OPERAŢIUNILE CONEXE ALE

BĂNCII COMERCIALE

(ALTE OPERAŢIUNI ACTIVE ŞI

SERVICII ALE BĂNCII
COMERCIALE)

Oleg STRATULAT
prof.univ.dr.
 CUPRINS

1. Activităţi investiţionale
2. Operaţiuni valutare
3. Operaţiuni leasing
4. Operaţiuni factoring
5. Servicii de trust
 BIBLIOGRAFIE

Legi şi acte normative:

1. Lege cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Nr. 548-XIII din 21 iulie 1995.
2. Lege cu privire la instituţiile financiare. Nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
3. Regulamentul BNM cu privire la autorizarea băncilor. Din 15 august 1996//
Monitorul Oficial. –Nr. 59-60. -1996. – 12 septembrie.
4. Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul R. Moldova din 13.01.94
(cu completări şi modificări);
5. Regulamentul privind poziţia valutară deschisă a băncii nr. 126 din 28.11.97;
6. Regulamentul cu privire la autorizarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar
nr. 10018 – 20 din 06.05.1994;
7. Instrucţiunea privind modul de transferare/scoatere din R. Moldova a mijloacelor
băneşti de către unele categorii de persoane fizice nr.196 din 7.08.2003;
8. Instrucţiunea privind ordinea acordării creditelor în valută străină nr. 8-1001 din
02.02.1996;
9. Instrucţiunea BNM cu privire la controlul asupra repatrierii mijloacelor băneşti
provenite din exportul de mărfuri şi cu privire la controlul asupra plăţilor pentru
importul de mărfuri, servicii din 22 mai 1998.
Monografii şi manuale:
1. Lucian C. IONESCU. Băncile şi operaţiunile bancare. – Bucureşti: Editura
Economică, 1996. – 512 p.
2. Cezar BASNO, Nicolae DARDAC. Management bancar. –Bucureşti: Editura
Economică, 2002. – 271 p.
3. Cornelia GRIGORIŢĂ. Activitatea bancară. –Chişinău: Editura Cartier, 2004, - 432p.
PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA
OPERAŢIUNILOR BANCARE
( în loc de introducere)
Băncile comerciale efectuează o gamă largă de operaţiuni
eterogene după esenţă şi conţinut

În funcţie de reflectarea în bilanţul băncii operaţiunile

bancare pot fi:
 Operaţiuni bilanţiere – provoacă modificări de bilanţ.
 Operaţiuni extrabilanţiere – nu provoacă modificări de bilanţ
(cumpărarea sau vânzarea de drepturi; acordarea de
servicii clientelei fără a se investi capital)

Potrivit scopului, operaţiunile bancare pot fi:

 Active – de plasament a mijloacelor
 Pasive – de atragere a mijloacelor
 OPERAŢIUNI CONEXE

În funcţie de misiunea (menirea) băncii operaţiunile sunt:

 De bază - operaţiuni proprii, de apartenenţă exlusivă fenomenului bancar;
 Conexe – operaţiuni aflate în legătură, care le însoţesc pe cele de bază.
Operaţiuni conexe (accesorii) – operaţiuni efectuate de către bancă în virtutea
funcţiilor sale care pot fi atăt active, căt şi pasive şi care sunt efectuate atât din
nume propriu, cât şi din numele clientului (bilanţiere căr şi extrabilanţiere
Operaţiunile conexe sunt:
 operaţiunile de decontare
 activităţi investiţionale
 operaţiunile valutare
 operaţiuni leasing
 operaţiuni factoring
 operaţiuni cu metale preţioase
 servicii de consultanţă
 servicii de broker;
 servicii de underwriter etc.
ACTIVITĂŢI INVESTIŢIONALE

Băncile comerciale dispun de fonduri pe care le plasează în

titluri financiare:
 HVS
 HV Corporative

Motivele plasamentului bancar în HV

1. Portofoliul HV generează venituri sub formă de dobânzi sau
dividende
2. HV pot fi vândute de bancă înainte de scadenţă astfel banca
majorează lichiditatea activelor sale.
3. HVS pot fi utilizate ca gaj pentru contractarea creditelor de
la BNM
4. Banca prin portofoliul HV îşi diversifică riscul pe teritoriu
5. HV permit băncii să utilizeze toate fondurile de care
dispune la mome­ntul dat.
PRINCIPIILE DE FORMARE A
PORTOFOLIULUI INVESTIŢIONAL
1. profitabilitatea HV – banca va selecta în portofoliul său acele
HV care pot garanta un profit mai mare;

2. situaţia financiară a emitentului care garantează rambursarea

HV de credit sau plata dividendelor pentru acţiuni. Din acest
considerent cea mai mare parte a portofoliului investiţional sunt
HVS – sunt cele mai sigure în rambursare;

3. scadenţa HV de care este direct legată lichiditatea lor

4. lichiditatea - activele lichide sunt acele tipuri de active care pot

fi transfor­mate, rapid şi fără pierderi, în numerar sau în
alternative ale acestuia, inclusiv produse sau servicii bancare.
SURSELE DE RISC

Băncile, investind în titluri financiare, sunt supuse

următoarelor surse potenţiale de risc:
 pot fi forţate să vândă înainte de maturitate un titlu financiar.
Fiind în lipsă de lichidităţi şi pentru a nu face apel la
împrumuturi, banca este nevoită să-şi vândă titlurile cumpărate
anterior, fiind în pierdere;
 pot fi supuse riscului de creditare, care constă în nerecuperarea
sumei depuse de bancă la achiziţionarea titlului, nerecuperarea
venitului (di­vidende, dobânzi, scont) sau a ambelor;
 pot fi supuse riscului puterii de cumpărare, ce apare ca urmare
a proc­esului inflaţionist. Banca poate pierde din cauza eroziunii
banilor investiţi.
 OPERAŢIUNI VALUTARE

1. toate operaţiunile conform regulamentului valutar

(conturi în valută etc.);
2. credite în valută;
3. operaţiuni de schimb valutar (Deschiderea
caselor de schimb valutar şi activitatea lor);
4. poziţia valutară şi determinarea ei;
5. transferurile electronice internaţionale;
6. modalităţile de plată internaţionale şi garanţiile
bancare
 IPOSTAZELE BĂNCII ÎN OPERAŢIUNILE
VALUTARE
Acţionează din nume propriu
(bilanţier)
1. atragerea de resurse în
valută sub formă de depozite;
2. acordarea de credite în
valută;
3. cumpărarea vânzarea de
valută pe piaţa interbancară
pentru necesităţi proprii;
4. efectuarea de transferuri
valutare din numele şi pe cont
propriu;
5. operaţiuni de speculaţie
valutară
Acţionează din numele clientului
(extrabilanţier)
1. gestiunea operaţiunilor de
export-import a clientului;
2. vânzarea-cumpărarea de
valută în numele şi pe contul
clientului;
3. efectuarea plăţilor
internaţionale la necesitatea
clientului;
4. consultanţă cu privire la
vânzarea - cumpărarea de
valută, cu privire la cursul
valutar;
5. garantarea şi emisiunea
documentelor de plată
internaţionale în favoarea
clientului;
OPERAŢIUNILE DE SPECULAŢIE VALUTARĂ

Operaţiunile de speculaţie
valutară

curente la termen

SPOT
FORWARD SWAP OPŢIUNI
OPERAŢIUNI DE LEASING

Leasingul este o formă specifică de creditare a maşinilor şi

utilajelor, cumpă­rate de către locator pentru locatar în scopul
utilizării lor în sfera de produc­ţie, cu deţinerea dreptului de
proprietate de către locator pe toată perioada contractată.
Obiecte ale leasingului- mijloacele de transport, televizoarele,
complexele tehnologice şi echipamentele, calculatoarele, liniile de
fabricaţie, congela­toarele de producţie etc.
Subiecţii :
 Locatorul este persoana fizică sau juridică care practică activitate
de întreprinzător şi care procură cu titlu de proprietate echipament
de la un anumit vânzător (furnizor), pentru a-1 da în chirie. Ca
locatori pot fi companiile de leasing şi băncile comerciale.
 Locatarul este persoana fizică sau juridică care practică
activitate de întreprinzător şi care ia în posesiune şi în folosinţă
temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat
la alegerea sa direct de la vânzătorul (furnizorul) indicat de el.
CLASIFICAREA LEASING-ULUI

 În funcţie de termenul de scadenţă leasing-ul este:

 financiar – leasing în cadrul căruia termenul de scadenţă al
operaţiunii coincide cu termenul de amortizare a bunului,
adică bunul se răscumpără integral;
 operaţional – termenul este mai mic decât termenul de
amortizare a bunului. În acest caz banca rămâne posesoarea
bunului, la scadenţă bunul nu se răscumpără integral.

 Potrivit sursei de finanţare leasing-ul este:

 direct – e finanţat integral din resursele băncii;
 indirect – banca în cadrul lui implică persoane terţe;
 reglabil – finanţat parţial de bancă, parţial de beneficiar

 Având în vedere bunul acordat în leasing, acesta poate fi:

 imobiliar – atunci când în leasing este acordat un utilaj,
imobil
 mobiliar – atunci când în leasing sunt acordate active
circulante
CLASIFICAREA LEASING-ULUI

 După natura relaţiilor leasing-ul poate fi::

 real – efectuarea efectivă a tranzacţiei, cu transferuri de
valoare şi cedări de bunuri
 fictiv – în cadrul căruia are loc doar perfectarea tranzacţiei de
leasing fără ca această tranzacţie să existe în realitate

 Potrivit gamei de servicii adiţionale leasing-ul poate fi:

 cu set integral de servicii – reparaţia maşinii, transportului,
utilajului;
 curat – toate serviciile adiţionale sunt achitate de beneficiar
 cu set parţial de servicii - asigurarea maşinii etc.
 wet leasing – în care locatorul se obligă să îmbunătăţească
calitatea bunului acordat în leasing

 În raport cu hotarele ţării leasing-ul poate fi::

 intern – părţile sunt rezidenţi ai unei ţări;
 extern – aparţin diferitor ţări
 DEOSEBIRILE DINTRE LEASING ŞI
ARENDĂ
Leasing
1. Dreptul de proprietate se
transferă parţial asupra
beneficiarului astfel încât la
scadenţa contractului de
leasing beneficiarul devine
posesorul bunului prin
însăşi plata de leasing.
2. Plata la leasing se formează
ca: PL = Costul
bunului+dobânda+comisio
n de leasing+servicii
3. Prezenţa dobânzii atestă că
leasingul este credit.
Arenda
1. Dreptul de posesie în cadrul
arendei nu se transferă
asupra arendaşului
indiferent de termenul de
arendă.
2. Plata se formează în funcţie
de conjunctura pieţei şi
cererea asupra astfel de
servicii.
AVANTAJELE LEASING-ului
Avantaje pentru Avantaje pentru Avantaje pentru Dezavantajele
beneficiar locator furnizor leasingului
- acordă accesul - este o sursă de - creşte piaţa de implică riscuri:
la bunuri venit; desfacere a pentru locator –
mai scumpe - este mai puţin bunurilor riscul de
decât riscantă produse nerambursare
posibilităţile decât a creditului
lor creditul, pentru beneficiar –
financiare; deoarece riscul pierderii
- creează bunul dreptului de
posibilităţi acordat în proprietate,
de începere leasing se ratele pentru
sau află în leasing sunt
continuare a posesia costisitoare
procesului băncii până
de producţie la scadenţa
- achitarea operaţiunii;
costului
bunului se
face parţial;
- acordă accesul
pe piaţa
secundară a
utilajelor
OPERAŢIUNI DE FACTORING

Factoringul este un contract (convenţie) încheiat între factor şi

aderent (vânzătorul creditor), prin care aderentul transferă factorului o
parte sau toate creanţele (facturile) pe care le posedă asupra terţilor
debitori, după care factorul se obligă sa încaseze şi să suporte riscul
insolvabilităţii debitorilor.
Operaţiunile de forfetare constau în transmiterea creanţelor
provenite din operaţiunile de comerţ exterior, efectuate pe credit, unei
instituţii financiare specializate, care le plăteşte imediat, urmând să-şi
recupereze contravaloarea acestora, la scadenţă, de la debitor.
Participanţi:
 Factor – banca
 Vânzător de mărfuri – aderent
 Cumpărător de mărfuri
Scopul anularea riscului provenit din ope­raţiunile creditoare şi
efectuarea plăţilor în termen ale agenţilor economici.
TIPURILE OPERAŢIUNILOR DE
FACTORING
1. Conform modului de efectuare a operaţiunii de factoring se
disting:

 factoringul deschis, reprezentând operaţiunea de factoring prin

care cumpărătorul-debitor este înştiinţat despre faptul că
vânzătorul-creditor a vândut creanţele factorului;
 factoringul închis, reprezentând operaţiunea prin care
cumpărătorul nu este anunţat despre vânzarea creanţelor de
către aderent factorului. În acest caz, cumpărătorul îşi achită
datoria direct vânzătorului în termenul stabilit, care după
încasarea disponibilităţilor băneşti respective trebuie să le vireze
factorului pentru rambursarea creditului.
TIPURILE OPERAŢIUNILOR DE
FACTORING
2. În funcţie de convenţiile încheiate între furnizor şi factor, operaţiunea de
factoring poate fi:

 cu drept de regres, ceea ce îi dă dreptul factorului, în cazul

neonorării plăţii de către cumpărător, de a cere rambursarea
creditului de la aderent;
 fără drept de regres - operaţiune în cazul căreia factorul nu are
dreptul de a solicita rambursarea creditului de la aderent, în cazul
neonorării obligaţiilor cumpărătorului faţă de el.

3. În funcţie de sectorul pieţei unde se efectuează operaţiunile de factoring

există:

 factoring intern, în care toţi participanţii implicaţi în afacere sunt

din aceeaşi ţară;
 factoring internaţional, în care unul din participanţi (factorul sau
aderen­tul) este dintr-o ţară străină.
RISCURILE AFERENTE OPERAŢIUNILOR
DE FACTORING
 finanţarea operaţiunii fictive atunci când factura
a fost scrisă, dar marfa nu a fost livrată. În cazul
vânzării unei astfel de facturi băncii, ea nu
primeşte dreptul juridic de a cere compensarea
datoriei de la cumpărător;
 în cazul factoringului închis apare riscul că
furnizorul încasând plata de la cumpărător să
nu-şi achite datoria faţă de bancă;
riscul de insolvabilitate – banca creditează
furnizorul numai dacă cunoaşte şi este încrezut
în situaţia financiară impecabilă a lui, însă banca
nu are posibilitatea să analizeze starea
financiară a cumpărătorului.
AVANTAJE OPERAŢIUNILOR DE
FACTORING
 Pentru bancă:
 sursă suplimentară de venit
 Pentru furnizor:
 posibilitatea de a-şi continua activitatea
primind surse financiare de la bancă, fără ca
să aştepte achitarea datoriei din partea
cumpărătorului.
 Pentru cumpărător:
 primeşte un credit comercial pe parcursul
căreia poate activa fără a-şi achita marfa
cumpărată
SERVICII DE TRUST

Operaţiunile de trust (trust din limba engleză înseamnă „încredere")

sunt operaţiunile băncilor sau ale instituţiilor financiare de gestiune
a mijloacelor (bani, valori mobiliare, bunuri etc.) clientului şi de
îndeplinire a unor servicii la ordinul şi în interesul clientului, în baza
unui contract.
Subiecţii operaţiunilor de trust sunt:
 fondatorul trustului - persoana fizică sau juridică ce dispune legal
în proprietate de anumite bunuri sau valori mobiliare care, la rândul
lor sunt transmise companiei de trust conform contractului
încheiat;
 compania de trust - persoana juridică care, din ordinul fondatorului,
ia
în gestiune anumite active;
 beneficiarul - persoana fizică sau juridică în folosul căreia este
executat
contractul încheiat între fondator şi compania de trust.
SERVICII DE TRUST

Operaţiunile de trust (trust din limba engleză înseamnă „încredere")

sunt operaţiunile băncilor sau ale instituţiilor financiare de gestiune
a mijloacelor (bani, valori mobiliare, bunuri etc.) clientului şi de
îndeplinire a unor servicii la ordinul şi în interesul clientului, în baza
unui contract.
Subiecţii operaţiunilor de trust sunt:
 fondatorul trustului - persoana fizică sau juridică ce dispune legal
în proprietate de anumite bunuri sau valori mobiliare care, la rândul
lor sunt transmise companiei de trust conform contractului
încheiat;
 compania de trust - persoana juridică care, din ordinul fondatorului,
ia
în gestiune anumite active;
 beneficiarul - persoana fizică sau juridică în folosul căreia este
executat
contractul încheiat între fondator şi compania de trust.
SERVICII DE TRUST

În Republica Moldova Băncile co­merciale ce deţin

autorizaţii de categoria „C" au dreptul de a presta
următoarele servicii de trust:
 primirea şi schimbarea în baza contractelor a bunurilor
societăţilor supuse privatizării şi administrarea acţiunilor
nou-emise;
 administrarea pe bază de contract a valorilor mobiliare ale
societăţilor pe acţiuni şi a altor valori;
 depozitarea şi păstrarea valorilor mobiliare;
 acordarea serviciilor de consulting fiduciar (trust).