FACULTEA DE STIINTE ECONOMICE SI

ADMINISTRATIE PUBLICA
Specializarea:CONTABILITATE SI INFORMATICA DE
GESTIUNE
ROLUL INSTITUTIILOR FINANCIARE IN
FUNCTIONAREA ECONOMIEI
STUDIU DE CAZ: Trezoreria finanelor publice

ANUL 1 GR.1

FacuFacultatea de Stiinte Economice si Administratie

Publicaltatea de Stiinte Economice si Administrati

PePLPLANUL PROIECTULUI:

CAPITOLUL I: Pietele si institutiile financiare

CAPITOLUL II: . Instituii financiare ca intermediari
importani pe piaa de capital
Capitolul III:Instituiile depozitare
Capitolul IV Bncile ca intermediari financiari
Studiu de caz: . Trezoreria finanelor publice
Bibliografie

Capitolul I: Pietele si institutiile financiare

Multe instituii au fost create n timpul sau imediat dup al doilea rzboi
mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre ri i de a crea un sistem
viabil de drepturi i ndatoriri internaionale. Acest sistem cuprinde drepturi i ndatoriri
ndomeniul economic.Micarea internaional a mijloacelor bneti i sistemul pieei
monetar financiare nationale si internaionale dispune de o structur instituional
adecvat, prin intermediul creia se realizeaz, n mod concret, fluxurile monetare i se
asigur efectuarea operaiunilor specifice activitilor monetar financiare internaionale.
Aceaststructur include instituii specializate localizate la nivelul economiilor mondiale
(banca central i bncile comerciale), bursele i societile financiare, agenii economici
nonbancari,instituiile guvernamentale, instituii monetar financiare internaionale i
cele regionale.
Pieele i instituiile financiare sunt printre condiiile eseniale pentru dezvoltarea
economiei. n zilele noastre, din punct de vedere al globalizrii potenialii investitori au
o mulime de oportunitii pentru a face profit. Pieele financiare sunt importante pentru
dezvoltarea economiei naionale deoarece ajut n permanen procesele de
producie,alocarea capitalului, realizarea de profit i asigurare n timpul investiiei de
capital. Piaa financiar ca pia dinamic const n trei segmente: piaa monetar, piaa
de capital i piaa valutar. Piaa de capital a contribuit esenial la creterea veniturilor
economice, i n general pentru prosperitatea naional. De asemenea piaa de capital are
un caracter instituional i cuprinde mai multe instituii, instrumente i subiecte care ajuta
n alocarea de capital.
Principalele caracteristici ale pieei de capital sunt:
concentrarea i alocarea capitalului n funcie de cerere i ofert
numirea ratei dobnzii ca pre al capitalului funciar cu reglementarea raportului de
capital dintre cerere i ofert ;
rata dobnzii ca parte din venitul proprietarilor de capital.
Cele mai importante funcii, obiective i efecte care se realizeaz pe piaa de capital
sunt:
- creterea ofertei de capital ;
- creterea economiilor ;
- valorificarea valorilor mobiliare ;
- creterea posibilitii pentru alocarea de capital n investiiile alternative ;
- crearea de condiii pentru noi investiii strine directe ;
- creterea produsului intern brut;

Capitolul II: . Instituii financiare ca intermediari importani pe piaa

de capital
Instituiile financiare sunt importante pentru executarea funciilor pieei de capital i
pentru eficiena lor. Instituiile financiare joac un rol vital pe piaa de capital i n
economia naional pentru centralizarea fondurilor de la surplusul la deficitul
unitilor de cheltuieli. Ele sunt n general intermediari financiari care ajut transferul
economiilor de la subiectii economici cu surplus la cei cu deficit. Instituiile financiare
pot fi mprite dup mai multe criterii; una dintre cele mai cunoscute
clasificri este urmtoarea:
instutiii clasice si tradiionale ( bnci, bnci de economii si credite sindicale);

 investitori instituionali(companii de asigurri, fonduri de pensii i companii financiare)

instituii de brokeraj i comercializare
Participantul la piaa de capital poate comercializa cu capitalul propriu sau cu cel
strin i valori mobiliare. Cei mai frecveni participani pe pia sunt:
investitori i antreprenori, n calitate de proprietari sau solicitanti de capital;
intermediari ( bnci, fonduri de investiii, fonduri de pensii, companii de asigurare ,
etc);
statul n rolul reglementatorului i controlorului piei de capital
Instituiile bancare pot fi mprite i n instituii bancare (bnci i bnci de economii )
i institutii non-bancare(fonduri de pensii,
companii de asigurare i trusturi de pensii)
Instituiile financiare furnizeaz urmtoarele servicii:
- transformarea activelor financiare achiziionate prin intermediul pieei i
constituirea
lor ntr-un tip diferit de activ (preferat ntr-o msur mai mare) care devine
obligaia
instituiei financiare respective;
- schimbul activelor financiare n contul lor propriu;
- schimbul activelor financiare n numele clienilor,
- sprijinirea clienilor pentru crearea de active financiare i apoi vnzarea
acestor
active financiare altor participani de pe pia;
- asigurarea consultanei n domeniul investiilor de portofoliu altor
participani de pe
pia;
- gestionarea portofoliilor altor participani de pe pia.
Pe msur ce economia i sistemul financiar se dezvolt apar noi
instituii financiare.
Astzi guvernele, bncile comerciale, casele de economii, societile de
asigurri, fondurile depensii, fondurile mutuale etc. transfer fondurile de
la cei ce economisesc la solicitanii de
fonduri, realiznd ceea ce se numete finanare indirect.
Principalele instituii financiare care activeaz pe piaa financiar sunt:
instituiile
depozitare, bncile de investiii, societile de asigurri, fondurile de
pensii i firmele de investiii

Capitolul III Instituiile depozitare

Instituiile depozitare includ bncile comerciale, casele sau bncile de economii i
uniunile de credit. Toate acestea sunt intermediari financiari care accept depozite.
Depozitelereprezint obligaii financiare ale instituiei care accept depozite constnd din
restituirea latermen a valorii depozitului i a dobnzii aferente ctre deponent. Din
fondurile obinute dinprimirea de depozite, la care se adaug i alte fonduri, instituiile
depozitare acord credite direct solicitanilor i/sau realizeaz investiii n valori
mobiliare.
Venitul obinut de instituiile depozitare provine din dou surse:
- venitul generat de creditele acordate i valorile mobiliare cumprate;
- venitul din comisioane.

Instituiile depozitare sunt intens reglementate datorit rolului important pe care l joac
n sistemul financiar al unei ri. Astfel, conturile curente sunt mijloacele principale pe
care
persoanele fizice i agenii economici le folosesc pentru efectuarea plilor, iar politica
monetar
este pus n oper prin intermediul sistemului bancar.
Una din problemele cu care se confrunt instituiile depozitare este cea a raportului
dintre active i pasive. Instituia depozitar urmrete s obin un ctig din diferena
dintrevenitul aferent activelor pe care ea le investete (credite i valori mobiliare) i
costul fondurilor acesteia (depozite i alte resurse). Diferena este numit marj i ea
trebuie s permit instituiei s acopere cheltuielile de exploatare (operaionale) i s
obin un profit corespunztor pentru capitalul su.
n demersul pe care l ntreprind pentru a realiza marja, in stituiile depozitare se
confrunt cu mai multe riscuri: riscul de credit, riscul reglementrii i riscul de finanare
sau riscul de rat a dobnzii.
Riscul de credit (sau riscul imposibilitii plii) se refer la riscul ca cel mprumutat s
fie n imposibilitatea de a rambursa creditul i dobnzile aferente ctre instituia
depozitar sau ca
emitentul unei valori mobiliare pe care o deine instituia depozitar s fie n
imposibilitatea de a
se achita de obligaiile ce-i revin.
Riscul reglementrii este riscul ca organismele ce se ocup de reglementare s modifice
regulile (reglementrile) astfel nct s aib un impact nefavorabil asupra profiturilor
instituiei.
Riscul finanrii este legat de evoluia neprevzut a ratelor dobnzii. Orice instituie
depozitar se confrunt cu problema finanrii. Conductorii unei astfel de instituii, care
se
ateapt la o anumit evoluie viitoare a ratelor dobnzii, vor cuta s beneficieze de pe
urma
acestei ateptri. Cei care se ateapt ca ratele dobnzii s creasc pot adopta politica
lurii cu
mprumut de fonduri pe termen lung i s dea cu mprumut fonduri pe termen scurt. Dac
se
ateapt ca ratele dobnzii s scad, conductorii pot s aleag s se mprumute pe
termen scurt i s dea cu mprumut fondurile pe termen lung.
Problema care se ridic privitor la strategia de poziionare a instituiei depozitare
bazatpe ateptri const n aceea c pot aprea consecine financiare nefavorabile dac
ateptrilerespective nu se realizeaz. Din aceast cauz, obiectivul conducerii unei astfel
de instituii este dea se nchide pe o marj ct mai bun posibil i s nu se parieze pe
micrile ratei dobnzii.
Pe lng faptul c o instituie depozitar se confrunt cu o serie de riscuri, ea
trebuie s
fie pregtit s fac fa retragerilor de fonduri din partea deponenilor i s acorde
credite
clienilor si. Aceste cerine pot fi satisfcute n mai multe moduri: atrgnd depozite

suplimentare, utiliznd valorile mobiliare existente ca i garanie pentru a obine

mprumuturi de
la Banca Naional sau de la alte instituii financiare, vnznd valorile mobiliare pe care
le deinesau obinnd fonduri pe termen scurt de pe piaa monetar.
Valorile mobiliare deinute n scopul satisfacerii retragerilor nete i satisfacerii
solicitrilor de credite din partea clienilor sunt denumite rezerve secundare. Acestea au
dezavantajul c valorile mobiliare cu scaden mai scurt ofer un randament mai sczut
dect
valorile mobiliare cu scaden mai lung. Procentul de valori mobiliare pe care le deine o
instituie depozitar ca rezerv secundar depinde att de capacitatea instituiei de a-i
mri
fondurile din alte surse ct i de alternativa pe care o alege conducerea instituiei ntre
preferina
pentru lichiditate (pentru siguran) i cea pentru randament (risc).
Cele mai importante instituii depozitare sunt bncile comerciale. Acestea
furnizeaz o serie de servicii n cadrul sistemului financiar romnesc: servicii bancare
individuale, serviciibancare instituionale i servicii bancare globale.
Serviciile bancare individuale cuprind creditele acordate consumatorilor (credite
pentru
consum), credite pentru cumprarea bunurilor de consum de folosin ndelungat cu
plata n rate,
finanarea cumprrii de automobile i de case, finanarea crilor de credit, servicii de
brokeraj,
credite pentru finanarea studiilor etc.
n categoria serviciilor bancare instituionale intr creditele acordate firmelor
nefinanciare, firmelor financiare (societilor de asigurri i cele de leasing) i entitilor
guvernamentale (locale sau centrale). De asemenea, aceste servicii privesc gestionarea
activelor
aparinnd fondurilor de pensii publice i private, servicii financiare, servicii de
gestionare a
numerarului (administrarea contului curent, decontarea cecurilor, a ordinelor de plat i a
altor
documente de decontare, transferuri electronice de fonduri etc.).
Serviciile bancare globale acoper o mare arie de activiti, ce include finanarea
firmelor i piaa de capital, produse i servicii privind schimbul extern etc.
Finanarea firmelor include dou componente: procurarea fondurilor pentru clienii
bncii i consultana n privina construirii strategiilor pentru obinerea fondurilor,
restructurarea
firmelor, dezinvestirea (retragerea banilor dintr-o afacere) i achiziiile de firme.
Piaa de capital i produsele i serviciile privind schimbul valutar includ tranzacii n
care banca poate aciona ca dealer sau broker ntr-un serviciu. Anumite bnci pot fi
dealeri pentru
titlurile de stat. n mod similar, anumite bnci execut operaiuni de schimb valutar, n
care este
vndut i cumprat valut. Clienii care au nevoie de valut pentru operaiunile de
import pot

apela la serviciile bncii.

Serviciile bancare genereaz pentru banc venituri constnd din comisioane i dobnzi.
Finanarea bncii n afara capitalului propriu, are la baz mai multe surse:
depozitele clienilor,
rezervele obligatorii constituite la banca central, mprumuturile de la banca central i
mprumuturile de pe piaa monetar.
Depozitele sunt n general o surs la ndemna bncilor prin care sunt atrase fondurile
celor ce economisesc. Depozitul bancar este definit ca o depunere de fonduri de ctre o
persoanfizic sau juridic, la o banc, n sarcina creia cade restituirea ctre deponent, la
scaden, a unei sume egale cu cea depus, n condiiile i conform modalitilor
prevzute de ctre pri. Sumele care fac obiectul depozitelor bancare sunt purttoare de
dobnzi. Acestea sunt mai mari sau mai mici n funcie de tipul de depozit i termenul de
restituire fixat. Bncile i rezerv dreptul de a modifica, n orice moment, rata dobnzii
prin avizarea publicului.
ntruct depozitul este efectuat la o banc, iar deponentul poate s cear restituirea
sumelor n orice moment, aceste sume trebuie s fie disponibile i banca are obligaia s
le restituie; ndeplinirea acestei obligaii este posibil n condiiile n care banca respect
regulile legale, impuse de BNR, sau cele tehnice (proprii) care-i permit s menin o
anumit lichiditate.
Banca nu este constrns s menin n casieria sa totalitatea sumelor datorate la
termen; pentru ea este suficient s-i rezerve disponibilitile corespunztoare plilor sale
zilnice pentru diferite scopuri pe care le evalueaz pe baza experienei.
n baza depozitelor primite, bncile comerciale sunt obligate s constituie rezerve
obligatorii pe lng BNR. Rezervele minime obligatorii sunt disponibiliti bneti ale
bncii, nlei i n valut, pstrate n conturi deschise la BNR. Obiectivul rezervelor
obligatorii este de a permite bncii centrale s controleze politica de credit a bncilor
comerciale, influennd dobnda.
Ele pot folosi, de asemenea, la controlul micrii capitalurilor internaionale.
mprumutarea la banca central este o alt modalitate practicat prin care bncile
comerciale i pot acoperi deficitul de lichiditate. Aceast posibilitate este conform cu
poziiabncii centrale de banc a bncilor sau, altfel spus, banca ultimei instane. Bncile
se potmprumuta de la banca central a rii respective la o rat a dobnzii numit rata
scontului i pe baz de garanii (n special titluri emise de stat).
n ara noastr, BNR poate acorda bncilor credite pe termene ce nu pot depi 90
de zile, garantate cu:
- titluri de stat pe termen scurt, a cror scaden este sub un an de la data constituirii
garaniei, prin remiterea lor n portofoliul BNR;
- cambii i bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata unor prestaii comerciale,
industriale sau agricole de ctre persoane juridice eligibile;
- waranturi i recipise de depozit emise cu privire la diverse bunuri valabil asigurate
contra riscurilor de pierdere, distrugere sau deteriorare;
- depozite constituite la BNR, constnd din orice active pe care aceasta le poate vinde,
cumpra sau tranzaciona.
mprumutarea de pe piaa monetar i de capital d posibilitatea bncilor s obin
fonduri pe termen scurt sau lung, n funcie de nevoi.
Reglementarea activitilor desfurate de bncile comerciale este impus de rolul

special pe care acestea l joac n sistemul financiar. Principalele reglementri privitoare

la
activitile bncilor comerciale sunt: activitile permise bncilor comerciale, cerine de
capital,
cerine prudeniale din partea bncilor comerciale, tranzacii interzise bncilor
comerciale,
fuziunea i divizarea bncilor comerciale.
Bncilor comerciale le sunt interzise urmtoarele operaiuni:
- angajarea n tranzacii cu bunuri mobile sau imobile, excepie fcnd acele bunuri
care se refer la executarea silit i cele destinate desfurrii activitii bncii i
pentru folosin salariailor;
- achiziionarea propriilor aciuni sau gajarea lor n contul datoriilor bncii, cu
excepia cazului cnd acestea sunt destinate reducerii capitalului social dup
aprobarea prealabil a BNR;
- acordarea de mprumuturi sau furnizarea altor servicii clienilor condiionat de
vnzarea sau cumprarea aciunilor bncii;
- acordarea de credite garantate cu activele emise de banc;
- primirea de depozite, titluri sau alte valori, cnd banca se afl n ncetare de pli;
- angajarea n acceptarea de depozite, dac majoritatea depozitelor provine de la
angajaii bncii

Capitolul IV Bncile ca intermediari financiari

Sistemul bancar are o tradiie ndelungat i o contribuie importanta la dezvoltarea
economiei naionale. Ca un rezultat al procesului de globalizare au avut loc multe
reforme n sistemul de lucru al bncii i bncile se transform de obicei din instituii
tradiionale n instituii contemporane care au adoptat noi termeni de operare. Funciile
financiare pot fi vzute n segmentele urmtoare:
gestionarea fondurilor( total active i obligaiuni)
folosirea raional i eficient
controleaz modul de utilizare al capitalului
investirea capitalului n valori mobiliare pentru a crete veniturile
asigurarea lichiditilor i solvabilitii
evaluarea veniturilor i proiectelor si de investitii
Bncile i celelalte nstituii de depozitare pe piaa de capital pot fi inscrise ca:
investitori,
clieni,
ageni de comisioane,
agent broker.
Bncile ca intermediari importani pe piaa de capital au un caracter public. De accea
sunt controlate de instituii corespunztoare i controlul este de obicei ndreptat ctre
performana bncilor, echitatea i controlul, managementul riscului etc. Potenialul de
baz al bncilor sunt titlurile de valoare care sunt subiect de tranzacionare pe piaa de
capital. Azi, in perioada de globalizare i internalizare tranzaciile i datele electronice
sunt foarte importante pentru funcionarea bncii.
Cele mai mari zece banci din Romania din anul 2012 cu o cota de piata ridicta sunt:

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa

asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea
lor spre desfasurarea unor activitati economice eficiente.
Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de
atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora,
printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai
eficiente investitii. In indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de
baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele
imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii
de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in
implementarea politicii monetare.
Prin activitatea de colectare de resurse financiare, cconcomitent cu
plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a

altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari

intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora. In exercitarea acestei diversitati de
operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si
imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. Ne referim la faptul ca bancile
gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astfel, colectand depozitele,
bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de
randament, in beneficiul propriu si al depunatorilor.
In vederea realizarii obiectivelor finale, Banca Centrala urmareste
stabilirea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu
punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda,
necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe
care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al
macrosistemului economico-social.
Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul Sistemul bancar se
afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia intrari sub diferite
forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea
obtinerii iesirilor (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus,
sisitemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor
deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin
conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

Studiu de caz:Trezoreria finanelor publice

Importanta si rolul trezoreriei in sistemul bugetar al tarii
Statul este plasat ntr-un sistem economic de pia n care puterea economic
este desemnat ntre multiple centre de decizie, autoritatea public exercitndu-i
puterea economic, n principal, prin intermediul finanelor publice. Puterea
statului, ca actor economic, rezult dintr-un ansamblu de mijloace de care acesta
poate dispune i le poate utiliza mai mult sau mai puin judicios, conform
circumstanelor, ntr-o strategie, ca baz de negocieri cu toi ceilali actori economici.
Avnd o semnificaie particular pentru economia de pia, n care iniiativa
privat este considerat ca fiind motivul satisfacerii nevoilor comunitii i
asigurrii dezvoltrii armonioase a economiei, expansiunea sectorului public
constituie, n acest sens, una din caracteristicile cele mai importante ale economiilor
din ultimii ani. Importana creterii relative a dimensiunii sectorului public se
concretizeaz prin aceea c autoritatea public este implicat n prezent n toate
domeniile economiei naionale. Tot mai semnificativ rmne atenia acordat de
ctre stat, modificrilor distribuirii venitului naional n favoarea categoriilor de
populaie mai defavorizate, precum i creterii dimensiunii ocuprii n sectorul public
datorit creterii populaiei i lrgirii contribuiei statului n domeniul educaiei,
sntii, proiectelor sociale.
n acest context, statul n calitate de Trezorier Public, care opereaz
prelevri asupra populaiei i ntreprinderilor, redistribuind subiecilor economici pri
din sumele prelevate. n esen, prelevrile operate de ctre Trezoreria Public sunt
constituite din impozite directe i indirecte, referindu-se deci la fluxuri de pli i la
fluxuri de cheltuieli ce joac un rol important n funcionarea sistemului financiar
legat de procesul creterii economice. Astfel, vrsmintele Trezoreriei se prezint

fie sub forma unei redistribuiri a ncasrilor publice de care beneficiaz instituii de
stat sau ntreprinderi publice/private, fie sub forma cheltuielilor cu caracter social
sau economic de tipul transferurilor i subveniilor.
Guvernul este responsabil de utilizarea i gestionarea eficient, efectiv i etic a
resurselor publice.
Volumul fluxului de mijloace bneti, precum i necesitatea de a compensa plile
cu ncasrile, determin necesitatea unui management eficace al operaiunilor cu
mijloace bneti. Reieind din faptul c una din atribuiile primare ale Guvernului
este executarea programelor ntreprinse de acesta n vederea realizrii obiectivelor
asumate, managementul operaiunilor cu mijloace bneti nu poate fi privit ca un final n
sine, ci ca o funcie important de suport.
n atingerea scopului de mbuntire a sistemului de gestionare a operaiunilor
financiare, s-a ajuns la necesitatea crerii unei instituii guvernamentale pentru
gestionarea finanelor publice. O astfel de instituie este Trezoreria cu unitile sale
teritoriale. n sensul direct al acestui cuvnt, Trezoreria este oficiul unui stat, unde se
pstreaz i se administreaz tezaurul public. De-a lungul evoluiei procesului de gestiune
financiar, n special al banilor publici, procedurile de control i nregistrare a veniturilor
i executrii cheltuielilor de ctre Trezorerie, au fost calificate drept activiti trezoreriale.
Termenul de trezorerie este folosit in doua sensuri. Astfel, pe de o parte, el serveste la
desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci cand se vorbeste de situatia
trezoreriei, sau de deficitul trezoreriei, iar pe de alta parte, el serveste la desemnarea
unei administratii publice, ca institutie.
Cele doua sensuri ale termenului sunt legate intre ele si vizeaza si functiile pe
care le indeplineste trezoreria.
Printre functiile de baza ale finantelor publice, remarcam:
Functia de mobilizare, repartizare si utilizare a resurselor banesti, numita si functia de
repartitie;
Functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii resurselor publice.
Trezoreria, ca administratie, este serviciul public insarcinat cu gestiunea fondului
public, in sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre
incasarile generatoare de lichiditati si platile exigibile, dintre veniturile publice si
cheltuielile publice, finantarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice si altele,
toate acestea concurand la asigurarea echilibrului monetar si a echilibrului general al
economiei.
Functia originara a trezoreriei este cea atribuita de catre finantele clasice care
considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse si gestionate fondurile statului si
ca o banca, cu activitate de credit pe termen scurt, insarcinata sa echilibreze in orice
moment intrarile si iesirile de fonduri. Aceasta corespunde definitiei corecte a trezoreriei.
In finantele moderne, la functiile: de casa si de banca, ale trezoreriei se adauga si
cea a controlului asupra ansamblului de activitati ale statului. Trezoreria tinde sa devina
un instrument de procurare a resurselor, alaturi de resursele bugetare si de cele de
imprumut. Astazi, vorbim in mod curent de resursele de trezorerie, ca de o categorie
speciala a resurselor financiare publice, care se formeaza in cadrul activitatii trezoreriei si
se reflecta numai in contabilitatea publica.

Activitatea care se manifesta distinct in exercitarea functiilor traditionale ale

trezoreriei (de casier public si de banca a sectorului public) se bazeaza pe doua principii:
centralizarea si gestionarea fondurilor publice.
In ceea ce priveste centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja ca un stat nu poate
sa-si exercite pe deplin suveranitatea financiara decat daca reuseste sa-si centralizeze
totalitatea serviciilor financiare, daca incaseaza toate veniturile la care are dreptul, pentru
a-si finanta toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le efectua pe intreg teritoriul
tarii. In acest scop, pentru functionarea unui mecanism al centralizarii fondurilor, s-a
instituit trezoreria publica centrala, ca o etapa importanta in planul separarii finantelor
publice de finantele private. Mecanismul centralizarii fondurilor a presupus de la inceput
crearea unei administratii speciale insarcinate cu executia bugetului avand mai mult
functii contabile, ceea ce a presupus separarea sa in raport cu autoritatile care iau decizii
privind executia bugetului. Stabilirea unitatii casieriei in favoarea serviciului public al
trezoreriei a fost insotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra
ansamblului operatiilor de executie a bugetului.
. Functiile de baza ale trezoreriei
I. Trezoreria in calitate de casier
Aceasta functie implica doua aspecte:
Executia de casa a operatiunilor de incasari si plati efectuate de stat
Asigurarea existentei de disponibilitati suficiente pentru a face fata angajamentelor
statului, in cadrul exigibilitatilor.
Executia de casa a incasarilor si platilor. Obiectul acestor operatiuni il reprezinta
executia operatiunilor statului si ale institutiilor publice, respectiv ale corespondentilor.
Trezoreria efectueaza, in calitate de casier al statului, un mare numar de incasari si
plati. Acestea sunt, mai intai, operatiuni prevazute de legea bugetara, adica de venituri si
cheltuieli bugetare propriu-zise, precum si operatiuni ale conturilor speciale ale
trezoreriei.
In calitate de casier al statului, trezoreria are ca sarcina emisiunea titlurilor de
imprumut public si gestionarea datoriei statului. In acest scop, ea poate beneficia de
concursul bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea imprumuturilor. Pentru
imprumuturile pe termen scurt, trezoreria joaca un rol important in emisiunea bonurilor
de tezaur. Pe aceasta cale, se urmareste asigurarea de lichiditati suficiente pentru
efectuarea platilor in termenele stabilite, conform angajamentelor asumate.
Asigurarea disponibilitatilor banesti. Sarcina fundamentala a trezoreriei este de a
veghea ac in fiecare moment sa existe fonduri disponibile intr-un cuantum suficient
pentru a face fata cheltuielilor statului si ale corespondentilor sai. Procurarea de bani
pentru casieria publica este prima dintre operatiunile trezoreriei. Aceasta este legata de
miscarea fondurilor in timp, determinata de termenele la care devin exigibile incasarile si
platile.
Factorul temporal confera trezoreriei un caracter dinamic. Astfel, incasarile si platile sunt
obiectul fluctuatiilor monetare in cursul anului. La cheltuieli, exista o anumita
regularitate in ceea ce priveste nivelul lor lunar, cu exceptia lunii decembrie, in care se
executa partial cheltuieli, serviciile publice utilizand cea mai mare parte a creditelor lor
inca neconsumate inainte de inchiderea exercitiului si care risca sa fie anulate in virtutea
regulii anualitatii. La venituri, regularitatea este mai putin realizabila, deoarece aceasta

depinde de ritmicitatea activitatii economice, mai ales in cazul impozitelor directe. Aceste
miscari diferite in timp ale veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de
fonduri exceptionale (emisiunea de imprumuturi, rambursari in strainatate, amortizarea
datoriei publice) si cu miscarile datorate operatiunilor corespondentilor; ele imprima
lichiditatilor trezoreriei mari variatii. Prin aceste miscari exceptionale, se pot degaja unele
miscari constante in fluctuatia lichiditatilor trezoreriei si succesiunea perioadelor de
cresteri (lichiditati abundente) si scaderi (lipsa de lichiditati). Asemenea perioade pot fi
identificate in cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, intre trimestre, dar si in cadrul
lunilor, intre decadele acestora.
Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:
1. utilizarea fondurilor corespondentilor;
2. emisiunea de bonuri de tezaur;
3. avansurile acordate de banca de emisiune.
1. Utilizarea fondurilor corespondentilor.
Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondentilor (colectivitati
locale, institutii publice, intreprinderi publice si altele). Trezoreria are posibilitatea sa
dispuna de aceste fonduri in intervalul pana cand respectivii corespondenti isi retrag din
conturi sumele necesare pentru efectuarea platilor proprii.
In ciuda centralizarii fondurilor, disponibilitatile astfel procurate de trezorerie pot
fi insuficiente pentru asigurarea lichiditatilor necesare. Aceasta insuficienta poate tine de
un deficit bugetar important, precum si de faptul ca acesta creeaza un gol in casieria
trezoreriei. De asemenea aceasta insuficienta poate sa tina de deciziile luate de
corespondenti privind retragerea fondurilor lor din conturi.
2. Emisiunea de bonuri de tezaur.
Bonurile de tezaur sunt inscrisuri ale imprumuturilor pe termen scurt si mediu. Se
face distinctia intre bonurile de tezaur destinate publicului si cele destinate bancilor sau
altor organisme financiare. De asemenea, se face distinctia intre: bonuri in formular si
bonuri in cont curent.
Bonurile in formular sunt plasate in public, la ghiseu deschis, adica fara limitarea
nivelului. Ele constituie unul dintre elementele esentiale ale politicii de economisire. De
asemenea, regimul lor de emisiune variaza in functie de obiectivele urmarite.
Bonurile in cont curent sunt bonurile cumparate de diferite institutii financiare, banci
care doresc sa-si inscrie valoarea lor intr-un cont curent girat de Banca Centrala. Acest
sistem este mai eficient, economisind cheltuielile de confectionare, de paza, si de
manipulare a formularelor.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refera la alternativele operatiunilor
trezoreriei posibile de folosit pentru a influenta masa subscrierilor. Acestea sunt:

Mecanismul plafonului, care consta in proportia stabilita de autoritatea monetara,

ca procentaj din disponibilitatile bancilor, care poate sa fie plasata in bonuri de tezaur.
Acest plafon reprezinta un imprumut fortat pe cere bancile trebuie sa-l asigure, prin
bonuri de tezaur, pentru o anumita masa a subscrierilor.

Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport intre activele lichide ale

bancilor, inclusiv bonurile de tezaur, si ansamblul resurselor. In acest sistem, trezoreria nu
este singurul beneficiar al blocarii activelor bancare, ca in mecanismul plafonului,
deoarece efectele comerciale mobilizate se pot substitui bonurilor in calculul

coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea,

putin cate putin, a populatiei plafonului.

Mecanismul rezervelor obligatorii prin care bancile sunt constranse sa conserve,

intr-un cont creditor neremunerat, de la Banca Centrala, active reprezentand o anumita
fractiune a depozitelor, astfel incat partea respectiva din creditele potentiale sa fie
considerata ca economie. Cresterea acestui procent restrange expansiunea creditelor si
reprezinta o forma concreta de lupta contra inflatiei.
Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur in sistemul bancar,
totusi bancile continua sa subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea disponibilitatilor.

Mecanismul emisiunii de bonuri in raport cu nivelul resurselor bugetare. Aceasta

presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bunurilor emise in raport cu nivelul
total al resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezinta forma curenta, obisnuita sau
normala, de recurgere la imprumut ca mijloc de procurare de resurse publice.
Imprumuturile propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Imprumuturile prin
bonuri de tezaur se fac regulat si de o maniera permanenta. Ele genereaza o datorie pe
termen scurt, cunoscuta sub denumirea de datorie flotanta. Datoria flotanta prezinta
unele dezavantaje:
Reinnoirea bonurilor de tezaur de la o scadenta la alta, transformandu-le, din
imprumuturi pe termen scurt sau mediu, in imprumuturi indefinit reinnoibile. Este o
situatie cu riscuri, deoarece ar fi suficient ca reinnoirea sa nu fie acceptata, pentru ca
statul sa plonjeze in grave dificultati. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursarii in
perioade dificile pentru trezoreria publica, ceea ce conduce la agravarea crizei;
Pericolul politic apare atunci cand detinatorii de bonuri isi retrag increderea in
guvern, aruncandu-l intr-o criza grava. Remediul clasic folosit pentru protectia impotriva
pericolelor datoriei flotante este consolidarea acesteia.
3. Avansurile acordate de Banca de Emisiune.
Cel mai important ajutor pe care banca il acorda statului rezulta din avansurile pe
care i le transmite. Avansurile se acorda pe baza unei conventii incheiate intre Ministerul
Finantelor si Banca Nationala, prin care Banca consimte voluntar un avans si ii fixeaza si
conditiile. Un bon de tezaur reprezentand un avans este remis la Banca in contrapartida.
Conventia se aproba prin lege. Recurgerea la lege denota vointa de a restrange si de a
controla utilizarea avansurilor.
Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Centrala
semnalizeaza o situatie critica a finantelor publice, dezechilibrul bugetului statului si al
trezoreriei. Se apreciaza astfel ca apelul la avansuri la Banca Centrala compromite
creditul public, denuntandu-i deteriorarea sa. Din punct de vedere monetar, avansurile de
la Banca centrala conduc la emisiune de bani fara acoperire, adica au un factor
inflationist.
2.Trezoreria in calitate de bancher.
Rolul de bancher al trezoreriei are doua forme:
In primul rand, trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, ca o banca de afaceri,
care furnizeaza capitalului unor intreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea.
In al doilea rand, trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si, in acest fel,
intervine in domeniul circulatiei monetare.
Acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului inregistrat pe parcursul executiei
bugetului de stat se efectueaza prin:

- Folosirea resurselor disponibile aflate in contul general al trezoreriei statului. Legea

finantelor publice prevede ca asemenea resurse se pot folosi pentru finantarea temporara
a deficitului inregistrat pe parcurs. Atragerea acestor resurse reprezinta imprumuturi de
stat purtatoare de dobanda;
- Emisiunea, in primele zece luni ale fiecarui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente
specifice purtatoare de dobanda si cu scadenta pana la sfarsitul anului financiar. Valoarea
totala a acestor inscrisuri aflate in circulatie nu poate depasi un plafon stabilit procentual
din volumul total al cheltuielilor statului;
-Imprumuturi acordate de Banca Nationala pe seama resurselor de creditare ale acesteia.
Termenul de rambursare este de maxim 180 zile, iar dobanda se stabileste la nivelul
pietei, pe baza de conventii incheiate cu Ministerul Finantelor Publice. Dobanzile se
prevad si se platesc din bugetul trezoreriei. Rambursarea se efectueaza pe seama
veniturilor bugetare sau a unui imprumut de stat efectuat in conditiile legii. Valoarea
imprumutului acordat de banca nu poate depasi intr-un an financiar proportia stabilita
prin lege, de 7 % din totalul veniturilor bugetului de stat realizate in anul precedent, iar
soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi in nici un
moment suma totala rezultata din dublul capitalului bancii si a fondului de rezerva
constituit. Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat in
vederea finantarii unor actiuni si sarcini noi aparute pe parcursul anului, respectiv pentru
inlaturarea efectelor unor calamitati naturale, se efectueaza pe seama fondului de rezerva
bugetara si a fondului de interventie la dispozitia Guvernului care se utilizeaza pe baza de
hotarari ale acestuia.
Avand in vedere abordarile moderne cu privire la Trezoreria Finantelor Publice,
concluzionam faptul ca trezoreria indeplineste cinci functii principale:
Administrator al banilor publici;

Intermediar financiar;

Mandatar al puterii publice;

Agent al interventiei financiare publice in economie;

Supraveghetor al marilor echilibre.

1) Cea mai importanta functie, aceea de administrator al banilor publici, consta in
ajustarea resurselor la sarcinile publice, adica echilibrarea intrarilor cu iesirile de fonduri
pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea securitatii resurselor disponibile pe
termen scurt, permitand confruntarea cu nevoile imprevizibile.
Totodata, aceasta functie presupune existenta unei distinctii intre echilibrul bugetar si
echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie sa asigure sudura intre secventele fluxurilor
bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitand imprumutul in numele statului. In
asemenea situatii, functia de administrator se prelungeste cu aceea de casier de care se
leaga sarcinile contabilitatii si ale controlului banilor publici. Apelul la imprumuturi
obliga trezoreria sa duca, in numele statului, o politica activa a indatorarii, prin
interventia sa pe piata titlurilor de stat, pentru a obtine profit de pe urma reducerii sau a
extinderii costurilor datoriei.
2) Ca intermediar financiar, pe de o parte, trezoreria se imprumuta pentru a
acoperi un deficit, iar pe de alta parte, poate acorda imprumuturi pentru a facilita fluxuri
de fonduri pentru imprumutati sau imprumutatori. In acest fel, functia de intermediar al
trezoreriei este similara celei a institutiilor financiar-bancare, putand contribui in numele
statului la finantarea sectoarelor prioritare. In acest context, trebuie retinut ca trezoreria,

in tabloul operatiunilor financiare din contabilitatea nationala, este numele sub care
figureaza Statul, considerat in activitatile sale monetare sau financiare.
3) Ca mandatar al puterii publice, trezoreria are numeroase misiuni de autoritate
publica in sectoarele financiar si economic. Astfel, trezoreria reprezinta institutiile
financiare care depind de ea si asupra carora isi exercita influenta sau actioneaza in nume
propriu; vegheaza, impreuna cu Banca Centrala, la buna functionare a institutiilor de
credit; este actionar si gestionar al proprietatii publice, folosind mijloacele de actiune de
care dispune statul, ca proprietar, fara a limita autonomia de gestiune a managerilor
acestor intreprinderi si mai ales in sectoarele concurentiale, poate fi asociata la
conducerea institutiilor financiare si economice internationale, ca Fondul Monetar
International, Banca Mondiala, s.a.
4) Trezoreria utilizeaza mijloace de interventie foarte diversificate:
autorizari eliberate pentru realizarea unor activitati de interes national, facilitand
accesul la finantari privilegiate;
subventionarea totala sau partiala a unor activitati economice;
acordarea de bonificatii la dobanzi, prin preluarea unei parti din diferenta intre costul
resursei pe piata si rata favorabila acceptata de institutia de credit;
acordarea de garantii anumitor solicitanti de imprumuturi, in scopul, reducerii
resursei;
asigurarea accesului la resurse financiare al unor intreprinderi sau organisme care
apeleaza la imprumuturi si chiar posibilitatea obtinerii acestor resurse cu o rata mai
redusa decat in cazul solicitarii imprumutului numai in numele propriu al intreprinderii;
acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite prioritati din economie;
accesul privilegiat al unor organisme sau institutii de refinantare din partea Bancii
Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate.
5) Ca supraveghetor al marilor echilibre, trezoreria publica este considerata un
serviciu al statului care asigura marile echilibre monetare si financiare ale statului, atat
prin operatiile de casierie, bancare si de contabilitate publica, precum si prin activitatea
de tutela de finantare si de impulsionare in domeniul economic si financiar. Prin
operatiunile pe care le efectueaza, trezoreria finantelor publice indeplineste mai multe
functii, si anume:

Casier al sectorului public, care se ocupa de incasarea veniturilor, efectuarea platilor

si pastrarea disponibilitatilor;

Realizarea executiei de casa a bugetelor componente ale sistemului, adica a

bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor
fondurilor speciale, a celor ale mijloacelor extrabugetare si ale institutiilor autonome
reflectate in incasarea veniturilor provenite de la contribuabili si efectuarea platilor
dispuse de ordonatorii de credite, in limita creditelor bugetare aprobate;

Efectuarea controlului financiar preventiv asupra incasarii veniturilor, incadrarii

cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite in prevederile legii bugetare;

Efectuarea operatiunilor de decontare in contul institutiilor publice si pastrarea

disponibilitatilor acestora in urma constituirii mijloacelor extrabugetare si a fondurilor
speciale;
Atragerea disponibilitatilor din economie (de la institutii financiare, agenti
economici, populatie) prin constituirea de depozite si prin imprumuturi de stat lansate in

vederea asigurarii resurselor financiare pentru restructurarea si retehnologizarea unor

sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar si altele;

Efectuarea de plasamente financiare ale disponibilitatilor statului existente temporar

in conturile trezoreriei;

Gestionarea datoriei publice, prin primirea imprumuturilor interne si externe; prin

folosirea acestora potrivit destinatiei prevazute in contracte prin rambursarea creditelor la
scadenta si plata dobanzilor;
Tinerea evidentei contabile a operatiunilor privind executia de casa a bugetului,
pentru incasari si plati, cu ajutorul conturilor sintetice si analitice desfasurate pe
subdiviziunile clasificatiei bugetare si pe platitori;

Functionarea normala a sistemului informational contabil privind raportarea

rezultatelor executiei bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, a bugetelor
locale, a fondurilor speciale si extrabugetare.
Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orase si comune, sunt
unitati direct functionale prin care se exercita o parte insemnata a functiilor de baza ale
acestora. Prin urmare, Sistemul trezorerial al oricrui stat i asum un rol major n ceea
ce privete controlul asupra ncasrii veniturilor bugetare, precum i efecturii
cheltuielilor instituiilor publice. Astfel, prin exercitarea controlului privind ncasrile
i plile, respectiv privind execuia de cas a bugetului de stat, bugetelor locale i a
altor bugete i fonduri existente, se asigur funcia de baz a trezoreriei: gestionar al
banului public
Bibliografie
www.m.finante.ro
www.e-referate.ro
www.bnr.ro