CUPRINS:

Introducere...................................................................................................................3

Riscuri bancare - modalități de definire și clasificare..............................................4

Riscul de credit............................................................................................................5

Gestionarea riscului de credit – forme de diminuare a riscului de credit..............7

Concluzie....................................................................................................................10

Bibliografie.................................................................................................................11
 Introducere

Actualitatea temei de cercetare. Perioada de tranziţie la economia de piaţă

impuтe sistemului bancar să se restructureze fundamental, atât din punct de vedere al
proprietăţii, cât şi al instrumentariului şi tehnicilor de lucru. Din punct de vedere al
managementului riscului bancar aceste perturbaţii de trecere de la o stare economică
la alta impun existenţa unor puternice dezechilibre între ramurile economiei naţionale
şi între diferite zone geografice, instabilitatea financiară, distorsiuni monetare, inflaţie
ridicată şi deprecierea monedei naţionale pe piaţa valutară.
Gestiunea riscurilor este un concept fundamental ce ține de siguranța și
integritatea financiară a Băncii, iar evaluarea riscurilor este parte integrantă a
dezvoltării strategice a Băncii. Banca îşi asumă riscurile cu prudență şi conform
strategiei pe termen lung.
Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul
de creditare trebuie apreciat în funcție de ceea ce banca se așteaptă să realizeze de pe
urma creditării. Procesul de creditare este potențial purtător de câștiguri; acestea se
pot grupa în două categorii: câștigurile directe și cele indirecte.
Câștigurile directe sunt imediate și cuantificabile adeseori. Cele mai importante
sunt dobânda și comisionul încasat de bancă. La acestea se poate adăuga soldul
creditor minim al contului clientului, sold care reprezintă garanția creditului.
Câștigurile indirecte sunt mult mai greu de cuantificat și mai incerte. Acordarea
unui credit poate să atragă după sine inițierea sau menținerea unei relații, o creștere a
depozitelor, precum și o creștere a cererii pentru alte servicii bancare.
Ansamblul acestor câștiguri trebuie avut în vedere atunci când expunerea la risc
este analizată și, eventual, acceptată.
Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic: înainte de
acordarea creditului în vederea fundamentării deciziei de creditare și apoi, în funcție
de scadența creditului, la intervale de timp determinate, de regulă atunci când
rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispoziție.

2
 Riscuri bancare - modalități de definire și clasificare

Riscurile bancare reprezintă o listă de amenințări reale a pierderilor financiare

semnificative sub formă de venituri scăzute, creșteri nejustificate a costurilor,
reduceri ai capitalului și a profiturilor, pierderea capacității de plată, ca urmare a
impactului factorilor interni și externi asupra activității entității economice
(organizației bancare). Într-o contextual economiei de piață, băncile din Moldova au
scopul de a obține un profit financiar maxim. Specificul riscurilor financiare este
determinat, astfel, de activitatea specifică a organizațiilor în diferite domenii
economice. Prin urmare, managementul riscului bancar ar trebui să se bazeze pe
dezvoltarea politicilor și a procedurilor de credit, pe o bună gestionare a portofoliilor
financiare, pe un control eficient al resurselor de credit, precum și pe formarea
profesională a lucrătorilor din domeniu.
Determinarea specificului riscurilor bancare
Specificul riscului operațiunilor bancare este determinat de riscul pe care
instituția de credit îl primește de la clienții săi. În cazul în care gradul de risc într-un
anumit tip de activitate al clientului este mare, atunci și riscul băncii în conlucrarea sa
cu acest client va fi crescut în mod semnificativ. Cu alte cuvinte, băncile comerciale
din Moldova sunt complet dependente de stabilitatea financiară a clienților săi, starea
economiei și condițiile de pe piața financiară. Această dependență se datorează
operațiunilor legate de atragerea de către organizațiile de credit a fondurilor temporar
libere și plasarea lor ulterioară în diferite tipuri de active.
Riscurile bancare sunt legate de riscurile economice a sistemului financiar,
reprezentînd o categorie de risc separată. Analiza riscului bancar este importantă în
contextul unei economii în curs de dezvoltare, deoarece în dependență de datele
obținute se adoptă anumite decizii în ceea ce privește evaluarea proceselor economice
și financiare ulterioare într-un anumit domeniu de activitate. Astfel, evaluarea
riscurilor bancare se realizează prin colectarea și analizarea informațiilor, precum și a
factorilor identificați, care pot conduce eventual la pierderi semnificative din partea
instituției de credit.
Clasificarea riscurilor bancare
Prin natura producerii riscurile bancare pot fi:

1. Riscurile externe – sînt riscurile legate de situația din domeniul economic sau
sectorul politic: stagnarea în economie, politica financiară greșită a statului. Ca
rezultat, clientii băncii pot intra în panică și vor dori să-și retragă investițiile;

2. Riscurile interne – acestea sînt riscurile, a căror apariție se datorează

activităților instituției de credit în sine: performanța slabă a personalului băncii,

3
 activitatea nesatisfăcătoare a conducerii băncii, alegerea greșită a strategiei
bancare.
În același timp, băncilor din Moldova le sînt caracteristice următoarele tipuri de
riscuri:

riscurile de credit – acestea tind să apară ca urmare a unor întârzieri în

exercitarea obligațiunilor financiare ale clientului față de instituția de credit sau
evitarea acestora în general;

riscurile operaționale – apar din cauza unor erori în efectuarea proceselor de

calcul, precum și a întreruperilor în cadrul operațiunilor de fabricație; de
asemenea, cauze ale unor astfel de riscuri pot servi schimbările în sistemul
electronic al organizației bancare, activitatea și pregătirea necorespunzătoare a
personalului, pierderea documentelor financiare;

riscurile valutar – sunt rezultatul unor schimbări bruște ale cursului de schimb;
ca urmare, băncile pot pierde o sumă substanțială de bani;

riscurile legate de rata dobînzii – acestea sînt asociate cu modificările ratei de

bază din partea Băncii Naționale a Moldovei și pot duce la anumite pierderi
financiare de către instituția de credit;

riscurile strategice – pot apărea ca rezultat al ignorării conducerii băncii a

strategiilor de termen lung, necesare pentru dezvoltarea unei organizații
financiare.

Riscul de credit

Riscul de credit este cel mai semnificativ pentru întregul sistem, întrucât se
infiltrează la nivelul unei game mai largi de servicii și expuneri. Banca se expune
riscului de credit prin activitățile de creditare, activități de investiție, emiterea
garanțiilor bancare, dețineri în conturi curente (corespondente) și plasamente în
bănci.

Politicile și procedurile interne privind activitatea de creditare au în vedere

următoarele:

4
  Proceduri riguroase privind analizarea cererilor de credit și acceptarea
clienților;
 Sistem adecvat de aprobare a expunerilor;
 Sistem adecvat de protecție a expunerilor (garanții);
 Sistem de urmărire a creditelor acordate;
 Sistem de stabilire a competențelor de aprobare a creditelor (în funcție de
mărimea expunerii);
 Sistem de gestionare a limitelor privind nivelul de concentrare a riscului de
credit.
În procesul de desfășurare a activităților care generează risc de credit, în scopul
încadrării în profilul de risc asumat, Banca efectuează administrarea riscului de credit
la nivel individual (pentru clienții persoane fizice și juridice) și la nivelul Băncii prin
prisma calității portofoliului de credite.
Evaluarea riscurilor aferente activității de creditare desfășurate în cadrul Băncii
se efectuează atât înaintea cât și după aprobarea operațiunilor și se bazează pe
următoarele:
 Neînregistrarea de expuneri față de categorii de debitori care sunt determinați
de către Banca ca debitorii care nu vor fi finanțați (Politica creditară);
 Evaluarea detaliată a debitorului și a garanțiilor prezentate, încadrarea în
criteriile stabilite în reglementările interne;
 Încadrarea în nivelul de expunere maximă față de un grup de clienți aflați în
legătură;
 Aprobarea expunerilor de către organele de decizie conform nivelurilor de
competențe stabilite;
 Monitorizarea tuturor debitorilor pe parcursul derulării contractelor de
creditare, precum și urmărirea zilnică a serviciului datoriei;
 Evaluarea semestrială a deprecierii expunerilor și determinarea ajustărilor
pentru depreciere necesare – pe baza individuală pentru expunerile
semnificative la nivel individual și pe baza colectivă pentru cele
nesemnificative la nivel individual;
 Evaluarea lunară a gradului de risc al expunerilor prin încadrarea fiecărui
element din activul bilanțului și din afară acestuia care reprezintă expunere
într-o categorie de clasificare în funcție de serviciul datoriei, categoriile de
performanță financiară ale contrapartidelor și garanțiile aferente acestora
conform criteriilor stabilite de BNM (raportare COREP).

Administrarea riscului de credit la nivelul portofoliului se efectuează prin

evaluarea riscului aferent portofoliului dat și încadrarea în limitele de expunere la
riscul de credit stabilite în politicile interne ale Băncii, respectiv:
 Limite de expunere față de băncile corespondente (inclusiv băncile din
străinătatea) și sistemele de remitere de bani;

5
  Limite privind riscul de concentrare rezultat din operațiuni cu clienții
(expunere față de clienți/grupe de clienţi aflați în legătură, expuneri față de
persoane afiliate, expuneri fața de salariații Băncii, expuneri pe sectoare de
activitate, expuneri față de acționari care dețin mai puțin de 1% de acțiuni,
inclusiv persoane afiliate).
Prin evaluarea riscului aferent portofoliului Banca urmăreşte scopurile
următoare: evitarea situației concentrării portofoliului de credite, determinarea
trendului calității portofoliului, asigurarea managementului riscului de credit și
protecția corespunzătoare.

Gestionarea riscului de credit – forme de diminuare a

riscului de credit

Pentru micşorarea riscului de credit, BNM stabileşte următoarele restricţii pe

care băncile comerciale trebuie să le respecte:
a) limitarea acordării creditelor „mari”:
1.datoria creditului mare acordat unei persoane sau unui grup de persoane nu
trebuie să depăşească 25% din capitalul normativ total al băncii;
2.suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv grupurilor
de persoane în interconexiune, care au cele mai mari datorii, nu trebuie să depăşească
50% din portofoliul total al creditelor băncii;
3.datoria totală a creditelor mari ale băncii nu trebuie să depăşească de 5 ori
capitalul normativ al băncii;
b) limitarea acordării creditelor persoanelor afiliate:
1.datoria creditului acordat unei persoane afiliate sau unui grup de persoane
afiliate ce acţionează în comun nu trebuie să depăşească 20% din CNT;
2.datoria totală a creditelor acordate persoanelor afiliate băncii nu trebuie să
depăşească capitalul de gradul I;
c) limitarea acordării creditelor funcţionarilor bancari:
1.suma pentru acordarea creditelor curente unei persoane (funcţionar al băncii)
nu trebuie să depăşească 10 salarii de funcţie ale persoanei respective;
2.suma pentru acordarea creditelor imobiliare unei persoane (funcţionar al
băncii) nu trebuie să depăşească 100 de salarii de funcţie ale persoanei respective;
3.datoria totală a creditelor acordate funcţionarilor bancari nu trebuie să
depăşească 10% din capitalul normativ total.

6
 Forme de diminuare a riscului de credit:
1. Compensarea bilanțieră
Compensarea bilanțieră a creanțelor reciproce între o bancă și contrapartea sa
poate fi utilizată de către bancă ca formă eligibilă de diminuare a riscului de credit.
Eligibilitatea compensării bilanțiere se limitează la soldurile reciproce de
mijloace bănești între o bancă și contrapartea expunerii garantate. Băncile pot
modifica valorile ponderate la risc ale expunerilor numai în cazul creditelor și al
depozitelor pe care le-au primit ele însele și care fac obiectul unui acord de
compensare bilanțieră.

2. Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacțiide răscumpărare

sau operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut
sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital
Băncile care adoptă metoda extinsă a garanțiilor financiare pot lua în
considerare efectele contractelor de compensare bilaterală, care acoperă tranzacții de
răscumpărare, operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu
împrumut, sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital cu o contraparte.
Garanțiile reale acceptate și valorile mobiliare sau mărfurile luate cu împrumut
în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacții trebuie să respecte cerințele de
eligibilitate pentru garanții reale.

3. Eligibilitatea garanțiilor reale în cadrul tuturor abordărilor și

metodelor
Băncile pot utiliza următoarele elemente drept garanții reale eligibile în cadrul
tuturor abordărilor și metodelor:
1) mijloace bănești sub formă de depozit sau credit primite de bancă, în partea care se
utilizează pentru asigurarea irevocabilă a creditelor acordate de aceasta sau
instrumente asimilate mijloacelor bănești, deținute la banca creditoare ale
organizațiilor internaționale, băncilor de dezvoltare multilaterală, persoanelor
juridice, inclusiv ale băncilor care dispun individual sau grupul din care fac parte
băncile respective dispun de o evaluare a creditului efectuată de o societate de
evaluare externă a creditului (ECAI);
2) valori mobiliare de stat și certificatele Băncii Naționale a Moldovei;
3) titluri de datorie emise de administrații centrale sau bănci centrale, având o
evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenție de creditare a exportului,
recunoscute ca eligibile în sensul actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei
aferent tratamentului riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate;
4) titluri de datorie emise de bănci;

7
5) titluri de datorie emise de alte entități;
6) titluri de datorie care au o evaluare pe termen scurt a creditului efectuată de o
ECAI;
7) titluri de capital sau obligațiuni convertibile incluse într-un indice principal;
8) aur.
4.Extinderea eligibilității garanțiilor reale în cadrul metodei extinse a garanțiilor
financiare

Banca poate utiliza următoarele elemente drept garanții reale eligibile:

1) titluri de capital sau obligațiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar
tranzacționate pe o bursă recunoscută;
2) unități sau acțiuni deținute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
a) unitățile sau acțiunile au o cotație publică zilnică a prețului;
b)OPC se limitează la investiții în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaștere.
5.Alte tipuri de protecție finanțată a creditului
Băncile pot utiliza următoarele alte tipuri de protecție finanțată a creditului drept
garanții reale eligibile:
1) mijloacele bănești sub formă de depozit constituit la o bancă terță care dispune
individual sau grupul din care face parte banca respectivă dispune de o evaluare a
creditului efectuată de o ECAI;
2) instrumentele emise de bănci terțe/societăți de investiții care au o evaluare a
creditului efectuată de o ECAI.

8
 Concluzie

Activitatea bancară presupune asumarea anumitor riscuri. Un bun management

bancar poate evita asumarea unor riscuri excesive şi poate obţine un profit rezonabil.
Cu toate acestea, greşeli de conducere, goana după un profit tot mai mare, o criză
economică de o amploare deosebită sau apărută în mod neaşteptat, o panică bancară,
oricare dintre aceste evenimente sau orice combinaţie a lor pot provoca falimentul
societăţii bancare. În acest caz, în afară de acţionarii băncii pot suferi pierderi şi
clienţii creditori ai acesteia care şi-au plasat spre fructificare disponibilităţile
temporare.
Managementul bancar trebuie să aibă în vedere următoarele elemente, pentru a
avea performanţe:
- Un sistem de informaţii competitiv.
- Selecţia pieţelor şi produselor potrivite.
- Recompensarea personalului băncii în funcţie de performanţe.
- Cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor financiare.
- Gestionarea financiară bună.
- Elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performanţele anterioare.
În vederea diminuării sau eliminării pierderilor, băncile monitorizează calitatea
portofoliului de credit printr-un audit periodic în funcţie de notarea internă a
creditului care a fost făcută cu ocazia instrumentării dosarului de credit.
Revizuirea creditelor pe lвngă faptul că reduce pierderile, permite atingerea şi a
altor probleme cum ar fi:
- asigură aplicarea uniformă a documentaţiei de creditare;
- verificarea că politica de credit, normele băncii şi reglementările bancare
sunt respectate;
- informarea managementului băncii despre situaţia generală a portofoliului
de credite;
- monitorizarea ofiţerilor de credite care sunt răspunzători de evoluţia
nefavorabilă a creditelor, în cazul când nu au luat nici o măsură.
În condiţiile în care întreaga evoluţie a vieţii economice demonstrează că
incertitudinea managementului riscului bancar sunt prezente la tot pasul şi însoţesc
toate actele sau faptele economice, problema principală nu constă în luarea unor
decizii în situaţii nesigure, ci în găsirea modalităţilor care să asigure micşorarea
incertitudinii.

9
 Bibliografie

1. Cocriş, V. Chirleşan, D., Management bancar şi analiza de risc în activitatea de

creditare, Editura Universităţii, Iaşi, 2017
2. Cocriş, V., Andrieş, A. Managementul riscurilor şi a performanţelor bancare,
Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010
3. Hennie van Greuning şi Sonja Brajovic Bratanovic, Analiza şi Managementul
RISCULUI BANCAR, Evaluarea guvernantei corporatiste şi a riscului
financiar, Editura IRECSON, Bucureşti, 2004
4. H O T Ă R Â R E cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la
tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci nr.112 din 24 mai
2018 (în vigoare din 30.07.2018) Publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.183-194, arti. 902 din 08.06.2018
5. www.bnm.md
6. Acordul Basel II: Basel (2004), International Convergence of Capital
Measurement and Capital Standards – a Revised Framework (sau Acordul
Basel II), Basel Comittee on Banking Supervision
7. Regulamentul cu privire la creditele „mari” nr.3/09 din 01.12.1995
8. Tomozei V., Oboroc Iu., Enicov I. Riscuri şi instrumente financiare de
acoperite. Editura Evrica, Chişinău, 2002
9. Enicov Igor. Orientări în managementul riscurilor bancare. ASEM. Chişinău
2001
10..Grigoriţă Cornelia. Activitate bancară. Editura Cartier. Chişinău, 2005

10