Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Curs universitar
Teorie economică II (macroeconomie)

TEMA 3

VENITUL, CONSUMUL ŞI
INVESTIŢIILE
Larisa Şavga, prof.univ., dr.hab. Claudia Tcaciuc conf. univ., dr.
 Subiectele temei:

1. Formele de venit la nivel macroeconomic

2. Consumul. Funcţia consumului, înclinaţia
medie şi marginală spre consum
3. Economiile, motivele economiilor
4. Investiţiile și clasificarea lor. Multiplicatorul
şi acceleratorul investiţiilor

SI: Rolul Investiţiilor în dezvoltarea economică.

Obiectivele temei:
 să definească principalele forme de venit la nivel
macroeconomic;
 să analizeze structura consumului şi factorii de influenţă;
 să explice tendinţele care există între evoluţia venitului şi a
cheltuielilor pentru consum în baza legii lui Keynes şi a
legii lui Engel;
 să reprezinte funcţia consumului;
 să identifice motivele economisirii;
 să aprecieze corelaţiile dintre înclinaţia medie spre consum
şi economii, înclinaţia marginală spre consum şi economii;
 să argumenteze rolul investiţiilor în creşterea economică;
 să demonstreze relaţiile funcţionale dintre acţiunea
multiplicatorului şi acceleratorului în economie.
Literatura:
1. Moldovanu, Dumitru / Curs de teorie
economică. – Chişinău, Arc.-2006, Cap.12.
2. Angelescu, Coralia ş. a. Economie / ASE
Bucureşti: Editura Economică. – 2005, Cap. 14.
3. Dobrotă, Niţă
Economie politică, Bucureşti: Editura Economică,
Cap. 21.
1. Formele de venit la
nivel macroeconomic

02/07/22
Venitul constituie un flux de resurse monetare sau
materiale (reale), care provine direct sau indirect
dintr-o activitate economică şi este însuşit de un
agent economic.

In economia naţională, sunt cunoscute

asemenea venituri precum:
a) veniturile factoriale;
b) venitul naţional.
Venitul naţional constituie valoarea adăugată netă creată
în decurs de un an de către agenţii economici rezidenţi,
care activează atât în interiorul ţării, cât şi în străinătate.

Venitul naţional (VN) se compune din veniturile primare:

salariu, dobândă, profit, rentă.

VN = PNB – A – ImIn

VN = PNN – ImIn
unde:
A –amortizarea capitalului fix,
ImIn – impozite indirecte nete,
PNN – Produsul National Net
 Venitul Naţional Disponibil (VND)
reprezintă venitul naţional corectat
cu soldul transferurilor curente în
raport cu străinătatea (STCS) –
plăţi şi încasări efectuate cu alte
ţări, de ex. cotizaţii, ajutoare,
granturi, etc.
VND = VN + STCS
 Venitul personal al menajelor (VPM)
exprimă partea venitului ce revine
populaţiei – din venitul naţional
disponibil scădem elementele care nu
revin populaţiei (contribuţia pentru
asigurări sociale, profitul nedistribuit,
impozitul pe profit) şi adăugăm
veniturile populaţiei care provin din
transferuri (pensii, ajutoare, burse, etc.).
Venitul disponibil al menajelor (VDM)
se obţine prin eliminarea din venitul
personal al menajelor a impozitelor şi
taxelor plătite de populaţie şi exprimă
posibilităţile populaţiei pentru consum
şi economii.
2. Consumul. Funcţia consumului, înclinaţia
medie şi marginală spre consum.

02/07/22
Venitul Disponibil (VD) obţinut efectiv este folosit
pentru consum (C), iar partea care nu se consumă
se transformă în economii (E):
VD = C + E

Consumul constituie acea parte a venitului

disponibil care este utilizat de menaje pentru
achiziţionarea de bunuri de folosinţă
curentă, îndelungată şi de servicii.
 Mărimea şi structura consumului depind de:

Factorii obiectivi Factori subiectivi

a) mărimea, dinamica şi a) înclinaţia
modelul repartizării „psihologică" a
veniturilor; oamenilor spre
b) nivelul şi evoluţia consum,
preţurilor; b) previziunile
c) rata dobânzii; referitoare la venitul
viitor, la perspectiva
d) schimbări în politica
schimbării preţurilor.
fiscală.
Între consum şi venituri există o dependenţă de natură
psihologică, descoperită de J. Keynes şi formulată prin
legea psihologică fundamentală:
“cu creşterea sau scăderea veniturilor, de
regulă şi în medie, oamenii înclină să-şi
mărească sau să-şi diminueze consumul,
dar într-o proporţie mai mică.”

De exemplu, dacă venitul va creşte cu 10%

consumul va spori cu 5% şi, invers, dacă venitul
se reduce cu 10% consumul se va diminua cu 5%
 Corelaţia dintre Venitul disponibil şi Consum se
analizează cu ajutorul a doi indicatori:
1. Rata medie a consumului (c) exprimă partea din
venit ce se cheltuieşte prin consum , se calculează ca
raportul dintre consumul total (C) şi venitul disponibil
(VD).
c = C / VD
2. Rata marginală a consumului (c I ) arată cu cât
sporeşte consumul (ΔC) la creşterea cu o unitate a
venitului disponibil (Δ VD):
c I = ΔC / ΔVD
La o creştere a venitului disponibil - ΔVD, va creşte şi
consumul ΔC, dar ΔC < ΔVD
Astfel, raportul ΔC / ΔVD este pozitiv.
Interdependenţa dintre creşterea veniturilor disponibile (VD) şi
rata medie a consumului (c) este redată de funcţia
consumului:
C = c • VD
Rata medie a
consumului
(c)

C/VD

0
Venitul disponibil (VD)
Legea lui Engel se referă la evoluţia structurii
consumului atât a unui individ, cât şi a menajelor.

Concomitent cu creşterea veniturilor:

cheltuielile destinate procurării produselor
alimentare cresc, dar într-o proporţie mai mică
decât creşterea venitului,
 cheltuielile pentru îmbrăcăminte şi locuinţă
cresc proporţional cu creşterea venitului,
cheltuielile pentru odihnă şi educaţie cresc în
proporţii mai mari decât creşterea venitului.
 Structura comparativă a consumului

Coeficientul
Nr Elemente de cheltuieli bugetar (%)
În RM În UE
1 Produse alimentare 45 15
2 Îmbrăcăminte 10 10
3 Locuinţă 25 25
4 Transport şi comunicaţii 10 20
5 Odihnă şi distracţii 10 30
3. Economiile, motivele
economiilor

02/07/22
 Economiile (E) reprezintă partea venitului
care nu a fost consumată sau, altfel spus,
diferenţa dintre
venit (V) şi consum (C):
E=V-C

Economisirea nu este un scop în sine, ci o

necesitate obiectivă, deoarece, dacă tot ce s-ar
produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres.
În acelaşi timp, economiile reprezintă un sacrificiu
din partea populaţiei, deoarece se renunţă la o parte
din venitul disponibil (care ar putea fi consumată),
pentru a avea pe viitor un consum mai bun.
J. Keynes a formulat motivele economiilor:
 de a crea o rezervă pentru situaţii
neprevăzute;
 de a putea beneficia de dobânzi şi de sporuri
de valoare;
 de a putea majora treptat cheltuielile pentru
ridicarea standardului de viaţă;
 de a avea o senzaţie de independenţă şi
libertate;
 de a pune în aplicare a unor proiecte
speculative sau comerciale;
 de a lăsa avere moştenitorilor;
 de a-şi satisface, pur şi simplu, zgîrcenia.
 Corelaţia dintre Venitul disponibil şi Economii se
analizează cu ajutorul următorilor indicatori:
1. Rata medie a economiilor (e) constituie raportul
dintre economii (E) şi venitul disponibil (VD).
e = E / VD
2. Înclinaţia marginală spre economii (e I ) arată cu
cât sporesc economiile (ΔE) la creşterea cu o unitate
a venitului disponibil (ΔVD):
e I = ΔE / ΔVD
Înclinaţia spre economisire se modifică în urma
modificării veniturilor; a ratei dobânzii; a politicii fiscale;
a puterii de cumpărare a banilor, etc.
 Economisirea este posibilă doar de la un anumit
nivel al venitului:
Pentru un venit nul VD = 0, la un nivel al
consumului pozitiv numit Consum autonom (Ca)
are loc un proces de dezeconomisire;
Pentru un venit egal cu consumul VD = C,
economiile sunt egale cu 0, nivelul venitului se
numeşte “prag de ruptură”;
Pentru orice nivel al venitului superior pragului
de ruptură, consumul este inferior venitului,
dispare fenomenul dezeconomisirii şi apar
economiile pozitive.

02/07/22
4. Investiţiile și clasificarea lor.
Multiplicatorul şi acceleratorul
investiţiilor

02/07/22
Investiţiile reprezintă totalitatea
cheltuielilor care se fac pentru
procurarea bunurilor de capital, în
scopul creşterii capitalului fix şi a
stocurilor de capital circulant şi al
sporirii pe această cale a avuţiei
naţionale.
Clasificarea investiţiilor:
 După forma de proprietate:
a) private, b) publice.
 După origine:
a) interne, b) externe:
directe şi indirecte.
 După criteriul cheltuielilor:
a) investiţiile în fabrici şi echipamente;
b) Investiţiile în stocuri, formate prin depozitarea
producţiei obţinute sau a materiei prime;
c) investiri rezidenţiale, care reprezintă achiziţiile de
către menaje de noi locuinţe.
Din punctul de vedere al modului de formare
investiţiile se împart în:

a) investiţii brute (Ib) constituie suma investiţiilor

de înlocuire (Iî) şi a investiţiilor nete (In)
Ib = In + Iî;
b) investiţii de înlocuire destinate refacerii şi
reînnoirii capitalului fix consumat, adică
valoarea capitalului scos din funcţiune în urma
uzurii fizice care coincide cu amortizarea (A);
c) investiţii nete sau de dezvoltare, sunt destinate
sporirii volumului de capital fix şi a stocurilor
de capital circulant
In = Ib - A
 Compararea investiţiilor nete şi brute joacă
rol de barometru economic:

Ib < Iî, atunci In < 0, are loc procesul de

dezinvestire, economia se află în
descreştere;
Ib = Iî, atunci In = 0, economia se află în
stagnare;
Ib > Iî atunci In > 0, investiţiile noi cresc,
economia se află în dezvoltare.
Sursele de finanţare ale investiţiilor

La nivel macroeconomic volumul investiţiilor, tinde să-l

egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi este luată, în fond, de menaje, iar cea
de a investi - de întreprinderi.
La nivelul întreprinderii sursele de finanţare sunt:
 Mijloacele proprii (autofinanţarea), care se formează pe
baza fondului de amortizare şi a profitului;
 Creditele, adică mijloacele băneşti şi materiale
împrumutate de la bănci şi de la alte întreprinderi şi
organizaţii.
 Mijloacele financiare atrase de întreprinderi prin emiterea
de acţiuni, obligaţiuni şi alte hârtii de valoare.
 Sursele financiare primite din bugetul de stat şi din diferite
fonduri nebugetare.
Factorii care influenţează decizia de a investi:

rata profitului - raportul dintre profitul

aşteptat şi costul investiţiei;
raportul dintre venitul aşteptat şi rata
dobânzii.
La o rată a dobânzii joasă, întreprinzătorii
sunt încurajaţi să investească şi, invers,
atunci când rata dobânzii este mai mare
decât rata profitului imboldul de a investi
dispare.
Efectul multiplicatorului (K) defineşte
procesul când variaţia unei mărimi
duce la o modificare mai mare
(multiplicare) a altei mărimi.

K – arată de câte ori se va mări

(micşora) o mărime dependentă la
modificarea alteia independente.
Multiplicatorul investiţiilor
Multiplicatorul investiţiilor (K) se
calculează ca raportul dintre creşterea
venitului (ΔY) şi creşterea investiţiilor
(ΔI).
K = ΔY / ΔI
Multiplicatorul investiţiilor arată cu cât se
modifică mărimea venitului naţional
atunci când creşte volumul investiţiilor.

02/07/22
 K = 1/(1 – cI),
unde cI – înclinaţia marginală spre consum
c + e = 1; cI + eI = 1; 1 – cI = eI
K = 1 / eI,
unde eI – înclinaţia marginală spre economii

Multiplicatorul investiţiilor este egal cu inversul

înclinaţiei marginale spre economii, astfel, dacă:
cI = ½ (0,5) → eI = ½ (0,5) → K = 2
cI = ¾ (0,75) → eI = ¼ (0,25) → K = 4

Ex. în D. Moldovanu p.237

 Principiul acceleratorului exprimă situaţia când o creştere a
venitului şi a consumului generează o creştere mult mai mare
de investiţii
a = ΔI / ΔY
Principiul acceleratorului acţionează într-o perioadă de timp
mai mare de un an, numai în faza de expansiune, când se
creează următoarele condiţii:
a) atunci când creşte cererea, întreprinderile nu recurg la
ridicarea preţurilor, ci caută să producă mai multe bunuri şi
servicii, adică să mărească volumul investiţiilor;
b) există o situaţie de ocupare deplină a braţelor de muncă,
aşa încât pentru a mări volumul de producţie,
întreprinzătorii trebuie să procure cantităţi suplimentare de
capital (de utilaj, echipamente etc), şi nu să recurgă la
angajarea unui număr suplimentar de braţe de muncă.
Interacţiunea multiplicator – accelerator în economie

Accelerator
ΔI = a • ΔV
O creştere a a venitului şi consumului
generează o creştere mai mare a investiţiei

Venit şi Consum Investiţii

Multiplicator
ΔV = K • ΔI
O creştere a investiţiei generează o creştere mai mare
a venitului şi consumului
 Evaluare
1. Formele de venit la nivel macroeconomic.
a) Definiţi Venitul Naţional şi celelalte tipuri de venit la nivel
macroeconomic (VND, VPM, VDM).
b) Caracterizaţi formele de venit utilizate la nivel macroeconomic şi
corelaţia dintre VN, PNB şi PNN.
c) Apreciaţi dinamica şi structura veniturilor populaţiei RM.
2. Consumul la nivel macroeconomic şi factorii
determinanţi.
a) Definiţi consumul la nivel macroeconomic.
b) Caracterizaţi factorii obiectivi şi subiectivi ai consumului.
c) Apreciaţi dinamica şi structura cheltuielilor de consum ale
populaţiei Republicii Moldova pentru ultimii 3 ani.
 Evaluare
3. Funcţia consumului, înclinaţia medie şi marginală
spre consum şi economii.
a) Definiţi rata medie şi marginală spre consum.
b) Prezentați analitic și grafic funcţia consumului.
c) Apreciaţi corelaţiile dintre venit şi consum definite de legea lui
Keynes și legea lui Engel.
4. Economiile, motivele economiilor.
a) Definiţi economiile la nivel macroeconomic și motivele acestora.
b) Caracterizați rata medie şi marginală spre economii și factorii
determinanți.
c) Apreciaţi corelația dintre nivelul venitului și pragul economiilor,
precum și rolul acestora în dezvoltarea economică.
 Evaluare
5. Investiţiile la nivel macroeconomic și clasificarea lor.
a) Definiţi investițiile la nivel de economie națională.
b) Clasificați investițiile după origine, modul de formare, criteriul
cheltuielilor și alte criterii.
c) Apreciaţi evoluția investițiilor in economia națională pentru ultimii 3 ani
precum și rolul acestora în dezvoltarea economică.
6. Multiplicatorul şi acceleratorul investiţiilor
a) Definiţi sursele de finanțare a investițiilor în cadrul întreprinderilor.
b) Caracterizați factorii care influenţează decizia de a investi.
c) Demonstrați efectul multiplicatorului și acceleratorului investițiilor în
economia națională.
Multumesc !