreapta al mouse-lui pe curbă,
pentru a cere informaţii cu privire la valoarea R2 corespunzătoare curbei) acele două diagrame
învecinate care au frecvenţele centrale ce încadrează cel mai strâns valoarea de 1,4kHz.
În continuare se face o nouă iteraţie. Se modifică valorile Start value, End value şi Increment din
profilul de simulare în funcţie de valorile R2 identificate, care generează caracteristici de frecvenţă cel
mai apropiate de cea dorită, cu frecvenţa centrală de 1,4kHz. Restrângerea intervalului de valori R2
pentru care se reface simularea va conduce implicit şi la micşorarea valorilor Increment ce trebuie setate,
în aşa fel încât să se calculeze şi să se afişeze un număr rezonabil de curbe (4 sau 5, de exemplu).
Atunci când curbele nou calculate şi afişate devin deja foarte apropiate, se recomandă şi
restrângerea intervalului de frecvenţă pe care se face analiza AC prin modificarea valorilor Start
Frequency şi End Frequency din analiza principală, mărind eventual numărul de puncte calculate pe
decadă, Points/Decade. Se recomandă de asemenea utilizarea butonului Zoom Area în jurul vârfurilor
caracteristicilor de frecvenţă nou afişate.
Atunci când se găseşte o frecvenţă centrală cuprinsă între 1399Hz şi 1401Hz, se notează valoarea
R2 găsită.
III. Simularea filtrului cu câştig supraunitar
Se reia integral setul de simulări şi măsurători de la punctul I pentru situaţia în care
componentele din schemă au următoarele valori: R1=5kΩ, R3=50kΩ, C1=C2=100nF. Se desenează în
caiet doar primul set de diagrame obţinute. Se va completa un tabel asemănător cu cel de la punctul I.
Filtrul fiind cu câştig supraunitar se recomandă atenţie sporită la determinarea capetelor benzilor de
frecvenţă.