Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Avantajele sunt:
Resurse atrase:
Resurse împrumutate:
credite bancare;
împrumuturi de la alte persoane fizice sau juridice;
împrumuturi obligatare reflectate în emisiunea de obligaţiuni;
finanţări din bugete locale sau bugetul de stat, contractate în condiţii de
rambursabilitate;
subvenţii pentru investiţii, acordate de la buget, în cazuri speciale pentru anumite
structuri de investiţii şi pentru anumite categorii de investitori;
împrumuturi externe contractate direct sau cu garanţii guvernamentale;
resurse specifice de finanţare: leasingul, capitalul de risc (venture), factoringul,
forfeitingul etc.
Acest indicator poate fi majorat în cazul în care se găseşte o modalitate optimă de a organiza
rambursarea creditelor după un grafic stabilit reieşind din disponibilul de mijloace băneşti.
Experienţa internaţionale demonstrează că la finanţarea proiectelor noi ponderea creditelor
bancare este de 20-30%, fapt ce semnifică că cca. 70% din necesităţile financiare trebuie să
fie acoperite din alte surse (cum ar fi, spre ex., prin emisiunea de hârtii de valoare etc.).
Crearea capitalului social prin emisiune de acţiuni devine la etapa actuală una dintre pârghiile
importante de finanţare externă. Sub aspect tehnic se poate realiza fie prin emisiunea de
acţiuni noi (simple sau privilegiate), fie prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente.
Deoarece resursele acţionarilor potenţiali pot fi investite şi în alte proiecte sau depuse la
bancă, mobilizarea acestora este posibilă numai în condiţiile când proiectul investiţional este
destul de atractiv din punct de vedere financiar. Totodată, capitalul acţionar reprezintă una
din cele mai costisitoare surse de finanţare a investiţiilor.
Alocările din bugetul de stat sunt destinate şi pentru investiţiile din domeniile de importanţă
naţională, strategice, cum ar fi, spre exemplu: exploatarea resurselor naturale, producerea şi
distribuţia energiei electrice, infrastructura etc. Finanţarea investiţiilor din bugetul de stat, în
limitele aprobate de organele de decizie politică ale ţării, se realizează şi în domeniile:
învăţământ, sănătate, cultură şi artă, protecţie socială, securitate naţională, protecţie
ecologică.
Fiind deţinător a unei cote părţi din companie sau a unui pachet de acţiuni, investitorul cu
capital de risc va împărţi şi riscul aferent afacerii. Acest tip de finanţare se realizează după
principiul distribuirii riscului între deţinătorii de capital. Având în vedere gradul înalt de risc
aferent, investitorul îşi va manifesta interesul numai în cazul în care va fi convins ca există
şanse reale de obţinere a unei rentabilităţi înalte a investiţiilor sale.
Investiţia străină desemnează investiţia unei entităţi a economiei unei ţări, numită investitor
străin, ce se efectuează într-o întreprindere ce aparţine economiei altei ţări cu scopul de a
obţine un profit. Investiţiile străine pot avea următoarele forme:
autofinanţarea,
finanţarea prin mecanismele pieţei de capital,
finanţarea prin mecanismele pieţei creditului,
finanţarea mixtă,
alte metode de finanţare.
Finanţarea mixtă se bazează pe diferite combinaţii dintre metodele de finanţare numite mai
sus şi este cea mai răspândită metodă de finanţare. Utilizarea în anumite condiţii a acestor
metode, trebuie să soluţioneze următoarele aspecte: