Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANAGEMENT FINANCIAR
Politica de investitii
PROFESOR – Catalin VOICA
STUDENT
BARBU ALEXANRU BRUNO MARCIAN
PAUN ALEXANDRU MARIAN
ANUL I
GRUPA 51406
Rolul şi clasificarea investiţiilor
Investiţiile sunt totalitatea de cheltuieli care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital şi obţinerea
unui profit. În raport cu modul de folosire a bunurilor de capital investiţiile se împart în:
investiţii de înlocuire destinate înlocuirii bunurilor de capital scoase din funcţie ca urmare a
uzurii lor fizice avînd ca sursă de finanţare amortizarea;
investiţii pentru dezvoltare sau nete sunt destinate sporirii volumului capitalului, adică formării
capitalului a cărui sursă de finanţare este venitul.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete formează investiţii brute de capital ce contribuie la
formarea brută a capitalului tehnic. Investiţiile brute se compun din bunuri de capital şi investiţii în stocuri.
Multitudinea formelor şi tipurilor de investiţii efectuate de întreprindere impune o clasificare a investiţiilor:
Din punct de vedere a proprietarului:
investiţii private
investiţii publice
investiţii pe TL
investiţii pe TS
investiţii fără risc, adică investirea în aşa obiecte unde lipseşte riscul real de pierdere a
capitalului investit sau a venitului aşteptat;
investiţii cu risc minim, caracterizează investirea capitalului în obiecte unde riscul este cel mai
mic faţă de riscul pe piaţa investiţională;
investiţii cu risc mediu, unde nivelul riscului investirii corespunde nivelului riscului mediu de pe
piaţa investiţională;
investiţii cu risc înalt, unde nivelul riscului investirii este mai mare decît nivelul riscului de
investire pe piaţa investiţională;
investiţii speculative, care caracterizează investirea capitalului în cele mai riscante proiecte sau
instrumente de investire în urma cărora se aşteaptă cel mai înalt nivel al venitului investiţional;
criteriul rentabilităţii
criteriul lichidităţii
criteriul riscului
Criteriul rentabilităţii - în economia de piaţă mai importantă este problema selectării celui mai bun
proiect de investiţii utilizîndu-se cît mai favorabil fondurile disponibile. Acest criteriu este cel mai important
pentru adoptarea proiectelor. În acest context rata rentabilităţii trebuie să fie mai mare decît
costurile surselor de finanţare proprii sau împrumutate.
Valoarea actualizată netă - reprezintă diferenţa dintre valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli şi
venituri viitoare, atunci valoarea actuareală netă se calculează.
Folosind acest indice investiţia poate fi acceptată cînd valoarea raportului menţionat este mai mare de 0
şi arată un randament favorabil pe unitatea monetară.
Rata internă de rentabilitate (RIR) - aceată metodă se mai numeşte metoda încercărilor şi erorilor,
deoarece presupune determinarea mai multor indicatori ai VAN pînă se găseşte unul poziti şi unul
negativ, astfel încît să se respecte regula de bază: distanţa maximă între rmin şi rmax nu trebuie să fie
mai mare de 5 puncte procentuale.
Un alt indicator de reevaluare a rentabilităţii proiectelor investiţionale prin metoda financiară este:
Valoarea actualizată netă - reprezintă diferenţa dintre valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli şi
venituri viitoare, atunci valoarea actuareală netă se calculează.
Criteriul lichidităţii
Lichiditatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a transforma în
bani activele de care dispune.
Criteriul lichidităţii de selectare a proiectelor de investire urmăreşte ca investiţia să recupereze cît mai
repede posibil, adică investitorul să intre în posesia capitalului avansat şi a rentabilităţii scontate într-un
termen cît mai scurt pentru a-l putea folosi pentru iniţierea altor proiecte.
De regulă, lichiditatea se stabileşte în nr. de ani de recuperare a capitalului avansat, raportînd valoarea
iniţială a proiectului la suma fluxurilor financiare anuale pozitive sau de intrare generate de exploatarea
proiectului. Dacă fluxurile financiar pozitive anuale sunt inegale, atunci se procedează la însumarea an cu
an a fluxurilor pînă se ajunge la valoarea iniţială sau se apropie foarte mult de ea, fără a o depăşi şi
rezultă nr. de ani întregi de recuperare.
Criteriul riscului
Orice investiţie comportă un risc pentru investitor. Cu cît riscul este mai mare, cu atât creşte pretenţia
remuneraţiei capitalului investit. De obicei riscul de investire poate fi: - economic - financiar
Riscul economic este riscul de nerealizare la scadenţele prevăzute fluxurile pozitive aşteptate. Investiţia
nu generează încasările scontate, iar debitorii nu rambursează către creanţieri sau rambursează mai
tîrziu şi-n cuantumul mai redus. Ca metodă de protecţie asupra acestui risc s-ar putea lua în considerare
aplicarea unei cote de risc care să majoreze rentabilitatea aşteptată.
fondul de amortizare - care este menit înlocuirii activelor imobilizate a obiectivelor de investiţii.
Mărimea lui se stabileşte anual prin planul de amortizare şi se utilizează exclusiv pentru
constituirea fondurilor destinate investiţiilor.
profitul - rolul profitului în finanţarea investiţiilor decurge din ponderea lui ridicată în
ansamblul resurselor de finanţare şi din faptul că folosirea profitului acţionează ca o pîrghie pe
linia cointeresării întreprinderilor şi stimulării răspunderilor.
Mobilizarea resurselor interne - reprezintă o sursă pentru finanţarea investiţiei nu se poate concretiza
într-un cont la bancă.
Creditele bancare - care pot fi: pe TS, TM, TL
Pentru finanţarea sectorului privat se utilizează următoarele resurse prin 2 căi de finanţare:
Riscuri investitionale
Pentru un manager financiar riscul este posibilitatea unui sfîrşit nefavorabil sau neatingerea
scopurilor puse în faţă parţial sau total. Uneori proiectul pare a fi foarte efectiv, însă poate fi atât de
riscant încât efectuarea lui duce la un risc bine determinat. Din aceste motive este necesar de calculat
toate criteriile de investiţie optimă. În cazul cînd variantele sunt limitate şi proiectul este foarte complicat şi
voluminos e necesar de efectuat aprecierea riscului pe trepte.
Aprecierea riscului pe trepte constă în faptul că se apreciază riscul la fiecare treaptă, iar apoi se
calculează cel total. Fiecare proiect de investiţii evidenţiază aşa trepte: