Capitolul 2.

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
BĂNCILOR

1. Funcţiile băncilor
2. Tipurile de operaţiuni bancare
3. Particularităţi ale organizării sistemelor bancare şi a instituţiilor
bancare
4. Organizarea şi conducerea activităţii de evidenţă şi contabilitate
5. Organizarea activităţii de supraveghere bancară
OBIECTIVE:
 Însuşirea funcţiilor băncilor centrale şi a băncilor
de la eşalonul al doilea;
 Clasificarea tipurilor de operaţiuni bancare;
 Însuşirea particularităţilor ce ţin de organizarea
sistemelor bancare şi a instituţiilor bancare;
 Însuşirea aspectelor ce ţin de evidenţa bancară;
 Însuşirea caracteristicilor specifice organizării şi
conducerii activităţii de contabilitate în bănci;
 Evidenţierea principalelor aspecte privind
supravegherea bancară
Funcţiile băncilor
 Banca centrală poate fi definită ca fiind acea
instituţie (autoritate) care, având un anumit grad
de independenţă, îndeplineşte o serie de funcţii,
atribuţii şi operaţiuni ce decurg din calitatea sa de
autoritate monetară ce deţine monopolul asupra
emisiunii monedei naţionale şi care are putere de
reglementare şi control asupra sistemului
financiar-bancar
 FUNCTIILE BANCII CENTRALE

1. Conducerea politicii monetare

2. Împrumutător de ultimă instanţă
3. Supraveghează şi reglementează activitatea băncilor
comerciale
4. Reglementează şi supraveghează sistemul de decontare
şi de plăţi
5. Administrează cantitatea de numerar în economie
6. Autoritate în domeniul valutar (centru valutar)
7. Acţionează ca bancă a guvernului
 FUNCTIILE BĂNCILOR DE LA EŞALONUL DOI

 Atragerea de capitaluri băneşti disponibile şi

acordarea de împrumuturi;
 Mobilizarea unei părţi însemnate din veniturile
băneşti şi economiile diferitelor categorii de
populaţie şi ale întreprinderilor şi transformarea
acestora în capital de împrumut;
 Emiterea titlurilor de credit;
 Efectuarea operaţiunilor de viramente, schimb
valutar şi prestări de servicii financiare pentru
clienţi.
FUNCTIILE BĂNCILOR DE LA EŞALONUL DOI

 Redistribuire de resurse
 Între cei care au resurse excedentare şi cei care au
deficit de resurse
 Între debitorii cu risc scăzut şi debitorii cu risc ridicat
 Prin intermediul cotizaţiilor plătite la fondul de
garantare a depozitelor, implicând o dublă
redistribuire
 În ipostaza de plătitoare de impozite
 Creare de monedă în economie
 Susţinere a afacerilor din economie
 Centru informaţional în economie
TIPURILE DE OPERAŢIUNI BANCARE
criteriul tipurilor de activităţi la înfăptuirea cărora participă din
perspectiva sensului larg al noţiunii de activitate bancară

 operaţiuni de mobilizare a excedentelor monetare din

economie;
 operaţiuni de distribuire a excedentelor monetare din
economie sub forma de credite;
 operaţiuni de gestiune a mijloacelor de plată;
 operaţiuni de furnizare de servicii financiare diverse;
 operaţiuni de consultanţă financiar-bancară;
 operaţiuni de gestiune a trezoreriei pe pieţele monetare;
 operaţiuni de natură comercială
După criteriul înregistrărilor contabile

a) operaţiuni bilanţiere, delimitate în două grupe:

Operaţiuni active, prin care sunt generate mijloacele producătoare
de profit:
- operaţiuni de creditare a firmelor;
- operaţiuni de creditare a persoanelor fizice;
- operaţiuni de plasament.
Operaţiuni pasive, prin care băncile îşi constituie resursele:
- constituire de depozite;
- reescontul şi lombardarea;
- formarea capitalului propriu, a rezervelor şi provizioanelor.
b) operaţiuni extrabilanţiere, înregistrate în afara bilanţului:
- operaţiuni comerciale;
- operaţiuni de comision;
- operaţiuni de mandat.
c) operaţiuni de exploatare, centrate pe rezultatele băncii, grupate în:
Operaţiuni vizând cheltuielile băncii, care sunt circumscrise
costurilor, de orice natură, şi gestiunii acestora;
Operaţiuni vizând veniturile băncii, circumscrise volumului de
activitate şi preţurilor produselor şi serviciilor.
După moneda în care sunt exprimate:
 Operaţiuni în monedă naţională;
 Operaţiuni în valută (devize).

După scadenţa operaţiunilor:

 Operaţiuni la termen;
 Operaţiuni la vedere.

După natura activului operat:

 Operaţiuni cu monedă;
 Operaţiuni cu active financiare.

După obiectul bancar sau financiar utilizat:

 Operaţiuni vizând produse;
 Operaţiuni vizând servicii;
 Operaţiuni vizând produse asociate cu servicii.

După natura clientelei:

 corporate banking (wholesale banking);
 retail banking (consumer banking) - operaţiuni cu IMM-uri
şi operaţiuni cu populaţia.
PARTICULARITĂŢI ALE ORGANIZĂRII
SISTEMELOR BANCARE. ŞI A INSTITUŢIILOR
BANCARE
 BANCA CENTRALĂ
(de emisiune)

(nivelul I)

(nivelul II)

Bănci specializate:
Bănci comerciale Băncile de investiţii Cooperative de credit
 de economisire
Uniuni de credit
 ipotecare
 în contracte de economisire – Bănci mutuale
creditare pentru domeniul
locativ etc.
Alte instituţii
 Autorităţile de reglementare şi supraveghere
 Ministerul de finanţe şi structurile sale
 Asociaţii bancare profesionale
 Birourile de credit şi bazele de date ce conţin
informaţii legate de incidentele de plată
 Casele de compensaţii şi alte organisme care
mijlocesc decontările şi plăţile din economie
 Companiile de recuperare a creanţelor
 Agenţiile de ştiri şi de rating etc
Organizarea băncii
 Perspectiva ierarhică, prin care banca este
structurată pe nivele ierarhice, organizarea vizând
atât conducerea băncii, cât şi activităţi
operaţionale, executive, care asigură realizarea
produselor şi serviciilor băncii

 Conducerea, administrarea şi controlul băncii

sunt realizate printr-o ierarhie subordonativă a
organismelor de conducere, cărora le sunt
ataşate atribuţii, competente, responsabilităţi
Adunarea generală a acţionarilor
 organ deliberativ şi îi reprezintă pe toţi acţionarii
băncii
 hotărăşte problemele generale ale activităţii
băncii
 Atributii
 aprobă şi descarcă de gestiune Consiliul de administraţie;
 aprobă programul de activitate, bugetul de venituri şi
cheltuieli pentru anul de gestiune expirat;
 aprobă repartizarea profitului;
 ia măsuri în privinţa modului în care este gestionată banca;
 hotărăşte în privinţa desfiinţării, fuziunii sau a unor noi
achiziţii.
Consiliul de administraţie
 realizează conducerea şi administrarea societăţilor
bancare
 compus din preşedinte, vicepreşedinţi şi membrii aleşi
de Adunarea generală a acţionarilor pe un termen
stabilit în statutul băncii
 Atributii:
 aprobarea deciziilor luate de Comitetul de direcţie;
 analizarea hotărârilor privind plasamentele şi administrarea
resurselor băncii;
 analizarea situaţiilor financiar-contabile ale băncii;
 analizarea şi aprobarea programul de investiţii al băncii
 aprobă relaţiile de corespondent şi regimul de lucru cu fiecare
bancă de corespondent;
 aprobă limitele de expunerile;
 pregăteşte toate materialele ce urmează a fi prezentate
Adunării generale a acţionarilor.
Comitetul de direcţie
 conducerea operativă a băncii
 este format din preşedinte, vicepreşedinte şi
membrii
 Atributii:
 orientarea efectivă a băncii funcţie de piaţă;
 elaborarea programelor de activitate curentă şi de
perspectivă;
 stabilirea şi delegarea de competenţe ce privesc obiectivele
de îndeplinit de către direcţiile de specialitate ale centralei,
precum şi de către unităţile operative teritoriale.
Organisme colective specializate

 rol consultativ, de avizare şi chiar decizional, în

limita competenţelor stabilite

 Comitetul de credite;
 Comitetul de risc;
 Comitetul de gestiune a activelor şi pasivelor
(ALCO);
 Comitetul de risc de decontare al operaţiunilor etc.
 Comisia de cenzori are atribuţii de control asupra modului în care se
realizează activitatea băncii în cadrul legal specific

 Conducerea curentă este realizată de către preşedinte,

vicepreşedinţi şi de directorii direcţiilor/departamentelor din centrala
băncii

 Preşedintele răspunde de desfăşurarea întregii activităţi a băncii, în

condiţii optime şi de profitabilitate - are atribuţii de orientare a
activităţii băncii, de exercitare a controlului corporativ şi a auditului
intern

 Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile stabilite de preşedinte - diferă

de la o bancă la alta, de la o perioadă la alta funcţie de tipul de
management al băncii:
 criteriul administrativ - în subordine direcţii şi servicii de specialitate
din centrală, sucursale, filiale, agenţii
 gestiunea riscului - în subordine organisme colective specializate şi
direcţii şi servicii specializate grupate funcţie de riscurile specifice
 eficienţa produselor şi serviciilor bancare şi/sau eficienţa şi
profitabilitatea unor centre zonale şi/sau pe tipuri de clienţi - pune mai
puţin accentul pe risc, urmărind profitabilitatea pe produs bancar,
centru zonal şi/sau client
Directorii de direcţiilor din centrală, ai
sucursalelor, filialelor, agenţiilor
 organizează şi răspund de activitatea structurilor pe care le
conduc, în conformitate cu reglementările bancare în
vigoare şi normele, regulamentele, ordinele instrucţiunile şi
hotărârile organelor de conducere ale băncii
 se subordonează vicepreşedinţilor sau directorilor din
nivelul ierarhic superior
 au în subordine directorii adjuncţi, iar în cazul
sucursalelor, filialelor şi uneori al agenţiilor, contabilul şef,
dacă unitatea bancară are departament sau serviciu de
specialitate
 directorul, directorii adjuncţi şi contabilul şef formează
Comitetul de conducere la nivelul unităţii bancare, care
analizează şi ia decizii cu privire la principalele probleme
privind activitatea desfăşurată de acea unitate bancară, în
limita şi conform competenţelor căruia i-au fost desemnate
 şefi de birouri sau compartimente, aflaţi în
subordinea directorilor de direcţie, sucursală, filială,
agenţie, a directorilor adjuncţi sau contabilului şef
 personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
grupelor operative şi de evidenţă bancară este
constituit din administratori de cont, analişti sau
inspectori de credite, manageri de produs, analişti
de risc, consilieri financiari, casieri.
 angajaţii băncii îndeplinesc o dublă calitate: pe de o
parte, ca executanţi ai operaţiilor bancare solicitate de
către clienţi, iar pe de altă parte, ca organe cu atribuţii
de control bancar
 între angajaţii de la ghişeele operative şi inspectorii
de credite ai titularilor de conturi trebuie să existe o
relaţie de colaborare
 Perspectivă funcţională, prin care banca este organizată
conform funcţiilor sale, atributele conducerii fiind ataşate
diferenţiat fiecărei funcţiuni (productivă, financiară,
comercială etc)
 organizarea se centrează pe activităţile specifice băncii,
constituindu-se compartimente care realizează operaţiuni
bancare caracterizate prin omogenitate, interdependenţă şi
finalitate
 funcţie de dimensiunea băncii şi specializarea acesteia, se
pot concretiza în divizii, direcţii, departamente, birouri,
servicii
 fiecărui compartiment, indiferent de nivelul la care se
regăseşte (centrală, sucursală, filială, agenţie) îi sunt
stabilite, prin reglementări bancare interne şi conform
legislaţiei în vigoare, o serie de atribuţii specifice
 Compartimentele au în componenţa sa mai multe grupe,
care în funcţie de natura şi volumul operaţiunilor bancare,
pot fi
 a) grupe operative propriu-zise (front office) (creditare,
decontare, activitate de casă etc.) organizate, în funcţie de
mărimea unităţii bancare, într-un număr de ghişee prin
care se derulează activitatea specifică băncii în relaţiile cu
clienţii
 categorii de conturi deschise la bancă (conturi curente, conturi
de disponibilităţi, conturi de împrumut etc.);
 categorii de clienţi (societăţi comerciale, regii autonome,
întreprinderi mici şi mijlocii, persoane fizice ş.a.);
 instrumente de decontare (ordine de plată, cecuri, cambii şi
bilete la ordin), în condiţiile unei clientele bancare numeroase;
 tipuri de produse şi servicii (depozite, credite, plăţi, carduri etc)
 b) grupe de evidenţă bancară (back office) care, în
principal, pot fi structurate pe următoarele direcţii:
 activitatea de evidenţă bancară;
 activitatea de decontare între unităţile bancare;
 informatică etc.
 Grupuri (conglomerate) financiare
 reunesc sub umbrela unui grup mai multe activităţi financiare
derulate în cadrul unor unităţi funcţionale distincte: bancă
comercială, asset management, leasing, intermediere pe
piaţa de capital, asigurări etc
 Avantaje:
 obţinerea pe piaţa financiară a statutului de furnizor integrat de
servicii financiare;
 transferul serviciilor de la nivelul entităţii individuale la cel al
grupului şi introducerea mărcii unice, reprezentative pentru
întregul grup;
 reducerea costurilor;
 înlocuirea structurii multiple de capital cu una unică şi crearea
organismelor comune de decizie;
 crearea comitetelor globale de risc, care să asigure
managementul integrat al riscurilor;
 orientarea către client, oferindu-i acestuia posibilitatea de a găsi
produsele financiare dorite într-un singur loc, pe principiul „one
stop shopping”;
 adaptarea consultanţei financiare oferite de bancă la cerinţele
clienţilor
 Perspectiva configuraţională, prin care banca este
organizată pe centre operaţionale (centrală,
sucursală, filială, agenţie, punct de lucru), care
împreună formează reţeaua bancară

 Criteriul geografic (teritorial – administrativ) –

unităţile bancare sunt amplasate în teritoriu,
activitatea lor fiind delimitată la nivelul unui areal
geografic bine definit: judeţ, regiune, provincie, ţară,
continent.
 Criteriul polarizării vieţii economico-sociale pe
zone sau localităţi – sucursalele, reprezentanţele,
filialele, agenţiile, punctele de lucru se înfiinţează
funcţie de modul cum se concentrează activitatea
economico-socială într-o regiune sau într-o localitate.
unităţile bancare - ierarhizate şi diferenţiate în
cadrul reţelei bancare funcţie de:

 delegarea de competenţe privind prerogativele de

coordonare şi control, precum şi cele privind
derularea operaţiunilor bancare
 organizarea funcţională pe compartimente
 nivel de salarizare
 finanţarea cheltuielilor de funcţionare
 Centrala băncii (head office) are aproape exclusiv atribuţii de
coordonare

 Sucursalele sunt verigi organizatorice intermediare,

îndeplinind dublu rol: de entitate ce îndrumă, coordonează şi
controlează activitatea unităţilor bancare din raza sa teritorială
şi de unitate operativă, deservind clientela

 Filialele sunt unităţi teritoriale operative ale băncii cu o relativă

autonomie de gestiune, subordonându-se sucursalelor

 Agenţiile se subordonează filialelor şi sucursalelor, derulând

activităţi preponderent operative, constituindu-se în scopul
apropierii de clienţi

 Punctele de lucru au competenţe doar în deservirea operativă

a clientelei prin livrarea unor produse şi servicii specifice băncii
ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢII
DE EVIDENŢĂ ŞI CONTABILITATE
 Organizarea activităţii de evidenţă
bancară

oferă posibilitatea de a reflecta activitatea băncilor în strictă

concordanţă cu atribuţiile pe care acestea le au în cadrul
sistemului economico-financiar

Evidenţa bancară operativă

Evidenţa statistică
Evidenţa contabilă
 Evidenţa bancară operativă
Necesitatea:
- cunoaşterii şi urmăririi efectuării operaţiilor la timp
- cunoaşterii şi urmăririi închiderii acestora pe măsura
rezolvării lor
- de control a operaţiunilor respective

jurnale operative ale documentelor fiecărei zile

se realizează verificarea preluării corecte a datelor din
documentele primare în baza de date
 Evidenţa statistică
Necesitatea de a urmări, a raporta şi a analiza diferitele
operaţiuni şi indicatori bancari, ca apoi să se poată lua
deciziile cele mai bune

Operaţiile de decontare
- structura încasărilor şi plăţilor prin conturi
- numărul instrumentelor de decontare folosite
- valoarea refuzurilor de plată
- situaţia privind capacitatea de plată a clienţilor
- valoarea şi numărul acreditivelor deschise
- scrisorile de garanţie eliberate de către bancă etc
Activitatea de creditare
- nivelul creditelor aprobate şi acordate pe categorii de
clienţi
- nivelul creditelor bancare ce revin pe diferite categorii de
activităţi productive
- pe principale categorii şi tehnici folosite în activitatea
bancară

Activitatea de casă organizată la nivelul tuturor băncilor

operative;
Emisiunea bănească şi, în special, punerea în circulaţie a
biletelor de bancă de către Banca Naţională a României;
Finanţarea şi creditarea investiţiilor de către toate băncile
comerciale;
Activitatea de decontare, creditare şi schimb valutar cu
partenerii din străinătare
 Evidenţa contabilă
înregistrările contabile care pot fi în partidă simplă şi în
partidă dublă

inregistrarea şi evidenţierea articolului contabil în partidă

simplă are loc atunci când datele ce constituie obiect al
înregistrărilor nu reflectă o situaţie care se finalizează
imediat sau pentru evidenţierea unor înscrisuri de valoare
ce nu sunt încă utilizate
Ex.: semnele băneşti aflate în fondul de rezervă; hârtiile de
valoare remise spre încasare; valorile şi documentele
primite spre păstrare, încasare sau valorificare;
acreditivele de export deschise la băncile din străinătate;
plafoanele şi limitele privind operaţiile bancare etc.

cu ajutorul conturilor din afara bilanţului - relaţia intrări-ieşiri

Înregistrarea în partidă dublă predomină ca pondere şi este
folosită în activitatea bancară, ca de altfel şi în activitatea
societăţilor comerciale, pentru reflectarea în contabilitate
a mijloacelor, resurselor şi rezultatelor financiare

se folosesc conturile de bilanţ cu ajutorul cărora se

înregistrează operaţiile contabile de debitare şi cele de
creditare prin egalitatea dintre cele două părţi transpusă
în articole contabile
debitarea unui cont implică simultan creditarea cu aceeaşi
sumă a unuia sau a mai multor conturi de bilanţ şi invers,
creditarea unui cont are corespondent în debitul unuia
sau mai multor conturi
oferă băncilor posibilitatea de a verifica corecta evidenţiere
a operaţiunilor în contabilitate, prin urmărirea menţinerii
egalităţii care trebuie să existe între activul şi pasivul
bilanţier, între debitul şi creditul din balanţa de verificare,
atât pe rulaje, cât şi pe sold
Evidenţa sintetică furnizează datele necesare cunoaşterii şi
analizei atribuţiilor statutare ale băncilor
Evidenţa analitică indică modul în care se desfăşoară
mijloacele (cele băneşti deţinând ponderea) şi resursele
băncii

toate operaţiunile bancare solicitate în cursul unei zile de

către clienţi sau ca urmare a activităţii proprii sunt
înregistrate, pe măsura efectuării lor, în ambele forme de
evidenţă, prioritate având evidenţa analitică
prin înregistrarea mai întâi în evidenţa analitică se poate
realiza o mai bună corelare între operaţiunile de plăţi şi
disponibilităţile existente, evitându-se astfel anularea
unor operaţiuni
Evidenţa contabilă analitică
se realizează cu ajutorul unui document specific - contul
analitic

se întocmeşte atât pentru evidenţierea operaţiunilor

solicitate de titularii de conturi, cât şi pentru
operaţiunile bancare proprii
conturile analitice se întocmesc în dublu exemplar, al
doilea exemplar numindu-se extras de cont - se
remite titularilor de conturi şi serveşte pentru a
întocmi propria evidenţă şi a confrunta datele din
documentele justificative cu cele din contabilitatea
analitică pe care o ţine banca
Evidenţa contabilă sintetică
se realizează cu ajutorul a două instrumente specifice:
Registrul jurnal şi Registrul Cartea Mare

realizează concentrarea şi controlul tuturor operaţiunilor

reflectate în evidenţa analitică, stabilind mişcarea
debitoare şi mişcarea creditoare a fiecărui cont
sintetic
urmărirea, prin confruntare, a exactităţii datelor înscrise
în cele două forme de evidenţă contabilă se
realizează cu ajutorul balanţei de verificare care, la
nivelul băncii operative se întocmeşte zilnic.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE
SUPRAVEGHERE BANCARĂ
Intervenţiile autorităţilor publice în scopul menţinerii
stabilităţii financiare a sistemelor bancare se
poate realiza pe mai multe căi:

 stabilirea unor scheme de siguranţă, care să

asigure încrederea în instituţiile bancare, cum ar fi
schemele de garantare a depozitelor şi funcţia de
împrumutător de ultimă instanţă a băncii centrale;
 supravegherea şi reglementarea activităţii
financiar-bancare.
Supravegherea şi reglementarea
activităţii financiar-bancare
 reglementarea prudenţială, axată pe stabilitatea financiară a
instituţiilor în mod individual;

 reglementarea şi supravegherea sistemică, asupra întregului

sistem financiar de ansamblu şi asupra sistemului de plăţi din
economie;

 protecţia consumatorilor de produse şi servicii financiar-bancare,

ce vizează în special protecţia acestora împotriva practicilor
necinstite şi a lipsei de informare completă şi corectă;

 asigurarea unei competiţii corecte, fără practici anticoncurenţiale

în sistem.
Modele de supraveghere financiar-
bancară

 Modelul care presupune o autoritate de

supraveghere independentă

 Modelul băncii centrale

 Modelul care presupune prerogative pentru

Ministerul de Finanţe în supravegherea bancară
Numărului de autorităţi de supraveghere şi a
dimensiunii ariei de exercitare asupra segmentelor
pieţei financiare

 Supraveghere sectorială – reprezintă

supravegherea realizată de autorităţi de
supraveghere diferite pe fiecare segment al pieţei
financiare: piaţă bancară, piaţă de capital, piaţa
asigurărilor etc.;

 Supraveghere integrată - reprezintă supravegherea

realizată de către o singură autoritate de
supraveghere asupra tuturor segmentelor pieţei
financiare;
Modalităţile de supraveghere a activităţii grupurilor
financiare şi a instituţiilor financiar-bancare care îşi
desfăşoară activitatea la nivel internaţional
 Supraveghere consolidată sau pe bază
consolidată - reprezintă supravegherea realizată de
către autoritatea de supraveghere asupra activităţii
întregului grup financiar, nu doar asupra activităţii
unei subsidiare din cadrul grupului.

 Supraveghere individuală – reprezintă

supravegherea realizată la nivel de instituţie sau la
nivel de subsidiară din cadrul grupurilor financiar-
bancare, a cărei activitate intră strict în aria de
exercitare a autorităţilor de supraveghere din ţara
respectivă sau/şi specializate pe sectoare ale pieţei
financiare.