5.

Analiza spectrală a semnalelor neperiodice și

distribuția energiei
5.1.Analiza spectrală a semnalelor analogice
neperiodice

În majoritatea cazurilor, atât în teorie, cât şi în tehnica

comunicaţiilor avem de a face cu semnale şi zgomote care în
esenţă sunt neperiodice şi asupra cărora nu poate fi aplicat
aparatul seriilor Fourier. De aceea, în locul acestora se
utilizează transformata Fourier. Acest mod de prezentare
reiese din seria Fourier exponenţială atunci când perioada de
repetare a semnalului tinde spre infinit, adică T →  sau
 → 0:
1 
S(t ) =  S( j)e jt d . (5.1)
2 − 
Pentru determinarea spectrului complex S( j) se
utilizează expresia:

S( j) =  S(t )e
− jt
dt . (5.2)
−
Relaţia (5.2) reprezintă transformata Fourier inversă a
semnalului S(t ) sau se mai numeşte operaţia de sinteză,
deoarece cu ajutorul ei semnalul poate fi restabilit din
componentele sale spectrale. Relaţia (5.2) reprezintă
transformata Fourier directă sau operaţia de analiză a
semnalului S(t ) pe baza determinării componentelor sale
spectrale.
După cum rezultă din transformata Fourier directă
spectrul semnalului neperiodic este continuu şi infinit.
 5.2. Distribuţia energiei şi puterii în spectrul
semnalului

La prelucrarea semnalelor este important cunoaşterea

componentelor spectrale în care se conţine energia esenţială
a semnalului şi care este lăţimea spectrului acestuia. În acest
caz se utilizează relaţia Rayleigh-Parseval pentru semnalele
periodice şi pentru cele neperiodice.
În cazul semnalelor periodice, această relaţie are forma:
2
A  1 
P =  0  +  A k2 . (5.3)
 2  2 k =1
Din relaţia (5.3) rezultă că puterea medie a semnalului
periodic este egală cu suma puterilor medii ale armonicilor
din componenţa sa.
Dependenţa P = f ( ) se numeşte spectru de putere a
semnalului periodic.
Pentru semnalele neperiodice relaţia Rayleigh-Parseval
are forma:

1
W =  S 2 (t )dt =  S( j) d .
2
(5.4)
− 0
Conform relaţiei (5.), pentru a caracteriza distribuţia
energiei în banda de frecvenţă a semnalului, se utilizează
noţiunea de densitate spectrală a energiei semnalului S(t )
notată prin G ( ) :
S( j )
2

G ( ) = . (5.5)

Spectrul de putere şi densitate spectrală a energiei se
mai numeşte spectru energetic al semnalului.
Teoretic, semnalele reale limitate în timp au spectrul
infinit. Însă analiza spectrelor diferitor semnale demonstrează
că densitatea spectrală a amplitudinii se micşorează cu
creşterea frecvenţei. Acest lucru reiese şi din analiza relaţiilor
Rayleigh-Parseval: în relaţia (5.3) A k → 0 , dacă k →  ,

iar în (5.4) S( j) → 0 , dacă  →  . Acest lucru ne

2

permitem să determinăm convenţional o bandă de frecvenţă

ocupată de semnal numită lăţimea spectrului energetic al
semnalului. Lăţimea spectrului energetic se determină ca
banda de frecvenţă ΔF în limitele cărei este concentrată
majoritatea puterii medii a semnalului (de regulă P>90%).

5.3. Analiza spectrală a semnalelor discrete

Pentru analiza spectrală a semnalelor discrete se

utilizează un aparat matematic tipic numit transformata
Fourier discretă.
Transformata Fourier discretă directă are forma:

S( j) =  Sne − jn , (5.6)
n = −
iar transformata Fourier discretă indirectă are forma:

Sn = S( j)e jnd.

1 
2 − 
(5.7)

Transformatele Fourier discrete, inversă şi directă au

aceeaşi semnificaţie ca şi transformatele Fourier pentru un
semnal analogic, adică S ( j ) ,   −  ,  reprezintă
conţinutul în frecvenţă al semnalului Sn . Funcţia complexă
S ( j ) este numită spectrul semnalului Sn , S(jω ) ,
constituind amplitudinea spectrului, iar arg S ( j ) - faza
spectrului.