Academia de Studii Economice București

Facultatea de Administrație și Management Public

Specializarea Resurse Umane

Proiect Sociologia Culturii

Delincvența juvenilă

Ioana Bencze

Grupa 244

București
2016
 CUPRINS

1.Introducere 3

2.Analiza științifică a literaturii teoretice relevante 4

3.Metodologie 7

4.Prezentarea instrumentului de cercetare 10

5.Concluzii generale 13

6.Anexe 14

7.Bibliografie 16

2
1.Introducere

CARE ESTE SCOPUL CERCETĂRII?

Scopul acestei cercetări este de a afla din ce mediu se naște delincvența juvenilă și ce factori
alimentează existența ei. De asemenea este foarte important să știm cauzele și totodată soluțiile
ce sunt oferite de către autorități pentru ameliorarea acestui fenomen sau poate chiar dispariția lui
din societate.

CUM AȚI ALES SUBIECTUL?

Am ales această temă de cercetare, deoarece violența de toate genurile și în cazul tuturor
mediilor de vârstă a crescut considerabil în ultimii ani în România și nu numai. De asemenea îmi
doresc să descopăr cauzele ce instigă la delincvența juvenilă și la un comportament antisocial,
factorii care determină un comportament delincvent și nu în ultimul rând, găsirea unor soluții de
prevenire a acestei probleme.

CARE SUNT PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE CERCETĂRII?

Principalele obiective sunt identificarea și combaterea delincvenței juvenile la nivel de orașe, cât
și la nivel de țări. Se dorește o societate mai blândă, mai bună cu oameni pasșici și cu cât mai
puține probleme existențiale care să necesite implicarea autorităților competente.

CARE SUNT LIMITELE DEMERSULUI?

Informarea pe larg despre subiect în diferite moduri:

- Formularea întrebărilor aplicabile într-un chestionar

- Desăvârșirea unei anchete pentru a avea contact cu minorii

IPOTEZELE DE CERCETARE

Delincvența juvenilă este generată de familii dezorganizate și de întreruperea unei continuități în

educația primită de la familie și educația primită de la școală. Cazurile de delincvență juvenilă
sunt mai des întâlnite la copii care nu au un suport moral solid din partea familiei, al părinților
pornind pe căi greșite și violente de cele mai multe ori.

3
2.Analiza științifică a literaturii teoretice relevante
Această delincvență este o componentă a criminalității cu identitate proprie. Această
identitate proprie este conturată de pe caracterul fenomenului care nu se suprapune cu
evoluția, creșterile și descreșterile înregistrate de fenomenul infracțional în general. În fapt,
acest tip de delincvență este un fenomen de devianță, de cele mai multe ori manifestat la copii
și tinerii care nu au capacitatea de a se adapta unor norme de conduită într-o societate,
incapacitate datorată unor cauze de ordin bio-psiho-social. Acesta este unul dintre motivele
pentru care fenomenul de delincvență juvenilă nu trebuie să treacă neobservat pentru niciuna
dintre autoritățile competente.

Universul cercetării pe această temă este compus din persoanele care sunt sub vârsta la care
legea privește oamenii ca adulți, respectiv sub 16 ani și între 16 și 18 ani. În România, vârsta
de 16 ani reprezintă pragul de la care orice act delicvent trece in sfera faptelor penale și poate
fi, din punct de vedere juridic, sancționat. Vârsta majoratului conform căreia orice tânăr este
responsabil pentru acțiunile sale, dar și pentru consecințele acestora este de 18 ani în
România. Delincvența juvenilă cuprinde de asemenea totalitatea faptelor penale săvârșite și
de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Delimitarea aceasta de vârsta este făcută ținându-se cont de evoluția biologică, psihologică și
sociologică a unui om. În Criminologie, cât și în Dreptul Penal, se deoebesc și făptuitorii
minori, după cum urmează:

-minorul copil(până la vârsta de 11-12 ani);

-minorul puber(până la varsta de 13-14 ani);

-minorul adolescent(la vârsta de 14-17 ani).

În Dreptul Penal român se consideăa un minor răspunzător penal după împlinirea vârstei de
14 ani, doar dacă acesta se dovedește că este normal dezvoltat din punct de vedere psihic.
Scopul deosebirii categoriilor de făptuitori minori este de a identifica cauzele ce generează
sau favorizează comiterea atât de devreme și la o vârsta atât de fragedă a infracțiunilor. În
alte state, cum ar fi Statele Unite ale Americii, tinerii sunt considerați majori de abia la vârsta
de 21 ani. Specificarea acestui univers ajută la evidențierea caracteristilor de bază ale acestei
părți din populație, care pot fi de natură culturală, socială sau chiar și economică.

4
Delincvența juvenilă este cunoscută ca un concept juridic, ce determină totalitatea conduitelor
ce încalcă normele juridice și caracterizează faptele săvârșite de către minori. Acest concept
poate fi definit ca un comportament prin care se incalcă legile, din partea celor care, din
pricina vârstei, nu sunt văzuți ca fiind responsabili în totalitate pentru acțiunile lor. De cele
mai multe ori, copii sau tinerii sunt influențați de familie, prieteni sau chiar de mass-media,
neavând în prealabil o educație îndrumată și formată de către un adult, în cele din urmă
aceștia ajungând să ia decizii nefondate și să aibă acțiuni necorespunzătoare vârstei. Această
delincvență poate fi încadrată în patru mari categorii după cum urmează: violența pentru a
obține un avantaj material, încălcarea legilor de statut (abandon școlar), furt și comportament
de grup sau de bandă amenințător din punct de vedere fizic sau verbal fiind receptat de către
ceilalți fiind amenințător. Principalele dimensiuni sau tipuri ale delincvenței juvenile sunt:
delincvența identificată de autorități, delincvența judecată de organele de justiție, delincvența
sancționată cu internarea minorului in școli sau instițuii de corecție și delincvență ascunsă
(invizibilă).(Sursa: Frechette, M., Le Blanc, M., 1987, p.29, apud Grecu, F., Rădulescu, S.,
M., Delincvența juvenilă în societatea contemporană, București, Editura Lumina Lex, 2003,
p.45).

Termenul de delincvență juvenilă cunoaște mai multe accepțiuni:

- Este privită ca o formă de devianță, din punct de vedere sociologic,ce are

implicații accentuante în viața individului și a colectivității ce perturbă relațiile
normale dintre acestea. Este considerată o umbră a vieții sociale și al
comportamentului indivizilor, deoarece prin efectele sale provoacă prejudicii
grave integrității sistemelor de valori, cât și al unei bune conviețuiri în societatatea
contemporană.
- Delincvența juvenilă, din punct de vedere juridic, constă în orice abatere de la
normele penale, minorul/tânărul fiind responsabil în fața legii pentru faptele sale,
începând de la o anumită vârstă. De asemenea este asimiliată cu infracțiunea:
“fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăția și incriminate de legea
penală”.
- Din punct de vedere psiho-social, fenomenul este sinonim cu inadaptarea socială
făcându-se referire la diferite categorii de minori sau tineri care prezintă dificultăți
de adaptare socială și psihică. Acesta permite o tratare adecvată pentru

5
 reintroducerea socială a delincvenților și, de asemenea, permite desfășurarea
acțiunilor sistematice interdisciplinare pentru a preveni recidivarea devianțelor
sociale
- Din punct de vedere psihiatric, delincvența este percepută precum o tulburare
comportamentală fiind o consecință a tratamentelor chinuitoare sau a abuzului
sexual și fizic exercitat de către familie. L. Berkowitz afirmă că “un copil care se
simte frustrat de dragoste paternă, se simte respins de tatăl său, va învăta modul de
educare agresiv, obiectul agresiunii sale fiind toți deținătorii autorității”.

În ansamblu, această delincvență nu este altceva decât o consecință absenței sprijinului moral
oferit de un adult la timpul potrivit, a eșecului activității de educație în școală sau a lipsei
protecției și îngrijirii provenite din familie. Un minor delincvent se dovedește a fi o victimă,
ci nu un vinovat conștient de faptele sale, fiindcă el nu are o conștiință a responsabilităților,
pe care le are ca om în societate, trăind o experiență diferită de cea trăită de un adult. Din
cauza acestui fapt, lipsa responsabilității familiei, părinților, sau a educatorilor are ca efect
neconturarea unei conduite morale adecvată a tânărului.

Concluzionând aceste afirmații cu privire la acest concept se poate spune că delincventul este
un individ cu dificultăți de integrare socială și cu o insuficientă maturitate socială dezvoltată,
astfel aflându-se în conflict cu cerințele normative incluse în codul juridic. Datorită unui
deficit de socializare apărut în urma perturbării mediului în care trăiește și fiind intrerupte
anumite procese firești, de asimilare a informațiilor înconjurătoare și acomodare în mediu,
delincventul intră în conflict cu normele mediului socio-cultural.

Cauze specifice ale apariției delincvenței juvenile:

o lipsa unei activități utile, creșterea situațiilor de abandon școlar a unor elevi cu
comportament deviant sau preocupări antisociale;
o lipsa de supraveghere continuă de către părinți, tutori sau orice cadru
competent și în special a celor cunoscuți “problemă”;
o întreruperea unei continuități în educație;
o lipsa cunoașterii din timp a anturajului, a locurilor și mediilor frecventate și
preferate de către minori;
o lipsa unei legături între familie și școală;

6
3.METODOLOGIE
Delincvența juvenilă, ca un fenomen social, a început să se contureze după revoluția din anul
1989, iar acest fapt este confirmat de statisticile Ministerului de Interne din anii 1990-1995
care au identificat o creștere substanțială în rândul tinerilor delincvenți. Între anii 1990-1993
a avut loc o creștere semnificativă în rândul minorilor și tinerilor delincvenți ce au fost
precedetate de o scădere și apoi o creștere în anul 1995, 80% din numarul persoanelor
delincvente neavând o ocupație stabilă. De a lungul anilor, acestă delincvență a suferit
schimbări majore, din pacate prin cresșerea procentajului infracțiunilor comise cu violență de
către minori. Dintre acestea 90,6% au reprezentat infracțiuni contra persoanei, autorii având
vârste cuprinse între 14 si 17 ani. În ceea ce privșste structura familiilor, familiile
monoparentale au înregistrat cel mai mare număr de infracțiuni, iar mai mult de jumătate
dintre copii delincvenți se află în abandon școlar.

Pentru a putea cerceta tema delincvenței juvenile, unitatea de analiză este reprezentată de
minor, respectiv minorii care provin din familii organizate și dezorganizate, precum și
minorii care provin din centre de reeducare. În felul acesta se poate preveni un eventual
comportament delincvent sau recidivarea acestuia (în special pentru familiile care sunt
dezorganizate) și se identifică o parte din cauzele raspunzatoare de comportamentul deviant
al copiilor din mediul stabil. Principalul subiect al analizei se raportează la mediul familial al
copilului, părinți, frați, surori, bunici, precum și la anturaj, dar și la tipul delictului, daca s-a
comis vreunul și dacă acesta, în cele de urma a recidivat. Astfel, seriile de analize au rolul
prevenirii comportamentului delincvent. Unitatea de analiză coincide cu unitatea inregistrată
fiind vorba de minorul chestionat.

Cunoașterea societății așa cum este ea în realitate poate fi realizată prin cercetarea empirică.
Astfel sunt incluse analiza calitativă și cantitativă, un studiu al mai multor documente și
ancheta prin chestionar, cercetarea fiind făcută în profunzime și fiind reprezentativă pentru
populația aleasă.

Pentru a putea realiza cercetarea pe tema delincvenței juvenile este necesară o compatibilitate
între demersal științific parcurs și persoanele care sunt investigate. Populația care este
studiată în cercetare este împărțita în două categorii: minorii proveniți din familii
dezorganizate sau nu și minorii care provin din centrele de reeducare. De asemenea
cercetarea conține date de recensământ care permit o caracterizare mai amplă în ansablu a
numarului de membrii ai unei familii sau a condițiilor de locuit. Cu ajutorul instituțiilor

7
abilitate, pe baza cazierelor se pot culege informații atât despre minor cât și despre familia
acestuia și se poate afla dacă aceștia au avut antecedente de delincvență de orice natură sau
nu.

Avantajele chestionarului sunt urmatoarele:

- nu necesită o sumă considerabilă de bani

- persoana care completează nu depune un efort foarte mare pentru a raspunde
- datele obtțnute ulterior pot fi utilizate cu mare ușurință în sistemul în care se face
prelucrarea lor
- răspunsurile cerute nu sunt complicate și nu este necesară o gamă largă de
cunoștinte pentru a putea face față chestionarului aplicat

Pe de altă parte, dezavantajele utilizării chestionarului sunt urmatoarele:

- dacă întrebările nu sunt formulate cu un limbaj adecvat și pe cat posibil simplu pot
fi greu de înțeles pentru anumiti tineri, precum cei care nu au educație continuă
sau nici macar nu au acces la educație
- întrebările nu trebuie săfie foarte lungi și complexe
- se poate întâmpina situația în care persoana chestionată să refuze să completeze
chestionarul singur cerând ajutor
- este posibil să se intâlnescă o situație în care tânărul chestionat să nu știe să scrie
sau să se exprime coerent în idei.

Domeniul de colectare al datelor este criminalistic, juridic și statistic ce abordează fenomenul

de delincvență juvenilă ce vizează tinerii care nu au 18 ani împliniți, vârsta majoratului în
România. Această decizie este justificată prin faptul că cei din domeniile precizate dispun de
informațiile necesare pentru a putea oferi răspunsuri cât mai corecte și pentru ca rezultatul
chestionarului să fie cât mai corect.

8
Ordinea întrebarilor

1.Delincvența juvenilă-ce îți spune acest termen?

2.Atitudinea profesorilor te determină să abandonezi școala?

3.Părinții te susțin în formarea educației?

4.De ce crezi că unii oameni încalcă regulile impuse de societate?

5.Ce te-ar determina să manifești un comportament anti-social?

6.Ai fost vreodată în situația de a rămâne repetent/ă?

7.Consideri că educația este importantă pentru viitorul tău?

8.Ai avut remușcări față de propria persoană pentru repetenție?

9.Cum ai descrie relația ta cu părinții?

10.Dar relația cu profesorii?

11.Ai fost vreodată agresat/ă de către părinții tăi?

12.Cum au fost acele agresiuni?

13.Ai comis o faptă penală(pedepsită de către autoritățile competente pentru încălcarea legii)?

14.În familia ta se află persoane care au comis în trecut fapte penale?

15.De ce situație economica dispune familia ta?

16.Care este ocupația tatălui tău?

17.Dar a mamei tale?

18.Părinții tăi au studii medii?

19.Părinții îți cunosc anturajul?

20.Printre cei din anturajul tău se numără persoane cu antecedente penale?

9
4.PREZENTAREA INSTRUMENTULUI DE CERCETARE

În funcție de mediul din care tinerii provin, se observă o diferență substanțială. Minorii ce
trăiesc în mediul rural nu sunt dispuși la delincvența juvenilă, majoritatea având o familie
liniștită, un anturaj armonios corespunzător vârstei și sunt interesați de școală pentru a avea
un viitor mai bun. În mediul rural nu sunt întâlnite familii cu antecedente penale. Cele mai
multe dintre ele sunt formate din oameni simplii, care muncesc cu ziua sau pleacă la orașe
pentru un loc de muncă stabil și pentru un trai mai bun.

Pe de altă parte, în cazul mediului urban situația minorilor ce se transformă în delincvenți

juvenili este mai mare cu cel puțin 30% peste cel din mediul rural. Tinerii ce trăiesc în mediul
urban au o deschidere mult mai largă la informații, la cunoașterea de persoane noi, precum și
la o educație bună. Însă de cele mai multe ori, anturajul instigă la disturbarea continuării unei
vieți sociale normale și ancorarea în activități penale. De cele mai multe ori, părinții minorilor
nu știu de existeța influenței negative în viața copiilor lor, și nici nu le-au cunoscut prietenii,
în așa fel încat să își poată da acordul în privința lor. Așadar, cazurile de delincvență juvenilă
sunt mai dezvoltate la oraș, deoarece de cele mai multe ori aceștia abandonează școala
preferând să aibe alte activități care se dovedesc a fi, de fapt, nefolositoare și pentru care
trebuie să răspundă în fața legii.

Conform datelor prezentate de organele de ordine 85,7% dintre minori care au comis
infracțiuni nu sunt persoane încadrate în sistemul de educație. Experții din acest domeniu
apreciează faptul că în realitate, nivelul criminalității minorilor este de 2-3 ori mai mare decât
cel înregistrat de autorități.

Atfel, problema privind educația, adaptarea și în special promovarea generației tinere devin
presante și dificile, nerezolvarea lor ducând la consecințe ireversibile pentru conduita copiilor
și a tinerilor.

10
Tabel 1.

2011 2012
Mediul de proveniență Frecvență % Frecvență %
Urban 67 63
Rural 33 37
Total 100 100
Sursa:www.unibuc.ro

Comportamentele deviante sunt de cele mai multe ori de natura celor dobândite și nu sunt
moștenite sau transmise genetic. Aceste comportamente sunt influențate de către părinți, iar
minorii care au de suferit din această cauză provin din familii dezorganizate, cu părinți care
nu au o inclinație spre o educație adecvată, ci mai degrabă spre violență domestică. La nivelul
societății autoritățile s-ar putea implica mai mult, în special pentru minorii care nu au un
suport și un model adecvat în familie.

Peste 60% din tinerii chestionați afirmă că au comis anumite fapte “din prostie” sau “din
curiozitate” din care rezultă că aceștia nu au avut un discernământ asupra acțiunilor lor și au
fost influențați direct sau indirect de către comportamentul celor din jur, sau chiar de anturaj
sau familie. De asemenea, în cele mai multe cazuri motivația acestora este explicată prin
copiere sau imitarea unui comportament “învățat” din grupul pe care îl frecventează tânărul.

Pornind de la Teoria atavismului evoluționist, în dezvoltarea științei au încercat să descopere

dacă există vreo legatură între conduitele criminale li cele ereditare făcându-și apariția o serie
de teorii.

Teoria eredității a lui Goring susține faptul că acest comportament social este ereditar. Acest
autor este de părere că indivizii nu se mai pot adapta la o viață socială normală, deoarece
predispozițiile deviante se moștenesc, observând că 68% este procentul care au descendenți
infractori care devin ulterior, infractori.

Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii de specialitate, conform cărora s-
au constat asemănari cu părinții bioologici la unii dintre copii adoptați. Deși mediul în care
acesti copii adoptați era unul armonios si aveau o familie bine organizată, din cauza
predispozițiilor moștenite de la părinți riscul să le calce pe urme este mult mai mare.

11
În lucrarea “Criminologie”, scrisă de R. Gassin, teoriile comportamentului deviant sunt
impărțite în două categorii: teorii principale ce au la bază explicații directe și teorii
complementare. Teoria infrânării a lui Walter Reckless reprezintă una dintre cele mai
importante teorii principale. Întrebarea “de ce în aceleași împrejurări doar unii oameni comit
acte criminale?” l-a determinat să pornească. În urma mai multor cercetări acesta a ajuns la
concluzia că delicvenții provin adesea din familii dezorganizate și sunt lipsiți de socializare
sau de un control al familiei, considerând că pornirile criminale ar putea fi “infrânate”.

Din rândul teoriilor complentare subliniez teoria psihomorală a criminologului Belgian

Etienne de Greef ce susține că individul este dominat de două categorii de instincte: cea de
apărare și cea de simpatie, din punct de vedere afectiv. Dacă primele experiențe de viață ale
minorului sunt trăite într-un mediu precar, cu violență și zbucium, în locul celor doua insticte
se instalează o stare de inhibiție, un sentiment de răzbunare și o indiferență afectivă, care în
timp vor conduce, cu siguranță, la delincvență.

12
5.CONCLUZII GENERALE
În cele din urmă, delincvența juvenilp se dovedește a avea o extindere mult mai mare decât
crede societatea. De la an la an, conform autorităților, procentajul privind violența, tâlhăriile,
abandonul școlar sau consumul de substanțe halucinogene crește alarmant, ceea ce ar trebui
să fie un semnal de îngrijorare pentru cetățenii din toate orașele României și nu numai. Din
păcate acest fenoment de delincvență juvenilă nu va dispărea prea curând, deoarece cauzele
favorizării lui sunt de cele mai multe ori familiile destrămate, familiile în care este prezentă
violența și mai ales familiile în care educația în societate nu este o prioritate. Copii își
consideră părinții ca un model, iar prin pricina acestei consecințe, aceștia ajung să copieze
ceea ce văd și din nefericire sau din necunoștință de cauză comit infracțiuni. Indiferent de
natura lor, o data săvârșite acestea vor fi sancționate, iar umbra acestui fapt urmărește tânărul
respectiv toată viața, nefiind tocmai un avantaj.

În mediul rural, condițiile de trai sunt mai dificle, dar în ciuda acestui lucru, care poate fi
interpretat ca fiind favorizant al unui comportament neadecvat, tinerii sunt atenți la educația
lor și sunt interesați să învețe și să evolueze.

În zilele noastre oamenii evoluează într-un ritm foarte accelerat din toate punctele de vedere,
Acest lucru îi determină pe majoritatea să nu mai acorde atenție lucrurilor care într-adevăr
contează. Sunt axați pe tehnologie, pe autoturisme sau ultimele gadget-uri apărute pe piață, în
timp ce copii lor, minori sau nu, învață să se descurce singuri în situații limită sau chiar în
unele critice. Din păcate, atenția oamenilor a ajuns să fie captată de o bucată de plastic sau de
metal mai mult decât poate atrage o ființă umană.

În concluzie, delincvența juvenilă este și va fi prezentă mult timp de acum înainte, deoarece
într-o oarecare măsură, societatea favorizează hrănirea ei neoferind de fapt un real ajutor
materializându-se în corecție colectivă, în programe de informare a tuturor copiilor despre
conduita morală normală în societate, dar mai ales dorința de a realiza toate aceste planuri în
practica și nu doar teoretic.

13
6.ANEXE
1.Delincvența juvenilă-ce îți spune acest termen?

………………………….

2.Atitudinea profesorilor te determină să abandonezi școala?

A) da B) nu

3.Părinții te susțin în formarea educației?

A) da B) nu

4.De ce crezi că unii oameni încalcă regulile impuse de societate?

…………………………………

5.Ce te-ar determina să manifești un comportament anti-social?

………………………………………………

6.Ai fost vreodată în situația de a ramane repetent/ă?

A) da B) nu

7.Consideri că educația este importantă pentru viitorul tau?

A) da B) nu

8.Ai avut remușcări față de propria persoană pentru repetenție?

A) da B) nu

9.Cum ai descrie relația ta cu părinții?

A)foarte bună B) bună C)tensionată D)distantă

10.Dar relația cu profesorii?

A)foarte bună B) bună C)tensionată D)distantă

11.Ai fost vreodată agresat/ă de către părinții tăi?

A) da B) nu

14
12.Cum au fost acele agresiuni?

A)doar fizice B)doar verbale C)și fizice și verbale

13.Ai comis o faptă penală(pedepsită de către autoritățile competente pentru încălcarea legii)?

A) da B) nu

14.În familia ta se află persoane care au comis în trecut fapte penale?

A) da B) nu

15.De ce situație economicp dispune familia ta?

A)foarte bună B)bună C)modestă D)precară

16.Care este ocupația tatălui tău?

…………………………

17.Dar a mamei tale?

………………………………..

18.Părinții tăi au studii medii?

A) da B) nu

19.Părinții îți cunosc anturajul?

A) da B) nu

20.Printre cei din anturajul tău se numără persoane cu antecedente penale?

A) da B) nu

15
7.BIBLIOGRAFIE
http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/DELINCVENTA-JUVENILA-ASPECTE-C73

http://www.criminalistic.ro/delincventa-juvenila-cauze-si-conditii-favorizante/

http://www.polcomtim.ro/modules/icontent/index.php?page=11

http://www.scritub.com/sociologie/Proiect-de-cercetare-sociologi72986.php

http://irp.md/news/519-ce-este-delicvena-juvenil-i-care-sunt-motivele-apariiei-ei.html

http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=3775

16