Performanţele sistemelor de comunicaţii afectate

de zgomot
Două aspecte sunt legate de proiectarea sistemelor de comunicaţii:
1) Performanţele sistemului când sunt afectate de zgomot ceea ce
înseamnă probabilitatea de eroare pentru sisteme digitale şi raportul
semnal/zgomot pentru semnale analogice;
2) Banda de transmisiune.

Există numeroase căi în care informaţia poate fi demodulată (obţinută) din semnalul
care a fost afectat de zgomot. Unele receptoare sunt optime altele nu. Adesea un
receptor suboptim poate fi folosit la un preţ mai scăzut.

Probabilitatea de eroare pentru semnale binare

n(t) m(t )
Semnal r0 (t0 ) m
~ Semnal
digital s(t ) Circuite de Eşantioane
digital
Tx Σ
procesare şi semnal VT t0 ~
m
retinere circ de procesare reprezinta un
Pentru semnale în BB circuitele de procesare sunt filtre TJ. receptor superheterodin (mixer,
Pentru semnale trece bandă ca OOK, BPSK şi FSK. aplificator IF, detector)
Semnalul analogic r0 (t ) este eşantionat la t = t0 + nT pentru a produce r0 (t0 + nT )
care este aplicat unui comparator. Există o metodă generală pentru calculul BER
pentru semnale binare:
s (t ), 0 < t ≤ T 1
s (t ) =  1 .
s2 (t ), 0 < t ≤ T 0
Pentru semnalul recepţionat avem: testul statistic
r01 (t0 ), daca 1 a fost trimis
r0 (t0 ) =  .
r02 (t0 ), daca 0 a fost trimis
Cantitatea r (t ) este denumit
0 0 demult testat statistic şi este o variabilă aleatoare continuă.
Avem două variabile aleatoare continue
_________ şi ele sunt condiţionate.
Avem
f (r0 / s1 ) când a fost transmis s1
f (r0 / s2 ) când a fost transmis s2 .

f (r0 / s2 ) f (r0 / s1 )

r0

VT

Pagina 1
Dacă r0 > VT s-a transmis bitul 1 iar dacă r0 < VT s-a transmis bitul 0. o eroare poate
apărea dacă s-a transmis un 0 şi r0 > VT (când se decide că s-a transmis un 1).
VT

P(erroare/s1 s - a trimis ) = ∫ f (r 0 / s1 )dr0

−∞
∞
P(erroare/s2 s - a trimis ) = ∫ f (r 0 / s2 )dr0
VT

În acest caz:
Pe = P(erroare/s1 s - a trimis )P(s1 ) + P(erroare/s2 s - a trimis )P(s2 )
În cazul semnalelor echiprobabile:
V ∞
1 T 1
Pe = ∫ f (r0 / s1 )dr0 + ∫ f (r0 / s2 )dr0 .
2 −∞ 2 VT

Rezultate pentru zgomotul gaussian

Presupunem că zgomotul de pe canal este cu valoarea medie zero şi un proces
gaussian în sens larg.
Va trebui să determinăm f (r0 / s1 ) şi f (r0 / s2 ) .
r (t ) = s (t ) + n(t ) ⇒ r (t ) − s (t ) = n(t )
m(r (t )) = m(s (t )) + m(n(t )) ⇒ m(r (t )) = s01 şi analog s02 .
Pentru varianţă vom calcula:
Var(r (t )) = Var(s(t )) + Var(n(t )) = σ 02
Deci probabilitatea de eroare este:
V −
( r0 − s01 )2
− +∞ ( r0 − s02 )2
1 T 1 1 1
Pe = ∫ e 2σ 0 dr0 + ∫
2
2σ 02
e dr0 .
2 −∞ 2π σ 0 2 VT 2π σ 0
Facem schimbările de variabilă:
r −s r −s
λ = 0 01 λ = 0 02
σ0 σ0
VT − s01
σ0 2 2
1 − λ2 1 − λ2
+∞
1 1
Pe =
2 ∫
−∞ 2π
e dλ −
2 VT −∫s02 2π
e dλ
σ0

λ = −λ
2 2
1 − λ2 1 − λ2
+∞ +∞
1 1
Pe =
2 ∫
VT − s01 2π
e dλ +
2 VT −∫s02 2π
e dλ
−
σ0 σ0

1  V − s  1 V − s 
= Q − T 01  + Q T 02 
2  σ0  2  σ0 
Această Pe depinde de VT şi poate fi minimizată în raport cu VT . Considerând această
derivată ⇒

Pagina 2
 (VT − s01 )2 (VT − s02 )2
∂Pe 1 1 − 1 1 − 2σ 02
2σ 02
=− e + e =0⇒
∂VT 2 2π 2 2π

(VT − s01 )2 = (VT − s02 )2 ⇒ VT = s01 + s02 ML - Maximum Likelihood

2
Dacă se înlocuieşte această valoare a pragului:
s −s   (s − s )2 
Pe = Q 01 02  = Q 01 02 
 2σ 0   4σ 0
2

 

Rezultatele pentru AWGN şi filtrul adaptat

Rezultatul de mai sus a fost optimizat din punct de vedere al VT şi am obţinut:

 (s − s )2 
Pe = Q 01 02 
 4σ 0
2

 
Dacă vrem să minimizăm Pe o putem face considerând argumentul lui Q. Minimul

este când
(s01 − s02 )2 este maxim, deci un filtru adaptat pe diferenţa a celor două
4σ 02
semnale:
h(t ) = C [s1 (t0 − t ) − s2 (t0 − t )] .
Din cunoştinţele anterioare:
[sd (t0 )]2 = 2 Ed unde E = T [s (t ) − s (t )]2 dt .
σ 02 N0
d ∫0 1 2

Rezultatul nostru pentru semnale necorelate cu origini diferite în cazul folosirii

recepţiei cu filtru adaptat este:
 2 Ed 
Pe = Q 

 4N 0

în cazul AWGN.

Rezultate pentru zgomotul colorat şi filtru adaptat

Ideea de bază este de a folosi un filtru de prealbire. Schema bloc este următoarea:

r (t ) = s(t ) + n(t ) r (t ) = ~
~ s (t ) + n~ (t )
Filtru de Circuite ~
m
r0 (t0 ) ~
prealbire de r0 (t ) S&H
m
1
Hp( f )= procesare
Pn ( f ) VT r0

Funcţia de transfer a filtrului de prealbire este:

1
Hp( f )= .
Pn ( f )

Pagina 3
La această funcţie de transfer zgomotul de la ieşire este alb. Deci practic am
transformat problema zgomotului colorat în zgomot alb. Pentru semnalul ~ s (t ) avem
expresiile:
s (t ) = ~
~ s1 (t ) = s1 (t )* h p (t )
s (t ) = s (t ) = s (t )* h (t )
~ ~
2 2 p

unde h p = F −1
[H ( f )].
p

Ca perfectare cele două semnale ~ s1 (t ) şi ~

s2 (t ) sunt extinse dincolo de intervalul de
semnalizare [0, T ] . Vor rezulta două tipuri de erori:
1) Energia semnalului în afara intervalului de semnalizare nu va fi
folosită de filtrul adaptat;
2) Va apărea ISI.

Performanţele sistemelor binare în BB

Schema bloc a receptorului pentru semnale binare este:

FTJ sau ~
m
r (t ) = s(t ) + n(t ) filtru adaptat r0 (t ) S&H r0 (t0 ) ~
m
N0 H(f )
Pn ( f ) = VT r0
2

s(t )

s(t )

t t

r (t )

r (t )

t t

Cele două semnale în BB sunt:

s1 (t ) = + A 0<t ≤T (1)
s2 (t ) = 0 0<t ≤T (0)
Vom considera un FTJ cu H ( f ) cu câştigul unitar.
2
Vom presupune banda echivalentă B > , deci forma semnalului este păstrată şi
T
zgomotul va fi redus de filtru.
s01 (t0 ) ≈ A şi s02 (t0 ) ≈ A . Puterea de zgomot de la ieşire este:
0

Pagina 4
  N0 
σ 02 =  (2 B ) .
 2 
0+ A A
Ştim VT = = .
2 2
 (s − s )2 
Din formula Pe = Q 01 02  cu s (t ) = A, s (t ) = 0, σ 2 =  N 0 (2 B ) rezultă:
 4σ 02
 01 0 02 0 0
 2 
 
 A2 
Pe = Q . Ed
 4N0 B 
  Eb - average
Iar pentru filtrul adaptat:
 A2T   
Pe = Q  = Q Eb  .
 2N0   N 
   0 

Pentru forma de semnalizare rectangulară:

1  AT
T
s +s
VT = 01 02 =  ∫ Adt + 0  = .
2 20  2

Semnalizare bipolară (polar)

Cele două semnale sunt:

s1 (t ) = + A 0<t ≤T
s2 (t ) = − A 0<t ≤T
Acest semnal se mai numeşte şi antipodal…….
Din nou vom considera FTJ şi FA.
Deci
A + (− A)  A2 
= 0 ⇒ Pe = Q  (FTJ).
2  N0 B 
 
B este banda echivalentă a FTJ.
Pentru FA, t0 = T ⇒ Ed = (2 A) T ⇒
2

 A2   
Pe = Q  = Q 2 Eb  (filtru adaptat)
 N0 B   N0 
   
Un grafic al Pe este dat în figură:

1 .0

0 .5  Eb 
Pagina 5
Q 

 N0 
10 − 1
Filtru adaptat coerent ASK
(OOK), coerent FSK
1.0

 Eb 
0.5
Q 
N 
 0 
10 −1
Filtru adaptat coerent ASK
(OOK), coerent FSK
10 − 2

10 −3

 2 Eb 
10 − 4 Q 
N 
 0 

10 −5 Filtru adaptat, recepţia

coerenta pentru BPSK sau
10 −6 QPSK, semnale bipolare

10 −7
-1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Alt caz de semnalizare bipolară.

s1 (t ) = ± A 0<t ≤T (1)
s2 (t ) = 0 0<t ≤T (0)
În figura de mai jos sunt date probabilităţile condiţionale pentru analiza
bipolară:

f (r0 − A) f (r0 s2 ) f (r0 + A)

r0

−A −VT 0 VT +A

Calculul probabilităţii de eroare este:

Pe = P(eroare / + A)P( A) + P(eroare / − A)P(− A) + P(eroare / s2 )P(s2 )
Schema bloc este:

 s1 (t ) 
~
m
r (t ) =   + n(t ) r0 (t )
 2 
s (t ) FTJ sau
filtru S&H
Pn ( f ) = 0
N adaptat
− VT VT r0
2
clock
 Din nou vom calcula Pe pentru FTJ sau FA.
Mai întâi probabilităţile:
P(+ A) = P( A − ) =
1
4
P(0 ) =
1
2
P(eroare / + A) = Q(VT / σ 0 ) (vezi graficul)
P(eroare / − A) = Q(VT / σ 0 ) (vezi graficul)
P(eroare / s2 ) = 2Q(VT / σ 0 ) (vezi graficul)
Deci
Pe = Q(VT / σ 0 ) + Q(VT / σ 0 ) + [2Q(VT / σ 0 )]
1 1 1
4 4 2
3 V 
Pe = Q T 
2 σ0 
A
Valoarea optimă de prag este VT = şi deci:
2
3  A 
Pe = Q .
2  2σ 0 
Pentru FTJ ⇒
3  A2 
Pe = Q  (FTJ )
2  4 N 0 B 
N0
unde la intrarea FTJ avem iar banda FTJ este B.
2
S A 2 2 Ed
Pentru   = 2 = (rezultă prin calcul).
 N  out σ0 N0
Iar Ed = A2T = 2 Eb unde Eb este energia medie pe bit.
3  Eb 
Pe = Q (FA) .
2  N 0 

Deci cu 10 log10
3
(dB) diferenţă faţă de coerent ASK sau coerent FSK.
2
 Detecţia coherentă pentru semnale binare trece
bandă

ASK(OOK)

s1 (t ) = A cos(ω c t + θ c ), 0 < t ≤ T
s2 (t ) = 0, 0<t ≤T
Detecţia coerentă (schema bloc):
s (t )  ~
r (t ) =  1  + n(t ) m
s2 (t ) FTJ r0 (t ) r0 (t0 ) ~
m
sau S&H
2 cos(ω c t + θ c ) FA t

Întrucât filtrarea este folosită, zgomotul va vi de bandă îngustă. Deci:

n(t ) = x(t ) cos(ω c t + θ n ) − y (t )sin (ω c t + θ n )

unde DSP a n(t ) este P n ( f ) = 0 iar θ n este uniform distribuită [0,2π ] şi

N
2
independentă de θ c .
Vom începe cu cazul FTJ care un câştig la f = 0 , unitar. Mai presupunem că
2
banda echivalentă a filtrului este ≥ ca să poată trece toată anvelopa semnalului.
T
În banda de baza avem: Multiplicati n(t) cu 2cos()... pt a intelege
 A, 0 < t ≤ T 
r0 (t ) =   + x(t ) ,
0, 0 < t ≤T
unde zgomotul este în BB. Dar x 2 (t ) = σ 02 = n 2 (t ) = 2( N 0 / 2 )2 B = 2 N 0 B .
A
Deoarece s01 = A, s02 = 0, VT = ⇒
2
 A 
2
Pe = Q (filtru de bandă îngustă).
 8N0 B 
 
B este banda echivalentă a filtrului iar banda echivalentă a receptorului este
Bp = 2B .
În cazul filtrului adaptat:
T
A2T
Ed = ∫ [A(cos(ω c t + θ c ) − 0] dt =
2
.
0
2
În consecinţă BER :
 A2T   
Pe = Q  = Q Eb  .
 4N0   N 
   0 
cos(...)
 Când s1 (t ) este rectangular:
s01 + s02 s01 1
[ ]
T
VT = = = ∫ 2 A cos 2 (ω c t + θ c ) dt .
2 2 20
AT
Care se reduc la VT = .
2

BPSK

s1 (t ) = A cos(ω c t + θ c ), 0<t ≤T (1)

s2 (t ) = − A cos(ω c t + θ c ), 0<t ≤T (0)
BPSK este antipodal.
2
Vom considera cazul FTJ cu câştig unitate la dc şi cu banda echivalentă B ≥ .
T
Ieşirea în banda de bază este:
 A, 0 < t ≤T
r0 (t ) =   + x(t )
− A, 0 < t ≤ T 
unde x 2 (t ) = σ 02 = n 2 (t ) = 2 N 0 B . Deoarece s01 = A şi s02 = − A ⇒ VT = 0 şi deci
 A2 
Pe = Q (filtru de bandă îngustă).
 2N0 B 
 
 A2 
Dacă comparăm cu ASK unde Pe = Q atunci BPSK necesită putere
 8N0 B 
 
mai mică şi anume cu 10 log10 4 − 6dB . Această comparaţie este făcută pe baza PEP
(peak envelope power). Dacă se face o comparaţie pe baza puterii medii atunci
conform graficului BPSK are un 3dB avantaj.
Pentru filtrul adaptat:
 A2T   
Pe = Q  = Q 2 Eb  
 N0    N 0  
   
2
AT
unde Eb = şi VT = 0 .
2

FSK
Detecţia coherentă se efectuează cu următoarea schemă bloc:

m~
+
r (t ) = s(t ) + n(t ) 2 cos(ω t + θ ) FTJ r0 (t ) r0 (t0 ) ~
m
1 c
Σ
N 0 2 cos(ω 2t + θ c ) sau S&H
Pn ( f ) = - FA VT t
2
BB
 (receptor pentru coerenţă)
DSP în domeniul frecvenţelor pozitive

DSP
DSP (s2 (t )) DSP (s1 (t ))
DSP a DSP a
n2 (t ) n1 (t )
2∆F

B 1
N0 / 2 R=
T
0 f2 fc f1 f
Bp = 2B
Cele două semnale sunt:
s1 (t ) = A cos(ω1t + θ c ), 0<t ≤T (1)
s2 (t ) = A cos(ω1t + θ c ), 0<t ≤T (0)
Saltul de frecvenţă:
2∆F = f1 − f 2 , f1 < f 2 .
Mai întâi vom evalua performanţele receptorului care utilizează un FTJ cu un
câştig de 1, H (0 ) = 1 . Mai presupunem că banda echivalentă a filtrului este
2
≤ B < ∆F . FTJ este combinat cu → ⊗ → acţionează ca un circuit de translaţie a
T ↑

frecvenţei.
Zgomotul este modulat ca
n1 (t ) = x1 (t ) cos(ω1t + θ c ) − y1 (t )sin (ω1t + θ c )
n2 (t ) = x2 (t ) cos(ω 2t + θ c ) − y2 (t )sin (ω 2t + θ c )
Mai presupunem că 2∆F > 2 B deci
s (t ), 1 
r1 (t ) =  1  + n1 (t )
0, 0
, n12 (t ) = n22 (t ) = 0 (4 B ) = 2 N 0 B .
N
0, 1 2
r2 (t ) =   + n2 (t )
s2 (t ), 0
Semnalul de ieşire din BB:
+ A, 0 < t ≤ T 1
r0 (t ) =   + n0 (t )
− A, 0 < t ≤ T 0
unde s01 = + A, s02 = − A şi n0 (t ) = x1 (t ) − x2 (t ) .
Pragul optim este VT = 0 .
Puterea de zgomot la ieşire:
n02 (t ) = σ 02 = x1 (t ) + x2 (t ) = n12 (t ) + n22 (t ) = 4 N 0 B .
Deci:
 A2 
Pe = Q  (FTB).
 0 
4 N B
 Performanţele lui FSK cu FA se obţin din expresia:
 Ed 
Pe = Q .

 2N 0 

Vom calcula mai întâi

T
Ed = ∫ [A cos(ω1t + θ c ) − A cos(ω 2t + θ c )] dt
2

[ ]
T
= ∫ A2 cos 2 (ω1t + θ c ) − 2 A2 cos(ω1t + θ c ) cos(ω 2t + θ c ) + A2 cos 2 (ω 2t + θ c ) dt
0
T
A2T A2T
= − A2 ∫ cos(ω1 − ω 2 )tdt +
2 0
2

⇒ s1 (t ) şi s2 (t ) ortogonale.
n nR
Dacă 2∆F = f1 − f 2 = =
T 2
De asemenea dacă f1 − f 2 >> R , s1 (t ) şi s2 (t ) pot fi aproximativ ortogonale.
Oricum în final
Ed = A2T .
Şi deci în final:
 A2T   
Pe = Q  = Q Eb  , (filtru adaptat).
 2N0   N 
   0 
 Detecţia necoerentă a semnalelor binare trece
bandă

ASK (OOK)
Se foloseşte la detecţia necoerentă în comunicaţiile optice. Schema bloc este dată mai
jos:
r (t ) = s (t ) + n(t ) Ieşire analogică

FTB Detector ~ ~
Semnal + B p = banda de S&H m m
zgomot
echivalentă anvelopă r0 (t ) r0 (t0 )
V T r0

s1=...
Semnalul de la ieşirea filtrului va fi:
r (t ) = s (t ) + n(t )
unde
r1 (t ), 0 < t ≤ T 1
r (t ) = 
r2 (t ), 0 < t ≤ T 0
unde
n(t ) = x(t ) cos(ω c t + θ c ) − y (t )sin (ω c t + θ c )
şi deci
r1 (t ) = [A + x(t )]cos(ω c t + θ c ) − y (t )sin (ω c t + θ c ) 0<t ≤T .
Când se transmite 0 adică semnalul s2 (t ) atunci
r2 (t ) = x(t ) cos(ω c t + θ c ) − y (t ) cos(ω c t + θ c ) 0 < t ≤ T .
Formula ştiută a Pe :
T T
1 1
Pe = ∫ f (r0 / s1 )dr0 + ∫ f (r0 / s2 )dr0 .
2 −∞ 2 −∞
Trebuie calculate cele două PDF condiţionate de s1 şi s2 . Fie r0 = r0 (t ) = r01 când r1 (t )
este prezent la intrarea detectorului de anvelopă şi deci ⇒ f (r0 / s1 ) . În mod analog
f (r0 / s2 ) este PDF când r0 = r0 (t ) = r02 care apare când r2 (t ) este prezent la intrarea
detectorului de anvelopă.
Cele două PDF sunt:
 r − r0 2
2

 e 2σ ,
0
r≥0
f (r0 / s2 ) = σ 2 (distribuţie Rayleigh)
0, in rest

unde σ este varinaţa zgomotului la ieşirea detectorului de anvelopă. Deci
2

σ 2 =  0 (2 B p ) = N 0 Bpunde B p este banda efectivă a filtrului trece bandă.

N 
 2 
În cazul când s1 (t ) este transmis, la intrare este s1 (t ) .
În acest caz:

Pagina 12
  r − (r0 + A2 )  r A 
2 2

 0 e 2σ I 0  0 2 , r0 ≥ 0
f (r0 / s1 ) = σ 2 σ 

0, in rest
are o distribuţie Rice. I 0 ( z ) este funcţia modificată de ordin 0.
Bessel
Cele două PDF condiţionate f (r0 / s2 ) şi f (r0 / s1 ) sunt arătate mai jos.

f (r0 )

0.75 f (r0 / s2 ) ( A = 0)
σ =1
0.50 f (r0 / s1 ) ( A = 1)

f (r0 / s1 ) ( A = 4)
0.25
r0
1 2 3 4 5 6 7

Cunoscând f (r0 / s2 ) şi f (r0 / s1 ) formula pentru Pe este

V (r2
0 +A
2
) +∞ r2
1 T r −  r A 1 r − 02
Pe = ∫ 02 e I 0  0 2 dr0 + ∫ 02 e 2σ dr0
2
2σ
2 0σ σ  2 VT σ
A
Optimul VT este atunci când Pe este minimă. În cazul când >> 1 valoarea optimă
σ
A
este aproape de VT = .
2
ez
Putem aproxima I 0 ( z ) = când z >> 1 . Deci:
2πz
V r 2 + A2 A/ 2 (r − A )2
1 T r0 − 02σ 2  r0 A  1 r0 0

∫
2 0σ 2
e I 0 
σ 
2  dr0 ≈ ∫
2 0 2πσ A 2
e 2σ 2
dr0 .

A
Deoarece >> 1 , integrantul este neglijabil pentru valori ale lui r0 în vecinătatea lui
σ
A astfel că putem aproxima:
V r 2 + A2 V ( r0 − A )2
1 T r0 − 02σ 2  r0 A  1 T 1 −

2 ∫0 σ 2 2 −∫∞ 2π σ
e I   dr ≈ e 2σ 2
dr0 .
σ 
0 2 0

Substituind, vom avea:

V ( r0 − A )2 +∞ r 2

1 T 1 − 1 r − 02
Pe = ∫ e 2σ 2
dr0 + ∫ 02 e 2σ dr0
2 −∞ 2π σ 2 A/ 2 σ
A2
1  A  1 − 8σ 2
Pe = Q + e .
2  2σ  2

Pagina 13
 z2
−
e 2
Folosind aproximarea Q( z ) = , pentru z >> 1 :
2πz 2
A2 A2
1 − 2 1 − 2
Pe ( z ) = e 8σ + e 8σ .
2π ( A / σ ) 2
A
Deoarece >> 1 , cel de-al doilea termen este dominant. În final se obţine următoarea
σ
aproximaţie pentru necoerernt OOK (ASK):
A2
1 − 2 A
Pe = e 8σ , >> 1 (non. OOK)
2 σ
sau
1 Eb
1 − 2TB N Eb TB
Pe = e p 0 , >> p
2 N0 4
Eb A2T
unde energia pe bit este = iar σ 2 = N 0 B p .
N0 4
1
R= este viteza datelor iar B p este banda echivalentă a FTB care precede
T
detectorul de anvelopă.
Deci probabilitatea de eroare scade pe măsură ce banda creşte. Acest rezultat este
valid numai când ISI este neglijabilă sau când r = 0 . Deci minimul de bandă permis
1
este B p = 2 B = R = .
T

FSK
Schema bloc pentru detecţia necoerentă a FSK este:

FTB centrat
Detector de " upper"
la f1
anvelopă r0 (t0 )
Bp VU ~
+ m
r0 (t )
Σ S&H
FTB centrat −
Detector de VL VT r0
la f1
anvelopă
Bp " lower"

Zgomotul este N 0 / 2 . Presupunem că 2∆F = f1 − f 2 este suficient de larg astfel ca

spectrele lui s1 (t ) şi s2 (t ) nu se suprapun.
Pentru
(1) → r0 (t ) = A
(0) → r0 (t ) = − A
Datorită simetriei semnalelor VT = 0 . Dacă se fac calculele atunci pentru cele două
PDF condiţionate se obţine:

Pagina 14
 f (r0 / s1 ) = f (− r0 / s2 )
şi deci
0 +∞
1 1
Pe = ∫ f (r0 / s1 )dr0 + ∫ f (r0 / s2 )dr0
2 −∞ 2 0

sau
+∞
Pe = ∫ f (r
0
0 / s2 )dr0 .

Trebuie să fim foarte atenţi să vedem ce avem la ieşirea părţii de sus şi a celei de jos.
Putem scrie astfel probabilitatea de eroare:
Pe = P(vu > vl / s2 ) .
În acest caz
 v − vu 2
2

 eu 2 σ
, vu ≥ 0
f (vu / s2 ) = σ 2
0, vu < 0

Unde σ 2 = N 0 B p . Pe de altă parte în aceeaşi situaţie are loc o distribuţie Rice:
 v − vl + A2 2  v A 
2

 l e 2σ I 0  l 2 , vl ≥ 0
f (vl / s2 ) = σ 2 σ 

0, vl < 0
unde σ = N 0 B p .
2

Din Pe = P(vu > vl / s2 ) ⇒ P(vu − vl > 0 / s2 ) sau

 vl A   vu − 2σ 2 
+∞ vl 2 + A 2 +∞ vu 2

vl −
Pe = ∫σ
0
2
e 2σ 2
I 0  2  ∫ 2 e
 σ   VL σ
dvu  dvl .

Dacă evaluăm integrala dintre paranteze atunci:
A2 + ∞ vl 2
− vl −  v A
Pe = e 2σ 2
∫σ
0
2
e 2σ 2
I 0  l 2 dvl .
σ 
În final se obţine:
A2
1 − 2
Pe = e 4σ
2
1  Eb 
1 − 2TB  N 
Pe = e p  0  (Noncoherent FSK)
2
A2T
unde Eb = iar σ 2 = N 0 B p .
2

DPSK
PSK nu poate fi detectat necoerent. Se poate utiliza totuşi tehnica de coerenţă parţială
utilizând codarea diferenţială. Ca principiu semnalul DPSK şi zgomotul se aplică la
intratea unui FTB, se trec prin circuitul de întârziere după care se face decodarea.

Pagina 15
Schemele bloc pentru demodularea DPSK pentru un detector optim şi suboptim sunt
date mai jos:

H(f )
s (t ) =DPSK BT
+ zgomot
Delay
− fc fc 1T

~
m ~
r0 (t ) r0 (t0 ) m
∫ (•)dt
t0
S&H
t0 −T
VT r0

Bit Sync (De la circuitele de sincronizare)

a) Demodulator suboptim utilizând un filtru cu descărcare sau încărcare.

DPSK+  t − 0,5T 
zgomot h(t ) = π   cos ω c t
 T 
Delay
1T

~
m ~
r0 (t ) r0 (t0 ) m
FTJ S&H

VT r0
Bit Sync

b) Demodulator optim utilizând un filtru adaptat trece bandă.

Pentru un suboptim receptor din figura a) în domeniul B p = 3 / T şi Eb / N 0 = 10 ⇒

 Eb 
Pe = Q .

 N 0 
Pentru demodularea optimă a DPSK din figura b) probabilitatea de eroare este:
Eb
1 −
Pe = e N 0 .
2

Pagina 16
 QPSK

O tehnică multinivel care utilizează L = 4 nivele pe simbol. Semnalul QPSK poate fi

reprezentat sistematic:
s (t ) = (± A) cos(ω c t + θ c ) − (± A)sin (ω c t + θ c ), 0 < t ≤ T
unde ± A este factorul pentru o purtătoare iar ± A este factorul pentru cea de-a doua
sinusoidă.
Zgomotul poate fi reprezentat ca:
s (t ) = x(t ) cos(ω c t + θ n ) − y (t )sin (ω c t + θ n ), 0<t ≤T .
Schema bloc este reprezentată mai jos:

± A + x(t ) Disp de (R / 2 )
I&D prag

2 cos(ω ct + θ c ) De la circuitele ~
m
QPSK P/S
de sincronizare (R )
+ 90D

± A + y (t ) Disp de
I&D prag (R / 2 )

Dăm direct calculul pentru Pe :

  E 
Pe = Q 2 b   .
  N0  
 

Deşi Pe pentru BPSK şi QPSK este aceeaşi dar banda din două semnale nu este
aceeaşi.

Pagina 17
 1.0
0.5
10−1 1 − 2 N0
Eb

e necoerent
2
10−2 ASK(OOK) si FSK

Pe
−3  Eb 
bit 10 Q  unipolar baseband

 N0  Eb
1 − N0
coerent ASK, coerent FSK e
10−4 2

 2 Eb 
10−5 Q 

 N0 
BPSK, QPSK,
10−6 MSK

−7
10
−1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
(Eb / N 0 )
MSK este echivalent cu QPSK.

O comparaţie a schemelor de modulaţie digitală este dată mai jos:

Tipul de Minimul de bandă

Probabilitatea de eroare/detecţie
semnalizare necesar
Unipolar (BB) R/2 (
Q Eb / N 0 )
Polar (BB) R/2 (
Q 2(Eb / N 0 ) )
Bipolar (BB) R/2
3
2
Q Eb / N 0 ( )
Detecţie coerentă Detecţie necoerentă
(TB)
( )
Eb
R 1 − 2 N0 1
ASK Q Eb / N 0 e , (Eb / N 0 ) >
2 4
BPSK R Q( 2 E / N )
b 0 X
2∆F + R,
Q ( (E / N ) )
Eb
1 − 2 N0
FSK e
2∆F = f 2 − f1 b 0
2
Eb
1 − N0
DPSK R X e
2
QPSK R/2 (
Q 2(Eb / N 0 ) ) X

Q( / N ))
Eb
1,5 R 2(Eb 1 − 2 N0
MSK 0 e
2

Pagina 18