Tema 16

ÎNTREPRINDEREA DE STAT ŞI
ÎNTREPRINDEREA MUNICIPALĂ

1. Întreprinderea de
stat
2. Întreprinderea
municipală
În multe ţări ale lumii moderne, unul dintre antreprenorii
activi este şi statul, care deţine de la 5-10% pînă la 35-
40% din capitalul de bază.

 Fondul Monetar Internaţional a prezentat o

informaţie prin care s-a constatat că
aproximativ 80 la sută din rezervele mondiale
de petrol şi de gaze sunt controlate de
companiile de stat, iar 15 din cele mai mari
20 de companii petroliere sunt companii de
stat. Întreprinderile de stat domină mai puţin
în sectorul minier, dar încă joacă un rol
important în unele ţări.
Întreprinderile de stat mai sunt numite
şi Întreprinderi unitare.

 Prin termenul de unitar, se înţelege ca unul

singur, care nu este împărţit în părţi. În
consecinţă, o întreprindere unitară de stat
este o persoană juridică cu scop lucrativ
fondată de organele de stat care nu este
înzestrată cu dreptul de proprietate asupra
patrimoniului cu care a fost înzestrat de către
fondator, statul, acest patrimoniu nu poate fi
vărsat ca cotă parte, acţiuni etc.
Patrimoniul aflat în gestiunea întreprinderilor de stat, nu
trece în proprietatea întreprinderii, ci rămîne în
proprietatea fondatorului, în cazul de faţă statului.

 Din cele menţionate definim întreprinderea

de stat ca o persoană juridică care
desfăşoară activitate de întreprinzător în
baza bunurilor proprietate de stat
transmise ei în administrare şi/sau ca
aport în capitalul social şi în baza
proprietăţii obţinute de aceasta în
rezultatul activităţii economico-financiare.
Întreprinderile de stat diferă de societăţile comerciale şi
de societăţile cooperatiste, prin aceea că:

 1. nu administrează patrimoniul personal ci

patrimoniul statului, ce i-a fost transmis nu în
proprietate, ci în gestiune;
 2. nu deţine dreptul de proprietate asupra
patrimoniului transmis de către stat, ci doar drepturi
limitate cum ar fi dreptul de gestiune economică sau
dreptul de gestiune operativă;
 3. sunt înzestrate cu capacitate juridică specială şi
nu generală;
 4. sunt întreprinderi unitare, deoarece patrimoniul nu
poate fi fracţionat în cote de participare sau aporturi.
În temeiul celor relatate mai sus, putem să identificăm
trăsăturile specifice ale întreprinderii de stat:

 1. patrimoniul cît şi conducerea acesteia, sunt în totalitate sau parţial în mîinile statului şi ale
organelor sale (guvern, ministere, servicii etc.);
 2. specificul formei date de întreprinzător este că în activitatea sa, comparativ cu alte forme de
activitate de întreprinzător, are ca scop nu numai de obţinerea profitului, dar şi satisfacerea
necesităţilor sociale, care în final pot reduce atît eficienţa economică cît şi poate duce la
apariţia pierderilor, care, totuşi, sunt justificate;
 3. de regulă are un singur fondator, statul (Guvernul), activitate ce este exercitată de Agenţia
Proprietăţii Publice;
 4. plafonul minim al capitalul social nu poate fi mai mic de 5000 de lei şi este constituit din
valoarea aporturilor în numerar şi bunurile fondatorului, cu excepţia bunurilor atribuite
domeniului public;
 5. bunurile domeniului public al statului aflate în administrarea întreprinderii, nu aparţin
acesteia cu drept de proprietate;
 6. aceste bunuri nu pot fi urmărite pentru datoriile întreprinderii de stat, nu pot fi înstrăinate
sau supuse executării silite, nici chiar în cazul insolvabilităţii, nu pot constitui obiect al gajului
şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale, nu pot fi dobîndite de către alte persoane prin
uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra lor;
 7. profitul net, stabilit de fondator, se transferă de întreprinderea de stat la bugetul de stat;
 8. întreprinderea de stat poartă răspundere pentru obligaţiile sale doar numai cu toate
bunurile ce le deţine cu drept de proprietate.
Întreprinderile municipale sunt întreprinderi sau servicii
deţinute de autorităţile publice locale care furnizează servicii
sau generează venituri pentru comunităţile locale

 Una dintre primele întreprinderi municipale au fost companiile

publice de energie electrică din Statele Unite ale Americii. 
 Încă din anii 1880, administraţiile locale americane au început
să fondeze astfel de întreprinderi, pentru a furniza electricitate
în zonele pe care utilităţile deţinute de investitori le considerau
neprofitabile. 
 Astăzi, în S.U.A., peste 2.000 de întreprinderi electrice deţinute
în comunitatea locală servesc mai mult de 49 de milioane de
oameni, oferă 93000 locuri de muncă la nivel local şi investesc
mai mult de 2 miliarde de dolari în comunităţile locale. 
 Remarca:
 Multe administraţii locale, sub presiune pentru îmbunătăţirea
serviciilor pe fondul scăderii veniturilor fiscale şi împotrivirea
populaţiei la creşterea impozitelor, au lansat întreprinderi în
sectoare dominate în mod tradiţional de întreprinderi private
inclusiv hoteluri, terenuri de golf, compostare, sectoare
imobiliare etc.
 Cercetătorul american Stephanie Geller, indică că
întreprinderile municipale oferă nu numai posibilitate pentru
organele locale de a furniza bunuri şi servicii de calitate, la
preţuri accesibile, dar şi în paralel duce la apariţia noilor locuri
de muncă care stimulează majorarea veniturilor băştinaşilor, ce
în final duce şi la micşorarea cheltuielilor suplimentare pentru
programele sociale din partea autorităţilor locale. 
Întreprinderile municipale joacă un rol esenţial în
construirea bogăţiei comunitare locale din mai multe
motive importante:

 - acestea constituie locuri noi de muncă stabile şi de calitate

pentru membrii comunităţii;
 - măresc stabilitatea economică locală prin reducerea
dependenţei unei comunităţi de capriciile întreprinderilor
private;
 - adesea oferă bunuri şi servicii zonelor subestimate trecute cu
vederea de antreprenori;
 - oferă bunuri şi servicii rezidenţilor locali pentru costuri mai
mici decît marii furnizorii cu profit;
 - acestea generează noi venituri locale care pot fi utilizate în
nenumărate scopuri în beneficiul comunităţii locale;
 - deseori oferă mai multă responsabilitate, transparenţă şi
control democratic decît furnizorii antreprenori.
În temeiul celor relatate mai sus, putem să
identificăm trăsăturile specifice ale întreprinderii
municipale:

 1. patrimoniul cît şi conducerea acesteia, sunt în totalitate sau parţial în mîinile organelor
administrativ publice locale;
 2. specificul formei date de întreprinzător este că în activitatea sa, comparativ cu alte forme de
activitate de întreprinzător, are ca scop nu numai de obţinerea profitului, dar şi satisfacerea
necesităţilor sociale locale, pentru costuri mai mici;
 3. de regulă are un singur fondator, autoritatea publică locală, adică de autoritatea deliberativă a
unităţii administrativ-teritoriale, iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, de Comitetul
executiv;
 4. plafonul minim al capitalul social nu poate fi mai mic de 5000 de lei şi este constituit din
valoarea aporturilor în numerar şi bunurile fondatorului, cu excepţia bunurilor atribuite domeniului
public;
 5. bunurile domeniului public al autorităţii publice locale aflate în administrarea întreprinderii, nu
aparţin acesteia cu drept de proprietate;
 6. aceste bunuri nu pot fi urmărite pentru datoriile întreprinderii municipale, nu pot fi înstrăinate
sau supuse executării silite, nici chiar în cazul insolvabilităţii, nu pot constitui obiect al gajului şi
asupra lor nu se pot constitui garanţii reale, nu pot fi dobîndite de către alte persoane prin
uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra lor;
 5. profitul net, stabilit de fondator, se transferă de întreprinderea municipală la bugetul local, pînă
la data de 30 iunie inclusiv a anului imediat următor anului de gestiune;
 6. întreprinderea municipală poartă răspundere pentru obligaţiile sale doar numai cu toate
bunurile ce le deţine cu drept de proprietate.
 Putem defini:

 Intreprinderea municipală ca fiind o

persoana juridică cu scop lucrativ care
desfăşoară activitate de întreprinzător în
baza bunurilor proprietate a unităţii
administrativ-teritoriale, transmise ei în
administrare ca aport în capitalul social şi în
baza proprietăţii obţinute de aceasta în
rezultatul activităţii economico-financiare.