Sunteți pe pagina 1din 30

Athenaeum,an II

Stoican Constanta-Corina

Tema proiect: OPERATIA DE CREDITARE IN


INSTITUTIILE BANCARE

Proiect:

-Activitatea financiara a organizarii in sistemul


functional al acestuia
-Operatiuni financiare in interiorul
sistemului(organizarea bancii) si extrasistemului. Masuri
pentru evitarea riscurilor.
-Exemple documente, decizii
-Opinii privind cresterea eficientei activitatii financiare
in cadrul bancii

1
Cuprins
Structura organizatorica a bancii-organigrama
TIPOLOGIA OPERATIUNILOR INSTITUTIILOR DE CREDIT
a. criteriul naturii operatiunilor;
b. criteriul raportului fata de intermedierea financiara;
c. criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile;
d. criteriul localizarii operatiunilor.
ELEMENTELE TEHNICE ALE UNUI CREDIT
- suma datorata;
- garantiile;
- durata de creditare;
- costurile unui credit;
- conditiile de rambursare.
ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE
Forme ale creditelor acordate persoanelor juridice
a. creditele de trezorerie;
b. liniile de credit;
c. creditele ipotecare;
d. creditele cu destinatie speciala.
Aprobarea creditelor pentru persoanele juridice
Încheierea contractului de credit
Urmarirea derularii creditelor persoanelor juridice

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR FIZICE


Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice
a. creditul ipotecar;
b. creditul de consum;
c. creditul pentru nevoi personale nenominalizate.
Particularitati ale operatiunilor de creditare a
persoanelor fizice
Abordarea sistemica a institutiilor de credit
Colaborarea
Concurenta
RISCURI BANCARE
Riscul de credit
Reglementari privind limitarea riscului de credit
Exemplu de contract de credit
Cresterea eficientei activitatii financiare in cadrul bancii

2
OPERATIA DE CREDITARE IN INSTITUTIILE
BANCARE

Structura organizatorica a bancii-organigrama

Organigrama: reprezentare grafica a activitatilor pe care


banca le desfasoara .
Tipuri de organigrama :
a. Organigrama ierarhica : reprezinta structura de
ansamblu a bancii, evidentiind subdiviziunile
organizatorice ale bancii si raporturile dintre ele :
exemplu : adunarea generala a actionarilor
consiliul de administratie
comitetul de directie
conducerea executiva: presedinte,vicepresedinti
directii
departamente
compartimente
unitati teritoriale
b. Organigrama functionala : permite identificarea
activitatilor bancii si nivelurile ierarhice de exercitare a acestor
activitati.
Principalele activitati :
- activitatea de exploatare – aceasta asigura relatiile directe
cu clientii . Aceasta activitate se desfasoara in principal in
unitatile teritoriale ale bancii . Misiunea principala a acestei
activitati este aceea de a vinde produse si servicii clientilor
bancii.
- activitatea de productie – trateaza operatiile initiate de
exploatare : evidenta conturilor clientilor, calculul dobanzilor, a
comisioanelor ;
- activitatea de asistare – secondeaza exploatarea, vizand in
principal urmatoarele : - asistenta, resurse materiale(imobile,) si
de personal;
- asistenta de specialitate: marketing, juridic,
relatii

3
externe, piete de capital;
- asistenta tehnica : trezorerie, inginerie
financiara .
Centrala bancii – este centrul vital al bancii, datorita functiilor
si rolului sau;
Functiile centralei bancii :
- elaboreaza strategia de dezvoltare a bancii;
- stabileste politica de creditare, dezvoltare in tara si in
strainatate,
sau de fuziune si achizitii ;
- efectueaza studii de marketing ;
- acorda servicii de consultanta , control, audit ;
- organizeaza actiuni de pregatire a cadrelor ;
- initiaza colaborari cu banci din tara si strainatate ;
- asigura lichiditati si fonduri de creditare unitatilor
subordonate(unitati
teritoriale: filiale, sucursale, agentii);
- stabileste nivelul dobanzilor si comisioanelor ;
- stabileste plafoane de credite pentru unitatile subordonate
;
- contacteaza imprumuturi si plasamente de pe piata
interbancara ;
- asigura echilibrul intre resurse si plasamente ;
- elaboreaza norme pentru fiecare activitate si serviciu
(decontari, operatiuni de casa, incasari si plati, evidenta
contabila, creditare etc.);
- angajeaza, promoveaza, concediaza personalul de
conducere din unitatile subordonate .
Comitete de lucru obligatorii : comitetul de credit , comitetul
de risc, comitetul de administrare a activelor si pasivelor .
Unitatile teritoriale:
Structura organizatorica cuprinde compartimente care
asigura desfasurarea activitatii lor ;
Conducerea unitatilor teritoriale : director , director
economic(la sucursale), sef agentie, contabil sef (la agentii), si
comitetul de credite (constituit din cadre de conducere ale
unitatii).
Comitetul de credite : atributiile lui sunt :
- analizeaza si aproba credite in limita plafoanelor distribuite
de centrala;
- revizuieste si propune masuri pentru creditele restante ;
- rescadenteaza credite ;

4
- analizeaza si trimite spre aprobarea centralei creditele mari,
care sunt de competenta centralei .

În prezent, o institutie de credit actioneaza în mare


masura ca un intermediar financiar: pentru a obtine
fonduri se împrumuta (de la populatie, de la
întreprinderi, de la alte institutii de credit s.a.m.d.),
platind o dobânda numita dobânda pasiva si ofera
credite, din sumele de bani astfel procurate, cu o
dobânda numita dobânda activa.
Evident, pentru ca intermedierea sa fie profitabila, este
necesar ca dobânda activa sa fie mai mare decât
dobânda pasiva.
Pentru o institutie de credit tipica, cea mai importanta
modalitate de atragere a resurselor este reprezentata
de operatiunile de acceptare a depozitelor. Într-o astfel
de operatiune o institutie de credit are calitatea de
depozitar, adica o entitate careia i se încredinaeaza de
catre o persoana fizica sau juridica, numita deponent, o
suma de bani pe care este obligata sa o ramburseze în
totalitate, cu sau fara dobânda ai cu alte facilitati, la
cererea deponentului sau la un termen convenit între
depozitar si
deponent. Aceasta suma de bani, numita
depozit,reprezinta o creanta pentru deponent si o
datorie pentru depozitar.

TIPOLOGIA OPERATIUNILOR INSTITUTIILOR DE CREDIT

Activitatile institutiilor de credit acopera domenii foarte


vaste si variate. Pentru clasificarea acestora pot fi
utilizate mai multe criterii:
a. criteriul naturii operatiunilor;
b. criteriul raportului fata de intermedierea financiara;
c. criteriul monedei în care sunt exprimate operatiunile;
d. criteriul localizarii operatiunilor.

a. În raport de criteriul naturii operatiunilor pot fi


delimitate mai multe tipuri de activitati ale institutiilor
de credit:
a1. constituirea resurselor financiare prin împrumuturi;

5
a2. constituirea resurselor financiare prin emisiunea de
actiuni sau de titluri de participare;
a3. acordarea de credite;
a4. operatiuni de leasing;
a5. operatiuni de factoring;
a6. operatiuni de scontare;
a7. servicii de transfer monetar;
a8. emiterea si administrarea mijloacelor de plata
(inclusiv de moneda electronica);
a9. emiterea garantiilor si asumarea unor angajamente;
a10. tranzactionarea, în nume propriu sau în numele
clientilor, unor active financiare (valuta, titluri de
creanta, valori mobiliare etc.);
a11. intermedierea în subscrierea si plasamentul unor
instrumente financiare;
a12. servicii de consultanaa;
a13. administrarea unor portofolii de active financiare;
a14. pastrarea în custodie a unor active financiare;
a15. închirierea de casete de siguranta în care pot fi
pastrate diferite bunuri;
a16. servicii de furnizare de date în domeniul creditarii
etc.

b. Pe baza criteriului raportului fata de intermedierea


financiara pot fi delimitate patru categorii de activitati
ale institutiilor de credit:
b1. operatiuni pasive;
b2. operatiuni active;
b3. operatiuni conexe intermedierii financiare;
b4. operatiuni în afara intermedierii financiare.

b1. Operatiunile pasive ale institutiilor de credit sunt


întreprinse în scopul atragerii resurselor financiare. În
raport cu modalitatea de constituire a resurselor
financiare, operatiunile pasive pot fi împartite în doua
subcategorii:
b1.1. operatiuni de constituire a fondurilor proprii:
emisiune de actiuni si de titluri de participare,
constituirea rezervelor din profitul obtinut etc.;
b1.2. operatiuni de împrumut: operatiuni de acceptare
de depozite, finantari de la alte institutii de credit sau
de la institutii ale statului etc.

6
b2. Operatiunile active ale INSTITUTIILOR de credit
vizeaza fructificarea resurselor financiare proprii sau
împrumutate. Din perspectiva modalitatilor de
fructificare a resurselor financiare, operatiunile active
pot fi împartite în doua subcategorii:
b21. operatiuni de creditare;
b22. operatiuni de plasament, care constau în achizitia
de active financiare în scopul vânzarii cu un prea mai
mare decât cel cu care au fost cumparate.

b3. Operatiunile conexe intermedierii financiare cuprind,


în general, servicii oferite clientilor din cadrul
activitatilor de intermediere financiara. În aceasta
categorie sunt incluse oferirea de informatii cu privire la
situatia depozitelor sau creditelor etc.
b4. Operatiunile din afara intermedierii financiare sunt
activitati care nu depind de activitatea de intermediere
financiara. Astfel de operatiuni nu au, de regula, o
pondere prea mare în activitatea unei institutii de credit
si pot cuprinde: închirieri de casete de siguranta,
operatiuni comerciale autorizate de lege etc.

c. În raport de criteriul monedei în care sunt exprimate


operatiunile pot fi delimitate doua tipuri de activitati ale
institutiilor de credit:
c1. operatiuni derulate în moneda nationala;
c2. operatiuni derulate în moneda straina.
Aceasta clasificare este importanta din perspectiva
riscurilor valutare si a formalitatilor pe care le presupun
operatiunile derulate în moneda straina.

d. În functie de criteriul localizarii operatiunilor,


activitatile unei institutii de credit pot fi împartite în
doua categorii:
d1. operatiuni desfasurate pe plan national;
d2. operatiuni desfasurate în strainatate.

O astfel de împartire este importanta daca se iau în


considerare dificultatile operatiunilor financiare
desfasurate în strainatate, care trebuie uneori sa se
supuna unor reguli diferite de cele din tara si carora le
sunt asociate riscuri specifice. În contextul integrarii

7
europene, operatiuni desfasurate de o institutie de
credit în strainatate pot fi împartite în doua
subcategorii: activitati din afara si din interiorul Uniunii
Europene.

ELEMENTELE TEHNICE ALE UNUI CREDIT

Din perspectiva activitatii institutiilor de creditare sunt


relevante cinci elemente tehnice ale unui credit:
- suma datorata;
- garantiile;
- durata de creditare;
- costurile unui credit;
- conditiile de rambursare.

1. Suma datorata

Suma datorata reprezinta creanta pe care creditorul o


are la un moment dat asupra debitorului. Aceasta suma
nu coincide neaparat cu capitalul împrumutat initial
putând varia în timp în anumite situatii:
- când capitalul împrumutat este rambursat în mai multe
rate pe parcursul duratei creditului;
- când dobânzile calculate pentru o perioada de timp nu
se platesc ci se capitalizeaza, adica se adauga la
capitalul împrumutat initial ;
- când suma ce face obiectul contractului este virata
debitorului în mai multe transe.

2. Garantiile unui credit

Într-o operatiune de creditare garantiile pot fi


considerate drept surse de rambursare alternative, la
care se poate face apel atunci când debitorul nu îsi
poate onora obligatiile. În functie de natura acestor
surse se pot delimita doua tipuri de garantii:
a. garantii reale;
b. garantii personale.

a. O garantie reala presupune ca în cazul în care


debitorul nu îsi poate onora obligatiile financiare,
rambursarea sa fie realizata prin valorificarea unor

8
bunuri ale acestuia. În raport cu natura acestor bunuri,
garantiile reale pot fi împartite în doua categorii:
- ipoteca, în care creditul este garantat, fara
deposedarea debitorului, printr-un bun imobil;
- gajul, în care creditul este garantat, cu sau fara
deposedarea debitorului, printr-un bun mobil.
Într-o situatie în care debitorul nu îsi poate onora
obligatiile fata de mai multi creditori, institutia de
credit va avea prioritate fata de aceatia în valorificarea
bunului ce i-a fost acordat drept garantie.

b. O garantie personala presupune ca în situatia în care


debitorul este incapabil sa îsi onoreze obligatiile
financiare, datoriile acestuia sa fie platite de una sau
mai multe persoane care s-au angajat în acest sens.

3. Durata de creditare

Durata de creditare este reprezentata de perioada de


timp cuprinsa între momentul în care suma împrumutata
este pusa la dispozitia debitorului si momentul în care
creditul este rambursat integral. În functie de
caracteristicile împrumutului, în cadrul duratei de
creditare se pot delimita:
- perioada de tragere, în cadrul careia întreaga suma
împrumutata este trasa, adica este pusa la dispozitia
debitorului în una sau mai multe transe;
- perioada de rambursare, în cursul careia trebuie platita
suma împrumutata;
- perioada de gratie, în cadrul careia debitorul nu
ramburseaza nimic din suma împrumutata, platind în
schimb dobânzile, comisioanele si celelalte costuri ale
creditului.

4. Costurile unui credit

Costurile unui credit sunt reprezentate de sumele de


bani pe care debitorul trebuie sa le plateasca, sau la
care trebuie sa renunte, pentru a obtine suma
împrumutata. În raport cu destinatia acestor sume pot fi
delimitate trei categorii de costuri ale creditelor:
a. dobânda;

9
b. comisioanele creditarii;
c. alte costuri ale creditarii.
a. Dobânda este, de regula, cel mai important element al
costurilor creditarii. Pentru creditele acordate pot fi
utilizate doua tipuri de dobânzi:
a1. dobânda simpla;
a2. dobânda compusa.
a1. Dobânda simpla poate fi calculata ca un produs între
suma datorata si rata dobânzii raportata la perioada de
timp pentru care se calculeaza dobânda:
D = C x r’d (3.1.)
unde:
- D este dobânda în suma absoluta;
- C este suma datorata în perioada de timp pentru care
se calculeaza dobânda;
- r’d este rata dobânzii raportata la perioada de timp
pentru care se calculeaza dobânda.
În practica, cel mai adesea sunt folosite rate ale dobânzii
raportate la un an. În acest caz formula de calcul a
dobânzii trebuie adaptata raportând la un an ai perioada
de timp pentru care se calculeaza dobânda. Atunci când
aceasta perioada de timp este exprimata în zile, formula
de calcul (în care, pentru simplificare, se considera ca
anul are 360 de zile) devine:
D = (C x rd x nz) / 360 (3.2.)
în care:
- rd este rata dobânzii raportata la un an;
- nz este numarul de zile cuprins în perioada pentru care
se calculeaza dobânda.
În situatia în care perioada de timp pentru care se
calculeaza dobânda este exprimata în luni, formula de
calcul a dobânzii devine:
D = (C x rd x nl) / 12 (3.3.)
unde nl este numarul de luni cuprinse în perioada pentru
care se calculeaza dobânda.
a2. Regimul dobânzii compuse este aplicat pentru
creditele la care dobânzile calculate pentru diferite
perioade de timp nu sunt platite ci sunt capitalizate.
Astfel, efortul financiar al debitorului va fi mai mare
decât în cazul dobânzii simple întrucât se majoreaza
suma datorata, însa va fi decalat în timp.

10
Rata dobânzii, în functie de care se calculeaza dobânda,
poate fi constanta pentru întreaga durata a creditului
sau poate varia. În acest caz valoarea sa este stabilita
periodic în raport cu diverse elemente: rate ale
dobânzilor de pe pietele interbancare, rate ale
dobânzilor utilizate de banca centrala etc.
Atunci când sunt oferite cu rate variabile ale dobânzii,
creditele sunt afectate de asa-numitul risc al ratei
dobânzii, care este reprezentat de posibilitatea ca
obligatia financiara a debitorului sa se modifice ca
urmare a variatiei ratei dobânzii. Acest risc face parte
din categoria riscurilor speculative întrucât variatiile
ratei dobânzii pot determina fie pierderi fie câstiguri
pentru partile implicate în credit.

b. Comisioanele creditarii sunt sume pe care debitorul


trebuie sa le plateasca pentru servicii aferente creditului
primit: deschiderea si administrarea unui cont, plati prin
viramente, eliberarea de numerar, furnizarea de
informatii despre cont etc. De regula, aceste comisioane
sunt stabilite prin intermediul unor cote aplicate asupra
sumelor datorate sau asupra celor transferate.

c. În categoria “Alte costuri ale creditarii” sunt incluse


sumele de bani, altele decât dobânda si comisioanele
creditarii, pe care debitorul trebuie sa le plateasca sau
la care trebuie sa renunte, pentru a intra în posesia
sumei împrumutate. De exemplu, pentru unele
împrumuturi debitorul este obligat sa îsi constituie la
institutia de credit un depozit stabilit ca o proportie a
sumei împrumutate. În contextul în care depozitul este
remunerat cu o dobânda mai mica decât cele practicate
pe piata, se poate aprecia ca
aceasta conditie poate fi considerata un cost de
oportunitate pentru debitor.

5. Conditiile de rambursare ale unui credit

Conditiile de rambursare stabilesc regimul în care


debitorul va plati creditorului suma împrumutata.
Acest regim poate fi descris prin mai multe elemente:
a. ratele împrumutului;

11
b. scadentele;
c. anuitatile.

a. Ratele împrumutului sunt parti ale sumei datorate de


debitor care trebuie platite periodic, atunci când datoria
nu este achitata într-o singura transa. Valoarea acestora
si momentele în care vor deveni exigibile sunt stabilite
în functie de capacitatea de plata a debitorului.

b. Scadentele unui credit sunt momentele de timp la


care trebuie platite ratele împrumutului sau întreaga
suma datorata. Acestea pot fi de doua tipuri:
- scadente intermediare, la care devin exigibile ratele
creditului, cu excepaia ultimei dintre acestea;
- scadenaa finala, la care devine exigibila ultima rata a
împrumutului sau întreaga suma datorata.

c. O anuitate reprezinta totalul platilor pe care debitorul


trebuie sa le faca, în contul creditului, într-o anumita
perioada de timp. Aceste plati includ ratele
împrumutului, dobânzile si comisioanele aferente
creditului.

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE

În calitate de debitori ai institutiilor de credit pot figura


diferite categorii de persoane juridice:întreprinderi cu
capital privat sau de stat, autohtone sau straine,
institutii publice, unitati administrativ -teritoriale etc.

1.Forme ale creditelor acordate persoanelor juridice

Împrumuturile acordate persoanelor juridice de


institutiile de credit îmbraca variate forme. În acest
subcapitol vor fi prezentate succint patru dintre acestea:
a. creditele de trezorerie;
b. liniile de credit;
c. creditele ipotecare;
d. creditele cu destinatie speciala.

12
a. Creditele de trezorerie sunt împrumuturi acordate
fara o destinatie prestabilita, fiind folosite de
întreprinderi pentru a face fata unor diverse plati care
apar în activitatea curenta. De regula, durata acestor
credite acopera perioade de timp mai mici de un an, iar
sumele datorate nu sunt foarte mari în raport cu nivelul
activitatii debitorului. În aceste conditii, expunerea fata
de riscul de nerambursare este relativ redusa, ceea ce
face ca unele credite de trezorerie sa fie acordate fara
garantii.

b. O linie de credit este un împrumut care are la baza un


angajament al unei institutii de credit de a pune la
dispozitia debitorului fonduri baneati, în limita unui nivel
convenit, pentru o anumita perioada de timp si în
conditii prestabilite. Cu toate ca institutia de credit îsi
asuma un angajament asupra sumei împrumutate,
aceasta nu este virata debitorului decât atunci când
acesta are nevoie de fonduri si când îndeplineste
conditiile stabilite prin contract. Liniile de credit sunt
preferate de debitori deoarece dobânzile nu sunt
calculate decât pentru perioada de timp în care suma
împrumutata îi este pusa efectiv la dispozitie. În plus,
pentru institutiile de credit, aceasta forma de împrumut
are avantajul ca diminueaza, într-o anumita masura,
expunerea fata de riscul de nerambursare. Adeseori, se
prevede ca suma împrumutata sa fie virata în mai multe
transe, fiecare dintre acestea fiind precedata de o
analiza a situatiei clientului în care se va decide asupra
mentinerii liniei de credit.
Aceasta modalitate de împrumut are numeroase
variante, dintre care se detaseaza prin frecventa
utilizarii linia de credit revolving care ofera posibilitatea
ca dupa rambursarea unui credit sa se acorde noi
credite, cu conditia ca totalul sumelor împrumutate sa
nu depaseasca nivelul maxim stabilit prin contract.

c. Creditele ipotecare sunt acordate persoanelor juridice


pentru constructia, reabilitarea, consolidarea sau
extinderea unor imobile asupra carora se instituie
ipoteci pentru garantarea împrumuturilor. Aceste
credite sunt acordate, de regula, pentru perioade de

13
timp relativ îndelungate, cuprinse între 5 si 50 de ani.
Pentru durate de creditare atât de mari riscurile
asumate de institutia de credit sunt considerabile, însa
ele sunt acoperite într-o anumita masura de garantia
prin ipoteca. În acest scop, este indicat ca valoarea
acesteia sa cuprinda, pe lânga suma împrumutata,
dobânzile, comisioanele si cheltuielile de recuperare a
creditului.

d. Un credit cu destinatie speciala este acordat pentru


finantarea unor anumite operatiuni din activitatea
debitorului: constituirea de stocuri, executarea unor
lucrari etc. De regula, astfel de împrumuturi sunt
acordate pentru perioade de timp mai mici de un an.

Pentru o evaluare riguroasa si obiectiva a riscurilor


de nerambursare este indicata transpunerea acestora în
marimi numerice prin diferite tehnici: functii scor,
atribuirea unui punctaj pentru fiecare aspect abordat
s.a.m.d.
În acest fel, cererile de credite pot fi repartizate pe clase
de riscuri, care vor fi luate în considerare în cadrul
deciziilor de acordare a împrumuturilor si de stabilire a
ratelor dobânzilor. În plus, o institutie de credit îsi poate
stabili pentru fiecare aspect important al riscului de
nerambursare niveluri minime acceptabile, ceea ce
permite eliminarea din start a solicitarilor de credite
care nu îndeplinesc aceste conditii (de exemplu, pot fi
respinse solicitarile de împrumuturi ale unor firme care
au înregistrat pierderi în anul anterior, la care ratele
echilibrului financiar se situeaza sub anumite niveluri
etc.)

2. Aprobarea creditelor pentru persoanele juridice

Dupa ce ofiterul de credite a întocmit un referat asupra


solicitarii unui împrumut, acesta este transmis pentru
aprobare unei entitati organizatorice ierarhic
superioare. Competentele în aprobarea împrumuturilor
sunt stabilite prin regulamentul intern al institutiei de
credit, în functie de particularitatile structurii
organizatorice si de importanta împrumutului solicitat.
În general, în structura organizatorica a unei institutii de

14
credit este inclus un asa-numit compartiment de credite
caruia îi sunt supuse solicitarile obisnuite de
împrumuturi.
Regulamentul de functionare poate însa sa prevada ca
anumite cereri de împrumut, care se refera la sume
foarte mari, sa necesite aprobarea conducerii institutiei
de credit. Pentru institutiile de credit cu entitati
organizatorice distribuite în teritoriu se pot organiza
subdiviziuni ale comitetului de credite cu competente
delimitate precis.
Acestea pot aproba doar împrumuturile care nu
depasesc o anumita suma, celelalte solicitari fiind
transmise catre nivelul central.
În decizia de aprobare a unui împrumut va fi luata în
considerare, pe lânga informatiile cuprinse în referatul
ofiterului de credit, si situatia de ansamblu a institutiei
de credit. Astfel, o cerere de împrumut poate fi respinsa,
chiar daca are un referat favorabil, atunci când institutia
de credit a acordat deja prea multe împrumuturi, astfel
încât ar fi încalcate reglementarile bancii centrale sau
principiile politicii de creditare.

3. Încheierea contractului de credit

Încheierea unui contract asupra operatiunii de creditare


are un caracter obligatoriu, stipulat de legislatia în
domeniu. Într-un astfel de contract trebuie precizate
fara echivoc toate conditiile împrumutului: suma
împrumutata, dobânda, comisioanele, durata creditului,
conditiile de rambursare, garantiile etc.
Sunt înscrise, totodata, masurile pe care institutia de
credit le poate aplica în cazul în care debitorul (numit în
cadrul contractului împrumutat sau client) nu îsi
îndeplineate obligatiile asumate. În cazul creditelor cu
dobânzi variabile, în contract se mentioneaza, de regula,
conditiile în care institutia de credit poate modifica
ratele dobânzilor si obligatia acesteia de a aduce aceste
schimbari la cunoatinta împrumutatului.
În functie de tipul de împrumut acordat, în contract se
poate înscrie obligatia împrumutatului de a utiliza
creditul doar pentru scopul pentru care l-a primit si de a
prezenta periodic institutiei de credit documente

15
centralizatoare ale contabilitatii financiare. În plus,
institutia de credit poate primi dreptul de a verifica la
sediul împrumutatului respectarea conditiilor în care a
fost acordat creditul si situatia unor garantii.
Un contract de credit este întocmit, de regula, în trei
exemplare (doua din acestea ramân la dispozitia
institutiei de credit, iar unul este remis clientului) si
trebuie semnat de reprezentantii autorizati ai institutiei
de credit si ai împrumutatului.

4. Urmarirea derularii creditelor persoanelor juridice

Pentru prevenirea unor dificultati în rambursarea


împrumutului si în plata dobânzilor si comisioanelor,
este indicat ca institutia de credit sa supravegheze
continuu modul în care debitorul îsi îndeplineate
obligatiile asumate. În acest scop, este indicat ca în
structura organizatorica sa fie cuprinsa o entitate cu
astfel de atributii.
În general, cea mai importanta componenta a urmaririi
derularii unui credit este reprezentata de monitorizarea
platii ratelor de rambursare, a dobânzilor si a
comisioanelor. În plus, angajatii institutiei de credit mai
pot realiza verificari ale utilizarii împrumutului acordat
si ale situatiei unor garantii prin analiza documentelor
contabile centralizatoare primite de la împrumutat sau
prin vizite la sediul acestuia. În cazul creditelor care
sunt acordate în mai multe transe, aprobarea pentru
fiecare dintre acestea poate constitui o ocazie de
verificare amanunaita a situatiei debitorului.
La cererea debitorului, institutia de credit poate accepta
o rescadentare a împrumutului, operatiune care consta
în amânarea unui numar limitat de scadente ale
creditului.
Atunci când împrumutatul nu îsi plateate la timp ratele
de rambursare, dobânzile sau comisioanele, institutia de
credit este îndreptatita sa îi aplice penalizari: prin
majorarea ratei dobânzii, prin capitalizarea sumelor
restante etc. În cazul în care o astfel de situatie se
prelungeste, institutia de credit poate alege între doua
solutii:
a. reesalonarea creditului;
b. rezilierea contractului de împrumut.

16
a. Reesalonarea unui credit este o masura aplicata atunci
când debitorul întâmpina dificultati, considerate temporare si
surmontabile, în îndeplinirea obligatiilor sale financiare. Prin
reesalonare, institutia de credit îi
ofera posibilitatea revizuirii conditiilor de rambursare astfel
încât efortul financiar implicat sa fie decalat în timp. În general,
pentru creditele reesalonate sunt aplicate dobânzi marite,
deoarece se considera ca implica riscuri majore de
nerambursare.

b. Rezilierea contractului de împrumut este indicata atunci


când se considera ca debitorul nu va putea depasi dificultatile
pe care le are în îndeplinirea obligatiilor financiare. Dupa
aceasta masura, institutia de credit urmeaza sa acationeze în
justitie pentru a recupera partea din împrumut ramasa
nerambursata si dobânzile si comisioanele neplatite.

ÎMPRUMUTURI ACORDATE PERSOANELOR FIZICE

În principiu, o institutie de credit poate oferi împrumuturi


oricarei persoane fizice care realizeaza venituri certe (salarii,
pensii, alte venituri) în perioada de rambursare.

1. Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice


O prezentare exhaustiva a împrumuturilor oferite persoanelor
fizice este foarte dificila în conditiile in care în prezent acest
domeniu cunoaste o dezvoltare accentuata, în care prolifereaza
noi produse. În acest subcapitol vor fi prezentate succint trei
tipuri de împrumuturi pentru persoanele fizice:
a. creditul ipotecar;
b. creditul de consum;
c. creditul pentru nevoi personale nenominalizate.

a. Creditul ipotecar este acordat persoanelor fizice care


doresc sa achizitioneze o locuinta pe care o ofera drept garantie
a împrumutului. În general, cumpararea sau construirea unei
locuinte reprezinta pentru o familie sau pentru un individ un
efort financiar considerabil, care trebuie repartizat pentru o
perioada de timp foarte mare, astfel încât aceste împrumuturi
au, de regula, durata de creditare de mai multe zeci de ani.

17
b. Creditul de consum are ca destinatie cumpararea de catre
debitor a unor diverse bunuri: aparatura electronica, mobilier,
autoturisme etc.
Sumele împrumutate si duratele de creditare variaza în functie
de natura acestor bunuri. Uneori, institutiile de credit
colaboreaza cu firmele care vând astfel de bunuri oferind
clientilor acestora facilitati de împrumut.

c. Creditul pentru nevoi personale nenominalizate este un


împrumut pus la dispozitia persoanelor fizice fara o destinatie
precisa. De regula, sumele împrumutate nu sunt foarte mari,
astfel încât riscurile implicate sunt
relativ mici.

2. Particularitati ale operatiunilor de creditare a


persoanelor fizice
În esenta, operatiunile de creditare a persoanelor fizice sunt
oarecum similare celor de acordare persoanelor juridice a
împrumuturilor. Totusi, între cele doua forme de împrumut
exista si diferente semnificative, care se manifesta în
principalele etape ale acestor operatiuni:
a. analiza solicitarii unui credit;
b. aprobarea împrumutului;
c. încheierea contractului de împrumut;
d. urmarirea creditului.

a. Etapa de analiza a solicitarii unui credit pentru


persoane fizice se particularizeaza în special prin modalitatile
de apreciere a riscului de nerambursare. Daca la creditele
acordate persoanelor juridice principala sursa de informatii este
reprezentata de documentele contabilitatii financiare, pentru
împrumuturile oferite persoanelor fizice, posibilitatea de
nerambursare este apreciata aproape exclusiv pe baza
adeverintei de venituri.

b. Pentru etapa de aprobare a împrumutului pot fi stabilite,


în cadrul unei institutii de credit, reguli speciale pentru fiecare
tip de credit acordat persoanelor fizice. Faptul ca un astfel de
împrumut nu poate avea decât rareori o importanta strategica
pentru institutia de credit face ca în general sa nu fie necesara
aprobarea acestuia la nivelul conducerii.

18
c. Etapa de încheiere a contractului de împrumut se
particularizeaza prin natura obligatiilor care pot fi impuse unei
persoane fizice. În general, aceste obligatii nu includ
modalitatile de verificare a derularii creditului
impuse unei persoane juridice.

d. În urmarirea creditului acordat unei persoane fizice


sunt relevante doua aspecte:
- verificarea derularii împrumutului, prin monitorizarea
rambursarii si prin alte procedee stabilite prin contract;
- recuperarea creantei, în situatia în care împrumutatul nu îsi
onoreaza obligatiile financiare, prin executarea
garantiilor, prin rezilierea contractului de credit etc.

Abordarea sistemica a institutiilor de credit

Principalele argumente ale unei abordari sistemice a institutiilor de credit sunt


reprezentate de rolul pe care împrumuturile îl au în functionarea unei economii
nationale si de natura relatiilor dintre întreprinderile care ofera credite. Impactul
deosebit pe care îl au împrumuturile în activitatea economica face ca acestea sa
fie supuse unor reguli speciale si unei supravegheri stricte din partea
autoritatilor. RELALIILE DINTRE INSTITUTILE DE CREDIT
IMPLICA DEOPOTRIVA COLABORAREA SI CONCURENTA.

Colaborarea dintre institutiile de credit se manifesta pe mai


multe planuri: finantari comune ale unor activitati, împrumuturi
reciproce, acceptarea unor mijloace de plata etc.
Un aspect important al unui sistem de institutii de credit este
reprezentat de organizarea de asa-numite sisteme de plati. Prin
acestea, mijloacele de plata emise de o institutie de credit sunt
acceptate si de alte institutii de credit.
Se poate considera ca o institutie de credit o împrumuta pe alta
atunci când îi accepta un mijloc de plata, astfel încât un sistem
de plati poate fi privit si ca un ansamblu de creditari între
participanti. Pe lânga aceasta, institutiile de credit se mai
împrumuta între ele si pentru a face fata unor cerinte de
lichiditate.
Astfel de situatii sporesc interdependentele dintre institutiile de
credit deoarece, daca una dintre acestea se afla în dificultate,
creste si vulnerabilitatea celor care au împrumutat-o deoarece
îsi vor recupera mai greu creantele. Posibilitatea ca dificultatile
unei institutii de credit sa puna în pericol si alte institutii de

19
credit legate de aceasta este numita risc de sistem si este un
indiciu important al vulnerabilitatii unui sistem financiar-
monetar.

Concurenta dintre institutiile de credit este normala din


moment ce acestea îsi disputa aceleasi piete si aceiasi clienti.
Totusi, relatiile de concurenta se diferentiaza ca urmare a
faptului ca dificultatile unei institutii de credit se pot transfera
asupra întregului sistem. Daca pentru alte întreprinderi
falimentul unui concurent poate fi considerat drept o
oportunitate, pentru institutiile de credit o astfel de situatie
stârneste mai degraba îngrijorare cu privire la neîncrederea pe
care o poate induce asupra sistemului (de exemplu, în România,
dificultatile prin care a trecut Fondul National de Investitii au
declanasat o criza în cadrul asa-numitelor “banci populare”
amenintând apoi, pentru scurt timp, cea mai mare banca
româneasca din acea perioada).
În analiza sistemului institutiilor de credit dintr-o tara trebuie
luate în considerare si atributiile bancii centrale.
Pentru îndeplinirea obiectivelor sale cu privire la stabilitatea
monetara, aceasta trebuie sa intervina, prin diferite mijloace,
asupra operatiunilor de creditare. În general, unei banci
centrale i se acorda prin lege dreptul de a reglementa, autoriza
si supraveghea activitatea unor categorii de institutii de credit.
În plus, banca centrala are adeseori un rol major în cadrul
sistemelor de plati organizate între institutiile de credit.
În conformitate cu obiectivele sale de influentare a masei
monetare si a ratelor dobânzilor, o banca centrala poate
împrumuta institutii de credit în conditiile prevazute de lege. Pe
lânga aceasta, în situaaiile exceptionale în care dificultatile unei
institutii de credit ameninta stabilitatea financiara a tarii, banca
centrala o poate ajuta acordându-i credite sau convingând alte
institutii de credit sa o împrumute.

RISCURI BANCARE

• Riscurile bancare: probabilitatea de producere a unor


evenimente care provoaca efecte negative asupra
activitatii bancii prin deteriorarea calitatii afacerilor,
diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi

Tipuri de riscuri bancare :

20
-risc de credit ,
- risc de lichiditate ,
-risc de piata,
-risc de variatie a ratei dobanzii,
-risc de schimb valutar,
-risc de solvabilitate,
-risc de tara, etc.

Riscul de credit

Reprezinta posibilitatea ca imprumutatii sau emitentii de


titluri sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta influentand
negativ indicatorii de profit ai bancii si are ca obiectiv
gestionarea riscului de credit : eliminarea/reducerea
pierderilor datorate producerii riscului de credit si
posibilitatea continuarii activitatii bancii in conditiile
regulamentare si legale.

Actiuni pentru eliminarea/reducerea riscului de credit


- Din punct de vedere al riscului de credit indus de calitatea
procesului de creditare;
-Din punct de vedere al riscului de credit indus de
respectarea regulamentelor emise de Banca Centrala,privind
limitarea riscului de credit

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a procesului de


creditare
• Respectarea principiilor si regulilor generale ce
guverneaza activitatea de creditare
- prudenta bancara ,
- consultarea Centralei Riscurilor Bancare si a Biroului de
Credit,
- viabilitatea si realismul afacerilor clientilor,
- creditare avantajoasa pentru banca si client,
- existenta obligatorie a contractului de credit,
- respectarea stricta a clauzelor contractuale.
Respectarea regulamentelor emise de Banca Centala
-BNR a emis regulamente privind limitarea riscului de credit

Tehnici de reducere/diminuare a riscului de credit

21
Diminuarea expunerii fata de un anumit debitor cu anumite
tipuri de garantii asigaratorii si produse derivate de credit
cum ar fii :
- cash-sub forma depozitelor constituite la banca respectiva,
- titluri de valoare cu rating minim “B-”emise de entitatile
din categoria suverana si entitatile din sectorul public care sunt
tratate ca si cele din clasa suverana,
- garantii primite de la banci si firme de valori mobiliare,
precum si titluri de valoare emise de agentii economici cu rating
minim “BBB-”,
- actiuni de prima calitate comercializate pe burse
recunoscute, parti din fondurile mutuale si aur.

Reglementari privind limitarea riscului de credit

Pentru limitarea riscului de credit, Banca Centrala poate


stabili urmatoarele reguli:
1 -limitarea creditarii unui singur debitor ;
2- limitarea imprumuturilor mari acordate ;
3- clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor
specifice de risc.
4-efectuarea de raportari catre Centrala Riscurilor Bancare si
Biroul de Credit.
5-Constituirea de fonduri de rezerva cu caracter general

1. Expunerea maxima fata de un singur debitor


In Romania, imprumuturile acordate de o societate bancara
unui singur debitor nu pot depasi, cumulate, 25% din
fondurile proprii ale respectivei societati bancare, iar volumul
total al creditelor care pot fi acordate de o banca persoanelor
aflate in relatii speciale cu banca este de maxim 20% din
fondurile sale proprii.

2. Limitarea imprumuturilor mari acordate


Reglementarile BNR pecizeaza ca suma totala a
imprumuturilor mari acordata debitorilor nu poate depasi
de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale societatii bancare.
Prin imprumut mare se intelege suma tuturor imprumuturilor
acordate unui singur debitor , inclusiv a girantilor si a altor
angajamente asumate in numele acestuia, care reprezinta
minim 10% din fondurile proprii ale societatii bancare.

22
3. Clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor
specifice de risc
Categorii de credite :
- standard ;
- in observatie ;
- sub standard ;
- indoielnic ;
- pierdere .

4. Raportari catre Centrala Riscurilor Bancare si catre


Biroul de Credit
Centrala Riscurilor Bancare(CRB) reprezinta centru de
intermediere care gestioneaza in numele Bancii Nationale a
Romaniei , informatia de risc bancar pentru scopurile
utilizatorilor(societatile bancare din Romania si BNR
denumite si persoane declarante), in conditiile pastrarii
secretului bancar.
Informatie de risc bancar este informatia cu privire la
debitorii bancii si la expunerea bancii fata de acestia( credite,
scrisori de garantie,etc.).

Fisierele pe care le organizeaza si gestioneaza CRB :

- Registrul Central al Creditelor – care contine informatiile


de risc bancar raportate de persoanele declarante, prelucrate si
difuzate de catre CRB in vederea valorificarii de catre utilizatori,
in conditiile pastrarii secretului bancar ;
- Registrul Creditelor Restante- care este un fisier
alimentat de Registrul Central al Creditelor cu informatia de
risc bancar referitoare la debitori si la creditele restante ale
acestora fata de intregul sistem bancar din Romania;
CRB permite accesul fiecarei persoane declarante la
informatiile din cele doua fisiere.

Biroul de Credit
– centru de intermediere care gestioneaza informatia de risc
bancar(fata de debitorii persoane fizice) pentru scopul
utilizatorilor in conditiile pastrarii secretului bancar.
Avantajele principale ale consultarii Biroului de Credit :
- posibilitatea calcularii gradului total de indatorare a
clientului fata de bancile declarante;

23
- protejarea bancilor fata de debitorii fraudulosi;

Raportari la B.N.R.
Prin Normele BNR nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit
(si completarile ulterioare)s-a stabilit ca bancile comerciale sa
raporteze lunar, la BNR urmatoarele :
- solvabilitatea proprie ;
- pozitiile caracterizate prin expuneri mari;
- structura grupurilor ce reprezinta un singur debitor, fata de
care banca inregistreaza expuneri mari ;
- imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale
cu banca, imprumuturile acordate personalului propriu si
familiilor acestora.

6. Constituirea de Fonduri de Rezerva

Fondul pentru riscuri bancare generale - fond constituit


din profitul contabil ramas dupa deducerea impozitului pe
profit , in limita a 1% din soldul activelor purtatoare de riscuri
specifice activitatii bancare.
Fondul pentru riscuri bancare generale se utilizeaza exclusiv
pentru acoperirea de pierderi din credite si alte active
purtatoare de riscuri specifice activitatii bancare si numai in
situatia in care au fost folosite integral provizioanele specifice
de risc de credit constituite si au fost epuizate toate celelalte
masuri legale de recuperare a creditelor si de acoperire a
eventualelor pierderi aferente acestora.

Fondul de rezerva – constituit in limita unei sume de 5%


aplicat la profitul contabil ramas dupa deducerea impozitului
pe profit, pana cand fondul de rezerva astfel constituit devine
de doua ori mai mare decat capitalul social;
- din acest fond se pot acoperi eventualele pierderi
inregistrate in banca in exercitiile financiare precedente si la
inchiderea exercitiului financiar curent.
Exemplu de contract de credit

CONTRACT DE CREDIT NR. ...........


ÎNCHEIAT ASTĂZI............

Între Banca ......... societate pe acţiuni, Sucursala ....... Filiala .......


În baza împuternicirii date prin Decizia Consiliului de Administraţie

24
al ............. Bucureşti, denumită în prezentul contract banca, reprezentată
prin ..........., în calitate de director şi .........., în calitate de contabil şef, pe de
o parte şi ............, număr de ordine în Registrul Comercial ........, numită în
prezentul contract împrumutat, reprezentată prin ............, în calitate de
director şi .............., în calitate de contabil şef, a intervenit în prezentul
contract.

1. Banca acordă împrumutatului un credit în sumă de ......... lei, pe termen


de cu o perioadă de graţie de ..... luni, care începe de la data de ..........
Se menţionează că perceperea comisioanelor şi dobânzilor începe la
momentul acordării şi respectiv utilizării creditelor. În perioada de graţie
nu se rambursează credite, dar se percep dobânzi la creditele utilizate.

2. Creditul se va utiliza pentru: .......................................

3. Creditul aprobat se acordă astfel:


- integral, la data de .............
- eşalonat, la datele şi în sumele menţionate în graficul anexă la prezentul
contract;
În contract se include una din aceste trei modalităţi de acordare, în funcţie
de rezultatul negocierii şi natura creditului.

4. Creditul se acordă cu o dobândă de ........ pe an, calculată şi vărsată


lunar.
Pe parcursul utilizării şi rambursării creditului, banca va indexa dobânda
în funcţie de evoluţia inflaţiei şi a costului resurselor; dobânda indexată se
va aplica de către bancă la soldul creditului existent la data indexării
dobânzii.

5. Rambursarea creditului se va face conform graficului anexat, care


urmează a se definitiva după acordarea integrală a creditului. Prima rată se
va rambursa la expirarea perioadei de graţie, iar ultima rată la data
de ............
Nerambursarea ratelor de credit la termenele stabilite prin grafic, atrage
după sine trecerea acestora la restanţe şi plata de către împrumutat a unei
dobânzi majorate cu 5 puncte pe an.
Creditul poate fi rambursat de către împrumutat şi înainte de scadenţă, în
întregime sau parţial, numai cu acceptul băncii.
Banca este îndreptăţită să recupereze de la împrumutat eventualele
influenţe nefavorabile generate de rambursarea în devans a creditului.

6. Pentru neutilizarea creditului la datele şi în sumele stabilite prin


contract, banca calculează şi împrumutatul plăteşte un comision asupra
sumei neutilizate din credit, pe perioada de la data stabilită pentru utilizare

25
şi până la utilizarea efectivă a creditului.
Comisionul de neutilizare va fi de 1,5 pe an şi se calculează de către bancă
la data utilizării efective a creditului.
Comisionul de neutilizare se plăteşte de către împrumutat în termen de 5
zile lucrătoare de la data primirii comunicării băncii asupra comisionului
datorat.

7. Împrumutatul se obligă:
a) să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat şi
acordat în condiţiile stabilite în contract;
b) să restituie băncii creditul primit şi să plătească dobânda şi comisioanele
bancare, la termenele şi sumele stabilite în graficul anexat la contract;
c) să respecte prevederile normelor tehnice ale băncii şi să reflecte corect şi
la zi în evidenţele sale contabile toate operaţiunile legate de acordarea şi
rambursarea creditului;
d) să menţioneze pe documentele de plată poziţia unde se găseşte cheltuiala,
precum şi sursa din care se efectuează plata (surse proprii, credit) în cazul
creditelor pentru investiţii.

8. Împrumutatul se obligă să garanteze creditul primit cu (se vor menţiona


numai garanţiile aferente creditului respectiv);
a) bunuri mobile, mijloace circulante diverse individualizate prin
elementele de la punctul de mai jos, asupra cărora se constituie gaj în
favoarea băncii.
Bunurile vor fi asigurate la societăţile de asigurare.
b) materii, materiale şi alte bunuri cumpărate din credite asupra cărora se
constituie ipotecă sau gaj în favoarea băncii. Bunurile vor fi asigurate la
societăţile de asigurare.
c) cesionarea în favoarea băncii până la concurenţa creditului acordat, a
drepturilor băneşti ce se cuvin împrumutatului pentru bunurile asigurate la
societăţile de asigurare pe baza asigurării prin efectul legii şi facultative,
bunurile ce au fost nominalizate în prezentul contract.
d) garanţii bancare emise de bănci sau instituţii financiare şi de credit din
ţară şi străinătate, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase.
e) sume de bani în depozit în cont de bancă;
În contract se vor înscrie numai garanţiile efective, stabilite de comun acord
cu solicitantul. Sumele rămase în depozit până la rambursarea integrală a
creditului.
Banca preia în custodie în depozitul propriu al clientului următoarele
bunuri mobiliare: ......... ........... .............. ............. .............., pentru care
beneficiarul plăteşte o taxă de custodie de ........... lei lunar.
f) cesionarea în favoarea băncii a drepturilor băneşti pe care beneficiarul
de credit le are de primit de la un agent economic cu care a încheiat un

26
contract de livrare, respectiv de executare de lucrări.
g) Imobilul situat în ........... compus din: ....................... evaluat de ...............
la suma de ........... în proprietatea conform actului nr. ........ căruia se
constituie ipoteca în favoarea băncii.
Imobilul este asigurat la societăţile de asigurare prin
h) Alte imobile ca: ................. vor fi evidenţiate prin elemente de la pct. ....

9. Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea garanţiilor


nominalizate la punctul a) la Notarul public şi la Primărie, după caz,
precum şi înregistrarea la societăţile de asigurare a cesiunii drepturilor de
despăgubire pentru bunurile ipotecate şi gajate în favoarea băncii.
Împrumutatul are obligaţia reînnoirii anuale a asigurărilor la societăţile de
asigurare pentru bunurile cu care vine în garanţia creditului.

10. Banca are dreptul să verifice respectarea condiţiilor în care se acordă


creditul, existenţa permanentă şi integritatea garanţiilor creditului pe toată
perioada derulării sale până la rambursarea completă a acestuia. În acest
scop, împrumutatul se obligă să pună la dispoziţia băncii toate documentele
solicitate (buget de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, contul de profit şi
pierderi etc.) precum şi orice alte documente oficiale privind garanţiile,
bunurile realizate sau cumpărate din credit;
Cele care privesc activitatea desfăşurată;
Nerespectarea de către împrumutat a acestor obligaţii atrage după sine
dreptul băncii de a trece la retragerea creditului înainte de scadenţă.

11. Banca poate anula sau reduce cuantumul creditului aprobat în cazuri
justificate, determinate de furnizarea de către împrumutat a unor date
nereale după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile dat în scris.
Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat
în cazul în care împrumutatul a încălcat regulile privind disciplina
creditului sau în cazul în care situaţia economică şi financiară a acestuia
este compromisă.

12. Neplata ratelor şi dobânzilor aferente la creditul acordat, precum şi


nerespectarea vreuneia din clauzele prevăzute în acest contract, dau
dreptul băncii să treacă la retragerea imediată a creditului şi dobânzilor
datorate din contul de disponibilităţi al împrumutatului, iar când acest
lucru nu este posibil, se va trece la recuperarea creditului prin executarea
silită.

13. Banca nu preia riscul politic sau calamităţile naturale şi nu răspunde de


autenticitatea documentelor prezentate de împrumutat.

27
14. Prezentul contract are valoarea de înscris autentic şi constituie titlu
executoriu.

15. Relaţiile reciproce dintre părţile contractante nereglementate de textul


de mai sus, sunt supuse regulilor generale de creditare, precum şi celorlalte
norme ale băncii, existente la data prezentului contract.

16. Alte clauze:


Litigiile de orice fel dintre părţile contractante vor fi soluţionate de
instanţele judecătoreşti şi de drept comun.

17. Acest contract a fost încheiat în număr de ....... exemplare, din care .......
exemplare rămân la bancă şi ........ exemplare la împrumutat.

18. La dobânzile datorate şi neachitate în termen pentru perioada de


întârziere, se va percepe o dobândă penalizatoare de 25% pe an, calculată
asupra cuantumului acestor dobânzi.

Cresterea eficientei activitatii financiare in


cadrul bancii
Băncile doresc un profit cât mai mare din activităţile lor şi, în egală
măsură, minimizarea riscurilor, de aceea performanţa bancară vizează mai
întâi de toate determinarea solidităţii băncii, a gradului de expunere a
acesteia în faţa diverselor categorii de risc şi mai apoi a nivelului de
eficienţă al acesteia.
Din aceste considerente diagnosticul financiar asupra activităţii bancare are
două componente:
- diagnosticul rentabilităţii (rentabilitatea capitalului propriu,
rentabilitatea economică) ;
- diagnosticul riscurilor (riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de
faliment).
Eficienţă şi rentabilitate
Profitul constituie, în economia de piaţă, raţiunea de a fi a oricărui agent
economic,fiind considerat un câştig ce remunerează factorii de bază, clasici
ai producţiei (capitalul,
pământul, munca) urmărit, din punct de vedere strategic, pe două
orizonturi de timp: termen scurt şi termen mijlociu şi lung.
Rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit, oglindind
într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a ei şi este una
din formele de exprimare a eficienţei economice.

28
Referitor la eficienţa economică, metoda principală a analizei sistemelor
economice o constituie analiza eficienţei acestora, ca atribut al acţiunii
performante a agentului economic.
(Performanţa economică reprezintă funcţia specifică, contribuţia firmei şi
motivul existenţei acesteia. Firma funcţionează pentru a obţine
performanţe şi rezultate economice).
În sens larg eficienţa înseamnă “Scop dorit cu efort minim” (principiul
universal al lui Mauperţius sau principiul minimei acţiuni), punându-se
întrebarea de la ce grad de concordanţă între rezultat şi scop începe
eficienţa. Aceasta face ca, în definirea eficienţei economice să se aibă în
vedere îmbinarea a două laturi, cantitativă şi calitativă, iar eficienţa
economică să fie dată de relaţia:
eficienţă economică = economicitate × eficacitate,
cu alte cuvinte “este eficientă acea acţiune care asigură atingerea scopului
(eficacitate) în condiţii de cheltuieli minime (economicitate)”.
Măsurarea eficienţei economice se face ţinând cont de anumite criterii de
eficienţă(grad de economisire, grad de valorificare, nivel de actualizare), în
două variante:
- în mărime absolută, prin metoda diferenţei, obţinându-se soldurile
intermediare de gestiune: marja comercială, valoarea adăugată, EBE
(excedentul brut din exploatare), profit din exploatare, profit financiar,
profit excepţional, profit net
- în mărime relativă, cu ajutorul indicatorilor de eficienţă, obţinuţi prin
raportarea efectelor la efortul depus pentru obţinerea lor (efect util pe
unitatea de cost antrenată) şi viceversa (cost specific pentru obţinerea unei
unităţi de efect util) – rate ale rentabilităţii.
Determinată astfel, eficienţa activităţii bancare este uşor de monitorizat, şi
orice
demers managerial va fi în măsură să ducă la optimizarea activităţii
bancare şi la valorificarea superioară a resurselor financiare mobilizate în
bănci.
Indicatori ai profitabilităţii bancare
Activitatea complexă a băncilor comerciale, în special activitatea
financiară, necesită o analiză financiară completă şi complexă a eficienţei şi
performantei obţinute. Această analiză poate fi făcută prin:
A. - folosirea indicatorilor principali ai contului de rezultate (modelul
francez) care pun în evidenţă particularităţi specifice ca expresii contabile
ale activităţii bancare.
B. - folosirea indicatorilor de performanţă bancară, modele de calcul ale
acestora
putând fi dezvoltate pentru determinarea influenţei factorilor asupra
evoluţiei fiecăruia dintre indicatori;

29
C. - folosirea sistemului de rate recomandat de Comisia Bancară din Franţa
şi anume:
- ratele de structură şi de activitate;
- ratele de exploatare şi de rezultate;
- ratele de gestiune.
D. - analiza riscurilor asumate, dată fiind aversiunea băncilor faţă de risc.
Indicatori de performanţă bancară
(1) marja netă din dobânzi (rata veniturilor din dobânzi);
(2) rata profitului;
(3) rata utilizării activelor;
(4) rata rentabilităţii economice (ROA);
(5) rentabilitatea financiară (a capitalului - ROE);
(6) efectul de pârghie (gradul de îndatorare).
Concluzii
Un sistem bancar sănătos este construit pe bănci profitabile şi capitalizate
în mod adecvat. Profitabilitatea, sub forma profiturilor realizate este, de
regulă, una din sursele cheie ale generării capitalului iar profitul reprezintă
rezultatul final care reflectă efectele nete ale politicilor şi activităţilor unei
bănci într-un exerciţiu financiar. Profitabilitatea este de obiceievaluată,
integral sau parţial , printr-un set de indicatori financiari, supuşi
observaţiei de-a lungul unei perioade de timp pentru a detecta tendinţele
profitabilităţii. Analiza modificării
diverşilor indicatori în timp relevă modificările politicilor şi strategiilor
băncii şi/sau a mediului său de afaceri.

30