Evoluţia Cooperaţiei de Consum

şi de Credit în România
Apariţia mişcării cooperatiste în
România
Protagoniştii mişcării cooperatiste
Rolul lui Spiru Haret în crearea
cooperativelor româneşti
Evoluţia cooperaţiei române în
secolul XX
Literatura

D. Cruceru Istoria şi doctrina

cooperatistă. – Bucureşti:
Universitatea “Artifex”, 1996
G. Ştefura Cooperaţia de consum
în România. - Iaşi: Editura
Tehnopress, 1998
Etapele evoluţiei cooperaţiei
de consum din România
Începuturi teoretice şi practice
1886
Perioada de influenţă a codului
1887-1903 comercial, dezvoltarea cooperaţiei
sub influenţa lui Spiru Haret
Perioada sistemelor cooperatiste
1903-1918
Cooperaţia de consum din
1919-1940 România Mare
Cooperaţia de consum în timpul şi
1940-1947 în primii ani după al II-lea război
mondial
Colaborarea cu sistemul
1950-1989 cooperatist
Adaptarea la economia de piaţă
1990
 Structura proprietăţii agricole din
anul 1905 în România
Mica proprietate
Marea proprietate pana la 10 Ha
peste 100 Ha 40%
49%

Proprietatea
mijlocie 10-100 Ha
11%
 Precursorii cooperaţiei de consum
Costache 1848 - înfiripă ideea unei case de economii şi
Bălcescu credit exprimate printr-o broşură
-mobilizator al meseriaşilor şi lucrătorilor în a-i asocia
Dimitrie
în organizaţii economice de tip cooperatist.
Butculescu -- 1882 - “Societatea cooperativă a constructorilor şi
meseriaşilor”.
- cooperativele de aprovizionare a societarilor, a
meseriaşilor şi a nesocietarilor, cu produse necesare
existenţei
Ion Ionescu - economist şi agronom reputat - cooperaţia agricolă.
-ideea cooperaţiei moderne în mediul rural
-asociaţia de credit (banca populară) şi casa de păstrare
şcolară -1860, în satul Brad, jud. Roman.
Pavel Adept a proprietăţii private
Aurelian - primul economist ce propune cooperaţia “ca
mijloc de luptă contra concurenţei şi pentru
prosperarea economică a clasei pur româneşti”
-preia ca model cooperativa creată de Shultze-
Delittsche.
- respinge implicarea statului în formarea
cooperativelor
- susţine asociaţiile de producţie şi de credit –
văzând în ele un instrument eficace în lupta
“contra năvălirii ameninţătoare a industriei şi
capitalurilor străine”. Înfiinţează împreună cu
alţi intelectuali Societatea de economie şi credit
“Economia” la 1 octombrie 1870.
 Cronologia creării cooperativelor de
credit în România

1852 Bistriţa – cooperativa industrială creată de meseriaşi

după modelul Schulze-Delitsche

1867 Societatea de păstrare şi împrumut din Sibiu s. Răşinari.

În 6 ani -17 cooperative de credit la Sibiu, Miercurea,
Timişoara, Ludoș, Oraviţa, Orşova etc.

1871 “Economia Română” în Rm. Sărat

1872 “Economia română”, la Piatra Neamț

1874 “Teleormanul”, Alexandria,

1874 “Economia”, Focşani

1875 “Societatea mutuală”, Bucureşti

1876 “Casa de economii şi împrumut”, Iaşi

1877 “Perseverenţa”, Roman

“Pilonul”, Piatra Neamţ
1878 “Emanciparea”, Craiova

1879 “Casa de economie a funcţionarilor”, Iaşi

1880 “Societatea cooperativă”, Ploieşti

“Existenţa”, Piatra Neamţ
1881 “Speranţa”, Tg. Ocna

1882 “Concordia”, Roman

“Spiridonia”, Iaşi
“Frăţia”, Focşani
“Prevederea”, Bucureşti
“Fortuna , Tg. Ocna
 1887 “Societatea cooperativă de credit şi economie Albina”, Roşiorii
“Societatea cooperativă”, Ploieşti

1887 – apariţia Codicelui de comerţ al Regatului României

n Cartea I, Titlul VIII- Despre societăţi şi despre Asociaţiuni comerciale –
Secţiunea VII- Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative, art. 221 se
precizează:
“În statutele oricărei societăţi se poate stipula că capitalul social va fi
usceptibil de creştere prin vărsăminte treptate făcute de către asociaţi şi de
diminuarea prin luarea înapoi, totală sau parţială a mizelor vărsate”

Societăţile ale căror statute vor conţine stipulaţia de mai sus, se numesc
cooperative şi sunt supuse, afară de regulile generale, care le sunt proprii
după forma lor specială, şi dispoziţiunilor articolelor următoare
 Crearea cooperativelor după intrarea în vigoare a Codului
comercial din 1887
1888 “Furnica”, Paşcani
1889 “Zimbru”, Iaşi
1891 “Plăieşul”, Piatra Neamţ

1893 “Vaslui”,

1894 “Casa de economie Păcurari”, Iaşi

1896 “Cetatea Neamţuluii”, Tg. Neamţ

“Albina ”, Bacău
Societate de consum “Mercur, Bucureşti”
1898 Societate cooperativă de credit, economie consum,
producţie “Covurlui”, Galați
 Rolul lui Spiru Haret în evoluţia
cooperaţiei din România
Ministru de Instrucţie Publică, iniţiator al
şcolilor de arte şi meserii. Adepta al
liberalismului economic
Susţine realizarea individuală prin calităţile
fizice, morale şi intelectuale
În concepţia lui sa iniţiativele de asociere
exprimau nevoia de credit a micilor
producători de la sate şi oraşe
Angajarea personală în susţinerea
cooperaţiei de credit
Generează un curent favorabil înfiinţării
băncilor populare pentru a alimenta cu
credit ieftin, pe termen scurt şi mediu,
populaţia rurală

Antrenează în alcătuirea reţelei de

cooperative de credit popular corpul
didactic, ca rezultat
- 1899 s-au creat 20 bănci săteşti,
-1900 – altele 44 bănci
- 1902 – activau 700 bănci populare
săteşti cu 69 817 membri şi cu
4 250 000 lei capital vărsat
Om al epocii care situează cooperaţia la nivel de
sistem-moral prin mijloace economice cu ajutorul
celui mai indicat segment social, pentru a face să
se înţeleagă şi să creeze deprinderi de ordin
economic şi moral

Autorul lucrării “Chestia ţărănească” (1905),

evidenţiază necesitatea organizării ţăranilor în
asociaţii, care să le dea posibilitatea lucrării
pământului în comun, făcând astfel mai uşor
competiţiei cu marile moşii, cu mari producători
agricoli
 Dispoziţiile legale referitoare la societăţile cooperatiste

• 1887 - Codul comercial

- Legea Băncilor populare

• 1909 - Legea privitoare la înfiinţarea cooperativelor

de muncitori şi meseriaşi

• 1919 - Legea pentru Organizarea Meseriaşilor,

Creditului şi Asigurărilor muncitorilor
• - Decretul Lege referitor la înfiinţarea
cooperativelor populare orăşeneşti
 Până la noul Decret - lege societăţile numite
“cooperative “ se divizau în două categorii:

• Cooperativele, care lucrau cu Casa Centrală a

Meseriilor, având a se supune dispoziţiilor legii din 19
decembrie 1901, ale legii din 1912 pentru organizarea
Meseriaşilor, Creditului şi Asigurărilor muncitoreşti şi
ale statutului lucrat de Casa centrală a Meseriilor

• Cooperativele care funcţionau în baza dispoziţiilor

Codului Comercial
 Evoluţia cooperaţiei româneşti la
începutul sec XX
1908 Cooperativa de consum “Bazarul muncitorilor”,
Bucureşti, dar lichidat în anul 1914

1909 Tipografia “Poporul”, Bucureşti

1913 “Casa poporului”, Turnul Severin, creează secţii de

croitorie, cizmărie, credit şi economie şi berărie. În
această cooperativă se cere ca membrii ei să
recunoască principiul luptei de clasă

1919 Şcoala centrală de Studii Cooperative din

Bucureşti apoi se transformă în acelaşi an în
Academia Ştiinţelor Cooperative.
 Cele mai puternice bănci cooperatiste
din cele 55 înfiinţate în anul 1910
Anul Banca Oraşul Numărul Capitalul
membrilo vărsat (lei)
r
1916 Albina Piteşti 290 327 792

1918 Speranţa Bucureşti 546 164 849

1918 Puterea Craiova 372 113 273

meseriaşilor
 Organizaţiile din sistemul
cooperaţiei de consum şi credit
 CENTROCOOP – Uniunea Centrală a Cooperativelor de
Consum şi a Cooperativelor de Credit
 CREDITCOOP – Casa cooperativelor de Credit

 FEDERALCOOP – Federala teritorială a cooperativelor

de consum şi de credit
 Casa teritorială a cooperativelor de credit
 Cooperativa de consum
 Organele de conducere în structura organizatorică a
cooperaţiei de consum şi de credit în România

Organizaţia Organele de conducere

Congres Adunare Consiliul de Birou

generală administr. executiv

CENTROCOOP * - * *
CREDITCOOP - - * *
FEDERALCOOP - * * *
Casa teritorială a - * * *
cooperativelor de credit

Cooperativa de consum - * * *
Cooperativa de credit - * * *
 Relaţiile de interdependenţă şi structurile
organizatorice ale cooperaţiei de consum şi de credit

Cooperativa de Cooperativa de
consum credit

Federala teritorială
Casa teritorială a
a cooperativelor de
cooperativelor de credit
consum şi de credit
FEDERALCOOP

Casa cooperativelor de credit

CREDITCOOP

Uniunea Naţională a
Cooperativelor de Consum
şi de Credit
CENTROCOOP
Cooperaţia de consum - parte integrantă a structurilor social-
economice
ţării, poate fi abordată atât ca subsistem al cooperaţiei în general
cât şi sistem de sine stătător

Cooperativa de consum se constituie la nivel de localitate sau de

localităţi, fără restricţie de număr, însă cu o limită minimă de
membri asociaţi prin dobândirea de personalitate juridică potrivit
legii specifice şi statutului propriu. Limita minimă de membri - 15
persoane

Cooperativa de credit , denumită şi bancă populară reprezintă

organizaţia cooperatistă de bază a subsistemului cooperaţiei de
credit. Constituirea acesteia nu diferă de cea a cooperativei de
consum, decât prin numărul minim de membri – 100 persoane
Federala teritorială a cooperativelor de consum şi de
credit (FEDERALCOOP) constituită prin asocierea liberă a
cooperativelor de consum şi a Casei teritoriale a cooperativelor de credit
de pe raza unui sau mai multor judeţe

Casa teritorială a cooperativelor de credit – apare prin

asocierea organizaţiilor de la bază şi îşi desfăşoară activitatea
într-unul sau mai multe judeţe

Casa Cooperativelor de Credit – CREDITCOOP - reprezintă

organizaţia centrală şi apare ca rezultat al asocierii caselor
teritoriale

Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi de Credit

CENTROCOOP – reprezintă organizaţia centrală din sistem şi
rezultă din asocierea liberă a federalelor teritoriale ale
cooperativelor de consum şi de credit şi a Casei cooperativelor
de credit. Este o organizaţie neguvernamentală.
 Proprietatea organizaţiilor cooperatiste se
compune din părţile:
 Partea divizibilă a proprietăţii cooperatiste este
formată din: părţile sociale vărsate de membrii
cooperatori, care pot fi bunuri mobile corporale sau
bunuri imobile şi dividendele curente membrilor
cooperatori

 Partea indivizibilă se referă la întreg patrimoniul

cooperaţiei de consum şi de credit, acumulat pe
parcursul întregii activităţi din care se scade partea
divizibilă prezentată anterior, precum şi a bunurilor
dobândite ulterior de acestea
 Mijloacele financiare ale cooperaţia de consum şi
credit:
 Taxe de înscriere
 Părţile sociale vărsate
 Profitul realizat din activitatea proprie sau din titluri de participare
 Alte mijloace provenite din contribuţii ale organizaţiilor cooperaţiei de
consum şi ale cooperaţiei de credit la fondurile speciale, taxe de arbitraj,
plusuri de valori constante cu ocazia inventarierii patrimoniului, amenzi
aplicate de organele de control special autorizate, donaţii, sponsorizări,
etc.
 Dividendele rezultate din activitatea societăţilor şi a întreprinderilor la
care organizaţiile cooperatiste participă cu capital social
 Contribuţii ale organizaţiilor cooperatiste asociate pentru: şcolile
cooperaţiei de consum, perfecţionarea pregătirii profesionale a
personalului şi propaganda cooperatistă, reclamă şi publicitate, investiţii
şi alte fonduri constituite la nivel CENTROCOOP, FEDERALCOOP;
şi Casa Teritorială a Cooperativelor de Credit
Fondurile cooperaţiei de consum:

 Fondul de dezvoltare
 Fondul de rezervă
 Fondul de risc
 Părţile sociale
Fluxuri informaţionale privind actele normative ce formează cadrul
juridic pentru cooperaţia de consum ţi credit din România

CONSTITUŢIA
Legi organice
Alte legi şi acte
normative
Legea specifică privind
organizarea
şi funcţionarea
cooperaţiei de consum
şi credit Statute proprii

Norme interne de organizare şi funcţionare