MASTER IN RISCURI BANCARE

LUCRARE DE DIZERTATIE
RISCURILE BANCARE SI CAI DE PREVENIRE SI
GESTIONARE

Coordonator lucrare

Lect.univ.dr.

Masterand

Bucureşti
 CUPRINS

CAPITOLUL I. ROLUL BANCILOR SI AL CREDITULUI IN ECONOMIA DE

PIATA
1.1 Rolul bancilor comerciale in exercitarea functiilor creditului 5

1.2 Caracteristicile relatiilor de credit 9

1.3 Operatiile active ale bancilor comerciale 13

1.3.1 Operatiunile active al bancilor comerciale 13

1.3.2 Operatiunile pasive ale bancilor comerciale 18

CAPITOLUL II. ACTIUNEA RISCURILOR BANCARE IN ECONOMIA DE

PIATA

2.1 Definirea si tipologia riscurilor bancare 21

2.2 Categorii de risc in activitatea de creditare 24

2.2.1 Riscul de creditare 24

2.2.2 Riscul de lichiditate 26

2.2.3 Riscul de capital 28

2.2.4 Riscul de variatie a ratei dobanzii 29

2.2.5 Riscul valutar 30

2.3 Modalitati de prevenire a riscurilor 31

2.3.1 Prevenirea riscului de credit 31

2.3.2 Prevenirea riscului de tara 33

2.3.3 Protejarea impotriva riscului de lichiditate 33

2.3.4 Protejarea impotriva riscului de schimb valutar 34

2
CAPITOLUL III. EVALUAREA RISCURILOR BANCARE

3.1 Indicatori de apreciere a riscului de creditare 35

3.2 Indicatorii riscului de lichiditate 38

3.3 Evaluarea riscului de capital 41

3.4 Riscul de variatie a ratei dobanzii 42

3.5 Riscul valutar 44

3.6 Gestiunea riscurilor pe tipuri de risc 45

3.6.1 Gestiunea riscului de lichiditate 46

3.6.2 Gestiunea riscului de capital 47

3.6.3 Gestiunea riscului de variatie a ratei dobanzii 48

3.6.4 Gestiunea riscului valutar si a riscului de tara 51

3.7 Gestiunea globala a riscurilor bancare 53

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ PRIVIND RISCUL IN PROCESUL CREDITARII

4.1 Acordarea unui credit pe termen scurt solicitat de firma ANIMED S.A. 56

CONCLUZII FINALE 73

Bibliografie 76

3
 CAPITOLUL I

ROLUL BANCILOR SI AL CREDITULUI IN ECONOMIA DE

PIATA

In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie este

strins legat de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-
investitii, relatie hotaritoare in cresterea economica.
Concepte moderne privind dezvoltarea economica considera ca un
rezultat necesar al evolutiei societatii, obtinerea de economii ale agentilor
economici sau persoanelor, reprezentind venituri neconsumate in
perioada curenta si destinate unei utilizari viitoare. In cadrul acelorasi
concepte investitiile, reprezentand achizitia de instalatii si echipamente,
structuri, masini si inventar destinate dezvoltarii productiei reprezinta o
alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii
economici.
Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii
investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgand la credite ce le sunt
acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor
monetare in economie.
Se creaza astfel, conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor,
pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de
intermediari, care in exclusivitate la inceput, si apoi, cu preponderenta, in
structura sistemului bancar in formare, au fost bancile comerciale sau de
creatia monetara factor specific al functionalitatii bancilor in economie.
Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari
monetari, a caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune in
circulatie creante asupra lor insasi care sporesc masa mijloacelor de plata,
volumul circulatiei monetare.
Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este
transformarea activelor nemonetare in moneda.
Emisiunea de bancnote, functie initial deschisa tuturor bancilor si
restransa ulterior numai la banca de emisiune, reprezinta forma principala
a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea
masei monetare. Bancile comerciale tipice au si ele un aport de pondere
in creatia monetara transformand activele nemonetare (cambii, obligatii),
fara putere liberatore, in instrumente de plata. Inscrierea in conturile de la
banca a creditelor acordate (fundamentate sau garantate pe activele pe
care le monetizeaza) constitue momentul creatiei unei monede aditionale
specifice, moneda scripturala.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediarii

nemonetari care au ca functiei principale: colectarea de economii si
acordarea de credite pe termen mijlociu si lung, direct catre beneficiari
4
(pentru investitii, ipoteca, comert exterior, consum) sau prin angajarea de
capitaluri pentru recreditare (prin titularizare sau prin alte forme).
Desi statutul intermediarilor bancari nemonetari este adesea foarte
apropiat de cel al bancilor (si uneori functioneaza sub aceasta denumire),
acestea nu creaza moneda ci utilizeaza capitalurile pe care le colectaza,
sau care le sunt puse la dispozitie.
Specializarea bancilor a fost o tendinta care s-a manifestat in sanul
bancilor o intrega epoca si desi in descrestere, continua sa caracterizeze
lumea bancilor. Separarea si independenta bancilor specializate este si
momentul delimitarii sferei de competenta si activitate a bancilor de
depozit.
La inceputul afirmarii tendintelor de specializare, acestea erau
adesea declarative, propagandistice, fara a obliga la exclusivitate sau
interziceri.
Criza economica din anii 1929-1933, care a bantuit in toate tarile
dezvoltate, dar a facut ravagii in S.U.A. prin crahul bancar de proportii,
(36% din banci fiind declarate in stare de faliment) a impus o
reglementare severa a regimului bancilor, care sa actioneze in scopul
protejarii deponentilor. Astfel ca, in mod necesar, statutul bancii de
depozit a trebuit sa fie bine conturat, instituindu-se un regim limitativ de
control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra
modului de folosire a acestor resurse in procesul creditarii.
In accest cadru s-a delimitat, mai exact, acceptiunea de banca
comerciala, sau de depozit, in opozitie sau spre deosebire de celelalte
banci.

1.1 Rolul bancilor comerciale in exercitarea functiilor creditului

Structurile nationale ale sistemului bancare sunt foarte diferite,

purtind amprenta evolutiilor anterioare, sau a unor traditii ce se
perpetuiaza, si fiind deopotriva supuse tendintei innoirilor, pretutindeni in
lume s-au delimitat la un moment dat doua categorii de banci:
 banci comerciale (de depozit);
 banci specializate.
Bancile comerciale sau bancile de depozit (acceptate ca regula
fara o asemenea calificare expresa, deci cunoscute numai cu apelativul de
banci) sunt caracterizate prin aceia ca efectuiaza toate tipurile de
operatiuni bancare. Deci au o activitate diversificata care se poate
modifica liber functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.
Totusi operatiile de baza sunt reprezentate de constituirea de
depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor
economici.
Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea
unui profit bancar.

5
 Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit, cu o
gama larga de diferentieri si implicit cu statute deosebite de la tara la tara.
Ne vom referi la citeva caracteristici generale care sa le revele
semnificatia in cadrul sistemului bancar.
Bancile specializate efectueaza, in ansamblul lor totalitatea
operatiilor bancare. Fiecare din ele sunt supuse, fie unor limitari privind
functionalitatea lor, fie ca isi asuma in exclusivitate anumite operatiuni.
Limitarile se refera la raza de implantare (teritoriala, sau de
ramura) sau de statutul lor social particular.
Intre bancile specializate un loc deosebit ocupa institutiile de credit
specializate carora le-a fost incredintata o misiune de interes public;
creditarea pe termen mijlociu si lung a unor ramuri (frecvent agricultura),
sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar; creditarea
colectivitatilor locale etc. Societatile financiare, in fapt societati de credit,
sunt prezente importante in actevitatea economica in toate tarile
dezvoltate. Sunt institutii de credit care, pe de o parte, nu sunt autorizate
sa primeasca depozite, iar, pe de alta parte, nu pot efectua decit
operatiunile pentru care au fost abilitate prin lege sau conventie.
Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si
garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi,
creditarea marfurilor cu plata in rate; creditarea locuintelor cu garantii
ipotecare; gestiunea mijloacelor de plata, in special prin carti de credit
etc.
In considerarea structurii sistemului bancar trebuie sa avem in
vedere ca in componentele nationale se afirma si trasaturi generale dar si
particularitati ale alcatuirii verigilor componente.
Unele din bancile specializate actioneaza ca intermediari in
anumite ramuri sau domenii de activitate, desfasurand activitati de
mobilizare a resurselor, si de distribuire a creditelor in sfera lor specifica,
in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile pasive si active proprii.
O mare parte din bancile specializate sunt insa unitati profiliate
unilateral, fie primordial pentru mobilizarea de resurse, fie preponderent
pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sunt puse la dispozitie.
In acest sistem bancile comerciale joaca de regula rolul de
intermediar. Astfel bancile comerciale isi exercita rolul lor de intermediar
nu numai intre agentii din afara sistemului bancar, ci au un rol major in
reciclare si valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si
distribuirea de credite in insusi sistemul bancar, deci intermediaza intre
verigile bancare.
In acest proces se afirma si se detaseaza ca principale functii ale
bancilor comerciale cele doua laturi ale intermedierii:
 mobilizarea resurselor temporar disponibile;
 distribuirea acestor resurse (creditarea).
Creditul este operatiunea prin care se iau in stapinire imediata
resurse, in scimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod
6
normal insotite de plata unei dobinzi renumereaza pe imprumutator.
Operatiunea priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealelta aprte il
primeste sau altfel spus se indatoreaza.
Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii
intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactii
formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte
dezvoltate si formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte
importanta a rlatiilor de credit priveste mobilizarea capitalurilor
disponibile si a economiilor populatiei.
Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care
creditul este consimtit, sunt exstrem de diverse si in continua evolutie.
Dispozitivul institutional variaza de la tara la tara.
Locul si importanta creditului in economia de piata sunt date de
rolul acestuia, de functiile pe care le indeplinestesi efectele pe care le
provoaca.
 In primul rind, creditul indeplineste o functie distributiva prin
faptul ca mobilizeza resurse banesti disponibile la un moment dat in
economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi spre
anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de
mijloace de finantare.
Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, creditul
sporeste puterea de actiune productiva a capitalului, punind astfel in
miscare fortele economice latente si contribuind in felul acesta la crestera
avutiei reale a societatii. Deci, bancile, prin creditarea agentilor
economici, transforma economiile latente in capitaluri productive.
In plus, operativitatea procurarii de noi capitaluri da posibilitatea
realizarii unei elasticitati mai mari in economie, pe ansamblul ei,
favorizand orientarea cat mai rapida a investitiilor spre ramurile sau
activitatile mai rentabile, asigurind o mai mare posibilitate de adaptare la
cerintele pietii interne si externe si contribuind pe acesta baza la cresterea
efecientei marginale a capitalului.
 Creditul are si importanta functie de emisiune monetara.
Dupa ce, prin interventia ideii de credit s-a ajuns la moneda
fiduciara, adica biletele de banca, prin intermediul unor solide institutii de
credit s-au creat alaturi deaceasta, multiple alte instrumente si tehnici de
plata (trata, viramentul, cecul)care au dus la diminuare folosirii
numerarului si la cresterea in mari proportii a monedei scripturale. Prin
acesta s-a asigurat si importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia
banilor, noile tehnici si instrumente de plata oferite de existenta creditului
mijlocesc in bune conditii volumul tranzictiilor economice in continua
crestere.
 Legatura directa cu mii si milioane de agenti, titulari de cont, in
legatura cu constituirea si utilizarea depozitelor, confera bancilor in
general si bancilor comerciale in special, o alta principala functie in
economia moderna, aceea de centru de efectuare a platilor intre titulari de
7
cont, si prin aceasta bancile determina si controleaza luxurile circulatiei
monetare scripturale.
 Regland dimensiunile cererii si ofertei de marfuri prin creditarea
consumului, pe de o parte si astocurilor, pe de alta parte, creditul
contribuie,pe linga alti factori la asigurarea stabilitatii preturilor.
De exemplu, daca anumite marfuri, a caror producere are un
caracter sezonier-cerealele, de pilda - ar fi aduse pe piata toate in
momentul obtinerii oferta ar deveni disproportionat de mare in raport cu
cererea si am asista la o scadere spectaculoasa a preturilor, care ar fi
urmata apoi (dupa o perioada in care s-ar ajunge la raritatea marfurilor
respective) de o situatie inversa (o cerere neacoperita de oferta si o urcare
exagerata a preturilor). Pentru evitarea unor astfel de fluctuatii
generatoare de risipa si perturbatoare ale echilibrului economic se
foloseste instrumentul pentru creditare - warant care ofera proprietarului
marfurilor respective posibilitatea obtinerii cu anticipatie, cel putin
partial, a contravalorii acestora.
De asemenea, creditul, prin insasi natura lui, contribuie la cresterea
vitezei de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea
permanenta a fondurilor.
Creditul, al carui cont este dobanda, contribuie la reglarea ratei
dobinzii la stavilirea fenomenului inflatiei.
Prin finantarea consumului si prin crearea unor instrumente si
tehnici, creditul a devenit o prezenta indispensabila si in viata populatiei
in orice tara civilizata (creditul consumativ, ipotecar etc.).
Creditul are rol deosebit si in promovarea relatiilor economice
internationale, prin diferitele sale forme, mai ales in comertul exterior, cu
predilectie pentru stimularea exportului si pentru derularea normala a
operatiunilor de import - export.
In sfirsit, nu se poate trece cu vederea nici rolul pe care il are
creditul in finantarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul,
sub forma creditului public.
Trebuie insa subliniat, pe cit de util si avantajos este creditul ca
veriga indispensabila in mecanismul de functionare al economiei
nationale, pe atat de periculos si dezavantajos devine atunci cand nu este
utilizat in conformitate cu cerintele sale si ale echilibrului economic
general.

O folosire abuziva a creditului poate stimula si o exacerbare a

operatiunilor speculative, o crestere a capitalului fictiv care pot ajunge la
crahuri financiare. Nu trebuie omise nici problemele riscului presupuse de
utilizarea creditului, in special pentru banci, care ne luate in calcul, pot
provoca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu consecinte foarte grave
pe plan economic, social si politic.
8
 1.2 Caracteristicile relatiilor de credit

Desi de-a lungul timpului s-au emis multe definitii asupra notiunii
de credit, specialistii sunt de acord in a defini creditul ca fiind schimbul
unei valori monetare viitoare.
Totodata notiunea de credit mai este perceputa ca o forma simpla
a relatiilor economice ce apar in procesele de transferuri patrimoniale de
bunuri si servicii, care se realizeaza fie prin plata imediata (la vedere), fie
prin plata la termen (la scadenta). Aceste relatii ce apar intre doi
agenti economici si care privesc transferurile patrimoniale se pot derula
sub forma de credit atunci cind unul dintre agentii economici indeplineste
functia de vanzator (creditor), iar celalalt agent economic pe cea de
cumparator (debitor).
In cadrul acestor relatii (raporturi) de creditare ce apar, atat
vanzatorul (creditorul) cat si cumparatorul (debitorul) au un rol bine
stabilit.
Daca creditorul este cel care cedeaza resursele banesti proprii unui
imprumutat, cu scopul de a le recupera la o data viitoare impreuna cu
dobanda cuvenita, debitorul se obliga sa ramburseze la scadenta valoarea
de creditare.
Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care
creditul este consimtit sunt exstrem de diverse si in continua evolutie.
Esenta raportului de creditare se dezvaluie prin analiza
trasaturilor caracteristice acestuia.

1. subectii raportului de credit;

2. promisiunea de rambursare;
3. termenul de rambursare;
4. dobanda;
5. negocierea si incierea tranzactiei;
6. consemnarea si transferabilitatea.

1.Subiectii raportului de credit, creditorul si debitorul, prezinta o mare

diversitate in ceea ce priveste apartenenta la structurile economice.
In ceea ce priveste natura participantilor sunt conturate trei
categorii principale: intreprinderile, statul si populatia.

In calitate de creditori se afirma preponderent intreprinderile. Pe

de o parte, intreprinderile avind conturi deschise la banci formeza
depozite, ce pot fi folosite de catre acestea ca resurse, iar pe de alta parte,
bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie
curente sau pentru investitii (cu recuperare ulterioara).

9
 Cresterea veniturilor populatiei, prin angajarea in procesele
economice, prin nivelul inalt al productivitatii muncii si prin amplitudinea
spiritului de economisire, a facut din populatie un factor major in
desfasurarea raporturilor de credit, in primul rand in postura de creditor.
In calitate de debitor alaturi de intreprinderi si populatie se afirma
in toate tarile dezvoltate statul.

2.Promisiunea de rambursare reprezinta unul dintre cele mai

importante elemente ale raportului de creditare, ea implicand anumite
riscuri pentru creditare si, ca urmare necesita angajarea unor garantii.
In raporturile de credit, riscurile probabile sunt: riscul de nerambursare si
riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii
sau a incapacitatii de plata datorita conjucturii, dificultatilor sectoriale sau
deficientelor imprumutatului. Pentru prevenirea acestui risc trbuie sa se
analizeze imprumutatul prin prisma cerintelor respectarii raportului de
credit sub diverse aspecte: umane, economice, financiare, juridice. Pentru
diviziunea acestui risc se poate actiona prin colaborari cu alte institutii de
credit.
Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de
depozite care nu este in masura sa satisfaca cererile titularului de
depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele
negative a unei asemenea situatii pot fi prevenite prin :
 administrarea judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci;
 angajarea de credite pe baza hartiilor de valoare;
 mobilizarea efectelor prin rescont si alte operatiuni.
Pentru a se asigura impotriva acestori riscuri, banca conditioneaza
clientul in vederea angajarii unor garantii personale sau reale pentru
creditele acordate. Garantarea unui credit sau a unei alte obligatii este o
masura destinata sa asigure faptul ca obligatia va fi executata sau,
creditorul va fi compensat in cazul in care debitorul nu poate sa-si
execute obligatia cuvenita prin contract la termenul stabilit. In cazul
raspunderii nelimitate, intreg patrimoniul debitorul serveste la
satisfacerea obligatiilor financiare.
Garantiile angajate de clienti in vederea obtinerii creditului de la
banca pot fi: garantii personale (simple si solidare), garantii reale (dreptul
de retinere, gajul, ipoteca si privilegiul).
Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de
a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate.
In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de adiscuta asupra
indeplinirii garantiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului
si, in cazul in care mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa.
In cazul garantiei solidare, garantul poate fi tras la raspundere
pentru a plati concomitent, sau chear inaintea debitorului daca
aparentprezinta conditii de solvabilitate.
10
 Garantiile reale cuprind: dreptul de retinere, gajul, ipoteca si
privilegiul.
Dreptul de retinere da posibilitatea creditorului de a retine un bun
corporal proprietate a debitorului atit timp cat el n-a fost achitat integral.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in
garantia creditului, gajul. Gajarea poate avea loc cu sau fara deposedare.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul
asupra unui imobil, fara deposedare si cu publicitate.
Privilegiul este dreptul conferit prin lege de a avea prioritate in a fi
platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti sau asupra
totalitatii patrimoniului debitorului.

3.Termenul de rambursare poate fi: foarte scurt, scurt, mediu si lung.

Foarte scurt - maxim 48 ore - este specific creditelor acordate pe pietele

monetare interbancare sau creditelor de trezorerie. Caracteristica
principala a acestui termen o constituie rambursarea integrala la scadenta.
Scurt: pana la 1 an este caracteristic creditelor angajate in domeniul
productiei si al comercializarii.
Mediu: de la 1 an la 5 ani, caracteristic creditelor de dezvoltare si
investitii.
Lung: peste 5 ani, in acest caz rambursarile facindu-se esalonat la
anumite intervale de timp fixate de banca: trimestrial, semestrial, anual.
Dupa cum se observa mai sus, daca vorbim despre perioada pantru
care se acorda creditul, trbuie sa discutam in mod automat si despre
scopul de utilizare al acestuia. Spre exemplu, creditul pentru import este
credit pe termen scurt, in timp ce creditul pantru investitii este credit pe
termen lung.
De retinut este faptul ca Romania, operatiile de creditare pe termen
lung nu au o raspandire foarte mare, datorita in primul rind modului de
structurare a portofoliului de imprumuturi la institutiile financiar-bancare,
iar in al doilea rand, bancile se afla, in majoritatea cazurilor, in
imposibilitatea de a atrage fonduri banesti pe termen lung.

4.Dobinda este o caracteristica esentiala a raportului de creditare care

defineste costul creditului.
Daca pina in anii 70, in cadrul contractelor de credit se practica o
dobinda fixa, in zilele noastre se utilizeza dobinda variabila, consecinta
automata a trecerii de la cursurile fixe la cele flotante.
Regimul dobinzii variabile consta in modificarea periodica a acesteia
conform contractului incheiat, la intervale de timp prefixate, in functie de
evolutia ratei dobinzii pe pietele monetare nationale si internatioinale.
Ce elemente ale contractului de credit, nivelul dobinzii este
acceptat in fiecare caz in parte, de creditor si debitor ca urmare a unei
negocieri de durata sau mai operative.
11
Nivelul dobanzii este influentat de mai multi factori:
 productivitatea capitalului, adica o anumita rata a profitului
aflata intr-o dinamica determinata de evolutii si conjucturi.
Contractul de credit este de fapt un acord intre cele doua parti
interesate, cu privire la nivelul dobinzii. Angajandu-se sa plateasca
o anumita dobinda, debitorul admite o anumita diminuare a
profitului sau net. Deci:

Profit total = Dobinda+ Profit net

 un al doilea factor este lichiditatea. Creditorii prefera

imprumuturi pe termene scurte, care sa le asigure o lichiditate
buna. Orice angajare mai indelungata a resurselor creditului, orice
diminuare a lichiditatii sale este insotita de o sporire a sumelor
platite ca dobinzi, implicand astfel o crestere a nivelului dobinzii.
 riscul nerambursarii este un alt factor general al nivelului
dobinzii. Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii
raporturilor de credit si a sistemului de credit. Acesta conduce la
separarea elementelor de structura a dobinzii in:
 dobinda pura care este costul utilizarii capitalului si
 plata necesara pentru recuperarea riscului nerambursarii,
respectiv pentru acoperirea pagubelor suferite pe acesta cale.
 raportul dintre cererea si oferta de credite este un factor
esential in determinarea nivelului dobinzii.
 Oferta de creditare este determinata de nivelul economisirii
in tara respectiva. Determinat de preferintele familiilor de a
economisi este nivelul individual al venitului si implicit nivelul si
preferintele de consum. Stabilitatea economica si politicaare un rol
deosebit in a incuraja formarea capitalului.
 Cererea de credite este interconditionata de cei trei mari
debitori: guvernul, agentii economici si familiile, deopotriva
influentati de evolutia activitatii economice si tendintele de
dezvoltare a investitiilor.
In unele tari se obisnuieste ca bancile sa perceapa clientilor un
comision de negociere pentru acoperirea costurilor de instrumentare a
creditului. In Romania, aceste costuri urmeza sa se acopere prin
includerea lor in rata dobinzii.

5. Negocierea si incheierea tranzactiei

In vederea evitarii si diminuarii riscului banca trebuie sa-si asigure
o documentare cat mai buna asupra clientului, apeland in acest sens, fie la
serviciile specializate proprii, fie la societati sau agenti care analizeaza
posibilitatea de rambursare a unui viitor credit cu dobanda aferenta.
Acesta analiza, care se realizeaza asupra clientului este rezultatul
12
inexistentei unei teorii care sa informeze banca asupra modului de
recuperare a fondurilor imprumutate.
Daca solicitanul este deja un client al bancii, banca va lua in
considerare evidentele sale referiotare la acesta. In caz contrar, noul client
trebuie sa obtina referinte satisfacatoare despre integritatea si situatia
financiara a persoanelor care conduc afacerea, trebuie sa ofere bancii
informatiile financiare relevante de care aceasta are nevoie. In acest caz,
banca va efectua o analiza a cereri de creditare avand in vedere elemnte
de risc si profitabilitate.
6.Consemnarea si transferabilitatea
Acrodurile de credit sunt consemnate sub forma unor inscrisuri,
deci reprezinta titluri de valoare ce imbraca deiferite aspecte. In mod
necesar, aceste inscrisuri trebuie sa contina in primul rand obligatia pe
care debitorul si-o asuma, iar in al doilea rand, trebuie sa contina dreptul
creditorului de a i se plati suma angajata.
In ceea ce priveste transferabilitatea, aceasta consta in cedarea
dreptului de a incasa suma inscrisa in titlurile respective, inclusiv
veniturile aferente (dobanda plus dividendele). Aceasta caracteristica
permite asigurarea utilizarii fluxurilor de constiuire si utilizare a
capacitatilor temporar disponibile si ea se realizeaza fie direct, intre
investitori, fie indirect prin comercializarea acestor inscrisuri pe piata
secundara.

1.3 Operatiile bancilor comerciale

1.3.1.Operatiunile active al bancilor comerciale

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatii prin care

bancile isi utilizeaza resursele in scopul indeplinirii functionalitatilor
statutare si obtineri de profit.
In activul bilantier sunt evidentiate urmatoarele posturi:
 Operatiuni numerar si rezerve in depozite la Banca Centrala;
 Operatiuni cu titluri;
 Operatiuni de creditare;
 Valori de imobilizate in active corporale si alte active.
Primul si ultimul nu genereaza venituri, dar constituirea lor este
obligatorie atat pentru asigurarea unei lichiditati corespunzatoare cit si
pentru buna desfasurare a activitatii bancare. Celelalte doua posturi sunt
importante pentru obtinerea de profit si pentru soliditatea bancilor.
Faptul ca veniturile bancare provin din achizitionarea de titluri si
acordarea de credite, face ca acestea sa detina ponderea cea mai mare in
totalul operatiunilor active.
In structura portofoliului de titluri se include titluri de proprietate
sau creanta, guvernamentale sau private, pe termen lung sau pe termen
scurt. Aceste titluri sunt purtatoare de venituri sub forma de divident,
13
dobanda, scont sau renta. In principal marimea unui portofoliu de titluri
pe care il poate detine o banca este determinat de urmatorii trei factori:
volumul resurselor disponibile, dupa satisfacerea nevoilor de lichiditate
ale bancii si a solicitarilor de credite; volumul titlurilor necesare ca
garantii; rentabilitatea relativa a plasamentului in titluri.
Operatiunile active cu ponderea cea mai mare se grupeza, in
principal in:
A- operatiuni de creditare a firmelor;
B- operatiuni de creditare a persoanelor particulare;
C- operatiuni de plasament.

A. Operatiunile de creditare a firmelor

Bancile comerciale si-au diversificat tehnicile de creditare pentru a

raspunde solicitarilor intreprinderilor si pentru a face fata cerintelor
dezvoltarii acestora, in functie de profilul si posibilitatile lor de creditare.

I.Creditarea necesitatilor de capital fix

Prin natura lor, nevoile principale de capital fix ale intreprinderilor
se satisfac de catre acestea prin recurgerea la piata de capital: emisiuni de
actiuni si obligatiuni.
Intreprinderile se adreseaza uneori bancilor pentru creditarea
echipamentelor, operatiune practicata mai putin de catre bancile
comerciale si in mai mare masura de catre bancile de creditare pe termen
mijlociu si lung, bancile de ramura.
Creditele bancare pe termen mijlociu recreditabile se acorda de
regula prin girul unor institutii de credit specializate, menite sa
promoveze anumite activitati, care, examinind calitatea creditului din
punct de vedere economic preia, in prima instanta, creanta, urmind sa o
transfere bancii de emisiune.

II.Creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor

Nevoile intreprinderilor privind acoperirea cheltuielilor de expluatare se
satisfac de catre banci pe doua cai;
a) prin creditare creantelor comerciale;
b) prin acordarea de credite de trezorerie.

a)Creditarea creantelor comerciale

Creditarea creantelor comerciale inseamna pentru banci a prelua, contra
moneda, creantele comerciale pe care intreprinderile furnizoarele au
asupra clientilor lor, care in unele situatii se pot sconta.
Scontarea reprezinta cesiunea cambiei catre un alt beneficiar la
schimbul valorii actuale a cambiei. Necesitatea scontarii cambiei se
14
creaza in conditiile in care beneficiarul cambiei, care avind nevoie
urgenta de bani, cedeaza acest drept, de regula bancii, el este indreptatit
sa primeasca valoarea actuala a cambiei (Va); minus taxa scontului (S).
Va=VN- S

Scontarea este o operatiune caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

- cedarea cambiei este o vinzare speciala, in sensul ca fiecare din
beneficiari care au recurs la scontare ramane obligat la plata sumei din
cambie in conditiile in care trasul sau alti participanti la cambie nu au
putut plati. Se manifesta astfel raspunderea solidara a tuturor semnatarilor
cambiei la plata sumei respective.
- scontarea cambiei este o operatiune de creditare atat prin faptul ca
se refera la transferul unui instrument de credit, cat si prin acea ca
determina plasarea resurselor de creditare a unei banci pe un anumit
termen, cu incasarea dobinzii aferente.
Scontarea este actul prin care creditul comercial se transforma in
credit bancar. Deasemenea, scontarea angajeza banca in raporturi
cambiale specifice. Devenind beneficiara a canbiei, fie in mod definitiv,
fie ca intermediar in cazul in care recurge la rescontare, banca isi asuma
obligatia de a plati in caz de necesitate, respectiv riscul de a participa la
acoperirea sumei de plata.
Pentru a evita riscul de a deveni participanti la procesul cambiei,
bancile efectueaza alte operatiuni cambiale: pensiunea si imprumutul pe
gaj de efecte comerciale si publice.
Pensiunea este operatiunea prin care banca preia cambiile pe care
le vinde beneficiarului, cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la
termenele convenite. Aceste operatiuni se desfasoara, in mod frecvent, in
relatiile bancilor cu firmele mari si in special intre banci. Efectele ce fac
obiectul pensiunii raman, de regula, la beneficiar, iar banca cumparatoare
primeste angajamentul de rascumparare, emis de beneficiar, si borderoul
efectelor respective.

Imprumutul pe efecte comerciale in gaj se acorda in cazurile in

care banca apreciaza pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii, dar
are retineri cu privire la capacitatea de plata al celorlalti semnatari.
Imprumutul acordat acopera partial valoarea nominala a cambiilor depuse
in gaj.

Imprumuturile de gaj de efecte publice si actiuni (denumite si

operatiuni lombard) au o pondere deosebita in Anglia, S.U.A., Germania.
In cazurile cind au nevoie temporar de bani, detinatorii, preferind
sa detina titlurile de proprietate, recurg la imprumuturi pe gaj si renunta
numai partial la venitul realizat, prin plata dobinzilor pentru creditul de
care beneficiaza.

15
 Volumul imprumuturilor acordate nu acopera decit o parte din
valoarea titlurilor depuse in garantie, pentru a evita orice pierderi,
provenite din scaderea cursurilor.
Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni constituie o
modalitate preferata pentru obtinerea de resurse pentru finantarea
speculatiilor de bursa.
Asemanatoare prin obiect si efect, operatiuniile de report
reprezinta activitatile de achizitie de catre banci a titlurilor (efecte
publice sau actiuni) cu obligatia de rascumparare, la acelasi curs, ce
si-o asuna vanzatorul, pentru un termen scurt, de regula 15 zile.

b)Creditele de trezorerie
Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt, de regula pana la un
an, avand drept scop acoperirea necesitatilor monetare legate de ciclul de
fabricatie si comercializare. Ele au doua forme principale:
 avansul in con curent;
 creditele specializate.

● Avansurile in cont curent reprezinta o forma predominanta a

creditelor in Anglia si S.U.A., avind ponderi importante si in alte tari.
Avansurile in cont curent se acorda de catre banca prin plata cecurilor
emise de titulari de cont si in cazul in care nu au disponibil in cadrul unei
limite convenite, confirmate (overdraft).
Desi, in principiu, creditul acordat este pe termen scurt, de fapt
soldurile debitoare ale conturilor curente se mentin de-a lungul vremii,
ceea ce implica creditarea curenta, de catre banca, a activitatii
intreprinderii respective. De fapt, cuantumul creditului este “flotant”
deoareca suma de acoperit variaza in functie de evolutia soldului
contului curent. Cind incasarile firmei sunt predominate, creditul se
restrange, iar cand platile intreprinderii prepondereaza, creditul se
majoreaza.
● Creditele specializate
Sunt destinate a acoperi o serie de necesitati legate de desfasurarea
productiei, cum ar fi:
- creditele de companie au drept scop sa acopore cheltuielile de
stocare si fabricare pentru unitati cu activitate sezoniera din agricultura si
activitati anexe (industria alimentara) din industria de confectii si
incaltaminte, etc.
- creditele pe stocuri (garantate prin warant) pentru acoperirea
marfurilor susceptibile de a fi gajate si in general depozitate in docuri sau
in curs de transport.
Warantul este documentul care atesta existenta marfurilor intr-un
depozit general. Acest document permite transmiterea proprietatii prin
mentiuni facute pe o parte a documentului respectiv, pe recipisa warant.

16
 Warantul asigura creditorului garantia asupra marfurilor si
posibilitatea recuperarii creditului acordat. Avand in vedere posibilitatea
scaderii preturilor, nivelul creditului este determinat in raport cu valoarea
garantiei, asigurandu-se o marfa favorabila bancii.
- creditele cu prefinante, de acoperire a cheltuielilor pentru
productiile de loturi destinate exportului sau pietei publice (livrari pentru
institutiile publice adjudecate prin licitatii).

B. Operatiunile de creditare a persoanelor particulare

In creditarea persoanelor particulare, ca si in cazul firmelor,

bancile se orienteaza in functie de cerintele efective ale clientilor.
Astfel, putem mentiona urmatoarele tipuri de credite acordate de
bancile comerciale acestora: credite pentru locuinte; credite pentru bunuri
de folosinta indelungata; credite pentru cheltuieli curente.
● Creditele pentru locuinte imbraca o gama larga de forme,
implicand interventia unor instituii de crdit ipotecar, care efectuiaza
recreditare si care isi procura resursele pe o piata speciala de capitaluri.
● Creditele pentru bunurile de folosinta indelungat se acorda de
catre bancile comerciale, bucurindu-se de o dubla garantie prin gajarea
bunurilor de referinta si implicit prin regularitatea veniturilor debitorului,
care asigura sursa de rambursare la scadenta a ratelor datorate.
In Fanta, asemenea credite se acorda pe termene de la 6-12 luni. In
unele tari marile intreprinderi producatoare de bunuri durabile
(automobile, aparatura electronica sielectotehnica) organizeaza banci sau
societati comerciale ad-hoc, care efectuieaza creditarea cumparatorilor
de asemenea bunuri, procurindu-se resursele, pe pietele crditului prin
recreditare.
Existenta unor astfel de organisme asigura realuzarea integrala a
pretului de catre furnizor, la livrarea marfurilor si il degreveaza pe acesta
depre ocupari legate de incasarea pretrului. Aceste organizme sunt
remunerate prin comisioane si dobinzi de catre cumparator, beneficiar de
credite.
● Creditarea cheltuielilor curente
Imprumuturile personale cu termen de la 3 luni la 2 ani sunt acordate in
Franta, in sume ce nu depasesc veniturile titularului pe 3 luni. Veniturile
persoanelor trbuie sa existe la banca, iar ratele de rambursare sun lunare
sau trimestriale.
Imprumuturile pe baza cartilor de credit se pot acorda in conditii
diferite:
fie prin efectuarea ulterioara a platilor scadente in functie de
cumparaturi, pentru termene de 15 zile pina la o luma. Acest procedeu
permite titularului o echilibrare a veniturilor familiale cu cheltuielile.
Fie ca are loc acordarea unui credit pe mai multe luni, optenabil prin
achizitia de marfuri si servicii cu ajutorul cartilor de credit.
17
 In prezent, inregistreza o crestere semnificativa in cazul tuturor
bancilor comerciale.

C. Operatiuni de plasament

Acest tip de operatiuni consta in achizitia de efecte publice si actiuni

si constituie o cale de plasare a resurselor bancii in bederea obtinerii de
proeituri.
Aceste tipuri de operatiuni sunt completate de urmatoarele:
Operatiun accesorii:
de cumparare / vinzare, custodie si administrare de active:
- operatii monetare;
- operatii de transferuri;
- operatiuni de clearing si alte operatiuni de virament;
- operatiuni de primire de titluri in gaj sau in pastrare.
Operatiuni conexe: operatiuni valutare, operatiuni cu metale
pretioase, consulting bancar, garantii.
Legile de organizare bancara prevad in majoritateatarilor detinerea
de active usor lichidabile, de regula bunuri de tezaur, titluri de
imprumuturi de stat ect.
Imobilizarea activilor bancare in titluri reduce posibilitatile de
creditare a economiei, iar reducerea activelor in titluri sporeste
capacitatea de creditare a cresterilor de catre banci.

1.3.2 Operatiunile pasive ale bancii comerciale

Operatiunile pasive reprezinta pentru banci, operatiuni de

constituire a resurselor bancare.
In activitatea bancilor comerciale au fost preponderente, vreme
indelungata, ca operatiun pasive:depozitele la vedere si la termen;
rescontul si operatiunile semilare ;caspitalul propriu si fondurile de
rezerva.
Depozitele bancare reprezinta una din principalele functii ale
bancilor in general, si a bancilor de depozit in special.depozitele bancare
au dublu caracter. Pe de o parte ele constituie obligatia unor banci fata de
depunator rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile, cai
importante de constituire a resurselor de creditare ale bancilor.

Pe de alta parte, depozitele bancare reprezinta, pentru depunatori, creante

creditoare fata de basnca, mijloace de plata, pe care acestia le pot utiliza
in orice moment pentru efectuarea platilorcatre terti prin operareain cont.
Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, avand in
vedere ca depunetorii pot dispune in orce moment utilizarea lor pentru
plati in cont sau pentru retragerea din cont. in acest caz banca nu-si

18
rezerva dreptul de asi solicita instiintarea scrisa asupra unei viitoare
retrageri de numerar.
In mod normal, o parte a platilor efectuate se inregistreza ca incasari
in alte conturiale ckientilor bancii, iar platilor facute in conturi catre alte
banci sau prin numerar le corespund incasari astfel incit suma soldurilor
succesive ale conturilor de depozit ramine la dimensiuni relativ apropiate.
Evolutia disponibilitatilor din depozitele la vedere se caracterizeaza
in mod necesar printr-o anumita variatie a sumei soldurilor in care se
delimiteaza un sold mediu permanent ce exprima posibilitatile de
fructificare a depozitelor de catre banca prin folosirea lor ca resurse de
creditare.
Depozitele la vedere aumai multe forme de existenta:
Contul curent reprezinta o forma speciala de service bancara a
titlurilor de cont. sunt conturi prin care agentii economici ca si p[ersoane
particulare isi desfasoara operatiunile de casierie. In aceste conturi se
inregistreza intrari de sume prin: cecuri, viramente,ordine de plata,etc.
Conturile de depozit sunt menite sa asigure fructificarea unor
economii (fie ale firmelor, fie ale persoanelor) pe un termen mai
indelungat. De aici posibilitatile mai restranse acordate titularilor privind
miscarea din cont prin incasari sau efectuari de plati.
Depozitele la termen sunt cea mai importanta sursa intre pasivele
bancare. Au scadenta prestabilita, eventualele retrageri inainte de a
ajunge la maturitare fiind supuise unor penalizari prin dobinzi.
Multe din aceste depozite sunt atrase prin emitera de catre banca de
certificate de depozit negociabile, purtatoare de dobanzi mari si au
scadente foarete difersificate de la 7 zile la 7 ani.
Tot in structura depozitelor la termen sunt incluse si cele din
economii, in baza carora se emit certificate de economii, instrumente
negociabile in care se specifica dobanda si scadentele diferite in functie
de alegerea clientilor.
2)Rascontul reprezinta o modalitate de procurare de resurse noi,
prin cedarea portofoliului de efecte comerciale, provenite din
scontare, unei alte banci, bancilor de scont sau de regula bancii
de emisiune.
Bancile comerciale apeleaza la rescontare pentru a-si asigura
lichiditatea si pentru a-si optimiza structura portofoliului de titluri pe care
le detine.

Similar rescontului sunt operatiunile de lombardare, operatiuni de

imprumut de garantii de efecte publice: obligatiun si bonuri de tezaur,
operatiuni prin care banca comerciala obtine de la banca de emisiune
resurse pe termen scurt, etc.
Rescontul si lombardarea sunt operatiuni concrete prin care are loc
recreditarea, un proces de ampla extindere si in continua evolutie in
19
economia moderna. Acestea sunt utilizate cu necesitate pentru echilibrare
bancara,pentru asigurarea operativa a acoperirii necesitatilor de credite
prin atragerea surselor dospersate in economie.
Procesul de creditare este conditionat de garantiile pe care le ofera
creantele, in speta , si de caracteristicile lor. Astfel, unele creante sunt
negociabile, deci se pot vinde, respectiv pot fi acceptate, la cumparare de
catre banci sau alti creditori, in timp ce alte creante nu pot deveni obiect
de vinzare- cumparare.

3) Capitalul propriu si fondurile de rezerva constituie din

profitul brut detin o pondere scazuta in totalul pasivelor bancare. In marea
lor majoritate societati pe actiun, bancile isi formeaza capitalul propriu
prin emisiunea si subscrierea de actiuni.
Pentru a deminua riscul de faliment, in legislatia bancara se prevad
plefoane minime pentru gradul de capitalizare, exprimate ca pondere a
capitalului propriu in totalul activelor riscante.
In structura capitalului propriu includem capitalul social si
fondul de rezerva.
Capitalul social reprezinta capitalul investit de actionari atit la
infiintare cit si ulterior, daca au loc emisiuni suplimentare de actiuni.
Fondul de rezerva se constituie din produsul bancii in scopul
asigurarii lichiditatii si solvabilitatii acesteia.
In considerarea structurii pasivelor bancare si in orientarile cu
privire la managmentul acestora trebuie sa se tina seama si de relatiile de
pe pietele nationale ale creditului reflectind evolutii si tendinte specifice.
In timp, structura pasivelor bancare se schimba, cu o tendinta vadita de
diminuare a depozitelor, in general a ce;or la vedere.
In menegmentul pasivelor s-a manifestat ca o necesitate tipica,
determinata de reducerea gradului de lichiditate a activelor bancare,
cerind ca bancile sa se sprijine mai mult pe pasive,pe elasticitatea si
oportunitatea utilizarii lor in asigurarea liciditatii.

Capitolul II

ACTIUNEA RISCURILOR BANCARE IN ECONOMIA DE

PIATA

2.1 Definirea si tipologia riscurilor bancare

20
 In termeni generali, riscul reprezinta propabilitatea de a se
produce un fenomen nedorit intr-un interval de timp si in anumite
conditii.
In literatura economica cuvantul risc este folosit in sensul de
masurare a posibilitatii de producere a unui eveniment si a marimii
acesteia.
Riscul bancar poate fi privit ca fiind un fenomen ce poate aparea
pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte
negative asupra activitatii respective prin deteriorarea calitatii afacerilor,
prin diminuarea profilului sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea
functionalitatii bancii. Riscul bancar poate fi provocat in interioarul unei
banci de catre clientii sau din cauza mediului concurential extern.
Activitatea bancara este prin definitie riscanta, operand in
permanenta in conditii de incertitudine si fiind obligata sa recurga la cai si
mijloace adecvate de diminuarea riscului, si deci de protectie.
Monitorizarea permanenta a riscului este indispensabila oricarei
banci, indiferent de piata pe care o opereaza. In economiile din tarile in
tranzitie, instabile si cu o piata financiara extrem de volatila, bancile
trebuie sa ia in considerare riscuri mai importante.
Riscul are asupra bancii atat in impact in sine, de regula sub
forma pierderilor direct suportate, cat si un impact indus, cauzat de
efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor, si chiar asupra
autoritatilor bancare.
In domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de
riscuri, de cele mai multe ori interdependente deoarece pot avea cauze
comune sau producerea unuia poate genera in lant si alte riscuri.
Bancile, operand pe diverse piete financiare se confruta si cu
riscuri ce nu le sunt specifice (riscul valutar) dar pe care trebuie sa le
gestioneze. O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat
programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza,
defapt minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii
potentiale a bancii.

Obiectivul principal al acestei politicii este acela de minimizare a

pierderilor sau a cheltuielilor suplimentare suportate de banca iar
obiectivu central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit
cat mai mare.
Perioada actuala este denumita „era managementului de risc” in
domeniul bancar iar managementul riscului constituie o sarcina extrem de
complexa si importanta a managementului bancar. De obicei asumarea
unor riscuri atrage dupa sine si castiguri mai mari.

21
 Deoarece bancile investesc cea mai mare parte din fondurile lor
in active sensibile la dobanda, in principal imprumuturi, riscul bancar s-a
divizat in mai multe categorii.
Impartirea riscurilor bancare in clase si tipuri de clase este
necesar in scop practic deoarece riscurile prezinta trasaturi comune (
cauze, instrumente, tehnici de gestiune, metode de evaluare, etc.) si
tratarea lor corelata permite observatii care pot usura atat intelegerea
procesului de gestiune cat si asimilarea unor procedee si tehnici.In teoria
si practica bancara s-au conturat mai multe criterii de clasificare:
a) a) Clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc

Expunerea la risc a unei institutii financiare poate fi privita ca

o expunere inerta ( pura ) cat ca si una suplimentara sau obiectiva.
In acest context riscurile pure sunt riscurile a caror expunere
este generata de activitatii si procese bancare cu potential de a produce
evenimente care sa soldeze cu pierderi, cum ar fi frudele in efectuarea
unor plati sau degradare mediului ambiant de catre active dobandite de
banca in urma exercitarii unor drepturi de ipoteca.
Riscurile pure se pot imparti in:

 riscurile fizice;
 riscurile financiare;
 riscurile criminale si fruduloase
 riscuri de raspundere

b) Clasificarea riscurilor bancare in functie de caracteristica

bancara

Al doilea criteriu de clasificare a riscurilor bancare are la baza

gama de operatii bancare ce pot genera riscuri si in forma acestor riscuri.
Principalele riscuri asumate de o banca in desfasurarea
operatiunilor proprii sunt:

 riscurile financiare asumate in gestiunea bilantului;

 riscurile de prestare caracteristice sferei serviciilor bancare;
 riscurile ambientale care sunt generate de operarea bancii intr-un
mediu concurential strict reglementat de autoritatea bancara si intr-un
spatiu economic caracterizat de propria sa dinamica.

Riscurile financiare reprezinta cea mai importanta grupa de riscuri

bancare deoarece proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente
bancare. Din acesta categorie fac parte:
-riscul de creditare (risc de insolvabilitate);
-riscul de lichiditate ;
-riscul de piata;
22
 -riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de indatorare
Riscurile de prestare sunt asociate operatiilor din sfera serviciilor
financiare. Sunt cuprinse urmatoarele tipuri de riscuri:
-riscul operational sau riscul de sarcina care exprima probabilitatea ca
banca sa devina incalpabila sa mai asigure servirea clientilor intr-un mod
rentabil.In acest context sunt importante atat oferta de servicii cat si
capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de
prestarea acestor servicii.
-riscul tehnologic este asociat calitatii si structurii ofertei de produse
financiare care au un ciclu de viata propriu si tind sa fie inlocuite de
produse mai performante
-riscul produsului nou este asociat inovarilor in sfera produseler
financiare. Exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor
evenimente adverse precum:situarea cererii sub nivelul anticipat,
depasirea nivelului planificat al costurilor specifice, lipsa de
profesionalism a echipei manageriale, etc.
-riscul strategic exprima probabilitatea de a nu alege strategia optima in
conditile date.
Riscurile ambientale cuprind o clasa de riscuri cu un puternic potential
de impact asupra performantei bancare, dar asupra carora banca are, in
cel mai bun caz, un control limitat. In esenta, aceste riscuri exprima
probabilitatea ca o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ
profilul bancii:
-riscul de frauda reprezinta un risc de ordin intern care exprima
probabilitatea comiterii unor furtunii sau a unor acte contrar intereselor
bancii de catre angajatii acestora.
-riscul economic este asociat evolutiei mediului economic in care isi
desfasoara banca activitatea. Se poate manifesta la nivel sectorial,
regional, national, international. Se refera la probabilitatea diminuarii
performan tei bancii ca urmare a unei evolutii adversee a conditiilor de
mediu. Aceasta influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea
resurselor si potentialul de risc.

-riscul concurential exprima probabilitatea reuderii profitului in

condiitile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. Este inert
activitatii bancare deoarece majoritatea produselor financiare aferite pe
piata de o banca sunt oferite si de alte institutii bancare.
-riscul legal reflecta faptul ca bancile trebuie sa opereze in contextul
stabilit de reglementarile legale in vigoare chiar daca aceasta le creaza un
avanaj competitiv fata de alte institutii financiare concurente.

c) Clasificarea riscurilor in functie de alocarea lor in cadrul

sistemului financiar
23
 Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile si
nediversificabile.
Riscurile diversificabile sunt riscurile care ajung sa fie
nesemnificative ca expunere atunci cand sunt combinate mai multe pozitii
(bilantiere) pentru ca legea numerelor mari sa fie activata.
Riscurile nediversificabile sunt cele care raman relativ
semnificative ca expunere chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi
legea numerelor mari au fost exploatate.

2.2 Categorii de risc in activitatea de creditare

In procesul creditarii, bancile se confrunta cu o serie de riscuri si

anume:
 riscul de creditare;
 riscul de lichiditate;
 riscul de capital (risc de insolvabilitate la scadenta);
 riscul de variatie a ratei dobanzii;
 riscul de piata;
 riscul valutar si risc de tara;

2.2.1 Riscul de creditare

Pentru multi observatori principala operatie bancara este

creditarea. Intr-adevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se
situeaza creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le
gestioneaza poate influenta intr-unb mod hotarator dezvoltarea
economica la nivel local sau national.
Pe de alta parte, orice banca isi asuma intr-o oarecare masura
riscuri atunci cand acorda credite si toate bancile inregistreaza in mod
curent pierderi la portofoliul de credie, atunci cand unii dintre debitorii
nu-si onoreaza obligatiile.
Deci riscul de credit reprezinta probabilitatea ca imprumutul si
dobanda sa nu fie platite la scadenta din motive determinate de proiect
sau de situatia financiara a debitorului.
Incapacitaea de rambursare intervenita la debitori este fie
rezultatul unui decalaj intre venituri si cheltuieli, riscul presupunand ca
venitul viitor al acestora sa se diminueze sau sa dispara, fie necinstea
imprumutantului, este un risc dificil de apreciat de catre banca care nu
dispune de suficiente informatii pentru a anticipa un astfel de
comportament.
Riscul insuficientei venitului viitor este mai greu de anticipat
mai ales in conditiile in care evolutia inflatiei impune cresterea
dobanzilor bancare si descumpirea creditului.

24
 In cazul agentilor economici, incapacitatea de rambursare a
creditului este cauzata de mediul inconjurator al intreprinderii.
Mediul inconjurator definit ca totalitatea factorilor exogeni
intreprinderii, de natura economica, politica, sociala precum si situatia
secotorului in care actioneaza interprinderea isi pun amprenta in mod
decisiv asupra activitatii acesteia.
Incapacitatea de rambursare a creditului poate proveni din cauza
unor factorii interni interprinderii cum ar fi:
 calitatea si moralitatea managementului;
 incapacitatea interprinderii de a se adapta pietei sau noului in materie
de brevete, inventii si inovatii;
 timpul in care se incaseaza creantele de la beneficiari poate determina
blocaje financiare si dereglari in prductie si in activitatea
interprinderii;

Riscul de creditare are o serie de terminante:

 este proportional cu functia crescatoare a masei creditelor
acordate.Aceasta crestere poate fi rezultatul acordarii de credite
catre noi beneficiari sau vechilor clienti.
In cazul atragerii de noi clientii se pune probelema daca acestia
sunt solvabili si daca indeplinesc conditiile de bonitate cerute de banca.
Cu cat numarul noilor clientii va creste, va creste si riscul deoarece
clientii vechi prezinta o garantie prin experienta comuna acumulata.
 creste proportional cu nivelul dobanzii practicate.
Cu cat se practica o dabanda mai ridicata riscul este mai mare. In
acest context dobanda ridicata se refera atat la segmentarea clientelei
(clientii cu probleme beneficeaza de credite cu dobanzii mai ridicate) dar
si lavolatilitatea crescuta.
Dobanzile ridicate pot fi datorate si caracterului riscant al
afacerilor, caz in care riscul se extinde si asupre clientului.
In literatura de specialitate, analiza de credit de concentreaza
asupra a cinci caracteristici, considerate traditionale, astfel:
-capacitate -abilitatea imprumutului de a rambursa;
-caracter -competenta managemantului si dorinta de plata;
-capital -actiuni sau patrimoniul imprumutului comparativ cu
creditul care va fi acordat;
-colateral -natura si gradul de comercializare a garantiilor;
-conditii -eficienta activitatii, volumul vanzarilor, conditiile curente si
cele viitoare.
Analiza de risc este destul de laborioasa si parcurge cateva etape
de la identificarea elementelor de risc pana la cuantificarea elementelor
probabile ale acestora, intr-o singura marime, respectiv marja de risc
In prima faza analiza are drept scop identificarea evenimentelor
de risc si impartirea lor in doau mari categorii:
-evenimente legate de proiect;
25
 -evenimente privind situatia financiara a debitorului.
Faza a doua ne permite sa trecem din lumea evenimentelor in
lumea cifrelor, adica sa transformam factorii de risc in indicatori
economico-financiari.
Riscurile legate de proiect se exprima prin indicatorii de
eficienta economica, ca rata interna de rentabilitate, iar cele privind
situatia financiara se evidentieaza printr-o gama de indicator prin
capitalizare, solvabilitate, lichiditate, profiatbilitate, etc.
Faza a treia a analizei vizeaza cuantificarea influentei
indicatorilor asupra capacitatii de plata si departajarea acestor influentee
pe mai multe clase de risc pentru care se stabilesc procente de risc pe
baze statistico-matematice.
In practica bancara se folosesc scari de la trei clase pentru
bancile cu cea mai scazuta incadrare (E) si pana la zece clase pentru
institutile financiare de prim rang (AAA).
Incadrarea in clasa de risc este etapa cea mai importanta iar
analiza contine cel mai subiectiv aspect intru cat cazurile concrete nu se
pot incadra in totalitate in metodele existente. Riscurile de credit legate de
proiect odata identificate se incearca sa se diminueze prin diverse masuri
prudentiale de o varietatea foarte mare.
Ultima faza este aceea a marjei de risc. Fiecare clasa are
stabilita o anumita marja de risc pe baza determinarilor statistico-
matematice.

2.2.2Riscul de lichiditate

Lichiditatea bancara poate fi considerata ca fiind o problema de

gestiune a activelor si pasivelor bancare care au grade diferite de
lichiditate.
Ea reprezinta posibilitatea de a asigura, in orice moment, efectuarea
platilor cerute de creditorii sai, deci de a finanta operatiunile curente.
Aceasta inseamna, pentru banci, plati direct catre clienti in numerar,
sau plati dispuse de clienti in favoarea altor banci sau catre alte firme,
care au conturi deschise la alte banci.In aceste cazuri, banca trebuie sa
aiba suficiente detineri de numerar sau suficiente depozite la banca de
emisiune, posibil de a fi folosite pentru efectuarea de plati catre alte
banci.
In situatia in care banca nu este capabila sa efectueze platile
ordonate de clientii sai, ea apeleaza la recreditare, operatiune ce poate fi
adresata fie celorlalte banci, pe piata interbancara ,fie bancii centrale.
Aceste credite conjuncturale (de o zi, de mai multe zile sau de o
saptamana) presupun costuri suplimentare pentru banca, pe care aceasta
trebuie sa le acopere prin obtinerea de profituri ridicate. Ca orice agent
economic, banca urmareste maximizarea profiturilor sale si minimizarea
costurilor.Problemele privind lichiditatea pot fi deci relativ usor
26
rezolvate, problema care se ridica fiind cea a preturilor cu care se obtin
aceste fonduri.

Riscul de lichiditate consta in probabilitatea ce banca sa nu-

si poata onora platile fata de clienti ca urmare a devierii proportiei
dintre creditele pe termen lung si creditele pe termen scurt si a ne
colerarii cu structura pasivelor bancii.
Plasamentele pe termen lung sunt in general mai mari decat
resursele pe termn lung ale bancii, din acesta cauza bancile confruntandu-
se cu doua situatii delicate:
-sa nu-si poata onora angajamentele pe termne scurt;
-sa aiba resurse cu scandenta mica, in timp ce plasamentele
au scandenta mare.
Prima situatie, numita si risc de lichiditate imediata, este
determinata de retragerile masive si neasteptate ale creditorilor ei.
Riscul lipsei de lichiditate reprezinta primordial pentru o
banca o problema de costuri.
Confruntata cu riscul lichiditatii, o banca poate fi fortata fie sa
imprumute fonduri de urgenta la costuri excesive pentru a-si acoperi
nevoile imediate de cash, fie sa atraga deponentii, platitd in schimb
dobanzii mai mari decat cele practicate pe piata.
Riscul de lichiditate imediata este un risc specific bancilor,
arta de a conduce o banca consta tocmai in a stii sa gestionezi lichiditatile
pentru a face fata retragerilor, fara a afecta insa posibilitatile de a o onora
si solicitarile de credite.
Autoritatile monetare vegheaza asupra acestui risc impunand
bancilor sa pastreze suficiente active lichide prin respectarea unui raport
de lichiditate.
A doua situatie,numita si risc de transformare impune
bancilor sa ia in considerare urmatoarele:
-resursele si plasamentele trebuie analizate in functie de
lichiditayea si exigibilitatea lor reala nu juridica.Astfel depozitele la
vedere sunt deseori mai stabile decat depozitele la termen;depozitele
interbancare sunt mai volatile decat depozitele clientilor,conturile
debitoare pe termen scurt sunt deseori mai imobilizate(neonorate)decat
creditele cu scadenta mai indepartata.
-Inovatiile financiare din ultimii ani modifica riscul de
nelichiditate al bancii,astfel:marindu-l prin dezvoltarea angajamentului de
credit cum ar fi „multi options facilities”; micsorandu-l prin dezvoltarea
pietelor secundare de creante negociabile.

Astfel, in lumina acestor fapte rezulta ca bancile trebuie sa

studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee si
sa fie astfel in masura sa evite cresterile nejustificate de costuri, in
conditiile in care lichidiatea nu este asigurata, sau sub o alta expresie, sa
27
tina seama de costurile determinate de asigurarea lichiditatii, atunci cand
alte interese imping banca sa incalce cerintele lichiditatile.

2.2.3 Riscul de capital

Capitalul este un element indispensabil activitatii bancare. El

permite societatii bancare sa functioneze deoarece finanteaza angajarea
resurselor materiale si umane necesare.
Capitalul are un rol esential si in protectia globala a bancii fata de
riscurile nediversificabile si cele pure. El joaca rolul de amortizor global
de soc, si de aceea marimea si stuctura sa sunt esentiale in stabilirea
profilului de risc al societatii bancare.
Capitalul este o parte fundamentala a bilantului unei banci. El
permite in primul rand individualizarea operatiunilor bancare, ca urmare a
disponibilizarii fondurilor necesare pentru achizitionarea de resurese.
Importanta capitalului rezida din rolul jucat de acesta in asigurarea
asigurarea functionarii continue a institutiiei bancare si a capacitatii ei de
regenerare.
Din punct de vedere contabil, capitalul este definit ca diferenta
intre totalul activelor si totalul pasivelor si reprezinta cota de participare a
proprietarilor.
In domeniul bancar conceptul de capital difera de conceptul
contabil, prin acea ca include anumite surse prevazute de reglementarile
bancare internatioanale, preluate si de normele 2-4/1994 ale BNR.
Necesarul de capital potrivit structurii financiare a bancii, este
determinat de:

Functiile pe care le indeplineste capitalul bancar:

bancar:
- Protectia deponentilor in caz de insolvabilitate.
- Suportarea pierderilor neprevazute
- Finantarea investitiilor in active reale.
- Limiteaza activitatile neprofitabile.
- Asigura accesul rapid la pietele financiare

rentabilitatea bancara scontata, ce trebuie sa se situeze cel putin la nivelul

mediu al ratei rentabilitatii pe economie.

Reglementarile legale in vigoare (norme de solvabilitate de tip Cooke)

Din punct de vedere a riscului, capitalul adecvat poate fi definit
atunci cand reduce la minimum riscul viitoarei insolvabilitati.
Relatia dintre risc si capital este neliniara si pericolul
insolvabilitatii scade rapid atunci cand capitalul creste.

28
 Cresterea capitalului duce la descresterea riscurilor, prin reducerea
instabilitatii veniturilor si la reducerea posibilitatii ca banca sad ea
faliment.
De fapt, bancile au tendinta sa-si asume un risc de capital mare,
urmarind obtinerea de rentabilitati financiare ( RRF) ridicate si aceasta pe
seama cresterii gradului lor de indatorare.

Profit net/ Capital (RRF) = Profit net/ Active (RRE) x Active/ Capital

Spre deosebire de societatile comerciale la banci rata rentabilitatii

economice (RRE) are valori mici, ceea ce presupune un effect de parghie
(EP) insemnat.
Un efect de parghie mic ar insemna un risc al capitalului mai mic,
dar in acelasi timp si un profit mai mic.
Nu este usor sa se evalueze riscurile si sa se stabileasca capitalul
adecvat.In prezent autoritatile de reglementare se axeaza pe masurarea
capitalului.Ele incearca sa afle ce risc trebuie sa-siasume banca pornind
de la evacuarea activelor bancii,politica de creditare,administrarea
numerarului si calitatea managementului. bancii.

2.2.4. Riscul de variatie a ratei dobanzii

Riscul ratei dobanzii se datoreaza fluctuatiilor in nivelul ratei

dobanzii,
atat la activele cat si la pasivele din portofoliul bancii.
Riscul ratei dobanzii se repercuteaza asupra bancii sub 2 forme:
- prima forma consta in pierderi (diminuarea venitului din
dobanzi) ca urmare a unei variatii neconvenabile a ratei
dobanzii.
- a doua forma consta in deteriorarea situatiei patrimoniale a
bancii (diminuarea capitalului propriu) ca urmare a variatiei
ratei dobanzii.
Riscul ratei dobazii aparea atat ca urmare a detinerii de active si
pasive cu dabanda fixa, care, in plus, difera ca scadenta si pret, dar si din
detinerea de active si pasive cu dobanda variabila, care se adapteaza in
mod diferit la fluctuatiile ratei dobanzii.
Orice modificare a ratei dobanzii exercita o influenta asupra
indicatorilor din bilantul bancii, avand in vedere faptul ca cea mai mare
parte a veniturilor bancii provin din diferenta dintre dobanda incasata si
dobanda platita.
In conditiile cresterii sau descresterii ratei dobanzii pe piata,
venitul net din dobanda si valoarea de piata a capitalului bancii vor
inregistra fluctuatii mari daca banca isi asuma riscuri mari si fluctuate
mici daca riscurile asuumate sunt mici.
29
 Administrarea activelor si pasivelor pune la dispozitia
managementului modele de analiza care sunt necesare cuantificarii
riscului ratei dobanzii.

2.2.5. Riscul valutar

Activitatea valutara ocupa in present un loc important in

activitatile desfasurate de banca. In conditiile actuale de instabilitate
economica si de volatilitate a ratelor se impune o foarte atenta gestionare
a activelor si pasivelor in valuta.
Compartimentul de trezorerie este considerat un centru de profit,
obtinand venituri din operatiunuile de vanzare – cumparare pe pietele
financiare.
Rolul trezoreriei in gestionarea riscului este foarte important,
aceasta trebuind sa identifice riscurile, sa decida care dintre ele sunt
acceptabile si care nu sa incerce sa le elimine pe cele din urma, evaluand
costurile necesare.
In acest fel la nivelul trezoreriei trebuie gasit si mentinut echilibru
intre riscuri si venituri.
Riscurile care pot fi gestionate de compartimentul de trezorerie
sunt riscul ratei dobanzii si riscul valutar(al cursului de schimb).
Riscul valutar se poate defini ca fiind probabilitatea ca o variatie
nedorita a cursului valutar pe piata sa duca la diminuarea profituluin net
bancar.
In Romania acest risc este semnificativ pentru toate bancile
deoarece majoritatea au licenta pentru operatiunui valutare pe care le
ofera clientilot sip e care le folosesc si ca o modaliate de protejare a
capitalului si a activelor in conditii
de inflatie ridicata.

La originea acestui risc se afla operatiuniilor bancare in valuta:

pasivele si activele externe.Aceste elemente sunt integrate in bilantul
(consolidate)al societatii bancare prin conversie in moneda nationala la
cursul zilei.Variatia
Acestui curs poate antrena pierderi sau castiguri independente de
eforturile bancii sau de calitatea managementului.
Modificarea dobanzilor poate duce la migrarea
capitalurilor.Cresterea ratelor dobanzii in raport cu dobanda externa are
ca efect o infuzie de capital,iar scaderea dobanzilor externe are ca efect
migrarea capitalurilor spre stainatate.
Expunerea la riscul valutar se descompune in 3
componente:expunerea generata de activitatile internationale prin
consolidarea bilantiera,expunera tranzactionala si expunerea economica.

30
 Evaluarea riscului valutar este o operatiune care consuma putine
resurse si presupune determinarea valorii absolute a expunerilor nete
pentru fiecare valuta din portofoliu in contextual volatilitatii anticipate
pentru fiecare piata valutara.
Bancile mai pot fi supuse si riscului de tara,care intr-un sens larg
reprezinta ezpunerea unui investitor la pierderea sumei investite si a
venituriloraferente ca urmare a producerii unor evenimente care sunt sub
controlul autoritatilor guvernamentale.
Riscul de tara este cel mai complex din gama riscurilor de investitii
intrucat opereaza cu elemente macroeconomice, mai dificil de masurat si
unele politice si depinde de o multime de factori interni si externi.
Riscul de tara este adesea cuantificat in raport de evaluarile unor
agentiispecializate, cum ar fi de exemplu agentia Moody’s.
Situatia interna, prin care intelegem climatul social, politic si
economic.Trebuie luata in calcul in cazul dezvoltarii unor relatii de
creditare cu un agent din tara respectiva.

2.3 Modalitati de prevenire a riscului in procesul creditarii

2.3.1.Prevenirea riscului de credit

Prevenirea riscului de credit vizeaza doua aspecte: divizarea si

constituirea garantiilor.

Divizarea riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor astfel incat

legea probabilitatilor sa reduca posibilitatea inregistrarii unor pierderi
mari din partea bancii.

Divizarea riscurilor se face mai intai intre particulari si

intreprinderi,bancile fixandu-si plafoanele de credite.
Pentru intreprinderi, banca isi va repartiza riscurile acordand
credite atat producatorilor mari, cat si celor mici,lucrand cu sectoare de
activitate diferite si avand o repartitie teritoriala cat mai ampla.
Pentru particulari, bancile vor acorda credite de preferinta la
salariati, liber profesionisti si pensionari.
Pe de alta parte, anumite intreprinderi au nevoi mari de credite, pe
care o singura banca nu poate sa le satisfaca.
In sistemul bancar francez se intalnesc monopoluri
specializate,constituite dintr-un numar mare de banci organizate care
finanteaza aceeasi intreprindere.
Fiecarei banci din monopol ii revine o cota parte din volumul de
credite alocate intreprinderii respective.

31
 Monopolul bancar, pe langa faptul ca divizeaza riscurile, permite si
bancilor mai mici sa finanteze intreprinderi mai mari,iar in cazul in care
intreprinderile au dificultati, monopolul are puterea de a impune acestora
sa aplice un plan de redresare.
Bancile anglo-saxone nu au practica monopolului bancar,fiecare
intreprindere este clientul unei singure banci.
In Romania , avand in vedere ca numarul de banci a crescut
considerabil ar fi trebuit ca ponderea detinuta in totalul creditelor de catre
bancile de stat sa se diminueze.
Se constata ca bancile cu capital de stat detin o pozitie dominanta
in sistemul bancar, deoarecepolitica de creditare a acestora a fost
influentata de Executiv, prin masuri legiferate cum ar fi:
- acordarea de credite de catre banci in procesul de compensare
globala;
- acordarea de credite preferentiale pentru agricultura;
- creditarea preferentiala a sectorului energetic.

Constituirea garantiilor
Desi constituirea garantiilor in favoarea bancilor nu este
obligatorie in uzantele bancare din tarile dezvoltate,in sistemul bancar
romanesc garantia constituie conditia de baza in acordarea creditelor.
In mod practice,garantiile nu trebuie sa fie privite decat ca o
siguranta subsidiara,decizia de a acorda creditul fiind luata in functie de
posibilitatea de rambursare a creditului, care rezulta dina analiza afacerii
pe care banca o crediteaza.
Banca trebuie sa ia in calcul faptul ca primii despagubiti vor fi
creditorii privilegiati-fiscul, statul, deci garantia nu va acoperi niciodata
valoarea creditului acordat.

2.3.2. Prevenirea riscului de tara

Fiecare banca trebuie sa impuna plafoanele de credite fata de acele

tari la care ea este vulnerabila.
Plafoanele de credit sunt determinate in functie de marimea
portofoliului de credite pe care banca le are angajate cu tarile respective
si de marimea fondurilor proprii ale bancii, in asa fel incat sa se respecte
norma Cooke, dar si politica in materie de riscuri pe cate banca o
abordeaza in mod global, indifferent de beneficiarii creditelor: particulari,
intreprinderi si tari.
Un rol important in prevenirea riscului ii revine sistemului de
asigurare si garantarea creditelor. Asigurarea creditelor consta in
insumarea obligatiilor de catre societatile de asigurari si de a rambursa
bancii creditoare creditul acordat de aceasta beneficiarului strain, in cazul
in care respectivul credit nu a fost rambursat.

32
 Riscurile de natura comerciala si politica nu sunt acoperite integral
de societatile de asigurare, banca preluand practic o parte din risc.
Pentru diminuarea sau eliminarea eventualelor pierderi, bancile pot
cere constituirea unor garantii in favoarea lor (ipoteci, gajuri, scrisori de
garantie) de la beneficiarii de credite.
Pentru partea neacoperita a creditelor bancile, isi constituie un
provision care se va mari sau diminua in funtie de marimea pierderii.

2.3.3. Protejarea impotriva riscului de lichiditate

Bancile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice sa

elimine pana la reducere riscul de lichiditate.
Aceste tehnici, care vizeaza resursele si plasamentele bancii sunt
urmatoarele: atragerea depozitelor de la populatie, cautarea unor depozite
stabile, cresterea fondurilor proprii, refinantarea.

Atragerea depozitelor de la populatie

Acordarea der credite de catre banci presupune alocarea unor sume
pe care acestea le au sub forma de depozite atrase.
Riscul de lichiditate apare atunci cand beneficiarii de credite nu
ramburseaza creditele la termenele prevazute in contract.
Pentru a-si asigura continuitatea, banca trebuie sa-si reconstituie
depozitele, sa gaseasca noi resurse care sa acopere nerambursarile.
In general, bancile mari au un atu in atragerea de depozite de la
populatie si sunt mai putin vulnerabile la nerambursarea la timp a
creditelor promovate de ele.;

Pentru bancile mai mici problema este mai dificila, acestea

trebuind sa-si acopere uneori in intregime nerambursarile prin apelarea la
credite de refinantare de la Banca Nationala sau de la intreprinderi pe
piata interbancara.
Atragerea resurselor (depozitelor) este pentru banca primul
element din politica sa privind mentinerea unei mase de lichiditati sigure.

 Cautarea unor depozite

Bancile sunt interesate in promovarea unor produse prin care sa-si
constituie depozite stabile (depozite la termen, certificate de depozit).
Din punct de vedere al rentabilitatii aceste depozite aduc mai putin
profit bancii, dar diminueaza in schimb riscul de lichiditate, deoarece
retragerea depozitelor nu se poate face inopinat.
Pe de alta parte, stabilitatea depozitelor permite bancilor sa faca
investitii pe termen lung, aducandu-le astfel maim ult profit.

33
 Atragerea de deposit pe termen lung este incurajata si de existenta
unui sistem de asigurare a depozitelor persoanelor fizice in sistemul
bancar, in timp ce conturile de disponibilitatile ale persoanelor juridice
nu sunt asigurate.

 Cresterea fondurilor proprii

Majorarea capitalului social si implicit a fondurilor proprii
determina bancile sa-si mareasca lichiditatile si puterea lor financiara,
avand posibilitatea de a face investitii pe termen lung din fondurile
proprii.

 Refinantarea
Consta in cedarea, gajarea sau concesionarea unor titluri de creante
pe care banca le are in portofoliul ei, in schimbul lichiditatilor de care are
nevoie urgenta sau apelarea la credite de refinantare de la Banca
Nationala care actioneaza ca imprumutanta de ultima instanta.

2.3.4. Protejarea impotriva riscului de schimb

Protejarea, limitarea sau acoperirea riscului de schimb valutar

presupune atat diversificarea portofoliului de active si pasive in valuta,
cat si utilizarea unor tehnici de reducerea riscului.
Diversificarea portofoliului de catre banci ia in considerare
necorelarea care exista intre evolutia cursului diverselor valute, ducand
astfel la limitarea riscului de schimb la care este expusa banca.
Instrumentele derivate sub forma operatiunilor de tip forward,
futures, options, swap, sunt utilizate atat ca instrumente de hedging a
riscului ratelor dobanzii si a riscului de schimb, cat si pentru operatiunile
de transfer al riscului in cadrul gestionarii globale a acestora.

CAPITOLUL III

EVALUAREA RISCURILOR BANCARE

3.1 Indicatori de apreciere a riscului de creditare

34
 Riscul de creditare presupune nerecuperarea la termen a creditelor
acordate si a dobanzilor aferente acestora, nerecuperare care poate fi
totala sau partiala.
Pentru estimarea acestei posibile pierderi, precum si a
posibilitatilor de acoperire a acesteia se folosesc o serie de indicatori care
pot fi clasificati in trei categorii:
a. indicatori de structura (pondere):
b. indicatori de dinamica:
c. indicatori relativi, de corelare a activelor cu capitalul
bancar.

a.Indicatorii de structura sau pondere exprima procentual, la un

moment dat structura activelor bancare sau a portofoliului de credite.
Dintre acestia putem aminti:
 credite totale/total active - cu cat ponderea creditelor in total
active este mai ridicata cu atat activitatea bancara este perceputa
ca riscanta. Cresterea valorii raportului exprima o expunere mai
mare a societatii bancare la risc, iar evolutia indicatorului poate
semnaliza necesitatea revizuirii atat a nivelului provizioanelor
pentru eventualele pierderi din credite, dar si a modului de
constituire a acestora.
 credite la cantitate medie/credite totale – este un indicator foarte
sugestiv deoarece cresterea lui reflecta o certa erodare a calitatii
portofoliului de credite care poate fi rezultatul unor factori interni
sau externi (deteriorarea calitatii mediului). Cu alte cuvinte, acest
indicator exprima direct ponderea creditelor de calitate inferioara
in total credite. Credite de calitate medie cuprin creditele in
observatie, cele sub standard si cele indoielnice.
 pierderi la portofoliul de credite/ valoarea totala a portofoliului
de credite - acest raport este de dorit a fi cat mai mic, deoarece
numai asa putem vorbi de o gestionare eficienta a portofoliului de
credite din punct de vedere al riscului de credite. In functie de
previzionarea acestor pierderi la portofoliul de credite poate fi
stabilita marimea fondului de rezerva pe seama caruia vor fi
acoperite aceste pierderi.

b. Indicatorii de dinamica exprima evolutia in timp a unor

indicatori valorici a caror marime este corelata cu evolutia riscului de
creditare ante sau post factum.
 dinamica fondului de rezerva pentru acoperirea pierderilor la
portofoliul de credite arata in ce masura conducerea societatii
bancare anticipeaza expunerea la riscul de creditare: cu cat
cresterea rezervelor planificate pentru care se constituie
provizionarea este mai mare, cu cat se poate presupune ca

35
 banca anticipeaza pierderi mai mari si ca este de asteptat o
scadere a calitatii portofoliului de credite.
 dinamica activelor si mai ales a creditelor sunt avute in vedere
ca indicatori ai riscului de creditare atunci cand inregistreaza o
crestere accelerata. Problema este pusa astfel pentru ca se
considera ca fiecare societate bancara are o capacitate redusa de
gestionare a unui portofoliu de credite, capaciate data de
calitatea personalului, de structura organizatorica, de ansamblul
resurselor bancii si gestionarea acestora, etc. Cresterea
accelerate, de exemplu cu peste 50% a activelor sau a
portofoliului de credite ( in preturi constante) nu poate fi
gestionata efficient in conditiile pastrarii aceleias structuri si
folosind aceleas resurse.

c. Indicator relativ de corelare a activelor bancare cu capitalul si

fondurile bancare, dau o expresie cantitativa a raportului dintre expunerea
la risc si sursa de finantare a acestei expuneri:

 profit net/ pierderi la portofoliul de credite se exprima in

numar de ori si arata in ce masura pirderile sunt acoperite prin
resursele perioadei curente.
Indicatorul trebuie sa aiba valori relative stabile si este de cele
mai multe ori supraunitar.
 fond de rezerva/ pierderile inregistrate la portofoliul de
credite arata in ce masura rezervele constituite pentru pierderi
anticipate sunt acoperitoare pentru pierderile reale. Se exprima in
numar de ori si ne permite sa apreciam calitatea estimarilor
conducerii bancii privind evolutia reala a calitatii portofoliului de
credite.
 fond de rezerva/ credite totale exprima procentual relatia
dintre sumele alocate de banca pentru a acoperii eventualele
pierderi si valoarea totala a creditelor din portofoliu. Indirect este
o masura a vriatiei calitatii portofoliului de credite: cresterea
ponderii indica o deterioare anticipate a acestei calitati.
 provizioane de risc / total credite acordate reflecta modul in
care a fost evaluata, de fiecare societate bancara, calitatea
portofoliului de credite. Desi ilustreaza experienta bancii in
domeniul creditarii, dezavantajul acestui indicator este ca
“fotografiaza” o situatie anterioara sin u releva situatia curenta a
serviciului datoriei.
 provizioane de risc/ pierderi nete din credite este un alt
indicator care reflecta justetea constituiri provizioanelor.in mod
obisnuit,volumul provizioanelor trebuie sa egaleze sau sa
depaseasca pierderile nete din creditele nerecuperate.In cazul in

36
 care pierderile sunt mai mari decat provizioanele,rezervele
constituite in acest sens urmeaza a fi epuizate.

Valoarea acestor indicatori ne permite sa apreciem calitatea

portofiliului de credite si evolutia acestuia. Analiza acestora poate fi
facuta corelat ajungandu-se la o mai buna apreciere a calitatii
portofoliului de credite.
Indicatorii de creditare mai pot fi clasificati si in:
 indicatori traditionali: - credite/active
- credite calitate medie/total active
- pierderi credite/total credite
- rezerve/credite
* indicatori obiectivi: - concentrarea creditelor
- cresterea creditelor
-ponderea imprumuturilor interbancare

Riscul de creditare este asumat de toate bancile si poate genera

probleme serioase daca expunerea la risc este substantiala.
Indicatorii traditionali sunt folositi mai putin pentru ca ei afecteaza
negative rentabilitatea bancii.Ei se pot dovedi utili in analize temporare si
comparatii interbancare.
Indicatorii obiectivi pot semnala in avans unele probleme pe
parcursul procesului de creditare, mai ales daca limitele sunt depasite
pentru mai multi dintre ei.

3.2.Indicatorii riscului de lichiditate

Lichiditatea bancara poate fi masurata prin apelarea la un sistem

relativ de indicatori:

a.pozitia lichiditatii - este un indicator derivat din practica

gestiunii de trezorerie si este folosit ca indicator de fundamentare al
acesteia si al acoperirii nevoilor de lichiditate pe termen scurt. Pozitia
lichiditatii se calculeaza pe zile (pentru saptamana urmatoare) , pe
saptamani (pentru luna urmatoare) si pe luni (pentru anul curent).

Pozitia lichiditatii = Active lichide - Pasive imediate

unde:
Activele lichide = monede banci centrale + plasamente scadente de
incasat
37
Pasive lichide = depozite volatile + imprumuturi scadente de rambursat

Optimizarea pozitiei lichiditatii bancare presupune echilibrarea

celor doua elemente principale: active licide si pasivele imediate si deci
obtinerea unei pozitii nule. Acest fapt este impus de gestiunea riscului si
de maximizarea rentabilitatii bancare.
 Daca pozitia lichiditatii este negative(in prima saptamana) atunci
activele licide sunt insuficiente pentru onorarea integrala a
obligatiilor immediate.In aceasta situatie trebuie sa se recurga la
resurse de liciditate pentru acoperirea deficitului.Deficitul poate fi
acoperit prin imprumuturi la banca centrala, prin apelarea la
imprumuturile interbancare (rezervele imprumutate) , prin licidarea
inainte de termen a unor active din portofoliu,fie prin titularizarea
unor credite.

 Daca pozitia lichiditatii este pozitiva, atunci resursele lichide de

care dispune banca depasesc necesarul sau pentru perioada
corespunzatoare.Situatia este de apreciat, dar nu trebuie neglijat
aspectul marimii acestui excedent de lichiditate.

Desi se doreste o pozitie a lichiditatii nula, de cele mai multe ori se

accepta si un excedent minim justificat de un comportament ratioanal.

b. pasivele nete simple sunt de trei feluri:passive nete simple,

cumulate si indicele lichiditatii.
 Pasivele nete simple se calculeaza pentru fiecare perioada ca
diferenta intre pasivele si activele cu aceeasi scadenta. Acestea
arata pentru fiecare perioada masura in care scadentele acopera
obligatiile scadente.

Pasive nete simple = Pasive – Active

Pentru pasivele nete positive , banca trbuie sa gaseasca surse

suplimentare de acoperire a obligatiilor scadente.O observatie de retinut
ar fi aceea ca suma absoluta a pasivelor nete este egala cu zero (pentru ca
total active = total pasive).
 Pasivele nete cumulate se calculeaza ca diferenta intre
pasivele si activele cumulate corespunzatoare fiecarei perioade.

Pasive nete cumulate = Pasive cumulate – Active cumulate

Pasivele nete cumulate sunt folosite pentru a semnala perioada de

maxima lichiditate.

38
  Indicele lichiditatii se calculeaza pe seama acelorasi date, dar
nu prin diferenta , ci prin raportare.

Indicele de lichiditate = suma pasivelor ponderate/suma activelor

ponderate

Ponderarea se poate face fie prin – ponderarea cu numarul de zile

(luni sau ani) corespunzator fiecarei perioade, fie prin – ponderarea cu
numarul current al grupei de scadente respective.
Indicele reflecta o corelatie multumitoare activelor si pasivelor
dupa maturitate daca valoarea lui este 1 sau foarte aproape de 1.

c. transformarea medie a scadentelor exprima numar de zile sau

luni diferenta dintre scadenta medie ponderata activelor bancare sic ea a
pasivelor bancare. Ponderarea se face cu valoarea grupei de active sau
pasiv corespunzatoare fiecarei perioade.

Media scadentelor = active ponderate/active – pasive

ponderate/passive

d.rata lichiditatii este indicatorul care exprima in procente gradul

de indatorare al bancii fata de piata monetara.Rata lichiditatii se
calculeaza periodic, in functie de scadenta acestor operatii de imprumut.

Rata lichiditatii = imprumuturi noi contractate/imprumuturi

scadente in aceiasi perioada

e.raportul credite/depozite arata masura in care banca se poate

baza pe propriile resurse in acordarea de credite. In conditile in care
raportul este subunitar se spune ca banca are lichiditate stocata deci se
bazeaza substantial pe propriile resurse. Daca raportul este supraunitar,
inseamna ca banca are un regim de gestiune al pasivelor, adica isi asigura
o parte insemnata a resurselor pentru acordarea creditelor, din
imprumuturi.
Cresterea semnificativa a ratei inseamna scaderea lichiditatii si
poate fi un indiciu al cresterii riscului in portofoliul de credite.
f. raportul active lichide/depozite la vedere este un indicator ce
poate fi calculate usor pe baza datelor din bilantul societatilor bancare pe
actiuni.

Indicator = active lichide/depozite la vedere x 100

unde: active lichide = numerar + depozite la vedere

Valoarea optima a indicatorului este de 15% dar variaza in functie
de gradul de dezvoltare al pietelor financiare secundare si de volatilitatea
39
depozitelor la vedere. N Romania, valoarea lui ar trebui sa fie mai mare
date fiind connditiile financiare.

g. rata bresei exprima marimea absoluta sau relative a ratei

dobanzii pe care o banca o poate plati pentru finantarea unui spor de
active (un plasament suplimentar) relative la resursele de care deja
dispune.

RB = DI - DP/ (A – P ) RB = (DI – DP – CPB)/(A – P)

unde: DI = dobazi incasate;

DP=dobanzi platite;
CPB=costul si profitul bancar;
A=active bancare;
P=passive bancare;

In functie de rentabilitatea acestui plasament banca trebuie sa

decida daca este sau nu avantajos sa finanteze un nou plasament la ratele
de pe piata.

3.3. Evaluarea riscului de capital sau de faliment nu este

specific societatii bancare ,deoarece orice societate comerciala este
supusa acestui risc. Riscul este “supradimensionat” in sistemul bancar
data fiind functia de intermediere financiara a bancilor.
Deoarece bancile plaseaza mai ales bani imprumutati ,depusi de
clientii lor si din aceste operatii obtin principala parte a veniturilor lor,
bancile sunt interesate sa atraga cat mai multe depozite,sa realizeze un
volum cat mai mare de active, si deci la un capital dat sa realizeze o rata a
dividentului cat mai mare.
Astfel ponderea capitalului social in totalul pasivelor bancare scade
si deci si riscul de faliment – banca nu-si poate permite decat pierderi din
ce in ce mai mici(acoperite di capital) la un volum de active din ce in ce
mai mare. Aceasta tendinta este contracarata de doua fenomene pozitive:
 Cresterea ponderii veniturilor din serviciile bancare in totalul
venituriilor bancare :aceste venituri nu depend de volumul total
al activelor bancare decat indirect.In principal sunt afectate de
calitatea activelor reale si a personalului bancii;
 Cresterea fondurilor bancare de rezerva si risc care amplifica
capitaqlul propriu.
Falimentul poate fi prevenit prin analiza unei serii de indicatori
bancari de performanta utilizati ca atare, cum sunt.
 Rata rentabilitatii economice (RRE) se calculeaza ca raportul
dintre profitul net si totalul activelor (medii) ri reflecta efectul

40
 capacitatii manageriale de a utilize resursele financiare si reale ale
bancii pentru a genera profit;
 venit net din dobanzi / active fructificabile (medii);
 venituri, altele decat dobanzile / active (medii);
 cheltuieli, altele decat dobanzile / active (medii);
 capital / total active – exprima masura in care activele riscante
sunt acoperite de capital;
 dividende / profit net – aceasta relatie arata cat profit ramane la
dispozitia bancii dupa plata drepturilor cuvenite actionarilor,
pentru alimentarea cresterii capitalului. Cu cat acest raport este
mai mare, cu atat este mai redus potentialul de crestere al bancii si
cu atat mai mare e riscul de capital.
 active lichide (medii)/ active (medii) ;
 depozite (medii) / active (medii) ;
 rezerve / credite neperformante –este un indicator ce masoara
capacitatea bancii de a acoperi din reserve creditele ce s-au
dovedit a fi neperformante;
 reserve / total credite;
Clasificarea indicatorilor riscului de capital poate fi facuta in functie
de calitatea acestora de a fi traditionali sau obiectivi:
♦ Indicatori traditionali: - Capital social / Depozite
- Capital social / Active
- Fonduri bancare / Active
♦Indicatori obiectivi: - Active risc / Capital social
- Dinamica activelor relative la dinamica
capitalului social

Modalitatile de gestionare a acestor indicatori se concretizeaza

in:planificarea necesarului de capital,analuiza cresterii posibile,politica
de dividende.

3.4. Riscul de variatie a ratei dobanzii

A masura riscul ratei dobanzii presupune determinarea pozitiei

bancii fata de riscul de dobanda aferent activelor si pasivelor cu dobanda
fixa cat si activelor si pasivelor cu dobanda variabila.
Determinarea pozitiei bancii fata de riscul de dobanda consta in
determinarea discrepantei (metoda GAP) dintre activele si pasivele cu
dobanda variabila pe care banca le are in portofoliul ei sau duratei de
recuperare – intervalul de timp necesar ca un active sa fie recuperate la
valoarea de piata , determinat in functie de rata dobanzii pe piata (metoda
D.G.A.P.) .
Determinarea discrepantei aferente activelor si pasivelor prin
metoda GAP consta in determinarea pozitiei bancii.
Grafic metoda este reprezentata astfel:
41
Active Pasive

Active Pasive
Cu dobanda Cu dobanda
variabila variabila Cu dobanda Cu dobanda
variabila variabila

Pozitia scurta este conditionata Pozitia lunga se inregistreaza daca

de: A < P A>P
in care:
GAP = A – P => CAP = A – P => +

O banca are pozitie scurta de dobanda atunci cand GAP este

negativ, adica valoarea activelor cu dobanda variabila este mai kica decat
valoarea pasivelor cu dabanda variabila.
Aceasta situatie este:
- Nefavorabila – in cazul cresterii ratei dobazii
- Favorabila - in cazul scaderii ratei dobanzii.

O banca are pozitie lunga de dobanda atunci cand GAP este

pozitiv, adica valoarea activelor cu dobanda variabila este mai mare
decat valoarea pasivelor cu dabanda variabila, iar cresterea sau scaderea
ratei dobanzii poduce efecte contrare decat in cazul in care GAP este
negativ.
In cazul in care se urmareste determinarea discrepantei intregului
portofoliu de active- pasive prin metoda GAP se va folosi un graphic al
scadentelor in care activele si pasivele sunt grupate in “buchete” pe
orizonturi mici de timp in functie de scadenta.

Pe baza graficului se poate determina raportul de sensibilitate

(RST):

RST = Active sensibile la variatia ratei dobanzii / passive sensibile la

variatia ratei dobanzii

Un RST = 1 indica pentru orizontul considerat o concordanta intre

active si passive.
Un RST < 1 arata o pozitie scurta, defavorabila cresterii ratei
dobanzii.
42
 Un RST > 1 arata o pozitie lunga, defavorabila scaderii ratei
dobanzii.

Calculul riscului de dobanda a bancii prin utilizarea metodei

D.G.A.P. consta in determinarea duratei de recuperare a fiecarui post de
activ si pasiv, apoi calculul duratei medii de recuperare a portofoliului de
active si passive ale bancii.
Comparand duratele medii de recuperare a activului cu duratele
medii de recuperare a pasivului bancii se pot intanli 3 situatii posibile
prezentate in urmatorul tabel:

Cresc dobanzile Scad dobanzile

Durata de recuperare activ Situatie Situatie favorabila
>durata defavorabila
de recuperare pasiv
Durata de recuperare activ Situatie Situatie
<durata favorabila defavorabila
de recuperare pasiv
Durata de recuperare Situatie Situatie neutra
active=durata neutra
De recuperare pasiv

3.5.Riscul valutar

Riscul valutar este apreciat prin intermediul a doi indicatori de

baza si anume pozitia valutara individuala si pozitia valutara globala.

♦ Pozitia valutara individuala se calculeaza pentru fiecare

valuta de gestionat. Pentru fiecare valuta se compara activele cu pasivele
de unde , pot rezulta 2 situatii distincte:
- pozitia valutara scurta atunci cand activele sunt mai mici decat
pasivele
- pozitia valutara lunga atunci cand activele sunt mai mari decat
pasivele

O anumita pozitie valutara poate deveni favorabila sau

nefavorabila pentru banca in functie de evolutia cursului valutar. Aceasta
situatie este prezentata in tabelul urmator:

Variatia marjei bancare in functie de variatia cursului valutar

Pentru diferite pozitii valutare

Pozitia valutara Variatia cursului valutar

Cursul este in crestere Cursul este in scadere

43
Pozitia valutara scurta Nefavorabila Favorabila
Pozitia valutara lunga Favorabila Nefavorabila

♦ Pozitia valutara globala se defineste ca soldul net al creantelor

in devize fata de pasivele in devize, ambele convertite in moneda de
referinta pentru comparabilitate. Prezinta avantajul ca ofera o imagine
globala asupra expunerii valutare a bancii si dezavantajul oricarui
indicator global:anularea,practice a situatiei precise, pe valute, care
trebuie gestionata de fapt.
Se calculeaza mai ales in scopul raportarii, gestiunea de uz intern
fiind centrata pe urmarirea pozitiilor valutare individuale.

3.6 Gestiunea riscurilor pe tipuri de risc

Gestiunea riscului de credit

Gestiunea riscului de credit consta in utilizarea unor tehnici prin

care banca poate sa diminueze (elimine) pierderile sau poate sa salveze
creditul.
Pentru limitarea pierderilor care decurg din neincasarea la scadenta
a creditelor si dobanzilor aferente, se impune o gestionare atenta a
riscului de credit, care se realizeaza a priori si a posteriori:
Gestiunea a priori este o prima etapa si presupune:
-divizarea si limitarea riscurilor;
-aprecierea calitatii (capacitatii de rambursare) a solicitantului de
credite;
-constituirea garantiilor.
A doua etapa, gestionarea a posteriori, vizeaza:
-analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane;
-constituirae rezervei generale de credite.
Despre divizarea riscurile si constituirea garantiilor am vorbit mai
inainte, la capitolul despre prevenirea riscului de credit.
In ceea ce priveste reglementarile romanesti pentru limitarea
riscului de credit, acestea se refera la:
 expunerea maxima fata de un singur debitor: cel mult 20% din
fondurile proprii ale bancii:
 expunerea maxima agregata: suma totla a imprumuturilor mari
(care depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii) nu poate
depasi de mai mult de 8 ori fondurile proprii ale bancii.
Pentru evaluarea unei solicitari de credite, in cazul persoanelor
juridice, sunt urmarite urmatoarele elemente:
-analiza economico-financiara a activitatii clientilor:

44
 -aspecte nefinanciare privind clientii: tipul de proprietate,
conducerea, personalul societatii, afacerea, piata, etc.
-analiza aspectelor financiare pe baza de cash-flow.
In cazul persoanelor fizice, o metoda moderna utilizata o constituie
credit-scoringul.
In vederea diminuarii sau eliminarii pierderilor, bancile
monitorizeaza calitatea portofoliului de credit pintr-un audit periodic
(revizuire) in functie de notarea interna a creditului care a fost facuta cu
ocazia instrumentarii dosarului de credit.
Monitorizarea permite detectarea in timp a creditelor care ar putea
deveni credite problema.
Revizuirea creditelor, pe langa faptul ca reduce pierderile, permite si
atingerea altor probleme cum ar fi:

 asigura aplicarea uniforma a documentatiei de creditare:

 verifica daca politica de credite, normele bancii si
reglementarile bancare sunt respectate:
 informarea managementului bancii despre situatia generala a
portofoliului de credite:
 monitorizarea ofiterilor de credite care sunt raspunzatori de
evolutia nefavorabila a creditelor, in cazul in care nu au luat
nici o masura.
Organizarea operatiunii de revizuire tine de marimea bancii. In
bancile mari trebuie sa existe un personal care sa se ocupe numai de
revizuire sub coordonarea Comitetului de Risc, pentru a-si asigura
independenta fata de personalul de credite.
In bancile mai mici, operatiunea de revizuire revine ca o sarcina
suplimentara a Directiei de Creditare.
Pe parcursul revizuirii se urmareste starea financiara si capacitatea
de asamblare a clientului, precum si existenta si starea garantiilor.
In cazul depistarii unui credit problema, solutia preferata este
negocierea planului de actiune cu clientul, precum si existenta si starea
garantiilor.
Planul de actiune este un acord-contract de imprumut revizuit prin
care se stabileste un nou program de rambursare a creditului si dobanzilor
si se va extinde autoritatea bancii prin participarea acesteia la luarea
deciziilor de catre managementul firmei.
Operatiunea de salvare a creditului consta in recuperarea unor
creante de catre banca prin preluarea acestora de catre o alta intreprindere
care finanteaza cumparea creantelor.
Operatiunea este deosebit se avantajoasa pentru banca deoarece, pe
langa faptul ce scapa de creantele “problema” , le recupereaza la valoarea
lor contabila.

45
 3.6.1.Gestiunea riscului de lichidare

Lichidarea bancara exprima capacitea unei banci de a-si finanta

operatiiunile curente. Riscul de lichidar, pentru o banca este expresia
probalitatii pierderilor acestei capacitati de finantare.

In mod practic, gestiunea riscului de lichidare al unei banci consta in:

 Cedarea, ipotecara sau gajarea titlurilor de creanta din
portofoliul bancii fara a suferi pierderi excesive;
 Gasirea unor solutii noi cu costuri marginale inferioare
randamentului mediului al investitiilor bancii.
Gestiunea riscului de lichidare impune o abordare distincta a
gestiunii pe termen scurt, gestiunii trezoreriei si gestiunea pe termen lung.
Gestiunea riscului pe termen scurt permite masuraea cu precizie a
riscului de lichidare a bancii.
Gestiunea riscului trezoreriei permite determinarea unei structuri
optime a activului bancii in asa fel incat prin asumarea riscului de
lichiditate banca sa nu inregistreze pierderi. Gestiunea trezoreriei consta
In, principal, in gestiunea activelor si pasivelor detinute atat in moneda,
cat si in valuta, respectand normele monetare si valutare impuse de
autoritati.
Gestiunea pe termen lung a riscului de lichidare permite bancii sa
elaboreze politica ei de creditare, stiindu-se faptul ce lichidarea este un
factor de constrangere a bancii vis-à-vis de activitatea de creditare. In
aceste conditii, banca poate sa-si fixeze plafoane pe diferite categorii de
active si pasive, in functie de caracterul acestora: lichid si nelichide,
volatile si stabile, in functie de politica de creditare pe care aceasta vrea
sa o promoveze in viitor.
Daca diferenta dintre activele lichide si pasivele volatile este
pozitiva atunci banca se va afla in situatia unei lichiditati excesive.
Daca diferenta ar fi negativa, banca ar avea nevoie de lichiditati.
In acest caz , criza de lichiditati poate fi corelata apeland la
imprumuturile pe piata interbelica, fie facand operatiuni cu titluri de
valoare pe care le are in portofoliul ei.
Daca se anticipeaza o crestere a creditelor mai mare decat
cresterea depozitelor atunci putem anticipa o nevoie (suplimentara) de
lichidare pe termen lung. Ea se acopera din diminuarea marjei lichiditatii
sau din imprumut.
Daca, din contra, se anticipeaza o crestere a creditelor mai mica
decat cresterea depozitelor, atunci nu apar probleme suplimentare de
gestiune a lichiditatii, ci un plus de lichiditare pe termen lung. Acesta
poate fi folosit pentru majorarea marjei lichiditatii sau pentru finantarea
altor plasamente bancare decat acordarea de credite.
Cele mai multe banci au un plan propriu de masuri de urgenta de
asigurare a lichiditatii in situatii deosebite. Prin acest plan se stabilesc
46
surse de urgente pentru acoperirea nevoii de lichiditate pana la un procent
dat din baza de calcul.

3.6.2..Gestiunea riscului de capital

Gestiunea acestui risc tine de marimea fondurilor proprii ale

bancii deoarece, indiferent de eficienta actiunilor intreprinse pentru a
gestiona riscurile , aparitia pierderilor este posibila mereu, de unde
necesitatea maririi permante a fondurilor proprii.
Factorii principali care influenteaza necesarul de capital al unei
banci sunt pentru o anumita perioada sunt: destinatia capitalului bancar si
gradul de indatorare (rata solvabilitatii) ca factor al rentabilitatii bancare.
Destinatia capitalului bancar este multipla si imposibil de definit
cantitativ. Se cunosc de regula urmatoarele functii ale capitalului bancar:
protectia creditorilor bancii, sustinerea unor pierderi finantarea
investitiilor capitale si limitarea cresterii bancii.
Pe de alta parte, gradul de indatorare ca factor al rentabilitatii
bancare exercita o presiune extrema asupra nivelului relative al
capitalului bancar in sensul reducerii acestuia. Un grad de indatorare
superior asigura actionarilor bancii o rentabilitate financiara (ROE)
superioara pentru un nivel dat al rentabilitatii economice (ROA).
Gradul de indatorare ar trebui sa fie cat mai mare dar anumiti
factori opresc bancile sa se indatoreze excesiv. Cresterea acestui indicator
este limitata de prudenta creditorilor, maximizarea cursului actiunilor
bancare, reglementarile autoritatile bancare.
Ca pondere, capitalul este mai mare la bancile mai mici si mai
redus la bancile mari.
Autoritatea bancara reglementeaza sub multiple forme regimul
capitalului bancar: valoarea minima absoluta a acestuia, modul de
varsare, structura capitalului bancar folosit pentru raportare (calcului
diferitelor norme de risc) si marimea lui relative la activele riscante ale
bancii
Normele referitoare la capitalul minim al societatilor bancare
sunt actualizate periodic ca urmare a procesului inflationist.
Cresterea riscurilor bancare I n anii “80 a determinat autoritatile
tutelare sa se preocupe de aceasta situatie in cadrul Bancii
Reglementarilor Internationale.
Comitetul de la Basel-comitetul Cooke-a instaurat o marime de
8% a indicelui de solvabilitate, calculul ca raport intre fondurile
proprii si activele totale ponderate.
In Romania, limita minima a indicatorului de solvabilitate,
calculate ca raport intre fondurile proprii si expunerea neta, este de 12%,
iar limita minima a indicatorului de solvabiliate, calculate ca raport intre
capitalul propriu si expunerea neta va fi de 8%.

47
 Conform normelor in vigoare, fondurile proprii ale societatilor
bancare se compun din capital propriu si capital suplimentar.

3.6.3 .Gestiunea riscului de variatie a ratei dobanzii

Gestiunea acestuia risc consta, pe de o parte in mentiunea GAP-

ului si D.G.A.P.-ului la valoarea 0, respective sa realizeze o egalitate intre
duratele de recuperare a activelor si pasivelor, iar, pe de alta parte,
acoperirea ricului.

A. Metoda discrepantei (G. A. P.)

Riscul ratei dpbanzii este masurat prin calcularea discrepantelor in

intervalul de timp considerat pe baza datelor din bilantul bancii in raport
cu un moment de referinta.
Aceste valori de discrepanta sunt examinate, iar pe baza
rezultatelor se pot determina variatiile venitului net din dobanda ca
urmare a schimbarilor in ratele dobanzii.
Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Selectarea de catre management a orizontului de timp in
incadrul caruiase va face analiza activelor si pasivelor sensibile
la rata dobanzii.
2. Gruparea activelor si pasivelor pe orizonturi de timp in functie
de scandenta sau termenul la care li se pot stabili pretul.
3. Stabilirea pretului pe orizonturile considerate pentru activele si
pasivele sensibile la rata dobanzii
4. Calcularea discrepantei ca diferenta sinter activele sensibile la
rata dobanzii (RSAs) si pasivele sensibile la rata dobanzii
(RSPs) pentru fiecare orizont de timp.
5. Interpretarea rezultatelor I nfunctie de valoarea discrepantei
G.A.P.

G.A.P.= RSAs - RSPs

Valoarea rezulatatului oferea posibilitatea gasirii unor solitii in

vederea protejarii venitului net din dobanda fata de variatia ratelor
dobanzii.
Protejarea presupune reducerea volatilitatii venitului net din
dobanda prin ajustarea directa a volumului de active si passive sensibile
la rata sau prin utilizarea unor instrumente de hedging a riscului ratei
dobanzii.
48
 B. Metoda discrepantei duratei (D.G.A.P.)

Schimbarile in valoarea portofoliului de active fata de schimbarile

in valoarea portofoliului de passive influenteaza valoarea pe piata a
capitalului bancii. Pe langa analiza G.A.P. bancile examineaza si
posibilitatea unor masuri de durata pentru intreg portofoliul de active-
pasive. Durata este atributul oricarui tip de active si pasiv din portofoliul
bancii.

Riscul ratei dobanzii poate fi determinarea comparand durata

activelor cu cea a pasivelor din portofoliul bancii. Managementul poate
ajustaacest G.A.P. de durata (D.G.A.P.) pentru a proteja sau acepta riscul
ratei dobanzii in scopul speculative de a castiga din schimbarile in rata
dobanzii.
Analiza duratei ia in considerare faptul ca nesincronizam intrarilor
cu iesirile de cash duce la aparitia riscului ratei dobanzii.
Daca analiza traditionala a GAP-ului compara active
aproximative si cash-flow-ul de passive prin structura acestora in
orizonturi de timp, analiza de durata stabileste marimea portofoliului de
active si passive care isi schimba valoarea la modificarile care apar in
ratele dobanzilor, permitand sincronizarea perfecta a cash-flow-ului de
active cu cash-flow-ul de passive, astfel incat valoarea de piata a
capitalului bancii san u fie influentata de fluctuatiile ratei dobanzii.
Bancile sunt preocupate de reducerea riscului pe care-l pot
genera atat activele cat si pasivele din portofoliul lor. Daca banca
incaseaza rambursarile la active inainte de sa faca plati la passive apare
riscul ca ea sa reinvesteasca rambursarile incasate la rate mai reduse.
Daca banca ramburseaza passive inainte de a incasa rambursari
la active apare riscul de a plati mai mult la rambursarile din active.
Diferentele care apar ca urmare a nesincronizarii cash-flow-ului activelor
si pasivelor se reflecta in duratele medii ale activelor si pasivelor din
portofoliul bancii.
Analiza duratei compara variatia valorii de piata a portofoliului
de active a bancii cu variatia valorii de piata a portofoliului de passive
permitand egalarea fluctuatiilor acestora, astfel incat valoarea de piata a
capitalului sa ramana insensibila la fluctuatiile ratei dobanzii.

Capitalul bancii va ramane insesibil la fluctuatiile ratei dobanzii

atunci cand intervalul de durata D. G. A. P.= 0

D.G.A.P.= DA- µ DP

49
in care:
 DGAP-diferenta de durata active, passive
 DA-durata compusa a activului determinate ca suma a duratei
feiecarui active inmultit cu ponderea valorii de piata a feicarui active
in total active.
 DP-durata compusa a pasivului determinate ca suma a duratei fiecarui
pasiv inmultit cu ponderea valorii de piata a fiecarui pasiv in total
pasiv.
 -ponderea pasivelor in total active (µ= P/A)
Daca DGAP-ul este pozitiv valoarea de piata a capitalului scade
cand ratele dobanzii cresc si creste cand ratele dobanzii scad.
Daca DGAP-ul este negative, valoarea de piata a capitalului
creste cand ratele dobanzii cresc si scade cand ratele dobanzii scad.
Cu cat valoarea absoluta a DGAP-ului este mai mare cu atat
riscul dobanzii este mai mare..
Pentru a mentine capitalul su pentru a-I creste valoarea de piata,
in conditiile in care banca vrea sa fie protejata ea va trebui sa aiba
valoarea activelor sensibil mai mica decat durata pasivelor.
Determinarea duratiei discrepantei poate fi folosita pentru
aproximarea variatiei valorii de piata a capitalului la variatiile ratei
dobanzii cu ajutorul ecuatiei:

DK/A= DGAP DR/ 1+ R

in care:
DK-variatia valoriilor de piata a capitalului
A-total active
DGAP-durata (discrepanta) active-pasiv
Dr- variatia dobanzii
R-rata dobanzii

3.6.4 Gestiunea riscului valutar si a riscului de tara

Ca si in cazul celorlalte forme ale riscului de piata si riscul

valutar poate fi gestionat in doua maniere diferite: imunizarea bancii sau
acoperirea riscului valutar.
Imunizarea bancii presupune ajustarea periodica a pozitiilor
valutare ale bancii pentru a suprima pozitiile lungi sau scurte. Este o
operatie relative scumpa caci impune costuri de gestiune relative ridicate
si prezinta si un cost de oportunitate: nu permite sa se speculeze o
anumita pozitie (lunga sau scurta) in functie de trend-ul cursului valutar.
Acoperirea riscului valutar se foloseste pe scara mai larga.
Desi implica si ea cheltuieli tranzactionale mari, gestiunea prin acoperirea
50
presupune asumarea unor riscuri rezonabile, anticipate si acoperirea lor
prin metode specifice in care primeaza folosirea instrumentelor derivate
(hedging).
Gestiunea riscului de tara consta in utilizarea unor tehnici
specifice care permit bancilor sa-si diminueze sau sa-si acopere pierderile
inainte ca banca sa si le assume, sa le suporte efectiv.
O tehnica de acoperire a riscurilor consta in restructurarea
portofoliilor de creante, prin modificarea de catre banca a naturii sau
originii geografice a portofoliului de credite in ansamblul sau.

Aceasta modalitate permite bancii sa-si diminueze portofoliul de

credite cu dobanda variabila pe care le au intr-o tara sau prin convertirea
creantelor in obligatiuni preferentiale ( debit – for – debit – swps).
Operatiunile swaps de datorii contra capital (debit equity swaps)
presupun schimbul de creante contra actiunii emise se firmele din tara
debitoare.
*
* *
Din cele prezentate rezulta ca managementul diferitelor categorii
de riscuri la care banca este expusa se bazeaza pe managementul activelor
si pasivelor bancii.
Cu alte cuvinte, se impugn adaptarea permanenta a bilantului
bancii la nivelul riscurilor considerate acceptabile de management bancii,
de actionari, de creditori, precum si de autoritatile bancare.
Luarea in calcul a riscurilor permite bancilor sa opteze asupra
dimensiunilor si structurii lor financiare. Aceste optiuni impugn bancii
luarea in calcul a unor aspecte privind managementul ei.
In primul rand, o banca trebuie sa fie in masura sa calculeze mereu
pozitia sa de lichiditate, de dobanzi si de risc valutar, considerand si
elemente extrabilantiere care maresc potential riscurile.

Managementul riscurilor vizeaza in principal trei aspecte:

1. Plafonarea riscurilor
Pe baza indicatorilor de masurare a riscurilor se pot determina
pierderile suferite de banca. Problema care se pune este aceea daca aceste
pierderi sunt acceptate de catre managementul bancii.
Se impune asadar crearea unui Comitet al Riscurilor la nivel de
conducere a bancii.
Rolul acestui comitet este de a fixa riscul global maxim pe care
managementul bancii sa-l respecte, tinand cont de fondurile proprii ale
bancii si de posibilitile reale pe care le are banca privind accesul pe piata
financiara. Acest comitet trebuie sa fixeze plafoanele diferitelor categorii
de active si passive ale bancii pornind de la riscurile pe care acestea le
implica.
51
 2. Controlul riscurilor

Odata fixate limitele trebuie sa se asigure ca acestea sunt respectate.

Banca Nationala a Romaniei a emis o serie de norme cu character
prudential care privesc: lichiditarea, solvabilitatea, creditele mari, riscul
de schimb valutar, investitiile financiare la societatile bancare si
nebancare.
Daca banca nu respecta acesta norme, Banca Nationala poate sa-i
retraga autorizatia de functionare.
3.7 Gestionarea globala a riscurilor bancare

De regula, problema gestiunii riscurilor bancare este abordata dintr-o

perspective ingusta, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece
riscurile bancare sunt diverse si complexe. Cu toate acestea nu trebuie sa
pierdem din vedere faptul ca pentru toate acestea riscurile expeunerea
este a bancii si ca, in plus, multe riscuri sunt independente. Gestiunea
globala a riscurilor se impune ca o necessitate si trebuie organizata la
nivelul centralei bancii.
Gestionarea globala a riscurilor este impusa de relatiile de
interpretare dintre diferentele operatiuni, tranzactii si activitati ale unei
societati bancare, dar si de legaturi cauzale intre diversele tipuri de
riscuri.
Etapele procesului de gestiune globala a riscurilor bancare pot fi
regasite si in gestiunea riscurilor individuale, doar ca la nivele globale
toate au character obligatoriu.
In succesiunea lor logica etapele sunt urmarite: identifiacarea si
evaluarea riscurilor, controlul riscurilor, eliminarea/ evitarea riscurilor si
finantarea riscurilor.

1. Identificarea si evaluarea riscurilor

Pentru a identifica si evalua riscurile orice societate bancara trebuie

sa porneasca de la principalele sale linii de activitate, de la strategia pe
care o va adopta. Cunoasterea acestor “strategii” trebuie facuta in
profunzime atat din punct de vedere al unitatilor subordinate cat si din cel
al tipurilor de produse si servicii, fara a uita procedurilor si tehnicilor de
lucru utilizate.
In cadrul acesteia prime etape de gestionare globala a riscurilor
trebuie determinate riscurile associate fiecarui tip de produs si serviciu
bancar.
Odata identificate riscurile ascociate, este necesara elaborarea unor
scenario posibile pentru a putea determina frecventa si amplitudinea

52
fiecarui tip de risc asociat. Frecventa se refera la numarul de aparitii al
evenimentelor associate expunerii la risc.
Metodologiile de identificare si evaluarea riscurilor pot asigura o
estimare efectiva si eficienta a profitului risc pentru sucursale, filiate,
agentii si intreaga bancara.
In lipsa unei abordari sistematice a evaluarii riscului, o banca nu
dispune de nici un mijloc de a-si reduce cheltuielile legate de riscuri
pintr-un control mai riguros si o finantare mai adecvata a riscurilor. In
plus este dificil pentru o banca sa determine veniturile correlate in functie
de risc pentru o gama de produse bancare sau o activitate sis a transmita
pietei financiare riscul-produs propriu si eficienta managementului
riscurilor bancare.
2. Controlul riscurilor

Obiectivul acestei a doua etape de gestiune globala este acela de a

minimaliza cheltuielile associate fiecarui tip de risc identificat pe produs
si servicii bancare.
Dupa ce au fundamentat profilul risc al unitatilor bancare,
managerii trebuie sa identifice sis a evalueze activitatile de control al
riscurilor existente din punct de vedere al expunerii si nivelurile de risc
identificate, pentru fiecare categorie de riscuri. De exemplu pentru a
gestiona riscul pe piata, o societate bancara poate folosi o serie de tehnici
de gestiune a bilantului sau de diversificare a portofoliului.
Actiunea adversa a unui factor de risc poate fi diminuata si/sau in
unele cazuri evitate prin cunoasterea si indepartarea cauzei care-l
produce.
In acest scop, este necesar reproiecatarea activitatilor si a fluxului
de operatii. In present, unele societati bancare au adoptat o serie de solutii
radicale, mergand chiar pana la a renunta la unele produse/ servicii
neprofitabile sau generatoare de risc.
Exista multe cazuri in care o serie de produse si service bancare au
fost preluate de alte institutii si firme, bancile fiind obligate sa-si
orienteze activitatea spre alte domenii profitabile, cum ar fi de exemplu,
extinderea si diversificarea operatiilor speculative pe piata internationala.
Eliminarea si evitarea riscurilor poate avea effect asupra reducerii
costurilor totale ale bancii, costuri associate riscurilor daca banca a
apreciat crect cheltuielile ascociate riscurilor si veniturilor ajustate in
functie de risc asociat fiecarei game de produs si servicii.

4.Finantarea (acoperirea) riscurilor si transferarea acestora

Finantarea riscurilor, din punct de vedere al gestiunii riscurilor

bancare presupune atat acoperirea riscurilor cat si transferal riscurilor
(prin asigurarea sau operatii cu instrumente derivate).

53
 Transferul riscurilor este mai adecvat atunci cant expunerea ne este
catatstrofala. Transferul riscurilor este dificila daca nu exista piete de
asigurari conventionale.
Riscul poate fi acoperit atat pintr-un program de finantare elaborate
pe baza prognozelor privind pierderile anticipate, cat si prin prelevari
pentru fondurile de rezerva pentru pierderi de creditare.
In plus, bancile pot acoperi riscuri in afara unor programe formale
de finantare, daca trec pierderile pe cheltuieli sau le acopera din capital,
in masura in care aceste pierderi se produc.
Aceste programe genereaza in mod inevitabil un anumit grad de
incertitudine asociata veniturilor si o cerere incerta de capital de banca.

Pe de alta parte, exista programelor formale autofinantarea

reprezinta un mesaj pentru pietele financiare, caci presupune identificarea
si evaluarea riscurilor, precum si reducerea gradului de incertitudine in
ceea ce priveste veniturile viitoare.
Retinerea riscurilor trebuie sa se faca pe baza urmatoarelor doua
criterii: acoperirea unor famili mari de riscuri si existenta unei baze
proprii de date statistice referitoare la frecventasi amploarea riscurilor. In
lipsa acestor conditii, riscurile nu pot fi autofinantate in mod correct.
Transferarea riscului este eficace atunci cand frecventa si gravitatea
sunt specifice unor riscuri catastrofale si atunci cand riscurile nu sunt
identifiacet si evaluate précis.
Structurarea unui program de asigurare pentru o banca se poate face
avand urmatoarele trei posibilitati:
-negocierea centralizata cu limitarea numarului de politie de tipul
“toate riscurile, mai putin…”
-negocierea descentralizata, politele fiind incheiate separate, fie de
fiecare unitate cu personalitate juridical, fie dupa crieteriul teritorialitatii
(al zonei de operare);
-programe specifice pentru activitati bancare.

Desi transferarea riscurilor poate fi eficienta, ea trebuie sa fie

ultimul dintre elementele luate in considerare de paradigma gestiunii
riscurilor bancare: oricum practica curenta face ca transferarea riscului sa
fie prima si, adesea, singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor
bancare.
Strategia ordianara ar trebui sa fie: transferal riscurilor grave si
retinerea riscurilor frecvenate.

CAPITOLUL IV

Studiul de caz privind riscul in procesul creditarii

54
 4.1 Acordarea unui credit pe termen scurt solicitat de firma
ANIMED S.A.

Firma ANIMED S.A. specializata in producerea de medicamente,

comercializarea acestora si cercetarea aplicativa in domeniul de activitate.
Societatea a fost infiintata in anul 1994, dispune de personal
specializat si dotari tehnice cu inalt grad de performanta.
Consiliul de Administaratie al societati este format din cinci
membrii cu studii superioare care cunosc legislatia in vigoarea
managementului afacerilor.
Capitalul social al societarii este de 6.317.600 mii lei, subscris si
varsat.
Societatea are cont deschis la Banc Post SA din 1994 si are angajat
un credit pe termen scurt de 370.304 mii lei pentru completarea surselor
necesare activitatii curente care se va rambursa in luna aprilie.
Colaborarea avuta cu banca de la deschiderea contului,
promptitudinea in acordarea creditelor, au determinat firma sa se adreseze
cu o noua solicitare pentru un credit de productie de 500 mil lei pe o
perioada de 3 luni pentru achizitia de materii prime (martie-iunie).
Societatea va prezenta urmatoarele documente:
 Balanta de verificare pe trimestrul I 2005
 contul de profit si pierdereape trimestrul I 2005
 bilantul contabil la 31 decembrie 2004
 bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2004 si 2005
 indicatorii economico-financiari si punctajul Z
 bunurile admise in garantia creditului, sunt bunuri imobiliare de 890
mil. Mei

INFORMATII NECESARE
1.Cheltuielile financiare din bugetul de venituri si cheltuieli se majoreaza
cu cheltuielile aferente creditului solicitat, respective 50 mil lei.
2.In cursul lunii aprilie societatea vinde active fixe la o valoare de
651.134 mii lei; Valoarea contabila este de 450.120 mii lei.
3.Planul de productie pe trimestrul II este de 2.300.000 lei
4.Se preconizeaza ca stocul de materii prime si produse in curs se
pastreaza la acelasi nivel.
5.Se prevedea ca la finele trimestrului II ( s-a stability prin contract
incasarea facturilor la maxim 30 zile de la livrarea) valoarea furnizorilor
debitori sa aiba o crestere de 5.000 mii lei, datorita cauzelor impuse de
contracte (sume platite in avans pentru materii prime)
6.La finele trimestrului II se preconizeaza o crestere a avansurilor
acordate personalului drept prime, concedii (alte creanta) de 2.000 mii lei
.

55
7.Plata furnizorilor din contractul de aprovizionare pe trimestrul II se face
la 45 de zile
8.Creditorii in suma de 50.600 mii lei vor fi achitati.
ACTIVE 8.744.354 PASIVE 8.744.354
1. Active imobilizate 6.247.071 1.Capital propriu 7.561.465
1.1Imobiliz. Necorporale 5.950 1.1Capitl socil 6.317.600
1.2Imobiliz Corporale 6.241.122 1.2Rezerve 310.846
1.3Imobiliz. Financiare 0 1.3Rezultate 231.316
2.Active circulare 2.497.283 1.4Alte capitaluri 701.703
2.1Stocuri 1.126.704 2.Proviz.,riscuri, 0
chelt.chelt.
2.2Plasamente, disponib. 120.654 3.Datorii 1.182.889
0 3.1Termen mediu 0
si lu si lung
4.Primele 0 3.2Termen scurt 1.182.889
0
9.Se recupereaza TVA-14.000 mii lei si impozit pe profit platit in plus de
808 mii lei.
10.Debitele provenind din operatiuni in curs de clarificare au fost
incasate.
11.Se fac achitatii in trimenstul II in vederea modernizarii sectiei de
medicamente cu active fixe de 350.000 mii lei.

ANALIZA ECONOMICA-FINANCIARA a solicitatorului de credite

se prezinta astfel: 2004 (2005) bilantului contabil la 31.03.

Bilantul financiar permite calculul a trei indicatori care

reflecta starea financiara a intreprinderii:
1.Fondul de rulmen net (FRN) reflecta resursele permanente de finantare
a activelor circulate.
a)FRN= Capital permanent- Active imobilizate
Capital permanent= capitaluri proprii + Provizioane pentru riscuri
+ Datorii pe termen lung
Capital permanent=7.561.465 mii lei
b) FRN= Active circulare- Datorii pe termen scurt
FRN=2.497.283- 1.182.394 ,mii lei
Valoarea de 1.3140394 mii lei a fondului de rulment, reflecta o
buna capacitate de finantate a activelor circulare din capitalul permanent.
Cu toate acestea se impune existenta unui credit datorita faptului ca
durata medie de rambursare a datoriilor pe termen scurt este mai mica
decat durata medie de incasare a activelor circulare.
2.Necesarul de fond de rulment (NFR)- reprezinta partea din active
circulante neacoperita de pasivele curente (datorii pe termen scurt)
a)NFR= (Stocuri+Creante+Active de regularizare)- Pasice de exploatare
NFR= 1.126.704 + 1.249.925 - 1.182.889 = 1.090.153 mii lei
56
 Aceasta situatie este considerate normala deoarece cresterea

1. Celt de exploatare 1.695.194 1. Venituri de 2.022.946

exploatare
1.1 Materii prime, 1.008.400 1.1 Vanzari productie 2.133.394
materiale
1.2 Costul marfurilor 5.404 1.2 Vanzari marfuri 5.944
1.3 Lucrari servicii 121.478 1.3 Variatie stocului 116.392
1.4 impozite taxe 14.794 1.4 Productia de 0
imobilizari
1.5 Cheltuieli de 96.553 1.5 Sucventii exploatare 0
personal
1.6 Alte cheltuieli 20.682 1.6 Alte venituri 0
1.7 Cheltuieli 103.488
amortizate
2. Cheltuieli financiare 103.488 2. Venituri financiare 7.051
2.1 Dobanzi 0 2.1 Dobanzi 7.051
2.2 Alte cheltuieli 0 2.2 Alte venituri 0
3. Cheltuieli 0 3. Venituri exceptionale 0
exceptionale

nevoii de finantare este rezultatul dezvoltarii activitatii economice

concretizata prin cresterea cifrei de afaceri.
3.Trezoreria neta (TN) =fondul de rulment net –Necesarul de fond de
rulment, care in situatia analizata, este pozitiva
TN=1.314.394 – 1.090.253= 224.141 mii lei

57
4. Impozit de profit 0
5. Rezultatul net 231.316
Analiza Contului de profit si pierderi la 3 martie 2004

Analiza contului de profit si pierderea dezvaluie masura in

care rezultatul financiar a fost influentat de activitatea financiara sau
exceptionala.
Societatea a inregistrat un profit de 327.752 lei din activitatea
de exploatare si o pondere de 96.436 mil lei din activitatea financiara,
rezultatul afferent fiind un profit de 231.316 mii lei.
Rezultatul din exploatarea = Venituri din exploatarea –
cheltuieli de exploatare =2.022.946 – 1.695.194 = 327.752 mii lei profit.
Rezultatul financiar = Venituri financiare – Celtuieli
financiare =7.051 – 103.487.604 =-96.436 mii lei pierdere
Rezultatul current =Rezultatul din exploatatre + Rezultatul
financiar + Rezultatul exceptional = 327.752 – 96.436.825=
231.315.918lei
Tot la baza contului de profit si pierderea se mai poate calcula:
1.Marja comerciala= Venituri din vanzari de marfuri – Costul
marfurilor vandute= 5.944 – 5.404 = 540mii lei
2.Productia exercitiului= Venituri de vanzarea productiei+
Variatia productiei stocate +Productia imobilizarii = 2.133.394 + 116.392
= 2.249.786 mii lei

INDICATORI 31.01.2004 28.02.2004 31.03.2004

1. Datori pe termen scurt 515.386.532 1.049.684.575 400.952.408
2. Alte datorii pe termen 203.705.531 253.839.006 146.395.063
scurt
3. Taxe si impozite 38.237.750 35.728.120 42.208576
datorate
4. Datori pe termen scurt 0 0 0
5. Creante 12.856.324 10.112.503 14.879.879
6. Alte creante 9.573.334 7.203.176 11.775.021
7. Profit reinvestit 164.361.518 182.548.771 282.384.963
8. Profit net 131.791.705 167.949.543 231.315.910
9. Cifra de afaceri 612.415.870 1.426.929.008 2.139.338.375
10. obligate pe termen 1.325.279.623 1.874.436.752 1.182.888.771
scurt
11. Cheltuieli privind 28.040.787 68.550.832 103.487.604
dobanzi dobanzile
12. Cifra de afaceri 0 612.415.870 1.426.929.008
13. Capital propriu 7.362.664.854 7.497.747.306 7.561.465.482
14. Venituri din dobanzi 0 0 0
15. Total datorii 1.325.279.623 1.874.436.752 1.182.888.771
16. Profit- pierderi brut 131.791.705 167.949.543 231.315.916
58
17. Active circulante 2.412.035.445 3.091.936.922 2.497.283.094
18. Active fixe 6.184.706.123 6.183.874.253 6.247.071.159
19. Active circulanta si 8.596.741.568 9.275.811.175 8.744.354.253
fixe
20. Total pasiv 8.596.741.568 9.275.811.175 8.744.354.253
21. Profit de exploatare 157.023.207 231.875.962 327.752.741

Punctajul “Z”
Punctajul “Z” prezinta o rutina de evaluare si previziune a
riscului de faliment care are la baza analiza statico-matematica a unor
indicatori specifici activitatii fiecarui agent economic in acest scop se
calculeaza urmatorii indicatori:

Xl= flexibilitatea firmei = (Active circulante- Obligatii)/Total active

IANUARIE 2.412.035  132579

X1=  0.13
8596741
FEBRUARIE 3019936922  1874436752
Xl=  0.13
9372184165
MARTIE 21497238094  1182888771
Xl=  0.15
8744354253

X2=Capacitatea de finantare interna= Profit reinvestit/Total active

IANUARIE X2=
164361518
 0.02
8596741568
FEBRUARIE X2=
182548771
 0.02
9372184165
MARTIE X2=
282384963
 0.03
8744354253

X3= Rentabilitatea firmei= Profit brut/Total active

IANUARIE X3=
131791705
 0.02
8596741568
FEBRUARIE X3=
231315916
 0.03
87443542253
MARTIE X3=
231315916
 0.03
8744354253

X4= Gradul de indatorare= Capital propriu/Datorii

59
IANUARIE X4=
7362664854
 5.56
1325279623
FEBRUARIE X4=
7497747306
 4.00
1874436752
MARTIE X4=
7561465482
 6.39
1182888771

X5= Randamentul activelor= Cifra de afaceri/Total active

IANUARIE X5=
612415870
 0.07
8596741568
FEBRUARIE X5=
1426929008
 0.15
9372184165
MARTIE X5=
21393383375
 0.24
8744354252

Z= 1.2*X1+1.4*X2+3.3*X3+0.6*X4+1*X5
IANUARIE Z=1.2*0.13+1.4*0.02+3.3*0.02+0.6*5.56+0.07=3.74
FEBRUARIE Z=1.2*0.13+1.4*0.02+3.3*0.02+0.6*4+0.15=2.86
MARTIE Z=1.2*0.15+1.4*0.03+3.3*0.03+0.6*6.39+0.24=4.40

Din rezultatele obtinute putem trage concluzia ca riscul de

faliment este mic, activitatea este rentabila.

Indicatori generali
1.Solvabilitate patrimoniala
Capital propriu
S=
Total pasiv

IANUARIE S=
7362664854
 0.85
859741568
FEBRUARIE S=
7197747306
 0.80
9372184165
MARTIE S=
756146582
 0.86
8744356252

Analizand solvabilitatea patrimoniala constatam ca in toate

cele trei luni supuse analizei acestea se situeaza peste 0.5 limita
considerate de Banc Post SA ca fiind nivelul minim pentru care se
apreciaza ca intreprinderea are o situatie potrivita din acest punct de
vedere.

60
 Aceasta inregistreaza valori aceste valori relative egale,
constatandu-se o crestere cu 6% in ultima luna ceea ce semnifica ca
ritmul de crestere al datoriilor este mai mic decat ritmul de crestere al
pasivului in totalitatea sa, ceea ce demonstreaza o capitalizare in crestere
cu influenta pozitiva asupra solvabilitatii.

2.Indicatorii profitabilitatii si ai performantei

CA. perioada.analiza
2.1.Cresterea vanzarilor=
CA. perioada.de.baza

IANUARIE -
FEBRUARIE Cr.vanzari=
1426929008
 2.33
612415869
MARTIE Cr. vanzari=
2139338375
 0.15
1426929008
Cifra de afaceri a reprezentat o crestere de 814.513.136 lei in
luna februarie fata de luna inuarie ceea ce in valori relative reprezinta
133%, iar in luna martie aceasta a crescut cu inca 72.40367 lei respective
50% fata de luna februarie. Aceasta evolutie lineara a cresterii vanzarilor
denota competitivitatea intreprinderii de a-si gasi noi piete de desfacere
si de a-si pastra vechii clientii prin producerea unor produse de calitate
superioara.
Aceasta crestere se datoreaza si cresterii preturilor datorita
inflatiei, dar ritmul cresterii vanzarilor a devansat inflatia din aceasta
perioada

Pr ofit.brut *100
2.2 Marja prfitului brut=
CA

IANUARIE Mj profit brut=

131791705
*100  21.52%
612415870
FEBRUARIE Mj profit brut=
167949543
*100  11.77
1426929008
MARTIE Mj profit brut=
231315915
*100  10.81%
2139338375

Avand in vedere ca pricipala pondere in profitul brut o

reprezinta profit afferent cifrei de afaceri si ca cifra de afaceri a evoluat
intr-un ritm mai rapid decat profitul, rezulta o crestere a cheltuielilor
cifrei de afaceri de-a lungul perioadei. O explicatie a acestei evolutii
nefavorabile se poate da prin analiza cheltuielilor, a factorilor ce le-au
influentat si a efectelor pe care le-au generat.

61
 2.3 Marja profitului brut de expl = Profitul brut de_expl/
CA*100
IANUARIE Mj profit expl=
157023207
*100  25.64%
612415870
FEBRUARIE Mj profit explt=
231875962
*100  16.15%
1426929008
MARTIE Mj profit explt=
327752740
*100  15.32%
2139338375

Marja profitului brut din expoatare are in mare aceasi evolutie

ca si marja profitului brut inregistrandu-se totusi valori superioare
datorita faptului ca societatea a inregistrat pierderi din activitatea
financiara, aceasta ridicandu-se la 96436825 lei, pierderi datorate
dobanzilor (ce trebuiau platite) la creditele pe termen scurt solicitate.

Pr ofit net
2.4 Rentabilitatea capitalului RC= *100
Capital propriu

IANUARIE RC=
131791705
*100  1.79%
73626648541
FEBRUARIE RC=
167949543
*100  2.24%
7497747306
MARTIE RC=
231315915
*100  3.06%
7561465488
Se constata o evolutie ascendenta ,reletiv lineara a ponderii
profitului brut in capital propriu, de la 1,79% in ianuarie, pana la 3.06%
in martie. Aceasta explica o crestere mai rapida a profitului comparative
cu celalalte elemente de capital propriu, in speta a fondurilor constituite
pe baza amortizarii. Evolutia aceasta poate constitui un imbold pentru
agentul economic spre utilizarea cu mai multa eficienta a capitalului de
care dispune in scopul obtinerii de profit.

Profit net
2.5 Marja profitului net= *100
CA

IANUARIE Mj profitullu neti=

131791705
*100  21.52%
612415870
FEBRUARIE Mj profitullu neti =
167949513
*100  11.77%
1426929008
MARTIE Mj profitullu neti =
231315915
*100  10.81%
2139338375
Societatea fiind neplatotoare de impozit datorita faptului ca
este o firma de productie si are mai putin de cinci ani de la infintare
(infintata in 1994 ), valorile marjei profitului net sunt egale cu cele ale
marjei profitului brut.

62
3.Indicatorii eficientei
CA
3.1 Rotatia activelor nete(Ran)=
Capital propriu

IANUARIE Ran=
612415870
 0.08%
7362664854
FEBRUARIE Ran =
1426929008
 0.19%
7497744306
MARTIE Ran =
2139338735
 0.28%
7561465482
Cresterea de la o luna la alta a rotatiei activelor circulante
denota o mai buna utilizare a capitalului propriu , in sensul obtinerii unei
cifre de afaceri mai mari cu acelasi capital propriu , expresie si a unei
bune utilizari a imprumuturilor primate.

Stocuri
3.2 Rotatia stocurilor= * 30 * n
Costul bunurilor vandute (n luni)

IANUARIE Rs=
1460732658
* 30 * 3  83.05%
1583927502
FEBRUARIE Rs =
1010311050
* 30 * 3  56.69%
1603951175
MARTIE Rs =
1126704075
* 30 * 3  59.82%
1695193508

Scaderea numarului a unei rotatii complete a stocurilor denota

o transformare mai rapida in lichiditati a stocurilor, acestea contribuind la
cresterea (gradului de) lichiditatii generale a societatii.

Debitori
3.3 Rotatia debitelor (clientilor)= * 30 * n
CA

IANUARIE RD=
294233847
* 30 * 3  43.25%
612415870
FEBRUARIE Rs =
82635046
* 30 * 3  56.69%
1426929008
MARTIE Rs =
1217738114
* 30 * 3  51.23%
2139338375

3.4 Rotatia furnizorilor

IANUARIE RFz=
607699965
* 30 * 3  34.53%
1583927502
FEBRUARIE RFz=
535184991
* 30 * 3  30.03%
1603951175
MARTIE RFz =
593332723
* 30 * 3  31.50%
1695193508

63
 Analiza acestor indicatori denota capacitatea intreprinderii de
a asigura o rotatie rapida a furnizorilor, generala de operativitatea
stingerii obligatiilor de plata chiar in conditiile in care viteza de rotatie a
debitelor a inregistrat valori scazute in ultimele doua luni, existand o
usoara ameliorare in martie. Acest lucru a fost probabil si datorita
cresterii vitezei de rotatie a stocurilor.Cu toate acestea , se recomanda o
selectie mai riguroasa a clientilor si gasirea unor metode de decontare mai
rapida.

CA
3.5 Indicele de utilizarea activelor circulare= *100
Activele circulare

IANUARIE IAC=
612415870
*100  25.39%
241203544
FEBRUARIE IAC =
1426929008
*100  47.15%
3091936972
MARTIE IAC=
2139338375
*100  85.67%
2497283094

Desi se situeaza sub limita normala de 100% evolutia din

perioada analizata demonstreaza o imbunatatire rapida a acestui indice,
bazata in primul rand pe viteza in crestere a cifrei de afaceri corelata cu
activele circulante care au ramas relative constante.

Active circulante
3.6 Indicele de elastitcitate a structurii bilantului=
Active fixe

IANUARIE Ie=
2412035445
 0.39%
6184706123
FEBRUARIE Ie =
3091936972
 0.50%
6183926253
MARTIE Ie=
2497283094
 0.40%
6247071159

Desi se considera ca valoarea supraunitara este favorabila in

cazul acestui indicator, tinand cont de faptul ca societatea (se ocupa cu
productia de marfa) are activitate de productie, se4 apreciaza ca valoarea
(circula) activelor circulante de aproximativ din valoarea activelor fixe,
asigura intreprinderii posibilitatea de a se adapta la cerintele pietei.

4.Indicatorii structurii capitalului.

Fd imprumutate pe termene mijloci si lungi

4.1 GI =
Fonduri proprii

IANUARIE GI=0
FEBRUARIE GI=0
64
MARTIE GI=0

Fd imprumutate pe t scurt
4.2 GII=
Fd proprii

IANUARIE GII=
515386532
 0.7
7362664854
FEBRUARIE GII=
1049684575
 0.14
7497747306
MARTIE GII=
400952408
 0.05
7561465482
Din valoarea acestor indicatori se poate observa ca societatea
nu are imprumutate fonduri pe termen mijlociu si mediu, iar creditele
solicitate pe termen scurt determina o dependenta foarte mica fata de
fondurile imprumutate.

Profit brut  Dobanda

4.3. Gradul de acoperire a dobanzii din profit=
Dobanda

IANUARIE 131791705  28040787

AcDPr=  5.72
28040787
FEBRUARIE 167949543  68550832
AcDPr=  3.45
68550832
MARTIE 231315915  10347604
AcDPr=  3.24
10347604

Datorii totale
4.4. GIII=
Fonduri proprii

IANUARIE GIII=
1325279623
 0.18
7362664854
FEBRUARIE GIII=
1874436752
 0.25
7497747306
MARTIE GIII=
1182888770
 0.16
7561465482
De asemenea, valoarea datoriilor totale care pe langa creitele
solicitate mai cuprind si impozite si taxe datorate si sumele ce
trebuiesc achitate furnizorilor are o pondere foarte mica in totalul
fondurilor proprii determinand independenta societatii fata de
fondurile imprumutate.

5.Indicatorii rentabilitatii
65
 Profit brut  Dobanda *100
5.1. Rentabilitatea activelor(Rac)=
Total active

IANUARIE 131791705  28040787

Rac= *100  1.84%
8596741568
FEBRUARIE 167949543  368550832
Rac= *100  2.50%
9372184765
MARTIE 231215915  103487604
Rac= *100  3.82%
8744354252

Dobanda
5.2 Costul fondurilor= *100
Total datorii

IANUARIE Cf=
28040787
*100  2.15%
1325279623
FEBRUARIE Cf=
68550832
*100  3.72%
1525279623
MARTIE Cf=
103487604
*100  8.75%
1182888770

Chiar daca rata dobanzii a crescut foarte mult pe parcusul

acestei perioade, costul fondurilor, desi are proportii mai mari in
totalul datoriilor se mentine in limite favorabile si datorita faptului ca
o mare parte din aceste datorii nu este purtatoare de dobanda.

Profit brut
5.3 Rentabilitatea fondurilor proprii (RFp)= *100
Fonduri proprii

IANUARIE RFp=
131791705
*100  1.79%
7362664854
FEBRUARIE RFp=
167949543
*100  2.24%
7497747306
MARTIE RFp=
231315915
*100  3.06%
7561465488

Profitul brut
5.4Rentabilitatea fondurilor atrase (RFA)= *100
Fonduri atrase

IANUARIE RFA=
131791705
*100  9.95%
1325279623
FEBRUARIE RFA=
167949543
*100  8.96%
1874436752

66
MARTIE RFA=
231315915
*100  20.57%
1182888770

Evolutia pe cele trei luni a acestor indicatori o putem considera in

ansamblu pozitiva, inregistrandu-se o permanenta imbunatatire a
rentabilitatii fondurilor proprii si imprumutate

6. Indicatorii lichiditatii

Active circulante
6.1 Lichiditatea patrimoniala=
Pasive circulante

IANUARIE Lp=
2412035445
 1.86%
1325279623
FEBRUARIE Lp=
3091936922
 1.86%
1874436752
MARTIE Lp=
2497283094
 2.11%
1182888770
Din valoarea indicatoriilor rezulta posibilitatea intreprinderii
de a-si acoperi datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante,
valoarea minima acceptata fiind 1.

Numerar  Debitori
6.2 Lichiditatea imediata =
Pasive circulante

IANUARIE Li=
1113234357
 0.84%
1325279623
FEBRUARIE Li=
1968157827
 1.05%
1874436752
MARTIE Li=
1372150750
 1.16%
1182888770
Acest indicator pune in evidenta o concordanta deplina intre
lichiditatea activelor si exigibilitatea datoriilor.

Punctajul “Z” si indicatorii generali

INDICATORI 31.01.04 28.02.04 31.03.04
1. Indicator solvabilitate
1.1 Solvabilitatea 0.85 0.80 0.86
2. Indicator profitab. si perform.
2.1 Cresterea vanzarilor - 2.33 1.50
2.2 Marja profitului brut 21.52 11.77 10.81
2.3 Rezultate din exploatare 25.64 16.25 15.32
2.4 Rentabilitatea capitalului 1.79 2.24 3.06
2.5 Marja profitului net 21.52 11.77 10.81
67
3. Indicatorii eficienti
3.1 Rotatia activelor nete 0.08 0.19 0.28
3.2 Rotatia stocurilor 83.05 56.69 59.82
3.3 Rotatia debitorilor, clientilor 43.25 52.25 51.23
3.4 Rotatia furnizorilor 34.53 30.03 31.50
3.5 Indic. utiliz. a activ. circulante 25.39 46.15 85.67
3.6 Indic. elastic. a struct. Bilantiere 0.39 0.50 0.40
4. Indicatorii structurii capitalului
4.1 GI (dat. tm. lg./fd. proprii) 0.00 0.00 0.00
4.2 G2 (dat. tm. sc./ fd. proprii) 0.07 0.14 0.05
4.3 G3 (tot datorii/fd. proprii 0.18 0.25 0.16
4.4Gradul de acoperire a dob. din profit 5.72 3.45 3.24
5.Indicatorii rentabilitatii
5.1 Rentabilitatea activelor 0.02 0.03 0.03
5.2Costul fondurilor 2.15 3.72 8.75
5.3Rentabilitatea fondurilor proprii 0.02 0.02 0.03
5.4Rentabilitatea fondurilor atrase 0.10 0.09 0.20
6.Indicatorii liciditatii
6.1Lichiditatea patrimoniala 1.86 1.68 2.11
6.2Lichiditatea imediata 0.84 1.05 1.16

Bugetul de venituri si cheltuieli

Tabelul nr. 17
Specificatie Total Trim I Trim II
I.Venituri totale 10.500.000 2.600.000 2.600.000
1.Venituri din exploatare 10.480.000 2.595.000 2.595.000
2.Venituri financiare 20.000 5.000 5.000
3.Venituri exceptionale 0 0 0
II Cheltuieli totale 8.800.000 2.199.750 2.199.750
1.Cheltuieli pt. Exploatare, total 8.585.000 2.146.000 2.146.000
a)Cheltuieli materiale 6.805.000 1.701.000 1.701.000
b)Cheltuieli de personal din care 1.500.000 375.000 375.000
-salarii brute 1.095.000 273.000 273.000
-asig. Sociale sau prot. sociala 405.000 101.250 101.250
c)Cheltuieli de exploatare privind 250.000 62.500 62.500
amortizarea provizoarelor
d)Cheltuieli de protocol, reclama 30.000 7.500 7.500
si publicitate
2.Cheltuieli financiare 200.000 50.000 50.000
3.Cheltuieli exceptionale 15.000 3.750 3.750
Rezultatul brut al exerc.(I-II) 1.700.000 400.250 400.250

Calculul fluxului de numerar

68
 (mii lei)
1.Profit inainte de impozitare=Profit- Cheltuieli suplimentare cu
dobanzile+ Disponibilizari de active= 400.250-50.000+201.014= 551.264
2.Amortizarea = 62.500
3.Influente din provizioane= 0
4.Disponibilizari din active imobilizate=651.134 -450.120=201.014
5.Total flux brut= Profit + amortizare=400.250+62.500=426.750
6.Stocuri= 295.000
Stoc final- Stoc initial = 772.889- 477.889=295.000
Stoc final- Stoc initial+ Intrari- Iesiri
Stoc final= 772.889 +2.300.000 – 2.595.000= 477.889
7.Furnizori debitori= 5.000
8.Clienti si conturi asimilate=197.071
Clinti –SI = 1.217.772
Ven. Exp.+ TVA= 2.595.000+ 467.000= 3.062.000
Sf.= 3.062.000 : 3 =1.020.667
Sf – si= 1.217.783- 1.020.667= 197.071
9.Alte creante= 2.000
10.Credite pe termen scurt= 370.304
11.Furnizori si conturi assimilate= 410.255
Si=593.333
Intrati=Chelt mater+TVA ch= 1.701.000+ 306.180= 2.007.180
Iesiri=593.333 +1.003.592= 1.596.925
Sf= 593.333 +2.007.180- 1.596.925= 1.003.558
Sf- si =1.003.558- 593.333= 410.225
12.Alte datorii= 50.600
13.Total variatie capital circulant= 887.172
14.Creante privind impozitele= 14.879
15.Datorii privind impozitele, taxele si varsamintele= 0
16.Plata impozitului pe profit
17.Dividende
18.Titluri de plata
19.Prime privind ramburasarea obligatiilor
20.Conturi de regularizare
21.Vanzari de active fixe= 651.134
22.Achizitia de active imobilizate= 350.000
23.Modificari de capital propriu
24.Datorii pe termen mediu si lung
25.Flux de numerar= 905.305
(13-14-15-16+17-18-19-20+21-22+23+24 )

69
Banc Post SA

Fisa de evalure a performantelor financiare ale

SC………………………………………
La data de ……………………………...

Punctaj ce poate fi acordat Coef. Punct Obs.

Nr.Cr Criterii de De aj
t. evaluare multipl acord
. at

0 1 2 3 4 5 6 7 8
I Criterii
economice
1 Cifra de afaceri Peste 50- 10- Sub 10 3
medie /luna 100 100 49 mil lei
mil mil mil
lei lei lei
2 Lichiditatea Peste 1.3- 1.0- Sub1.0 5
patrimoniala 1.5 1.5 1.2
3 Marja profitului Peste 5- 2- Sub 3
brut 8% 8% 4.9 2%
%
4 Solvabilitatea Peste 0.5- 0.3- Sub0.3 5
0.7 0.7 0.4
5 Rentabilitatea Peste 24% 15% Sub 3
capitalului 48% - - 15%
(ROCE) 48% 23%
6 Grad de Peste 3-4 2.5- Sub 2.5 2
acoperire a 4 2.9
dobanzii din
profit
II Criterii de
organizare
1 Tip agent SA SRL Altii 1
economic sau
RA
2 Posibilitati de Ev. Ev. Ev E.conta 1
urmarire si cont cont cont b la zi
control ab la ab la ab la si derul
zi si zi si zi si op prin
derul derul deru BP SA
70
 op op l op sub
num prin prin 30%
ai BP BP
prin SA SA
BP cel cel
SA putinputi
50% n
30%
3 Obiect de Prod Com Alte 2
activitate al uctie ert activ
firmei ,pres -en itati
tari gros
servi s
cii -en
detai
l
III Criterii de
evaluare
1 Vechimea Peste 1-3 6 Sub 6 1
neintrerupta in 3 ani ani luni- luni
activitatea 11
agentului luni
economic
2 Calitatea Foart Bun Satis 1
manageriala e a facat
buna oare
3 Indeplinirea La zi Rest Rest Restant 2
obligatiilor de anta anta a din
plata fata de din din anii
buget si fata de anul anul preced
alte impozite si cure cure enti
taxe nt 1- nt
6 >6
luni luni
4 Vechimea Peste 1-3 6-11 Sub 6 1
clientului in 3 ani ani luni luni
Banc Post SA
Total puncte
Categoria A 90-60 puncte
B 59-40 puncte

C 39-30 puncte Nume…………

D 29-21 puncte Semnatura…….
E sub 15 puncte
SERVICIUL DATORIEI
71
Nr. Criterii evaluare 1-7 zile 8-30 zile Peste 30 de
Crt. fata de fata de zile
termen termen
1 Achitarea dobanzii 3 puncte 2 puncte 1 punct
2 Reambursarea ratei 3 puncte 2 puncte 1 punct
creditului

Total puncte:
BUN SLAB NECORESPUNZATOR
Categoria:
6 5-4 3- 2
CLASIFICAREA CREDITULUI
Serviciul BUN SLAB NECORESPUNZATOR
datoriei
Performante
financiare
A Standard In observatie Sub standard
B In observatie Sub standard Indoielnic
C Sub standard Indoielnic Pierdere
D Indoielnic Pierdere Pierdere
E Pierdere Pierdere Pierdere

72
 CONCLUZII SI PROPUNERI

Creditarea este o activitate de bază într-o bancă, care poate genera

profituri importante pentru bancă, dacă este practicată corect, dar care
poate duce şi la pierderi.
Aşa cum am văzut, băncile primesc resurse sub formă de depozite
de la clienţi, cărora le plătesc dobândă pentru sumele depuse. Banca
trebuie să genereze venit pentru a plăti dobândă deponenţilor, pentru a
realiza profit în beneficiul acţionarilor săi, precum şi pentru propria
dezvoltare.
O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu
împrumut banii depozitaţi. Băncii i se plăteşte o dobândă pentru sumele
date cu împrumut. Rata dobânzii percepute pentru împrumuturi va fi mai
mare decât rata dobânzii plătite la depozite. Diferenţa dintre aceste două
rate ale dobânzii se numeşte marjă şi constituie o sursă importantă pentru
venitul băncii. Deci marja reprezintă diferenţa între rata dobânzii
percepută la creditele acordate şi cea acordată pentru depozitele
constituite de clienţii băncii.
O parte din fondurile avansate în procesul de creditare provin din
capitalul propriu al băncii . Nivelul capitalului este reglementat de Banca
Naţională a României, corespunzător Convenţiei de la Basel.
O altă parte de fonduri pot fi împrumutate de la alte bănci şi de la
deponenţi. Prin urmare, băncile trebuie să realizeze un venit suficient de
mare pentru a restitui împrumuturile astfel atrase şi dobânda aferentă,
pentru a-şi acoperi costurile şi pentru a obţine profit.
In mod normal, în orice ţară, rata minimă a dobânzii de creditare
influenţează cererea de monedă şi cursul de schimb. Prin urmare rata
dobânzii de creditare, mai ales sub forma taxei oficiale a scontului, este
un important instrument de politică monetară în cadru! unei economii.
Încasând sume mici de bani de la deponenţi şi agregând aceste
fonduri pentru a le împrumuta solicitanţilor, băncile pun la dispoziţie
banii necesari dezvoltării economice. In acest proces, băncile protejează
deponenţii., prin analize riguroase care să prevină şi limiteze multiplele
riscuri bancare
Riscul devine o frână în desfăşurarea activităţii economice şi
implicit, a expansiunii ei, acest impact necontrolat ducând la îngreunarea
procesului de decizie, la îngustarea volumului de afaceri şi chiar la
suportarea unor pagube de mai mică sau mai mare amploare.

73
 Crizele apărute în sistemul bancar au fost generate, de cele mai multe
ori şi de managementul defectuos şi de politica de interese dusă de
persoane din conducerea acestor instituţii: a fost promovată o politică
de creditare contrară intereselor băncii, fără a se evalua bonitatea
clientului şi posibilităţile de rambursare ale împrumutaţilor. Ca urmare,
în baza unor interese clientelare, s-a acceptat metoda ilegală de a fi
returnat cu prioritate creditul şi nu dobânzile aferente.
Prevenirea, atenuarea sau înlăturarea efectelor riscurilor
presupune instituirea unui sistem coerent de garanţii, care, desigur,
include şi unele eforturi materiale.
În cadrul analizei riscurilor bancare, o importanţă deosebită revine
cuantificării acestora, pe baza unui sistem de indicatori specifici, care
permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor, prin raportarea la
standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii.
Măsurarea riscurilor se corelează în mod direct cu cea a
veniturilor, întrucât pentru a obţine profit, o bancă trebuie să-şi asume
riscuri.
În consecinţă, indicatorii de risc capătă mai multă relevanţă într-
un context general de apreciere a profitabilităţii băncii şi competitivităţii
sale pe piaţă, obiectivul final al managementului bancar constând în
maximizarea veniturilor acţionarilor, ajustate cu influenţa riscurilor.Este
axiomatic faptul că relansarea producţiei şi a investiţiilor nu poate fi
realizată decât pe seama liberalizării creditului în condiţii
corespunzătoare de dobândă, care să stimuleze economisirea şi protecţia
economiilor împotriva inflaţiei, dar care, să stimuleze în acelaşi timp şi
producţia de bunuri şi servicii, pentru că "dacă producţie nu e , nimic nu
e".
Din analiza datelor comparative, a rezultat pe de o parte, că numai
pe baza bilanţului restructurat se pot determina indicatorii privind
fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria pozitivă
/negativă, trezoreria neta, etc, indicatori induşi deja în practica ţărilor cu
economie dezvoltată, iar pe de altă parte, indicatorii privind lichiditatea,
solvabilitatea şi gradul de îndatorare diferă mult de cei calculaţi pe baza
bilanţului contabil, ca urmare a curăţirii, în varianta restructurată, a
activelor cu acele active fictive, cu valoare incertă sau fără valoare,
precum şi delimitării, pe partea de pasiv, a datoriilor, în datorii cu
scadenţă mai mică de 1 an şi datorii cu scadenţă mai mare de lan.
Indicatorii calculaţi pe baza contului de profit şi pierdere scot în
evidenţă că pe ansamblu la S.C ANIMED S.A. Bucureşti, la care, din
bilanţul restructurat rezultă un fond de rulment destul de mic, necesar
suplimentar de fond de rulment, trezorerie netă negativă, grad de
îndatorare generală şi financiară ridicat, şi indicatorii de eficienţă privind
rentabilitatea de exploatare, cea economică şi financiară sunt
necorespunăzători, unitatea înregistrând pierderi în activitatea
desfăşurată.
De asemenea, s-au prezentat consideraţii privind sistemul limitat de
creditare utilizat în prezent de băncile comerciale din România şi s-a
74
propus, pe baza studierii experienţei din ţările europene dezvoltate,
perfecţionarea sistemului de creditare prin introducerea unor noi categorii
de credite (scontul şi operaţiunile asimilate, factoringul , leasingul, credite
pentru construirea sau cumpărarea de locuinţe ori bunuri de folosinţă
îndelungată de către populaţie, etc.) cât şi introducerea unor instrumente
tehnice îmbunătăţite privind fluxul de lichidităţi (cash-flow), care a fost
aplicat experimental cu rezultate favorabile la o serie de societăţi
comerciale, sau metoda scoringului şi bugetul de venituri şi cheltuieli al
familiei pentru fundamentarea deciziei de creditare în cazul persoanelor
fizice.
Eliminarea restricţiilor în creditare şi asigurarea creşterii masei creditului
în "termeni reali, ar permite stingerea integrală a blocajului financiar
înregistrat pe ansamblul economiei naţionale, având în vedere deblocarea
în lanţ a plăţilor, care conduce, în această situaţie, la un multiplicator a!
creditului de 1 leu la 3 lei plăţi deblocate.
Asigurarea de credite pentru investiţii cu dobândă acceptabilă şi cu
perioada de graţie, având în vedere că în condiţiile unor dobânzi înalte,
investiţiile sunt de neconceput, întreprinderile neputând suporta efortul
financiar cu plata serviciului datoriei.
Trebuie avut în vedere că în cazul unei dobânzi chiar de 50% pe
an,pentru un credit de 1 miliard de lei, pe o perioadă de 10 ani, suma
totală ce trebuie rambursată (credit plus dobânzi) reprezintă peste 5
miliarde de lei, deci de 5 ori mai mult, suma care practic nu poate fi
suportata de cei care se împrumută, ori fără investiţii nu se poate vorbi de
relansare.
Introducerea pe scară largă a cambiei şi biletului la ordin, ca titluri
de credite şi instrumente de plată, ar fi de natură să domesticească
fenomenul blocajului financiar din economie prin transformarea fie şi
parţială a creditului comercial, într-unui bancar, controlat şi administrat
de bănci în mod profesional.
De asemenea este necesară perfecţionarea sistemului de creditare
a agenţilor economici şi a populaţiei, prin trecerea deja la cele câteva
categorii de credite care se utilizează în prezent, la diversificarea tipurilor
de credite prin introducerea pe scară largă a creditelor de scont, a celor de
factoring, a operaţiunilor de leasing, a creditelor pentru construirea sau
cumpărarea de locuinţe şi bunuri de folosinţă îndelungată, etc. pentru
populaţie.
Pentru a reduce la minim piederile rezultate din
creditele neperformante, lucrătorii bancari implicaţi în activitatea de
creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate ia evaluarea riscurilor
pe care le presupune acordarea împrumuturilor. In practica bancară,
compensarea unui credit neperformant se face prin derularea mai multor
credite performante.
Abordarea problemei riscului este impusă de necesitatea de a
evidenţia faptul că economia de piaţă nu este "un tărâm al făgăduinţei".
Ea are greutăţile sale, supune întreprinzătorii Ia numeroase restricţii,
presupune abilitate şi muncă stăruitoare. Problema este cu atât mai
75
complexă, cu cât procesul de tranziţie se anunţă relativ îndelungat şi
deloc uşor. El aduce permanent, zi de zi, noi probleme care, însumate,
constituie pentru întreaga masă a populaţiei un autentic şoc de adaptare.
Este un "şoc al viitorului" , în terminologia sociologului Alvin Tofiler,
care va selecta inevitabil pe cei capabili să gândească şi să acţioneze
creativ şi eficient.

Bibliografie

1. C. Basmo, N. Dardac, C-tin Floricel - Moneda,Credit, Banei - Editura

Didactica si Pedagogica Bucureşti 1997
2. V Dedu - Gestiune bancara - Editura Didactica si Pedagogica
Bucureşti 1999
3. Luminiţa Roxin - Gestiunea riscurilor bancare - Editura Didactica si
Pedagogica Bucureşti 1997
4. I. Stancu - Finanţe - Editura economica, Bucureşti 1997
5. Legea nr. 58/1998 - privind activitatea bancara
6. Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R.
7. Normele B.N.R. nr 7/1999 privind fondurile propii ale băncilor
8. Normele B.N.R. nr8/1999 privind limitarea riscului de credit ale
băncilor
9. Ordinul Guvernatorului B.N.R. nr.5 din dec. 2005 pentru
reglementările contabile conform cu directivele europene
lO.Buletin informativ bancar
11.Rapoarte anuale 2003-2004
12.Revista Tribuna Economica pe anii 2004, 2005
13.Normele periodice de creditare ale agenţilor economici

76