Breviar teoretic pentru Taskul 04

Analiza Fourier a semnalelor periodice. Diagrame spectrale.

Semnalele periodice se utilizează frecvent în aplicaţiile tehnice: în generatoarele din
aparatura electronică, în aparatura medicală, în sistemele de telecomunicaţii, etc. Un
semnal periodic x p (t ) satisface relaţia: x p (t ) = x p (t + kT0 ) ; k  Z (1)
unde T0 – perioadă fundamentală este cel mai mic interval de pe axa timpului care
satisface relaţia (1).
Un semnal periodic x p (t ) poate fi considerat ca provenind din prelungirea unui

semnal neperiodic x(t ) astfel: x p (t ) =  x(t + qT ) ;
0 qZ
q=−

Presupunem că x(t ) este definit pe intervalul finit I S = 0, T0  şi este nul în afara
acestui interval. Deoarece s-a presupus că x(t)  L(2 ) (este de energie finită) semnalul poate
fi reprezentat în intervalul t  I s prin oricare din formele seriei Fourier, luând Is ca interval
de ortogonalitate al SFT, SFA, SFE. În acelaşi timp T0 este şi perioadă fundamentală a
dezvoltărilor în serie Fourier corespunzătoare.
OBS:Pentru semnalul periodic, noţiunea de energie nu are sens, din cauza duratei sale
infinite.

Analiza Fourier a semnalelor periodice se mai numeşte şi analiză armonică.

Prin intermediul relaţiilor ce exprimă SFA şi SFE se stabileşte o corespondenţă între
funcţiile de timp x p (t ) şi mulţimea armonicelor de frecvenţă f=k*f0 cu k  Z + în cazul SFA,
respectiv k  Z în cazul SFE.
În studiul semnalelor este utilă reprezentarea grafică a acestora în funcţie de timpul t
şi reprezentarea imaginii lor în funcţie de frecvenţa unghiulară ω, sau de frecvenţa în Hz.
Prima se numeşte reprezentare în domeniul timp sau formă de undă a semnalului, iar cea
de a 2-a reprezentare în domeniul frecvenţă sau diagramă spectrală a semnalului. O
componentă de frecvenţă f=k*f0 (ω=kω0) este complet definită de amplitudinea şi faza
corespunzătoare. În cazul reprezentării SFA, o componentă (semnal elementar) se exprimă
prin:
Ak cos(kω0t +  k ), k  N, Ak  ,  k  
iar în cazul reprezentării SFE prin:
ak e jkω0t ; k  Z, ak  C
Rezultă astfel că pentru caracterizarea completă a semnalului în domeniul frecvenţă
sunt necesare 2 diagrame spectrale:
➢ Spectrul de amplitudini: Ak (ce reprezintă ponderea sau amplitudinea
compenentei la frecvența kf0 sau kω0) pentru SFA, şi ak (ce reprezintă
ponderea sau amplitudinea compenentei la frecvența kf0 sau kω0) pentru SFE.
➢ Spectrul de faze:  k (ce reprezintă ponderea sau amplitudinea compenentei
la frecvența kf0 sau kω0

În cazul semnalelor cu  k = q , este suficientă reprezentarea spectrului de

amplitudini alocând fiecărei componente semnalul  corespunzător. Astfel, semnalul este
caracterizat în domeniul frecvenţă printr-o diagramă unică, numită spectru de frecvenţe.

1
OBS: Reprezentările în timp şi în frecvenţă ilustrează un fapt caracteristic tuturor
semnalelor periodice:
➢ Reprezentarea în timp este continuă (sau continuă pe porţiuni)
➢ iar reprezentarea în frecvenţă prin SFE şi SFA este discretă. Astfel spectrele de
amplitudini şi spectrele de faze asociate semnalelor periodice sunt discrete.
Oricare din reprezentările în timp sau în frecvenţă caracterizează în mod univoc semnalul.
Componentele din spectrul de amplitudini descresc cu mărirea ordinului k al
armonicei, tocmai datorită convergenţei seriei. Intervalul sau semiaxa ω pozitivă, în care
sunt concentrate componentele spectrale importante se numeşte „bandă de frecvenţe
ocupată de semnal” sau „bandă a frecvenţelor utile”. În tehnică, se consideră
„importante” componentele ale căror amplitudini reprezintă un anumit procent (depinzând
de fineţea prelucrării semnalului) din amplitudinea componentei fundamentale.
Se numeşte „bandă efectivă” banda de frecvenţe ocupată de componentele
importante pentru aplicaţia considerată. Precizarea benzii efectiv ocupată de semnal este
deosebit de utilă pentru a aprecia domeniul de frecvenţe în care aparatura/procesul trebuie
să funcţioneze corect. Astfel, caracterizarea energetică a semnalului este foarte utilă
pentru a vedea în ce domeniu de frecvență este concentrată cea mai mare parte a
semnalului/procesului și astfel, diagrama spectrală ak (k0 ) numită „spectrul de putere al
2

semnalului” este foarte utilizată.

Din Documentatie Exemplul 6: Să se determine SFE a semnalului periodic reprezentat prin succesiunea
de impulsuri dreptunghiulare din Fig.1.7. şi să se reprezinte spectrul de frecvenţe luând pe abscisă
frecvenţa f în KHz. Reprezentarea spectrului să se realizeze în următoarele cazuri:
a) T0 = 1ms; = 200s
b) T0 = 2ms; = 200s
c) T0 = 4ms; = 200s
xp(t)

A
τ

T0 t
Fig.1.7.
x p (t ) poate fi descris analitic pe o perioadă T0 prin semnalul x(t ) :
 - 
 A, pentru 2  t  2
x(t ) = 
0, pentru   t   T0 −  
 2  2
Coeficienţii ak din SFE sunt:
1 2 A 2
ak =  Ae − jk0t dt =  (cos k0t − j sin k0t )dt =
T0 − 2 T0 − 2
 2  2
A sin k0t A cos k0t 2A 
= + j = sin k0 =
T0 k0 − 2
T0 k0 − 2
k0T0 2

2
  
A 
sin k
2  = A sin  k  
0
=  
T0  k   T0
c 0
 2
 2 
0

𝜏
𝐴∙𝜏 𝑠𝑖𝑛(𝑘∙𝜔0 ∙ )
2
Deci 𝑎𝑘 = ∙[ 𝜏 ] >>>Formula implementata in aplicatie pt. taskul 04
𝑇0 𝑘∙𝜔0 ∙
2
 sin x
Funcţia din paranteză este de forma   şi are un rol foarte important în teoria semnalelor. Notăm
 x 
sin c (x ) = sau sin a (x ) =
sin x sin x
numit „sin cordinal” sau „sin atenuat”. Reprezentarea acestei funcţii
x x
este în Fig.1.8.
sinc(x)
1

-5π -4π -3π -2π -π π 2π 3π 4π 5π x

Fig.1.8.

Trecerile prin 0 ale funcţiei se obţin pentru x = q ; q  N * . Astfel relaţia lui ak devine:
A  k    k  
ak = sin c  0  = A sin c  0 
T0  2   2 

unde  = - coeficient (factor) de umplere.
T0

 k0  jk0 t
Astfel SFE a semnalului considerat este: x p (t ) = A  sin ce
k = − 2 
Din relaţia anterioară se observă că ak este real şi deci se poate obţine reprezentarea în domeniul
frecvenţă printr-o diagramă spectrală ak (k0 ) . Deoarece sin c (x ) este o funcţie pară,  ak = a− k , iar
2
frecvenţa de repetiţie a pulsurilor este 0 = . Astfel, spectrul de frecvenţă este o funcţie discretă şi
T0
există numai pentru  = 0,  = 0 ,  = 20 ............ Amplitudinile corespunzătoare se obţin din
relaţia anterioară:
 k  
ak = A sin c  0  pentru k = 0,1,2, ............
 2 
 k  
şi descresc după o înfăşurătoare dată de funcţia A sin c  0  . Trecerile prin zero ale acestei funcţii
 2 
apar atunci când
k  k  2q
sin c 0 = 0  0 = q sau k0 = 
2 2 
Reprezentarea spectrului în cazul general este dată în Fig.1.9. a) şi b).

3
 A  k    k  
ak = sin c  0  = A sin c  0 
T0  2   2 
ak
a.). Aδ

Fig.1.9.

ω
[rad/s]

ak

Aδ

b.).

f
[Hz]
B

Se observă că cele 2 reprezentări din Fig.1.9 a) şi b) diferă doar printr-o raportare a axei
frecvenţelor la constanta 2π, astfel încât trecerile prin 0 ale înfăşurătoarei au loc în punctele
q
kf0 =  ; q  N * , iar componentele spectrale pentru cazul b) sunt localizate în punctele:

1
f = 0, f 0 ,2 f 0 ...........unde f 0 =
T0
Particularizăm acum spectrul din Fig.1.9 b) pentru cele 3 cazuri din enunţ. Se poate observa că în
1 1
toate cazurile  = 200s  = = 5KHz
 2  10− 4
Astfel, în toate cazurile trecerile prin 0 ale înfăşurătorii au loc la  q  5KHz; q  N*
1
Frecvenţa fundamentală f 0 = este:
T0
 1 
➢ Pentru cazul a.) din enunţ: 1KHz  −3 
pentru T0 = 1ms
 1 *10 
 1 
➢ Pentru cazul b.) din enunţ: 0,5KHz  −3 
pentru T0 = 2ms
 2 *10 
 1 
➢ Pentru cazul c.) din enunţ: 0,25KHz  −3 
pentru T0 = 4ms
 4 *10 

4
  1
În banda de frecvenţe  0,  = (0,5KHz ) apar:
 
• 5 componente penru cazul a);
• 10 componente pentru cazul b);
• 20 componente pentru cazul c).
Observaţie: Se poate observa că pe măsură ce perioada creşte componentele spectrale se îndesesc.
Reprezentarea grafică este prezentată în Fig.1.10..a.);b.);c.)

ak
a.). A/5
1

5 10
-10 -5 f
[kHz]

ak
0.5
b.). A/10

5 10
-10 -5 f
[kHz]

ak

c.). 0.25
A/20

5 10
-10 f
-5
[kHz]
Fig.1.10.

Se mai poate observa că înălţimea lobului central A care este chiar mărimea componentei a0 , scade
pe măsură ce perioada creşte cu coeficientul  = 1 5, 1 10, 1 20 .
Observaţia finală este că componentele spectrale se îndesesc pe măsură ce perioada creşte, dar scad în
amplitudine. Aceasta este o observaţie foarte importantă pentru înţelegerea trecerii de la reprezentarea în
frecvenţă a semnalului periodic la cel neperiodic.
Banda de frecvenţă ocupată de un astfel de semnal, denumită bandă efectivă se poate considera
1
Be = . Se poate constata că banda nu depinde de perioadă, ci de lăţimea impulsurilor, fiind cu atât mai

mare cu cât impulsurile sunt mai înguste.

5
 Cerințe Proiectare Sisteme de Timp Real
- Task 04 -
Să se implementeze într-o aplicație de timp real (în Labwindows/CVI), spectrul de Amplitudini și
spectrul de Putere folosind Exemplul 6 din Breviarul teoretic anterior:

➢ Semnal puls dreptunghiular cu factor de umplere  = (adică  =   T0 )cu următoarea formă
T0
de undă:
𝑨 𝒑𝒕. 𝟎 ≤ 𝒕 < 𝝉; 𝒑 ∈ 𝑵
𝒙(𝒕) = { >>>Relatie valabila pe o singura(prima) perioada a
𝟎 𝒑𝒕. 𝝉 ≤ 𝒕 < 𝑻; 𝒑 ∈ 𝑵
semnalului
unde notăm:
T - perioada semnalului dreptunghiular bipolar sau unipolar
M = T / 2 - semiperioada semnalului dreptunghiular bipolar
A - Amplitudinea semnalului dreptunghiular bipolar pe partea pozitivă și negativă
2 
= - frecvența semnalului
T
t 0 - timpul de... + avans/ - întărziere

𝒕
Momentul de timp curent este 𝒕 = 𝒕𝒌 = 𝒌 ∙ 𝑻𝒆 → 𝒌 = 𝑻𝒌
𝒆
𝑻
Perioada semnalului este 𝑻 = 𝑵 ∙ 𝑻𝒆 → 𝑵 = 𝑻
𝒆
𝒕 𝑻
Realizand functia C “modulo(k,N)”, adica restul impartirii lui 𝒌 = 𝑻𝒌 la 𝑵 = 𝑻 , vom obtine cuanta
𝒆 𝒆
de timp din interiorul perioadei semnalului de-a lungul evolutiei in timp....
𝒕𝒌 𝑻
𝒕𝒊𝒎𝒑𝒌 = 𝒇𝒎𝒐𝒅 (( ) , ( ))
𝑻𝒆 𝑻𝒆
Relația iterativă pentru generare semnale ce va fi implementată software este:
𝝉
𝑨 𝒑𝒕. 𝟎 ≤ 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒌 < ;
𝑻𝒆
𝒙𝒌 = { >>>Relatie valabila pe toate perioadele semnalului
𝝉 𝑻
𝟎 𝒑𝒕. ≤ 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒌 < ;
𝑻𝒆 𝑻𝒆
de-a lungul evolutiei in timp
Relația Iterativa pentru Transformata Fourier Exponențială (spectrul de Amplitudine/Putere) este:
𝜏
𝐴∙𝜏 𝑠𝑖𝑛(𝑘∙𝜔0 ∙ )
2
𝑎 =𝑘 ∙[ 𝜏 ]
𝑇 𝑘∙𝜔0 ∙
2
Aplicația va cuprinde:
➢ Interfața grafică a aplicației;
➢ O funcție atașată unui Timer pentru implementare perioadă de eșantionare;
➢ Un mecanism de selecție parametri semnal, bazat pe întreruperi, prin care se va selecta
Te(perioadă de eșantionare), T(perioadă semnal), A(Amplitudine semnal), t 0 (timp de
intarziere/avans), N(numar total de semnale elementare folosite in aproximare) implemetat prin
diverse obiecte grafice (Potentiometre, Slide-uri verticale, etc.) care au atașată o funcție de
tip CVICALLBACK;
➢ Un mecanism de gestiune a afișării simultane a semnalului dreptunghiular pe un obiect
GRAPH;

6
 ➢ Gestiunea funcțiilor implementate în aplicația de timp real în mai multe fișiere atașate
proiectului realizat (de exemplu fisierul Declaratii_Variabile_Globale.h va contine toate
declaratiile de variabile globale, fisierul Funcții_utilitare.h va contine functii utilitare aplicației,
fișierul Functii_pt_Meniu.h va cuprinde functiile de tip CVICALLBACK pentru meniul
aplicatiei, etc....). Atentie la faptul că aceste fisiere trebuie incluse in fisierul principal c.c
pentru a fi compilate impreuna in proiect.
➢ Sa se ataseze itemului Help din meniu o fereastra care sa prezinte diverse informatii text
legate de aplicatie
➢ Sa se realizeze un mecanism(prin obiecte grafice cu functii atasate de tip CVICALLBACK)
pentru afisarea Spectrului de Putere/Amplitudine.

Notificări:
1. Funcția de tip CVICALLBACK start_aplicatie va realiza initializarea tuturor parametrilor
necesari pornirii taskului de generare semnale, ultimele 2 instrucțiuni fiind destinate setării
perioadei de eșantionare la Timer și pornirea acestuia.
2. Funcția de tip CVICALLBACK esantionare va gestiona în timp real afișarea formei de undă a
semnalelor propriuzise și Avansate/Intârziate

OBS de reținut:
1. Acest Șablon de Aplicație de Timp Real, bazat pe întreruperi, generate de evenimente, ce au
atașate diverse funcții de prelucrare, reprezintă arhitectura principială și de bază a oricărei
aplicații de timp real ce realizează prelucrare numerică de semnal.