Riscurile în activitatea bancară

RISCURILE ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ


RISCURILE ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ


 1 Tipuri de riscuri şi etape de administrare

 2.Riscul de credit
 3.Riscul de piaţă-riscul de variatie a ratei de dobanda si riscul
de curs valutar
 4.Riscul de lichiditate
 5.Riscul operational
 6.Riscul reputational
 7.Riscul de insolvabilitate
 8.Riscul sistemic


 ”Cel mai mare risc pentru un bancher este să nu cunoscă riscul la care
este supusă banca sa.”
Instituţiile de credit se confruntă cu o multitudine de riscuri în activitatea pe care o desfăşoară.

1. Tipuri de riscuri şi etape de administrare

Riscurile la care sunt expuse instituţiile de credit se diferenţiază de cele cu care se confruntă alte
organizaţii datorită specificului activităţii desfăşurate, de acestea,concretizate în următoarele
aspecte;

a)mobilizează şi administrează importante resurse financiare, în principal, depozitele constituite de

clienţi.

b)încrederea deponenţilor este esenţială pentru viabilitatea şi stabilitatea instituţiilor de credit ;

c) raportul dintre datorii şi capital este unul foarte mare (de până la 20-30 ori) comparativ cu alte
organizaţii unde acesta este unul foarte mic (chiar de 1 la 1);respectiv,nivelul leverage ului este
ridicat.

d) derulează zilnic un volum foarte mare de tranzacţii în cadrul unui număr mare de sucursale şi
agenţii;

 Clasificare

 Riscurile bancare pot fi clasificate în două categorii: semnificative şi

nesemnificative, şi care,la randul lor pot fi:

a)riscuri financiare, în structura cărora includem:

riscul de credit;
riscul de piaţă (riscul de rata a dobânzii: riscul de curs de schimb etc.);
riscul de lichiditate

b)riscuri non-financiare, în care includem:

riscul operaţional;………
riscul reputaţional;….
riscul juridic;
riscul de insolvabilitate etc.

 Gestionarea eficientă a acestor riscuri presupune parcurgerea următoarelor etape

principale:
identificare; evaluare; administrare; monitorizare şi raportare.
 Etape ale gestionarii riscurilor
 A . Identificarea riscurilor

 In cadrul acestei etape,instituţiile de credit identifică riscurile şi factorii (cauzele)

care le generează şi stabilesc toleranţa (apetitul) la risc în funcţie de strategia şi
obiectivele asumate.
 Se pot identifica riscuri semnificative si riscuri nesemnificative

 In riscurile semnificative includem: riscul de credit; riscul de piaţă; riscul de

lichiditate; riscul operaţional şi cel reputaţional .

 De asemenea,se pot identifica factorii cu influență asupra riscurilor :

a) factori endogeni (interni) precum specificul şi complexitatea activităţii desfăşurate şi

a structurilor organizatoare, calitatea resursei umane .
b) factori exogeni precum contextul macroeconomic, concurenţa şi competiţia din
sectorul bancar .

 Etape în gestionarea riscurilor
 B. Evaluarea riscurilor
 Instituţiile de credit analizează implicaţiile corelării riscurilor semnificative între ele şi cu celelalte tipuri
de riscuri.
Această analiză vizează:
1.efectuarea de previziuni privind evoluţia indicatorilor specifici fiecărei activităţi utilizând tehnica stress-test;
2.elaborarea de scenarii în condiţii de criză şi efectuarea de previziuni privind pierderile maxime ce se pot
înregistra în condiţii existente.
C . Administrarea riscurilor
 Pentru administrarea riscurilor, bancile mobilizeaza un ansamblu de sisteme, structuri organizatorice,
mecanisme şi instrumente de control pe le utilizează în scopul gestionării zilnice a riscurilor cu care se
confruntă în activitatea lor..

D. Monitorizarea şi raportarea riscurilor

Instituţiile de credit au la îndemână mai multe tehnici, accentul fiind pus pe utilizarea unor sisteme:
-de limite stabilite pentru fiecare risc;
-de indicatori specifici pentru fiecare risc;
-de raportare a evenimentelor (surselor) generatoare de risc.

Riscul de credit

 Riscul de credit- reprezintă cel mai important risc financiar, datorită faptului ca
împrumuturile acordate clienţilor deţin ponderea cea mai mare în totalul activelor
instituţiilor de credit.

 Riscul de credit poate fi definit in mai multe moduri,dintre care retinem:

“Reprezinta o volatilitate a câştigurilor ca efect al nerambursării de către
clienţi a împrumuturilor ajunse la maturitate si al dificultăţilor pe care le
întâmpină bancile in valorificarea garanţiilor”
 Cum se manifesta ?

Riscul de credit se manifestă ,in principal sub forma riscului de nerambursare;

 CAUZE care pot genera apariţia riscului de credit:

1.nerespectarea de către debitori a clauzelor contractuale, în special a destinaţiei creditelor,

nerambursării la scadenţă şi a neplăţii dobânzilor aferente;

2. deteriorarea stării financiare a debitorilor împrumutaţi, respectiv a bonităţii şi lichidităţii acestora;

3.existenţa unor norme de creditare necorespunzătoare din punct de vedere prudenţial;

4.grad înalt de concentrare a creditelor pe sectoare economice, zone geografice, tipuri de garanţii,
termene, monedă de contract etc.;

5.analiza superficială a documentaţiei prezentate de clienţi şi întocmirea incorectă şi incompletă a

contractului de credit;…
…..
6.incapacitatea de executare şi valorificare a garanţiilor;……..

7.sisteme defectuoase de depistare a creditelor cu probleme şi de raportare în timp util a tuturor aspectelor
legate de riscul de credit.

B. Evaluarea riscului de credit
- se bazeaza pe evaluarea capacităţii de rambursarea creditelor.

Exista atât evaluarea calitativă,bazată pe abordari ce țin de calitatea debitorului și a proiectului de

investitii,dar si o evaluare cantitativă.

Evaluarea cantitativă = constă în analiza bonităţii clienţilor şi perspectivele lor financiare; analiza gradului de
recuperare a creditelor de caz de nerambursare şi testarea rezistenţei la stress a acestora.

Evaluarea bonităţii, respectiv a capacităţii de rambursare se realizează prin luarea in considerare a şase
criterii de bază (cei 6C) stabilite prin reglementările bancare în vigoare şi anume:
caracterul,capacitatea legală,cash ,colateralul,condiţii ,control

Pentru determinarea calităţii clienţilor, băncile utilizează modelele de scoring, diferite pentru persoanele fizice
fata de cele pentru agentii economici.

C. Administrarea riscului de credit

Instituţiile de credit trebuie să accepte o gamă diversificată de tipuri de garanţii.

Acestea au obligaţia să solicite debitorilor o serie de garanţii asiguratorii, urmând ca gradul de acoperire a
creditului cu garanţii să fie de minimum 120% în cazul celor în numerar şi 125% pentru celelalte garanţii;
 D. Monitorizarea şi raportarea creditelor

 Băncile au obligaţia să-şi constituie provizioane, respectiv să aloce o parte din veniturile obţinute
pentru a acoperi pierderi viitoare potenţiale.
 nivelul acestor provizioane trebuie să reflecte o estimare rezonabilă a pierderii aşteptate pentru o
anumită expunere.

 se calculează în funcţie de categoria în care respectivul credit este clasificat potrivit reglementărilor
în vigoare şi anume: standard: 0%;observaţie: 5%;sub standard: 20%;îndoielnică:
50%;pierderi: 100%.
 Debitorii se pot încadra în una din următoarele categorii:A,B,C,D,E,initiale echivalente denumirilor
de mai sus.

 In privinta raportarii creditelor,un rol important îl are Centrala Riscurilor de Credit .

-este o baza de date administrata de BNR, in care sunt inscrise atat persoanele juridice cat si
fizice care au credite contractate.

-Trebuie să se raporteze toate creditele in suma mai mare de 20000 ron

-La CRC se raporteaza creditele restante intre 1 si 17 ale fiecarei luni, indiferent de valoarea restantei si
solduri debitoare neautorizate pe cont curent de peste 30 de zile, în valoare mai mare sau egala cu 10
RON. Raportarea se face o singura data pe luna.
3.Riscul de piaţă
 Definitie: Riscul de piață este probabilitatea de a înregistra pierderi datorate
fluctuațiilor impredictibile ale ratelor de dobândă, cursului de schimb,
preturilor activelor .
 riscul de piașă se poate manifesta ca pierderi financiare care pot afecta
profitabilitatea şi capitalul instituţiilor de credit,acestea fiind generate de evoluţiile
nefavorabile care pot avea loc în preţurile activelor financiare aflate în portofoliu,
(sensibile la evoluţia ratei dobânzii şi a cursului de schimb).

 Pentru identificarea si monitorizarea riscului de piață ,băncile utilizează o serie de

tehnici care vizează, în principal:
-implementarea unor sisteme de măsurare şi monitorizare a riscului;
-aplicarea unui set de proceduri eficiente de administrare a riscului de rată a dobânzii;

3.1.Riscul valutar constituie o componentă importantă a riscului de piaţă şi se

manifestă ca efect al variaţiilor cursului de schimb al monedei naţionale faţă de alte
valute.
- se manifestă ca rezultat al necorelării activelor cu datoriile instituţiilor de credit,
exprimate în diferite valute.
-Manifestarea riscului valutar se poate concretiza în :câştig sau pierdere financiară
în funcţie de sensul în care evoluează cursul de schimb şi poziţia instituţiilor de credit
în valuta respectivă.
 Masuri pentru administrarea şi limitarea riscului valutar :
-finanţarea creditelor şi a altor plasamente într-o anumită valută din resurse denominate
în acea valută; în acest caz riscul va fi preluat de debitor;

-efectuarea de vânzări şi cumpărări de valută în scopul diminuării pierderilor generate

de poziţiile valutare deschise la un moment dat;
-existenţa unui sistem de supraveghere şi de administrare a riscului valutar pe bază de
norme şi proceduri interne şi a unui sistem de control permanent pentru verificarea
respectării acestora.
 3.2. Riscul de rată a dobânzii

 Riscul de rată a dobânzii exprimă cât de sensibile sunt capitalul şi veniturile

instituţiilor de credit la fluctuaţiile de piaţă ale acesteia.

 Atunci când rata dobânzii fluctuează au loc modificari ale veniturilor, datoriilor,

activelor totale si ale elementelor extrabilanţiere.

 instituţiile de credit trebuie asigure o anumită stabilitate a marjei de dobândă,

indiferent de sensul şi amplitudinea modificărilor care au loc în dobânda pieţei.

 IC trebuie sa estimeze impactului pe care modificarea imediată a ratelor de
dobândă din piaţă îl are asupra instrumentelor financiare şi asupra veniturilor şi
cheltuielilor lor care urmează a fi realizate.
4.Riscul de lichiditate

Definitie:
 Riscul lipsei de lichiditati se manifesta în urma necorelarii scadentelor dintre
posturile de activ si cele de pasiv ; reprezinta riscul unei banci ca veniturile si
capitalul sau sa fie afectate, datorita incapacitatii de a-si onora la termen obligatiile,
fara a se confrunta cu pierderi inacceptabile.

 Daca pe piata exista informatii privitoare la dificultatile de plata ale unei institutii
bancare creditorii acesteia vor solicita rambursarea imediată si completă ; se
manifestă fenomenul Bank run sau run to bank.

 Importanța lichidității bancare.

Existenţa unui nivel corespunzător de lichiditate la nivelul fiecărei instituţii de credit si la
nivel agregat reprezintă o premisă a credibilităţii sectorului bancar faţă de clienţii săi şi de
ceilalţi actori ai pieţei financiare.

-instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenţă de suficiente lichidităţi.

- asigurarea lichidităţii reprezintă o componentă majoră a administrării riscurilor bancare,
fiind o problemă de costuri.
- Trebuie sa seasigure corelarea solicitărilor de retragere de către clienţi a depozitelor
constituite sau plăţile ordonate de acestea sa fie corelate cu acordarea de noi credite.

DE vizionat!
 (193) Liquidity Risk Management in Banking –
YouTube

 https://www.youtube.com/watch?
app=desktop&v=phdvDakY4yM
Riscul de lichiditate

 Cauze ale riscului de lichiditate

A)Cauze interne :

- nesincronizarea plasamentelor cu sursele de acoperire a acestora;

- necorelarea scadenţelor pe intervale (benzi) de maturitate, atât la resurse, cât şi la plasamente;
- retragerea de către clienţi a disponibilităţilor din conturi şi din depozite înainte de scadenţă sau
neprelungirea acestora la nivelul estimat.

B)Cauze externe:

-volatilitatea crescută a ratelor de dobândă şi a cursului de schimb, ca efect al unor evoluţii macro-
economice nefavorabile;
-încălcarea disciplinei de piaţă de către clienţi- nerambursarea la scadentă a creditelor contractate.
 FORME de manifestare ale riscului de lichiditate
 a) ca dezechilibru de lichiditate, determinat de necorelările care apar între sumele şi/sau
momentul intrărilor şi ieşirilor de lichiditate;
 b) ca risc de finanţare, determinat de creşterea costurilor de finanţare şi generat de scăderea
rating-ului atribuit respectivei instituţii de credit de către contrapartidele acesteia
 c) ca risc al lichidităţii de piaţă, generat de lichidarea în pierdere a activelor datorită
condiţiilor nefavorabile ale pietei.
 d)ca risc al lichiditatii operationale, generat de imposibilitatea contrapartidelor de a-şi onora
obligaţiile exigibile;
 e) ca risc al lichidităţii contingente, generat de evenimente viitoare şi imprevizibile ;


 Indicatori pentru estimarea necesarului sau excedentului de lichiditate
Pentru identificarea şi evaluarea necesarului sau excedentului de lichiditate, se determina o
serie de indicatori :

1. Indicatorul de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă şi lichiditatea

necesară, pe fiecare bandă de scadenţă.
-(benzile de scadenţă sunt: până la o lună, între o lună şi 3 luni, între 3 şi 6 luni, între 6 şi 12 luni şi
peste 12 luni.
a)Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadenţă, a activelor, a
angajamentelor primite evidenţiate în afara bilanţului, inclusiv a celor aferente operaţiunilor de schimb
la vedere, şi a sumelor de primit aferente instrumentelor derivate

b)Lichiditatea necesară se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadenţă, a datoriilor, a

angajamentelor date evidenţiate în afara bilanţului, inclusiv a celor aferente operaţiunilor de schimb la
vedere, şi a sumelor de plătit aferente instrumentelor derivate.
2) indicatorul lichidităţii imediate, calculat ca pondere a disponibilităţilor şi depozitelor, inclusiv
titluri de stat libere de gaj în totalul surselor atrase şi împrumutate, cu frecvenţă zilnică;
3) indicatorul credite acordate clienţilor/depozite atrase de a clienţi, cu frecvenţă lunară;
4)indicatorul total credite/total depozite;
5) indicatorul total credite/total active;
6)indicatorul fonduri împrumutate de pe piaţa interbancară/ capitaluri proprii.



 5 Riscul operaţional
Riscul operaţional

 Definire şi cauze:
Manifestarea riscului operaţional este rezultatul utilizării de sisteme, procese şi resurse umane
inadecvate sau care nu-şi îndeplinesc corespunzător funcţiile asumate.
-la originea acestui risc se află evoluţiile principalilor indicatori macroeconomici şi schimbările care au
loc în mediul bancar, respectiv în domeniul tehnologiei informaţiilor.
 Cum se manifestă?

Riscul operațional se poate manifesta sub următoarele forme:

a) fraude interne
b) fraude externe
c) practici nepotrivite legate de clienţi, produse sau activităţi (spălarea banilor; vânzarea de produse
bancare neautorizate; promovarea unor produse care nu se regăsesc în obiectul de activitate al instituţiilor
de credit etc.).
d)înregistrarea eronată a datelor de intrare;
e)nerespectarea de către angajaţi a normelor de protecţie şi promovarea unor practici
discriminatorii ,cereri compensatorii nejustificate etc.
f)migratia angajatilor bancari ;
Ce urmăresc băncile pentru identificarea riscurilor operaționale ?

 Instituţiile de credit urmăresc să identifice, cele mai vulnerabile (riscante)

operaţiuni;
 In acest sens, dispun de un sistem de indicatori în structura cărora se includ:

-numărul tranzacţiilor nefinalizate;

-frecvenţa şi/sau gravitatea erorilor şi omisiunilor;
-nivelul de fluctuaţie al personalului;
-proceduri juridice iniţiate de clienţi împotriva instituţiilor de credit (cantitativ şi calitativ);
-numărul reclamaţiilor formulate de clienţi;
-indisponibilitatea sistemului informatic;
-incidente privind securitatea informaţiilor etc.
6.Riscul reputaţional
 Definire şi cauze
Riscul reputational este riscul actual sau viitor ,concretizat in scaderea profiturilor si capitalului, ca
urmare a perceptiei negative asupra imaginii institutiei de credit de catre clienti, contrapartide,
actionari, investitori sau autoritati de reglementare.

 Reputaţia la nivelul institutiilor bancare este importantă deoarece scăderea ei ar antrena:

-pierderea încrederii deponenţilor, concretizată în retrageri masive de depozite ;
-refuzul acţionarilor de a majora capitalul atunci când banca se confruntă cu dificultăţi financiare majore;
-retragerea licentei/autorizatia de functionare de către autoritatea de supraveghere, pe fondul deteriorării
severe a situaţiei financiare;

 Cauze generatoare de risc reputaţional sunt:

a) utilizarea necorespunzătoare a informaţiilor confidenţiale deţinute în legătură cu clientela;
b) informarea eronată a clienţilor în legătură cu comisioanele şi tarifele aplicate produselor şi serviciilor
aferente acestora;
c)publicitatea negativă, conformă sau nu cu realitatea;
d) încălcarea gravă a securităţii băncii în urma unor atacuri interne sau externe asupra sistemului său
informatic;
e)efectuarea de către bancă a unor operaţiuni interzise;
f)cazurile de fraudă internă sau externă mediatizate şi nerezolvate operativ şi transparent pentru clienţi;
g) frecvenţa proceselor juridice în care este implicată banca ;
 Riscul reputational

 EFECTE ale Riscului reputaţional :

-reducerea cotei de piaţă sau ratarea obiectivelor de creştere şi profitabilitate;

-crearea unei imagini negative a băncii în rândul clienţilor săi;
-înregistrarea de pierderi pentru bancă sub diferite forme, chiar şi financiare.

 Strategii de administrare a riscului reputaţional :

-minimizarea riscului reputaţional - evitarea asocierii brand-ului unei instituţii de credit cu

activităţi de spălare de bani, terorism, fraude, evaziune fiscală sau cu persoane care desfăşoară
astfel de activităţi.

-promovarea unei politici active de public relations prin care încearcă să-şi construiască o imagine
pozitivă;

-un alt instrument important este şi relaţia cu mass-media;

-site-urile instituţiilor de credit au devenit în ultimii ani un vector important de prezentare a

imaginii acestora către public,
 7. Riscul de insolvabilitate

 Definitie: se manifestă în situaţiile în care fondurile proprii ale instituţiilor de

credit sunt insuficiente pentru acoperirea eventualelor pierderi generate de
producerea unor riscuril semnificative.
 Cauze :

a) instituţiile de credit îşi asumă riscuri prea mari sau îşi dezvoltă prea mult activitatea
în raport cu mărimea fondurilor lor proprii;în acest caz nu există o adecvare
corespunzătoare a capitalului.

b) normele de prudenţă bancară impun anumite restricţii privind raportul care trebuie să
existe între fondurile proprii şi expunerea netă ;

c)acest raport se exprimă sub forma ratei de adecvare a capitalului sau a ratei de
solvabilitate ;

d) fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de o metodologie clară de determinare a

capitalului în funcţie de profilul de risc asumat, iar autoritatea de supraveghere să
monitorizeze permanent, atât nivelul minim de capital, cât şi calitatea modelelor utilizate
pentru evaluarea acestuia.
 8.Riscul sistemic

Definitie : riscul sistemic este un riscul de perturbare a sistemului financiar care

poate genera consecinţe negative grave pentru economia reală.

 Banca Centrala Europeana - despre riscul sistemic: este riscul ca un participant sau
un operator la plati de importanta sistemica ,SIPS, care nu-și îndeplinește
obligațiile , să determine alți participanți și/sau operatorul SIPS să nu-și poată
îndeplini obligațiile când devin scadente, cu efecte de propagare care amenința
stabilitatea sau încrederea în sistemul financiar;
 Frederic Mishkin defineşte riscul sistemic ca „producerea unui eveniment care
perturbă informaţiile de pe pieţele financiare, ceea ce generează imposibilitatea de a
canaliza în mod eficient fonduri pentru entitatile cu oportunităţi de investiţii mai
productive” .
 Banca Reglementelor Internaţionale - riscul sistemic este riscul eşecului unui
participant de a nu-şi îndeplini obligaţiile sale contractuale, care la rândul său, va
cauza prejudicii altor participanţi, provocând o reacţie în lanţ care duce la dificultăţi
financiare mai largi.

 Cauze ale riscului sistemic :

a)înclinaţia instituţiilor financiare de a asuma un nivel înalt al riscurilor: riscul de credit,
de lichiditate, de piaţă, în perioada avântului economic;
(PDF) THE IMPORTANCE OF SYSTEMIC RISK MANAGEMEN
T IN THE BANKING SECTOR (researchgate.net)
 Ce instrumente foloseste BNR pentru identificarea si evaluarea riscului
sistemic?

 Care sunt principalele mijloace de cuantificare a riscului sistemic dezvoltate de

BNR?

-Exerciţii de testare la stres a solvabilităţii sectorului bancar

- Identificarea băncilor sistemice( de importanta sistemica)/
-Indicatorii de stabilitate financiar
-Testarea la stres a lichidităţii băncilor din perspectivă macroprudenţială
-Sisteme de avertizare timpurie a unei crize valutare sau a unei opriri bruşte a intrărilor
de capital străin
- Estimarea ratei de nerambursare pentru companiile nefinanciare
-Indicele de contagiune a pieţelor de capital
- Indicele Compozit de Risc Sistemic

 In slide urile urmatoare- evaluari ale riscului sistemic (aplicat de BNR conform
criteriilor BCE).
Indicele compozit de risc sistemic