Athenaeum,an II

Stoican Constanta-Corina

Tema proiect: OPERATIA DE CREDITARE IN

INSTITUTIILE BANCARE

Proiect:

-Activitatea financiara a organizarii in sistemul functional al acestuia

-Operatiuni financiare in interiorul sistemului(organizarea bancii) si
extrasistemului. Masuri pentru evitarea riscurilor.
-Exemple documente, decizii
-Opinii privind cresterea eficientei activitatii financiare in cadrul bancii

1
Cuprins
Structura organizatorica a bancii-organigrama
TIPOLOGIA OPERATIUNILOR INSTITUTIILOR DE CREDIT
a. criteriul naturii operatiunilor;
b. criteriul raportului fata de intermedierea financiara;
c. criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile;
d. criteriul localizarii operatiunilor.
ELEMENTELE TEHNICE ALE UNUI CREDIT
- suma datorata;
- garantiile;
- durata de creditare;
- costurile unui credit;
- conditiile de rambursare.
ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE
Forme ale creditelor acordate persoanelor juridice
a. creditele de trezorerie;
b. liniile de credit;
c. creditele ipotecare;
d. creditele cu destinatie speciala.
Aprobarea creditelor pentru persoanele juridice
Încheierea contractului de credit
Urmarirea derularii creditelor persoanelor juridice

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR FIZICE

Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice
a. creditul ipotecar;
b. creditul de consum;
c. creditul pentru nevoi personale nenominalizate.
Particularitati ale operatiunilor de creditare a persoanelor fizice
Abordarea sistemica a institutiilor de credit
Colaborarea
Concurenta
RISCURI BANCARE
Riscul de credit
Reglementari privind limitarea riscului de credit
Exemplu de contract de credit
Cresterea eficientei activitatii financiare in cadrul bancii

2
 OPERATIA DE CREDITARE IN INSTITUTIILE
BANCARE

Structura organizatorica a bancii-organigrama

Organigrama: reprezentare grafica a activitatilor pe care banca le desfasoara .

Tipuri de organigrama :
a. Organigrama ierarhica : reprezinta structura de ansamblu a bancii,
evidentiind subdiviziunile organizatorice ale bancii si raporturile dintre
ele :
exemplu : adunarea generala a actionarilor
consiliul de administratie
comitetul de directie
conducerea executiva: presedinte,vicepresedinti
directii
departamente
compartimente
unitati teritoriale
b. Organigrama functionala : permite identificarea activitatilor bancii si
nivelurile ierarhice de exercitare a acestor activitati.
Principalele activitati :
- activitatea de exploatare – aceasta asigura relatiile directe cu clientii .
Aceasta activitate se desfasoara in principal in unitatile teritoriale ale bancii .
Misiunea principala a acestei activitati este aceea de a vinde produse si servicii
clientilor bancii.
- activitatea de productie – trateaza operatiile initiate de exploatare : evidenta
conturilor clientilor, calculul dobanzilor, a comisioanelor ;
- activitatea de asistare – secondeaza exploatarea, vizand in principal
urmatoarele : - asistenta, resurse materiale(imobile,) si de personal;
- asistenta de specialitate: marketing, juridic, relatii
externe, piete de capital;
- asistenta tehnica : trezorerie, inginerie financiara .
Centrala bancii – este centrul vital al bancii, datorita functiilor si rolului sau;
Functiile centralei bancii :
- elaboreaza strategia de dezvoltare a bancii;
- stabileste politica de creditare, dezvoltare in tara si in strainatate,
sau de fuziune si achizitii ;
- efectueaza studii de marketing ;

3
 - acorda servicii de consultanta , control, audit ;
- organizeaza actiuni de pregatire a cadrelor ;
- initiaza colaborari cu banci din tara si strainatate ;
- asigura lichiditati si fonduri de creditare unitatilor subordonate(unitati
teritoriale: filiale, sucursale, agentii);
- stabileste nivelul dobanzilor si comisioanelor ;
- stabileste plafoane de credite pentru unitatile subordonate ;
- contacteaza imprumuturi si plasamente de pe piata interbancara ;
- asigura echilibrul intre resurse si plasamente ;
- elaboreaza norme pentru fiecare activitate si serviciu (decontari,
operatiuni de casa, incasari si plati, evidenta contabila, creditare etc.);
- angajeaza, promoveaza, concediaza personalul de conducere din unitatile
subordonate .
Comitete de lucru obligatorii : comitetul de credit , comitetul de risc, comitetul
de administrare a activelor si pasivelor .
Unitatile teritoriale:
Structura organizatorica cuprinde compartimente care asigura desfasurarea
activitatii lor ;
Conducerea unitatilor teritoriale : director , director economic(la sucursale),
sef agentie, contabil sef (la agentii), si comitetul de credite (constituit din cadre
de conducere ale unitatii).
Comitetul de credite : atributiile lui sunt :
- analizeaza si aproba credite in limita plafoanelor distribuite de centrala;
- revizuieste si propune masuri pentru creditele restante ;
- rescadenteaza credite ;
- analizeaza si trimite spre aprobarea centralei creditele mari, care sunt de
competenta centralei .

În prezent, o institutie de credit actioneaza în mare masura ca un

intermediar financiar: pentru a obtine fonduri se împrumuta (de la
populatie, de la întreprinderi, de la alte institutii de credit s.a.m.d.), platind
o dobânda numita dobânda pasiva si ofera credite, din sumele de bani astfel
procurate, cu o dobânda numita dobânda activa.
Evident, pentru ca intermedierea sa fie profitabila, este necesar ca
dobânda activa sa fie mai mare decât dobânda pasiva.
Pentru o institutie de credit tipica, cea mai importanta modalitate de
atragere a resurselor este reprezentata de operatiunile de acceptare a
depozitelor. Într-o astfel de operatiune o institutie de credit are calitatea de
depozitar, adica o entitate careia i se încredinaeaza de catre o persoana
fizica sau juridica, numita deponent, o suma de bani pe care este obligata sa
o ramburseze în totalitate, cu sau fara dobânda ai cu alte facilitati, la
cererea deponentului sau la un termen convenit între depozitar si

4
deponent. Aceasta suma de bani, numita depozit,reprezinta o creanta
pentru deponent si o datorie pentru depozitar.

TIPOLOGIA OPERATIUNILOR INSTITUTIILOR DE CREDIT

Activitatile institutiilor de credit acopera domenii foarte vaste si variate.

Pentru clasificarea acestora pot fi utilizate mai multe criterii:
a. criteriul naturii operatiunilor;
b. criteriul raportului fata de intermedierea financiara;
c. criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile;
d. criteriul localizarii operatiunilor.

a. În raport de criteriul naturii operatiunilor pot fi delimitate mai multe

tipuri de activitati ale institutiilor de credit:
a1. constituirea resurselor financiare prin împrumuturi;
a2. constituirea resurselor financiare prin emisiunea de actiuni sau de
titluri de participare;
a3. acordarea de credite;
a4. operatiuni de leasing;
a5. operatiuni de factoring;
a6. operatiuni de scontare;
a7. servicii de transfer monetar;
a8. emiterea si administrarea mijloacelor de plata (inclusiv de moneda
electronica);
a9. emiterea garantiilor si asumarea unor angajamente;
a10. tranzactionarea, în nume propriu sau în numele clientilor, unor active
financiare (valuta, titluri de creanta, valori mobiliare etc.);
a11. intermedierea în subscrierea si plasamentul unor instrumente
financiare;
a12. servicii de consultanaa;
a13. administrarea unor portofolii de active financiare;
a14. pastrarea în custodie a unor active financiare;
a15. închirierea de casete de siguranta în care pot fi pastrate diferite
bunuri;
a16. servicii de furnizare de date în domeniul creditarii etc.

b. Pe baza criteriului raportului fata de intermedierea financiara pot fi

delimitate patru categorii de activitati ale institutiilor de credit:
b1. operatiuni pasive;
b2. operatiuni active;
b3. operatiuni conexe intermedierii financiare;
b4. operatiuni în afara intermedierii financiare.

5
b1. Operatiunile pasive ale institutiilor de credit sunt întreprinse în scopul
atragerii resurselor financiare. În raport cu modalitatea de constituire a
resurselor financiare, operatiunile pasive pot fi împartite în doua
subcategorii:
b1.1. operatiuni de constituire a fondurilor proprii: emisiune de actiuni si
de titluri de participare, constituirea rezervelor din profitul obtinut etc.;
b1.2. operatiuni de împrumut: operatiuni de acceptare de depozite,
finantari de la alte institutii de credit sau de la institutii ale statului etc.
b2. Operatiunile active ale INSTITUTIILOR de credit vizeaza fructificarea
resurselor financiare proprii sau împrumutate. Din perspectiva
modalitatilor de fructificare a resurselor financiare, operatiunile active pot
fi împartite în doua subcategorii:
b21. operatiuni de creditare;
b22. operatiuni de plasament, care constau în achizitia de active financiare
în scopul vânzarii cu un prea mai mare decât cel cu care au fost cumparate.

b3. Operatiunile conexe intermedierii financiare cuprind, în general,

servicii oferite clientilor din cadrul activitatilor de intermediere financiara.
În aceasta categorie sunt incluse oferirea de informatii cu privire la situatia
depozitelor sau creditelor etc.
b4. Operatiunile din afara intermedierii financiare sunt activitati care nu
depind de activitatea de intermediere financiara. Astfel de operatiuni nu au,
de regula, o pondere prea mare în activitatea unei institutii de credit si pot
cuprinde: închirieri de casete de siguranta, operatiuni comerciale
autorizate de lege etc.

c. În raport de criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile pot fi

delimitate doua tipuri de activitati ale institutiilor de credit:
c1. operatiuni derulate în moneda nationala;
c2. operatiuni derulate în moneda straina.
Aceasta clasificare este importanta din perspectiva riscurilor valutare si a
formalitatilor pe care le presupun operatiunile derulate în moneda straina.

d. În functie de criteriul localizarii operatiunilor, activitatile unei institutii

de credit pot fi împartite în doua categorii:
d1. operatiuni desfasurate pe plan national;
d2. operatiuni desfasurate în strainatate.

O astfel de împartire este importanta daca se iau în considerare dificultatile

operatiunilor financiare desfasurate în strainatate, care trebuie uneori sa se
supuna unor reguli diferite de cele din tara si carora le sunt asociate riscuri
specifice. În contextul integrarii europene, operatiuni desfasurate de o

6
institutie de credit în strainatate pot fi împartite în doua subcategorii:
activitati din afara si din interiorul Uniunii Europene.

ELEMENTELE TEHNICE ALE UNUI CREDIT

Din perspectiva activitatii institutiilor de creditare sunt relevante cinci

elemente tehnice ale unui credit:
- suma datorata;
- garantiile;
- durata de creditare;
- costurile unui credit;
- conditiile de rambursare.

1. Suma datorata

Suma datorata reprezinta creanta pe care creditorul o are la un moment

dat asupra debitorului. Aceasta suma nu coincide neaparat cu capitalul
împrumutat initial putând varia în timp în anumite situatii:
- când capitalul împrumutat este rambursat în mai multe rate pe parcursul
duratei creditului;
- când dobânzile calculate pentru o perioada de timp nu se platesc ci se
capitalizeaza, adica se adauga la capitalul împrumutat initial ;
- când suma ce face obiectul contractului este virata debitorului în mai
multe transe.

2. Garantiile unui credit

Într-o operatiune de creditare garantiile pot fi considerate drept surse de

rambursare alternative, la care se poate face apel atunci când debitorul nu
îsi poate onora obligatiile. În functie de natura acestor surse se pot delimita
doua tipuri de garantii:
a. garantii reale;
b. garantii personale.

a. O garantie reala presupune ca în cazul în care debitorul nu îsi poate

onora obligatiile financiare, rambursarea sa fie realizata prin valorificarea
unor bunuri ale acestuia. În raport cu natura acestor bunuri, garantiile
reale pot fi împartite în doua categorii:
- ipoteca, în care creditul este garantat, fara deposedarea debitorului,
printr-un bun imobil;
- gajul, în care creditul este garantat, cu sau fara deposedarea debitorului,
printr-un bun mobil.

7
Într-o situatie în care debitorul nu îsi poate onora obligatiile fata de mai
multi creditori, institutia de credit va avea prioritate fata de aceatia în
valorificarea bunului ce i-a fost acordat drept garantie.

b. O garantie personala presupune ca în situatia în care debitorul este

incapabil sa îsi onoreze obligatiile financiare, datoriile acestuia sa fie platite
de una sau mai multe persoane care s-au angajat în acest sens.

3. Durata de creditare

Durata de creditare este reprezentata de perioada de timp cuprinsa între

momentul în care suma împrumutata este pusa la dispozitia debitorului si
momentul în care creditul este rambursat integral. În functie de
caracteristicile împrumutului, în cadrul duratei de creditare se pot
delimita:
- perioada de tragere, în cadrul careia întreaga suma împrumutata este
trasa, adica este pusa la dispozitia debitorului în una sau mai multe transe;
- perioada de rambursare, în cursul careia trebuie platita suma
împrumutata;
- perioada de gratie, în cadrul careia debitorul nu ramburseaza nimic din
suma împrumutata, platind în schimb dobânzile, comisioanele si celelalte
costuri ale creditului.

4. Costurile unui credit

Costurile unui credit sunt reprezentate de sumele de bani pe care debitorul

trebuie sa le plateasca, sau la care trebuie sa renunte, pentru a obtine suma
împrumutata. În raport cu destinatia acestor sume pot fi delimitate trei
categorii de costuri ale creditelor:
a. dobânda;
b. comisioanele creditarii;
c. alte costuri ale creditarii.
a. Dobânda este, de regula, cel mai important element al costurilor
creditarii. Pentru creditele acordate pot fi utilizate doua tipuri de dobânzi:
a1. dobânda simpla;
a2. dobânda compusa.
a1. Dobânda simpla poate fi calculata ca un produs între suma datorata si
rata dobânzii raportata la perioada de timp pentru care se calculeaza
dobânda:
D = C x r’d (3.1.)
unde:
- D este dobânda în suma absoluta;

8
- C este suma datorata în perioada de timp pentru care se calculeaza
dobânda;
- r’d este rata dobânzii raportata la perioada de timp pentru care se
calculeaza dobânda.
În practica, cel mai adesea sunt folosite rate ale dobânzii raportate la un an.
În acest caz formula de calcul a dobânzii trebuie adaptata raportând la un
an ai perioada de timp pentru care se calculeaza dobânda. Atunci când
aceasta perioada de timp este exprimata în zile, formula de calcul (în care,
pentru simplificare, se considera ca anul are 360 de zile) devine:
D = (C x rd x nz) / 360 (3.2.)
în care:
- rd este rata dobânzii raportata la un an;
- nz este numarul de zile cuprins în perioada pentru care se calculeaza
dobânda.
În situatia în care perioada de timp pentru care se calculeaza dobânda este
exprimata în luni, formula de calcul a dobânzii devine:
D = (C x rd x nl) / 12 (3.3.)
unde nl este numarul de luni cuprinse în perioada pentru care se calculeaza
dobânda.
a2. Regimul dobânzii compuse este aplicat pentru creditele la care
dobânzile calculate pentru diferite perioade de timp nu sunt platite ci sunt
capitalizate. Astfel, efortul financiar al debitorului va fi mai mare decât în
cazul dobânzii simple întrucât se majoreaza suma datorata, însa va fi
decalat în timp.
Rata dobânzii, în functie de care se calculeaza dobânda, poate fi constanta
pentru întreaga durata a creditului sau poate varia. În acest caz valoarea sa
este stabilita periodic în raport cu diverse elemente: rate ale dobânzilor de
pe pietele interbancare, rate ale dobânzilor utilizate de banca centrala etc.
Atunci când sunt oferite cu rate variabile ale dobânzii, creditele sunt
afectate de asa-numitul risc al ratei dobânzii, care este reprezentat de
posibilitatea ca obligatia financiara a debitorului sa se modifice ca urmare
a variatiei ratei dobânzii. Acest risc face parte din categoria riscurilor
speculative întrucât variatiile ratei dobânzii pot determina fie pierderi fie
câstiguri pentru partile implicate în credit.

b. Comisioanele creditarii sunt sume pe care debitorul trebuie sa le

plateasca pentru servicii aferente creditului primit: deschiderea si
administrarea unui cont, plati prin viramente, eliberarea de numerar,
furnizarea de informatii despre cont etc. De regula, aceste comisioane sunt
stabilite prin intermediul unor cote aplicate asupra sumelor datorate sau
asupra celor transferate.

9
c. În categoria “Alte costuri ale creditarii” sunt incluse sumele de bani,
altele decât dobânda si comisioanele creditarii, pe care debitorul trebuie sa
le plateasca sau la care trebuie sa renunte, pentru a intra în posesia sumei
împrumutate. De exemplu, pentru unele împrumuturi debitorul este obligat
sa îsi constituie la institutia de credit un depozit stabilit ca o proportie a
sumei împrumutate. În contextul în care depozitul este remunerat cu o
dobânda mai mica decât cele practicate pe piata, se poate aprecia ca
aceasta conditie poate fi considerata un cost de oportunitate pentru debitor.

5. Conditiile de rambursare ale unui credit

Conditiile de rambursare stabilesc regimul în care debitorul va plati

creditorului suma împrumutata.
Acest regim poate fi descris prin mai multe elemente:
a. ratele împrumutului;
b. scadentele;
c. anuitatile.

a. Ratele împrumutului sunt parti ale sumei datorate de debitor care

trebuie platite periodic, atunci când datoria nu este achitata într-o singura
transa. Valoarea acestora si momentele în care vor deveni exigibile sunt
stabilite în functie de capacitatea de plata a debitorului.

b. Scadentele unui credit sunt momentele de timp la care trebuie platite

ratele împrumutului sau întreaga suma datorata. Acestea pot fi de doua
tipuri:
- scadente intermediare, la care devin exigibile ratele creditului, cu excepaia
ultimei dintre acestea;
- scadenaa finala, la care devine exigibila ultima rata a împrumutului sau
întreaga suma datorata.

c. O anuitate reprezinta totalul platilor pe care debitorul trebuie sa le faca,

în contul creditului, într-o anumita perioada de timp. Aceste plati includ
ratele împrumutului, dobânzile si comisioanele aferente creditului.

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE

În calitate de debitori ai institutiilor de credit pot figura diferite categorii de

persoane juridice:întreprinderi cu capital privat sau de stat, autohtone sau
straine, institutii publice, unitati administrativ -teritoriale etc.

10
1.Forme ale creditelor acordate persoanelor juridice

Împrumuturile acordate persoanelor juridice de institutiile de credit

îmbraca variate forme. În acest subcapitol vor fi prezentate succint patru
dintre acestea:
a. creditele de trezorerie;
b. liniile de credit;
c. creditele ipotecare;
d. creditele cu destinatie speciala.

a. Creditele de trezorerie sunt împrumuturi acordate fara o destinatie

prestabilita, fiind folosite de întreprinderi pentru a face fata unor diverse
plati care apar în activitatea curenta. De regula, durata acestor credite
acopera perioade de timp mai mici de un an, iar sumele datorate nu sunt
foarte mari în raport cu nivelul activitatii debitorului. În aceste conditii,
expunerea fata de riscul de nerambursare este relativ redusa, ceea ce face
ca unele credite de trezorerie sa fie acordate fara garantii.

b. O linie de credit este un împrumut care are la baza un angajament al

unei institutii de credit de a pune la dispozitia debitorului fonduri baneati,
în limita unui nivel convenit, pentru o anumita perioada de timp si în
conditii prestabilite. Cu toate ca institutia de credit îsi asuma un
angajament asupra sumei împrumutate, aceasta nu este virata debitorului
decât atunci când acesta are nevoie de fonduri si când îndeplineste
conditiile stabilite prin contract. Liniile de credit sunt preferate de debitori
deoarece dobânzile nu sunt calculate decât pentru perioada de timp în care
suma împrumutata îi este pusa efectiv la dispozitie. În plus, pentru
institutiile de credit, aceasta forma de împrumut are avantajul ca
diminueaza, într-o anumita masura, expunerea fata de riscul de
nerambursare. Adeseori, se prevede ca suma împrumutata sa fie virata în
mai multe transe, fiecare dintre acestea fiind precedata de o analiza a
situatiei clientului în care se va decide asupra mentinerii liniei de credit.
Aceasta modalitate de împrumut are numeroase variante, dintre care se
detaseaza prin frecventa utilizarii linia de credit revolving care ofera
posibilitatea ca dupa rambursarea unui credit sa se acorde noi credite, cu
conditia ca totalul sumelor împrumutate sa nu depaseasca nivelul maxim
stabilit prin contract.

c. Creditele ipotecare sunt acordate persoanelor juridice pentru

constructia, reabilitarea, consolidarea sau extinderea unor imobile asupra
carora se instituie ipoteci pentru garantarea împrumuturilor. Aceste
credite sunt acordate, de regula, pentru perioade de timp relativ
îndelungate, cuprinse între 5 si 50 de ani. Pentru durate de creditare atât de

11
mari riscurile asumate de institutia de credit sunt considerabile, însa ele
sunt acoperite într-o anumita masura de garantia prin ipoteca. În acest
scop, este indicat ca valoarea acesteia sa cuprinda, pe lânga suma
împrumutata, dobânzile, comisioanele si cheltuielile de recuperare a
creditului.

d. Un credit cu destinatie speciala este acordat pentru finantarea unor

anumite operatiuni din activitatea debitorului: constituirea de stocuri,
executarea unor lucrari etc. De regula, astfel de împrumuturi sunt acordate
pentru perioade de timp mai mici de un an.

Pentru o evaluare riguroasa si obiectiva a riscurilor de nerambursare

este indicata transpunerea acestora în marimi numerice prin diferite
tehnici: functii scor, atribuirea unui punctaj pentru fiecare aspect abordat
s.a.m.d.
În acest fel, cererile de credite pot fi repartizate pe clase de riscuri, care vor
fi luate în considerare în cadrul deciziilor de acordare a împrumuturilor si
de stabilire a ratelor dobânzilor. În plus, o institutie de credit îsi poate
stabili pentru fiecare aspect important al riscului de nerambursare niveluri
minime acceptabile, ceea ce permite eliminarea din start a solicitarilor de
credite care nu îndeplinesc aceste conditii (de exemplu, pot fi respinse
solicitarile de împrumuturi ale unor firme care au înregistrat pierderi în
anul anterior, la care ratele echilibrului financiar se situeaza sub anumite
niveluri etc.)

2. Aprobarea creditelor pentru persoanele juridice

Dupa ce ofiterul de credite a întocmit un referat asupra solicitarii unui

împrumut, acesta este transmis pentru aprobare unei entitati
organizatorice ierarhic superioare. Competentele în aprobarea
împrumuturilor sunt stabilite prin regulamentul intern al institutiei de
credit, în functie de particularitatile structurii organizatorice si de
importanta împrumutului solicitat. În general, în structura organizatorica a
unei institutii de credit este inclus un asa-numit compartiment de credite
caruia îi sunt supuse solicitarile obisnuite de împrumuturi.
Regulamentul de functionare poate însa sa prevada ca anumite cereri de
împrumut, care se refera la sume foarte mari, sa necesite aprobarea
conducerii institutiei de credit. Pentru institutiile de credit cu entitati
organizatorice distribuite în teritoriu se pot organiza subdiviziuni ale
comitetului de credite cu competente delimitate precis.
Acestea pot aproba doar împrumuturile care nu depasesc o anumita suma,
celelalte solicitari fiind transmise catre nivelul central.

12
În decizia de aprobare a unui împrumut va fi luata în considerare, pe lânga
informatiile cuprinse în referatul ofiterului de credit, si situatia de
ansamblu a institutiei de credit. Astfel, o cerere de împrumut poate fi
respinsa, chiar daca are un referat favorabil, atunci când institutia de
credit a acordat deja prea multe împrumuturi, astfel încât ar fi încalcate
reglementarile bancii centrale sau principiile politicii de creditare.

3. Încheierea contractului de credit

Încheierea unui contract asupra operatiunii de creditare are un caracter

obligatoriu, stipulat de legislatia în domeniu. Într-un astfel de contract
trebuie precizate fara echivoc toate conditiile împrumutului: suma
împrumutata, dobânda, comisioanele, durata creditului, conditiile de
rambursare, garantiile etc.
Sunt înscrise, totodata, masurile pe care institutia de credit le poate aplica
în cazul în care debitorul (numit în cadrul contractului împrumutat sau
client) nu îsi îndeplineate obligatiile asumate. În cazul creditelor cu dobânzi
variabile, în contract se mentioneaza, de regula, conditiile în care institutia
de credit poate modifica ratele dobânzilor si obligatia acesteia de a aduce
aceste schimbari la cunoatinta împrumutatului.
În functie de tipul de împrumut acordat, în contract se poate înscrie
obligatia împrumutatului de a utiliza creditul doar pentru scopul pentru
care l-a primit si de a prezenta periodic institutiei de credit documente
centralizatoare ale contabilitatii financiare. În plus, institutia de credit
poate primi dreptul de a verifica la sediul împrumutatului respectarea
conditiilor în care a fost acordat creditul si situatia unor garantii.
Un contract de credit este întocmit, de regula, în trei exemplare (doua din
acestea ramân la dispozitia institutiei de credit, iar unul este remis
clientului) si trebuie semnat de reprezentantii autorizati ai institutiei de
credit si ai împrumutatului.

4. Urmarirea derularii creditelor persoanelor juridice

Pentru prevenirea unor dificultati în rambursarea împrumutului si în plata

dobânzilor si comisioanelor, este indicat ca institutia de credit sa
supravegheze continuu modul în care debitorul îsi îndeplineate obligatiile
asumate. În acest scop, este indicat ca în structura organizatorica sa fie
cuprinsa o entitate cu astfel de atributii.
În general, cea mai importanta componenta a urmaririi derularii unui
credit este reprezentata de monitorizarea platii ratelor de rambursare, a
dobânzilor si a comisioanelor. În plus, angajatii institutiei de credit mai pot
realiza verificari ale utilizarii împrumutului acordat si ale situatiei unor
garantii prin analiza documentelor contabile centralizatoare primite de la

13
împrumutat sau prin vizite la sediul acestuia. În cazul creditelor care sunt
acordate în mai multe transe, aprobarea pentru fiecare dintre acestea poate
constitui o ocazie de verificare amanunaita a situatiei debitorului.
La cererea debitorului, institutia de credit poate accepta o rescadentare a
împrumutului, operatiune care consta în amânarea unui numar limitat de
scadente ale creditului.
Atunci când împrumutatul nu îsi plateate la timp ratele de rambursare,
dobânzile sau comisioanele, institutia de credit este îndreptatita sa îi aplice
penalizari: prin majorarea ratei dobânzii, prin capitalizarea sumelor
restante etc. În cazul în care o astfel de situatie se prelungeste, institutia de
credit poate alege între doua solutii:
a. reesalonarea creditului;
b. rezilierea contractului de împrumut.

a. Reesalonarea unui credit este o masura aplicata atunci când debitorul

întâmpina dificultati, considerate temporare si surmontabile, în îndeplinirea
obligatiilor sale financiare. Prin reesalonare, institutia de credit îi
ofera posibilitatea revizuirii conditiilor de rambursare astfel încât efortul
financiar implicat sa fie decalat în timp. În general, pentru creditele reesalonate
sunt aplicate dobânzi marite, deoarece se considera ca implica riscuri majore de
nerambursare.

b. Rezilierea contractului de împrumut este indicata atunci când se considera

ca debitorul nu va putea depasi dificultatile pe care le are în îndeplinirea
obligatiilor financiare. Dupa aceasta masura, institutia de credit urmeaza sa
acationeze în justitie pentru a recupera partea din împrumut ramasa
nerambursata si dobânzile si comisioanele neplatite.

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR FIZICE

În principiu, o institutie de credit poate oferi împrumuturi oricarei persoane

fizice care realizeaza venituri certe (salarii, pensii, alte venituri) în perioada de
rambursare.

1. Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice

O prezentare exhaustiva a împrumuturilor oferite persoanelor fizice este foarte
dificila în conditiile in care în prezent acest domeniu cunoaste o dezvoltare
accentuata, în care prolifereaza noi produse. În acest subcapitol vor fi prezentate
succint trei tipuri de împrumuturi pentru persoanele fizice:
a. creditul ipotecar;
b. creditul de consum;
c. creditul pentru nevoi personale nenominalizate.

14
a. Creditul ipotecar este acordat persoanelor fizice care doresc sa achizitioneze
o locuinta pe care o ofera drept garantie a împrumutului. În general, cumpararea
sau construirea unei locuinte reprezinta pentru o familie sau pentru un individ un
efort financiar considerabil, care trebuie repartizat pentru o perioada de timp
foarte mare, astfel încât aceste împrumuturi au, de regula, durata de creditare de
mai multe zeci de ani.

b. Creditul de consum are ca destinatie cumpararea de catre debitor a unor

diverse bunuri: aparatura electronica, mobilier, autoturisme etc.
Sumele împrumutate si duratele de creditare variaza în functie de natura acestor
bunuri. Uneori, institutiile de credit colaboreaza cu firmele care vând astfel de
bunuri oferind clientilor acestora facilitati de împrumut.

c. Creditul pentru nevoi personale nenominalizate este un împrumut pus la

dispozitia persoanelor fizice fara o destinatie precisa. De regula, sumele
împrumutate nu sunt foarte mari, astfel încât riscurile implicate sunt
relativ mici.

2. Particularitati ale operatiunilor de creditare a persoanelor fizice

În esenta, operatiunile de creditare a persoanelor fizice sunt oarecum similare
celor de acordare persoanelor juridice a împrumuturilor. Totusi, între cele doua
forme de împrumut exista si diferente semnificative, care se manifesta în
principalele etape ale acestor operatiuni:
a. analiza solicitarii unui credit;
b. aprobarea împrumutului;
c. încheierea contractului de împrumut;
d. urmarirea creditului.

a. Etapa de analiza a solicitarii unui credit pentru persoane fizice se

particularizeaza în special prin modalitatile de apreciere a riscului de
nerambursare. Daca la creditele acordate persoanelor juridice principala sursa de
informatii este reprezentata de documentele contabilitatii financiare, pentru
împrumuturile oferite persoanelor fizice, posibilitatea de nerambursare este
apreciata aproape exclusiv pe baza adeverintei de venituri.

b. Pentru etapa de aprobare a împrumutului pot fi stabilite, în cadrul unei

institutii de credit, reguli speciale pentru fiecare tip de credit acordat persoanelor
fizice. Faptul ca un astfel de împrumut nu poate avea decât rareori o importanta
strategica pentru institutia de credit face ca în general sa nu fie necesara
aprobarea acestuia la nivelul conducerii.

15
c. Etapa de încheiere a contractului de împrumut se particularizeaza prin
natura obligatiilor care pot fi impuse unei persoane fizice. În general, aceste
obligatii nu includ modalitatile de verificare a derularii creditului
impuse unei persoane juridice.

d. În urmarirea creditului acordat unei persoane fizice sunt relevante doua

aspecte:
- verificarea derularii împrumutului, prin monitorizarea rambursarii si prin alte
procedee stabilite prin contract;
- recuperarea creantei, în situatia în care împrumutatul nu îsi onoreaza obligatiile
financiare, prin executarea
garantiilor, prin rezilierea contractului de credit etc.

Abordarea sistemica a institutiilor de credit

Principalele argumente ale unei abordari sistemice a institutiilor de credit sunt

reprezentate de rolul pe care împrumuturile îl au în functionarea unei economii
nationale si de natura relatiilor dintre întreprinderile care ofera credite. Impactul
deosebit pe care îl au împrumuturile în activitatea economica face ca acestea sa
fie supuse unor reguli speciale si unei supravegheri stricte din partea
autoritatilor. RELALIILE DINTRE INSTITUTILE DE CREDIT IMPLICA
DEOPOTRIVA COLABORAREA SI CONCURENTA.

Colaborarea dintre institutiile de credit se manifesta pe mai multe planuri:

finantari comune ale unor activitati, împrumuturi reciproce, acceptarea unor
mijloace de plata etc.
Un aspect important al unui sistem de institutii de credit este reprezentat de
organizarea de asa-numite sisteme de plati. Prin acestea, mijloacele de plata
emise de o institutie de credit sunt acceptate si de alte institutii de credit.
Se poate considera ca o institutie de credit o împrumuta pe alta atunci când îi
accepta un mijloc de plata, astfel încât un sistem de plati poate fi privit si ca un
ansamblu de creditari între participanti. Pe lânga aceasta, institutiile de credit se
mai împrumuta între ele si pentru a face fata unor cerinte de lichiditate.
Astfel de situatii sporesc interdependentele dintre institutiile de credit deoarece,
daca una dintre acestea se afla în dificultate, creste si vulnerabilitatea celor care
au împrumutat-o deoarece îsi vor recupera mai greu creantele. Posibilitatea ca
dificultatile unei institutii de credit sa puna în pericol si alte institutii de credit
legate de aceasta este numita risc de sistem si este un indiciu important al
vulnerabilitatii unui sistem financiar-monetar.

Concurenta dintre institutiile de credit este normala din moment ce acestea îsi
disputa aceleasi piete si aceiasi clienti. Totusi, relatiile de concurenta se
diferentiaza ca urmare a faptului ca dificultatile unei institutii de credit se pot

16
transfera asupra întregului sistem. Daca pentru alte întreprinderi falimentul unui
concurent poate fi considerat drept o oportunitate, pentru institutiile de credit o
astfel de situatie stârneste mai degraba îngrijorare cu privire la neîncrederea pe
care o poate induce asupra sistemului (de exemplu, în România, dificultatile prin
care a trecut Fondul National de Investitii au declanasat o criza în cadrul asa-
numitelor “banci populare” amenintând apoi, pentru scurt timp, cea mai mare
banca româneasca din acea perioada).
În analiza sistemului institutiilor de credit dintr-o tara trebuie luate în
considerare si atributiile bancii centrale.
Pentru îndeplinirea obiectivelor sale cu privire la stabilitatea monetara, aceasta
trebuie sa intervina, prin diferite mijloace, asupra operatiunilor de creditare. În
general, unei banci centrale i se acorda prin lege dreptul de a reglementa,
autoriza si supraveghea activitatea unor categorii de institutii de credit. În plus,
banca centrala are adeseori un rol major în cadrul sistemelor de plati organizate
între institutiile de credit.
În conformitate cu obiectivele sale de influentare a masei monetare si a ratelor
dobânzilor, o banca centrala poate împrumuta institutii de credit în conditiile
prevazute de lege. Pe lânga aceasta, în situaaiile exceptionale în care dificultatile
unei institutii de credit ameninta stabilitatea financiara a tarii, banca centrala o
poate ajuta acordându-i credite sau convingând alte institutii de credit sa o
împrumute.

RISCURI BANCARE

• Riscurile bancare: probabilitatea de producere a unor evenimente care

provoaca efecte negative asupra activitatii bancii prin deteriorarea calitatii
afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi

Tipuri de riscuri bancare :

-risc de credit ,
- risc de lichiditate ,
-risc de piata,
-risc de variatie a ratei dobanzii,
-risc de schimb valutar,
-risc de solvabilitate,
-risc de tara, etc.

Riscul de credit

Reprezinta posibilitatea ca imprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si

onoreze obligatiile la scadenta influentand negativ indicatorii de profit ai
bancii si are ca obiectiv

17
 gestionarea riscului de credit : eliminarea/reducerea pierderilor datorate
producerii riscului de credit si posibilitatea continuarii activitatii bancii in
conditiile regulamentare si legale.

Actiuni pentru eliminarea/reducerea riscului de credit

- Din punct de vedere al riscului de credit indus de calitatea procesului de
creditare;
-Din punct de vedere al riscului de credit indus de respectarea regulamentelor
emise de Banca Centrala,privind limitarea riscului de credit

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a procesului de creditare

• Respectarea principiilor si regulilor generale ce guverneaza activitatea de
creditare
- prudenta bancara ,
- consultarea Centralei Riscurilor Bancare si a Biroului de Credit,
- viabilitatea si realismul afacerilor clientilor,
- creditare avantajoasa pentru banca si client,
- existenta obligatorie a contractului de credit,
- respectarea stricta a clauzelor contractuale.
Respectarea regulamentelor emise de Banca Centala
-BNR a emis regulamente privind limitarea riscului de credit

Tehnici de reducere/diminuare a riscului de credit

Diminuarea expunerii fata de un anumit debitor cu anumite tipuri de garantii

asigaratorii si produse derivate de credit cum ar fii :
- cash-sub forma depozitelor constituite la banca respectiva,
- titluri de valoare cu rating minim “B-”emise de entitatile din categoria
suverana si entitatile din sectorul public care sunt tratate ca si cele din clasa
suverana,
- garantii primite de la banci si firme de valori mobiliare, precum si titluri de
valoare emise de agentii economici cu rating minim “BBB-”,
- actiuni de prima calitate comercializate pe burse recunoscute, parti din
fondurile mutuale si aur.

Reglementari privind limitarea riscului de credit

Pentru limitarea riscului de credit, Banca Centrala poate stabili urmatoarele

reguli:
1 -limitarea creditarii unui singur debitor ;
2- limitarea imprumuturilor mari acordate ;
3- clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc.

18
 4-efectuarea de raportari catre Centrala Riscurilor Bancare si Biroul de
Credit.
5-Constituirea de fonduri de rezerva cu caracter general

1. Expunerea maxima fata de un singur debitor

In Romania, imprumuturile acordate de o societate bancara unui singur
debitor nu pot depasi, cumulate, 25% din fondurile proprii ale respectivei
societati bancare, iar volumul total al creditelor care pot fi acordate de o
banca persoanelor aflate in relatii speciale cu banca este de maxim 20% din
fondurile sale proprii.

2. Limitarea imprumuturilor mari acordate

Reglementarile BNR pecizeaza ca suma totala a imprumuturilor mari
acordata debitorilor nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale
societatii bancare.
Prin imprumut mare se intelege suma tuturor imprumuturilor acordate unui
singur debitor , inclusiv a girantilor si a altor angajamente asumate in numele
acestuia, care reprezinta minim 10% din fondurile proprii ale societatii bancare.

3. Clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc

Categorii de credite :
- standard ;
- in observatie ;
- sub standard ;
- indoielnic ;
- pierdere .

4. Raportari catre Centrala Riscurilor Bancare si catre Biroul de Credit

Centrala Riscurilor Bancare(CRB) reprezinta centru de intermediere care
gestioneaza in numele Bancii Nationale a Romaniei , informatia de risc
bancar pentru scopurile utilizatorilor(societatile bancare din Romania si
BNR denumite si persoane declarante), in conditiile pastrarii secretului
bancar.
Informatie de risc bancar este informatia cu privire la debitorii bancii si
la expunerea bancii fata de acestia( credite, scrisori de garantie,etc.).

Fisierele pe care le organizeaza si gestioneaza CRB :

- Registrul Central al Creditelor – care contine informatiile de risc bancar

raportate de persoanele declarante, prelucrate si difuzate de catre CRB in
vederea valorificarii de catre utilizatori, in conditiile pastrarii secretului bancar ;

19
 - Registrul Creditelor Restante- care este un fisier alimentat de Registrul
Central al Creditelor cu informatia de risc bancar referitoare la debitori si la
creditele restante ale acestora fata de intregul sistem bancar din Romania;
CRB permite accesul fiecarei persoane declarante la informatiile din cele doua
fisiere.

Biroul de Credit
– centru de intermediere care gestioneaza informatia de risc bancar(fata de
debitorii persoane fizice) pentru scopul utilizatorilor in conditiile pastrarii
secretului bancar.
Avantajele principale ale consultarii Biroului de Credit :
- posibilitatea calcularii gradului total de indatorare a clientului fata de bancile
declarante;
- protejarea bancilor fata de debitorii fraudulosi;

Raportari la B.N.R.
Prin Normele BNR nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit (si
completarile ulterioare)s-a stabilit ca bancile comerciale sa raporteze lunar, la
BNR urmatoarele :
- solvabilitatea proprie ;
- pozitiile caracterizate prin expuneri mari;
- structura grupurilor ce reprezinta un singur debitor, fata de care banca
inregistreaza expuneri mari ;
- imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca,
imprumuturile acordate personalului propriu si familiilor acestora.

6. Constituirea de Fonduri de Rezerva

Fondul pentru riscuri bancare generale - fond constituit din profitul

contabil ramas dupa deducerea impozitului pe profit , in limita a 1% din
soldul activelor purtatoare de riscuri specifice activitatii bancare.
Fondul pentru riscuri bancare generale se utilizeaza exclusiv pentru
acoperirea de pierderi din credite si alte active purtatoare de riscuri specifice
activitatii bancare si numai in situatia in care au fost folosite integral
provizioanele specifice de risc de credit constituite si au fost epuizate toate
celelalte masuri legale de recuperare a creditelor si de acoperire a eventualelor
pierderi aferente acestora.

Fondul de rezerva – constituit in limita unei sume de 5% aplicat la profitul

contabil ramas dupa deducerea impozitului pe profit, pana cand fondul de
rezerva astfel constituit devine de doua ori mai mare decat capitalul social;
- din acest fond se pot acoperi eventualele pierderi inregistrate in banca in
exercitiile financiare precedente si la inchiderea exercitiului financiar curent.

20
Exemplu de contract de credit

CONTRACT DE CREDIT NR. ...........

ÎNCHEIAT ASTĂZI............

Între Banca ......... societate pe acţiuni, Sucursala ....... Filiala .......

În baza împuternicirii date prin Decizia Consiliului de Administraţie
al ............. Bucureşti, denumită în prezentul contract banca, reprezentată
prin ..........., în calitate de director şi .........., în calitate de contabil şef, pe de
o parte şi ............, număr de ordine în Registrul Comercial ........, numită în
prezentul contract împrumutat, reprezentată prin ............, în calitate de
director şi .............., în calitate de contabil şef, a intervenit în prezentul
contract.

1. Banca acordă împrumutatului un credit în sumă de ......... lei, pe termen

de cu o perioadă de graţie de ..... luni, care începe de la data de ..........
Se menţionează că perceperea comisioanelor şi dobânzilor începe la
momentul acordării şi respectiv utilizării creditelor. În perioada de graţie
nu se rambursează credite, dar se percep dobânzi la creditele utilizate.

2. Creditul se va utiliza pentru: .......................................

3. Creditul aprobat se acordă astfel:

- integral, la data de .............
- eşalonat, la datele şi în sumele menţionate în graficul anexă la prezentul
contract;
În contract se include una din aceste trei modalităţi de acordare, în funcţie
de rezultatul negocierii şi natura creditului.

4. Creditul se acordă cu o dobândă de ........ pe an, calculată şi vărsată

lunar.
Pe parcursul utilizării şi rambursării creditului, banca va indexa dobânda
în funcţie de evoluţia inflaţiei şi a costului resurselor; dobânda indexată se
va aplica de către bancă la soldul creditului existent la data indexării
dobânzii.

5. Rambursarea creditului se va face conform graficului anexat, care

urmează a se definitiva după acordarea integrală a creditului. Prima rată se
va rambursa la expirarea perioadei de graţie, iar ultima rată la data
de ............
Nerambursarea ratelor de credit la termenele stabilite prin grafic, atrage
după sine trecerea acestora la restanţe şi plata de către împrumutat a unei
dobânzi majorate cu 5 puncte pe an.

21
Creditul poate fi rambursat de către împrumutat şi înainte de scadenţă, în
întregime sau parţial, numai cu acceptul băncii.
Banca este îndreptăţită să recupereze de la împrumutat eventualele
influenţe nefavorabile generate de rambursarea în devans a creditului.

6. Pentru neutilizarea creditului la datele şi în sumele stabilite prin

contract, banca calculează şi împrumutatul plăteşte un comision asupra
sumei neutilizate din credit, pe perioada de la data stabilită pentru utilizare
şi până la utilizarea efectivă a creditului.
Comisionul de neutilizare va fi de 1,5 pe an şi se calculează de către bancă
la data utilizării efective a creditului.
Comisionul de neutilizare se plăteşte de către împrumutat în termen de 5
zile lucrătoare de la data primirii comunicării băncii asupra comisionului
datorat.

7. Împrumutatul se obligă:
a) să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat şi
acordat în condiţiile stabilite în contract;
b) să restituie băncii creditul primit şi să plătească dobânda şi comisioanele
bancare, la termenele şi sumele stabilite în graficul anexat la contract;
c) să respecte prevederile normelor tehnice ale băncii şi să reflecte corect şi
la zi în evidenţele sale contabile toate operaţiunile legate de acordarea şi
rambursarea creditului;
d) să menţioneze pe documentele de plată poziţia unde se găseşte cheltuiala,
precum şi sursa din care se efectuează plata (surse proprii, credit) în cazul
creditelor pentru investiţii.

8. Împrumutatul se obligă să garanteze creditul primit cu (se vor menţiona

numai garanţiile aferente creditului respectiv);
a) bunuri mobile, mijloace circulante diverse individualizate prin
elementele de la punctul de mai jos, asupra cărora se constituie gaj în
favoarea băncii.
Bunurile vor fi asigurate la societăţile de asigurare.
b) materii, materiale şi alte bunuri cumpărate din credite asupra cărora se
constituie ipotecă sau gaj în favoarea băncii. Bunurile vor fi asigurate la
societăţile de asigurare.
c) cesionarea în favoarea băncii până la concurenţa creditului acordat, a
drepturilor băneşti ce se cuvin împrumutatului pentru bunurile asigurate la
societăţile de asigurare pe baza asigurării prin efectul legii şi facultative,
bunurile ce au fost nominalizate în prezentul contract.
d) garanţii bancare emise de bănci sau instituţii financiare şi de credit din
ţară şi străinătate, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase.
e) sume de bani în depozit în cont de bancă;

22
În contract se vor înscrie numai garanţiile efective, stabilite de comun acord
cu solicitantul. Sumele rămase în depozit până la rambursarea integrală a
creditului.
Banca preia în custodie în depozitul propriu al clientului următoarele
bunuri mobiliare: ......... ........... .............. ............. .............., pentru care
beneficiarul plăteşte o taxă de custodie de ........... lei lunar.
f) cesionarea în favoarea băncii a drepturilor băneşti pe care beneficiarul
de credit le are de primit de la un agent economic cu care a încheiat un
contract de livrare, respectiv de executare de lucrări.
g) Imobilul situat în ........... compus din: ....................... evaluat de ...............
la suma de ........... în proprietatea conform actului nr. ........ căruia se
constituie ipoteca în favoarea băncii.
Imobilul este asigurat la societăţile de asigurare prin
h) Alte imobile ca: ................. vor fi evidenţiate prin elemente de la pct. ....

9. Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea garanţiilor

nominalizate la punctul a) la Notarul public şi la Primărie, după caz,
precum şi înregistrarea la societăţile de asigurare a cesiunii drepturilor de
despăgubire pentru bunurile ipotecate şi gajate în favoarea băncii.
Împrumutatul are obligaţia reînnoirii anuale a asigurărilor la societăţile de
asigurare pentru bunurile cu care vine în garanţia creditului.

10. Banca are dreptul să verifice respectarea condiţiilor în care se acordă

creditul, existenţa permanentă şi integritatea garanţiilor creditului pe toată
perioada derulării sale până la rambursarea completă a acestuia. În acest
scop, împrumutatul se obligă să pună la dispoziţia băncii toate documentele
solicitate (buget de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, contul de profit şi
pierderi etc.) precum şi orice alte documente oficiale privind garanţiile,
bunurile realizate sau cumpărate din credit;
Cele care privesc activitatea desfăşurată;
Nerespectarea de către împrumutat a acestor obligaţii atrage după sine
dreptul băncii de a trece la retragerea creditului înainte de scadenţă.

11. Banca poate anula sau reduce cuantumul creditului aprobat în cazuri
justificate, determinate de furnizarea de către împrumutat a unor date
nereale după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile dat în scris.
Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat
în cazul în care împrumutatul a încălcat regulile privind disciplina
creditului sau în cazul în care situaţia economică şi financiară a acestuia
este compromisă.

12. Neplata ratelor şi dobânzilor aferente la creditul acordat, precum şi

nerespectarea vreuneia din clauzele prevăzute în acest contract, dau
dreptul băncii să treacă la retragerea imediată a creditului şi dobânzilor

23
datorate din contul de disponibilităţi al împrumutatului, iar când acest
lucru nu este posibil, se va trece la recuperarea creditului prin executarea
silită.

13. Banca nu preia riscul politic sau calamităţile naturale şi nu răspunde de

autenticitatea documentelor prezentate de împrumutat.

14. Prezentul contract are valoarea de înscris autentic şi constituie titlu

executoriu.

15. Relaţiile reciproce dintre părţile contractante nereglementate de textul

de mai sus, sunt supuse regulilor generale de creditare, precum şi celorlalte
norme ale băncii, existente la data prezentului contract.

16. Alte clauze:

Litigiile de orice fel dintre părţile contractante vor fi soluţionate de
instanţele judecătoreşti şi de drept comun.

17. Acest contract a fost încheiat în număr de ....... exemplare, din care .......
exemplare rămân la bancă şi ........ exemplare la împrumutat.

18. La dobânzile datorate şi neachitate în termen pentru perioada de

întârziere, se va percepe o dobândă penalizatoare de 25% pe an, calculată
asupra cuantumului acestor dobânzi.

Cresterea eficientei activitatii financiare in cadrul bancii

Băncile doresc un profit cât mai mare din activităţile lor şi, în egală
măsură, minimizarea riscurilor, de aceea performanţa bancară vizează mai
întâi de toate determinarea solidităţii băncii, a gradului de expunere a
acesteia în faţa diverselor categorii de risc şi mai apoi a nivelului de
eficienţă al acesteia.
Din aceste considerente diagnosticul financiar asupra activităţii bancare are
două componente:
- diagnosticul rentabilităţii (rentabilitatea capitalului propriu,
rentabilitatea economică) ;
- diagnosticul riscurilor (riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de
faliment).
Eficienţă şi rentabilitate
Profitul constituie, în economia de piaţă, raţiunea de a fi a oricărui agent
economic,fiind considerat un câştig ce remunerează factorii de bază, clasici
ai producţiei (capitalul,
pământul, munca) urmărit, din punct de vedere strategic, pe două
orizonturi de timp: termen scurt şi termen mijlociu şi lung.

24
Rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit, oglindind
într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a ei şi este una
din formele de exprimare a eficienţei economice.
Referitor la eficienţa economică, metoda principală a analizei sistemelor
economice o constituie analiza eficienţei acestora, ca atribut al acţiunii
performante a agentului economic.
(Performanţa economică reprezintă funcţia specifică, contribuţia firmei şi
motivul existenţei acesteia. Firma funcţionează pentru a obţine
performanţe şi rezultate economice).
În sens larg eficienţa înseamnă “Scop dorit cu efort minim” (principiul
universal al lui Mauperţius sau principiul minimei acţiuni), punându-se
întrebarea de la ce grad de concordanţă între rezultat şi scop începe
eficienţa. Aceasta face ca, în definirea eficienţei economice să se aibă în
vedere îmbinarea a două laturi, cantitativă şi calitativă, iar eficienţa
economică să fie dată de relaţia:
eficienţă economică = economicitate × eficacitate,
cu alte cuvinte “este eficientă acea acţiune care asigură atingerea scopului
(eficacitate) în condiţii de cheltuieli minime (economicitate)”.
Măsurarea eficienţei economice se face ţinând cont de anumite criterii de
eficienţă(grad de economisire, grad de valorificare, nivel de actualizare), în
două variante:
- în mărime absolută, prin metoda diferenţei, obţinându-se soldurile
intermediare de gestiune: marja comercială, valoarea adăugată, EBE
(excedentul brut din exploatare), profit din exploatare, profit financiar,
profit excepţional, profit net
- în mărime relativă, cu ajutorul indicatorilor de eficienţă, obţinuţi prin
raportarea efectelor la efortul depus pentru obţinerea lor (efect util pe
unitatea de cost antrenată) şi viceversa (cost specific pentru obţinerea unei
unităţi de efect util) – rate ale rentabilităţii.
Determinată astfel, eficienţa activităţii bancare este uşor de monitorizat, şi
orice
demers managerial va fi în măsură să ducă la optimizarea activităţii
bancare şi la valorificarea superioară a resurselor financiare mobilizate în
bănci.
Indicatori ai profitabilităţii bancare
Activitatea complexă a băncilor comerciale, în special activitatea
financiară, necesită o analiză financiară completă şi complexă a eficienţei şi
performantei obţinute. Această analiză poate fi făcută prin:
A. - folosirea indicatorilor principali ai contului de rezultate (modelul
francez) care pun în evidenţă particularităţi specifice ca expresii contabile
ale activităţii bancare.
B. - folosirea indicatorilor de performanţă bancară, modele de calcul ale
acestora

25
putând fi dezvoltate pentru determinarea influenţei factorilor asupra
evoluţiei fiecăruia dintre indicatori;
C. - folosirea sistemului de rate recomandat de Comisia Bancară din Franţa
şi anume:
- ratele de structură şi de activitate;
- ratele de exploatare şi de rezultate;
- ratele de gestiune.
D. - analiza riscurilor asumate, dată fiind aversiunea băncilor faţă de risc.
Indicatori de performanţă bancară
(1) marja netă din dobânzi (rata veniturilor din dobânzi);
(2) rata profitului;
(3) rata utilizării activelor;
(4) rata rentabilităţii economice (ROA);
(5) rentabilitatea financiară (a capitalului - ROE);
(6) efectul de pârghie (gradul de îndatorare).
Concluzii
Un sistem bancar sănătos este construit pe bănci profitabile şi capitalizate
în mod adecvat. Profitabilitatea, sub forma profiturilor realizate este, de
regulă, una din sursele cheie ale generării capitalului iar profitul reprezintă
rezultatul final care reflectă efectele nete ale politicilor şi activităţilor unei
bănci într-un exerciţiu financiar. Profitabilitatea este de obiceievaluată,
integral sau parţial , printr-un set de indicatori financiari, supuşi
observaţiei de-a lungul unei perioade de timp pentru a detecta tendinţele
profitabilităţii. Analiza modificării
diverşilor indicatori în timp relevă modificările politicilor şi strategiilor
băncii şi/sau a mediului său de afaceri.

26