VENITUL, CONSUMUL,

ECONOMIILE ŞI INVESTIŢIILE
- PARTEA I -

1
Venitul naţional(VN) reprezintă suma
veniturilor factorilor de producţie
participanţi la realizarea producţiei
naţionale de bunuri în interiorul ţării şi
în afară, sub formă de salarii, rente,
dobânzi nete, profituri etc.=> reflectă
veniturile obţinute de participanţii
naţionali la toate activităţiile
economice.
2
PNNPF = PIBPP – A + SVFS – II + Subv
=> PNNPF = VN
- Din punctul de vedere al alocării
VN=C+E (consum + economii).
- Din punctul de vedere al cheltuielilor
VN=C+I (consum + investitii).

3
=> Ȋntr-o economie simplificată, fără
relaţii cu exteriorul şi fără sectorul
administraţiilor publice, investiţiile sunt
egale cu economiile (I = E)
=> identitatea de bază privind
alocarea şi cheltuirea venitului: E = I
(egalitatea lui Keynes)
4
Dar, în realitate, în fluxul circular al
venitului intervin şi celelalte sectoare
instituţionale ale economiei (gospodăriile
plătesc impozite şi taxe (IT) si primesc, la
rândul lor, venituri din transferuri fară
echivalent (TR) de la celelalte sectoare
(pensii, alocaţii, ajutoare, burse etc). =>
venitul disponibil (VD)
VD = VN + TR - IT
5
 CONSUMUL
Consumul, scopul final al oricarei
activităţi economice, cuprinde totalitatea
cheltuielilor efectuate de către
populaţie, administraţii publice şi
IFSLFG în scopul satisfacerii
trebuinţelor personale şi colective prin
achiziţionarea bunurilor de consum, într-
o perioadă determinată de timp, de regulă
un an. 6
Clasificarea consumului:
1. După natura bunurilor de consum:
- consum de bunuri materiale/tangibile;
- consum de bunuri intangibile (servicii
si informaţii).
2. După subiectul consumului:
- consum privat;
- consum public.
7
3.După durata consumului:
- consum de bunuri care îşi pierd utilitatea
într-un singur act de consum;
- consum de bunuri de folosinţă îndelungată.
4. După reacţia la modificarea venitului:
- consum de bunuri normale (evoluează în
acelaşi sens cu venitul );
- consum de bunuri inferioare (evoluează
sens invers cu venitul).
8
5. După sursa de acoperire:
- consum indus (are ca sursă venitul
curent şi se modifică odata cu variaţia
acestuia);
- consum autonom (nu are ca sursă
venitul curent - împrumuturile sau
economiile acumulate în perioadele
anterioare) => consumul poate fi mai
mare decât venitul disponibil.
9
Factori de influenţă pentru consum:
- avuţia economică – relaţie directă
(avuţia naţională cuprinde totalitatea
bunurilor aparţinȃnd unei ţări, indiferent de
forma pe care o ȋmbracă şi de forma de
proprietate => include şi cunoştinţele
populaţiei);
- rata dobânzii la creditele pentru consum
= relatie inversă;
10
- creditul de consum – relaţie directă;
- anticipările privind evoluţia venitului
lor şi a preţurilor pentru bunurile de
consum – relaţie directă (dacă se
aşteaptă o crestere a veniturilor
viitoare/a preturilor, consumul in
prezent va creşte);
- impozitele şi taxele – relaţie indirectă;
11
-nivelul general al preţurilor - dacă
preţurile bunurilor de consum cresc,
consumul nominal va creşte dar,
consumul real poate să nu crească sau
chiar să scadă, in functie de evolutia
venitului real;
- venitul curent disponibil (cel mai
important factor de influenta) – relatie
directa.
12
Legea psihologică fundamentală a lui
Keynes:
Atunci cand venitul se modifica,
economiile si consumul se modifica in
acelasi sens insa, consumul mai incet,
iar economiile mai repede.

13
Functia de consum este cunoscuta
drept functia Keynesiana a consumului
deoarece, venitul disponibil este
considerat principalul factor de
influenta a consumului.
=>consumul este funcţie de venitul
disponibil C=c(VD)
14
Pentru analiza functiei consumului este
necesara cunoasterea a doua concepte
specifice – inclinatia medie spre
consum (︢c) si inclinatia marginala
spre consum (c’).

15
Înclinaţia medie de consum sau rata
medie a consumului (ĉ) exprimă partea din
venitul disponibil alocată cheltuielilor
pentru consum la un moment dat şi se
determină ca raport între nivelul
cheltuielilor pentru consum (C) şi cel al
venitului disponibil (VD) - înclinaţia medie
spre consum are tendinţa de reducere
odata cu creşterea venitului disponibil.
ĉ=C/VD
16
Înclinaţia marginală spre consum
(c’) exprimă creşterea consumului (∆C)
ce ia naştere la creşterea cu o unitate a
venitului disponibil (∆VD) şi este, de
regulă, o mărime pozitivă dar
subunitară (0<c’<1).
c’=∆C/∆VD

17
Funcţia consumului este ascendentă
=> curba consumului are panta pozitivă.
Panta este înclinaţia marginală spre
consum (c’) şi indică nivelul
cheltuielilor de consum la fiecare nivel
al venitului disponibil.
Funcţia de consum keynesiană poate fi
analizată în trei moduri: funcţia liniară,
afină şi concavă.
18
FUNCŢIA LINIARĂ A CONSUMULUI
C=c’(VD) – consumul creşte
proporţional cu venitul şi avem numai
consum
C
indus (nu si autonom) => c’=ĉ

C=c’(VD)

VD

19
FUNCŢIA AFINĂ A CONSUMULUI
C=C0+c’(VD)
C

C=C0+ c’(VD)

VD 20
FUNCŢIA AFINĂ A CONSUMULUI
- avem consum autonom şi consum
indus;
- c’ = constantă
- ĉ = variază şi este decrescătoare;
- c’ < ĉ .

21
 FUNCŢIA CONCAVĂ A
CONSUMULUI
- avem consum autonom şi consum indus;
- c’ şi ĉ variază şi scad pe masură ce VD creşte.
C

C=f(VD)

VD
22
 ECONOMIILE ŞI FUNCŢIA DE
ECONOMISIRE

- economiile (E) reprezintă partea din

venitul disponibil peste cheltuielile
pentru consum.
E = VD – C
- pot fi pozitive si negative
23
Factori de influenţă: prudenţa/
prevederea de a avea o rezervă pentru
situaţii neprevăzute sau de a putea majora
cheltuielile pentru consum în viitor;
spiritul de afaceri; dorinţa de a lăsa
avere moştenitorilor; senzaţia de
independenţă şi de liberatate de mişcare
pe seama unor venituri economisite;
manifestarea, la unele persoane, a
zgârceniei sau avariţiei etc. 24
 Economiile depind în principal de
venitul disponibil, relaţia fiind pusă în
evidenţă de funcţia de economisire.
E=f(VD)
- este analizată cu ajutorul a două expresii
tehnice: înclinaţia medie şi înclinaţia
marginală spre economii.

25
Înclinaţia medie spre economii sau rata
medie a economiilor (ē) exprimă
proporţia economiilor în totalul venitului
disponibil, la un moment dat.
ē = E / VD
ĉ +ē=1

26
Înclinaţia marginală spre economii (e’)
evidenţiază variaţia economiilor (∆E) în
raport de modificarea venitului disponibil
(∆VD) şi arată cu cât cresc economiile la
creşterea cu o unitate a venitului.
e’ = ∆E / ∆VD
c’ + e’ = 1

27
C= VD - C = VD – c’VD – Ca
E = - Ca + e’VD

28
FUNCŢIA DE CONSUM ŞI CEA DE
ECONOMISIRE.LINIA DE 45ᵒ

29
 - linia înclinată la 45 de grade serveşte la
localizarea nivelului de echilibru la care
cheltuielile de consum egalează venitul
disponibil;
- există un nivel al consumului unde rata
medie a acestuia este egală cu unitatea
(ĉ=1) => C = VD => E = 0 => prag de
ruptură;

30
- sub pragul de ruptura, consumul
depăşeşte venitul disponibil =>
economiile sunt negative, având loc un
proces de dezeconomisire
(consumatorii apelează la împrumuturi
sau îşi cheltuiesc economiile).

31