Agentii economici in sistemul economiei de piata

1. Conceptul de „agent economic” in economia de piata

2. Tipologia agentilor economici. Caracteristici ale acestora

3. Rolul si functiile agentilor economici in dezvoltarea si diversificarea

activitatii economice
1. Conceptul de „agent economic”
in economia de piata

Generic, prin agent economic se intelege o

persoana sau un grup de persoane indeplinind functii bine
determinate in viata economica.
Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o
existenta recunoscuta si, eventual, oficializata ca atare, prin
care anumiti subiecti - indivizi sau grupuri - concep si
promoveaza, in mod coerent, actiuni decurgand din interesele
lor.
Orice agent economic poate fi identificat prin cuplul
subiect - functie. Exercitarea de catre agentii economici, intr-
un context spatio-temporar dat, a functiilor lor specifice, se
articuleaza intr-o viata economica organizata.
 DICTIONARUL COMPLET AL ECONOMIEI DE PIATA NE OFERA
URMATOAREA EXPLICATIE PENTRU “AGENT ECONOMIC”:

1. Este o notiune care desemneaza persoanele fizice sau juridice

(regii autonome, societati comerciale, companii, asociatii, corporatii,
cooperative, intreprinderi, fabrici) care desfasoara o activitate economica de
productie, de comercializare a produselor, depozitare, conservare etc.
Caracteristic pentru agentii economici, in conditiile economiei de piata, este
faptul ca ei functioneaza in mod liber pe baza de gestiune economica si au
autonomie financiara.

2. In sens restrans, prin agent economic se intelege un centru de

decizie (indivizi, organisme) sau de actiune.

Ca termeni sinonimi, se mai utilizeaza si intreprinzator,

unitate economica etc.
 2. Tipologia agentilor economici.
Caracteristici ale acestora

In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la
baza sistemului de evidenta statistica a conturilor nationale. In cadrul ei se
disting:
 agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor (intreprinzatorilor);
 agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor);
 agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare, bancare si de asigurari;
  administratiile (publice si private);

 strainatatea (“restul lumii”), reprezentand agentii apartinand altor economii

nationale, unitatile de comert exterior si cooperare economica, tehnico-stiintifica,
financiar-bancara internationala.
 Agentii producatori, impreuna cu cei consumatori, constituie
categoria agentilor non-financiari. Complementar cu aceasta prima
categorie se distinge o a doua, respectiv cea a agentilor financiari.

Existenta lor reflecta o anume autonomie a proceselor din sfera financiar-

monetara fata de cele din economia reala, bancile, institutiile financiare, de credit si de
asigurari desfasurand o activitate specializata, functiile lor fiind decisive pentru formarea
si utilizarea resurselor monetare, valutare si financiare.
In economiile contemporane apare si se manifesta necesitatea existentei unui agent de
sine statator respectiv administratiile, care se ocupa cu furnizarea unor bunuri si servicii
de utilitate publica (invatamant, ocrotirea sanatatii etc.), prin colectarea si redistribuirea
de resurse de la ceilalti agenti si alocarea lor conform interesului public.
“Restul lumii” reprezinta generic corespondentul extern al agentilor economici
nationali implicati in relatii cu strainatatea.
In functie de statutul lor, agentii economici pot fi grupati in:
 interni;
 externi.
  Cei interni pot fi nationali sau straini (intreprinderile straine care activeaza pe
teritoriul national, muncitori temporari din strainatate care lucreaza pe teritoriul
national, turistii straini, functionarii si diplomatii straini, reprezentantele diplomatice
straine care functioneaza pe teritoriul national).
 Agentii economici externi cuprind: turistii din tara aflati in strainatate;
salariatii care lucreaza in alte tari; functionarii si diplomatii aflati in misiune in
strainatate.
 Luand in considerare criteriul dimensional (si aici trebuie avuti in vedere o
serie de indicatori ca: numarul de lucratori, valoarea capitalului, volumul productiei,
cifra de afaceri, marimea profitului), agentii economici (intreprinderile) pot fi: mici,
mijlocii si mari. In concordanta cu criteriile emise de EUROSTAT se efectueaza
delimitarea intreprinderilor in urmatoarele intervale: microintreprinderi (0-9
salariati), intreprinderi mici (10-49 salariati), intreprinderi mijlocii (50-249 salariati)
si intreprinderi mari (250 de salariati si peste).
Principalele forme de concentrare - fuziune a
intreprinderilor sunt:

concentrarea pe orizontala, care grupeaza unitati economice

care fabrica acelasi produs si vizeaza o specializare pe plan
tehnologic;
concentrarea pe verticala, care reuneste unitati economice
complementare, realizandu-se o unitate ce cuprinde un intreg circuit
economic, de la aprovizionare pana la desfacere si organizarea
service-ului pentru clienti;
concentrarea prin conglomerat, prin care sunt grupate unitati
independente sub aspect tehnic, economic, juridic, dar legate intre ele
din punct de vedere financiar, riscurile fiind repartizate asupra tuturor
unitatilor ce fac parte din conglomerat.
 In contextul economiei de piata conform criteriului
proprietatii ce sta la baza constituirii lor, se intalnesc mai
multe tipuri de intreprinderi:

intreprinderea individuala, unde patrimoniul apartine unei singure persoane,

care foloseste direct factorii de productie. De regula, aceste intreprinderi sunt mici, o
parte a activitatii lor fiind destinata autoconsumului si cealalta, pietei, proprietarul
conducand direct activitatea intreprinderii;
 intreprinderea privata (de familie) ca persoana fizica, se caracterizeaza prin
aceea ca proprietarul privat - individual angajeaza lucratori, conducerea sa fiind
realizata, de obicei, de catre proprietar sau prin reprezentantii sai (manageri).
intreprinderea individual-asociativa (cooperativa) reprezinta unitatea de
productie cea mai cunoscuta, ea fiind constituita prin consimtamantul liber al unor
proprietari individuali care devin membri cooperatori. Dreptul de proprietate asupra
patrimoniului este extins asupra tuturor membrilor cooperatori care gestioneaza in
comun cooperativa, isi insusesc salariul corespunzator pentru activitatea prestata in
cadrul ei si isi impart profitul/pierderile proportional cu capitalul detinut.
  - intreprinderea privat - asociativa, ca persoana juridica, se prezinta sub forma
societatilor comerciale.
 - intreprinderea publica se particularizeaza prin faptul ca resursele sale apartin in
totalitate statului sau unor administratii publice locale. Aceasta se mai numeste “regie
autonoma” sau “regie publica” si este infiintata prin Hotarari guvernamentale sau ale
administratiei locale.
 Regia autonoma are ca obiect de activitate producerea de bunuri economice in
vederea obtinerii de profit, prin gestionarea bunurilor statului sau, exercitarea unor
functii acordate de stat ca perceperea de impozite, administrarea de domenii publice etc.
 - intreprinderile mixte sunt reprezentate de acele unitati economice al caror
capitaluri sunt formate prin participarea unor proprietari, individuali, privati, individuali
si privati, asociati, precum si a diferitelor intreprinderi publice. Asemenea intreprinderi
se pot constitui si cu participarea agentilor economici din una sau mai multe tari.
Dupa forma de constituire si functionare, se cunosc
urmatoarele tipuri de societati comerciale:

societati in nume colectiv (SNC);

societati in comandita simpla (SCS);
societati cu raspundere limitata (SRL);
societati pe actiuni (SA), inclusiv societati
nationale si companii nationale.
Agenti economici elementari
si agregati:
Agentii economici elementari reprezinta entitatile primare autonome ale vietii
economice. Categoria agentilor economici elementari formeaza obiectul de studiu al
microeconomiei.
Principalele trasaturi care sunt specifice unui agent economic elementar sunt:
 este identificabil si posibil de observat ca subiect distinct al vietii economice, fie in calitate de
persoana sau grup de persoane fizice, fie in calitate de persoana juridica;
 este purtatorul unor interese proprii, ireductibile, pe care le converteste in scopuri ale actiunii
sale;
are un comportament specific, constand in decizii si actiuni, elaborate si indeplinite in mod
autonom de catre agentul respectiv;
dispune de resurse si capabilitati proprii care ii permit sa-si promoveze comportamentul
adoptat;
are capacitatea de a initia si intretine relatii cu alti agenti economici elementari, de a-si exercita
influenta asupra mediului sau ambiant si de a recepta, la randul sau influentele acestuia.
 AGENTII ECONOMICI AGREGATI REPREZINTA
CLASE DE AGENTI ECONOMICI ELEMENTARI CARE
INDEPLINESC FUNCTII SIMILARE.

Agentii agregati formeaza obiectul de studiu

al macroeconomiei; ei au insa o existenta pur
virtuala si agregarea lor se refera strict la o abordare
tipologica bazata pe similitudinea comportamentelor
unor agentii elementare, fara a se pierde identitatea
si autonomia lor.
 Categorii de entități

Pe lingă aceasta mai există încă o categorie de entități și anume entitate de interes public – entitate
ale cărei valori mobiliare sânt admise la tranzacționare pe o piață reglementată; bancă; asigurător
(reasigurator)/societate de asigurări; organism de plasament colectiv în valori mobiliare cu
personalitate juridică; entitate mare care este întreprindere de stat sau este societate pe acțiuni în
Agentul agregat intreprinderi (firme) 

grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie

principala este producerea de bunuri materiale si servicii
(nonfinanciare) destinate pietei. Aceste unitati sunt de tipul
societatilor de capitaluri, cooperativelor si asociatiilor cu
personalitate juridica, intreprinderile individuale si
intreprinderile publice. Veniturile lor provin din vanzarea
productiei, iar scopul activitatii lor il constituie obtinerea de
profit, ceea ce face ca ei sa fie incadrati in sectorul afacerilor
existent in fiecare economie nationala.
Agentul agregat gospodarii (menaje):

 reprezinta agentul economic purtator al calitatii de

consumator de bunuri personale. El cuprinde toate entitatile
care obtin venituri si organizeaza folosirea lor pentru a
cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face
economii etc. (familii, celibatari, diferite comunitati
consumatoare). Veniturile menajelor provin din remunerarea
salariatilor, din titluri de proprietate, precum si din
transferurile efectuate de celelalte sectoare. Din acest punct
de vedere, gospodariile se incadreaza, in functie de activitatea
capului de familie, intr-o anumita categorie socio-profesionala:
salariatii, liber profesionistii, proprietari de valori mobiliare si
imobiliare, fermieri, mici intreprinzatori, pensionari etc.
Agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de
asigurari :

reuneste unitatile institutionale (private, publice si mixte) a

caror functie principala este cea de intermediar financiar intre
ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si
redistribuie disponibilitatile financiare, sau (in cazul celor de
asigurare) transforma riscurile individuale in riscuri colective.
Resursele principale ale acestor unitati sunt constituite din
fondurile provenite din angajamente contractate (depuneri la
vedere si la termen, bonuri de casa, obligatiuni etc.), dobanzi
primite, prime de asigurare etc.
 AGENTUL AGREGAT ADMINISTRATII
PUBLICE:

 reprezinta acel agent economic care exercita functia de

redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare
prestate, in cazurile in care intreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera
astfel de servicii pe piata sau le ofera in cantitati insuficiente. Din
aceasta categorie de agenti economici fac parte administratiile centrale
si locale de stat dar si celelalte institutii publice care presteaza servicii
non-marfare pentru colectivitate (cele prestate in sistemul
invatamantului public, protectiei sociale, in cadrul justitiei etc.).
Veniturile principale ale acestui sector provin din varsamintele
obligatorii efectuate de catre unitatile care apartin celorlalte sectoare.
Administratiile private și agentul agregat strainatatea 

Administratiile private grupeaza organismele private fara

scop lucrativ (organizatii, asociatii, fundatii etc.) care au ca obiect
de activitate prestarea de servicii non-marfare pentru diferite
categorii de persoane sau colectivitati. Resursele lor financiare
provin in principal din contributii voluntare, cotizatii, venituri pe
proprietati etc.
Agentul agregat strainatatea desemneaza generic celelalte
economii nationale si unitatile lor autonome (nerezidente in tara de
referinta) cu care agentii economici interni intra in tranzactii
economice. Exteriorul reprezinta un agent economic specific, el
grupeaza unitatile nerezidente, in masura in care acestea
efectueaza operatii cu unitatile rezidente; in aceasta categorie intra
si reprezentantele unor organizatii straine si internationale aflate pe
teritoriul tarii de referinta.
 UNITATILE ECONOMICE PRODUCATOARE DE BUNURI SI
SERVICII

Pentru a ne satisface nevoile trebuie sa producem. Unitatea

de baza a sectorului productiv al economiei
este intreprinderea.
Productia se realizeaza in intreprinderi. Unele sunt foarte
mici - aici lucreaza mestesugari, comercianti de pravalie, mici
agricultori. Altele sunt foarte mari si utilizeaza zeci de mii de
persoane, raspandite in mai multe tari ale lumii.
Întreprinderea se poate defini ca una sau mai multe unitati
de productie, apartinatoare unui singur proprietar sau mai
multor intreprinzatori - proprietari, care pe baza informatiilor
oferite de piata si prin mecanismele ei organizeaza producerea si
desfacerea bunurilor si serviciilor cu scopul obtinerii de profit.
 3. Rolul si functiile agentilor
economici in dezvoltarea si
diversificarea activitatii economice

Sub aspect microeconomic, intreprinderea reprezinta un microsistem

economico-social caracterizat prin urmatoarele trasaturi:

a) intreprinderea presupune un mod istoriceste determinat de existenta,

functionare si evolutie a factorilor de productie, respectiv al complexului de resurse
materiale, financiare, energetice, stiintifice, organizatorice etc., constituit pe baza
diviziunii sociale a muncii;
b) intreprinderea este un microsistem de relatii economice, ea fiind spatiul in
care se desfasoara relatiile economice, indeosebi de productie, intre oameni, unde are
loc intr-un cadru organizatoric specific, unirea factorilor de productie;
c) intreprinderea constituie o unitate sociala de productie, un subsistem de
relatii sociale ale sistemului social global;
d) intreprinderea se caracterizeaza prin autonomie tehnico-productiva si
economico-financiara.
 PRINCIPALELE FUNCTII DE BAZA ALE INTREPRINDERII
SUNT:

a) functia de productie cuprinde activitatile ce caracterizeaza profilul

intreprinderii si care asigura desfasurarea normala a procesului de productie. In
cadrul acestei functii, se realizeaza combinarea rationala a factorilor de productie
prin gruparea activitatilor de pregatire, programare, lansare si control a
productiei, organizarea transportului intern, asigurarea activitatilor auxiliare si
deservire, organizarea si efectuarea aprovizionarii locurilor de munca etc.;
b) functia de cercetare-dezvoltare cuprinde ansamblul activitatilor prin care
se studiaza, se concepe, elaboreaza si realizeaza viitorul cadru tehnic, tehnologic,
organizatoric al intreprinderii. Mai precis, aceasta functie se refera la: cercetarea,
proiectarea produselor, pregatirea tehnica si tehnologica a produselor, asimilarea
de produse noi, organizarea laboratoarelor uzinale, activitatea de investitii si
inovatii, activitatea la statiile pilot, organizarea pe baze stiintifice a conducerii
intreprinderii, perfectionarea sistemului informational si implementarea
metodelor si mijloacelor moderne de calcul etc.;
 c) functia comerciala cuprinde activitatile ce asigura majoritatea
legaturilor intreprinderii cu exteriorul, respectiv activitatea de aprovizionare
cu resursele necesare (in cantitatea, calitatea si structura ceruta), de
desfacere a produselor finite, de prospectare a pietei (studiul de marketing),

de prezentare a produselor, de reclama, de participare la expozitii,

targuri etc. Aceasta functie are rolul si de a verifica raporturile dintre
programele de productie si necesitatile pentru care se fabrica produsele sau
se executa serviciile acesteia;
d) functia financiar-contabila reuneste activitatile care asigura
obtinerea si folosirea rationala a resurselor financiare necesare desfasurarii
activitatii de ansamblu a intreprinderii, inregistrarea si evidenta in expresia
monetara a fenomenelor economice din unitate, comensurarea cheltuielilor
si veniturilor, depistarea fenomenelor cu influenta negativa asupra costului
productiei, profitului, exercitarea controlului financiar etc.;
e) functia de personal urmareste asigurarea intreprinderii cu forta de
munca necesara. Ea se refera la procesele de recrutare, selectare, pregatire,
promovare, salarizare.
 IN CONTEXTUL ECONOMIEI DE PIATA ACTUALE, SE CONSTATA O
SCHIMBARE A RAPORTURILOR DINTRE FUNCTII, TRECANDU-SE DE LA
FAZA IN CARE FUNCTIA DE PRODUCTIE AVEA ROLUL DETERMINANT, LA
FAZA IN CARE TOATE FUNCTIILE AU O POZITIE RELATIV EGALA.

Rolul si importanta bancilor, ca agenti economici, atat in

cadrul sistemului financiar si de credit, cat si in cadrul
mecanismului de functionare a economiei, trebuie analizat prin
prisma functiilor bancilor, care constau in:
a) mobilizarea capitalurilor banesti si distribuirea lor
agentilor economici sau statului sub forma de credit bancar;
b) transforma in capital de imprumut economiile si veniturile
banesti ale diferitelor categorii de populatie;
c) emit instrumente de credit;
d) efectueaza operatiuni tehnice specifice (tinerea unor
evidente, decontari intre agentii economici etc.).
 Societatile de asigurare, ca agenti economici, precum si activitatea
desfasurata in economie de acestea, au valente complexe. Asigurarile se
constituie intr-o importanta ramura prestatoare de servicii,

intr-un intermediar si/sau activ financiar, avand in vedere

incertitudinea din economie. Societatile de asigurare desfasoara o activitate
economica iar produsul activitatii lor (obligatia de asumare a unor riscuri
asigurabile) se valorifica in schimbul primelor de asigurare pe care
asiguratii le platesc. Societatile de asigurare isi pot diversifica activitatea
prin alte prestatii profitabile: depozite bancare, achizitii de titluri si hartii de
valoare, plasamente in investitii si bunuri imobiliare.
Societatile comune (mixte) reprezinta forme dinamice, eficiente prin
care firme nationale reusesc sa-si extinda domeniul de activitate, pietele de
desfacere, capitalul etc. Prin intermediul societatii comune se asigura
acoperirea nevoii de capital, materii prime, tehnologie, echipament, prin
unirea potentialului companiilor implicate.
 COOPERAREA TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA SUB
FORMA PROGRAMELOR COMUNE BILATERALE DE CERCETARE,
DUCAND LA CONCENTRAREA POTENTIALULUI FIRMELOR
PARTENERE, GENEREAZA IMPORTANTE AVANTAJE RECIPROCE,
CUM SUNT:

- reducerea relativa a cheltuielilor de cercetare, ceea ce permite efectuarea

unor cercetari suplimentare, pe termen scurt sau lung, in domeniul acelor stiinte
aplicative care prezinta intens pentru ambii parteneri si care nu sunt incluse in
planurile institutelor stiintifice de stat. Largimea, in consecinta, a ariei tematice a
cercetarilor, fara antrenarea de noi fonduri, confera stabilitate si solidaritate
partenerilor in lupta de concurenta cu firme similare;
- aceasta forma de cooperare duce la scurtarea sensibila a timpului de
cercetare si depasirea, in consecinta, a firmelor concurente, mai ales in perioadele
in care are loc aplicarea in productie a unor descoperiri stiintifice de mare
insemnatate;
- deschide perspective de rezolvare si introducere in productie si servicii a
cuceririlor tehnico-stiintifice cu mare grad de complexitate;
- se creeaza posibilitatea de a primi informatii tehnico-stiintifice valoroase,
cunostinte si experienta de management, acumulate de firma partenera, cu
cheltuieli valutare reduse.
Recapitulare cuvinte cheie/concepte

• agent economic; intreprinzator; unitate economica; agent social

• agenti producatori; agenti consumatori; agenti financiari;
administratii; strainatatea; agenti interni; agenti externi; forme de
concentrare-fuziune a intreprinderilor; intreprindere individuala,
individual-asociativa, privata, privat-asociativa, publica, mixta;
societati comerciale (SNC, SCS, SCA, SRL, SA); regii autonome;
societati de persoane; societati de capitaluri; agenti economici
elementari; trasaturi; agenti economici agregati; unitati economice
producatoare de bunuri si servicii; intreprinderea; institutiile
monetare, financiare si valutare (banci centrale, comerciale,
specializate, de afaceri), institutii de asigurari
• functia de productie, de cercetare-dezvoltare, comerciala,
contabila, de personal; functiile institutiilor monetare, financiare,
valutare, de asigurari; programe comune bilaterale de cercetare-