4.

Analiza spectrală a semnalelor analogice

periodice

4.1 Clasificarea semnalelor

Semnalele în sistemele de transmisiune a informaţiei

pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume:
a) Clasificarea în funcţie de probabilitatea de
determinare a valorii:
• semnale deterministe – semnale a căror valoare
instantanee în orice moment de timp poate fi cunoscută.
• semnale întâmplătoare (aleatoare) – semnale a căror
valoare instantanee în orice moment de timp poate fi doar
prezisă cu o anumită probabilitate.
b) Clasificarea în funcţie de repetabilitatea în timp a
semnalelor deterministe:
• Semnale periodice – semnale a căror valoare se
repetă în timp cu o anumită perioadă. Acestea pot fi
reprezentate în timp cu ajutorul relaţiei:
S(t ) = S(t  kT), (4.1)
unde: k – număr întreg; T - perioada semnalului.
• Semnale neperiodice – semnale ale căror valoarea nu
se repetă în timp sau se repetă cu o perioada variabilă.
c) Clasificarea în funcţie de continuitatea în valori şi în
timp:
• semnale analogice - semnale continue după valoare
şi în timp, adică pot lua orice valoare în orice moment
de timp (figura 4.1, a);
• semnale continue după valoare dar discrete în timp
care pot lua orice valoare, dar sunt definite doar în
anumite momente de timp (figura 4.1, b);
• semnale discrete după valoare dar continue în timp
care pot lua anumite valori definite în orice moment de
timp (figura 4.1, c);
 • semnale discrete – semnale discrete după valoare şi
în timp, adică pot lua anumite valori definite în anumite
momente de timp (figura 4.1, d).

A A

0 t 0 t
a) b)
A A
A7 A7
A5 A5
A3 A3
A1 A1
0 t 0 t1 t2 . . . tn t
c) d)
Figura 4.1. Ilustrarea formei diverselor semnale

4.2. Analiza semnalelor în domeniul frecvenței

Toate semnalele descrise mai sus au fost analizate în

calitate de proces fizic în domeniul timp, adică evoluţia
parametrilor acestora în timp. În sistemele de transmisiune a
informaţiei, pe lângă analiza în domeniul timp, este necesară
şi analiza în domeniul frecvenţă, adică evoluţia parametrilor
semnalului în funcţie de frecvenţă.
Pentru trecerea unui semnal din domeniul timp în
domeniul frecvenţei se utilizează diferite procedee, în funcţie
de tipul semnalului. Pentru semnalele analogice periodice,
această conversie se realizează prin desfăşurarea
semnalului în serii Fourier, pentru semnalele analogice
neperiodice se utilizează transformata Fourier, iar pentru
semnalele discrete – transformata Fourier discretă.

4.3. Descompunerea semnalului periodic în

serie Fourier trigonometrică

Orice semnal analogic periodic descris în domeniul timp

în forma:
S(t ) = S(t  kT) (41)

poate fi descompus în seria Fourier trigonometrică:

a0 
S(t ) = +  (ak cos kt + bk sin kt ) , (4.2)
2 k =1

unde coeficienţii descompunerii sunt determinaţi prin relaţiile:

2T
a0 =  S(t )dt ;
T0
(4.3)

2T
a k =  S(t ) cos ktdt ; (4.4)
T0
2T
S(t )sin ktdt .
T 0
bk = (4.5)

Din relaţiile (4.2)-(4.5) se observă că semnalul periodic

conţine o componentă continuă a 0 (de frecvenţă zero) şi o
infinitate de armonici ak şi b k cu frecvenţe k = k multiple
frecvenţei de bază (figura 4.2).
 S(t)

a0 t
b1
a1

b2
a2

t
b3
a3

Figura 4.2. Descompunerea semnalului periodic în serie Fourier

trigonometrică

4.4. Descompunerea semnalului periodic în serie

Fourier armonică

O altă formă de descompunere a semnalului analogic

periodic este seria Fourier armonică:
A0 
S(t ) = +  Ak cos(kt − k ) , (4.6)
2 k =1
unde coeficienţii descompunerii sunt determinaţi cu ajutorul
coeficienţilor seriei Fourier trigonometrică:
A0 = a0 ; (4.7)
 A k = ak2 + bk2 ; (4.8)
b
 k = − arctg k . (4.9)
ak
Expresia (4.6) permite interpretarea grafică a
amplitudinilor A k şi a fazelor iniţiale k , ca sumă a
armonicilor cu frecvenţa multiplă frecvenţei de bază  .
Dependenţa amplitudinii armonicilor din componenţa
semnalului de frecvenţa acestora se numeşte spectru de
amplitudine a semnalului respectiv.
Spectrul de amplitudine a unui semnal analogic periodic
este reprezentat în figura 4.3.

A A1
A2
A3
A0

Ak
... . . . An
0 ω 2ω 3ω kω nω ω
Figura 4.3. Spectru de amplitudine a semnalului analogic periodic

Dependenţa fazei armonicilor de frecvenţa acestora

reprezintă spectrul de fază a semnalului (figura 4.4).
φk

2
ω 2ω 3ω ... kω . . . nω
0
φ2 φn ω

−
2 φ1 φ3 φk

Figura 4.4. Exemplu de spectru de fază a semnalului periodic

 4.5. Descompunerea semnalului periodic în serie
Fourier exponenţială

La descompunerea semnalului în serie Fourier

exponenţială, în calitate de funcţie de bază se utilizează
frecvenţă complexă. În acest caz, indicii k pot lua şi valori
negative. Seria Fourier exponenţială are forma:

S( t ) =  A k e jkt , (4.10)
k = −
unde:
T
 = 1 S(t )e − jkt dt
A k
T0
 (4.11)

şi este legat de coeficienţii ak , b k , A k şi k prin intermediul

relaţiilor:

 = A e j = a − jb ; 
A k
k k k k

 = A e − j = a + jb 
A k
−k k k k

ak = (A k + A − k )
1    (4.12)
2 

1 
2
( 
bk = j Ak + A − k ) 


4.6. Proprietăţi ale seriilor Fourier

La descompunerea semnalelor periodice în seriile

Fourier se vor lua în consideraţie următoarele proprietăţi:
1. Dacă S(t ) = S( − t ) , adică semnalul S(t ) este par,
atunci
  4 T/ 2
a k =  S(t ) cos ktdt
 T 0 (4.13)
b = 0
 k
a0 
+  a k cos k1t .
S( t ) = (4.14)
2 k =1
2. Dacă S(t ) = −S( − t ) , adică semnalul S(t ) este
impar, atunci
a k = 0,

 4 T/ 2 (4.15)
 b k = T  S(t ) sin k1tdt
 0

S( t ) = b k sin k1t . (4.16)
k =1
3. Dacă S( t ) = S(t + T 2 ) , ce înseamnă, de fapt,
înjumătăţirea perioadei, atunci
a 2 k − 1 = 0
 (4.17)
 b 2k −1 = 0
a0 
S( t ) = +  (a 2k cos 2k1t + b 2k sin 2k1t ) , (4.18)
2 k =1
adică semnalul conţine numai componente cu frecvenţe de
multiplicare pară.
4. Dacă S(t ) = −S(t + T 2) , atunci
a 2 k = 0
 (4.19)
b 2 k = 0

S(t ) =  (a 2k −1 cos(2k − 1) t t + b 2k −1 sin( 2k − 1)1t ) (4.20)
k =1
 E de remarcat, că spectrul semnalului periodic este
discret şi infinit. Cu creşterea perioadei, diferenţa de
frecvenţă între armonicile vecine se micşorează şi spectrul se
îngroaşă. De asemenea, variaţia perioadei semnalului
influenţează şi valoarea amplitudinilor componentelor
spectrale: cu mărirea perioadei – amplitudinea scade, dar
forma spectrului de amplitudine se păstrează.