Situaţia existentă: Şomaj şi o rată extrem de înaltă a migraţiei, piaţă a forţei de muncă slab dezvoltată, indiferenţa

autorităţilor municipale faţă de aceste probleme

Piaţa forţei de muncă din municipiul Chişinău, ca şi cea din Republica Moldova, se află încă într-un amplu proces
tranzitoriu, fiind rigidă şi generînd puternice dezechilibre structurale, ocupaţionale şi profesionale. Această piaţă
include atît mecanisme moştenite de la economia socialistă, cît şi elemente specifice economiei de tranziţie la
relaţiile de piaţă. În 2006 numărul persoanelor declarate a fi plecate în alte ţări, la diverse munci sau în căutare de
lucru, a fost de peste 400 mii persoane, ceea ce constituie 26,6% din totalul populaţiei active, din care cca. o treime
este din municipiul Chişinău.

Ponderea considerabilă a şomerilor în Chişinău, pe termen lung, are efecte negative asupra capitalului uman,
provocînd pierderea calităţilor profesionale şi descurajarea şomerilor care anterior au avut calificări înalte, dar care
devin tot mai mult depăşite de evoluţiile tehnologice.

Pe piaţa muncii pot fi delimitate clar cîteva categorii de populaţie care sînt afectate direct de riscul şomajului:
persoanele tinere şi unele categorii social-vulnerabile, precum femeile care apar pe piaţa forţei de muncă după o
anumită perioadă de absenţă motivată de concediu parental, persoanele cu handicap fizic sau mintal, persoanele
fără un loc stabil de trai, persoanele eliberate din locurile de detenţie şi/sau instituţiile de reabilitare socială.

Rata şomajului la Chişinău, în rîndul tinerilor de 15-24 ani, este de 18,7% sau de 2,6 ori mai înaltă decît media
pe ţară. Este alarmant faptul că tinerii cu studii medii şi medii incomplete constituie circa 62% din numărul total al
tinerilor şomeri. Astfel, tinerii cu un nivel de pregătire profesională relativ scăzut reprezintă un grup-ţintă asupra
căruia ar trebui să se concentreze politica de stat în domeniul ocupării forţei de muncă. Însă nici cei cu studii
superioare nu sînt în mod necesar mult mai avantajaţi. O bună parte din ei nu pot găsi un loc de muncă pe potriva
specialităţii şi aşteptărilor lor financiare, fiind nevoiţi să emigreze la muncă în ţările Uniunii Europene sau în Rusia.

La agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă anual se adresează circa 60 mii persoane, dar din cauza informării
insuficiente despre serviciile acordate şi a capacităţilor scăzute ale instituţiilor în cauză, activitatea lor se reduce
practic la oferirea indemnizaţiilor de şomer.

În ultimii 7-10 ani învăţămîntul secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate şi cel superior îşi
desfăşoară activitatea preponderent în afara cerinţelor pieţei muncii. Cadrele pentru economia naţională sînt
pregătite fără să se ia în calcul particularităţile pieţei muncii autohtone. În gimnazii şi licee nu se efectuează
orientarea profesională a tineretului, iar în instituţiile de formare profesională înmatricularea se face conform
posibilităţilor instituţiilor de învăţămînt şi nu conform cerinţelor pieţei muncii. Pregătirea specialiştilor în afara
necesităţilor economiei naţionale a generat un surplus enorm de specialişti în economie, drept şi relaţii internaţionale.
Învăţămîntul secundar profesional, la rîndu-i, necesită o reformare esenţială. Instituţiile de învăţămînt trebuie să
pregătească muncitori calificaţi pentru economie, lucru care la momentul actual nu se realizează.

Piaţa forţei de muncă din Chişinău este la un nivel slab de dezvoltare, datorat în mare măsură indiferenţei,
incapacităţii profesionale şi iresponsabilităţii cu care autorităţile publice municipale tratează această problemă
complexă, de importanţă vitală pentru viitorul capitalei.

Maniera de abordare a dezvoltării pieţei de muncă: Rată a şomajului mai mică de două ori decît media pe ţară,
promovarea creării de noi locuri de muncă.

Problemele cu care se confruntă municipiul Chişinău în domeniul muncii şi formării profesionale este şi va fi în
continuare un element problematic, iar rezultatele reformelor pot fi observate după perioade destul de mari. Cu toate
acestea, pentru următorii ani accentul va fi pus pe următoarele categorii sociale: (1) persoane care caută un loc de
muncă pentru prima dată; (2) persoanele cu handicap, apte pentru prestarea unei munci, dar care au rămas fără un
loc de muncă din diferite motive; (3) persoane revenite pe piaţa muncii după o perioadă de întrerupere. Credem că
autorităţile municipale trebuie să intervină mai energic în soluţionarea problemei date prin trei programe consecvente:

1. Îmbunătăţirea protecţiei sociale a şomerilor

2. Prevenirea şi diminuarea şomajului în municipiul Chişinău
3. Creşterea ocupării forţei de muncă în diferite domenii economice
Programe:

1. Îmbunătăţirea protecţiei sociale a şomerilor

Pentru realizarea acestui program vom crea iniţial condiţii normale pentru persoanele care au căutat activ un loc de
muncă, dar nu au reuşit să se angajeze. Vom majora cel puţin cu 30% indemnizaţiile care se acordă şomerilor
antrenaţi la lucrările în folosul comunităţii şi vom crea servicii suplimentare de interes comunitar. Vom stimula
dezvoltarea reţelei de agenţii private de ocupare a forţei de muncă. Pentru îmbunătăţirea accesului la formarea
profesională de la vîrsta de 16 ani a persoanelor fără un loc de muncă şi fără o profesie, vom susţine prioritar
anumite categorii: absolvenţii şcolilor de tip internat, copiii orfani, copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi cei aflaţi
sub tutelă, copiii din familii numeroase, copii din familii monoparentale, precum şi victime ale traficului de fiinţe
umane.

Creşterea posibilităţilor de încadrare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă va fi realizată prin
dezvoltarea calitativă a serviciilor: medierea muncii, informare şi consiliere profesională, consultanţă şi asistenţă
pentru iniţierea unei activităţi de întreprinzător; subvenţionarea costurilor forţei de muncă, stimulare a mobilităţii forţei
de muncă, orientare şi formare profesională.

Indicatori de evaluare a impactului:

 Valoarea indemnizaţiilor acordate persoanelor care muncesc în interes comunitar

 Număr de şomeri deserviţi de agenţiile private de ocupare a forţei de muncă
 Număr de servicii acordate persoanelor aflate în căutarea locului de muncă
 Dinamica numărului de şomeri.

Rezultate:

 Diminuarea ratei şomajului

 Reţea de agenţii private de ocupare a forţei de muncă dezvoltată şi funcţională.

2. Prevenirea şi diminuarea şomajului în municipiul Chişinău

Scopul de bază al acestui program constă în sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă tinere, diminuarea
şomajului în rîndul tinerilor, asigurarea condiţiilor necesare pentru obţinerea independenţei economice, precum şi
realizarea posibilităţilor persoanelor tinere de a se încadra în cîmpul muncii.

Pentru aceasta vom încuraja şi ajuta instituţiile de învăţămînt să stabilească relaţii permanente cu patronii (agenţii
economici), precum şi să efectueze analize calitative ale necesităţilor de aptitudini în cadrul acestei relaţii de
colaborare. Primăria va finanţa cercetările universităţilor şi va stimula participarea agenţilor economici la procesul de
ajustare curriculară şi angajarea lucrătorilor direct de pe băncile instituţiei de învăţămînt, prin reducerea de taxe şi
impozite locale. Vom promova tinerii la angajare în câmpul muncii în structurile administraţiei publice locale şi a
întreprinderilor private.

Indicatori de evaluare a impactului:

 Număr de acorduri încheiate între agenţi economici şi instituţii de învăţămînt.

 Număr de elevi, studenţi participanţi la stagii
 Valoarea finanţărilor acordate de la bugetul municipal.
Rezultate:

 Micşorarea ratei şomajului

 Dezvoltarea dialogului social între agenţi economici şi instituţiile de învăţămînt

3. Sporirea ocupării forţei de muncă în diferite domenii economice

În acest context, partenerii şi donatorii străini, agenţii economici, prin intermediul autorităţilor municipale vor fi
stimulaţi şi încurajaţi să ofere asistenţă tehnică în procesul de formare şi stabilizare a pieţei muncii:

1. Promovarea sistemului modular de instruire în pregătirea profesională a adulţilor

2. Studierea şi promovarea politicilor de integrare şi reintegrare pe piaţa muncii a unor categorii vulnerabile de
populaţie (persoanele cu disabilităţi şi cele eliberate din locurile de detenţie)
3. Acordarea ajutorului metodic şi tehnic în dezvoltarea structurilor Agenţiei naţionale de ocupare a forţei de
muncă din municipiul Chişinău
4. Organizarea unor seminare naţionale în domeniul dezvoltării parteneriatului social pe piaţa muncii, antrenării
societăţii civile la promovarea politicilor de ocupare a forţei de muncă.

Indicatori de evaluare a impactului:

 Valoarea asistenţei acordată de donatorii străini pentru echilibrarea pieţei muncii.

 Număr de persoane cuprinse în programe de reintegrare socială
 Număr de seminare organizate pe tematica dată.

Rezultate:

 Încadrarea unor segmente vulnerabile ale populaţiei în circuitul social-economic

 Eficientizarea activităţii structurilor de ocupare şi monitorizare a forţei de muncă.