VENITUL, CONSUMUL,

ECONOMIILE ŞI INVESTIŢIILE

1
INVESTIȚIILE ȊN ECONOMIE

2
Economiile pot rămâne ca o tezaurizare
sterilă sau se pot transforma într-un
plasament în afaceri prin intermediul
investiţiilor. Astfel, ȋn sens larg, investiţiile
reprezintă totalitatea cheltuielilor care
conduc la creşterea patriomoniului (averii)
agenţilor economici în perioada respectivă,
indiferent dacă aceste cheltuieli se referă la
elemente ale capitalului real (fix şi circulant)
la capitalul financiar (acţiuni şi obligaţiuni)
sau la valori imobiliare. 3
 În sens restrâns, investiţiile reprezintă totalitatea
cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea
bunurilor de capital, în vederea menţinerii şi sporirii
potenţialului productiv (stocului de capital) din
economie => nu includ investiţiile în capitalul uman şi
nici investiţiile financiare, respectiv achiziţionarea de
valori mobiliare şi imobiliare care nu contribuie la
formarea de capital real, ci numai la schimbarea
proprietarului. 4
 CLASIFICAREA INVESTIȚIILOR
1. În funcţie de destinaţia bunurilor de
capital, investiţiile se împart în:
-investiţii de înlocuire - destinate înlocuirii
bunurilor de capital depreciate şi scoase din
funcţiune;
- investiţii nete - destinate creşterii stocului de
capital.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţilor
nete reprezintă investiţii brute sau formarea
brută de capital. 5
 2. În funcţie de subiect:
- investiţii private - investiţiile efectuate
de sectorul privat (de către întreprinzători
privaţi)
- investiţii publice - investiţiile efectuate
de administraţiile publice centrale şi
locale.

6
3. În funcţie de locul (ţările) unde se
efectuează:
- investiţii interne - efectuate de către
rezidenţi în cadrul graniţelor naţionale ale
unui stat;
- investiţii externe (străine) - realizate de
investitorii străini.

7
Investiţiile reprezintă un proces economic
esenţial în fluxul circular al venitului, care
provoacă creşterea acestuia. Ele au totodată, un
puternic efect de antrenare în toate sectoarele de
activitate şi asupra tuturor agenţilor economici.
Un trend ascendent al investiţiilor şi într-o
structură corespunzătoare acestora, au ca
rezultat noi locuri de muncă, înlocuirea şi
modernizarea echipamentelor de producţie,
sporirea ofertei globale de bunuri economice şi
deci, condiţii mai bune de muncă şi de viaţă
pentru membrii colectivităţii. 8
 Principalii factori care influenţează cererea
pentru investiţii şi implicit evoluţia acestora în
economie sunt:
- stocul bunurilor de capital în raport cu producţia
de bunuri economice cerută pe piaţă (ex:
existenţa unor importante capacităţi de producţie
excedentare va influenţa negativ cererea de
investiţii);
- progresul tehnic - necesitatea promovării unor
tehnologii moderne, introducerii în fabricaţie de
noi produse în vederea menţinerii competivităţii pe
piaţă îi determină pe întreprinzători să investească;
9
- previziunile investitorilor în legătură cu evoluţia
vânzărilor şi a preţurilor, respectiv starea generală a
economiei naţionale precum şi conjunctura economiei
mondiale (dacă în economie există un grad ridicat de
incertitudine şi instabilitate, un mediu al afacerilor
nefavorabil investitiile se vor reduce);
- taxele şi impozitele pe profit, nivelul de fiscalitate
general din economie deoarece influenţează în sens
invers cererea de investiţii (prin politica fiscală dar şi
prin alte măsuri, politica statului poate contribui la
creşterea sau la reducerea volumului investiţiilor în
economie);
10
- rata reală a dobânzii (costul de oportunitate
al investiţiei) - cererea de investiţii se extinde
dacă rata reală a dobânzii scade şi invers,
aceasta se contractă dacă rata reală a dobânzii
creşte.
În general, cererea pentru investiţii se extinde
până la acel punct la care rata profitului net
devine egală cu rata reală de piaţă a dobânzii.

11
Nivelul la care rata profitului net este egală cu
rata reală a dobânzii poartă denumirea de
eficienţa marginală a investiţiilor. În
consecinţă, volumul investiţiilor curente în
economie va creşte până la acel punct de pe
curba cererii de investiţii până când nu mai
există nici o categorie de investiţii a căror
eficienţă marginală depăşeşte rata reală a
dobânzii.

12
 CRITERII DE APRECIERE A OPORTUNITĂŢII
FINANCIARE A INVESTIŢIEI
1. Compararea ratei venitului net cu rata
reală a dobânzii
- rata venitului net se determină raportând
profitul net actualizat la costul investiţiei;
- rata reală a dobânzii este egală cu diferenţa
dintre rata nominală a dobânzii şi rata
inflaţiei.
- Dacă rata venitului net > rata reală a
dobânzii decizia de a investi se justifică. 13
 2.Compararea costului investiţiei cu valoarea
economică a activului fizic în care s-a investit
- determinarea valorii economice a obiectivului de
investiţii prin actualizarea fluxului de venituri pe
care el le va genera pe întreaga perioadă de
funcţionare;
- compararea costului investiţiei (actualizat dacă se
realizează pe mai mulţi ani) cu valoarea
economică a activului respectiv. Dacă valoarea
economică este mai mare decât costul investiţiei
atunci investiţia se justifică din punct de vedere
financiar şi invers. 14
Valoarea economică a activului fizic în care
s-a investit este dată de capacitatea acestuia
de a genera în viitor un flux de venituri.
Un venit ce va fi obţinut în viitor
valorează însă mai puţin decât un venit
egal obţinut în prezent => cu cât timpul
realizării unui venit este mai îndepărtat ci
atât valoarea lui prezentă este mai mică.

15
=> evaluarea din punct de vedere
economic a unui activ achiziţionat
necesită ajustarea fluxurilor viitoare de
venituri pe care le generează, pentru a
stabili valoarea acestora în prezent.
Procedeul se numeşte actualizare şi
întrucât dobânda reprezintă preţul
utilizării banilor în timp, rata reală a
dobânzii este folosită ca rată de
actualizare. 16
Aplicând procedeul actualizării, valoarea
prezentă a unui venit (Vp) ce va fi
obţinut peste „n”ani (Vn) rezultă din
relaţia:

17
Dar, un activ de investiţii generează un flux
de venituri (V1,V2.....Vn) pe întreaga
perioadă de funcţionare => valoarea
economică (Ve) rezultă prin însumarea
valorilor actualizate a tuturor veniturilor
obţinute, potrivit relaţiei:

18
 EXEMPLU:
Considerăm că durata de funcţionare a unui
activ fizic în care s-a investit este de 3 ani, iar
costul investiţiei este de 350000 €, costuri care
s-au efectuat în primul an (dacă se realizează
în mai mulţi ani, atunci costul se actualizează
după acelaşi procedeu), fluxul de venituri pe
care le generează sunt în medie de 150 000 €
pe an, iar actualizarea se realizează pe baza
unei rate a dobânzii de 10%.
19
Valoarea economică a obiectivului de investiţii este:

Ve > costul investiţiei => decizia de a investi în

este oportună.

20
 PRINCIPIUL MULTIPLICATORULUI
J.M Keynes a folosit şi consacrat principiul
multiplicatorului în cadrul interacţiunii dintre
modificarea investiţiilor şi a venitului naţional.
Multiplicatorul (K) arată cu cât creşte venitul
naţional (VN) atunci când cheltuielile autonome
(Ā - investiţii, cheltuieli publice, export net
etc.) cresc cu o unitate.
VN 1 1
K= = =
A 1 − c' e'
21
Multiplicatorul investitiilor (K) arată cu cât
creşte venitul national/venitul disponibil
viitor) atunci când investitiile prezente cresc
cu o unitate (de cate ori se multiplica fiecare
unitate monetara suplimentara investita).

VD 1 1
K= = =
I 1 − c' e'
22