MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA

BCR

Universitatea ’’Al. I. Cuza” Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Master: Bănci şi Pieţe Financiare

Managementul riscului de
creditare la Banca Comercială
Română

Profesor:
Prof. univ.dr. Cocriş Vasile

1
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

CUPRINS

CAPITOLUL 1. RISCUL DE CREDITARE, PRINCIPALA FORMĂ A

RISCULUI BANCAR / 3

1.1. STRATEGIA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE ÎN DOMENIUL RISCULUI DE

CREDITARE /
1.2. PROVIZIONAREA - FORMĂ DE ASIGURARE A RISCULUI DE CREDIT LA
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ / 5
1.3. MĂSURI DE REDUCERE ŞI PREVENIRE A RISCULUI DE CREDITARE ÎN
CADRUL BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE / 8
CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ / 13

2.1. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – VERIGA DE BAZĂ A SECTORULUI

BANCAR ROMÂNESC / 13
2.2. PROFILUL DE EXPUNERE LA RISC AL GRUPULUI BCR / 15
2.3. APRECIEREA RISCULUI DE CREDITARE PRIN INDICATORI SPECIFICI LA
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ / 17
BIBLIOGRAFIE

2
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

INTRODUCERE

Riscul de credit este perceput de majoritatea băncilor din România ca fiind în creştere,
pe fondul extinderii activităţii de creditare, în special pe segmentul de retail. Gradul înalt de
substituţie valutară a activelor, riscul valutar contribuie la accentuarea riscului de credit.
Calificativul „în creştere” asociat tendinţei riscului de credit este explicabil în condiţiile în
care absenţa altor oportunităţi de plasament (piaţa de capital), cât şi reducerea randamentelor
la titlurile de stat vor susţine în continuare dezvoltarea creditului neguvernamental, accentuând
competiţia.
Aşadar, factorii care au antrenat acest tip de risc pentru băncile din România au fost, în
principal, conjunctura economică dificilă, starea de sănătate financiară necorespunzătoare a
clienţilor şi absenţa supravegherii clienţilor. Pentru sistemul bancar românesc efectele
antrenate s-a materializat în pierderi totale sau parţiale ale capitalului împrumutat şi pierderi
ale dobânzilor în funcţie de natura garanţiilor şi de posibilităţile de valorificare ale acestora.
Deteriorarea climatului economic intern în ultimele luni ale anului 2008 şi primul
trimestru al anului 2009 a condus la diminuarea cererii de credite şi la înrăutăţirea portofoliilor
de creanţe deţinute de băncile comerciale asupra clientelei nebancare. Ritmul de creştere a
creditului acordat sectorului privat s-a redus considerabil în ultimul trimestru al anului, astfel
că, la nivelul anului 2008, acesta reprezenta abia jumătate din cel consemnat în anul precedent.
Calitatea creditelor se menţine totuşi la un nivel relativ bun, însă procesul de deteriorare a
acesteia este preocupant.
Măsurile adoptate de BNR în anul 2009 (flexibilizarea normelor de prudenţă bancară
referitoare la constituirea provizioanelor de risc de credit, acordarea posibilităţii de includere
în calculul fondurilor proprii a profitului interimar, reducerea la zero a ratei rezervelor minime
obligatorii pentru pasivele în valută cu scadenţă reziduală mai mare de doi ani) contribuie la
îmbunătăţirea situaţiei financiare şi prudenţiale a băncilor, cu efecte benefice asupra relansării
creditului neguvernamental şi, implicit, asupra economiei reale.

3
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

CAPITOLUL 1. RISCUL DE CREDITARE, PRINCIPALA FORMĂ A

RISCULUI BANCAR

Riscul de creditare se mai numeşte şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de

nerambursare, sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (atunci când celelalte active au
pondere redusă în bilanţul băncii) şi exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă, a
fluxului de numerar anticipat determinat de creditare.
Riscul de credit este, într-o formulare generală, riscul pierderilor determinate de
încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. Întârzierea plăţii dobânzilor
sau ratelor reprezintă manifestări ale unui asemenea risc, care poate avea motivaţii şi poate fi
rezolvat prin înţelegeri. Într-un context general apare sub forma pierderilor determinate de
nerespectarea contractului de către debitor, prin renunţarea la motivaţia psihologică de
încredere reciprocă, având ca rezultat deteriorarea serviciului datoriei prin întârzierea plăţii
dobânzilor sau ratelor.
Riscul de creditare este riscul cel mai important dintre cele de pe piaţa produsului, el
datorându-se deprecierii valorii, ca o consecinţă a falimentului sau a nerambursării
împrumutului. Creditul este ‘’orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului de rambursare a sumei plătite, precum şi plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli
legate de această sumă, sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de
achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept de plată a unei sume de
bani”.
Băncile gestionează riscul de creditare prin:
 decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect apreciat;
 asigurarea unor debitori diverşi, aşa încât pierderile să nu fie concentrate în timp;
 cumpărarea de garanţii de la terţe părţi (asigurarea creditelor astfel ca riscul de
faliment să fie total sau parţial transferat de la creditori).

În asumarea unui risc acceptabil, precum şi a unei datorii acceptabile, este important să
se înţeleagă modul în care acest risc poate fi micşorat la maximum. Aceasta presupune
utilizarea unui sistem de investigare a tuturor componentelor de risc.
4
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

Cuantificarea riscului se urmăreşte utilizând metode, proceduri şi tehnici cunoscute pe

plan internaţional, luând în considerare elemente cum ar fi:
 performanţa financiară a clientului;
 structura tranzacţiei;
 calitatea şi structura sursei de rambursare;
 calitatea şi structura garanţiilor.

Garanţiile reprezintă sursa de rambursare a creditului şi sunt utilizate numai în cazul în

care nu mai există alte posibilităţi de rambursare a acestuia şi a plăţii dobânzii.
Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului îl constituie
cunoaşterea evoluţiei clientului din perioadele trecute şi prognozarea performanţelor viitoare
ale acestuia, în vederea unei previzionări a viabilităţii lui.
O preocupare permanentă pentru asigurarea unui control eficient al riscului de credit va
fi monitorizarea volumului creditelor, a structurii şi calităţii acestuia, evidenţiindu-se în
dinamică şi cauzalitatea creditelor restante.
Ceea ce face ca părţile angrenate în raportul contractual de credit să coopereze pentru
realizarea intereselor distincte este sistemul preţului la care se recurge în acest caz, adică
nivelul ratei dobânzii, care îndeplineşte în principal trei funcţii:
a) transmiterea de informaţii pentru debitor asupra costurilor sale financiare, acestea
trebuind să compare creşterea cheltuielilor financiare cu nivelul preţului de realizare a
produselor (bunuri sau servicii) pe diferite căi.
b) impulsionarea debitorului pentru organizarea producţiei (activităţii sale) într-un mod
cât mai puţin costisitor, prin mobilizarea resurselor disponibile, inclusiv a celor împrumutate
pentru produse de cea mai bună calitate.
c) repartizarea venitului. Debitorul urmăreşte în permanenţă cât din rezultatul muncii
sale este distribuit prin dobânda plătită creditorului (băncii finanţatoare) şi cât îi rămâne lui.
Riscul de creditare este asumat de toate băncile şi poate genera probleme atât băncii în
cauză, cât şi întregului sistem bancar dacă expunerea la risc este substanţială. În forma sa
extremă, riscul creditului provoacă pierderi băncii finanţatoare prin falimentul debitorului, în

5
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
acest caz pierderile fiind definitive. Falimentul unui client este, în sine, un rezultat al unei
evoluţii care s-a degradat în timp şi ale cărei etape iniţiale sau ulterioare mai lente sau mai

rapide, trebuie să fie percepute şi considerate optime de către orice creditor normal. Astfel că
banca, în mod necesar, pentru prevenirea riscului creditului, trebuie să ia măsuri de prevenire
din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. Una din măsurile principale de prevenire a
riscurilor este în domeniul bancar, şi anume sistemul de alegere a deciziilor, de acordare a
creditelor în funcţie de riscuri. Sistemul permite:
 descentralizarea deciziilor;
 angajarea responsabilităţii personale în anumite limite, de regulă minore;
 angajarea responsabilităţii colective prin comisii, comitete şi alte grupuri constituite ca
atare şi abilitate de a decide asupra acordării creditului, potrivit unei scări graduale
stabilite.
Întrucât riscul de credit este principalul risc care trebuie combătut, societatea, respectiv
statul, prin legi şi comunitatea bancară prin norme precise, creează băncilor un sistem de
protecţie (prin cadrul de control intern şi extern asupra băncilor) care trebuie să fie promovat
permanent, în primul rând de către ele însele.
Experienţele mai îndelungate, legat de riscul creditului, pot orienta băncile în două
sensuri, în lupta lor pentru diminuarea riscului creditului:
 fie a aborda domenii de angajare cât mai diversificate în scopul limitării riscurilor;
 fie în a se specializa în câteva segmente de piaţă bine conturate, unde se poate exercita
o activitate de prevenire şi evitare a riscurilor cu un aparat şi un instrument perfect
strunite.
Din aceasta cauză, strategia fiecărei bănci trebuie să includă programe şi proceduri de
gestionare a riscurilor bancare, în general, şi celor de creditare, în special, minimizarea
expunerii la risc, alături de maximizarea rentabilităţii şi respectarea reglementărilor bancare şi
a celor generale, fiind unul din obiectivele importante ale managementului bancar.

1.1. STRATEGIA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE ÎN DOMENIUL RISCULUI DE

CREDITARE

6
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Banca Comercială Română apreciază că riscul bancar este un obiectiv important al
strategiei sale, motiv pentru care el se înscrie ca un capitol de sine stătător în concepţia
strategică adoptată de consiliul de administraţie. Potrivit acestei concepţii, banca are în vedere

că expunerea la risc este o condiţie pentru a fi profitabilă pe piaţa interbancară. În aceste

condiţii se va acţiona pe toate căile pentru reducerea la maximum a expunerii la riscuri în
condiţiile menţinerii unei profitabilităţi care să-i asigure o poziţie puternică pe piaţa
concurenţială.
Strategia băncii are în vedere neacceptarea riscurilor individuale sau acumularea de
riscuri care nu pot fi măsurate sau a căror consecinţă finală previzibilă ar putea pereclita
poziţia băncii pe piaţa concurenţială sau i-ar pune sub semnul întrebării existenţa.
În contextul acestor cerinţe, condiţiile care se impun pentru ca banca să-şi asume un
anumit risc sunt:
 expunerea respectivă să asigure un profit corespunzător cu riscul asumat;
 eventualele pierderi ce ar putea apare să fie suportate din contul de profit şi pierdere,
fără ca efectele acestor pierderi să influenţeze devastator situaţia anului respectiv;
 pierderile să poata fi acoperite din provizioanele pentru pierderi deja constituite;
 dacă activitatea în care s-a asumat riscul devine falimentară, aceasta să aibă loc în
cadrul unei activităţi bancare normale, şi deci pierderea să nu afecteze reputaţia băncii
nici pe plan intern şi nici pe plan extern. Astfel banca îşi va asuma riscuri numai pentru
activităţi bancare specifice.
Banca va întreprinde măsuri pentru a deveni independentă de sursele mari de finanţare
pe baza unor planuri de alternativa subordonate acestui scop. Riscul ce decurge din
operaţiunile efectuate este considerat un obiectiv permanent al managementului băncii.
Banca urmăreşte toate categoriile de risc care pot apare şi afecta diferitele poziţii din
bilanţ, riscurile principale fiind: riscul lichidităţii, riscul creditului, riscul ratei dobânzii, riscul
de capital şi riscul valutar.
În sprijinul acestor obiective strategice au venit politicile adoptate, ele fiind întărite în
primul rând de normele şi procedurile după care se conduce banca, precum şi unele măsuri de
natura organizatorică.

7
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Astfel, gestionarea riscurilor a fost organizată în direcţiile în care se asumă riscurile
respective, iar activitatea generală de gestionare a riscurilor a fost supravegheată de Comitetul
de gestionare a activelor, pasivelor şi riscului bancar.

Unul din instrumentele de lucru ale BCR pentru monitorizarea riscurilor amintite îl
constituie planurile şi prognozele pe care banca le elaborează pentru a pune de acord spre
exemplu activele cu pasivele curente, în sensul că activele curente să acopere pasivele curente
sau a celor pe categorii de scadenţă, monitorizarea permanentă a volumului de credite din
totalul activelor şi a creditelor restante în totalul volumului de credite, prognozarea
modificărilor ce pot interveni în nivelul dobânzilor, a volatilităţii economiei şi a mişcării în
structura ratei dobânzilor şi altele.

1.2. PROVIZIONAREA - FORMĂ DE ASIGURARE A RISCULUI DE

CREDIT LA BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

O formă de asigurare împotriva riscurilor de credit este provizionarea. Sistemul de

provizioane în cadrul BCR, reglementat de normele în vigoare, este destinat protejării
capitalului băncii, protejării depozitelor persoanelor fizice şi juridice, acoperirii eventualelor
credite cu incertitudini în recuperare.
Provizioanele specifice de risc sunt aferente fiecărui credit aprobat, în curs de derulare
la unităţile băncii, şi sunt destinate acoperirii eventualelor credite care, în urma analizelor
performanţelor financiare ale împrumutaţilor şi a serviciului datoriei, prezintă incertitudine în
recuperarea lor.
În vederea determinarii provizioanelor specifice de risc, expunerea brută a debitorului,
respectiv soldul creditelor pe termen scurt, mediu şi lung, în lei şi valută, curente şi restante şi
dobânzile aferente acestora înregistrate la 30 iunie sau 31 decembrie, poate fi micşorată doar
cu valoarea unor angajamente cum ar fi: garanţii de la Guvernul României sau de la BNR,
garanţii de la unele bănci înregistrate în unele ţări din categoria A nominalizate de BNR în
cadrul normelor de risc acceptate, depozite gajate plasate la BCR, garanţii de la alte bănci din
România în cadrul limitelor de risc acceptate, colaterale non-cash acceptate de bancă.
8
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Expunere netă se determină diminuând volumul creditelor angajate şi dobânzilor
aferente cu valoarea reală a garanţiilor, stabilită în funcţie de posibilitatea de valorificare a
acestora pe piaţă, chiar dacă, în unele cazuri, acestea este diferită de valoarea din evidenţa
contabilă.

O atenţie deosebită se acordă evaluării corecte şi reale a riscului de creditare şi

dobânzilor aferente, precum şi a posibilităţilor certe de valorificare a garanţiilor avute în
vedere la acordarea creditelor, astfel încât volumul provizioanelor constituite să fie acoperitor
pentru creditele şi dobânzile incerte. Dacă valoarea reală (de piaţă) a garanţiilor constituite
este acoperitoare pentru expunerea brută, expunerea netă va fi 0 şi în acest caz nu vor fi
constituite provizioane.
În vederea administrării riscului general de credite, rezultat din activitatea de creditare,
banca are obligaţia să constituie rezerva generală pentru riscul de credit, în limita de 2% din
soldul creditelor acordate existent la sfârşitul anului, în conformitate cu normele nr.10/ 1995
ale BNR.
Banca costituie provizioane specifice de risc, în conformitate cu Normele BNR nr.3/
1994 pentru următoarele categorii de credite şi dobânzile aferente acestora:
a) credite “pierderi” – în limita a 100% din soldul acestora;
b) credite “îndoielnice” – în limita a 50% din soldul acestora;
c) credite “substandard” – în limita a 20% din soldul acestora;
d) credite “în observaţie” – în limita a 5% din soldul acestora;
Pentru creditele “standard” nu se constituie provizioane.

În vederea limitării riscurilor în activitatea de creditare şi pentru a menţine în

permanenţă un nivel minim de solvabilitate, banca îşi constituie provizioane specifice de risc,
în urma clasificării creditelor în funcţie de calitatea lor.
La BCR, constituirea şi înregistrarea pe cheltuieli a provizioanelor de risc se face
centralizat, de către Direcţia contabilităţii generale, în termen de 30 de zile de la data stabilită
pentru depunerea de către societăţile bancare a raportărilor financiar contabile întocmite
pentru 30 iunie, şi, respectiv, bilanţul contabil la 31 decembrie.

9
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Referitor la rezerva generală pentru riscul de credit, aceasta este destinată acoperirii de
pierderi din credite numai dacă au fost epuizate toate celelalte măsuri de recuperare a
creditelor şi acoperire a pierderilor.

Tabelul nr.1. Rezervele şi provizioanele BCR la 31 decembrie 2009

a) Rezerva generală pentru riscul de credit 233,8 mld RON

b) Provizioane specifice de risc de credit 2282,4 mld RON

TOTAL 2516,2 mld RON

Sursa: BCR (Bilanţul contabil la 31 decembrie 2009)

Ca şi analiza calităţii portofoliului de credite, cea de constituire a provizioanelor de

toate categoriile capătă un caracter continuu şi rezultă, implicit, din evoluţia calităţii creditelor
acordate de bancă.
Din datele prezentate în tabel rezultă că ponderea creditelor de calitate bună a fost de
41,3% din totalul portofoliului, cele de calitate medie (substandard) 21,3%, iar creditele cu
risc major (îndoielnice şi pierdere) 37,4%.

Tabelul nr.2. Structura portofoliului de credite BCR la 31 decembrie 2009

-%-

Total credite Credite

şi
dob. aferente
TOTAL PORTOFOLIU, din care: 100,0 100,0
1.Standard 4,8 5,1
2.În observaţie 33,9 36,2
3.Substandard 19,9 21,3
4.Îndoielnic 12,3 13,0
5.Pierdere 29,1 24,4

Sursa: Raport anual BCR, 2009.

10
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

1.3. MĂSURI DE REDUCERE ŞI PREVENIRE A RISCULUI DE CREDITARE

ÎN CADRUL BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE

Procesul de administrare a riscurilor semnificative este focalizat pe analiza profilului

de risc, în vederea maximizării raportului dintre profit şi risc în diferitele activităţi desfăşurate
în cadrul băncii.
Astfel, raportul dintre risc şi profit este definit în funcţie de obiectivele strategice ale
BCR, dar este construit pe baze sănătoase şi prudenţiale, în conformitate cu reglementările
emise de Banca Naţională a României şi ţinând cont de prevederile elaborate la nivelul
Grupului Erste Bank.
Politicile şi procedurile referitoare la activitatea de creditare şi la riscul de credit sunt
stabilite şi implementate conform rolurilor şi responsabilităţilor alocate astfel încât să se
asigure următoarele:
1. menţinerea unor standarde sănătoase de creditare;
2. monitorizarea şi controlul riscului de credit;
3. evaluarea corespunzătoare a noilor oportunităţi de afaceri;
4. identificarea şi administrarea creditelor neperformante.
Entităţile implicate în activitatea de creditare şi în monitorizarea acesteia asigură
administrarea riscului de credit atât la nivelul fiecărei facilităţi de creditare, cât şi în mod
agregat, la nivelul întregului portofoliu, elementele de natura riscului de credit fiind analizate
în corelaţie cu celelalte tipuri de riscuri cu care se află într-o strânsă relaţie de interdependenţă,
cu considerarea următoarelor coordonate principale: concentrarea creditului; riscurile aferente
contrapartidei şi sistemul de credit scoring/rating.
Măsurile întreprinse de Banca Comercială Română în direcţia diminuării riscului de
credit se concretizează în1:
1
Raport Anual 2007 – Banca Comercială Română

11
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
 evaluarea la nivel individual a capacităţii de rambursare a debitorilor;
 constituirea provizioanelor specifice de risc de credit pentru a absorbi pierderile
anticipate;

 evitarea unei concentrări a creditelor pe: sectoare economice, zone geografice,

termene, destinaţii, categorii de clasificare, tipuri de garanţii şi evitarea asigurării –
reasigurării acestora la o singură societate (sau la societăţi de asigurare cu probleme);
 dispersia riscului de credit prin diversificarea bazei de clienţi şi a tipurilor de credite
acordate;
 revizuirea periodică (calibrarea) a sistemului de analiză a clienţilor în vederea acordării
de credite (sisteme de scoring şi rating);
 consultarea informaţiilor de risc bancar – Centrala Riscurilor Bancare (CRB) şi Biroul
de Credit;
 consultarea informaţiilor referitoare la incidentele de plăţi – Centrala Incidentelor de
Plăţi (CIP);
 monitorizarea expunerii asumate de bancă faţă de un singur debitor şi a sumei totale a
împrumuturilor mari acordate debitorilor.
Stabilirea unor criterii de acordare a creditelor sănătoase şi bine definite este un
principiu esenţial în activitatea de creditare.
Banca are un proces bine definit de aprobare, acesta desfăşurându-se cu respectarea
principiului “celor patru ochi”. Segregarea funcţiilor asigură independenţa între personalul
responsabil cu gestionarea relaţiilor cu clienţii, cel care aprobă creditele şi cel care efectuează
angajarea şi monitorizarea rambursărilor pe durata de viaţă a împrumutului. Procesul de
aprobare a creditelor este centralizat. La toate nivelele de aprobare este necesară aprobarea în
unanimitate a membrilor comitetelor respective.
În scopul limitării riscului de credit, politicile de personal şi de creditare ale băncii
stabilesc ca personalul implicat în activitatea de creditare să aibă experienţa corespunzătoare
dimensiunii şi complexităţii operaţiunilor pe care trebuie să le desfăşoare. Limitele de risc se
stabilesc atât pe baza analizei fluxului de lichidităţi previzionat, cât şi pe baza analizei
interdependente a aspectelor financiare şi nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului
corporate. De asemenea, limitele de risc se stabilesc pe total şi pe structură şi includ atât
12
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
riscurile directe, cât şi cele indirecte aferente, după cum urmează: limita de risc directă
acoperă riscul de credit implicat de creditele şi scrisorile de garanţie de care beneficiază
clientul, de operaţiunile de schimb valutar la termen şi de operaţiunile de capital; limita de risc

indirectă acoperă riscul de credit indirect faţă de un client, risc ce derivă din operaţiunile de
factoring şi scont efectuate de către bancă.
Divizia Risc, prin Direcţia Control Credite, monitorizează cu atenţie evoluţia
portofoliului de credite. În acest sens, Direcţia Control Credite efectuează verificări pe bază de
eşantioane, realizează vizite în unităţile teritoriale şi emite recomandări.
Banca a implementat analize de detectare timpurie a creditelor cu indicii de deteriorare
şi de gestionare a creditelor problemă (analize de delicvenţă statică şi dinamică).
Banca Comercială Română dispune de sisteme de informare în baza cărora aspectele
legate de riscul de credit sunt raportate la timp, cu accent pe înregistrarea de credite
neperformante şi/sau identificarea neconformării cu limitele de expunere stabilite, cu o
periodicitate stabilită prin normele de creditare. Aceste sisteme de informare vizează evaluarea
riscului de credit aferent elementelor din bilanţ şi din afara bilanţului şi furnizează informaţii
adecvate privind componenţa portofoliului de credite, precum şi informaţii care să permită
identificarea oricăror concentrări de risc.
Alte măsuri specifice de control şi micşorare a riscului sunt prezentate în continuare2:
1. Garanţia
BCR foloseşte o gamă de politici şi practici de micşorare a riscului de credit. Cel mai
uzual dintre acestea este folosirea garanţiilor colaterale care este o practică comună si
implementarea de instrucţiuni asupra acceptabilităţii claselor specifice de garanţii sau
micşorarea riscului de credit.
Principalele tipuri de garanţii pentru împrumuturi şi avansuri sunt:
 Ipoteci asupra proprietăţilor rezidenţiale;
 Taxe asupra activelor business cum sunt sediile, stocurile şi conturile de creanţe;
 Taxe asupra instrumentelor financiare cum sunt titlurile de creanţă şi capitalurile
proprii.

2
Raport Anual 2009 – Banca Comercială Română

13
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Finanţarea pe termen lung şi creditarea entităţilor corporative sunt în general
securitizate; facilităţile individuale de credit revolving sunt în general nesecuritizate. În
completare, pentru a minimiza pierderea de credit, banca cere garanţie suplimentară de la

contrapartidă imediat ce sunt identificaţi indicatori de depreciere pentru înprumuturile şi

avansurile individuale relevante.
Garanţia deţinută ca şi securitate pentru alte active financiare decât împrumuturile şi
avansurile este determinată de natura instrumentului. Titlurile de creanţă, certificatele de
trezorerie şi alte certificate eligibile sunt în general nesecuritizate, cu excepţia împrumuturilor
garantate prin active şi a instrumentelor similare, care sunt securitizate de portofoliile
instrumentelor financiare.
2. Derivatele
BCR menţine limite stricte de control asupra poziţiilor nete derivate deschise (diferenţa
între contractele de cumpărare şi achiziţionare), prin sumă şi perioadă. De fiecare dată, suma
supusă riscului de credit este limitată la valoarea justă actuală a instrumentelor care sunt
favorabile băncii (activele unde valoarea justă este pozitivă), care în relaţie cu derivatele
constituie numai o mică fracţie a contractului, sau valori noţionale utilizate pentru a exprima
volumul instrumentelor în bilanţ. Expunerea la riscul de credit este administrată ca parte a
întregii limite de împrumut cu clienţii, împreună cu potenţialele expuneri din mişcările pieţei.
Garanţia sau alte titluri de valoare nu este în general obţinută pentru expunerile la riscul de
credit asupra acestor instrumente, exceptând situaţia în care se cer depozite de garanţie de la
contrapartidă.
Riscul de decontare reiese în orice situaţie unde o plată în numerar, titluri de valoare
sau capitaluri proprii este efectuată în aşteptarea unei chitanţe corespunzătoare în numerar,
titluri de valoare sau capitaluri proprii. Limite zilnice de decontare sunt stabilite pentru fiecare
contrapartidă pentru a acoperi totalitatea riscurilor de decontare ce reies din tranzacţiile pe
piaţă într-o singură zi.
3. Angajamentele legate de credit
Scopul principal al acestor instrumente este de a asigura că fondurile sunt disponibile
clientului la cerere. Garanţiile şi acreditivele standby – care reprezintă angajamentul irevocabil
că BCR va efectua plata în cazul în care clientul nu poate onora obligaţiile sale faţă de terţe

14
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
părţi – prezintă acelaşi risc de credit ca şi împrumuturile. Acreditivele comerciale şi
documentare – care reprezintă angajamente scrise din partea băncii în numele unui client
autorizând o terţă parte de a încasa trate în limita unei sume specificate conform unor anumiţi

termeni şi condiţii– sunt garantate prin bunurile expediate la care se referă şi, prin urmare,
prezintă un risc mai mic decât un împrumut direct.
Angajamentele aferente prelungirii creditului reprezintă părţi neutilizate din limitele
creditului sub forma împrumuturilor, garanţiilor sau acreditivelor. Referitor la riscul de credit
al angajamentelor de prelungire a creditului, BCR este expusă unei pierderi potenţiale în
valoare egală cu suma totală a angajamentelor neutilizate diminuat cu valoarea garanţiilor.
Totuşi, valoarea probabilă a pierderii este mai mică decât suma totală a angajamentelor
neutilizate, deoarece majoritatea angajamentelor de prelungire a creditului sunt contingente
pentru clienţii care păstrează anumite standarde de credit. BCR monitorizează termenul de
scadenţă a angajamentelor de credit pentru că angajamentele pe termen mai lung prezintă în
general un grad mai ridicat de risc de credit decât angajamentele pe termen mai scurt.

15
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE

LA BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
2.1. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – VERIGA DE BAZĂ A SECTORULUI
BANCAR ROMÂNESC

Banca Comercială Romană îşi înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create şi
reorganizate după 1989. Ea este o instituţie specială, ce poate fi considerată o bancă nouă
pentru că actul său de naştere poartă data de 1 decembrie 1990, dar în acelaşi timp, prin
activitatea pe care o desfăşoară în cadrul Băncii Naţionale din care se desprinde este
deopotrivă o bancă cu tradiţie în domeniul bancar. Începutul a fost foarte dificil. În afara unui
act de identitate, unei bănci îi mai sunt necesare un sediu central, o reţea de unităţi, personal
suficient, capital, clienţi şi o gamă adecvată şi tentantă de produse şi servicii utile pentru aceşti
clienţi.
În 1990, BCR pleacă la drum cu un colectiv de 5300 de angajaţi şi 100 unităţi în reţea,
cifre care se dublează în primii 5 ani de activitate.
Evoluţia capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a forţei financiare
a băncii. La un capital social subscris de 12 miliarde lei în 1990, încep să se adauge fondurile
constituite, adică, capitalul total creşte în primii 5 ani de activitate la 577 miliarde lei.
La experienţa acumulată se adaugă o alta, nouă, urmare a extinderii operaţiunilor
specifice tranziţiei şi economiei de piaţă. Astfel, în acest interval de timp, banca s-a dezvoltat
atât prin creşterea gamei de produse şi servicii bancare pe care le-a oferit până acum clientelei
sale, cât şi prin asimilarea rapidă a unora noi, din care sunt de menţionat:
 trecerea la creditarea pe termen mediu şi lung pentru investiţii;
 acordarea de credite în valută;
 deschiderea de conturi în valută pentru persoane fizice şi juridice şi efectuarea de
operaţiuni de schimb valutar;

16
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
 derularea operaţiunilor de decontare, în numele clienţilor, a activitaţilor de comerţ
exterior.

Unul din elementele calitative, de marcă, adăugat de bancă îl constituie activitatea

internaţională. Interdependenţa dintre pieţele interne şi externe a făcut necesară adaptarea

sistemului de lucru al băncii la practicile bancare internaţionale. În prezent foarte multe

societăţi comerciale îşi derulează afacerile proprii de comerţ exterior prin reţeaua BCR, şi
apelează la întreaga gama de servicii specifice acestor operaţiuni.
Scurta şi bogata istorie a Băncii Comerciale Române recunoaşte ca realizare deosebită
paşii făcuţi în domeniul informatizării. În 1990, toate lucrările băncii erau executate fără o
tehnică de calcul adecvată, iar astăzi banca utilizează cele mai moderne echipamente din
domeniul tehnicii de calcul, care permite o mare flexibilitate şi dinamică a operaţiunilor
efectuate. Prin aceasta s-a obţinut extinderea funcţionalităţii aplicaţiilor informatice destinate
operaţiunilor valutare, banca dispunând în prezent de un sistem modern de realizare în timp
real a tranzacţiilor internaţionale care oferă facilităţi de generare, transmitere şi reconciliere a
mesajelor SWIFT.
Un aspect fundamental al oricărei economii de piaţă este că diferite firme operează şi
concurează pe aceeaşi piaţă pentru aceiaşi consumatori. În cazul băncilor, acest lucru asigură
clienţilor posibilitatea alegerii băncii cu care vor face afaceri. În cele din urmă, supravieţuiesc
băncile care servesc cel mai bine necesităţile pieţei şi ale clienţilor. Într-o economie de piaţă şi
băncile, ca orice societate comercială, îşi realizează venitul în ‘’arena pieţei’’.
Grupul Banca Comercială Română este format din banca mamă, Banca Comercială
Română S.A. şi filialele acesteia: Anglo Romanian Bank Limited (Marea Britanie), Banca
Comercială Română Sucursala Chişinău (Republica Moldova), BCR Asigurări S.A.
(România), BCR Asigurări de Viaţă S.A. (România), BCR Leasing S.A. (România), BCR
Securities S.A. (România), Financiara S.A. (România), Bucharest Financial Plazza S.R.L.
(România), BCR Asset Management S.A. (România).
Banca Comercială Română S.A. este înmatriculată în România din 1990 şi este
autorizată de Banca Naţională a României să desfăşoare activităţi bancare.
Banca îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Sediului Central din Bucureşti şi al
reţelei de 439 sucursale din România şi din străinătate.

17
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

Tabel nr.3. Cota de piaţă BCR în funcţie de monedă,2009.

Cota de piaţă Banca

Comercială
Română
Credite în lei 48,0 %
Credite în valută 33,91 %

Sursa: Raport anual BCR, 2009.

În tabelul de mai sus se observă cota importantă deţinută de BCR, atât la nivelul
creditelor în lei (48 la sută) cât şi la nivelul creditelor în valută (33,91 la sută).

2.2. PROFILUL DE EXPUNERE LA RISC AL GRUPULUI BCR

Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, Grupul

BCR are un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate
desfăşurată şi prin obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ, inclusiv în
ceea ce priveşte activităţile externalizate.
Profilul de risc de credit al Grupului BCR este mediu, situaţie reflectată de următoarele
elemente:
 Creşterea eficienţei procesului de selecţie a clienţilor eligibili este contractarea de
credite prin: îmbunătăţirea/ actualizarea/ implementarea de scoringuri validate statistic,
ratinguri şi aplicaţii de analiză financiară;
 Creşterea eficienţei procesului de selecţie a industriilor/sub-industriilor/segmentelor de
clienţi la care banca se expune prin identificarea zonelor afectate / care vor fi afectate
de criză;
 Menţinerea unor niveluri corespunzătoare ale colateralizării expunerilor;
 Îmbunătăţirea procesului de monitorizare a portofoliului de credite prin utilizarea unui
sistem de avertizare timpurie, precum şi a unui sistem pentru monitorizarea deprecierii
performanţei economico-financiare a clienţilor corporate şi retail;

18
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

 Determinarea şi analiza expunerilor consolidate atât la nivelul BCR individual cât şi

pentru grupul BCR;
 Majorarea creditelor neperformante datorită crizei financiare.

BCR şi-a ajustat corespunzător politica de provizionare pentru a reflecta condiţiile de

piaţă dificile care îi afectează clientela.
În linie cu aşteptările, grupul şi-a crescut cheltuielile cu provizioane de risc pentru
credite de 2.282,4 milioane RON (540,2 mil EUR). În ultimul trimestru al anului 2009 s-a
constatat o nouă creştere a provizioanelor, deşi creşterea creditelor neperformante s-a încetinit.
Clientela a continuat să fie sub presiune ca rezultat al şomajului şi a lucrului cu jumătate de
normă, IMM-urile deasemeni au simţit efectele puternicei recesiuni economice.
Portofoliul de credite a evoluat relativ bine, în circumstanţele date – creditele
neperfomante rămân în limite gestionabile, având o pondere de 13,1% din totalul portofoliului.
În 2009, BCR a luat o serie de măsuri pentru a-şi sprijini clienţii, atât retail cât şi
corporate, să facă faţă condiţiilor de piaţă dificile.
Pe de o parte, banca a implementat proactiv iniţiativa reorganizării creditelor restante
pentru a-şi ajuta pe cât posibil clienţii să depăşească dificultăţile temporare obiective cu plata
împrumuturilor. În acelaşi timp, BCR a creat produse speciale de împrumut ca de exemplu
programul ‘’BCR Restart’’ pentru a veni în ajutorul IMM-urilor şi microîntreprinderilor. De
asemenea, banca dezvoltă cu succes scheme financiare precum împrumutul ipotecar ‘’BCR
Prima Casă’’, prin care 420 mil EUR sunt disponibili persoanelor fizice (oferta cea mai mare
între băncile participante la acest program bazat pe garanţii guvernamentale), şi ‘’Fermierul’’
– program guvernamental destinat finanţării cu cost redus a activităţilor agricole.
Grupul beneficiază de o rată de acoperire a creditelor neperformante cu o valoare
satisfăcătoare de cca 122% (garanţii şi provizioane).

19
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

2.3. APRECIEREA RISCULUI DE CREDITARE PRIN INDICATORI SPECIFICI LA

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

Aproape toate băncile, într-o măsură mai mică sau mai mare, îşi asumă riscul de
creditare, ceea ce presupune necesitatea analizei modului cum evoluează în timp calitatea
portofoliului de credite, cu impact asupra profitabilităţii, adecvării capitalului, şi încrederii
generale în banca respectivă.
În scopul monitorizării riscului de credit băncile pot întocmi o serie de rapoarte care
cuprind nivelul şi tendinţa următorilor indicatori de măsurare a riscului:
1. ponderea creditelor acordate clientelei în activul total al băncii = (credite acordate
clientelei / total activ) * 100 <= 80%;
2. ponderea creditelor restante şi îndoielnice în total portofoliu de credite = total credite
restante şi îndoielnice / total portofoliu de credite * 100 <= 2%;
3. ponderea creditelor şi dobânzilor restante şi îndoielnice în capitalurile proprii = credite
şi dobânzi restante şi îndoielnice / capitaluri proprii * 100 <= 5%;
4. ponderea provizioanelor în total portofoliu de credite = provizioane pentru credit şi
dobânda / total portofoliu de credite * 100 <= 3%;
5. ponderea creditelor şi dobânzilor scoase în afara bilanţului în total portofoliu de credite
= credite şi dobânzi în afara bilanţului / total portofoliu de credite * 100 <= 1,5%;
6. ponderea creditelor clasificate în categoria ‘’standard’’ în total portofoliu de credite =
credite clasificate standard / total portofoliu de credite * 100 >=90%;
7. ponderea creditelor clasificate în categoriile ‘’substandard’’, ‘’îndoielnic’’ şi
‘’pierdere’’ în total portofoliu de credite = credite clasificate substandard, îndoielnic,
pierdere / total portofoliu de credite *100 >= 8%.

Activitatea de creditare derulată de BCR implică un risc prin însăşi elementele de

anticipare pe care se bazează decizia de creditare, comensurarea acestui tip de risc fiind de
maximă importanţă. Riscul de credit constituie o componentă fundamentală a riscului bancar
având în vedere faptul că principala operaţiune efectuată de BCR este acordarea de credite,
care au cea mai mare pondere în cadrul plasamentelor totale.

20
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

Calitatea portofoliului de credite influenţează în mod direct profitabilitatea bancară.

Comensurarea acestei categorii de risc se poate realiza prin intermediul unui sistem de
indicatori specifici, calculaţi ţinând seama de datele din bilanţul contabil şi contul de profit şi
pierdere.

Tabel nr.4. Bilanţul contabil al Băncii Comerciale Române (mii RON)

Specificaţie 2009 2008

I.Total active 24489292,3 18472482,0

1.Numerar şi echivalente de numerar 421358,6 435560,8

2.Conturi curente şi plasamente la bănci 7059188,4 5289853,7

central
3.Plasamente la bănci 721120,5 752067,1

4. Credite şi avansuri acordate băncilor 30519,6 32465,0

5. Credite şi avansuri acordate clientele 10288778,0 7882238,3

6. Titluri de valoare 3511692,8 1763961,5

7. Participaţii 618517,1 504639,8

8. Imobilizări corporale 1695479,3 1672204,2

9. Imobilizări necorporale 88964,1 71014,4

10. Alte active 62673,9 68477,2

II. Total passive 24489292,3 18472482,0

21
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
1.Depozite de la bănci 510050,8 130773,5

2.Depozite de la clienţi 17597087,7 13953887,9

3. Împrumuturi de la bănci şi alte instituţii 2375161,2 963715,4

financiare
4.Alte datorii 263081,9 134116,9

5.Capital social 2119692,5 2119692,5

6.Rezerve 735211,8 693259,2

7.Rezultatul reportat 889006,4 477036,6

Sursa: Raport anual BCR, 2008,2009.

Tabel nr.5. Contul de profit şi pierdere al Băncii Comerciale Române (mil.RON)

Specificaţie 2009 2008

I.Total venituri 5198,6 4533

1.Venituri nete din dobânzi 3838,3 3040,4

2.Venituri nete din dobânzi şi comisioane 708,0 915,2

3.Venituri nete din tranzacţii 423,8 256,8

4. Alte venituri 228,5 320,6

II. Total cheltuieli 4761,9 5026,4

1. Cheltuieli operaţionale 1038,5 1104,5

22
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
2.Cheltuieli nete din provizioane pentru 38,7 45,8
deprecierea valorii activelor
3. Pierderi din poziţia monetară netă 1782,1 0,0
III. Profit brut 1036,5 1840,5

IV. Profit net 866,1 2035,6

Sursa: Raport anual BCR, 2008,2009.

Având în vedere datele prezentate în tabelele de mai sus, precum şi modul de calcul al
indicatorilor de comensurare a riscului de credit, la nivelul centralei BCR se calculează
următorii indicatori:

1. Ponderea creditelor acordate clientelei în total active

Crcl / TA2008 = Crcl / TA * 100 = (7882238300 / 18472482000) * 100 = 42,67 %

Crcl / TA2009 = Crcl / TA * 100 = (10288778000 / 24489292300) * 100 = 42,01 %

2. Ponderea creditelor acordate clientelei în total surse atrase şi împrumutate

Crcl / Sai2008 = Crcl / TP – Cp * 100 = [7882238300 / (18472482000 - 3289988300)] *

100 = 51,91 %
Crcl / Sai2009 = Crcl / TP – Cp * 100 = [10288778000 / (24489292300 - 3743910700)] *
100 = 49,60 %

3. Ponderea plasamentelor şi creditelor la alte bănci în total active

Crbc / TA2008 = Crbc / TA * 100 = 784532100 / 18472482000 * 100 = 4,25 %

Crbc / TA2009 = Crbc / TA * 100 = 751640100 / 24489292300 * 100 = 3,07 %

Pe baza datelor obţinute se poate realiza o analiză a expunerii BCR la riscul de credit,
comparând rezultatele pe cele două perioade luate în calcul, şi anume anul 2008 şi 2009.

Tabel nr.6. Centralizatorul indicatorilor de comensurare a riscului de credit

23
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Ani
Nr.crt. Specificaţie 2008 2009 I2009/2008
1. Ponderea creditelor acordate 42,67% 42,01% 0,98
clientelei în total active
2. Ponderea creditelor acordate 51,91% 49,60% 0,96
clientelei în total surse atrase şi
împrumutate
3. Ponderea plasamentelor şi 4,25% 3,07% 0,72
creditelor la alte bănci în total
active
Sursa: Raport anual, 2008, 2009.

Se poate observa o tendinţă uşoară de scădere a riscului de credit în anul 2009 faţă de
anul precedent, având în vedere faptul că cei trei indicatori determinaţi au manifestat un trend
descendent. Astfel, ponderea creditelor acordate clientelei în total activ a scăzut de 0,98 de ori,
ceea ce arată că activitatea bancară a fost mai puţin riscantă. În anul 2009 ponderea creditelor
acordate clientelei în total surse atrase şi împrumutate scade faţă de anul precedent de 0,96 ori.
Cea mai mare scădere înregistrează indicatorul ponderea plasamentelor şi creditelor la
alte bănci în total active care de la un nivel de 4,25%, înregistrat în anul 2008, scade la 3,07%
în anul următor.

Fig.nr.2. Evoluţia indicatorilor de comensurare a riscului de credit

24
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

Sursa: Raport anual BCR, 2008,2009.

În general, se poate aprecia faptul că riscul de credit asumat de BCR este mai mic la
sfârşitul anului 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, iar valorile înregistrate
demonstrează faptul că expunerea la această categorie de risc se află în limite acceptabile,
asigurând în acelaşi timp realizarea unei profitabilităţi adecvate.
Din cauza deteriorării calităţii portofoliului de credite, accentuată şi de condiţiile
economice, în cursul anului 2009, BCR a limitat activitatea de creditare. Pe tot parcursul
anului, banca şi-a concentrat eforturile pe activitatea de monitorizare intensivă a clienţilor şi
de restructurare a creditelor clienţilor care au întâmpinat dificultăţi financiare.
La 31.12.2009 creditele neperformante au însumat 158,3 RON în timp ce media pieţei
bancare se situa la 246,2 milioane RON, soldul provizioanelor din credite a fost 128,1
milioane RON comparativ cu media pieţei de 356,3 milioane RON. Costul de risc al creditelor
băncii în 2009 a fost 71,9 milioane RON din care 105,7 milioane RON reprezintă impactul
negativ din provizioane şi 33,8 milioane RON reprezintă impactul pozitiv al transferului de
credite la CRM (expunere brută transferată 281,0 milioane RON).

25
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Tabel nr.7.
Indicator Nivel individual Media grupei Media pe sistem
bancar
Credite restante şi 2,69 % 2,26 % 1,46 %
îndoielnice / total
portofoliu credite
Creanţe restante şi 2,24 % 1,78 % 1,01 %
îndoielnice / total active
Sursa: Raport anual BCR, 2009

Indicatorii potenţiali de măsurare a riscului care pot semnala în avans variaţiile

veniturilor băncii sunt: concentrarea geografică şi pe sectoare economice a creditelor, ritmul
de creştere a volumului de credite, rentabilitatea ridicată a unor categorii de credite.
Aceasta face ca o bancă să fie vulnerabilă faţă de slăbiciunile unui anumit sector sau
regiune şi există riscul ca aceasta să sufere de pe urma eşecului simultan în rândul câtorva
clienţi, pentru motive similare. Această preocupare este mai cu seamă relevantă pentru băncile
regionale şi specializate sau băncile din ţările mici având un profil economic restrâns, cum ar
fi cele cu economii predominant agrare sau cu exportatori ai unui singur produs.
Figura de mai jos ilustrează aspecte ale unei analize sectoriale ce poate fi efectuată
pentru a identifica astfel de probleme.

26
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
Fig.nr.5.

Sursa: Raport anual BCR, 2009.

Deşi nici unul din indicatorii menţionaţi nu reprezintă un predictor perfect, nivelul
necorespunzător al unuia dintre aceştia sau a mai multora, constituie în sine un barometru al
viitoarelor probleme de creditare.

Tabel nr.8. Expunerea maximă la riscul de credit fără a lua în considerare garanţiile

27
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

Sursa: Raport anual BCR 2008,2009

Expunerea maximă a creditului la un client la 31 decembrie 2009 a fost de 807.747 mii

RON (800.522 mii RON la 31 decembrie 2008).

Tabel nr.9. Concentrarea riscului expunerii maxime de credit pe regiuni geografice

Sursa: Raport anual BCR 2008,2009

28
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

CONCLUZII

Pentru minimizarea riscului de credit există proceduri pentru evaluarea atentă a

solicitanţilor de credite şi pentru monitorizarea capacităţii clienţilor de a rambursa creditul şi
dobânda aferentă pe durata creditării şi stabilirea unor limite de expunere, pe împrumutaţi,
grupuri de împrumuturi şi pe segmente de activitate.
Concentrarea riscului de credit aferent instrumentelor financiare există pentru grupe de
clienţi sau alţi terţi care prezintă caracteristici similar economice şi a căror capacitate de
rambursare a creditelor este similar afectată de schimbările în mediul economic. Principala
concentrare a riscului de credit derivă din expunerea individual şi pe categorii de clienţi în
ceea ce priveşte creditele şi avansurile acordate de Grup.
Limita maximă de expunere la riscul de credit care ar fi recunoscută la data bilanţului
dacă contrapartida nu ar putea onora obligaţiile contractuale şi fără a lua în considerare orice
garanţie, este estimată la 15.536.054 mii RON. Aşadar, expunerea la riscul de credit depăşeşte
semnificativ provizioanele pentru deprecierea valorii creditelor.
Provizioanele pentru credite neperformante au afectat serios profiturile băncii. În
condiţiile în care economia globala rămâne în aceeaşi parametri, viitorul apropiat nu arată
foarte bine pentru sistemul bancar, deoarece rata acestor credite neperformante riscă să urce.
Chiar dacă băncile adoptă politici extrem de prudenţiale la acordarea de credite, expansiunea
agresivă din ultimii ani s-a transformat într-o piatră de moara despre care doar timpul ne va
arăta cât de grea poate sa devină.
Riscul de creditare reprezintă cea mai periculoasă categorie de riscuri bancare, întrucât
se infiltrează la nivelul unei game largi de servicii şi expuneri. În ultimii ani s-a intensificat
impactul negativ al acestui risc pe plan internaţional, în timp ce, pentru economiile în tranziţie,
potenţialul său de apariţie a devenit supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale
societăţilor comerciale şi de gradul înalt de îndatorare a acestora.
Banca clasifică nivelele de risc de credit asumat prin aplicarea de limite la valoarea
riscului acceptat cu privire la un debitor, sau grupuri de debitori, şi la zone geografice sau
segmente industriale. Aceste riscuri sunt monitorizate în sistem revolving şi sunt supuse uneia

29
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR
sau mai multor verificări anuale. Limitele aferente nivelului de risc de credit pe produse şi
sectoare industriale sunt aprobate de conducere.
Riscul bancar este o componentă importantă a managementului şi strategiei BCR. În
conformitate cu strategia adoptată, obiectivul financiar major al băncii este obţinerea de
profituri la nivel scontat, acţiune a cărei realizare presupune existenţa anumitor condiţii de
incertitudine, respectiv asumarea unui risc.În aceste condiţii, banca urmăreşte maximizarea
profitului său o dată cu menţinerea riscului la un nivel acceptabil.

30
 MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA
BCR

BIBLIOGRAFIE

1. Strategii şi instrumente de administrare a riscurilor bancare, B., Moinescu, A., Codirlaşu,

Ed. ASE, Bucureşti, 2009.
2. Evaluarea şi prevenirea riscului în activitatea de creditare, C., Gotcu, Ed. Tehnopress, Iaşi,
2008.
3. Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, M., Ilie, Ed. Expert, 2003.
4. Ionescu, L., C., Băncile şi operaţiunile bancare, Ed. Economică, 1996.
5. Kotler Philip, Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997.
6. Neagoe, I., Finanţele întreprinderii, Ed. Ankarom, Iaşi, 1997.
7. Popovici, N., Popovici, F., Vlad, I., Blocajul financiar şi tehnica deblocării, Ed. Didactică
şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1997.
8. Simon, Claude, Băncile, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
9. Stroe, Ghe., Economia României încotro? Politici economice, monetare, de credit şi
valutare, Vol. 1, Ed. Divertis-Press Impex 2000, Bucureşti, 1994.
10. Stancu, I., Gestiunea financiară a agenţilor economici, Ed. Economică, Bucureşti, 1994.
11. Stancu, I., Finanţe, Teoria pieţelor financiare, Finanţele Întreprinderii, Analiza şi Gestiunea
financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1996.
12. Turliuc, V., Cocriş, V., Monedă şi credit, Ed. Ankarom, Iaşi, 1997.
13. Turliuc, V. coordonator, Dimensiunea financiară a întreprinderii, Ed. ECO’ART, Iaşi,
SEDCOM LIBRIS, Iaşi, 1995.
14. *** BNR, Instrumente de plată, 1994.
15. *** BNR, Reglementări privind cambia şi biletul la ordin, 1994.
16. ***BNR, Reglementări privind cecul, 1994.

31