Operațiuni ale altor instituții de credit

1.Alti intermediari -shadow banking sau intermediari financiari nebancari

2.Băncile de investiții
3.Instituțiile Financiare nebancare
4.Cooperativele de credit
5.Fondurile de garantare a creditelor
6.Băncile etice.
 Concepte de baza

• In cadrul acestui curs studenții vor întelege

• următoarele concepte de bază:

• Sistemul shadow banking;

• intermediere financiară nebancara;
• bănci de investiții;
• cooperative de credit;
• Instituții financiare nebancare;
 1.Sistemul shadow banking

A. Definiție;

B. Institutii componenete și cuantificare;

C. Sistemul bancar paralel din Romania

D. Avantaje și Riscuri antrenate ;

1.DEFINITIE

 Shadow banking sistem este un termen care pune in evidență instituțiile financiare

nebancare ce furnizeaza produse și servicii similare băncilor tradiționale;

 «Shadow banking, cuprinde un set de institutii diverse si piețe care, impreună,

realizează funcțiile băncilor tradițonale,dar in moduri diferite față de instituțiile care au o

anumită reglementare a depozitelor bancare» (Ben Bernanke-fost presedinte al FED-SUA)

•

•
 A.Definiție și componente

Instituțiile incluse în sistemul shadow banking(la nivel global) se numără:

 fondurile de piață monetară (FPM) și alte tipuri de fonduri de investiții sau produse
cu caracteristici specifice depozitelor;
 fondurile de investiții care oferă credite sau le utilizează pentru creşterea capacităţii
speculative, inclusiv fondurile cotate (ETF) și fondurile speculative (hedge funds);

 societățile financiare și societățile de valori mobiliare care acordă credite sau garanții de
credit sau care efectuează transformări de lichidități și/sau scadențe, societăţi ce nu sunt
reglementate la fel ca băncile;

 societățile de asigurare și reasigurare care emit sau garantează produse de credit;

 societati financiare care au ca scop securitizarea creantelor și împrumuturi de valori
mobiliare.
 banci de investitii;

 Companii mortgage ,respectiv,companii care garanteaza acordarea creditelor

ipotecare ,sau specializate in acordarea de credite ipotecare.
 B.In ce țări este predominant sistemul shadow banking?

 La nivel global, sistemul “shadow banking” este predominant anglo-saxon ,cu SUA si Marea
Britanie reprezentând 46%, respectiv 13% din sistemul global de “shadow banking”; urmeaza
Japonia și Olanda (cu 8% fiecare).
Ponderea shadow banking in GDP în țări precum Irlanda, Marea Britanie, Elvetia,
SUA,Japonia de este peste 50-60%;
 La nivel mondial, există ingrijorări în ceea ce privește creșterea sectoarelor mai putin reglementate
din domeniul “shadow banking” din tari precum China si SUA ,deoarece activitatea din acest
domeniu implică acordarea facilă de credite și obținerea de profituri ridicate;
•
 C.Sistemul bancar paralel din România

 In Raportul RSF al BNR din 6 octombrie 2015 ,se precizează că în România

funcționează un sistem bancar paralel.

 Principalele entități care operează în România și care pot fi încadrate în sectorul bancar paralel
(potrivit abordării extinse a Financial Stability Board) sunt instituțiile financiare nebancare,
fondurile de investiții și fondurile de piață monetară.

Sectorul bancar paralel are o pondere de 15,5 la sută în activele financiare ale sistemului financiar
românesc.

 BNR atrage atentia asupra riscului de contagiune directă, cuantificat prin intermediul legăturilor

bilanțiere cu celelalte componente ale sistemului financiar, si consideră că prezintă un nivel

scăzut.
 D. Avantaje și riscuri ale shadow banking
Avantaje ale shadow banking în economie
a) pot contribui la cresterea lichiditatii sectorului financiar prin acordarea de credite economiei;
b) nu au acces la refinantare de la banca centrala si nu au incluse resursele in schemele de
asigurare/garantare a a depozitelor ;!!!!
c) detin fonduri pe termen scurt,pe care le atrag prin implicarea in operatiuni repo,pe termen scurt
a portofoliilor de titluri ;
d) investesc in titluri de datorie pe termen scurt emise de banci,corporatii, guverne,autoritati
locale;
e) pot fi implicate in acordarea imprumuturilor ipotecare (mortgage )pe termen lung;

f) f)datorita structurii specializate,pot acorda credite in condiții de (raport cost /venituri)

eficiență mai mare decât băncile tradiționale ;
RISCURI
• a) pot cauza risc sistemic ,datorită conexiunii cu băncile tradiționale;
• b) absenta garantării depozitelor genererează neîncredere;
 2.Băncile de investiţii

• A.Conceptul bancă de investiţii a fost creat în anul 1933 în SUA.

• O bancă de investitii reprezintă :

 un intermediar financiar care îndeplinește o serie de servicii:
-tranzactii financiare complexe si de mare dimensiune, de genul subscrierilor de titluri ,operând ca
intermediar între emitentul de titluri și investitorii publici;
- facilitează achizițiile si fuziunile ,
- acționează ca și consilier financiar pentru clientii institutionali.
 o instituţie financiară care acordă asistenţă companiilor şi administraţiei publice, în obţinerea de
resurse, prin creşterea capitalului şi emisiunea de titluri de datorie.

 Exemple de bănci de investiții: Barclays, Bank ofAmerica ;Merrill Lynch, Goldman Sachs,
Deutsche Bank, JP Morgan, Morgan Stanley, , Credit Suisse, Citibank ,UBS.
•
 B.Principalele activități ale băncilor de investiții
a) “Investment banking” – care se referă la plasarea de capitaluri, servicii de consultanţă în
operaţiunile de fuziuni şi achiziţii, angajamente de preluare fermă a tittlurilor;

b) “Asset Management” – care consta în managementul activelor și alte servicii de gestionare a

titlurilor financiare;

c) “Trading” – care se concretizează în tranzacţii şi investiţii cu si în titluri financiare, inclusiv

activităţi specifice brokerului/dealerului, tranzacţii in cont propriu;

C. Distincția dintre băncile de investiţii şi merchant bank;

• Băncile de investiţii se centrează pe derularea ofertelor publice iniţiale (IPO-urilor) şi oferirea

titlurilor către publicul larg, precum şi pe oferta de acţiuni private.

• Merchant bank operează cu companii mici şi le oferă acestora o finanţare creativă (bridge
financing, mezzaning financing) şi un număr variat de produse de credit corporate.
 C. De ce a crescut interesul pentru băncile de investiții,dupa
anul 2008
• Până în anul 2007, nu au existat interogaţii cu privire la modul de operare al băncilor de investiţii;
• Se considera ca bancile de investitii din SUA au declansat criza financiara din anul 2008.

• Colapsul acestor instituţii a condus la exprimarea unor opinii cu privire la necesitatea unui nou model de afaceri,
bazat pe: transparenţă, lichiditate şi întărirea supravegherii acestui tip de instituţii financiare.

• până în anul 2008 băncile de investiţii din SUA nu erau reglementate și supravegheate de FED(banca centrala a
SUA) întrucat erau considerate instituții ale pieței de capital;

• Incepând din 2008, băncile de investiţii au trecut sub supravegherea băncii centrale a SUA

• Bancile de investitii Goldman Sachs şi Morgan Stanley au fost nevoite să-şi reducă nivelul leverage-ului
(raportul datorii/capital propriu), beneficiind, în schimb, de refinanţare de la Banca Centrală şi de posibilitatea de a
accepta depozite de la clienţi sau de a fuziona cu alte bănci.

• Se manifesta necesitatea reinventării modelului de afaceri al băncilor de investiţii prin înlocuirea strategiei de
creştere agresivă a veniturilor cu cea de management al profitabilităţii ajustata la risc.
 3.Institutiile financiare nebancare (IFN )-uri
Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare

Instituţiilor Fi Activităţile permise IFN-urilor sunt următoarele:

a) acordare de credite (de consum, ipotecare, imobiliare, microcredite); finanţarea

tranzacţiilor comerciale; operaţiuni de factoring, de scontare şi de forfetare;
b) leasing financiar;
c) emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare de finanţare;
d) acordare de credite, cu primire de bunuri în gaj (prin case de amanet);
e) acordare de credite către membrii asociaţiilor, fără scop patrimonial, pe baza liberului
consimţământ al salariaţilor, în cadrul caselor de ajutor reciproc;
f) alte forme de finanţare de natura creditului.
 Legislația stabileşte şi o serie de activităţi interzise

a) atragerea de depozite, ori de alte fonduri rambursabile de la public;

b) emiterea de obligaţiuni;
c) acordarea de credite, condiţionate de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor
instituţiei financiare nebancare, sau de acceptarea de către client a unor
servicii care nu au legătură cu operaţiunea de creditare respectivă;
d)operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor necesare
funcţionării în condiţii adecvate;
Sub ce formă pot opera instituțiile financiare nebancare?(non banking
financial company)
 Operațiunile IFN -urilor

 Factoringul reprezintă o operaţiune care constă în vânzarea creanţelor unei societăţi, la un preţ
redus, către un factor, care îşi asumă riscul de credit al debitorilor creditaţi.

 Forfetarea este acea operaţiune specifică comerțului exterior,în cadrul căreia un vânzător sau un
prestator de servicii işi vinde creanţele în valută, pe care le are faţă de un cumpărător sau un
beneficiar;
 Vânzarea se face către o societate bancară sau către o instituţie financiară specializata, contra
unei taxe de forfetare;

 Microcreditele reprezintă împrumuturi de valoare mică, pe care le acordă băncile sau

instituţiile financiare specializate, unor clienţi, persoane fizice sau juridice, în vederea dezvoltării
unor proiecte, activităţi sau afaceri, susţinerii proiectelor locale şi a programelor sociale.
În România, în conformitate cu Legea 240/2005 privind societatăţile de microfinanţare, valoarea
unui microcredit este de maxim 25000 EURO, cu perioade de rambursare de maxim 60 de luni.
•
•

•
 Factoringul

• Ce este Factoringul?
• Factoringul este o metodă financiară frecvent utilizată pentru finanțarea afacerilor, care poate
fi aplicată atât în cadrul activităților comerciale desfășurate la nivel intern, cât și internațional.
Implică vânzarea creanțelor către un factor (ifn sau bancă), care oferă plata imediată a
facturilor în schimbul unui comision. Practic, în loc să aștepte 30, 60 sau 90 de zile până când
clienții achită facturile, compania va obține aproape instant lichiditățile de care are nevoie.
• Există 3 participanți la operațiunea de factoring:
• debitorul (cumpărătorul de bunuri și servicii),
• clientul (vânzătorul de bunuri sau prestatorul de servicii)
• factorul (finanțatorul).
• Vânzarea facturilor către compania de factoring se poate realiza recurent, dezvoltându-se o
relație de afaceri de încredere și de lungă durată.
• În ceea ce privește contractul, factorul și aderentul (clientul) pot negocia dacă operația de
factoring se va desfășura:
• cu recurs sau fără (adică dacă riscul de neplată al debitorului este asumat de factor ori de
aderent).
• Deschis sau închis (dacă debitorul va fi notificat sau nu)
 Forfetarea

• Ce este Forfetarea?
• Deși este similar cu factoringul, operațiunea de forfetarea este utilizată numai în comerțul
internațional. În acest scenariu, firma exportatoare cedează drepturile de a încasa contravaloarea
produselor livrate sau serviciilor prestate importatorului, în schimbul unei plăți instant în
numerar de la un forfetor. Astfel, exportatorul are oportunitatea de a transforma vânzarea pe
credit în vânzare în numerar, reducând riscul de neplată a creanțelor din partea importatorului.
• Odată ce creanțele au fost cedate, exportatorul predă și riscurile și obligațiile privind plata
creanțelor către forfetor, acesta ocupându-se de obținerea contravalorii lor până la termen. Cu
toate acestea, firma exportatoare are datoria de a respecta celelalte condiții contractuale în ceea
ce privește marfa furnizată (calitate, garanție, condiții de livrare, ș.a.). Condițiile contractului
comercial internațional nu depind de contractul de forfetare.
• Forfetorul este un intermediar financiar care oferă asistență în comerțul internațional.
Operațiunile de comerț internațional relevante forfetării sunt cele care pot fi dovedite de
instrumente negociabile, adică bilete la ordin și cambii.
• Forfetarea este o operațiune aplicată creanțelor cu termen de plată de până la 1 an, dar și celor cu
un termen de 1 până la 7 ani sau 10 ani. Cu toate acestea, forfetarea implică astăzi creanțe cu
scadențe scurte și sume mari, fiind o tehnică utilizată pentru exportul de instalații, mașinării și
alte bunuri cu o valoare ridicată.
 Operatiunile de leasing financiar
 Definiție- Leasingul financiar reprezintă o operaţiune economică prin care :

 o parte denumită locator (finanţator) transmite pentru o perioadă determinată de timp dreptul de
folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, către o parte, denumită utilizator, la solicitarea
acesteia, contra unei plăţi periodice – denumită rata de leasing.

Leasingul poate fi de doua feluri: financiar și operațional.

- în cazul leasingului financiar, bunul finanțat este evidentiat în contabilitatea utilizatorului ( beneficiarul
finantarii );
- în cazul leasingului operational, bunul rămâne evidențiat în contabilitatea societății finanțatoare.

 Contractul de leasing financiar. Conform Legii nr.571/2003 – Codul Fiscal,

 contractul de leasing financiar este un contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele
condiții :
a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului sunt transferate utilizatorului la
momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) prevede expres tranferul dreptului de proprietate asupra bunului, către utilizator la momentul expirării
contractului;
c) perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului.
În România, activitatea de leasing este reglementată prin Legea nr. 287/2006 care modifică şi
completează ordonanţa Guvernului nr.51/’97 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing.

 Pentru companii, leasing-ul financiar poate reprezenta un sistem modern şi avantajos de

finanţare a bunurilor de folosinţă îndelungată, facilitând extinderea activităţii, creşterea
competitivităţii prin retehnologizare şi managementul eficient al resurselor.

 Finanţatorul are drept de proprietate asupra bunului (vehiculului-de exemplu), astfel bunurile
achiziţionate pot fi recuperate relativ mai uşor când un client intră în incapacitate de plată sau
nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată.

 finanţarea prin leasing este mult mai specializată decât acordarea unui credit şi, astfel,
riscurile sunt mai uşor de controlat de către o societate de leasing decât de o bancă. O
serie de bănci si-au înfiinţat divizia de leasing, cu scopul de a avea un grad mai ridicat de
intrare pe piata.
Piata de leasing in Romania- potrivit Asociatiei Societatilor Financiare – ALB Romania
 4.Cooperativele de credit

A.Definiție:

 Cooperativa de credit este o instituție financiară deținută si controlată de membrii

acesteia;poate acorda împrumuturi la rate reduse ale dobânzii pentru populația cu

venituri mai reduse (Cambridge Business English Dictionary );

 O cooperativă de credit reprezintă o formă de organizare a activităţii bancare, în care

membrii asociaţi sunt clienții deponenți sau debitori.

 Această formă specifică de organizare a activităţii bancare a apărut în Franţa, în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, din iniţiativa lui Frederic Guillame Raiffeisen.

 cooperativele de credit mai sunt desemnate cu termenul de Credit unions;

 B.Statistici
-diferă de alte instituții financiare datorită faptului că cei care dețin conturi la aceste cooperative sunt
membri și proprietari ai instituției ,având dreptul să isi aleagă conducerea prin aplicarea sistemului
one-person-one-vote system .
- de asemenea,aceste institutii au o misiune orientată spre comunitate și nu urmăresc ,în mod
prioritar,obținerea de profit în plan financiar,ci mai ales , în deservirea populatiei.
-Potrivit Consiliului Mondial al Uniunilor de credit, la sfarsitul anului 2018 erau inregistrate
85400credit unions în 118țări din întreaga lume, care deserveau 274 millioane de membri si gestionau
active de 19 trilioane dolari.
Țările cu cel mai mare numar de uniuni de credit și membri:
- SUA(92 milioane membri); India(20 milioane); Canada (11 milioane);
- Koreea de Sud (5,6milioane); Thailanda (3,6milioane);Mexic(2,6 milioane).
-In unele tari functioneaza sub denumirea de cooperative de credit,iar la nivel
european ,Asociatia Cooperativelor de Credit cuprindea 38 milioane de membri in 4 tari, Franta,
Olanda,Italia și Germania.
 C. Cooperația de credit în România
 În România, actul care a reglementat activitatea cooperativelor de credit este Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.97/2000.

 Definitie:
• “Cooperativa de credit este instituţia de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice, unite
voluntar, în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune, de ordin economic, social şi cultural şi a
cărei activitate se desfăşoară pe principiul întrajutorării membrilor. “

 Ordonanţa de Urgenţă nr.99/2006, aduce o serie de elemente cu privire la dobândirea calității de membru al
unei cooperative.

• -un cetățean devine membru daca depune părți sociale ;

• -Valoarea nominală a unei părţi sociale nu poate fi mai mică de 10 lei:
• -O organizaţie cooperatistă de credit se poate constitui cu un număr de 1000 de membri fondatori care au
subscris şi vărsat cel puţin o parte socială,
• - sau cu un număr de cel puţin 100 membri cu condiţia ca aceştia să verse minimum 1000 de părţi sociale.

 În România, în prezent, funcţionează un număr de 51 bănci cooperatiste şi o Bancă Centrală Cooperatistă,

(acesta fiind un numar redus de institutii,comparativ cu anii 2000,cand funcționau peste 600 de
cooperative),ca urmare a unui amplu proces de restructurare şi fuziuni, derulat în perioada 2000-2010.
 5.Fonduri de garantare a creditelor
 Ce sunt Fondurile de garantare a Creditelor?

Definitie(BNR): „instituţii financiare bancare sau nebancare al căror rol este de a prelua
riscul de credit al unei entităţi creditoare, prin garantarea unei părţi din serviciul datoriei
unui debitor în cazul incapacităţii de plată”.

 Ce Fonduri de Garantare a Creditelor funcționează în România ?

1.FRGC S.A. – IFN. Fondul Român de garantare a creditelor este o institutie financiara
infiintata ca societate comerciala pe actiuni, cu capital românesc 100 % privat, care are ca obiect
principal de activitate acordarea de garantii sub forma unor contracte de garantare pentru creditele
destinate intreprinzatorilor privati romani.
Este primul fond de garantare creat in Romania, infiintarea sa avand loc in anul 1993, la
recomandarea Bancii Mondiale.

2.Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii

(FNGCIMM) a fost înfiinţat în decembrie 2001, în baza Legii 133/1999 privind stimularea
întreprinzătorilor privaţi pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
 Fonduri de garantare a creditelor
3. Fondul de Garantare a Creditului Rural FGCR-IFN-SA
s-a constituit în februarie 1994, ca o societate comercială pe acțiuni, în urma negocierilor Comisiei
Comunității Europene și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, concretizând programul
Comisiei Europene de sprijinire a procesului de privatizare a agriculturii în România .

FGCR – IFN S.A. facilitează accesul la finanțare al sectorului agro-alimentar și contribuie la

realizarea proiectelor și împlinirea planurilor de viitor ale fermierilor din România.

4. Fondul Roman de Contragarantare s -a inființat in 2009, fiind o institutie financiara

specializata.

Contragaranţia este o garanţie expresă, irevocabilă şi necondiţionată acordată de FRC la solicitarea

fondului de garantare şi în interesul beneficiarului final - IMM.

5.Fondul de Garantare a Creditelor în cadrul Programului „Prima Casă”;

 Sumar
• Entitățile financiare incluse în categoria shadow banking -sau intermediari financiari
nebancari - se caracterizează prin faptul nu sunt reglementate ca si bănci, deci ,fie nu acceptă
depozite,fie nu acordă credite(fonduri de investiții,fonduri de piață monetară, scocietăți de asigurări
în domeniul creditelor, companii specializate în credite mortgage, vehicule specializate în operațiuni
de securitizare).

• Băncile de investiții pot fi considerate ca fiind instituții shadow banking, pentru ca nu realizează
interemedierea bancară clasică, adică nu atrag depozite de la populație și agenti economici.De
asemenea, pe cazul SUA, băncile d einvestiții nu erau regelementtae si supravegheate de banca
centrală ,ci de autoritatea pietei de capital.

• In România entitățile financiare de tipul IFN urilor pot fi încadrate în categoria intermediarilor
desemnati shadow banking.
• Principalele operațiuni derulate de IFN uri sunt: operațiunile de leasing, de forfetare, de factoring și
acordarea de microcredite .

• IFN urilor le este interzisa atargerea de depozite publice.

Alte operațiuni interzise sunt: emiterea de obligaţiuni; acordarea de credite, condiţionate de vânzarea sau
cumpărarea acţiunilor instituţiei financiare nebancare; operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile,
 Intrebări
• 1.Care este tendința intermedierii bancare versus intermedierea nebancară ,la nivelul
României , comparativ cu țările Uniunii Europene ?
• 2.Pe baza datelor puse la dispozitie de BNR si de Asociația Societățlior Financiare de
Leasing,să se analizeze principalele tendințe manifestate pe aceasată piață în perioada 2019-
2021.
• 3.Elaborați un eseu cu tema: Cooperația de credit în România: trecut ,prezent și perspective.
• 4.Selectați o bancă de investiții cu activitate in Europa sau SUA și pe baza bilanțului acesteia,
identificați particularități ale activității,comparativ cu băncile comerciale.
• 5.Ce rol au fondurile de garantare în cadrul sistemului bancar din România ?