Tema 3.

Modelul Keynesist al echilibrului macroeconomic

1. Componentele cererii agregate: consumul, economiile, investiţiile.
2. Crucea lui Keynes şi modelul echilibrului macroeconomic.
3. Multiplicarea investiţiilor, cheltuielelor publice şi a impozitelor. Decalajele inflaţionist şi
recesionist

1. Componentele cererii agregate: consumul, economiile, investiţiile.

Economistul englez J. M. Keynes realizează o analiză a economiei aflate în declin. Modelul lui
Keynes porneşte de la analiza consumul venitului naţional disponibil. Astfel venitul naţional se
divizează în două părţi:
Y = С +S
La râdnul său aceste componente sunt în funcţie de dimensiunile venitului naţional disponibil
(YD =Y-T).
Consumul şi economiile
Venitul disponibil (YD) obţinut efectiv de posesorii factorilor de producţie se foloseşte pentru
consum (C), iar partea care nu este consumată o reprezintă economiile (S):
YD = C + S
Ansamblul economiilor realizate se transformă, la nivelul economiei naţionale, în investiţii care
sunt utilizate pentru sporirea producţiei. Acest lucru se obţine prin transformarea economiilor în
bunuri de capital (acumulare de capital tehnic). Întrucât economiile nu sunt destinate consumului
prezent, putem afirma că transformarea lor în acumulare de capital tehnic reprezintă un sacrificiu
din partea populaţiei pentru a se bucura de un consum viitor mai bun. Prin scăderea din venitul
disponibil a cheltuielilor pentru consum, obţinem economiile (S):
S= YD – C
Corelaţiile dintre venitul disponibil, în calitate de variabilă independentă, consum şi economii, în
calitate de variabile dependente, se analizează static şi dinamic, cu ajutorul unor parametrii
economici, ca:

a) Rata medie a consumului sau înclinaţia medie spre consum (APC) exprimă partea din
venitul disponibil ce se cheltuieşte pentru consum la un moment dat şi într-un anumit spaţiu
socio-economic:

Acest parametru se exprimă în procente (70%), sau ca număr zecimal (0,7), respectiv sub formă
de fracţie (7/10), el fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar subunitară.

b) Rata marginală a consumului sau înclinaţia marginală spre consum (MPC) exprimă cu
cât sporeşte consumul (ΔC) la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (Δ YD) sau partea din
venitul disponibil suplimentar care se adaugă la consum într-o anumită perioadă şi într-un spaţiu
socio-economic dat:
МРС = Δ С / Δ Y.

Înclinaţia marginală spre consum, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară.

c) Rata medie a economiilor sau înclinaţia medie spre economii (APS) exprimă partea
economiilor în totalul venitului disponibil la un moment dat şi într-un anumit spaţiu socio-
economic:
Acest parametru se exprimă în procente (30%) sau ca număr zecimal (0,3) ori sub formă de
fracţie (3/10) fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar subunitară.
Ţinând seama că economiile plus consumul formează venitul disponibil, suma dintre înclinaţia
medie spre economii şi înclinaţia medie spre consum este egală cu 1 sau 100%:
APC + APS = 1 (100%)

d) Rata marginală a economiilor sau înclinaţia marginală spre economii (MPC) exprimă cu
cât sporesc economiile (ΔS) la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (Δ YD) sau partea din
venitul disponibil suplimentar cu care cresc economiile într-o anumită perioadă şi într-un anumit
spaţiu socio-economic:
МРS = Δ S / Δ Y

Înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară, mai mică
decât înclinaţia marginală spre consum. Dacă avem în vedere că sporul consumului plus sporul
economiilor formează venitului disponibil, atunci:
MPC + MPS= 1 (100%).
Cheltuielel de consum ale menajelor pot fi reprezentate prin următoarea funcţie a consumului:

С = Cа + b YD,
unde Ca reprezintă consumul autonom, independent de venitul disponibil sau consumul la
venitul 0, b - inclinaţia marginală către consum, YD – venitul disponibil.
Pornind de la echuaţia consumului funcţia de economisire se poate formula astfel:

S = YD - (Cа + b YD) = (1 - b) YD - Ca = - Ca + (1 – b)YD

Din relaţia funcţiei de economisire rezultă că economisirea este crescătoare în raport de nivelul
venitului.
Înclinaţia medie spre economii fiind variabilă în funcţie de nivelul venitului, înseamnă că nu se
poate economisi decât de la un anumit nivel al venitului. Pentru un venit nul (YD = 0), dacă
mărimea consumului autonom (Ca) este pozitivă, înseamnă că economisirea este negativă, având
loc un proces de dezeconomisire. În acest caz, consumul de bază a putut fi finanţat din fondurile
constituite anterior.
Pentru un venit egal cu consumul (YD = C), economisirea nu poate avea loc. Întrucât YD = C şi S
= YD - C, rezultă că S = 0. Acest nivel al venitului egal cu consumul, pentru care economiile sunt
zero, se numeşte „prag de ruptură”. Dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea
devine pozitivă, dispărând fenomenul de dezeconomisire.
În tabelul 1 sunt reprezentate principalele corelaţii dintre venitul disponibil, consum şi economii.
 Tabelul 1.
Principalele corelaţii dintre venitul disponibil, consum şi economii
Rata medie Înclinaţia Rata medie Înclinaţia
Venitul
Consumul, a marginală Economiile, a marginală
disponibil
C consumului spre S economiilor spre
Y
mld. lei APC consum mld. lei APS Economii,
mld. lei
С:Y MPC S:Y APS
ΔС:ΔY ΔS:ΔY

0 200 - - -200 - -

1000 1150 1,15 0,95 -150 -0,15 0,05

2000 2100 1,05 0,95 -100 -0,06 0,05

3000 3050 1,01 0,95 -50 -0,01 0,05

4000 4000 1,00 0,95 0 0 0,05

5000 4950 0,99 0,95 50 0,01 0,05

6000 5000 0,83 0,95 1000 0,17 0,05

Atunci când cheltuielile pentru consum sunt mai mari decât venitul disponibil, diferenţa se
acoperă prin împrumuturi sau economii deja constituite adică prin consumul autonom (Ca),
independent de mărimea venitului disponibil (figura 1):

Figura 1. Reprezentarea grafică a funcţiei consumului

De aici rezultă că mărimea cheltuielilor pentru consum (funcţia consumului) este egală cu:
С = Cа + b YD
Mărimea economiilor (funcţia economiilor) este egală cu:
S = - Ca + (1 – b)YD
Potrivit exemplului dat, funcţia economiilor este prezentată în figura 2.
 Figura 2. Reprezentarea grafică a funcţiei economiilor

Atât consumul, cât şi economiile sunt funcţii crescătoare faţă de venit. Pantele celor două funcţii
sunt date de înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre economii. Factorii care
influenţează cheltuielile pentru consum sunt atât de natură obiectivă, cât şi subiectivă.
Factorii obiectivi sunt rezultatul condiţiilor pe care le generează viaţa economică şi, în principal,
se referă la:
 Nivelul şi dinamica salariului, ale veniturilor, în general consumul personal depinde de
mărimea veniturilor nominale şi, în mod deosebit, de mărimea venitului net personal;
 Modificarea aşteptărilor, în ceea ce priveşte raportul dintre cheltuielile de consum
prezent şi viitor, determinată de schimbările în puterea de cumpărare a banilor sau de
apariţia unor riscuri. Astfel, în condiţiile scăderii neaşteptate a puterii de cumpărare a
banilor, deşi cheltuielile pentru consumul prezent cresc, consumul real se reduce. De
asemenea, în condiţiile creşterii neaşteptate a puterii de cumpărare a banilor, ca urmare a
reducerii preţurilor de consum, consumul real prezent creşte, deoarece se poate cumpăra
o cantitate mai mare de bunuri cu aceeaşi cheltuială bănească sau chiar mai mică.
Riscurile se referă la incertitudinea duratei de viaţă - care influenţează asupra
posibilităţilor de a beneficia de bunurile viitoare, incertitudini externe privind viitorul,
plata unor impozite exagerat de mari, cu caracter confiscator etc.
 Modificarea politicii fiscale care, când este utilizată ca instrument pentru o repartiţie mai
echilibrată a veniturilor, accentuează înclinaţia spre consum, iar când este folosită pentru
achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, diminuează înclinaţia spre consum;
 Modificările neprevăzute ale preţurilor diferitelor elemente de capital tehnic, fix sau
circulant, pe termen scurt, pot să influenţeze reducerea înclinaţiei spre consum, când
preţurile sunt mai mari decât cele anticipate;
 Creditul de consum influenţează cheltuielile pentru consum prin intermediul ratei
dobânzii. Între consum şi rata dobânzii, pentru creditul destinat cumpărării de bunuri de
consum, există o relaţie negativă. Pe de altă parte, o rată scăzută a dobânzii pentru
consum va determina un nivel ridicat al creditelor prezente de consum, cu consecinţe
asupra reducerii consumului viitor.
 Anticipările consumatorilor cu privire la evoluţia raporturilor dintre veniturile prezente
şi cele viitoare, dintre preţurile curente şi cele viitoare, dintre oferta actuală de bunuri de
consum şi cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează că în viitor veniturile vor creşte,
consumul prezent va creşte, săpând înclinaţia spre economii, iar dacă se anticipează că
veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micşora, crescând înclinaţia spre
 economii. Dacă se anticipează că, în viitor, preţurile de consum vor creşte, consumul
prezent va spori, iar dacă se anticipează că preţurile se vor reduce, consumul prezent se
va manifesta normal. La fel se întâmplă şi cu anticipările privind cantitatea de bunuri de
consum de pe o piaţă; dacă aceasta se anticipează că o să scadă, creşte consumul prezent
şi invers.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinaţiei psihologice, obiceiurilor, credinţelor religioase şi
tradiţiilor oamenilor şi se referă la:
 dorinţa oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situaţii neprevăzute determină
diminuarea cheltuielilor pentru consumul curent în favoarea unui consum viitor;
 constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau protejarea anumitor
persoane;
 dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele acţiuni pe baza
cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri;
 instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă, prin majorarea treptată a
cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve băneşti formate în timp;
 senzaţia de independenţă şi de libertate de mişcare a indivizilor peseama existenţei unei
sume băneşti mari economisite;
 dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor;
 manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizată în diminuarea cheltuielilor
pentru consum.
În ansamblul factorilor obiectivi şi subiectivi care influenţează înclinaţia spre consum, cel mai
puternic este modificarea venitului.
Analizând influenţa conjugată a factorilor obiectivi şi subiectivi asupra consumului, J. M.
Keynes a afirmat că „legea psihologică fundamentală pe care ne putem baza cu toată
certitudinea, este că, în medie şi în cea mai mare parte a timpului, oamenii tind să-şi
sporească nivelul de consum pe măsură ce venitul lor creşte, dar nu cu o cantitate egală cu
creşterea venitului”.

Investiţiile în economie
Prin investiţii se înţelege totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de
capital, în vederea sporirii avuţiei societăţii. Cumpărarea unor bunuri de consum de folosinţă
îndelungată, de acţiuni şi obligaţiuni, unor suprafeţe de pământ nu reprezintă investiţii în sens
economic deoarece folosirea lor nu contribuie la creşterea capitalului şi avuţiei naţionale, ci doar
schimbă proprietarul lor.
În raport de modul de folosire a bunurilor de capital achiziţionate, investiţiile se împart în:
a) investiţii de înlocuire (IÎ )destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase din funcţie, ca
urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie amortizarea;
b) investiţii pentru dezvoltare sau nete (In) destinate sporirii volumului capitalului tehnic real,
adică formării nete a capitalului, a căror sursă o formează venitul economisit.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete, de dezvoltare, formează investiţiile brute de
capital (Ib) ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic.
Indicatori economici ai deciziei de investiţii
a) raportul dintre valoarea prezentă a venitului, ce urmează să fie obţinut din investiţie şi
costul investiţiei;
b) raportul dintre rata venitului net actualizat şi rata reală a dobânzii (sau costul de
oportunitate al investiţiei).
a) Decizia de a investi este favorabilă dacă valoarea prezentă a venitului este mai mare sau cel
mult egală cu mărimea costului investiţiei. În situaţia în care costul investiţiei este mai mare
decât
valoarea prezentă, investiţia nu trebuie realizată. Relaţia de calcul pentru valoarea prezentă (Vp)
a
unui venit ce se va obţine peste n ani (Vn) este (d=rata nominală a dobânzii):
b) Rata venitului net se determină raportând profitul net actualizat la costul investiţiei, iar rata
reală
a dobânzii este egală cu diferenţa dintre rata nominală (de piaţă) şi rata inflaţiei. Atunci când
rata
venitului net (RVN) este mai mare sau egală cu rata reală a dobânzii, investiţia se poate realiza.
Imboldul de a investi este rezultatul acţiunii a unui ansamblu de factori:
 Cererea de investiţii. Cererea de investiţii este în funcţie de eficienţa marginală a
capitalului şi de rata dobânzii.
 Riscurile ce le implică activitatea investiţională. Cu cât o afacere este mai riscantă, cu
atât este nevoie de o diferenţă mai mare între randamentul scontat de cei ce iau bani cu
împrumut şi rata dobânzii la care consideră că merită să ia bani cu împrumut.
 Randamentul, în perspectivă, al unui bun capital. În timp ce mărimea investiţiilor
depinde de raportul dintre rata dobânzii şi eficienţa marginală a capitalului, aceasta din
urmă, la rândul său, este în funcţie de raportul dintre preţul de ofertă al unui bun capital şi
randamentul său în perspectivă1.

Factrul principal ce determină volumul investiţiilor este rata dobânzii, investiţia se află în
relaţie inversă cu rata dobânzii. În esenţă, acest lucru se explică prin aceea că achiziţionarea de
echipament productiv presupune utilizarea de resurse economice limitate – din împrumuturi sau
din economiile acumulate anterior – care ar putea avea şi alte întrebuinţări. În aceste condiţii,
rata reală a dobânzii este costul real al acestor resurse. O rată mai mică a dobânzii va antrena
cheltuieli mai mari pentru investiţii, în timp ce o rată mai mare va implica alocarea de resurse
mai mici pentru investiţii;
Dependenţa dintre economii şi volumul investiţiilor poate fi reprezentată grafic (fig. 3). Pe axa
ordanetelor se află rata dobânzii (r), pe axa absciselor – economiile şi investiţiile.

Imaginea 3. Echilibrul dintre economii(curba SS) şi investiţii (curba II)

Conform graficului investiţiile sunt în funcţie de rata dobânzii:

I = I (r).
Funcţia este negativă: creşterea ratei dobănzii generează deprecierea investiţiilor.
Daca ne vom abstractiza de relatiile economice esterne si vom exclude achizitiile publice venitul
unei perioade obtinut în economia naţională corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de
consum C şi de bunuri de capital (de investiţii) I, adică venitul disponibil cheltuit este egal cu:
YD = C + I,
iar pe de altă parte, unei valori egale de venit destinate consumului şi economiilor, adică venitul
disponibil obţinut (realizat) este egal cu
YD = C + S.
În această situaţie, economiile şi investiţiile, la nivelul unei economii naţionale, considerată ca
sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un excedent de venit peste cheltuielile de
consum:
I(r) = E(Y)
Egalitatea celor două mărimi decurge din faptul că ele reprezintă, pentru economia colectivităţii,
două faţete ale aceluiaşi proces.

Astfel, în timp ce economiile exprimă comportamentul colectiv al consumatorului individual,

investiţiile reflectă comportamentul colectiv al întreprinzătorului individual.
Atunci când E > I, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un declin
economic. În acelaşi timp, creşterea economiilor face ca, în timp, rata de creştere a consumului
să se reducă, influenţând negativ evoluţia profitului. Pentru ca înclinaţia spre economii să
devină un factor de progres este necesar ca economiile să se transforme în investiţii.

2. Crucea lui Keynes şi modelul echilibrului macroeconomic.

Pentru a explica principiile de funcţionare a economiei naţionale Keynes face următoarele
presupuneri:
1) Economia are un caracter închis, respectiv lipsesc fluxurile de import-export,
respectiv identitatea macroeconomică de bază poate fi scrisă sub forma (se exclude exportul net):

Y  C  I  G   X N .
2) Echilibrul macroeconomic este analizat în perioada scurtă de timp, perioadă în care
volumul investiţiilor este în funcţie de rata dobânzii, respectiv nu este în funcţie de venitul
naţional.
I  f ( r ).
 

3) Masa monetară este limitată, guvernul şi respectiv banca centrală nu intervin cu

modificări în politica monetară.
În modelul echilibrului macroeconomic al lui Keynes rolul primordial iî revine
comportamentului de consum al menajelor C. În acelaşi timp cheltueilile totale (E) în economie
închisă sunt formate nu doar din cheltuiele menajelor, ele includ atât cheltuielele investiţionale
ale firmelor cât şi cele facute de către stat:
E  C  I  G.
Daca vom presupune I =I0=const=50 mln. lei./lună,
G=G0=const=80 mln. lei./lună.
Structura cheltuielelor este reprezentată în graficul următor (imaginea 2).
 E

G
80
I

50 Y

Imaginea 2. Tipurile de cheltuieli în economie

E C+I+G

G
C+I
80

C
I

50

Imaginea 3. Agregarea principalelor tipuri de cheltuieli în economie

Agregând cheltuielele tuturor agenţilor economici obţinem curba cheltuielelor totale înregistrate
în economia naţională care în acelaşi timp corespunde cererii agregate in economie (fig. 3).
În modelul lui Keynes economia se va afla în echilibru dacă cheltuielele totale (Е) sunt egale
cu suma veniturilor (Y) adică se realizează condiţia:
E=Y

Deci economia va fi echilibrată dacă totalitatea cheltuielelor din economie sunt echivalente cu
totalitatea veniturilor obţinute în economia naţională care la rândul său corespund valorii PIB
real. Reprezentarea grafică a echilibrului în viziunea lui Keines a primit numele de Crucea lui
Keynes (fig. 4)
 E,Y
Y=Y
Cheltuieli,
venituri

E=C+I+G
E

45o

Y Y

Imaginea 4. Crucea lui Keynes (E=Y)

Echilibru macroeconomic presupune echilibrarea cererii şi a ofertei agregate. În acelaşi timp

cererea agregată este constituită din totalitatea cheltuielelor făcute de toţi agenţii economici
(menaje, firme, stat) astfel AD=E, la rândul său PIB real este echivalent valoarea bunurilor
finale produse în economia naţională - AS=Y. În rezultat economia este ecilibrată dacă se va
asigura condiţia AD = AS (imaginea 5).

E,Y
AS
Y=Y
Cheltuieli,
venituri

AS=AD

E=C+I+G
E AD

45o

Y Y

Echilibru macroeconomic corespundeImaginea

venitului5.national
CruceaYlui
* Keynes (AD=AS)
, produsului naţional Y1 şi Y2 le
corespunde dezechilibru. Produsului naţional Y1 corespunde un surplus de ofertă (Y1 - Е1) ca
rezultat cresc stocurile de marfuri ceea ce va duce la frânarea procesului investiţional, produsului
naţional Y2 corespunde deficit (Е2 – Y2) care la rândul sau va fi generator de inflaţie (fig. 6).
 Y=Y
E,Y
AS
AD

Y1>E1

Punctul de
E* echilibru
E=C+I+G

E2
E1

Y2<E2
Y
*
Y2 Y Y1

Imaginea 6. Analiză modelului lui Keynes

3. Multiplicarea investiţiilor, cheltuielelor publice şi a impozitelor. Decalajele

inflaţionist şi recesionist
Multiplicarea investiţiilor
Presupunem cererea firmelor la produsele investiţionale creşte, spre exemplu, I = 30 mln.
dolari. Proporţional creşterii cerii investiţionale creşte cererea agregată AD sau cheltuielel
globale E.
Y1AD = E1= C + I1 + G Y2AD = E2 = C + ( I1 +  I ) + G.
Cum se va modifica venitul naţional Y în rezultatul creşterii investiţiilor? Vom analiza creşterea
venitului naţional Y ca rezutat a creşterii cheltuielelor investiţionale I ale firmelor (fig. 7).
Iniţial economia se afla în punctul de echilibru A. Creşterea cheltuielelor investiţionale va genera
creşterea cheltuielelor globale, respectiv curba cheltuielelor globale E se va deplasa în sus cu 30
mln dolari. Economia va tinde către un nou punct de echilibru B. Prin urmare venitul naţional de
echilibru Y creşte. Analiza grafică demonstrează o creştere relativ mai mare a venitului
naţional Y în raport cu creşterea cheltuielelor investiţionale I. Diferenţa de creştere este
datorată mecanismului de multiplicare a investiţiilor.
 E2=C+(I1+I)+G
AD2
E,Y AS

B
I E1=C+I1+G

AD1
A C
Y D
Y=Y

YA YB Y

Imaginea 7. Extinderea cheltuielelor investiţionale în modelul lui Keynes

Principiul multiplicatorului exprimă interacţiunea care se formează între creşterea venitului

şi creşterea investiţiilor, sub forma unui coeficient de amplificare (MI), ce ne arată cu cât
sporeşte venitul la creşterea cu o unitate a investiţiilor:

Y
M I

I
.

Multiplicatorul investiţiilor МI poate fi calculat după formula:

Y 1
M I

I

1 b
.

Ex: inclinaţia marginală spre consum b=0,8

1 1 1
M I
  
1  b 1  0,8 0,2
5

Dacă I=30 mln. dol.  atunci Y=30х5=150 mln. dol.

 Principiul multiplicatorului ( b = 0,8 )
indicator Nr. operaţiunii Total
ul 0 1 2 3 4 …
C 24 19.2 15.4 12.3 120

I 30 30

Y 30 24 19.2 15.4 12.3 150

S 6 4.8 3.8 3.1 2.5 30

C – sporul cheltuielelor de consum ale menajelor;
I – sporul cheltuielelor investiţionale ale firmelor;
Y – sporul venitului naţional (a produsului naţional);
S – sporul economiilor.
Potrivit celor două relaţii de mai sus, valoarea multiplicatorului este cu atât mai mare, cu cât
înclinaţia marginală spre consum este mai mare sau cu cât înclinaţia marginală spre economisire
este mai mică.
Presupunem în perioada 0 au crescut cheltuielele investiţionale cu 30 mln. dol.(ex. firma A
cumpară utilaj la această sumă). Cheltuielele investiţionale ale firmei A formează veniturile
furnizorilor de utilaj. O parte din veniturile furnizorilor de utilaj este economisită cealaltă fiind
îndreptată către achiziţia altor bunuri. Aceşti bani formează venitul altor unităţi economice. O
parte din ei este economisită cealalta cheltuită pentru achiziţia altor bunuri ş.a.m.d. Astfel
cheltuielele investiţionale iniţiale au generat un lanţ de alte cheltuieli ceea ce a asigurat creşterea
cererii agregate într-o proporţie mai mare în raport cu cheltuielel investiţionale iniţiale - Y din
figura 7 este mai mare în raport cu I (sporul iniţial de investiţii).
C = bхY,
S = (1 - b)хY,
C1 = 0,8х30 = 24,
S0 = 0,2х30 = 6.
Prin semnificaţia sa, multiplicatorul reflectă şi exprimă legătura directă dintre intrările în
sistemul economic − concretizate în investiţii − şi ieşirile acestuia sub forma veniturilor
participanţilor la activitatea economică. Investiţiile sunt cele care produc efectele de antrenare
asupra producţiei de bunuri economice şi, prin aceasta, asupra veniturilor şi consumului.

Potrivit formulei de calcul a multiplicatorului, valoarea multiplicatorului este cu atât mai mare,
cu cât înclinaţia marginală spre consum este mai mare sau cu cât înclinaţia marginală spre
economisire este mai mică. Ţinând seama de relaţia dintre multiplicator şi înclinaţia marginală
spre consum, se poate stabili că sporirea venitului este cu atât mai mare, cu cât este mai mare
înclinaţia marginală spre consum şi deci este mai mică înclinaţia marginală spre economisire.
Keynes a numit fenomenul sporirea economiilor - reducerea venitului paradoxul economisirii.
Aceasta înseamnă că, dacă societatea doreşte să economisească mai mult, efectul poate să fie
reducerea venitului şi a investiţiilor, în virtutea acţiunii principiului multiplicatorului.

Principiul de multiplicare este caracteristic tuturor componentelor cheltuielelor egregate E.

Efectul multiplicator al achiziţiilor publice

Presupunem guvernul extinde achiziţiile publice cu 30 mln. dol.
G=30 mln. dol,
b = 0,8.
Care va fi efectul extinderii achiziţiilor publice asupra venitului naţioal Y?
Cheltuielele guvernamentale vor fi deasemeni supuse multilicarii. Ex. guvernul achiziţionează
utilaj pentru construcţia unei biblioteci publice în valoare de 30 mln. dol. Acesti bani intră în
posesia furnizorilor de utilaj după care se vor multiplica după modelul ce a fost descris anterior.

Multiplicatorul ahiziţiilor publice ne arată cu cât sporeşte venitul la creşterea cu o unitate a

ahiziţiilor publice.

Y
M G

G
.

Coeficientul de multiplicare a achiziţiilor publice se calculează după formula:

Y 1
M G
 
G 1  b
.

Multiplicare impozitelor
Presupunem guvernul diminuează povara fiscală a menajelor şi firmelor cu 30 mln. dol.
T = -30 mln. dol. Ce modificări va suporta venitul vaţional Y?
Diminuarea poverii fiscale cu 30 mln. dol. presupune creşterea veniturilor disponibile ale
menajelor cu 30 mln. dol, care vor fi repartizate în continuare în cheltuieli de consum şi
economii:
а) economii (S = 0,2 ∙ 30 = 6 mln. dol.);
б) cheltuieli de consum (C = 0,8 ∙ 30 = 24 mln. dol.).
Suma de 24 24 mln. dol. Va fi supusă multiplicării, din acest motiv efectul diminuarii
presiunii fiscale asupra venitului naţional Y va fi mai mic decât în cazurile precedente.

Multiplicatorul fiscal МT ne arată cu cât sporeşte venitul naţional la diminuarea cu o

unitate monetară a poverii fiscale.
Y
M T

T
.

Coeficientul de multiplicatorului fiscal se calculează după formula:

Y b
M T
 
T 1  b
.

Decalajul inflaţionist, decalajul recesionist

Sub aspect teoretic noţiunea de multiplicator permite explicarea problei echilibrului
macroeconomic legat de echivalenţa economiilor şi a investiţiilor. Efectul de multiplicare este
valabil atat în sensul creşterii cât şi a descreşterii PIB real. Dezechilibrul dintre I şi S poate
genera două efecte negative asupra economiei naţionale:
1) decalajul inflaţionist;
2) decalajul recesionist.
Decalajul inflaţionist apare atunci când I > S, adică investiţiile depaşesc economiile în condiţiile
ocupării depline a forţei de muncă. Deoarece nu există posibilitatea extinderii investiţiilor reale
(nu exiustă rezerve de resurse în economie), nu e posibilă creşterea ofertei. Veniturile menajelor
în majoritatea lor sunt destinate consumuli şi sub influenţa efectului de multiplicare creşterea
cererii va genera o creştere inflaţionistă a preţurilor.
Decalajul recesionist apare atunci când S > I, adică economiile depăşesc necesităţile
investiţionale. În aceste condiţii cheltuielele curente de consum sunt scăzute ca rezultata a
înclinaţiei înnalte către economii. Această situaţie va genera un proces recesionist (de restrâgere
a investiţiilor) în economia naţională asistat de tendinţa de descreşterea a nivelul de ocupare a
forţei de muncă. Mecanismul de multiplicare va atrage la rândul sau ajustări suplimentare în
economie care vor atrage la rândul său tendinţa de descreştere a veniturilor populaţiei.
Decalajele inflaţionist şi recesionist sunt reprezentate in următoarea imagine (fig. 10.). Pornind
de la faptul că expresia valorică a produsului naţional corespunde venitului naţional iar acesta la
rândul său corespunde volumului ofertei agregate АS, creşterea venitului naţional determină
respectiv creşterea ofertei agregate. Grafic creşterea ofertei agregate este reprezentată de o
bisectoare (dreapta 45°).

Imaginea 10. Efectele decalajelor inflaţionist şi recesionist

Cererea agregată (АD) este reprezentată de curba С + I. Punctul de intersecţieЕ indică nivelul
de ehilibru macroeconomic care corespunde volumului venitului naţional ON.
Ocuparea deplină a forţei de muncă nu corespunde întotdeauna nivelului de echilibru
macroeconomic. Dreapta F – dreapta ce indică ocuparea deplină a forţei de muncă poate fi
plasata atat în dreapta cât şi în stânga faţă de punctul de echilibru macroeconomic Е.
Dacă venitul naţional corespunzător ocupării depline a forţei de muncă este la nivelul ОF1,
cererea agregată depăşeşte oferta agregată. Săgeata indică dimensiunile decalajului inflaţionist
Dacă VN este la nivelul ОF2, care depăşeşte volumul de echilibru ОN, oferta agregată depăşeşte
cererea agregată ceea ce va antrena un decalaj recesionist – dimensiunile decalajului sunt arătate
prin săgeată.