CIC - Suport Curs - 02.03.2024 - ID

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DEPARTAMENT CONTABILITATE ÇI AUDIT
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT

- Suport de curs -
CIG ID 3 RO 2023-2024
Conferentiar. univ. dr. Mariana BUNEA

mariana.bunea@cig.ase.ro
BUCUREŞTI, 2024
CIG 3 C RO 2022/2023
Tema 1
INSTUTUŢII DE CREDIT: ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI NORMATIVE,

ORGANIZARE ŞI INSTRUMENTE SPECIFICE DE LUCRU
Obiectivele învățării (OI)

Parcurgerea acestei teme vă asigură:
OI1 Însuşirea conceptelor şi termenilor cheie pentru contabilitatea instituţiilor de credit;
OI2 Cunoaşterea principalelor componente ale sistemului bancar din România și activitățile
desfăşurate în mediul bancar;
OI3 Identificarea corectă a modalităţilor de organizare a unei instituţii de credit;
OI4 Familiarizarea cu particularităţile planului de conturi;
OI5 Recunoaşterea modalităţilor şi instrumentelor de plată.
1. Abordări conceptuale şi normative

După 1990, România a fost martora schimbărilor determinate de trecerea la economia de piață
cu consecinţe în:
▪ creşterea numărului de agenţi economici privaţi,
▪ diversificarea cerinţelor şi aşteptărilor acestora privind modalităţile de procurare,fructificare
şi plasare a fondurilor şi disponibilităţilor.
Acest aspect a determinat dezvoltarea unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieţei şi
să asigure ofertarea adecvată de produse şi servicii bancare.
Sistemul bancar reprezintă un segment indispensabil al ansamblului economic al oricărui stat,
respectiv al ansamblului economic mondial.
Ansamblul economic naţional sau mondial considerăm că este format din totalitatea agenţilor
economici, (a unităţilor economice), a instituţiilor publice locale, statale, a altor organisme şi a
relaţiilor ce se stabilesc între acestea în vederea schimbului de valori, a coordonării, a armonizării
sau a asigurării cadrului necesar desfăşurării proceselor economice, baza existenţei societăţii
omeneşti.
Sistemul bancar constituie liantul elementelor componente ale ansamblului economic,
reprezentând, la rândul său, un element primordial al acestuia fără de care existenţa sa ar fi de
neconceput.
Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea
disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăsurarea unor activităţi economice
eficiente. Într-o economie de piaţă, sistemul bancar indeplineste functia de atragere şi concentrare
a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare
2
CIG 3 C RO 2022/2023
a creditului, către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei prime functii, băncile, ca verigi
de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile
asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul
canal de transmisie in implementarea politicii monetare.
Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin
intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile
indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.
In exercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor
propriu, depunatorii si imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. În acest fel, bancile
gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astfel, colectand depozitele, bancile au
responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de randament, in beneficiul propriu si al
depunatorilor.
Instituţiile de credit asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a
riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. În cadrul
economiei de piaţă, societăţile bancare există nu numai pentru a satisface cerinţele pieţei, ci şi pentru
a participa, ele însele, pe piaţă concurând în atragerea depozitelor, în acordarea creditelor clienţilor
persoane fizice, persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică. Rolul sistemului bancar este
unic în comparaţie cu cel al agenţilor economici din sectorul financiar, dezvoltarea bancară asigurând
structura necesară funcţionării economiei de piaţă.
Instituţiile de credit işi desfăşoară activitatea în baza legii bancare, dar şi a reglementărilor
emise de BNR în ceea ce priveşte politica monetară, valutară, de credit, de plăţi şi din punct de vedere
contabil. Instituţiile de credit joacă rolul de intermediar între agenţii economici şi sistemul bancar.
Evoluţia reglementărilor în domeniul bancar Discuții

❖ Legea nr. 34/1991 privind Statutul BNR;
❖ Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară:
▪ menţine statutul de persoană juridică pentru sucursale,
determinând operaţii de consolidări succesive pentru obţinerea
rapoartelor financiare anuale
❖ Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR;
❖ Legea bancară nr. 58/1998:
▪ desfiinţează statutul de persoană juridică pentru sucursale
▪ redefineşte filiala, excluzând-o din componenţa reţelei
operative bancare
❖ Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR;
❖ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi
completările ulterioare (Legea nr.227/2007, OUG nr. 25/2009, Legea
3
CIG 3 C RO 2022/2023
nr.270/2009, OUG nr. 26/2010 şi OUG nr. 43/2012):

▪ introduce noţiunea de instituţie de credit
▪ adaptează normele la noile cerinţe manifestate pe plan european.
4
CIG 3 C RO 2022/2023
2. Tipologia societăţilor bancare în România

Prezentarea instituţiilor de credit se poate face luând în considerare mai multe
criterii. Din punct de vedere al managementului este important să luăm în considerare acele
criterii care influenţează modul de organizare, sistemul informaţional, procesul decizional
şi modul de numire a cadrelor de conducere. Printre coordonatele care conturează cele patru
criterii, vom lua în considerare următoarele elemente: forma de proprietate; apartenenţa
naţională; rolul pe care îl joacă în sistemul bancar naţional
a) Tipuri de bănci după forma de proprietate:
 Bănci de stat: au ca trăsătură definitorie deţinerea întregului capital
de către statul pe teritoriul căruia se află;
 Bănci private: sunt acele bănci al căror capital aparţine unei
persoane sau unui grup de persoane;
 Bănci mixte: funcţionează sub forma societăţilor pe acţiuni în care
statul este unul din acţionari.
b) Tipuri de bănci după apartenenţa naţională :
 Bănci autohtone: al căror capital este deţinut de persoane fizice şi
juridice din statul unde acestea funcţionează. Aceste bănci sunt
componente ale sistemului bancar naţional, funcţionând sub
supravegherea Băncii Centrale a statului respectiv;
 Bănci multinaţionale - din această categorie fac parte organismele
monetare şi financiare internaţionale, care au ca trăsături comune
următoarele elemente: capitalul este constituit prin subscrierea
băncilor centrale din ţările membre; managementul este asigurat de
guvernatorii ţărilor membre; asigură asistenţa şi acordă credite ţărilor
membre; supraveghează funcţionarea pieţelor financiar-bancare
internaţionale;
 Băncile mixte: sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai
mulţi parteneri din ţări diferite şi care se supun legislaţiei din ţară
unde hotărăsc să-şi stabilească sediul central.
c) Tipuri de bănci după rolul pe care îl joacă în sistemul bancar naţional
 Bănci centrale: care sunt instituţii guvernamentale ce asigură funcţionarea şi
supravegherea sistemului bancar la nivel naţional, prin atribuţiile şi
responsabilităţile dobândite prin actul lor constitutiv;
5
CIG 3 C RO 2022/2023
6
CIG 3 C RO 2022/2023
 Instituţii de credit: denumire generică dată celorlalte societăţi bancare (altele decât
Banca Centrală). Denumirea de instituţie de credit se explică, pe de o parte prin
concurenţa pe care şi-o fac reciproc pentru a atrage şi reţine clientela, iar pe de altă
parte prin rolul pe care şi-l asumă de a finanţa operaţiunile comerciale curente.
Instituţiile de credit îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern, cât şi
internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal, pe:
- atragerea depozitelor şi acordarea de credite;
- acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme;
- operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice;
- plasamentul fondurilor;
- finanţarea schimburilor comerciale externe;
- activităţi de consultanţă, etc.
Instituţiile de credit conform OUG 99/6 dec 2006 sunt băncile, băncile cooperatiste,
băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ, băncile de credit ipotecar şi
instituţiile emitente de monedă electronică.
d) Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de
specializare este posibilă stabilirea unei distincţii între două tipuri de sisteme
bancare:
 Sisteme bancare ale Europei continentale, puţin specializate şi care funcţionează
după modelul băncii universale;
 Modelul american, aplicat şi în Japonia, bazat pe principiul unei specializări stricte
a instituţiilor bancare.
Modelul băncii universale este predominant în Europa continentală. O bancă
universală poate fi prezentată ca o instituţie care oferă o gamă largă şi completă de servicii
financiare: acordă credite, colectează depozite, gestionează mijloace de plată, realizează
plasamente în titluri şi participaţii la capitalul întreprinderilor.
e) În ceea ce priveşte natura operaţiunilor efectuate de către bănci, acestea ar
putea fi clasificate astfel:
 Operaţiuni pasive: operaţiuni de depunere în cont curent; constituiri de depozite;
depuneri de economii;
 Operaţiuni active: acordări de credite; efectuarea de plasamente diverse; operaţiuni
de scontare, operaţiuni accesorii: servicii de casă; operaţiuni de mandat; transferuri
de fonduri; operaţiuni valutare; transferuri internaţionale; operaţiuni cu
7
CIG 3 C RO 2022/2023
acreditive; operaţiuni excepţionale şi speculative: credite de pe o zi pe alta; alte

operaţiuni: acordare de garanţii, participare la sindicate bancare de emisiune;
f) În funcţie de modul de constituire a resurselor şi destinaţia acestora, precum şi de
natura operaţiunilor efectuate, băncile sunt de mai multe feluri. Astfel sunt cunoscute
următoarele tipuri de bănci:
 bănci de emisiune,
 bănci comerciale,
 bănci de afaceri,
 bănci de depozite,
 bănci de credit ipotecar,
 bănci specializate,
 bănci regionale,
 bănci internaţionale, etc.
Banca de emisiune este acea bancă investită cu autoritatea de emisiune monetară.
De regulă termenul de bancă de emisiune este utilizat pentru a sublinia activitatea şi rolul
de emisiune monetară al băncii centrale. Denumirea de bancă de emisiune a fost frecvent
folosită atunci când circulaţia numerarului avea o importanţă deosebită în ansamblul
activităţii economice a unei ţări. Odată cu dezvoltarea activităţii bancare şi avântul utilizării
banilor scripturali activitatea de emisiune a băncii centrale şi-a pierdut din importanţă.
Fiecare ţară are câte o bancă de emisiune, cu excepţia S.U.A. care are 12 asemenea bănci.
În România rolul băncii de emisiune îl îndeplineşte Banca Naţională a României, care este
investită prin lege cu autoritatea exclusivă de a emite şi pune în circulaţie bancnote şi
monede metalice.
Banca comercială este o societate bancară care efectuează operaţiuni de depozitare
a resurselor disponibile, acordarea de credite şi operaţiuni specifice bancare.
Caracteristic pentru societăţile bancare româneşti ale momentului este faptul că activitatea
lor este specifică unei bănci comerciale cu caracter universal, determinat de faptul că
efectuează, de regulă, tot genul de operaţiuni specifice unei bănci permise de lege.
Banca de afaceri se ocupă, în principal, de mobilizarea de la clienţi a unor resurse
disponibile pe termen lung şi investirea acestora în participaţii la intreprinderi
8
CIG 3 C RO 2022/2023
existente sau în formare, contribuind la crearea sau reorganizarea de mari întreprinderi.

Banca de depozite se ocupă cu primirea depunerilor la vedere şi pe termen scurt, dar şi
acordarea de credite cu scadenţe relativ scurte. Caracteristica băncilor de depozit este dată de faptul
că au reţele foarte bine dezvoltate, fiind astfel capabile să primească orice sumă, inclusiv pe cele mici
sau foarte mici şi o numeroasă clientelă. Acest tip de bănci a evoluat, astăzi putându-se discuta de
bănci de retail, cu caracteristici similare dar cu o activitate dezvoltată şi în pas cu cerinţele tot mai
diversificate ale clientelei.
Banca de credit ipotecar este acel tip de bancă specializată în acordarea de împrumuturi,
îndeosebi pe termen lung, garantate cu bunuri imobiliare.
Banca specializată se caracterizează prin aceea că efectuează numai anumite tipuri de
operaţiuni sau operaţiuni specifice unui anumit sector de activitate.
În prezent activitatea bancară din România este reglementată de:

▪ Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României;
▪ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare;
▪ Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare;
▪ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată.
▪ Ordonanţa nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii
băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;
▪ Ordonanţa nr. 1/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
instituţiilor de credit.
Aceste referențiale legislative reglementează funcţionarea celor 4 componente ale sistemului
bancar din România prezentate în tabelul 1.
Tabel 1. Componentele sistemului bancar român
Componentele sistemului bancar român Discuții
1. Banca Naţională a României (BNR)
Este bancă centrală cu rol de coordonare şi reglementare în domeniile:
monetar, de credit, valutar şi de plăţi, asigurând totodată supravegherea
celorlalte instituţii monetar – financiare. . BNR are un grad ridicat de
independenţă şi răspunde doar în faţa Parlamentului. Guvernatorul BNR şi
Consiliul de Administraţie sunt aleşi de Parlament, pe baza recomandărilor
Primului Ministru. Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi
menţinerea stabilităţii preţurilor.
Principalele atribuţii ale BNR sunt:
- elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs deschimb;
- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de
credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de
plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;
- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe
teritoriul României;
- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
- administrarea rezervelor internaţionale ale României.
9
CIG 3 C RO 2022/2023
2. Instituţiile de credit
Sunt entităţi care desfăşoară activitate de atragere de depozite sau alte
fonduri rambursabile de la public, de acordare de credite în cont propriu;
Instituţiile de credit autorizate de BNR se pot constitui şi pot funcţiona
ca:
- bănci;
- organizaţii cooperatiste de credit;
- bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
- bănci de credit ipotecar.
Instituţia de credit autorizată de către BNR să funcţioneze, nu poate avea un
capital iniţial mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane de euro.
10
CIG 3 C RO 2022/2023
3. Instituţiile financiare nebancare

Persoane juridice constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni cuscopul de a
desfăşura, cu titlu profesional, activităţi de creditare în baza unor surse de
finanţare ce provin din resurse proprii sau împrumutate de la instituţii de
credit, de la alte instituţii financiaresau, după caz, din alte surse prevăzute în
legi speciale;
La înfiinţare trebuie să deţină un capital social minim egal cu
echivalentul în lei a 200.000 euro, respectiv 3 milioane euro în cazul instituţiilor
financiare nebancare care acordă credite ipotecare.
4. Instituţiile de plată
Persoane juridice autorizate de către BNR să presteze servicii de plată pe
teritoriul României, Uniunii Europene şi al SpaţiuluiEconomic European.
Sunt asimilate categoriei de instituţie de plată entităţile care efectuează servicii
de plată:
– instituţii de credit;
– instituţii emitente de monedă electronică;
– furnizori de servicii poştale giro care prestează servicii deplată potrivit
cadrului legislativ naţional aplicabil;
– Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când
acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă
calitate ce implică exerciţiulautorităţii publice;
– statele membre sau autorităţile lor regionale ori locale, atunci când
acestea nu acţionează în calitatea lor de
autorităţi publice.
OI1, OI2Testați-vă cunoștințele

Care sunt componentele sistemului bancar din România?
Sub ce forme pot funcționa instituțiile de credit în România?
Prezentați diferențele dintre instituții de credit și instituții financiare nebancare?

Activități:
Capital:
11
CIG 3 C RO 2022/2023
3. Organizarea unei instituţii de credit

Modul de organizare al unei instituţii de credit, prezentat în tabelul 2, este influenţat de felul
în care echipa managerială înţelege să:
▪ satisfacă funcţiile întreprinderii bancare;
▪ efectueze operaţiunile active şi pasive proprii instituţiei;
▪ respecte reglementările privind organizarea şi desfăşurarea activităţii bancare;
▪ urmeze strategia de dezvoltare a băncii.
Tabel 2. Organizarea unei instituții de credit
Discuții
1. Organizarea internă
▪ se identifică la nivelul fiecărei unităţi componente a reţelei bancare
şi este ramificată în concordanţă cu funcţiile, atribuţiile şi
responsabilităţile stabilite;
▪ noţiunile specifice acestui tip de organizare sunt funcţia
şi structura organizatorică.
2. Organizarea reţelei
▪ se identifică cu gradul de ramificare în teritoriu, care diferă în
funcţie de volumul clientelei şi volumul şi structura operaţiunilor
solicitate;
▪ noţiunea ce caracterizează acest tip de organizare este
reţeaua instituţiei (bancară).
Diversificarea permanentă a operaţiunilor solicitate de clienţi, cât şi creşterea numărului de

solicitanţi ai serviciilor bancare a determinat instituţiile de credit să-şi dezvolte reţele puternice
în teritoriu. Organizarea de reţea respectă principiul ierarhic şi cuprinde:
▪ Centrala bancară, entitate cu personalitate juridică, cu rol de îndrumare, analiză şi control
al activelor proprii și ale unităţilor operative din reţea. Centrala bancară nu gestionează
conturi ale clienților nefinanciari (clienți care nu aparțin domeniului financiar-bancar)
persoane fizice și juridice;
▪ Sucursalele sunt sedii secundare fără personalitate juridică, cu dublu rol:
- operativ – desfăşoară şi diversifică relaţiile cu clienții;
- de îndrumarea, analiza şi controlul sediilor secundare din subordine.
▪ Agenţiile sunt sedii secundare fără personalitate juridică cu rol operativ, deschise pe lângă
sucursale;
▪ Punctele de lucru sunt sedii secundare fără personalitate juridică, cu rol operativ, deschise
în marile aglomerări urbane (aeroporturi, magazine, campusuri universitare etc.)
Conceptul de decontare se utilizează pe scară largă în sistemul bancar şi desemnează transferul

de fonduri între instituţii de credit sau sediile secundare ale acestora, ce are ca efect:
▪ încărcarea-descărcarea de gestiune a băncilor/sediilor secundare participante la transfer;
▪ finalizarea decontării prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de
beneficiarul plăţii (creditorul), din perspectiva clienţilor nebancari ce au o relaţie
reglementată printr-un contract comercial.
12
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT CIG 3 C RO 2021/2022
Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăţilor pot avea loc:

▪ între instituţii de credit diferite (transferuri interbancare sau decontări interbancare) şi
▪ în cadrul reţelei (transferuri sau decontări intrabancare).

Care dintre următoarele afirmații este corectă?
a. Organizarea internă se identifică doar la nivelul centralei bancare;
b. Organizarea internă se identifică doar la nivelul băncii centrale;
c. Organizarea internă se identifică și la nivelul centralei bancare;
d. Organizarea internă se identifică doar la nivelul sucursalelor.
Stabiliți care dintre următoarele afirmații sunt adevărate și care sunt false:
a. Rețeaua bancară cuprinde doar sedii secundare fără personalitate juridică;
b. Centrala bancară are personalitate juridică;
c. Centrala bancară și banca centrală sunt concepte sinonime;
d. Persoanele juridice/fizice pot desfășura operațiuni prin conturile lor deschise în
centrala bancară;
e. Plata unei facturi reprezintă o decontare;
f. Centrala bancară întocmește situații financiare;
g. Sucursalele întocmesc situații financiare;
h. Sediile secundare nu țin contabilitate;
i. Sediile secundare țin contabilitate până la balanța de verificare;
j. Plata facturii de către cumpărător reprezintă o decontare;
k. Încasarea contravalorii facturii reprezintă o decontare;
l. Plata facturii de către cumpărător și încasarea de către furnizor reprezintă o decontare;
m. Decontarea interbancară are loc între instituții de credit;
n. Decontarea intrabancară are loc între instituții de credit;
o. Decontarea bancară poate avea loc în interiorul rețelei bancare.
Rezolvați înainte de a trece mai departe!

Construiți un exemplu de decontare între sedii secundare ale BRD, la
ordinul SCSmartConstruct SRL.
Identificați elementele necesare pentru a recunoaște o decontare:
Tema 1 - continuare 13
Organizarea contabilităţii bancare
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor
efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii
de informare, instituţiile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi/sau a
situaţiilor financiare anuale consolidate şi într-o monedă străină (valută). Cursul utilizat pentru
conversia în monedă străină (valută) a situaţiilor financiare anuale şi/sau a situaţiilor financiare
anuale consolidate, întocmite în monedă naţională, este cursul de schimb al pieţei valutare
comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară a exerciţiului financiar în cauză.
Acest curs se prezintă în notele explicative.
Sarcinile contabilităţii bancare sunt indisolubil legate de specificul activităţii desfăşurate de
acest segment organizatoric al economiei, la nivel central, şi în funcţie de competenţele
delegate pe unităţi şi subunităţi. Aşa cum însă, principalele operaţii ale băncilor constau în
atragerea şi plasarea banilor existenţi pe canalele de circulaţie, adică comerţul cu bani, sarcina
contabilităţii bancare este de a reflecta sumele atrase, în conturile clientelei prin operaţiuni de
încasări şi constituiri de depozite, împrumuturi şi pe alte căi, precum şi a plăţilor din contul
clientelei, reflectarea plasamentelor de disponibilităţi sub forma creditelor, a afacerilor cu titluri
etc. Strict legate de acestea apar datoriile şi cheltuielile băncii provenind din dobânzi la
disponibilităţi, depozite şi împrumuturi precum şi creanţe, respectiv venituri, din dobânzi la
creditele acordate, comisioane şi altele.
Toate acestea trebuie reflectate pe clienţi, pe surse de provenienţă, pe destinaţii şi alte detalii
necesare în procesul informaţional-decizional.
Prin contabilitate bancară, în general, vom înţelege atât contabilitatea Băncii Naţionale a
României cât şi contabilitatea societăţilor comerciale bancare, între acestea existând atât
valenţe cât şi unele deosebiri, uneori substanţiale.
O altă asemănare între cele două tipuri de bănci o constituie organizarea contabilităţii. Astfel,
atât în cadrul Băncii Naţionale a României cât şi în cadrul societăţilor bancare contabilitatea
este descentralizata la nivelul sucursalelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, iar în cazul
societăţilor bancare contabilitatea poate fi descentralizată şi pe filiale şi agenţii bancare.
Amploarea descentralizării poate să fie variată. Astfel descentralizarea contabilităţii la
sucursalele judeţene se realizează până la balanţa de verificare, ceea ce înseamnă că aceste
unităţi operative reflectă în contabilitatea lor toate operaţiunile privind serviciile efectuate
clientelei precum şi operaţiuni de gospodărire, de interes general propriu. Balanţele de
verificare se transmit centralei, care printr-o însumare specifică realizează contabilitatea
centralizatoare.
Printre trăsăturile specifice ale descentralizării contabilităţii societăţilor bancare am putea
14
menţiona faptul că soldurile conturilor curente ale unităţilor bancare comerciale, deschise la
sucursalele Băncii Naţionale a României, debitoare sau creditoare, se transmit zilnic centralelor
bancare. Adică aceste conturi se soldează la sfârşitul fiecărei zile.

În dimineaţa fiecărei zile, sucursalele judeţene, filialele şi eventual agenţiile societăţilor
bancare comerciale îşi încep activitatea cu un sold zero, în contul 111 "Cont curent la Banca
Naţională a României." De aici rezultă că centralele societăţilor bancare exercită, printre
altele, şi un control zilnic asupra sumei încasărilor şi plăţilor efectuate de subunităţi.
Existenţa sau inexistenţa de lichidităţi, respectiv solvabilitatea se poate aprecia zilnic doar la
nivelul societăţii bancare, prin centralizarea datelor de la sucursale.
În afara remiterii zilnice a soldurilor conturilor curente, sucursalele judeţene şi a municipiului
Bucureşti raportează centralelor, periodic (săptămânal, decadal, chenzinal) şi alţi indicatori, în
funcţie de fluxurile stabilite în cadrul fiecărei societăţi bancare. Toate acestea culminează cu
balanţele lunare ale conturilor şi alte raportări lunare, trimestriale şi anuale.
În conformitate cu prevederile legale băncile trebuie să ţină o evidenţă contabilă generală şi de
gestiune.
Beneficiarii şi utilizatorii informaţiilor fumizate de contabilitatea financiară sunt: conducerea
societăţilor bancare, asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, organele fiscale şi de control
bancar, precum şi alte persoane fizice sau juridice.
Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare societate bancară în funcţie de

necesitate şi de specificul propriu, organizatoric şi activitate. Principalele obiective ale acesteia
pot fi schiţate după cum urmează: reflectarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor pe fiecare
unitate, reflectarea, urmărirea şi controlul modului de realizare a bugetului de venituri şi
cheltuieli pe subunităţi şi activităţi şi altele.
Reţeaua bancară
Banca Naţională a României dispune de unităţi de lucru în întreaga ţară, adică de sucursale în
fiecare reşedinţă de judeţ şi în capitală, aceasta reprezentând reţeaua sa prin care se realizează
politica monetară a ţării, controlul privind circulaţia monetară, controlul asupra băncilor
comerciale şi a unităţilor acestora.
Societăţile bancare la rândul lor sunt interesate să aibă o reţea bancară care să acopere întreaga
suprafaţă a tării, precum şi unităţi în ţările cu care există relaţii economice mai intense.
Una din caracteristicile societăţilor bancare puternice o constituie răspândirea teritorială cât
mai amplă a unităţilor sale pentru a fi cât mai aproape de clienţi şi de interesele lor. Printre
altele, reţeaua bancară cât mai cuprinzătoare scurtează perioada necesară a decontărilor între
clienţi, aceste operaţiuni efectuându-se pe calea decontărilor intrabancare. Acele societăţi
bancare care dispun de o reţea bogată sunt avantajate în cadrul competiţiei cu alte societăţi
15
bancare, în ceea ce priveşte atragerea clienţilor, baza existenţei lor.
Sucursalele au doar autonomie operativă şi de gestiune limitate, însă prin ele şi subunităţile lor
se realizează operaţiunile de finanţare, creditare, decontări şi de casă, în lei şi în valută,

controlul preventiv al operaţiunilor efectuate în contul titularilor, precum şi alte operaţiuni.
Clientela bancară
Înfiinţarea băncilor este nemijlocit legată de existenţa clientelei bancare. Client al băncii
reprezintă, în general, cel ce are un cont la bancă, însă aceştia pot fi clasificaţi după mai multe
criterii. Astfel din punct de vedere juridic se clasifică în două categorii: persoane juridice şi
persoane fizice. Persoanele juridice sunt în general cele înfiinţate pe baza unor hotărârii
judecătoreşti sau prin măsuri administrative şi înregistrate ca atare, cum sunt: societăţile
comerciale, societăţile non profit, instituţiile etc.
La rândul lor, persoanele juridice se clasifică în funcţie de anumite caracteristici printre care:
forma de proprietate; forma juridică de organizare; felul activităţii economice desfăşurate;
componenţa capitalului (indigen sau străin); rezidenţa societăţii etc.
O categorie distinctă, în cadrul acestei clasificări, o constituie clientela financiară, care este
formată din unităţile angajate în piaţa de capital şi alte tipuri de unităţi care manevrează valori
băneşti, printre care: fondurile mutuale, agenţiile de valori mobiliare, societăţile de investiţii
financiare, holdingurile etc.
Pentru clienţii lor băncile prestează, în general, trei mari grupe de servicii, iar de la caz la caz
mai prestează şi unele servicii speciale.
Cele trei grupe de servicii sunt:
• Deschiderea de conturi bancare de diferite tipuri, printre care:
- conturi curente - la vedere - în lei şi în valută prin care titularii pot efectua operaţiuni
de încasări şi de plăţi
- conturi de depozit - pentru care titularii beneficiază de anumite rate ale dobânzii, mai
mari decât cele pentru disponibilităţile din conturile curente, acestea reprezentând plasamente
de fructificare ale clienţilor, pe termen scurt şi mediu
- conturi de credite acordate de bancă clienţilor săi, în lei şi în valută
- conturi de creanţe ale băncii, din dobânzi, respectiv de datorii ale clienţilor
- conturi blocate pentru anumite scopuri, din care sumele pot fi utilizate pentru anumite
scopuri precizate prin convenţie etc.
• Facilităţi de creditare. Băncile pot acorda credite, cu prioritate clienţilor săi persoane
fizice şi juridice, pentru finanţarea afacerilor acestora. Aceste facilităţi trebuie să fie solicitate
de viitorii beneficiari, iar clienţii plătesc un anumit comision pentru analizarea de către bancă
a oportunităţii acordării creditului şi dobândă pentru cele efectiv acordate. Toate acestea
reprezentã venituri ale bancii.
16
• Transferul fondurilor (disponibilităţilor) dintr-un cont într-altul. La cererea

clienţilor, băncile fumizează servicii privind plăţile fără numerar, prin transferul sumelor din
contul plătitorului în contul beneficiarului, operaţii pentru care băncile percep comisioane, care
reprezintă de asemenea venituri ale băncii.
În afară de aceste servicii cu caracter general, băncile mai pot presta unele servicii speciale în
beneficiul clienţilor săi printre care amintim:
• consultanţă de specialitate;
• schimb valutar pentru călătorii în străinătate, pentru plata unor bunuri sau servicii,
pentru care se percep comisioane;
• cecuri de călătorie, care reprezintă cele mai cunoscute şi mai optime servicii pentru cei
care călătoresc în străinătate, în vederea plăţii unor bunuri sau servicii în valută. La nevoie
aceste cecuri pot fi preschimbate oricând in numerar;
• consemnări de depozite, cu rol de garanţie;
• casete pentru păstrarea valorilor. În schimbul unui comision, clienţii îşi pot lăsa spre
păstrare articole de valoare etc.
Principiile contabile
In organizarea si conducerea contabilitatii in banca sunt aplicate aceleasi principii contabile
generale. Totusi, specificul activitatii bancare face sa existe numeroase derogari si exceptii de
la acestea.
1. Principiul prudentei – urmareste sa evite un transfer in viitor al incertitudinilor din
prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor certe,
dar nu si a veniturilor potentiale. In contabilitatea bancara se omite acest principiu in
cazul operatiunilor de piata, atunci cand sunt evaluate la pretul pietei (titluri de
tranzactie, devize, instrumente financiare la termen).
2. Principiul permanentei metodelor – care asigura comparabilitatea in timp a

informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in
contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar si in mod justificat.
3. Principiul independentei exercitiilor – decupeaza activitatea bancii in perioade de timp

de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile
angajate de catre banca in perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea
sunt incasate sau platite. De exemplu, dobanzile sunt inregistrate pe baza dobanzilor
scurse in fiecare perioada si nu in functie de momentul incasarii sau platii lor.
17
4. Principiul continuitatii activitatii – pleaca de la premisa ca banca isi continua in mod
normal activitatea fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.
5. Principiul intangibilitatii bilantului – cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu

bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
6. Principiul necompensarii – in conformitate cu acest principiu nu se poate face nici o

compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din bilant sau intre venituri si
cheltuieli in contul de rezultate.
7. Principiul costului istoric – cere mentinerea activelor si pasivelor bilantiere la valoarea

istorica de intrare. Totusi, contabilitatea bancara reevalueaza periodic o serie de
operatiuni in functie de pretul pietei.
8. Principiul importantei semnificative – in conformitate cu acest principiu, toate

informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare
elaborate. Sunt semnificative acele informatii a caror importanta poate afecta deciziile
si rationamentele utilizatorilor externi.
9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei – pune pe primul plan aspectul

economic si financiar in raport cu cel juridic.
10. Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele – urmareste furnizarea de

informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare,
rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.
11. Principiul cuantificarii monetare – cere exprimarea intr-o forma monetare a

operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, leul, dar in
functie de specificul operatiunii desfasurate, apar si alte monede straine.
Grile propuse spre rezolvare

1. Care dintre următoarele principii nu sunt specifice contabilităţii:
a) principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;
b) principiul autonomiei bugetare;
c) principiul prudenţei;
d) principiul continuităţii activităţii.
2. Afirmaţia potrivit căreia „se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama
18
de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor” corespunde principiului:
a) independenţei exerciţiului;
b) necompensării;
c) evaluării separate a elementelor de activ şi datorii;
d) pragului de semnificaţie.
3. O schimbare de metodă contabilă este permisă atunci când:

a) conduce la o prezentare mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor în
situaţiile financiare;
b) conduce la o sarcină fiscală mai mică pentru întreprindere;
c) nu este permisă schimbarea metodelor contabile;
d) metodele contabile pot fi schimbate, în orice condiţii, de către conducerea
întreprinderii.
4. Care dintre următoarele principii sunt specifice contabilităţii:
a) principiul independenţei exerciţiilor;
b) principiul unităţii;
c) principiul participării economice a membrilor;
d) principiul specializarii bugetare.
5. În anul N, o bancă comercială a achiziţionat 3 autoturisme. Pentru amortizarea lor

s-a utilizat metoda lineară. În anul N+1, directorul băncii s-a gândit că, din punct de vedere
fiscal, ar fi mult mai avantajoasă amortizarea acestora prin metoda accelerată. Contabilul
băncii nu este însă de acord cu această propunere şi aduce drept argument următorul
principiu contabil:
a) principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere;
b) principiul permanenţei metodelor;
c) principiul necompensării
d) principiul prudenţei.
6. La sfârşitul exerciţiului N, contabilul unei bănci constată că nu a primit factura

telefonică pentru luna decembrie. Acesta se gândeşte că poate să contabilizeze datoria
simultan cu achitarea acesteia, în luna ianuarie, datorită incertitudinii asupra sumei de
plată. Această decizie contravine:
a) principiului permanenţei metodelor;
b) principiului continuităţii activităţii;
c) principiului prudenţei;
19
d) principiului intangibilităţii.
Documentele bancare
Pentru a-si putea derula activitatea in scopul obtinerii de profit, bancile efectueaza zilnic o serie
de operatiuni interbancare, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri, operatiuni cu devize,
ca si operatiuni care nu tin de specificul societatilor bancare. Toate aceste operatuni trebuie
inregistrate in contabilitate prin intermediul unor documente justificative. Documentele
folosite in banci pot fi documente caracteristice bancilor sau documente generale, valabile
pentru toate societate comerciala. In ambele cazuri, ele angajeaza raspunderea celor care le-au
intocmit, vizat, aprobat ori inregistrat in contabilitate.
La completarea documentele justificative se au in vedere, in general, urmatoarele elemente:
• denumirea documentului;
• denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul;
• numarul si data intocmirii documentului;
• mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii patrimoniale;
• continutul operatiunii patrimoniale;
• datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;
• numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si
aprobat;
• alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunii inregistrata.
In general, documentele folosite de contabilitatea bancara se incadreaza in una din urmatoarele

categorii:
•documente primare – acestea se completeaza, de regula, pentru o singura operatiune, in
momentul desfasurarii procesului sau fenomenului economic. In aceasta categorie se
incadreaza cecurile, ordinele de incasare sau de plata;
•documente de sinteza – acestea cumuleaza mai multe informatii, intr-o forma coerenta din
punct de vedere contabil, reflectand un fenomen mai complex sau o activitate economica. Sunt
realizate pe baza celorlalte documente justificative. In aceasta categorie se incadreaza jurnalele
contabile, balanta de verificare, bilantul;
•documente centralizatoare – cumuleaza, de regula, mai multe informatii privind acelasi
fenomen sau proces economic. Se intocmesc pe baza unei serii de documente de acelasi tip.
Aici se intalnesc, de exemplu, borderourile de cecuri de decontare;
•documente statistice – sunt folosite in evidentele statistice si apar sub forma unor liste sau
situatii. De exemplu, situatia creditelor acordate de banca. Dintre documentele sintetice, Legea
20
contabilitatii obliga societatile bancare la intocmirea urmatoarelor registre:
-registrul jurnal;
-registrul inventar;
- registrul “cartea mare”.
Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie tinut la centrala bancii si la fiecare
subunitate cu contabilitate proprie. El inregistreaza in ordine cronologica operatiunile
patrimoniale, tinand cont de data de intrare sau intocmire a documentelor. Registrul jurnal este
tinut sub forma unui registru jurnal general si a unor registre jurnal auxiliare (“Jurnalul
operatiunilor zilei”, “Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei”). Datele
mentionate in aceste jurnale fac referire la felul, numarul si data documentului justificativ,
explicatiile si conturile debitoare si creditoare corespunzatoare operatiunilor efectuate.
Registrul inventar inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv, grupate in
functie de natura lor, conform posturilor din bilant. Inregistrarea acestor elemente se face pe
baza unor liste de inventariere, intocmite in conformitate cu normele in legale. Registrul
inventar se tine centralizat si la nivelul fiecarei subunitati bancare.
Registrul “cartea mare” este un document contabil obligatoriu, intocmit de centrala bancii si
de toate subunitatile cu contabilitate proprie, in care se inscriu lunar, pentru fiecare cont,
inregistrarile efectuate in registrul jurnal auxiliar “Recapitulatia pe conturi a jurnalelor
operatiunilor zilei”, stabilindu-se situatia fiecarui cont: sold initial, rulaje debitoare, rulaje
creditoare si sold final. Datele inscrise in registrul “cartea mare” sunt preluate la intocmirea
balantei de verificare.
Legea contabilitatii cere si societatilor bancare sa intocmeasca lunar balanta de verificare.
Aceasta permite verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor patrimoniale si
sta la baza intocmirii bilantului contabil.
Balanţa de verificare (cod 14-6-30/A) se întocmeşte pe baza datelor înscrise în registrul
“Cartea mare” şi serveşte la:
• verificarea exactităţii înregistrărilor;
• controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi analitică;
• întocmirea situaţiilor financiare.
Balanţa de verificare se întocmeşte, în lei pentru operaţiunile efectuate în lei, în fiecare deviză
pentru operaţiunile efectuate în devize, precum şi sub formă centralizată, în lei, pentru
operaţiunile efectuate atât în lei cât şi în devize.
Balanta de verificare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: simbolul si denumirea
conturilor, in ordinea din planul de conturi, soldurile initiale debitoare si creditoare, rulajele
debitoare si creditoare, totalul sumelor debitoare si creditoare, soldurile finale debitoare si
creditoare. Cu ajutorul balantei se poate constata concordantele dintre urmatoarele informatii
21
generate de dubla inregistrare: concordanta dintre totalul inregistrarilor din registrul jurnal si
totalul rulajelor debitoare si totalul rulajelor creditoare din balanta, precum si concordanta
dintre totalul soldurilor finale debitoare si creditoare din “cartea mare” si totalul soldurilor
finale debitoare si creditoare din balanta. Balanta de verificare se intocmeste atat pentru
conturile sintetice cat si pentru cele analitice, permitand verificarea concordantei dintre ele. De
asemenea, ea cuprinde conturile bilantiere, iar separat, pe cele in afara bilantului.
Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteza ce realizeaza o
analiza in dinamica a veniturilor si cheltuielilor si evidentiaza rezultatul contabil al activitatii
desfasurate. El permite, de asemenea, sa se calculeze o serie de indicatori care sa prezinte
performantele acestei activitati.
Grile propuse spre rezolvare

I. Documentele justificative au următoarele caracteristici:
1. sunt înscrisuri care stau la baza înregistrărilor în contabilitate;
2. angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în
contabilitate;
3. angajează răspunderea parţială a persoanelor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat
în contabilitate;
4. consemnează toate operaţiile economico-financiare în momentul efectuării lor;
5. consemnează numai o parte a operaţiilor economico-financiare în momentul efectuării lor;
documentele utilizate în bănci sunt documente caracteristice băncilor sau documente generale,
valabile pentru toate societățile comerciale.
a) 1 + 3 + 5; b) 1 + 2 + 4 + 6; c) 2 + 4; d) 3 + 5 + 6; e) 1 + 3 + 5 + 6.
II. În conformitate cu legea contabilităţii, societăţile bancare sunt obligate să întocmească

următoarele registre contabile:
a) Registrul Inventar, Registrul Cartea Mare;
b) Jurnalul operaţiunilor zilei, recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunilor zilei;
c) Jurnalul operaţiunilor zilei, Balanţa de verificare, Registrul Jurnal;
d) Registrul Jurnal, Registrul Inventar, registrul Cartea Mare;
e) nici una dintre variamtele anterioare nu este corectă.
III. În categoria documentelor contabile de sinteză sunt incluse:

1. Registrul Cartea Mare;
2. Bilanţul contabil;
22
3. Balanţa de verificare;
4. Jurnalul operaţiunilor zilei;
5. Contul de profit şi pierdere.
a) 1 + 4 + 5; b) 1 + 2 + 3; c) 2 + 3 + 5; d) 3 + 4 + 5; e) 1 + 2 + 3 + 5
IV. Registrul Jurnal are următoarele caracteristici:

1. este un document contabil obligatoriu;
2. este un document contabil facultativ;
3. înregistrează în ordine cronologică operaţiunile patrimoniale;
4. înregistrează în ordine invers cronologică operaţiunile patrimoniale;
5. face parte din categoria documentelor contabile de sinteză;
6. este ţinut sub forma unui registru jurnal general şi a unor registre jurnal auxiliare.
a) 1 + 4 + 5; b) 2 + 3 + 6; c) 1 + 3 + 6; d) 2 + 4 + 5; e) nici una dintre variante.
Instrumente specifice de lucru
Contabilitatea instituţiilor de credit este organizată potrivit reglementărilor contabile

conformecu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară aprobate prin Ordinul
BNR nr. 27/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile Ordinului
27/2010 se aplică următoarelorcategorii de entităţi:
▪ Instituţii de credit;
▪ Sucursale din România ale instituţiilor de credit străine;
▪ Sucursale din străinătate ale instituţiilor de credit, persoane juridice române.
Reiterând cerinţa Legii Contabilităţii, Ordinul 27/2010 prevede ţinerea contabilităţii

de către instituţiile de credit în moneda naţională şi recunoaşterea tranzacţiilor şi
evenimentelor în valute, atât în moneda naţională cât şi în moneda de tranzacţie. În
funcţie de volumul şi diversitatea operaţiunilor, instituţiile de credit pot elabora situaţii
financiare consolidate în monedă naţională dar şi în alte monede. Conversia în moneda
naţională se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională
a României în ultima zi bancară a exerciţiului financiar, curs ce se prezintă în notele
explicative.
Planul de conturi pentru instituţiile de credit

23
Unul dintre instrumentele şi în acelaşi timp dintre actele normative primordiale care
reglementează organizarea unitară a contabilităţii, pe baza unor principii şi reguli aplicabile

în cadrul fiecărui segment al organismului economic, îl constituie planul de conturi şi
normele metodologice de utilizare a conturilor.
Pentru segmentul bancar al organismului economic naţional au fost elaborate două planuri
de conturi distincte, în funcţie de specificul activităţii şi anume:
• Planul de conturi al Băncii Naţionale a României;
• Planul de conturi pentru societăţile bancare
Aceste planuri de conturi aplicabile, în mod obligatoriu, de la 1 ianuarie 1998, au fost

elaborate în concordanţă cu operaţiunile bancare specifice economiei de piaţa, luându-se în
considerare şi experienţa, în acest domeniu, a unor ţări din vestul Europei şi de pe alte
meridiane.
Planul de conturi tine cont de cadrul general al planului de conturi pe economie si de
specificul activitatii bancare. Conturile sunt simbolizate in baza sistemului zecimal si sunt
grupate astfel:
• pe clase – corespund primei cifre din simbolul contului;
• pe grupe – corespund primelor doua cifre din simbolul contului;
• pe conturi sintetice de gradul intai – corespund primelor trei cifre din simbolul
contului;
• pe conturi sintetice de gradul doi – corespund primelor patru cifre din simbolul
contului;
• pe conturi sintetice de gradul trei – corespund primelor cinci cifre din
simbolul contului.
Planul de conturi în vigoare pentru instituţiile de credit cuprinde următoarele clase de

conturi: Clasa 1 Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare grupează
conturi care reflectătranzacţiile efectuate de bănci în lei şi valute prin trezoreria
proprie, în nume propriu
şi în relaţii cu alte bănci partenere, inclusiv cu banca centrală;
Clasa 2 Operaţiuni cu clientela regrupează conturi care ţin evidenţa relaţiilor
băncii cu clienţii,persoane fizice şi persoane juridice, atât sub aspectul
gamei de tranzacţii solicitate de clienţi, cât şi sub aspectul naturii
clientelei;
Clasa 3 Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse cuprinde conturi în care sunt
înregistrate operaţiunile cu titluri de valoare, efectuate în nume propriu 24
dar şi în numele clienţilor.O componentă importantă a acestei clase de
conturi o reprezintă structura contabilă specifică relaţiilor între sediile

aceleiaşi bănci, denumite în practica bancară, decontăriintrabancare;
Clasa 4 Active imobilizate este alcătuită din conturi care evidenţiază aspectele
legate de activeleimobilizate ale instituţiilor de credit, dar şi conturi care
sunt specifice activităţilor de leasing şi creditare subordonată;
Clasa 5 Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane este clasa conturilor de surse
proprii ale băncilor unde sunt reflectate atât rezultatul exerciţiului cât şi
rezultatul reportat;
Clasa 6 Cheltuieli reuneşte conturi care evidenţiază cheltuielile
după natură;
Clasa 7 Venituri reuneşte conturi care evidenţiază veniturile după
provenienţă;
Clasa 9 Operaţiuni în afara bilanţului cuprinde conturi care înregistrează
angajamente bancarece nu afectează averea instituției de credit.
Simbolurile conturilor sintetice sunt urmate de un şir de caractere ce reprezintă
conturi analitice create în funcţie de necesităţile informative ale managerilor
băncii şi cerinţele formulate de către Banca Naţională a României pentru fiecare
clasă de conturi. Astfel, de exemplu, la un cont din clasa 2 Operaţiuni cu clientela,
analiticul poate fi construit având în vedere următoarele atribute (criterii de
alcătuire a analiticului):
▪ statutul juridic al clientului;
▪ apartenenţa sau nu la domeniul bancar;
▪ moneda de tranzacţie;
▪ felul operaţiunii (curente, de economisire, de depozit, de investire etc.);
▪ perioada de gestiune în care are loc tranzacţia;
▪ identificarea clientului etc.
Din analiza planului de conturi pentru instituţiile de credit rezultă clar obiectul de
activitate pentru care a fost conceput. Pondere covârşitoare au conturile care
evidenţiază tranzacţii cu bani şi titluri, recunosc dobânzi, comisioane, datorii și
creanţe. De asemenea, conturile de ajustări pentru depreciere îşi găsesc locul în
fiecare dintre primele patru clase. În toate cazurileele sunt cuprinse în grupe care
au pe poziţia a doua în simbol, cifra 9. Ajustările create pentru evenimentele
consemnate în conturile acestor clase sunt deprecierile potenţiale ale valorilor
25
rezultate din tranzacţii ce fac obiectul activităţii principale a unei bănci, adică:
relaţii interbancare, relaţii cu clienţii, tranzacţii cu titluri şi alte operaţii specifice.
O altă caracteristică a primelor patru clase este aceea că în toate se regăseşte o

grupă de conturi care are pe poziţia a doua în simbol, cifra 8. Aceaste grupe
reunesc conturi de creanţe restantenedepreciate şi îndoielnice pentru relaţiile între
bănci, operaţiunile cu clienţii, cele cu titluri şi respectiv credite subordonate şi
leasing. Toate acestea atrag dobânzi penalizatoare, comisioanesuplimentare etc.
Conturile clasei 9 Conturi în afara bilanțului funcționează în partidă dublă, deși

nu recunosc tranzacții sau evenimente certe, ci doar angajamente care nu
determină schimbări fizice ale averii instituției de credit. Funcționarea în partidă
dublă este posibilă prin intermediul contului999 Contrapartida, cont bifuncțional,
fără conținut economic, utilizat pentru debitarea/creditarea conturilor în afara
bilanțului.
Conturile de cheltuieli şi venituri au simbolurile construite în aşa fel încât să
putem identifica din simpla citire evenimentul care le-a generat. De exemplu,
pentru înregistrarea unui depozit interbancar la banca deponentă (titulară) se
foloseşte contul 131 Depozite la instituţii de credit. Depozitul este purtător de
dobândă, care este venit al băncii şi se recunoaște în contul 7013 Dobânzi de la
conturile de depozit la instituţii de credit, dar şi creanţă înregistrată în contul
13171 Creanţe ataşate.
Dacă menţinem natura tranzacţiei, constituire depozit, dar schimbăm partenerul,
adică,depozitul este al unui client persoană fizică, atunci conturile afectate vor fi:
▪ 253 Conturi de depozite;
▪ 6025 Dobânzi la conturi de depozite;
▪ 25371 Datorii ataşate.
Conturile exemplificate mai sus, ca și toate conturile din planul de conturi sunt
conturi contabile utilizate în contabilitatea băncii pentru recunoașterea
tranzacțiilor și evenimentelor perioadei. Prin adăugarea atributelor la contul
contabil se obține un cont analitic. În relația cu clienții, instituțiile de credit au
obligația să înscrie în documentele transmise clienților (de ex., extraselede cont,
ordinele de schimb valutar, foi de depunere/retragere etc.) terminațiile analiticelor,
caredevin astfel conturi bancare. În funcție de politica instituției de credit contul
bancar poate fi reprezentat și de întregul șir de caractere reprezentând cont analitic
(sinteticul din 4 sau 5 cifre + șirul de caractere corespunzător atributelor alese ca
26
semnificative)
Acest plan de conturi general poate fi completat de catre banci fie prin aprofundarea
lui, prin deschiderea de conturi analitice, fie prin constituirea de alte clase, care sa
reflecte operatiuni din contabilitatea de gestiune. Intre planul de conturi si bilantul
bancar exista o corelatie ce are la baza o regrupare a posturilor bilantiere.
Conturile şi planul de conturi
Contul contabil este o convenţie care se reprezintă într-o forma bilaterală ca o balanţă
în care convenţional partea stângă se numeşte debit iar partea dreapta credit.
Exemplu din planul de conturi:
Clasa 2 – Operaţiuni cu clientelă şi operaţiuni între IFN şi IC
Grupa 25 – Conturile clientelei
Cont sintetic de gradul I - 251 – conturi curente
Cont sintetic de gradul II - 2511 - conturi curente
2517 - creanţe şi datorii ataşate
Cont sintetic de gradul III - 25171 – creanţe ataşate
25172 – datorii ataşate
Contul bancar apare în urma relaţiei pe care banca o are cu clientela sa (titularul
de cont) şi unde se evidenţiază disponibilităţile băneşti – pe credit, sau creditul acordat
- pe debit.
Structura contului bancar
XXXXX XX X XXXXXX XXX XX X
1 2 3 4 5 6 7
27
unde :
1 = contul sintetic din planul de conturi general
2 = codul sucursalei în cadrul societăţii bancare (nomenclator intern de codificare)
3 = codul agenţiei în cadrul sucursalei (nomenclator intern de codificare)
4 = codul analitic al clientului-titular cont (nomenclator intern de codificare unică /client)
5 = codul monedei – lei, USD, EUR etc. ( nomenclator intern de codificare)
6 = subcont pentru individualizarea operaţiunilor (credite pe termen scurt, lung, condiţii

speciale etc. ) – nomenclator intern de codificare
7 = cifra control
Conturile se clasifică după mai multe criterii:
 după conţinut economic: conturi de mijloace şi conturi de surse
 după sfera de cuprindere: conturi sintetice şi conturi analitice
 după funcţia contabilă conturi de activ, conturi de pasiv şi conturi bifuncţionale
 după poziţia în bilanţ: conturi de bilanţ (conturile care ţin evidenţa elementelor
patrimoniale şi a proceselor economice care au loc în cadrul societăţii) şi conturi în afară bilanţului
(conturile care ţin evidenţa unor bunuri care nu fac parte din patrimonial societăţii dar se găsesc temporar
în circuitul ei economic şi reprezintă angajamente primite sau acordate).
Începând cu 1 Septembrie 2004 toate instrucţiunile de plată primite de la clienţi și destinate
altor instituții de credit se execută de către bănci doar în măsura în care conţin codurile IBAN.
Codul IBAN (International Bank Account Number) se descrie printr-un şir de caracter care
identifică, în mod unic, la nivel internaţional, contul unui client la o instituţie, cont utilizat
pentru efectuarea plăţilor în cadrul sistemelor de plăţi. Procesul de generare a codului IBAN
este unic şi se desfăşoară conform unei proceduri explicitate prin regulament BNR.
Codul IBAN este o codificare internaţională reprezentată de un şir de caractere care identifică în
mod unic contul unui client la o instituţie (instituţie de credit, Trezoreria Statului, BNR), cont utilizat
pentru procesarea plăţilor în cadrul sistemelor de plăţi sau prin schemele de tip bănci corespondent.
Structura codurilor IBAN atribuite în România clienţilor lor consta într-un şir de 24
caractere alfanumerice, astfel:
RO XX YYYY ZZZZZZZZZZZZZZZZ
1 2 3 4
unde:
1= cod de ţară – pentru România RO
2 = caractere de verificare ( de la 0 la 9 )
3 = caractere de identificare a instituţiei, reprezentând primele 4 caractere ale codului BIC al
28
instituţiei
4 = 16 caractere care identifică în mod unic unitatea teritorială a instituţiei şi contul clientului
deschis la respective unitate teritorială
Conturile contabile au ataşate atribute. Un atribut sau un criteriu de identificare este o
specificaţie complementară care permite furnizarea unor informaţii suplimentare, referitoare la
conţinutul conturilor prevăzute în planul de conturi şi are ca finalitate identificarea caracteristicilor
operaţiunilor, caracteristicile contrapartidei, locul unde se realizează operaţiunea etc.
Atributele permit să fie analizate fiecare tip de operaţiune definită de norme şi planul de
conturi (operaţiuni de trezorerie şi interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, etc.) în
funcţie de:
 caracteristicile operaţiunii însăşi;
 caracteristicile contrapartidei;
 locul unde se realizează operaţiunea.
Gestiunea atributelor se asigură cu ajutorul sistemului informatic.
Stabilirea structurii atributelor, precum şi adaptarea corespunzătoare a sistemului informatic
trebuie să reprezinte activităţi coerente şi să răspundă tuturor cerinţelor curente de cunoaştere, raportare,
informare şi analiză.
Sistemul de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi trebuie să asigure condiţiile efectuării
controlului legal.
La elaborarea şi adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:
 în privinţa controlului intern:
- asigurarea cuprinderii în procedurile de prelucrare a respectării reglementărilor în vigoare,
precum şi posibilitatea actualizării acestora în funcţie de modificările intervenite în legislaţie;
- cunoaşterea funcţiilor sistemului de prelucrare a datelor de către personalul implicat şi
respectarea acestora;
- gestionarea pachetelor de produse program, asigurarea protecţiei împotriva unor accesări
neautorizate, realizarea confidenţialităţii datelor;
- stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor;
- soluţionarea eventualelor erori care pot să apară în funcţionarea sistemului.
 în privinţa controlului extern
- verificarea modului de funcţionare a procedurilor de prelucrare a datelor;
- verificarea operaţiunilor înregistrate în contabilitate, astfel incit acestea să fie efectuate în
concordanta cu prevederile actelor normative;
- verificarea programului utilizat.
29
Sistemele de prelucrare a datelor contabile trebuie să răspundă la unele criterii considerate

minimale.

Care dintre următoarele afirmații este incorectă:
a. conturile contabile recunosc tranzacțiile și evenimentele perioadei;
b. conturile bancare sunt utilizate în comunicarea cu clienții prin intermediul documentelor;
c. conturile bancare sunt conturi sintetice;
d. conturile contabile sunt conturi sintetice și analitice.
Comparaţi primele 5 clase de conturi din planul de conturi pentru instituţiile de credit cu cele
din planul de conturi al agenţilor economici.
Rezolvați înainte de a trece mai departe!

Sunteţi economist în departamentul Contabilitate din back – office şi aveţi ca sarcină
organizarea contabilităţii clienţilor persoane fizice. Cătălin Dună, angajat ale centralei BCR are
cont curent în lei, deschis la sucursala Unirea şi efectuează tranzacţii în luna septembrie.
Construiţi contul analitic care să identifice acest client.
OI4 Testați-vă cunoștințele
30
Codurile IBAN sunt necesare:

a. în tranzacțiile ordonate de clienți cu conturi la aceeași instituție de credit;
b. în tranzacțiile ordonate de clienți cu conturi la același sediu secundar;
c. în tranzacțiile ordonate de clienți indiferent de locul unde au conturi deschise;
d. în tranzacțiile ordonate de clienți cu conturi la instituții de credit diferite.
Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

a. Conturile bancare sunt similare cu codurile IBAN;
b. Conturile bancare sunt analitice sau terminații ale analiticelor;
c. Conturile contabile funcționează în contabilitatea oricărui tip de entitate;
d. La instituțiile de credit conturile în afara bilanțului funcționează în partidă simplă;
e. Clasa 3 conține conturi care recunosc decontările dintre sediile secundare aparținând aceleași
instituții de credit;
f. În clasa 3 sunt incluse conturi de stocuri;
g. În clasele 1 și 2 există conturi de credite.
(pentru e, f și g consultați planul de conturi și scrieți exemple de conturi)
31
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT CIG ID 3 RO 2022/2023
Consultaţi planul de conturi şi identificaţi alte 2 corelaţii (altele decât cele prezentate) privindsimbolurile
conturilor contabile
Instrumentele de plată (IP)

Instrumentele de plată funcţionează pe bază unor tehnici specifice de operare, circulaţie şi
securizare în scopul transferului de fonduri de la clientul-ordonator la clientul-beneficiar şi
îmbracă una dintre următoarele forme:
▪ Numerarul (bancnotele şi monedele metalice emise de banca centrală) şi instrumentele
similare cu numerarul, folosite ca mijloc direct de plată şi general acceptate în tranzacţii
(cecuri de călătorie, obligaţiuni la purtător, tichete de masă, etc);
▪ Instrumentele de plată scripturale (instrumente fără numerar), emise de instituţiile de

credit
– pe suport de hârtie (ordin de plată, cec);
– pe suport magnetic şi/sau electronic (carduri şi orice alt tip de monedă

electronică).
Emiterea acestor instrumente se face de către sau cu aprobarea băncii centrale, pentru a se
asigura forma standardizată şi siguranţa transferului de fonduri prin conţinutul economico-
juridic adaptat tranzacţiei sau evenimentului ce face obiectul plăţii.
Instrumentele de plată scripturale care stau la baza tranzacţiilor se diferențiază în funcției de

natura tranzacției, respectiv persoana care o inițiază:
32
• Instrumente transfer-credit (din iniţiativa plătitorului), caz în care decontarea este

deschisă de către plătitor, începe cu o plată și are la bază ordinului de plată;
• Instrumente transfer-debit (din iniţiativa beneficiarului), când decontarea este iniţiată

de către cel care are o creanţă asupra unui partener de afaceri, începe prin ordonarea
încasării și are la bază instrucțiuea înscrisă în documente de genul cec, cambie, bilet la
ordin.
Ordinul de plată
Conform Regulamentului nr. 2/2005 privind ordinul de plată utilizat în operaţiunile de transfer-
credit, ordinul de plată este o instrucţiune necondiţionată, dată în orice formă de emitent
instituţiei receptoare (instituţia care recepţionează un ordin de plată în vederea executării
acestuia), în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plăţi, în scopul punerii la dispoziţia
unui beneficiar a sumei de plată indicate în ordinul de plată, prin creditarea unui cont al acestuia
deschis la instituţia destinatară (instituţia care recepţionează şi acceptă un ordin de plată fie în
nume propriu, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului o anumită sumă de bani) sau, după
caz, prin eliberarea sumei respective în numerar, în condiţiile în care:
▪ instituţia receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de bani prevăzute în
ordinul de plată fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în numerar
a sumei respective de la emitent;
▪ instrucţiunea nu prevede că plata trebuie să fie efectuată la cererea beneficiarului.
33
Acelaşi regulament defineşte transferul-credit printr-o serie de operaţiuni care începe prin
emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat unei instituţii de a pune la dispoziţia unui
beneficiar o anumită sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată
de către instituţia destinatară.
Unitatea bancară la care se depune instrumentul spre decontare se numeşte bancă iniţiatoare,
iar cealaltă unitate bancară, care finalizează decontarea se numeşte unitate bancară destinatară.
Schema circuitul ordinului de plată se prezintă în figura 1.
1
S.C. X S.C. Y
plătitor beneficiar
2 4
Bancă Bancă
plătitor 3 beneficiar
Figura 1. Circuitul ordinului de plată

1. Între cele două entităţi există o relaţie comercială;
2. S.C. X emite un ordin de plată către banca sa, care în momentul primirii ordinului debitează
contul curent al clientului plătitor;
3. Banca plătitorului iniţiază operaţiunea de plată către banca beneficiarului, care finalizează
transferul-credit şi creditează contul clientului Y ;
4. Clientul Y este înştiinţat de încasarea sumei datorată de către X, prin extras de cont şi astfel
se stinge creanţa beneficiarului faţă de plătitor.
34
2.Cecul
Cecul este principalul instrument de plată din categoria ordinelor de transfer-debit, alături de
cambie şi bilet la ordin (efecte comerciale), în care sunt implicaţi:
▪ Trăgătorul este cel care emite cecul. Trăgătorul este pe poziţie de plătitor faţă de o terţă
entitate cu care are o relaţie comercială;
▪ Trasul execută ordinul de plată şi este întotdeauna o bancă;
▪ Beneficiarul este posesorul de drept al filei cec şi va intra în posesia sumei prin
prezentarea spre achitare a cecului remis de către emitent.
Dacă posesorul cecului se prezintă la unitatea bancară trasă, atunci el îl poate încasa fie în
numerar, fie în cont. Dacă posesorul depune cecul spre încasare la unitatea bancară unde are
deschis contul său curent, suma înscrisă pe cec nu poate fi ridicată direct de la casieria unităţii,
ci doar prin virament, după parcurgere procedurii de verificare a valabilităţii cecului.
Schema circuitului cecului se prezintă în Figura 2.
1. În baza disponibilului din contul curent, banca societăţii X acordă acesteia un carnet de
cecuri
2. Între cele două societăţi comerciale există o relaţie comercială
3. Societatea comercială X (trăgător) trage asupra băncii sale (tras) o filă de cec
reprezentând contravaloarea prestaţiei efectuată de beneficiar
4. Societatea comercială X remite fila de cec beneficiarului
5. Societatea comercială Y (beneficiar) prezintă fila de cec spre achitare băncii sale
6. Banca beneficiarului dă ordin băncii plătitorului ca în baza disponibilului în contul

curent al societăţii comerciale X să-i achite fila de cec
7. Trasul achită fila de cec băncii beneficiarului şi astfel se stinge creanţa beneficiarului
asupra plătitorului
35
OI5 Testați-vă cunoștințele

Studio Moderna SA depune la banca sa, Unicredit Bank – Sucursala Grigore Mora, OP-uri în
sumă totală de 37.000 lei adresate unor furnizori de utilități cu conturi deschise la alte sedii
secundare ale Unicredit Bank și un cec de 10.000 lei tras asupra unui lanț de restaurante,
beneficiar al unor produse Delimano. Trasul este Banca Transilvania – Sucursala Lipscani.
Identificați:
1. Plătitorul și beneficiarul în relația pe OP;
2. Plătitorul și beneficiarul în relația pe cec;
3. Trasul, trăgătorul și beneficiarul în relația consemnată prin cec,
4. Inițiatorul operațiunilor ce au la bază OP-uri,
5. Inițiatorul operațiunii ce are la bază cec-ul;
6. Banca plătitoare/beneficiară în operațiunea de încasare;
7. Banca plătitoare/beneficiară în operațiunea de plată;
8. Felul decontării bazate pe OP;

36
9. Felul decontării bazate pe cec;
10. Modalitatea de prezentare spre încasare a cecului;
11. Modalitatea de încasare a cecului.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
Studio Moderna prezintă cecul spre încasare la Banca Transilvania – Sucursala Lipscani.
Identificați:
1. Plătitorul și beneficiarul în relația pe cec;
2. Trasul, trăgătorul și beneficiarul în relația consemnată prin cec,
3. Inițiatorul operațiunii ce are la bază cec-ul;
4. Banca plătitoare/beneficiară în operațiunea de încasare;
5. Felul decontării bazate pe cec;
6. Modalitatea de prezentare spre încasare a cecului;
37
7. Modalitatea de încasare a cecului.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Construiţi un exemplu de operaţiune de plată iniţiată de plătitor. Indicaţi instrumentul de plată

specific acestei ipoteze.
Construiţi un exemplu de operaţiune de plată iniţiată de beneficiar. Indicaţi instrumentul de

plată specific acestei ipoteze.
Enumeraţi modalităţile de prezentare la încasare a unui cec. Comentaţi!
38
39
Identificaţi modalităţile de prezentare la încasare a cecului:

a. La tras şi la banca plătitorului;
b. La tras şi la banca beneficiarului;
c. În numerar şi prin virament la tras;
d. În numerar şi prin virament la banca beneficiarului.
Identificaţi suportul informaţional al unei decontări din iniţiativa plătitorului, apoi construiţi un
exemplu de decontare interbancară iniţiată de către plătitor:
a. Cambie şi cec;
b. Cambie, cec, bilet la ordin şi ordin de plată;
c. Ordin de plată şi cec;
d. Ordin de plată.
Trăgătorul este:
a. Beneficiarul cecului;
b. Emitentul şi plătitorul cecului;
c. Cel care prezintă cecul spre încasare;
d. Banca plătitoare a cecului.
Transferul de fonduri între instituţii de credit diferite, cu efect de încărcare-descărcare de

gestiune a unităţilor participante desemnează:
a. Un transfer – debit;
b. Un transfer – credit;
c. decontare intrabancară;
d. decontare interbancară.
40
Tema 2
SITUAŢII FINANCIARE SPECIFICE INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Obiectivele învățării OI

OI1 cunoaşterea situaţiilor financiare specifice instituţiilor de credit;
OI2 însuşirea particularităţilor de raportare financiară a instituţiilor de credit;
OI3 familiarizarea cu principalele operaţiuni desfăşurate de instituţiile de credit din perspectiva situaţiilor
financiare;
OI4 deschiderea către raportarea financiară indiferent de tipul de entitate.
1. Introducere
În contextul globalizării, literatura de specialitate recunoaşte şi descrie modalităţi diferite de rezolvare a
aspectelor formale ale raportării financiare, în concordanţă cu principalele referenţiale contabile:
1. din perspectiva standardelor se manifestă concepţia minimului de informaţii, fără impunerea
unei forme standard de prezentare a situaţiilor financiare;
2. Directivele Contabile Europene promovează concepţia maximului de informaţii prezentat în
modele standard.
Ultimul exerciţiu financiar în care raportarea financiară din cadrul instituţiilor de credit s-a supus Directivele
Contabile Europene a fost 2011. Începând cu 1.01.2012, instituţiile de credit din România elaborează situaţii
financiare conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Entităţile componente
ale sistemului bancar român, ce asigură intermedierea serviciilor financiar-bancare dispuse de clienţii
nefinanciari, conduc contabilitate şi elaborează situaţii financiare în baza următoarelor norme:
Componente sistem bancar Referenţiale contabile

▪ Ordin BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, aplicabile instituţiilor de credit;
▪ Ordinul nr. 9/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel
Instituţii de credit individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară, în scopuri de supraveghere prudenţială, aplicabile
instituțiilor de credit persoane juridice române și sucursalelor
din România ale instituțiilor de credit din state terțe;
▪ Ordinul nr.10/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind întocmirea raportărilor periodice cuprinzând informaţii
statistice de natură financiar-contabilă, aplicabile sucursalelor din
România ale instituţiilor de credit din alte state membre
Instituţii de plată ▪ Ordinul BNR nr. 6/2015 pentru aprobarea Reglementărilor
Instituţii financiare nebancare contabile conforme cu directivele europene;
Instituții emitente de monedă ▪ Ordinul BNR nr. 6/2018 pentru modificarea sistemului de
electronică raportare contabilă semestrială aplicabil entităţilor ce intră în
sfera de reglementare contabilă a Băncii Naţionale a României
41
2. Aspecte particulare ale raportării financiare a instituțiilor de credit

Situaţiile financiare FINREP (FINancial REPorting) se adresează instituţiilor de credit din statele membre
ale Uniunii Europene care întocmesc rapoarte financiare consolidate cu respectarea IFRS. Autoritățile
naţionale în domeniu (BNR, MFP, CNVM) pot hotărî adoptarea aceluiași cadru şi pentru elaborarea
situaţiilor financiare individuale ale instituțiilor de credit din România.
Cadrul de raportare financiară FINREP este elaborat de Comitetul European de Supraveghere Bancară (engl.
Committee of European Banking Supervisors – CEBS), pe principiul “maxim de informaţii”, cu scopul de a
asigura un grad ridicat de armonizare în raportarea pentru supraveghere prudenţială. În acest sens CEBS a
stabilit un set de informaţii şi definiţii care caracterizează atât cerinţele minime de raportare (informaţii de
bază), cât şi pe cele maxime (informaţii de bază şi alte informaţii). Situațiile financiare FINREP reflectă
operaţiunile şi situaţia financiară (poziția și performanța) a instituţiei de credit, a sucursalelor şi a celorlalte
sedii secundare ale acesteia, pe bază individuală. Ele se transmit BNR prin intermediul Sistemului informatic
de raportare la BNR (SIRBNR) și sunt auditate de persoane responsabile cu auditarea statutară.
Setul situaţiilor financiare întocmite de instituţiile de credit trebuie să ofere o reprezentare fidelă a poziţiei
şi performanţei financiare pentru perioada la care se referă. Periodicitatea de raportare a situațiilor
financiare FINREP la nivel individual este următoarea:
LUNARĂ
Bilanţ (F 01.00)
Cont de profit şi pierdere (F 02.00)
Situaţia rezultatului global (F 03.00)
Clasificarea activelor financiare pe instrumente şi pe sectoare ale contrapărţilor (F 04.00)
Clasificarea creditelor şi avansurilor pe tipuri de produs (F 05.00)

Clasificarea pe coduri NACE (clasificarea activităţilor economice în Comunitatea Europeană) a
creditelor şi avansurilor acordate societăţilor nefinanciare (F 06.00)
Active financiare care pot face obiectul deprecierii şi care sunt restante (F 07.00)
Clasificarea datoriilor financiare (F 08.00)
Angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte angajamente (F 09.00)
Garanţii reale şi alte garanţii primate (F 13.00)
Ierarhia valorii juste: instrumente financiare evaluate la valoarea justă (F 14.00)
Derecunoaştere şi datorii financiare asociate activelor financiare transferate (F 15.00)
Clasificarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere (F16.00)
Informaţii privind expunerile performante şi neperformante (F 18.00)
Informaţii privind expunerile restructurate (F 19.00)
Alte informaţii (F 50.00)
TRIMESTRIALĂ
Instrumente financiare derivate – Deţinute în vederea tranzacţionării, inclusiv instrumente de
acoperire economică împotriva riscurilor (F 10.00)
Contabilitatea de acoperire (F 11.00)
Variaţia ajustărilor pentru pierderi de credit și a provizioanelor (F 12.00)
Repartizare geografică (F 20.00)
42
Imobilizări corporale şi necorporale: active care fac obiectul unui contract de leasing
operaţional (F 21.00)
Funcţii aferente serviciilor de administrare a activelor, de custodie şi altor servicii (F 22.00)
Provizioane (FIN 43.00)

TRIMESTRIALĂ
dacă valoarea expunerilor brute, altele decât cele interne, este ≥ 𝟏 din valoarea totală a
expunerilor brute
Repartizare geografică (F 20.00)
SEMESTRIALĂ
Părţi afiliate (F 31.00)
ANUALĂ
Valoarea justă (F 41.00)
Imobilizări corporale şi necorporale: valoare contabilă în funcţie de metoda de evaluare (F
42.00)
Planuri de beneficii determinate şi beneficiile angajaţilor (F 44.00)
Clasificarea elementelor selectate din contul de profit sau pierdere (F 45.00)
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii (F 46.00)
Subentităţile fără personalitate juridică, care aparţin instituţiilor de credit, persoane juridice române, organizează şi
conduc contabilitatea proprie până la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare.
Bilanţul este situaţia financiară care conţine informaţii de bază referitoare la activele, datoriile şi capitalurile proprii
ale instituţiei de credit. Instituţiile de credit desfăşoară activităţi conform cu reglementările în vigoare, care se
regăsesc în bilanţ şi sunt grupate în:
▪ operaţiuni active – de distribuire (plasare) a resurselor, exemple:
▪ operaţiuni pasive - de mobilizare a resurselor, exemple:
Gruparea elementelor în bilanţul instituţiei de credit se realizează: (1) după natură şi lichiditatea, pentru elementele
de activ; (2) după natură şi exigibilitate pentru elementele de datorii şi capital propriu.
Bilanţul este situația financiară care apreciază poziția financiară a instituției de credit prin intermediul informațiilor
privind activele, datoriile și capitalurile proprii. Conform ordinului nr. 10/2017 elementele raportate în bilanț sunt
următoarele:
43
ACTIVE Cod Valoare

poziţie contabilă
A B 010
Numerar şi solduri de numerar la bănci centrale 010
Numerar 020
Solduri de numerar la bănci centrale 030
Alte depozite la vedere 040
Active financiare deţinute în vederea tranzacţionării 050
Instrumente financiare derivate 060
Instrumente de capital 070
Titluri de datorie 080
Credite şi avansuri 090
Active financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit 100
sau pierdere
Active financiare disponibile în vederea vânzării 140
Împrumuturi şi creanţe 180
Investiţii păstrate până la scadenţă 210
Instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire 240
Modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei 250
operaţiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a
dobânzii
Investiţii în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate 260
Imobilizări corporale 270
Investiţii imobiliare 290
Imobilizări necorporale 300
Fond comercial 310
Alte imobilizări necorporale 320
Creanţe privind impozitele 330
Creanţe privind impozitul curent 340
Creanţe privind impozitul amânat 350
Alte active 360
Active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în 370
vederea vânzării
TOTAL ACTIVE 380
44
DATORII Cod poziţie Valoare

contabilă
A B 010
Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării 010
Instrumente financiare derivate 020
Poziţii scurte 030
Depozite 040
Titluri de datorie emise 050
Alte datorii financiare 060
Datorii financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit 070
sau pierdere
Depozite 080
Datorii financiare evaluate la cost amortizat 110
Depozite 120
Instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire 150
Modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei 160
operaţiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a
dobânzii
Provizioane 170
Pensii şi alte obligaţii privind beneficiile determinate post-angajare 180
Alte beneficii pe termen lung pentru angajaţi 190
Restructurare 200
Aspecte juridice nesoluţionate şi litigii fiscale 210
Angajamente şi garanţii date 220
Alte provizioane 230
Datorii privind impozitele 240
Datorii privind impozitul curent 250
Datorii privind impozitul amânat 260
Capital social rambursabil la cerere 270
Alte datorii 280
Datorii incluse în grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în 290
vederea vânzării
TOTAL DATORII 300
CAPITALURI Cod poziţie Valoare

contabilă
A B 010
Capital social 010
Capital vărsat 020
Capital subscris nevărsat 030
Prime de capital 040
Instrumente de capital emise, altele decât capitalul social 050
Componenta de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse 060
Alte instrumente de capital emise 070
45
Alte capitaluri proprii 080

Valoarea cumulată a altor elemente ale rezultatului global 090
Elemente care nu vor fi reclasificate în profit sau pierdere 095
Imobilizări necorporale 110
Câştiguri sau (-) pierderi actuariale din planurile de pensii cu beneficii 120
determinate
vederea vânzării
Elemente care pot fi reclasificate în profit sau pierdere 128
Acoperirea unei investiţii nete într-o operaţiune din străinătate [partea 130
eficientă]
Conversia valutară 140
Instrumente derivate de acoperire. Acoperirea fluxurilor de numerar [partea 150
eficientă]
vederea vânzării
Rezultatul reportat 190
Rezerve de reevaluare 200
Alte rezerve 210
(-) Acţiuni proprii 240
Profit sau (-) pierdere aferent (ă) exerciţiului 250
(-) Repartizarea profitului 255
TOTAL CAPITALURI PROPRII 300
TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII 310
Contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care conţine informaţii de bază privind veniturile şi cheltuielile
generate de activitatea instituţiei de credit şi caracterizează performanţa financiară a acesteia.
Conform ordinului 10/2017, contul de profit şi pierdere pentru instituțiile de credit este următorul:
Denumire indicatori Cod poziţie Valoare

contabilă
A B 010
Venituri din dobânzi 010
Instrumente derivate - contabilitatea de acoperire, riscul de rată a 070
dobânzii
Alte active 080
(Cheltuieli cu dobânzile) 090
(Datorii financiare evaluate la cost amortizat) 120
(Instrumente derivate - contabilitatea de acoperire, riscul de rată a 130
dobânzii)
(Alte datorii) 140
(Cheltuieli cu capitalul social rambursabil la cerere) 150
Venituri din dividende 160
Venituri din taxe şi comisioane 200
46
(Cheltuieli cu taxe şi comisioane) 210

Câştiguri sau (-) pierderi din derecunoaşterea activelor şi datoriilor 220
financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau
pierdere - net
Datorii financiare evaluate la cost amortizat 260
Altele 270
Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare 280
deţinute în vederea tranzacţionării - net
Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare 290
desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere -
net
Câştiguri sau (-) pierderi din contabilitatea de acoperire - net 300
Diferenţe de curs de schimb [câştig sau (-) pierdere] - net 310
Câştiguri sau (-) pierderi din derecunoaşterea activelor 330
nefinanciare, altele decât cele deţinute în vederea vânzării - net
Alte venituri din exploatare 340
(Alte cheltuieli de exploatare) 350
VENITURI TOTALE DIN EXPLOATARE - NET 355
(Cheltuieli administrative) 360
(Cheltuieli cu personalul) 370
(Alte cheltuieli administrative) 380
(Amortizare) 390
(Imobilizări corporale) 400
(Investiţii imobiliare) 410
(Alte imobilizări necorporale) 420
(Provizioane sau (-) reluări de provizioane) 430
(Angajamente şi garanţii date) 440
(Alte provizioane) 450
(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea activelor 460
financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau
pierdere)
(Active financiare evaluate la cost) 470
(Active financiare disponibile în vederea vânzării) 480
(Împrumuturi şi creanţe) 490
(Investiţii păstrate până la scadenţă) 500
(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea investiţiilor 510
în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate)
(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea activelor 520
nefinanciare)
(Imobilizări corporale) 530
(Investiţii imobiliare) 540
(Fond comercial) 550
(Alte imobilizări necorporale) 560
(Altele) 570
Fond comercial negativ recunoscut în profit sau pierdere 580
47
Profitul sau (-) pierderea din active imobilizate şi grupuri destinate 600
cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării, care nu pot fi
considerate activităţi întrerupte
PROFIT SAU (-) PIERDERE DIN OPERAŢIUNI CONTINUE 610

ÎNAINTE DE IMPOZITARE
(Cheltuieli sau (-) venituri cu impozitul aferent profitului sau pierderii 620
din operaţiuni continue)
PROFIT SAU (-) PIERDERE DIN OPERAŢIUNI CONTINUE 630
DUPĂ IMPOZITARE
Profit sau (-) pierdere din activităţi întrerupte după impozitare 640
Profit sau (-) pierdere din activităţi întrerupte înainte de impozitare 650
(Cheltuieli sau (-) venituri cu impozitul, legate de activităţi întrerupte) 660
PROFIT SAU (-) PIERDERE AFERENT/Ă EXERCIŢIULUI 670
Veniturile şi cheltuielile înscrise în CPP rezultă din operaţiuni continue şi activităţile întrerupte ale instituţiei de credit.
Operaţiunile continue sunt cele desfăşurate de o instituţie, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile
conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau
care rezultă din acestea. În categoria activităţilor întrerupte se încadrează orice altă activitate ce nu poate fi recunoscută
drept continuă, de ex. operaţiunile iniţiate pentru a depăşi situaţii dificile (incapacitate de plată) sau falimentul.
Testați-vă cunoștințele
Situațiile poziției și performanței financiare se elaborează și raportează de către IC:
a. lunar;
b. trimestrial;
c. semestrial;
d. anual.
Veniturile/cheltuielile înregistrate în avans sunt:

a. raportate în bilanț, ca rezultat al principiului independenței exercițiilor;
b. raportate în contul de profit și pierdere, ca rezultat al principiului independenței exercițiilor;
c. raportate în bilanț, ca rezultat al principiului prudenței;
d. raportate în contul de profit și pierdere, ca rezultat al principiului prudenței.
O bancă acordă pe 20.02.2018 un credit de 90.000 RON pe 6 luni, cu rambursare în 3 rate constante, scadente la
20.04, 20.06 și 20.08.2018 și o rată a dobânzii de 8%/an. Ce va raporta banca referitor la dobândă, în luna februarie?
Dar în Martie? Dar în Iulie?
a. Venit curent 200 RON și venit înregistrat în avans 2.200 RON;
b. Cheltuială curentă 200 RON și Cheltuială înregistrată în avans 2.200 RON;
c. Cheltuială curentă 600 RON și Cheltuială înregistrată în avans 1.600 RON;
d. Venit curent 600 RON și venit înregistrat în avans 1.600 RON;
e. Cheltuială curentă 200 RON și cheltuială înregistrată în avans 133 RON;
f. Venit curent 200 RON și venit înregistrat în avans 133 RON.
48
Tema 3
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR INTERSEDII
Obiectivele învățării
OI1 identificarea corectă a unui transfer intersedii;
OI2 cunoaşterea tehnicii de derulare a unei decontări intersedii;
OI3 interpretarea adecvată a tranzacţiilor în numele clienţilor;
OI4 capacitatea de a organiza şi verifica desfăşurarea şi contabilitatea decontărilor intersedii
ăn numele clienților;
OI5 capacitatea de a organiza şi verifica desfăşurarea şi contabilitatea decontărilor intersedii
în nume propriu.
1. Concepte
Decontările interrsedii sunt operaţiuni care au loc între subentităţi (sedii secundare) ce aparţin
aceleiaşi instituţii de credit. Ele se mai numesc decontări în cadrul reţelei, decontări intersedii
sau decontări intrabancare. Aceste operaţiuni se desfăşoară fie în nume propriu, fie în numele
clienţilor. Când se desfăşoară în numele clienţilor ele sunt generatoare de plăţi şi încasări în
numele acestora, consemnate de regulă, pe instrumente de plată cum ar fi ordinul de plată şi
cecul.
Testați-vă cunoștințele OI1
1. Componentele reţelei IC
▪
▪
▪
▪
2. BCR-Sucursala Mihai Bravu plăteşte, în baza unui ordin de plată emis şi depus de
SC X 3.000 RON către SC Y, client al BCR-Agenţia Titan
▪ Ce fel de decontare este?
3. BCR-Sucursala Mihai Bravu încasează în numele SC X, în baza unui cec emis de

SC Y 3.000 RON. SC Y este client al BCR-Agenţia Titan
4. Centrala BCR transferă 100.000 RON Sucursalei Victoria.

5. SC A depune la BRD-Sucursala Lipscani un ordin de plată în valoare de 10.000

RON, al cărui beneficiar este SC B, client al OTP Bank-Sucursala Ploieşti
49
2. Tehnica de desfăşurare a decontărilor intrersedii

Decontările intersedii se desfăşoară potrivit unei tehnici specifice care se particularizează în
funcţie de natura instrumentului de plată care stă la baza tranzacţiei:
▪ Din iniţiativa plătitorului (instrumente transfer-credit), caz în care decontarea este
deschisă de către plătitor, prin intermediul ordinului de plată;
▪ Din iniţiativa beneficiarului (instrumente transfer-debit), când decontarea este iniţiată
de către cel care are o creanţă asupra unui partener de afaceri, înscrisă în documente
precum cecul, cambia sau biletul la ordin.
Decontările intrabancare se desfăşoară potrivit normelor emise de BNR care soluţionează

aspecte privind:
A. Convenţii terminologice privind sediile bancare implicate în decontare;
Conform normelor BNR, se numeşte convenţional SEDIUL A sediul operativ care are
iniţiativa decontării, în nume propriu sau în numele clientului. Se numeşte convenţional
SEDIUL B, sediu operativ care confirmă şi finalizează decontarea.
B. Documente interne care permit efectuarea decontărilor intersedii;
Documentele interne care permit efectuarea decontărilor intrabancare sunt avizele (ordinele)
intersedii (AIS/OIS). Avizele sunt emise exclusiv de către sediul A şi se clasifică, în funcţie de
poziţia sediului A, astfel:
- Avize de creditare au la baza ordine de plată. Ele presupun creditarea contului
de decontări intrabancare în contabilitatea sediului A şi sunt întocmite
întotdeauna de sediile operative ale clienţilor plătitori;
- Avize de debitare au la bază cecuri. Presupun debitarea contului de decontări
intrabancare în contabilitatea sediului iniţiator. În această situaţie sediile A sunt
întotdeauna sediile bancare ale clienţilor beneficiari.
C. Sistemele de verificare a decontărilor intrabancare;
Decontările intersedii se verifică periodic, utilizând unul dintre următoarele sisteme:

▪ Sistemul descentralizat presupune verificarea decontărilor între sedii de către
persoanele care le-au efectuat. Este un sistem rapid de verificare, dar generator de erori.
În momentul verificării, ordinele emise greşit sau omise la înregistrare pot fi iar omise
sau prelucrate cu erori, ca şi în procesul de emitere;
▪ Sistemul centralizat presupune intervenţia, unui al treilea sediu pe poziţia de controlor.
Poziţia de controlor este îndeplinită, de regulă, de către centrala bancară sau de către
sucursalele regionale. Controlul se desfăşoară astfel:
- Sediul A iniţiator emite ordinele între sedii, direct către controlor;
- Controlorul le centralizează într-un jurnal contabil suplimentar şi le transmite
ulterior sediului B;
50
- La primirea jurnalului suplimentar, sediul B înregistrează avizele în fişe de cont,

deschise pentru analiticele contului 341 Decontări intrabancare. Ansamblul
acestor fişe de cont alcătuiesc cartoteca (C). Verificarea se face între sediile B şi
controlor pe baza datelor înscrise în cartoteca (C) şi în jurnalul contabil
supliment (JCS).
Acest sistem de control este relativ rar utilizat datorită prelungirii timpului de decontare
şi circuitului documentelor care nu pun în legătură directă sediile operative intrate direct
în decontare.
▪ Sistemul mixt presupune intervenţia unui sediu controlor. Sediul A emite ordinele între
sedii, în dublu exemplar. Originalul se transmite sediului B destinatar, iar copia se
transmite sediului controlor. Sediul B înregistrează în C ordinele între sedii primite.
Sediul controlor întocmeşte pe baza copiilor ordinelor JCS, care cuprinde:
- Sediul A emitent;
- Tipul ordinului între sedii;
- Documentul care stă la baza ordinului;
- Valoarea;
- Sediul B destinatar.
Indiferent de modalitatea de verificare, sediile controloare întocmesc atâtea JCS câte sedii B
există. Verificarea are loc la sediul B, prin confruntarea datelor înscrise în C şi cele cuprinse în
JCS. În urma concilierii pot rezulta 3 situaţii:
Valoarea C = Valoarea JCS

În acesta situaţie, la nivelul centralei bancare, conturile de decontări între sedii, deschise pe
analitice, se închid.
Valoarea C > Valoarea JCS

Este situaţia cel mai des întâlnită, datorită decalajului în timp al transmiterii de către sediile A,
a ordinelor între sedii. În acestă situaţie, la conturile analitice de decontări intrabancare rămân
solduri, care reprezintă sume în tranzit între sedii.
Valoarea C < Valoarea JCS

În aceast caz, diferenţa se înscrie în contul de decontări intrabancare şi, după caz, în contul 2621
Alte sume datorate/ 2611 Valori de recuperat, în funcţie de ceea ce reprezintă decontarea (plată
sau încasare). Suma înscrisă într-unul dintre aceste conturi se soluţionează prin verificare
directă cu sediul A.
D. Politici contabile specifice
Contabilitatea decontărilor intrabancare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 34

Decontări intrabancare şi între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei.
51

Ce tip de organizare determină derularea decontărilor intersedii?
a. Organizarea internă și de rețea;
b. Organizarea internă;
c. Organizarea de rețea;
d. Organizarea băncii centrale.
Ce convenţii terminologice sunt acceptate în domeniul decontărilor intersedii?
Ce rol are sediul A în decontarea intersedii? Dar sediul B?
Care sunt sistemele de verificare ale decontărilor intersedii?
Ce reprezintă cartoteca şi cine o întocmeşte?
Ce cuprinde jurnalul contabil supliment şi cine îl elaborează?
În ce caz se recunoaşte diferenţa constatată la verificare şi în contabilitatea cui?
52
3. Abordări contabile specifice decontărilor intersedii
3.1 Contabilitatea decontărilor intersedii în numele clienţilor

Contul 341 Decontări intrabancare evidenţiază operaţiunile efectuate între sediul instituţiei
bancare (centrala bancară) şi sediile sale secundare din ţară, cât şi între acestea din urmă
(sucursală – sucursală, sucursală – agenție, agenție – agenție). Având funcţia unui cont de
legătură între componentele reţelei IC, analiticele trebuie să fie verificate şi închise la sfârşitul
perioadei (lună), la nevoie cu ajutorul jurnalelor contabile suplimentare. Soldul existent nu
trebuie să reprezinte decât unele operaţiuni aflate în curs de lămurire ca urmare a erorilor sau
dificultăţilor de înregistrare. Fiind cont de decontări în cadrul reţelei, acesta poate fi utilizat în
funcţie de necesităţile proprii ale fiecărei instituţii şi sediu secundar, cu dezvoltări cât mai
semnificative, în funcţie de nevoile informaţionale.
Contul 341 Decontări intrabancare este un cont de legătură între sediile aceleiaşi instituţii de
credit (bifuncţional) care operează în contabilitatea tuturor sediilor operative, inclusiv la sediile
controloare implicate în decontări între sedii. În funcţie de poziţia sediilor operative în
decontare, contul 341 înregistrează în debit sau în credit următoarele:
▪ sume virate din/în contul clienţilor către/de la alte sedii operative din aceeaşi reţea;
▪ alimentări cu numerar de la alte sedii operative sau centrală;
▪ sume încasate/primite în nume propriu în cadrul decontărilor intrabancare;
▪ avansuri spre decontare acordate personalului din alte sedii operative sau centrală;
▪ transferul soldurilor conturilor de venituri şi cheltuieli.
Soldul poate fi debitor sau creditor şi reprezintă sume aflate în tranzit între sedii.
Dezvoltarea analitică se face pentru fiecare sediu operativ în parte: la sediile A, pe sedii B şi
respectiv, la sediile B pe sedii A. La sfârşitul lunii, contul 341 se închide la nivelul centralei
bancare prin transfer de solduri între analiticele sale, care reprezintă sediile operative intrate în
decontări între sedii.
În situaţia decontărilor intrabancare efectuate în numele clienţilor, alţii decât băncile, se

utilizează contul 2511 Conturi curente, bifuncţional după sold şi de datorii după funcţia
contabilă. Contul înregistrează în credit încasările în numele clientului, iar în debit plăţile
ordonate de client. Soldul contului poate fi:
1. creditor reprezentând disponibilităţi în cont, pentru care titularul contului încasează
dobândă la vedere.
2. debitor reprezentând o datorie faţă de instituţia de credit. În această situaţie clientul este
declarat în incapacitate de plată sau, dacă îndeplineşte condiţiile de solvabilitate şi
credibilitate, este creditat în descoperire de cont.
53
!!! Reguli de politică contabilă degajate din practica şi uzanţele bancare:

1. La sediile bancare implicate într-o decontare intersedii, contul 341 Decontări
intrabancare se află pe poziţii contabile diferite (la sediul A se debitează, iar la sediul
B se creditează);
2. Rezultatul verificării decontărilor intersedii se evidenţiază doar în contabilitatea sediilor
B;
3. Diferenţa rezultată în urma verificării se evidenţiază doar dacă valoarea comunicată de
către sediul controlor este mai mare decât valoarea cuprinsă în cartotecă;
4. Atunci când valoarea înscrisă în jurnalul contabil supliment este mai mică decâtvaloarea
cuprinsă în cartotecă, exista 2 variante:
- fie în cursul aceleiaşi luni, sediul B primeşte un nou jurnal care soluţionează diferenţa
(situaţia cea mai probabilă);
- fie, dacă până la sfârşitul lunii nu se primeşte un nou jurnal, suma rămâne în sold la 341
drept sumă în tranzit între sedii. În acest caz 341 nu se închide decât în luna următoare,
când controlul cuprinde în jurnal suma neclarificată;
5. Sumele reprezentând diferențe recunoscute în urma verificării și care nu se cuvin
clienților sediului bancar se stornează în roșu. Procedura este necesară pentru a nu
denatura semnificațiile debitului și creditului contului 341;
6. Închiderea contului 341 se face doar la sediul controlor (centrala băncii) în urma
comunicării egalității de valoare și pozițiilor contabile diferite ale soldurilor.
Decontările intrabancare desfăşurate în numele clienţilor se rezolvă contabil în funcţie de

subentitatea/subentităţile unde clienţii au conturile deschise:
Clienţii au conturi deschise la acelaşi sediu operativ (indiferent de instrumentul de plată)

2511/client plătitor = 2511/ client beneficiar
Clienţii au conturi în sedii operative diferite
instrumente transfer-credit (OP)
Sediul A Sediul B
2511/client plătitor = 341/sediul B 341/sediul A = 2511/client beneficiar
instrumente transfer-debit (Cec, efect de comerţ)
Sediul A Sediul B
341/sediul B = 2621 Alte sume datorate 2511/client plătitor = 341/sediul A
2621 Alte sume datorate = 2511/client
beneficiar
54
Exemplu. În cursul lunii martie BCR – Sucursala Panduri trimite către BCR – Sucursala Braşov
ordine de plată în valoare de 10.000 lei. BCR Braşov confirmă documente în valoare de 9.000
lei. Jurnalul centralei BCR are valoarea de 10.000 lei. Diferenţa reprezintă un OP omis la
înregistrare în momentul primirii pachetului de documente, aspect soluţionat la momentul
finalizării verificării.
Evidenţiaţi în contabilitatea BCR decontarea, verificarea, soluţionarea diferenţelor şi
închiderea contului 341.
Rezolvare
BCR
Sediul A Sediul B
- Decontarea
- Verificarea
- Soluţionarea diferenţei
- La centrala BCR, închiderea analiticelor contului 341
55
Testați-vă cunoștințele OI3, OI4

La sediul B se constată în urma verificării decontărilor intrabancare în numele clienților,
următoarele: cartoteca cuprinde AD de 10.000 lei și AC 56.000 lei. Jurnalul contabil supliment
cuprinde AD de 12.000 lei și AC de 55.000 lei. Care sunt implicațiile asupra contabilității
sediului B?
a. 2611 = 341 2.000 și 341 = 2621 1.000;
b. 2611 = 341 2.000 și se așteaptă un nou JCS pentru 1.000;
c. sediul B nu înregistrează diferențe;
d. se așteaptă un nou JCS pentru 2.000 și 341 = 2621 1.000.
La sediul B se constată în urma verificării decontărilor intrabancare în numele clienților,

următoarele: cartoteca cuprinde AD de 12.000 lei și AC 55.000 lei. Jurnalul contabil supliment
cuprinde AD de 10.000 lei și AC de 56.000 lei. Care sunt implicațiile asupra contabilității
sediului B?
a. 2611 = 341 2.000 și 341 = 2621 1.000;
b. 2611 = 341 2.000 și se așteaptă un nou JCS pentru 1.000;
c. sediul B nu înregistrează diferențe;
d. se așteaptă un nou JCS pentru 2.000 și 341 = 2621 1.000.
La sediul A, avizul de creditare ce are la bază o dispoziţie dată de client implică:

a. Creditarea contului clientului şi confirmarea primirii avizului
b. Creditarea contului clientului, iniţierea tranzacţiei
c. Debitarea contului clientului, confirmarea primirii avizului
d. Debitarea contului clientului, iniţierea tranzacţiei
În cartoteca OTPBank – Sucursala Ploieşti sunt confirmate 33.000 um avize de debitare (AD)
şi 15.000 um avize de creditare (AC). Jurnalul de control cuprinde 34.000 um avize de debitare
şi 18.000 avize de creditare emise pentru Sucursala Ploieşti. Care sunt implicaţiile contabile ale
verificării decontărilor intrersedii?
a. Pentru AD se aşteaptă o nouă situaţie de verificare;
Pentru AC: 341/sediul A = 2621 3.000
b. Pentru AD: 2611 = 341/sediul A 1.000;
c. Nu se înregistrează
d. Pentru AD: 2511 = 341/sediul A 1.000;
Care sunt condiţiile pentru închiderea contului 341?
De ce se foloseşte stornarea în roşu a diferenţelor?
56
57
3.2 Contabilitatea decontărilor intersedii în nume propriu

Instituţiile de credit desfăşoară o mare varietate de operaţiuni în nume şi în interes propriu în
care sunt implicate subentităţile componente ale reţelei proprii. Din raţiuni de funcţionare şi de
management al reţelei bancare, instituţiile de credit au opţiunea de a desfăşura tranzacţii cu
implicarea sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare.
Decontările intrabancare în nume propriu se referă în principal la:
1. Transfer de stocuri între sediile aceleiaşi bănci;
2. Alimentări/retrageri de numerar;
3. Transferul soldurilor conturilor de cheltuieli şi venituri de la sucursale şi agenţii bancare
către centrală;
4. Avansuri spre decontare acordate prin alte sedii operative decât cea la care este angajată
persoana respectivă.
Transferul de stocuri între sedii – operaţiune frecventă, determinată de faptul că aprovizionarea

cu stocuri de orice natură se efectuează, în majoritatea cazurilor, de către sedii cu personalitate
juridică, acestea transferând ulterior o parte a stocurilor, sucursalelor şi agenţiilor bancare din
subordine. Transferul de stocuri între sedii presupune utilizarea conturilor sintetice de gradul I,
din grupa 36 Conturi de stocuri şi asimilate. Ele înregistrează în debit costul de achiziţie sau
valoarea justă a stocurilor intrate; în credit valoarea aferentă ieşirilor din stoc. Soldul debitor
reprezintă valoarea materialelor existente în stoc. Potrivit Ordinului BNR nr.27/2010 conturile
grupei 36 evidenţiază următoarele:
− 3611 Valori din aur, metale şi pietre preţioase → stocuri reprezentând valori din aur,
metale şi pietre preţioase destinate vânzării;
− 3612 Alte active deţinute în vederea vânzării → bunuri mobile şi imobile, altele decât
titlurile şi numerarul, intrate în patrimoniul instituţiei de credit prin executări silite ale
creanţelor sau prin rezilieri ale contractelor de leasing financiar şi destinate vânzării;
− 3613 Bunuri la valoare justă → bunuri destinate vânzării, deţinute de instituţia de credit
în calitate de broker/trader;
− 362 Materiale şi alte consumabile → stocuri sub formă de materiale şi alte consumabile
ce urmează a fi utilizate de către instituţia de credit în activitatea proprie. În acest cont
sunt evidenţiate consumabile de natura bonurilor valorice, timbrelor fiscale şi poştale,
tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi odihnă, etc.;
− 363 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării → active imobilizate (sau grupuri
destinate cedării) clasificate drept deţinute în vederea vânzării.
Exemplu. Banca X achiziţionează formulare tipizate în valoare de 10.000 RON, TVA 19%.
Centrala le distribuie astfel: sucursalei 1 - 7.000 RON, sucursalei 2 - 2.000 RON. Achită
furnizorul care are cont curent deschis la Sucursala 5.
Rezolvare
58
Alimentări/retrageri de numerar – presupun utilizarea contului 101 Casa. Contul Casa este un
cont de activ. În debitul său se înregistrează intrările de numerar în casierie sub toate formele.
În creditul contului se înregistrează ieşirile de numerar din casierie. Soldul său debitor
reprezintă numerarul existent în casieria sediului bancar.
Exemplu. Centrala băncii X alimentează casieria centrală cu 500.000 RON din contul de la
BNR. Ordinul de alimentare este executat după 2 zile. Centrala transferă 100.000 RON în
casieria sucursalei 1.
Rezolvare
59
Transferul soldurilor conturilor de cheltuieli şi venituri de la sediile operative fără

personalitate juridică la centrale sau sucursale responsabile de entităţi contabile – presupun
intervenţia conturilor din clasa 6 Cheltuieli şi din clasa 7 Venituri.
Exemplu. La sfârşitul perioadei, Sucursala 1 a Băncii X transferă centralei următoarele solduri

ale conturilor de cheltuieli şi venituri:
Cheltuieli Venituri
Simbol cont Sold Simbol cont Sold
6011 45.000 um 7013 158.600 um
6019 14.000 um 7019 85.600 um
6025 76.400 um 70213 376.000 um
6111 240.000 um 7029 24.000 um
632 12.500 um
Centrala preia soldurile şi calculează rezultatul exerciţiului.
Cerinţă. Evidenţiaţi evenimentele în contabilitatea Băncii X.
Rezolvare
60
Acordare de avansuri spre decontare prin alte sedii operative – avansurile acordate pentru
deplasare se evidenţiază cu sinteticul de gradul II 3552 Debitori din avansuri spre decontare.
Contul 3552 este un cont de activ. În debit se înregistrează sumele acordate în avans şi
eventualele suplimentări acordate. În credit se înregistrează decontul ce justifică sumele date
drept avans. Soldul debitor reprezintă avansuri date şi nejustificate. Cheltuielile de transport,
cazare, masă, diurnă, sunt cheltuieli de deplasare ce se înregistrează pe baza documentelor
specifice anexate la decont, în contul 6345 Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări şi
transportul personalului şi bunurilor.
Exemplu. Banca X acordă unui salariat un avans în sumă de 2.500 RON, în vederea deplasării
pentru evaluarea unei potențiale garanții imobiliare. Pe parcursul deplasării, salariatul solicită
suplimentarea avansului cu 500 RON. Suplimentarea i se aprobă şi i se acordă prin intermediul
sucursalei din localitatea respectivă, a băncii X. La întoarcerea din deplasare salariatul depune
următorul decont:
a Bilete de călătorie 450 RON
b Note de plată cazare, masă 2.020 RON
c Factură materiale 460 RON
Total 2.930 RON
Cerinţe. Prezentaţi în contabilitatea băncii X acordarea avansului, suplimentarea şi decontarea.
Rezolvare
61

Sucursala unei bănci a înregistrat în luna decembrie 124.350 um venituri din operaţiuni
interbancare, 210.000 um. venituri din operaţiuni cu clientela şi 24.000 um venituri din
operaţiuni cu titluri. Preluarea soldurilor de către centrală şi închiderea conturilor de venituri se
înregistrează astfel:
a. 341/Sucursală = % 358.350 c. % = 341/Sucursală 358.350

701 124.350 701 124.350
702 210.000 702 210.000
703 24.000 703 24.000
% = 591 358.350 591 = % 358.350
701 124.350 701 124.350
702 210.000 702 210.000
703 24.000 703 24.000
b. 341/Centrală = % 358.350 d. Nu se înregistrează preluarea soldurilor
701 124.350 de către centrală, dar se închid conturile
de venituri
702 210.000 % = 591 358.350
703 24.000 701 124.350
% = 591 358.350 702 210.000
701 124.350 703 24.000
702 210.000
703 24.000
62
63

CIC - Suport Curs - 02.03.2024 - ID

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CIC - Suport Curs - 02.03.2024 - ID

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT

Conferentiar. univ. dr. Mariana BUNEA

INSTUTUŢII DE CREDIT: ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI NORMATIVE,

Obiectivele învățării (OI)

1. Abordări conceptuale şi normative

Evoluţia reglementărilor în domeniul bancar Discuții

nr.270/2009, OUG nr. 26/2010 şi OUG nr. 43/2012):

2. Tipologia societăţilor bancare în România

acreditive; operaţiuni excepţionale şi speculative: credite de pe o zi pe alta; alte

existente sau în formare, contribuind la crearea sau reorganizarea de mari întreprinderi.

În prezent activitatea bancară din România este reglementată de:

3. Instituţiile financiare nebancare

OI1, OI2Testați-vă cunoștințele

Sub ce forme pot funcționa instituțiile de credit în România?

Prezentați diferențele dintre instituții de credit și instituții financiare nebancare?

3. Organizarea unei instituţii de credit

Diversificarea permanentă a operaţiunilor solicitate de clienţi, cât şi creşterea numărului de

Conceptul de decontare se utilizează pe scară largă în sistemul bancar şi desemnează transferul

Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăţilor pot avea loc:

OI1, OI3Testați-vă cunoștințele

Rezolvați înainte de a trece mai departe!

Identificați elementele necesare pentru a recunoaște o decontare:

bancare. Adică aceste conturi se soldează la sfârşitul fiecărei zile.

Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare societate bancară în funcţie de

se realizează operaţiunile de finanţare, creditare, decontări şi de casă, în lei şi în valută,

• Transferul fondurilor (disponibilităţilor) dintr-un cont într-altul. La cererea

2. Principiul permanentei metodelor – care asigura comparabilitatea in timp a

3. Principiul independentei exercitiilor – decupeaza activitatea bancii in perioade de timp

5. Principiul intangibilitatii bilantului – cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu

6. Principiul necompensarii – in conformitate cu acest principiu nu se poate face nici o

7. Principiul costului istoric – cere mentinerea activelor si pasivelor bilantiere la valoarea

8. Principiul importantei semnificative – in conformitate cu acest principiu, toate

9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei – pune pe primul plan aspectul

10. Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele – urmareste furnizarea de

11. Principiul cuantificarii monetare – cere exprimarea intr-o forma monetare a

Grile propuse spre rezolvare

3. O schimbare de metodă contabilă este permisă atunci când:

5. În anul N, o bancă comercială a achiziţionat 3 autoturisme. Pentru amortizarea lor

6. La sfârşitul exerciţiului N, contabilul unei bănci constată că nu a primit factura

In general, documentele folosite de contabilitatea bancara se incadreaza in una din urmatoarele

Grile propuse spre rezolvare

II. În conformitate cu legea contabilităţii, societăţile bancare sunt obligate să întocmească

III. În categoria documentelor contabile de sinteză sunt incluse:

5. Contul de profit şi pierdere.

IV. Registrul Jurnal are următoarele caracteristici:

a) 1 + 4 + 5; b) 2 + 3 + 6; c) 1 + 3 + 6; d) 2 + 4 + 5; e) nici una dintre variante.

Instrumente specifice de lucru

Contabilitatea instituţiilor de credit este organizată potrivit reglementărilor contabile

Reiterând cerinţa Legii Contabilităţii, Ordinul 27/2010 prevede ţinerea contabilităţii

Planul de conturi pentru instituţiile de credit

reglementează organizarea unitară a contabilităţii, pe baza unor principii şi reguli aplicabile

Aceste planuri de conturi aplicabile, în mod obligatoriu, de la 1 ianuarie 1998, au fost

Planul de conturi în vigoare pentru instituţiile de credit cuprinde următoarele clase de

conturi o reprezintă structura contabilă specifică relaţiilor între sediile

O altă caracteristică a primelor patru clase este aceea că în toate se regăseşte o

Conturile clasei 9 Conturi în afara bilanțului funcționează în partidă dublă, deși

6 = subcont pentru individualizarea operaţiunilor (credite pe termen scurt, lung, condiţii

Sistemele de prelucrare a datelor contabile trebuie să răspundă la unele criterii considerate

OI1, OI4Testați-vă cunoștințele

Rezolvați înainte de a trece mai departe!

OI4 Testați-vă cunoștințele